Hotărâre nr. 134 din 02.03.2022

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la Programul naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA

şi al infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2022 - 2025

nr. 134  din  02.03.2022

 (în vigoare 25.03.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 80-87 art. 212 din 25.03.2022

* * *

În temeiul art.7 şi 9 din Legea nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.67, art.183), cu modificările ulterioare, şi al Legii nr.23/2007 cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.54-56, art.250), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Programul naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2022-2025, conform anexei nr.1;

2) Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2022-2025, conform anexei nr.2;

3) Indicatorii de monitorizare a Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2022-2025, conform anexei nr.3.

2. Consiliul naţional de coordonare a programelor naţionale de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA, infecţiilor cu transmitere sexuală şi de control al tuberculozei va monitoriza punerea în aplicare a Programului menţionat.

3. Se recomandă consiliilor municipale Chişinău şi Bălţi, administraţiei unităţii teritoriale autonome Găgăuzia şi consiliilor raionale să elaboreze, să aprobe şi să asigure realizarea programelor teritoriale de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2022-2025.

4. Finanţarea Programului sus-numit se va efectua din contul şi în limitele mijloacelor bugetului public naţional, precum şi din alte surse, conform legislaţiei.

5. Se permite Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile să asigure cu medicamente antiretrovirale şi dispozitive de diagnostic pentru screening şi diagnostic al infecţiei HIV/SIDA, maladiilor oportuniste, infecţiilor cu transmitere sexuală şi pentru monitorizarea eficienţei tratamentului antiretroviral Întreprinderea de Stat Centrul de Profilactică şi Combaterea SIDA şi Maladii Infecţioase din Tiraspol, contra plăţii integrale a costurilor mărfurilor achiziţionate, precum şi achitării cheltuielilor de regie în volum de 5% din costul mărfurilor, indiferent de provenienţa lor. Mijloacele obţinute se vor acumula pe contul Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile. Plata integrală a costurilor mărfurilor achiziţionate va fi transferată de către Instituţia Medico-Sanitară Publică Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile la contul Ministerului Sănătăţii şi va fi utilizată exclusiv în scopul achiziţionării medicamentelor şi testelor de laborator. Cheltuielile de regie în volum de 5% din costul mărfurilor vor fi folosite de către Instituţia Medico-Sanitară Publică Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile în scopul asigurării condiţiilor corespunzătoare de păstrare a medicamentelor şi dispozitivelor de diagnostic.

6. Autorităţile responsabile vor prezenta Ministerului Sănătăţii, până la data de 1 martie, rapoartele anuale privind implementarea Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2022-2025.

7. Ministerul Sănătăţii va generaliza informaţiile şi va prezenta Guvernului anual, până la 31 martie, raportul privind implementarea Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2022-2025.

8. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii.

9. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Anexa nr.1

la Hotărârea Guvernului nr.134/2022

PROGRAM NAŢIONAL

de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi al infecţiilor

cu transmitere sexuală pentru anii 2022-2025

I. INTRODUCERE

1. Programul naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2022-2025 (în continuare – Program) este un document de politici pe termen mediu vizând reducerea poverii de HIV şi infecţii cu transmitere sexuală în Republica Moldova.

2. Prezentul Program reprezintă prioritizarea strategică a intervenţiilor în domeniul HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală ca urmare a progreselor atinse, a lecţiilor învăţate în procesul implementării Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020, precum şi a provocărilor şi constrângerilor actuale epidemiologice şi programatice.

3. Prezentul Program a fost elaborat în conformitate cu prevederile Legii ocrotirii sănătăţii nr.411/1995, Legii nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, Hotărârii Parlamentului nr.89/2018 cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2018-2022, precum şi ale altor documente naţionale şi internaţionale în domeniu, în special ale celor legate de dreptul la cel mai înalt standard de sănătate: art.2 şi 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi Comentariul General nr.14/2000 privind dreptul la cel mai înalt standard de sănătate, adoptat de Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale şi culturale.

4. În iunie 2021, la New York, Republica Moldova s-a alăturat ţărilor care au semnat declaraţia avizată în cadrul reuniunii la nivel înalt a Adunării Generale a Naţiunilor Unite privind eliminarea SIDA şi s-a angajat să pună capăt epidemiei de SIDA până în 2030. Declaraţia politică progresivă include o serie de obiective şi activităţi specifice, limitate în timp, pentru a se asigura că lumea pune capăt epidemiei de SIDA până în 2030 în cadrul Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030. În plus, oraşele Bălţi şi Chişinău s-au alăturat Iniţiativei de accelerare a acţiunilor în oraşele mari a Declaraţiei de la Paris pentru a spori răspunsul la epidemia de HIV din oraşele mari, în vederea eliminării inegalităţilor legate de accesul la servicii de bază de sănătate şi sociale şi a asigurării justiţiei sociale şi a oportunităţilor economice.

5. Prezentul Program a fost elaborat în conformitate cu prevederile Programului de activitate al Guvernului pentru anii 2021-2025 "Moldova vremurilor bune", care stabileşte viziunea, priorităţile şi obiectivele pentru dezvoltarea sistemului naţional de sănătate, inclusiv asigurarea controlului deplin al maladiilor infecţioase cu impact major asupra sănătăţii publice, prin crearea unui acces larg la intervenţii specializate, precum şi sporirea capacităţii de pregătire pentru ameninţări şi urgenţe ce ţin de sănătatea publică.

6. Prezentul Program va contribui la realizarea Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030 şi se bazează pe principiul de a nu lăsa pe nimeni în urmă, de a asigura respectarea, protecţia şi îndeplinirea drepturilor omului, în special a dreptului la cel mai înalt standard de sănătate şi a elementelor lui de bază: disponibilitatea, accesibilitatea (accesibilitatea fără discriminare, accesibilitatea fizică, accesibilitatea economică, accesibilitatea informaţiilor), acceptabilitatea şi calitatea. Prezentul Program contribuie în esenţă la realizarea Obiectivului de dezvoltare durabilă 3 "Asigurarea unei vieţi sănătoase şi promovarea bunăstării pentru toţi la toate vârstele" şi, de asemenea, a Obiectivului de dezvoltare durabilă 5 "Obţinerea egalităţii de gen şi abilitarea tuturor femeilor şi fetelor", în special a Ţintei 5.6 "Asigurarea accesului universal la servicii de îngrijire medicală sexuale şi reproductive, precum şi la drepturile de reproducere, aşa cum este convenit în conformitate cu Programul de acţiune al Conferinţei Internaţionale privind Populaţia şi Dezvoltarea şi a Platformei de acţiune de la Beijing şi a documentelor de rezultat ale conferinţelor lor de revizuire".

