Lege nr. 1296 din 24.02.1993

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E

pentru soluţionarea litigiilor individuale de muncă

nr. 1296-XII  din  24.02.1993

 (în vigoare 30.04.1993) 

Monitorul Parlamentului Republicii Moldova nr.4/91 din 1993

* * *

Abrogat: 01.10.2003

Legea R.Moldova nr.154-XV din 28.03.2003

Notă: Vezi Hot. Parl. nr.1297-XII din 24.02.93 "Privind punerea în aplicarea a Legii pentru soluţionarea litigiilor individuale de "muncă

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Art.1 - (1) Prezenta lege reglementează modul de soluţionare a litigiilor individuale de muncă (în continuare litigii de muncă), ce apar între salariaţii încadraţi cu contract (acord) de muncă şi administraţia întreprinderii, instituţiei, organizaţiei (subdiviziunii)* în legătură cu aplicarea actelor legislative şi a altor acte normative privind munca, contractul colectiv de muncă, precum şi stabilirea pentru salariat a unor noi condiţii de muncă sau modificarea celor existente.

(2) Prin administraţie în prezenta lege se înţelege organul care, în conformitate cu legislaţia, este învestit cu atribuţii de gestiune operativă a unităţii, indiferent de tipul, formele de proprietate şi de gospodărire (şeful şi adjuncţii lui, consiliul director, consiliul de administraţie al unităţii sau alte organe).

(3) Modul de examinare a litigiilor de muncă stabilit prin prezenta lege nu se extinde asupra litigiilor ce ţin de eliberarea înainte de termen din funcţia eligibilă plătită, în baza hotărîrii organelor de care au fost aleşi, a salariaţilor organizaţiilor obşteşti şi ai altor asociaţii ale cetăţenilor.

____________

*Întreprindere, instituţie, organizaţie (subdiviziune) - în continuare unitate.

Art. 2. - Litigiile de muncă referitoare la aplicarea actelor legislative şi a altor acte normative privind munca, contractul colectiv de muncă se examinează de:

a) comisiile pentru soluţionarea litigiilor de muncă;

b) judecătoriile raionale, municipale (de sector).

[Art.2 modificat prin Legea nr.788-XIII din 26.03.1996, în vigoare 20.06.1996]

Capitolul II

ORGANIZAREA, REGIMUL DE LUCRU ŞI ÎNDEPLINIREA

HOTĂRÎRILOR COMISIILOR PENTRU SOLUŢIONAREA

LITIGIILOR DE MUNCĂ

Art. 3. - (1) Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă se alege în unităţile cu un personal de cel puţin 15 salariaţi.

(2) Numărul membrilor comisiei şi durata mandatului acesteia se determină de către adunarea generală (conferinţa) colectivului de muncă.

(3) Membrii comisiei sînt aleşi la adunarea generală (conferinţa) colectivului de muncă cu majoritatea simplă a voturilor celor prezenţi.

(4) Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă alege din componenţa sa preşedintele, locţiitorii lui şi secretarul.

Art. 4. - (1) Prin hotărîrea adunării generale (conferinţei) colectivului de muncă pot fi create comisii pentru soluţionarea litigiilor de muncă şi în subunităţi. Aceste comisii se aleg de colectivele subunităţilor şi funcţionează în acelaşi mod şi pe aceleaşi principii ca şi comisiile pentru soluţionarea litigiilor de muncă din unităţi.

(2) Comisiile pentru soluţionarea litigiilor de muncă din subunităţi pot examina litigiile de muncă în limitele atribuţiilor subunităţii respective.

Art. 5. - Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă este organul primar obligatoriu pentru examinarea litigiilor de muncă în unităţi, cu excepţia litigiilor pentru care prezenta lege şi alte acte legislative stabileşte altfel.

Art. 6. - (1) Salariatul este în drept de a se adresa comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă în termen de o lună de la data cînd a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea drepturilor sale.

(2) În cazul cînd salariatul a pierdut termenul din motive temeinice, comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă hotărăşte repunerea în termen şi soluţionează litigiul în fond.