7. Prezentul Program include componente specifice pentru sporirea prevenirii HIV într-un context mai larg al drepturilor privind egalitatea de gen şi al sănătăţii sexuale şi reproductive, acordând o atenţie deosebită celor mai vulnerabile grupuri. Programul contribuie, de asemenea, la realizarea Obiectivului de dezvoltare durabilă 10 "Reducerea inegalităţii în cadrul şi între ţări", a Ţintei 10.3 "Asigurarea oportunităţilor egale şi reducerea inegalităţii rezultatelor, inclusiv prin eliminarea legilor, politicilor şi practicilor discriminatorii şi promovarea legislaţiei, politicilor şi acţiunilor corespunzătoare în acest sens". În cele din urmă, prezentul Program susţine realizarea Obiectivului de dezvoltare durabilă 16 "Promovarea unor societăţi paşnice şi incluzive pentru dezvoltare durabilă, oferirea accesului la justiţie pentru toţi şi construirea instituţiilor eficiente, responsabile şi incluzive la toate nivelurile", în special a Ţintei 16.B "Promovarea şi aplicarea legilor şi politicilor nediscriminatorii pentru dezvoltarea durabilă", a Ţintei 16.6 "Dezvoltarea instituţiilor eficiente, responsabile şi transparente la toate nivelurile" şi a Ţintei 16.7 "Asigurarea unui proces de luare a deciziilor receptiv, incluziv, participativ şi reprezentativ la toate nivelurile".

8. Prezentul Program îşi propune să elimine barierele legale în calea accesului la prevenirea şi tratamentul HIV, să creeze dispoziţii legale şi politice favorabile pentru accesul persoanelor care trăiesc cu HIV şi al grupurilor-cheie de populaţie la serviciile preventive, să sporească participarea societăţii civile la luarea deciziilor şi la implementarea programelor legate de HIV, precum şi să consolideze parteneriatele publice şi private între autorităţile guvernamentale, organizaţiile necomerciale şi sectorul privat.

9. Elaborarea prezentului Program a fost strâns corelată cu procesul de întocmire şi, ulterior, de implementare a cererii de finanţare a Republicii Moldova la Fondul Global pentru Combaterea SIDA, Tuberculozei şi Malariei.

10. Prezentul Program a fost elaborat în cadrul unui proces de colaborare transparent, activ şi participativ, condus de un grup de lucru format din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, ai prezentului Program şi ai Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, ai grupurilor tehnice de lucru HIV şi tuberculoză ale Consiliului naţional de coordonare a programelor naţionale de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA, infecţiilor cu transmitere sexuală şi de control al tuberculozei, ai platformei grupurilor-cheie afectate, ai comunităţilor persoanelor infectate şi afectate de HIV, şi a implicat specialişti din domeniul sănătăţii, justiţiei, afacerilor interne, gender şi drepturilor omului.

11. Elaborarea prezentului Program s-a bazat pe:

1) experienţa, evaluarea şi lecţiile învăţate în cadrul implementării Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020, care confirmă relevanţa HIV şi infecţiilor cu transmitere sexuală;

2) integrarea obligatorie a problemelor HIV în procesul global de planificare a dezvoltării naţionale, pentru a sublinia această problemă ca responsabilitate naţională, precum şi a faptului că combaterea HIV este transversală;

3) dezvoltarea unui răspuns naţional HIV pe baza unor dovezi care confirmă faptul că în Republica Moldova epidemia HIV este concentrată în grupurile de risc;

4) asigurarea accesului universal la servicii de prevenire, tratament şi îngrijire, indiferent de disponibilitatea asigurării medicale, documentelor de identificare, cetăţenie sau orice alt criteriu;

5) promovarea unor măsuri eficiente din punct de vedere epidemiologic şi economic, orientate spre atingerea impactului la costuri optime;

6) participarea multisectorială şi interdisciplinară la nivel naţional şi local pentru a oferi un răspuns coordonat şi relevant la epidemia HIV şi infecţiile cu transmitere sexuală;

7) preconizarea şi integrarea elementelor de sustenabilitate a Programului prin mai multe perspective: abordarea barierelor financiare, procedurale, legale, economice; asigurarea continuităţii şi a investiţiilor guvernamentale mai mari comparativ cu Programul naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020, reflectate în bugetul prezentului Program.

12. Prezentul Program se bazează pe următoarele abordări: centrarea pe persoană şi oferirea de servicii integrate şi apropierea serviciilor de beneficiar prin descentralizare şi participare mai activă şi implicare a comunităţii în răspunsul naţional la epidemia HIV; inovaţii esenţiale în abordări, servicii şi tehnologii ca factori care să schimbe traiectoria epidemiei HIV în Republica Moldova şi care urmăresc optimizarea şi creşterea eficienţei răspunsului la HIV, inclusiv un model diferenţiat de testare şi tratament, conexiuni între elementele de îngrijire, integrarea serviciilor, tehnologii de monitorizare şi evaluare; nediscriminarea şi respectarea drepturilor omului pentru toate persoanele aflate în Republica Moldova, inclusiv nediscriminarea pe criterii de rasă, sex, roluri de gen sau orice alt criteriu, dreptul la sănătate, dreptul la participare şi dreptul la informare.

13. Protejarea drepturilor omului este vitală în contextul epidemiei HIV, care afectează în mod disproporţionat grupurile cu risc sporit de infectare, cum ar fi persoanele care trăiesc cu HIV, bărbaţii care practică sex cu bărbaţii, lucrătorii sexuali (femei şi bărbaţi) şi persoanele consumatoare de droguri injectabile, care se confruntă adesea cu stigmatizare, discriminare, excludere socială şi violări ale drepturilor omului. În acest context, o abordare bazată pe drepturile omului accentuează obligaţiile legale ale statului de a asigura respectarea drepturilor fiecărei persoane, inclusiv dreptul la sănătate, precum şi importanţa abilitării şi a participării active a comunităţilor şi a persoanelor infectate sau afectate de HIV/SIDA.

14. Rezultatele implementării cercetării "Alocarea eficientă a resurselor şi investiţiilor în răspunsul HIV" (Optima) au confirmat concentrarea epidemiei în rândul grupurilor vulnerabile, a subliniat importanţa deosebită a terapiei antiretrovirale, care este crucială pentru reducerea incidenţei HIV, şi necesitatea de a acorda atenţie prevenirii infecţiei în grupurile cu risc ridicat, prin reorientarea resurselor financiare către creşterea finanţării pentru programele de prevenire, în special în rândul bărbaţilor care practică sex cu bărbaţii.

II. ANALIZA SITUAŢIEI

15. Analiza situaţiei în domeniul HIV se bazează pe numeroase evaluări şi cercetări, care consolidează baza dovezilor ştiinţifice cu privire la realizările, progresele, eficienţa, problemele şi provocările prezentului Program, după cum urmează:

1) evaluarea finală naţională a Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020, realizată cu suportul tehnic al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi al Programului Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV şi SIDA;

2) analiza "Alocarea eficientă a resurselor şi investiţiilor în răspunsul HIV" (Optima) (anii 2015, 2019);

3) evaluarea investiţiilor Fondului Global pentru Combaterea SIDA, Tuberculozei şi Malariei în Programul naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020;

4) analiza implementării planului de asigurare a durabilităţii măsurilor prevăzute pentru anii 2017-2020 în Programul naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020, în timpul tranziţiei de la finanţarea donatorului la finanţarea de stat (anul 2019);

5) raportul de monitorizare globală a SIDA, care reflectă progresul sarcinilor şi angajamentelor prevăzute de Declaraţia politică a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 2016 privind combaterea SIDA (GAM, 2020);

6) studiile privind percepţiile şi atitudinile faţă de egalitate în Republica Moldova (2015, 2018);

7) cercetarea bio-comportamentală HIV de generaţia a doua în grupurile cu risc sporit de infectare (2020).

16. Sinteza analizei situaţiei bazate pe cercetările enumerate mai sus şi, în mod special, a evaluării naţionale finale a Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020, realizată cu suportul tehnic al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi al Programului Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV şi SIDA, constată progrese importante în special la nivelul de atingere a rezultatelor, dar modeste la nivel de impact. Republica Moldova reuşeşte să menţină nivelul de epidemie concentrată în grupurile cu risc sporit de infectare, începând cu anii 2000. Începând cu 2016, experţii internaţionali ai Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, ai Programului Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV şi SIDA şi ai Băncii Mondiale caracterizează epidemia HIV ca fiind una avansat concentrată, care afectează, pe lângă grupurile cu risc sporit de infectare, şi câteva grupuri numite "poduri", cum ar fi clienţii şi partenerii sexuali ai grupurilor cu risc sporit de infectare. Astfel, dacă prevalenţa HIV în populaţia generală este în jur de 0,4%, atunci media ponderată a prevalenţei HIV în grupurile cu risc sporit de infectare depăşeşte 11%, cu excepţia lucrătorilor sexuali, în rândurile cărora se atestă 2,7% (anul 2020). Cercetarea bio-comportamentală HIV (2020) şi cercetarea "Alocarea eficientă a resurselor şi investiţiilor în răspunsul HIV" (2019) atestă o creştere îngrijorătoare a poverii HIV în rândul bărbaţilor care practică sex cu bărbaţii, înregistrându-se o majorare de la 0,9% în 2013 la peste 11% în 2020, spre deosebire de celelalte grupuri cu risc sporit de infectare, în care se atestă o scădere a poverii de la peste 20% (medie ponderată) în 2016 la 11% (medie ponderată) în 2020.

17. În cadrul prezentului Program, obiectivul specific prevenirii în grupurile cu risc sporit de infectare prioritizează astfel grupul bărbaţilor care practică sex cu bărbaţii, pentru a asigura atenţia cuvenită serviciilor şi finanţării intervenţiilor. Astfel, evaluarea naţională finală a Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020 atestă câteva progrese majore la nivelul programelor de prevenire HIV, precum şi la nivelul serviciilor parte din cascada tratamentului şi aspectelor structurale (cum ar fi stigma şi discriminarea, abilitarea comunităţilor, îmbunătăţirea legislaţiei şi altele). Trecerea în revistă a progreselor în acordarea programelor de prevenire HIV, obţinute pe parcursul programului respectiv atestă o creştere a acoperirii cu servicii în toate grupurile cu risc sporit de infectare, după cum urmează: de la 13069 de persoane în 2015 la 16302 în 2020 în rândul persoanelor consumatoare de droguri injectabile; de la 4858 de lucrători sexuali în 2015 la 7209 în 2020 şi de la 2805 bărbaţi care practică sex cu bărbaţii în 2015 la 3793 în 2020. Acoperirea procentuală la finele anului 2020 atinge în rândul persoanelor consumatoare de droguri injectabile 59,28%, în rândul lucrătorilor sexuali – 45,62%, fiind apreciată ca medie, iar în rândul bărbaţilor care practică sex cu bărbaţii – 25,98%, fiind apreciată ca joasă faţă de ţintele setate pentru anul 2020 – 60%. În cadrul serviciului de prevenire, tratamentul de substituţie cu metadonă/buprenorfină a cunoscut o creştere a accesului geografic pe parcursul programului respectiv, atât în sectorul civil, cât şi în cel penitenciar, şi acesta a trecut totalmente la finanţarea din resurse domestice. Republica Moldova a pilotat începând cu 2019 una dintre cele mai inovatoare intervenţii în domeniul prevenirii în grupurile cu risc sporit de infectare – profilaxia preexpunere, în baza serviciilor comunitare, care a permis înrolarea a 192 de beneficiari spre finele anului 2020 în cele mai afectate oraşe: Chişinău, Bălţi, Tiraspol şi Bender. Modelul comunitar a generat primele rezultate pozitive în 2019, când a înregistrat un număr semnificativ mai mare – 90 de beneficiari, faţă de 2 beneficiari înrolaţi în 2018 prin oferirea serviciului doar în instituţii cu profil medical. Prevenirea transmiterii de la mamă la făt a HIV a atestat cel mai bun rezultat în anul 2018, când rata de transmitere a constituit 2,6%, apropiind Republica Moldova de obiectivul validării eliminării transmiterii materno-fetale. Totuşi, rata transmiterii HIV de la mamă la făt pentru anul 2020 s-a ridicat până la 4,0%, ceea ce indică despre probleme sistemice de depistare a infecţiei HIV în rândurile gravidelor, dar şi de înrolare a persoanelor identificate în tratamentul antiretroviral.