(3) Cererea salariatului depusă comisiei pentru soluţionarea litigiului de muncă se înregistrează în mod obligatoriu.

Art. 7. - (1) Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă va examina litigiului în termen de 10 zile de la data depunerii cererii, în prezenţa părţilor interesate (salariatul şi reprezentatul administraţiei).

(2) Examinarea litigiului în absenţa salariatului se admite numai în baza cererii scrise a acestuia.

(3) În cazul neprezentării salariatului la şedinţa comisiei, examinarea cererii se amână. În cazul absenţei repetate a salariatului din motive neîntemeiate, comisia este în drept să ia decizia de a nu examina cererea respectivă, ceea ce nu-l lipseşte pe salariat de dreptul de a depune o altă cerere.

Art. 8. - (1) La începutul şedinţei comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă, salariatul şi reprezentantul administraţiei pot să formuleze o cerere de recuzare temeinică a oricărui membru al comisiei sau a comisiei în ansamblu.

(2) Chestiunea recuzării unui membru al comisiei se rezolvă în cadrul şedinţei secrete secrete a comisiei, iar a comisiei în ansamblu la adunarea generală (conferinţa) colectivului de muncă. Dacă cererea de recuzare a unui membru al comisiei este satisfăcută, litigiul se soluţionează fără participarea acestuia. În cazul recuzării comisiei în ansamblu, salariatul este în drept să se adreseze pentru soluţionarea litigiului nemijlocit instanţiei de judecată.

Art. 9. - (1) Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă este în drept să invite la şedinţele sale martori, specialişti, reprezentanţi ai sindicatelor şi ai altor organizaţii obşteşti. La cererea comisiei, administraţia va prezenta calcule şi documentele necesare.

(2) Şedinţa comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă se consideră deliberativă dacă la ea asistă cel puţin jumătate din membrii aleşi.

Art. 10. - (1) Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă adoptă hotărîri cu votul majorităţii membrilor comisiei prezenţi la şedinţă. În hotărîre se indică: unitatea; numele, prenumele salariatului care s-a adresat comisiei; data sesizării, data examinării litigiului, esenţa litigiului; numele membrilor comisiei, ale reprezentanţilor administraţiei şi ai comitetului sindical prezenţi la şedinţă; rezultatele votării şi hotărîrea întemeiată a comisiei.

(2) Copia de pe hotărârea comisiei se înmânează salariatului şi administraţiei, în termen de 3 zile.

Art. 11. - Hotărârea comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă poate fi atacată în instanţa de judecată de salariatul interesat sau de administraţie, în conformitate cu art, 16, în termen de 10 zile de la data când li s-a înmânat copia hotrârii comisiei.

Art. 12. - Asistenţa tehnico-organizatorică a comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă (acordarea de încăperi utilte, maşini de dactilografiat şi de alt fel, de literatură necesară, organizarea lucrărilor de secretariat) o asigură administraţia.

Art. 13. - Hotărârea comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă va fi executată de administraţia unităţii în termen de 3 zile de la data expirării termenului de 10 zile prevăzut pentru atacarea ei în conformitate cu art.11, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 20 alin. (1).

Art. 14. - (1) În cazul în care administraţia unităţii nu Îndeplineşte hotărârea comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă în termenul stabilit de art. 13, comisia eliberează salariatului un certificat care are putere juridică de titlu executoriu. În certificat se indică: organul care a adoptat hotărârea asupra litigiului de muncă; data adoptării hotărârii şi data eliberării certificatului; numele, prenumele salariatului; hotărârea asupra esenţei litigiului. certificatul se autentifică prin semnătura preşedintelui sau a vicepreşedintelui comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă.

(2) Nu se eliberează certificat în cazul în care salariatul sau administraţia unităţii va adresa instanţei de judecată cererea de soluţionare a litigiului de muncă potrivit art. 11.