18. Cu referire la progresul atingerii ţintelor 90-90-90 în raport cu depistarea, tratamentul şi supresia virală setate în cadrul celui de-al doilea obiectiv al Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020, se atestă o creştere, având 66-70-87 în 2020, comparativ cu 52-53-69 în 2015. Progresul este determinat în special de succesul de a implementa abordările noi în testare, începând cu 2018, şi anume testarea rapidă pe sânge capilar în instituţiile medico-sanitare publice, extinsă în reţeaua organizaţiilor necomerciale, precum şi de înrolarea în tratament imediat după stabilirea diagnosticului, sau implementarea abordării recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii – "Testează şi tratează", Republica Moldova fiind printre puţinele ţări în spaţiul ex-sovietic care au reuşit aceste performanţe. În Republica Moldova se atestă, de asemenea, o creştere a acoperirii cu servicii integrate pentru managementul comorbidităţilor, cum ar fi tuberculoza, tuberculoza multirezistentă şi hepatitele virale. Începând cu 2019 a crescut accesul persoanelor care trăiesc cu HIV la tratamentul hepatitei virale C, care a devenit accesibil pentru toate persoanele asigurate şi neasigurate.

19. Implementarea programelor de abilitare şi împuternicire a persoanelor care trăiesc cu HIV şi numeroasele campanii de informare, comunicare şi sensibilizare au contribuit la reducerea indexului distanţei sociale faţă de persoanele care trăiesc cu HIV de la 4,3 (2015) la 3,3 (2018), măsurată în cadrul cercetării privind percepţiile şi atitudinile faţă de egalitate în Republica Moldova (2015, 2018).

20. În pofida progreselor, evaluările şi cercetările realizate atestă următoarele bariere ce ţin de prevenirea HIV în grupurile cu risc sporit de infectare: cea mai înaltă transmitere HIV în rândul bărbaţilor care practică sex cu bărbaţii (prevalenţa HIV – 11,4%) şi cea mai mică acoperire cu servicii de prevenire HIV (25,98% din numărul estimat, 2020) a acestui grup; de asemenea, transmiterea în rândul persoanelor consumatoare de droguri injectabile şi lucrătorilor sexuali este în scădere, dar rămâne în continuare mare şi se estimează că acoperirea cu servicii de prevenire în rândul persoanelor consumatoare de droguri injectabile va descreşte, inclusiv din cauza trecerii la consumul de substanţe psihoactive noninjectabile. Barierele în atingerea ţintelor 90-90-90 ţin de rata de testare joasă în grupurile cu risc sporit de infectare, diagnosticul târziu, capacitatea insuficientă pentru depistarea celor pierduţi din supraveghere, modelul de oferire a tratamentului este vertical şi centralizat, ceea ce face accesul dificil. Barierele identificate prin cercetările enumerate supra, ce ţin de reducerea numărului de cazuri noi şi a poverii HIV în grupurile cu risc sporit de infectare, vor fi redresate prin intervenţiile strategice ale obiectivului specific 1, iar cele ce ţin de atingerea ţintelor 90-90-90 (sau depistare, tratament, supresie virală) – prin cele din cadrul obiectivului 2 al prezentului Program.

21. Progresele înregistrate au fost profund afectate de pandemia COVID-19. Pentru a atenua consecinţele COVID-19 asupra răspunsului la infecţia HIV/SIDA, au fost întreprinse acţiuni imediate, cu adoptarea planului de intervenţii urgente şi a măsurilor de adaptare în contextul pandemiei. Autorităţile sanitare şi sistemul de sănătate au acţionat prompt pentru a asigura continuitatea serviciilor medicale şi de suport pentru persoanele care trăiesc cu HIV.

22. Începând cu 2014, Ministerul Sănătăţii achiziţionează din resursele bugetului de stat toate medicamentele antiretrovirale de primă linie pentru adulţi şi adolescenţi, iar din 2015, o parte din medicamentele de linia a doua, toate consumabilele pentru testele HIV (pentru spitale, clinici şi centre de asistenţă primară) şi testele CD4 şi VL pentru pacienţii care beneficiază de tratament antiretroviral. Începând cu 2017, prevenirea HIV în rândul grupurilor cu risc ridicat a fost parţial finanţată din fondul măsurilor de profilaxie al asigurării obligatorii de asistenţă medicală. În perioada de raportare 2015-2020, suma finanţării de stat pentru programele HIV a crescut cu 90,4%. În 2019, cheltuielile legate de răspunsul naţional la epidemia de HIV din resursele financiare ale statului au crescut cu circa 28,8%, de la 70,0 milioane de lei în 2018 la 90,2 milioane de lei în 2019 (GAM, 2020), înregistrând o reducere în 2020 la 85,6 milioane de lei. În acelaşi timp, contribuţia la răspunsul la epidemia de HIV din resursele internaţionale a scăzut cu circa 10,3%, de la 63 milioane de lei în 2016 la 56,5 milioane de lei în 2020. Dependenţa de finanţarea donatorilor persistă, aceasta reprezentând circa 40% din totalul cheltuielilor în 2020. O finanţare deosebit de redusă este tipică pentru componenta de prevenire a HIV. Pentru prima dată în Republica Moldova, în anul 2017, a fost lansat concursul pentru finanţarea proiectelor de reducere a riscurilor din mijloacele fondului măsurilor de profilaxie al Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină. În urma acestui concurs au fost selectate două organizaţii neguvernamentale care au oferit servicii de reducere a riscurilor pentru populaţiile cu risc sporit de infectare, în perioada noiembrie 2017 – decembrie 2018, valoarea proiectelor fiind de 1,8 milioane de lei. În perioada menţionată, de serviciile acestor proiecte au beneficiat 1739 de persoane din grupurile-cheie, domiciliate în şase localităţi: municipiul Bălţi, oraşele Durleşti, Ialoveni, Cricova, Căuşeni şi Călăraşi. În anii 2018-2019 din mijloacele financiare ale fondului măsurilor de profilaxie în acest scop au fost alocate, respectiv, 1,2 milioane de lei şi 1,1 milioane de lei, iar în anul 2020 s-au executat peste 827 mii de lei.