Art. 15. - (1) În baza certificatului eliberat de comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă şi prezentat instanţei de judecată în termen de cel mult o lună executorul judecătoresc pune în aplicare hotărîrea acestei comisii în mod forţat.

(2) În cazul pierderii termenului din motive temeinice, comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă care a eliberat certificatul hotărăşte repunerea în termen.

Capitolul III

EXAMINAREA LITIGIILOR DE MUNCĂ

ÎN INSTANŢELE DE JUDECATĂ

Art. 16. - (1) În istanţa de judecată litigiile se examinează în cazurile cînd hotărîrea comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă nu convine unei sau altei părţi implicate în litigiu.

(2) Drept temei pentru examinare serveşte cererea părţii interesate sau cererea procurorului, dacă hotărîrea comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă vine în contradicţie cu legislaţia în vigoare.

Art. 17. - Instanţa de judecată examinează nemijlocit litigiile de muncă:

a) la cererea salariaţilor unităţii în care nu sînt comisii pentru soluţionarea litigiilor de muncă;

b) la cererea salariatului privind reintegrarea în muncă, indiferent de temeiurile încetării contractului (acordului) de muncă; privind modificarea datei şi formulei motivului concedierii; privind plata pentru timpul absenţei forţate la lucru sau prestării unei munci inferior plătite;

c) la cererea administraţiei privind repararea de către salariat a pagubei materiale pricinuite unităţii;

d) la cererea persoanei invitate la lucru prin transfer de la o altă unitate;

e) la cererea persoanei cu care administraţia unităţii, în conformitate cu legislaţia, este obligată să încheie contract (acord) de muncă;

f) la cererea salariatului privind repararea de către unitate a prejudiciului ce i s-a cauzat în urma schilodirii sau prin alte daune aduse sănătăţii în legătură cu lucrul.

Art. 18. - (1) Cererea privind soluţionarea litigiului de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de o lună de la data cînd salariatul a aflat despre încălcarea drepturilor sale. În cazul concedierii, termenul de o lună începe să curgă din ziua cînd ordinul a fost adus la cunoştinţa salariatului contra semnătură (refuzul se autentifică de semnăturile marturilor).

(2) Administraţia poate să adreseze în instanţa de judecată o cerere privind repararea de către salariat a pagubei materiale cauzate unităţii, în termen de un an din ziua stabilirii faptului pricinuirii pagubei.

(3) În cazul când salariatul sau administraţia a pierdut termenul sesizării instanţei de judecată, din motive temeinice, instanţa de judecată hotărăşte repunerea în termen.

Capitolul IV

PRONUNŢAREA ŞI EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR ASUPRA

LITIGIILOR DE MUNCĂ PRIVIND CONCEDIEREA ŞI

TRANSFERAREA LA O ALTĂ MUNCĂ

Art. 19. - (1) În cazul concedierii salariatului fără temei legal sau al transferării lui nelegitime la o altă muncă, acesta va fi reintegrat în muncă anterioară de către organul care examinează litigiul de muncă.

(2) La pronunţarea hotărârii cu privire la integrare în muncă organul care examinează litigiul de muncă ia concomitent decizia să i se plătească salariatului salariul mediu pentru timpul absenţei forţate la lucru sau diferenţa de salariu mediu pentru timpul prestării unei munci inferior plătite, însă cel mult pentru un an.

(3) În cazul în care s-a recunoscut că formula temeiului concedierii este incorectă sau nu corespunde legislaţiei în vigoare, organul care examinează litigiul de muncă este obligat să modifice această formulă şi să indice în hotărâre temeiul concedierii a cărui formulă va corespunde întocmai legislaţiei, cu referire la articolul respectiv din lege. Dacă formula incorectă sau necorespunzătoare legislaţiei înscrisă în cartea de muncă l-a împiedicat pe salariat să se încadreze la un nou loc de muncă, organul care examinează litigiul de muncă hotărăşte concomitent să i se plătească salariatului salariu mediu pentru timpul absenţei forţate la lucru, însă cel mult pentru un an.