23. Până în prezent nu a fost elaborat un mecanism durabil pentru finanţarea structurii de coordonare şi implementare a Programului. Mecanismul de finanţare existent din sursele Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile este o soluţie temporară. Această situaţie trebuie revizuită prin prisma creării unui mecanism de finanţare a unei structuri unice de coordonare şi implementare a mai multor programe naţionale, cum ar fi Programul naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală, Programul naţional de răspuns la tuberculoză, Programul naţional de combatere a hepatitelor virale B, C şi D.

24. Planul pentru trecerea de la finanţarea donatorilor la finanţare publică şi asigurarea durabilităţii activităţilor prevăzute pentru perioada de tranziţie 2017-2020 a fost elaborat în conformitate cu Programul naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020. Acest plan a inclus două domenii de bază: modificarea politicilor, practicilor şi documentelor de reglementare pentru a asigura sustenabilitatea activităţilor prevăzute de programul respectiv şi determinarea costurilor estimate pentru susţinerea activităţilor anti-HIV/SIDA şi infecţii cu transmitere sexuală în tranziţia de la finanţarea din resursele Fondului Global pentru Combaterea SIDA, Tuberculozei şi Malariei la finanţare domestică în perioada 2017-2020.

25. Cercetarea bazată pe modelare epidemiologică şi matematică "Alocarea eficientă a resurselor şi investiţiilor în răspunsul HIV", realizată în 2019 în parteneriat cu Programul Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV şi SIDA şi Fondul Global pentru Combaterea SIDA, Tuberculozei şi Malariei, a estimat impactul investiţiilor în domeniul HIV în perioada 2015-2017, precum şi volumul de resurse necesare pentru atingerea ţintelor 90-90-90 şi impactul asupra poverii HIV în sens de reducere a cazurilor noi şi a deceselor cauzate de SIDA. Cercetarea modelează şi impactul lipsei de investiţii în domeniu. Astfel, cercetarea demonstrează că investiţiile în controlul HIV au permis evitarea a 1 517 cazuri noi de HIV şi 1 208 decese, iar absenţa investiţiilor în domeniul HIV ar fi dublat numărul de cazuri noi şi decese faţă de numărul real înregistrat în anii 2015-2017.

26. Cercetarea informează că pentru prezentul Program atingerea ţintelor ar fi posibilă, dacă resursele financiare de nivelul anului 2018 ar creşte cu cel puţin 230%. Aceasta ar permite, de asemenea, reducerea cu 65% a cazurilor noi de infectare şi cu 55% a deceselor cauzate de SIDA.

27. În 2020 au fost raportate 764 de cazuri de infectare cu HIV, ceea ce reprezintă cu 8,5% mai mult decât în 2010. Majorarea numărului de cazuri noi depistate se datorează îmbunătăţirii şi creşterii accesului la testare HIV în grupurile cu risc sporit de infectare şi în populaţia generală. Această îmbunătăţire reprezintă rezultatul implementării noilor metode de testare, începând cu anul 2018, bazate pe utilizarea testelor rapide pe sânge capilar, care permite obţinerea rezultatului timp de 20 de minute. Totodată, acest serviciu a fost consolidat şi extins în reţeaua de organizaţii necomerciale active în domeniul HIV. Aceste acţiuni aliniază Republica Moldova la ţintele stabilite de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Programul Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV şi SIDA, ce ţin de depistarea timpurie, iniţierea tratamentului şi îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor care trăiesc cu HIV. Acţiunile necesită a fi amplificate, pentru a atinge ţinta de 90% (2025) faţă de 66% (2020). Prevalenţa HIV la 100000 de populaţie este de 297,2, cu o diferenţă semnificativă în funcţie de regiunile ţării (pe malul drept al Nistrului – 238,6, pe malul stâng al Nistrului – 621,3). Din numărul total de cazuri raportate, 58% sunt bărbaţi şi 42% – femei. Proporţia tinerilor (15-24 de ani la data determinării HIV+) este de 20,7%.

28. Începând cu 2010, tendinţa generală de raportare a cazurilor de HIV a crescut de la 704 cazuri, sau 17,0 la 100000 de populaţie, la 764 de cazuri, sau 18,4 la 100000 de populaţie. Raportarea cazurilor de HIV pe malul drept a crescut cu 9%, de la 17 la 18,4 cazuri la 100000 de populaţie.

29. Numărul de cazuri de HIV raportate după gen, de asemenea, demonstrează diferite tendinţe. Numărul de cazuri în rândul femeilor este stabil şi nu depăşeşte 380 în 2010-2020, sau 18 cazuri la 100000 de populaţie. Numărul cazurilor în rândul bărbaţilor arată o tendinţă de creştere clară, de la 341 în 2010 la 392 în 2020.

30. Cea mai afectată grupă de vârstă este 25-39 de ani, vârsta aptă de muncă care cuprinde jumătate din toate cele 764 de cazuri raportate în 2020. Conform datelor de supraveghere, la sfârşitul anului 2019 Republica Moldova a raportat 13 706 cazuri de HIV şi 4 112 cazuri de SIDA. În această perioadă au fost raportate şi 3886 de decese. Incidenţa SIDA la 100000 de populaţie în ultimii cinci ani s-a modificat uşor şi a variat între 6,8 şi 9,1 la 100000 de populaţie, fără o tendinţă clară, ceea ce indică faptul că acoperirea cu tratament şi îngrijire a persoanelor care trăiesc cu HIV este, probabil, insuficientă. Totodată, datele privind decesele din ultimii cinci ani arată o tendinţă descendentă de 28%.

31. Calea de transmitere predominantă este cea heterosexuală, reprezentând 550-650 de cazuri pe an în perioada 2010-2020. Proporţia sa în toate cazurile raportate a crescut de la 86% în 2010 la 90,3% în 2020. Trebuie menţionat că ponderea femeilor înainte de 2015 depăşea ponderea bărbaţilor, iar începând cu 2015 predomină în rândul bărbaţilor. Aceste date, în contextul prevalenţei relativ scăzute a HIV în rândul populaţiei generale şi al stigmatizării şi discriminării grupurilor de risc, pot fi interpretate ca o posibilă creştere a transmiterii infecţiei HIV în rândul bărbaţilor care practică sex cu bărbaţi, inclusiv a transmiterii heterosexuale. Tendinţa evidentă a creşterii ratei HIV de peste patru ori în rândul bărbaţilor care practică sex cu bărbaţi, de la 6 cazuri în 2010 la 19 cazuri în 2020, confirmă presupunerea de mai sus. Rata transmiterii infecţiei HIV de la mamă la făt a scăzut de la 5,5% în 2010 la 4,4% în 2020. Numărul cazurilor în rândul persoanelor care injectează droguri a fost cuprins între 37 şi 58, ceea ce este o tendinţă descrescătoare. Ponderea femeilor rămâne la 10-20%. Conform datelor ţărilor învecinate şi în contextul unei stigmatizări răspândite şi al discriminării grupurilor de risc, se poate presupune că unele dintre cazurile raportate de transmitere heterosexuală aparţin şi persoanelor care injectează droguri, şi partenerilor lor sexuali.

32. Componentele de laborator ale calităţii datelor epidemiologice se îmbunătăţesc. Testarea la CD4 la stabilirea diagnosticului HIV a crescut de la 58% în 2014 la 89,3% în 2020. Datele epidemiologice privind căile de transmitere sunt furnizate pentru 67,26% din toate cazurile de HIV raportate, fără o tendinţă clară de îmbunătăţire. Pentru o interpretare mai informativă a datelor de supraveghere, testarea la infectarea cu HIV recent/incidenţă a fost introdusă în anul 2020, ceea ce va contribui la interpretarea mai clară a datelor de supraveghere.

33. Potrivit ultimelor estimări (martie 2020), realizate în colaborare cu Programul Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV şi SIDA, numărul estimat de persoane infectate cu HIV/SIDA în Republica Moldova este de circa 14,5 mii.

34. În 2016, pentru grupurile-cheie de populaţie au fost efectuate estimări ale dimensiunii populaţiei la nivel naţional. Evaluarea a permis obţinerea unui indice al persoanelor consumatoare de droguri intravenos mai mare faţă de 2014, în special pe malul drept. Diferenţa în dimensiunea grupurilor-cheie de populaţie pe malul stâng este mai mică.

35. Datele supravegherii de generaţia a doua confirmă stadiul epidemiei concentrate şi arată un nivel ridicat al prevalenţei HIV în diferite grupuri-ţintă şi zone geografice (tabelul 3). În 2020 se înregistrează niveluri deosebit de ridicate ale prevalenţei HIV printre persoanele care injectează droguri: 15% la Bălţi şi 12,5% la Chişinău. Ratele în cauză sunt mai mici decât în 2016 şi în cercetările anterioare, când prevalenţa HIV atingea 30% şi mai mult. Se constată o prevalenţă mai mare a HIV în rândul bărbaţilor care practică sex cu bărbaţi, depăşind 10% la Chişinău şi Bălţi. Conform datelor, prevalenţa HIV în rândul lucrătorilor sexului s-a situat sub 5% şi a alcătuit 3% în Chişinău. Deţinuţii nu au fost incluşi în studiu. Deşi prevalenţa HIV în rândul deţinuţilor a fost sub 5% (3,4% conform studiilor din 2010 şi 1,9% în 2013), alte surse arată un comportament cu risc ridicat în rândul acestora.

36. În ultimii ani, epidemia HIV a rămas concentrată din cauza a doi factori: continuarea epidemiei în rândul persoanelor care injectează droguri şi al partenerilor lor sexuali, cu un număr relativ mare de femei cu transmitere heterosexuală a HIV, şi a epidemiei în rândul bărbaţilor care practică sex cu bărbaţi, ceea ce contribuie la creşterea infectării cu HIV în rândul bărbaţilor.

37. Răspunsul la epidemia HIV este monitorizat de baze de date separate, cu interacţiuni deseori limitate între ele, ceea ce complică colectarea, analiza şi utilizarea datelor pentru evaluarea măsurilor de răspuns şi formularea ulterioară a politicilor. Lipsa unei baze de date de tratament integrate împiedică răspunsul la timp şi rapid al centrelor ART la situaţia în schimbare a pacienţilor, mai ales atunci când călătoresc sau îşi schimbă domiciliul. Au fost observate dificultăţi în transferul de la un centru de tratament antiretroviral la altul. Printre pacienţi există mulţi reprezentanţi ai populaţiei mobile (muncitori emigranţi sezonieri), care, la fel, au un risc sporit de infectare cu HIV.

Prevenirea

38. Serviciile de prevenire a HIV pentru reprezentanţii grupului de risc sunt furnizate de organizaţii neguvernamentale, caracterizându-se printr-o abordare integrată, sunt implementate ţinând cont de abordări sensibile la gen şi includ o serie de activităţi: informarea, consultarea, referirea şi orientarea beneficiarilor pentru a primi asistenţă specializată.

39. Serviciile de prevenire acordate grupurilor de risc începând cu 2016 se bazează pe Standardul de calitate a serviciilor de prevenire HIV în mediul populaţiilor-cheie, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr.996/2015, care prevede principii de bază pentru prevenirea HIV pentru reducerea răspândirii HIV printre populaţiile-cheie şi oferirea standardelor minime de calitate pentru organizarea serviciilor de prevenire a HIV în rândul populaţiilor-cheie. În 2019 acest document a fost revizuit şi au fost introduse o serie de inovaţii, în special:

1) o descriere detaliată a tuturor serviciilor preventive, precum şi noile abordări faţă de furnizarea de servicii pentru reprezentanţii tuturor populaţiilor-cheie;

2) toate serviciile de prevenire a HIV furnizate persoanelor expuse riscului au fost împărţite în elemente de bază (obligatorii) şi suplimentare (după necesitate, în funcţie de nevoile beneficiarului);

3) particularităţi pentru furnizarea serviciilor de prevenire a HIV consumatorilor de droguri neinjectabile;

4) particularităţi pentru furnizarea serviciilor de prevenire a HIV persoanelor transsexuale;

5) particularităţi pentru furnizarea serviciilor de prevenire a HIV pentru tinerii expuşi riscului;

6) au fost elaboraţi indicatori de calitate pentru serviciile de prevenire a HIV;

7) au fost elaborate criterii pentru validarea serviciilor de prevenire pentru persoanele expuse riscului.