Art. 20. - (1) Hotărârea cu privire la integrarea în muncă a salariatului concediat nelegitim sau transferat la altă muncă, adoptată de organul care examinează litigiul d muncă, este imediat executorie.

(2) În cazul în care administraţia tărăgănează executarea hotărârii instanţei de judecată privind reintegrarea în muncă a salariatului concediat nelegitim sau transferat la altă muncă, instanţa de judecată care a adoptat această hotărîre formulează o încheiere să i se plătească salariatului salariul mediu sau diferenţa de salariu pentru timpul tărăgănării.

Art. 21. - La examinarea litigiilor de muncă privind revendicările băneşti, în afară de revendicările privind plătirea către salariat a salariului mediu pentru timpul absenţei forţate la lucru sau a diferenţei de salariu pentru timpul prestării unei munci inferior plătite conform art. 19 şi 27, organul care examinează litigiul de muncă poate să pronunţe o hotărîre privind plătirea către salariat a sumelor cuvenite, însă cel mult pentru 3 ani.

Capitolul V

EXAMINAREA LITIGIILOR DE MUNCĂ

DE CĂTRE ORGANELE SUPREME

Art. 22. - Litigiile de muncă ale persoanelor de conducere, alese, confirmate, sau numite în funcţie de organele supreme ale puterii de stat şi ale administraţiei de stat, privind concedierea modificarea datei şi formulării cauzei concedierii, transferarea la o altă muncă, plata pentru timpul absenţei forţate la serviciu sau pentru prestarea unei munci inferior plătite şi aplicarea sancţiunilor sunt examinate de organele respective ale puterii de stat şi ale administraţiei de stat.

Art. 23. - (1) Persoana de conducere, în termen de o lună din ziua apariţiei litigiului de muncă, depune o cerere în organul suprem al puterii de stat sau al administraţiei de stat, care este împuternicit să adopte o hotărâre asupra litigiului. În cazul concedierii, termenul de o lună începe să curgă din ziua când hotărârea, ordinul (dispoziţia) i s-a adus la cunoştinţa contra semnătură.

(2) În cazul pierderii termenului din motive temeinice, organul suprem poate să hotărască repunerea în termen şi să examineze litigiul în fond.

Art. 24. - (1) Organul suprem este obligat să examineze litigiul de muncă în termen de o lună din ziua primirii cererii persoanei de conducere.

(2) Organul care examinează litigiul de muncă este în drept să invite la şedinţă persoana de conducere şi reprezentantul organului puterii de stat sau al administraţiei de stat care a adoptat hotărârea contestată, precum şi reprezentantul sindicatului şi al altei organizaţii obşteşti.

Art. 25. - În caz de concediere a persoanei de conducere sau dacă acesteia i se aplică sancţiuni disciplinare fără temei legal, organul suprem adoptă o hotărâre privind anularea hotărârii, organului (dispoziţiei) respective.

Art. 26. - Copiile de pe hotărârile organului suprem se trimit sau se înmânează persoanei de conducere interesate, precum şi organului ale cărui acţiuni au fost atacate, în termen de 3 zile după examinarea în fond a litigiului de muncă.

Art. 27. - În caz de reintegrare în muncă anterioară în baza hotărîrii organului suprem, persoanei de conducere i se plăteşte salariu mediu pentru timpul absenţei forţate la lucru sau diferenţa de salariu pentru timpul prestării unei munci inferior plătite, în conformitate cu art. 19.

Art. 28. - (1) Hotărârea organului suprem privind reintegrarea în munca anterioară a persoanei de conducere, concediată nelegitim, precum şi privind plătirea către ea a salariului mediu pentru timpul absenţei forţate la serviciu sau a diferenţei de salariu pentru timpul prestării unei munci inferior plătite este imediat executorie, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(2) În cazul tărăgănării executării hotărîrii organului suprem privind reintegrarea în funcţie şi plătirea către persoana de conducere a salariului mediu sau a diferenţei de salariu, decizia acestui organ are putere de titlu executoriu şi se execută de către instanţa de judecată.