40. Prin Ordinul ministrului sănătăţii, muncii şi protecţiei sociale nr.278/2020 a fost aprobat Standardul de organizare şi funcţionare a serviciilor de prevenire HIV în mediul populaţiilor-cheie, inclusiv al tinerilor din aceste grupuri.

41. În 2018 a fost elaborat jurnalul online unic pentru înregistrarea şi evidenţa serviciilor de prevenire folosind carduri de beneficiari individuali. Din 2019, toate organizaţiile necomerciale care activează în domeniul prevenirii HIV au trecut la înregistrarea serviciilor furnizate în jurnalul online, ceea ce a permis:

1) simplificarea înregistrării şi evidenţei beneficiarilor de servicii;

2) eliminarea dublării beneficiarilor serviciilor în diferite organizaţii necomerciale;

3) realizarea monitorizării şi analizei continue a serviciilor furnizate, inclusiv a serviciilor furnizate prin intermediul farmaciilor;

4) prevenirea erorilor la înregistrarea datelor beneficiarilor sau la introducerea serviciilor furnizate;

5) determinarea metodei de furnizare a serviciilor;

6) realizarea procesului de validare şi raportare a datelor într-un interval scurt şi, cel mai important, asigurarea transparenţei procesului de validare a serviciilor furnizate.

42. În 2019, odată cu furnizarea serviciilor de prevenire a HIV în mod tradiţional (prin puncte staţionare, outreach sau servicii mobile), a fost lansat un proiect pe întreg teritoriul Republicii Moldova de furnizare a serviciilor de prevenire a HIV prin reţeaua de farmacii.

43. Organizaţii necomerciale la nivel local au reuşit să pună în aplicare o serie de proiecte care asigură cooperarea şi integrarea eficientă a serviciilor de prevenire a HIV cu reprezentanţii altor structuri la nivel local, cum ar fi Asociaţia Obştească "Tinerii pentru Dreptul la Viaţă" (Bălţi) şi Asociaţia Obştească "Iniţiativa Pozitivă" (Chişinău).

44. Un progres moderat al acoperirii este remarcat în furnizarea de servicii de prevenire pentru beneficiarii grupurilor de risc. În 2020, 163027 de persoane care consumă intravenos droguri au fost acoperite cu servicii de prevenire, ceea ce reprezintă 59,3% din numărul estimat (numărul estimat de utilizatori de droguri injectabile – 27500), în timp ce în 2017 au fost acoperite 41,2% (tabelul 4).

45. În 2020, 7209 lucrători sexuali au fost acoperiţi cu servicii de prevenire, ceea ce reprezintă 45,62% din numărul estimat; în 2017, au fost acoperiţi 26,3% din lucrătorii sexuali (numărul estimat de lucrători sexuali este de 15800). Acest procent scăzut de acoperire cu servicii a lucrătorilor sexuali se explică prin faptul că acest grup este dificil de accesat pentru a le oferi un pachet de servicii de prevenire HIV. Obiectivul Programului până în 2020 a fost să acopere cel puţin 60% din numărul estimat de utilizatori de droguri injectabile şi lucrători sexuali cu servicii de prevenire.

46. Acoperirea bărbaţilor care practică sex cu bărbaţii cu servicii de prevenire în 2020 a constituit 25,98%, sau 3 793 de beneficiari, în timp ce în 2017 au fost acoperite 21,3% din numărul estimat (numărul estimat al bărbaţilor care practică sex cu bărbaţii este 14600). Scopul Programului până în 2020 a fost să acopere cel puţin 40% din numărul estimat de bărbaţi care practică sex cu bărbaţii cu servicii de prevenire.

47. Trebuie menţionat faptul că indicatorii de acoperire a beneficiarilor din grupurile de risc cu servicii de prevenire nu au fost realizaţi din cauza unei modificări a sistemului de raportare în 2019, care a adus cifrele acoperirii mai apropiate de cele reale. Serviciile de prevenire a HIV pentru populaţiile-cheie sunt furnizate pe tot teritoriul Republicii Moldova, inclusiv în sectorul penitenciar.

48. Acoperirea scăzută cu servicii de prevenire în rândul persoanelor care consumă intravenos droguri este explicată prin:

1) schimbarea mediului de droguri, tranziţia la utilizarea neinjectabilă, apariţia masivă a noilor substanţe psihoactive, disponibilitatea costurilor acestora şi legalitatea relativă a unora dintre aceste substanţe, care nu sunt reglementate de legislaţie;

2) faptul că nu există suficiente informaţii despre furnizarea serviciilor de reducere a daunelor atunci când se utilizează noile substanţe psihoactive;

3) lipsa materialelor informative/campaniilor/evenimentelor care vizează familiarizarea populaţiei cu alte metode de furnizare a serviciilor de reducere a efectelor nocive: prin intermediul reţelei de farmacii, profilaxia preexpunere;

4) materialele informaţionale existente sunt deja depăşite şi nu reflectă dimensiunea de gen din prevedere.

49. În perioada 2018-2020, din cauza lipsei resurselor financiare, n-au fost organizate ateliere şi sesiuni de instruire pentru angajaţii programelor de reducere a riscurilor. Dezvoltarea abilităţilor şi îmbunătăţirea cunoştinţelor au fost asigurate cu sprijinul echipei programului ca parte a supravegherii interne.

Terapia de substituţie cu opiacee

50. Furnizarea terapiei de substituţie cu opiacee, finanţată integral din bugetul de stat, a fost extinsă şi a devenit disponibilă în şapte secţii ale sectorului civil şi în 13 secţii penitenciare, inclusiv Chişinău, Bălţi şi alte şase zone de pe malul drept. Terapia de substituţie cu opiacee încă este indisponibilă pe malul stâng al râului Nistru. La situaţia din februarie 2020 în programul de terapie de substituţie cu opiacee existau 564 de beneficiari, inclusiv 99 în penitenciare. Din numărul total de pacienţi, 11 au utilizat bupremorfină, iar 553 au utilizat metadonă.

51. Principalele bariere pentru consumatorii de droguri de a se alătura programului de terapie de substituţie cu opiacee sunt următoarele:

1) evidenţa medicală obligatorie şi înregistrarea în calitate de consumator de droguri;

2) sprijin psihosocial redus pentru pacienţii aflaţi în terapie de substituţie cu opiacee;

3) restricţii de angajare, discriminare din partea angajatorilor, precum şi restricţii de călătorie în străinătate;

4) acces limitat la terapia de substituţie cu opiacee în instituţiile medicale în timpul spitalizării ca pacienţi.

52. Alţi factori care au influenţat programele de terapie de substituţie cu opiacee sunt:

1) lipsa interesului instituţiilor medicale de a deschide cabinete de terapie de substituţie cu opiacee;

2) lipsa medicilor narcologi în unităţile administrativ-teritoriale;

3) până în 2019 a existat o finanţare insuficientă din fondurile Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină;

4) lipsa finanţării de la Compania Naţională de Asigurări în Medicină pentru sprijin psihosocial pentru pacienţii aflaţi în terapie de substituţie cu opiacee.

53. În 2018, conform ultimelor recomandări ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, prin Ordinul ministrului sănătăţii nr.162/2018, a fost aprobat Protocolul clinic naţional nr.313 "Profilaxia Pre-expunere (PrEP) la infecţia cu HIV". La sfârşitul anului 2020, în profilaxia preexpunere erau deja 192 de beneficiari (în special bărbaţi care practică sex cu bărbaţii şi persoane din cupluri discordante).

54. Evenimentele vizând familiarizarea şi informarea populaţiei generale au fost desfăşurate de cel puţin şase ori pe an şi au inclus campanii de informare pe diverse teme, fiind dedicate Zilei mondiale de combatere a SIDA, Zilei internaţionale împotriva abuzului de droguri şi traficului ilicit, Zilei internaţionale de comemorare a persoanelor decedate din cauza SIDA, campania împotriva violenţei sexuale.

55. A fost dezvoltată o platformă comună pentru monitorizarea răspunsului la HIV în rândul grupurilor de risc. Au fost organizate proceduri legale pentru protejarea drepturilor bărbaţilor care practică sex cu bărbaţii, iar educaţia juridică este asigurată de unii lucrători de teren, în special la Bălţi şi la Chişinău.

56. În ultimii ani, scena drogurilor s-a schimbat dramatic. În urma rezultatelor unui studiu privind utilizarea substanţelor psihoactive noi în Republica Moldova şi Republica Belarus, proporţia clienţilor care au trecut de la opiu şi amfetamine la utilizarea noilor substanţe psihoactive prin fumat sau inhalare creşte. Pentru programele de reducere a daunelor, principala dificultate în lucrul cu consumatorii de noi substanţe psihoactive neinjectabile este imposibilitatea înregistrării acestora ca beneficiari ai programului, deoarece, în conformitate cu reglementările, injectarea este un criteriu esenţial pentru includerea în program. Dacă persoana nu este înregistrată ca client al programului, este imposibil de a i se oferi servicii de reducere a riscurilor şi de sprijin, ceea ce limitează furnizarea oricăror intervenţii care includ protejarea sănătăţii şi protejarea drepturilor persoanelor care consumă intravenos droguri. Cel mai des, aceştia sunt tineri. Prezentul Program presupune activităţi care vizează un studiu şi o soluţie mai detaliate pentru această problemă.

Prevenirea transmiterii materno-fetale a infecţiei HIV

57. În 2018, conform ultimelor recomandări ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, prin Ordinul ministrului sănătăţii nr.166/2018, a fost aprobat Protocolul clinic naţional nr.316 "Prevenirea transmiterii HIV de la mamă la făt". În 2018, după aprobarea noului algoritm de testare a HIV, au fost organizate ateliere pentru lucrătorii medicali (direct legate de prevenirea transmiterii materno-fetale). Toate instituţiile medicale sunt dotate cu teste de screening pentru a testa la HIV gravidele şi partenerii lor. Tuturor familiilor în care există copii născuţi din mame HIV+, cu vârste cuprinse între 0-12 luni, li se oferă amestecuri artificiale. Totuşi, în pofida eforturilor depuse, rata de transmitere a HIV de la mamă la făt a atins 4,8% în 2019, ceea ce este de două ori mai mare decât obiectivul stabilit.

58. În 2020, 171 de femei infectate cu HIV au născut 170 de bebeluşi vii. Numărul de femei care au primit antiretrovirale în timpul sarcinii şi/sau naşterii a ajuns la 91%. Din diferite motive, 15 femei nu au primit antiretrovirale în timpul sarcinii.

59. Republica Moldova a introdus diagnosticarea HIV în fază timpurie pentru copiii născuţi din mame infectate cu HIV pe baza detectării ARN în primele 48 de ore şi 6 săptămâni. În 2020, din cei 170 de nou-născuţi din mame infectate cu HIV, 165 au primit tratament preventiv, iar 160 (94%) au fost testaţi în primele 48 de ore de la naştere, fiind depistate două cazuri de infectare intrauterină cu HIV.

60. Procentul testării HIV la nou-născuţii şi sugarii mai mici de două luni a atins 94,15%. Ponderea transmiterii HIV de la mamă la făt în 2020 a fost de 4,0% (7/174), ceea ce nu întruneşte criteriile pentru validarea statutului de eliminare a transmiterii HIV de la mamă la făt. Figura 1 reflectă indicatorul profilaxiei transmiterii de la mamă la făt pentru perioada de implementare a Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020.

Figura 1. Rata transmiterii de la mamă la făt, %

Testare, îngrijire şi tratamentul în cascadă

Testarea (primul "90")

61. În 2020 au fost efectuate 267 923 de teste HIV, ceea ce este cu 3,8% mai mult decât în 2016, când au fost efectuate 258 016 teste HIV (vezi tabelul 5). Autotestarea, introdusă în Republica Moldova în mai 2016, este disponibilă tuturor, pe lângă testele ordinare şi rapide, disponibile în organizaţiile neguvernamentale. Testarea a devenit mai accesibilă pentru tineri: circa 90% (37 din 41) prin intermediul centrelor prietenoase tinerilor, care au furnizat teste rapide HIV fetelor şi băieţilor adolescenţi, în conformitate cu noile strategii de testare.

62. Proporţia testelor HIV-pozitive nou-diagnosticate nu s-a schimbat din 2016 şi reprezintă 0,3%. Conform contingentului de testare din 2019, cea mai înaltă rată de detectare a fost în rândul partenerilor sexuali ai persoanelor infectate cu HIV (13%), ceea ce confirmă importanţa strategiilor de testare a indicelui partenerilor. Un procent şi mai mare a fost depistat în grupurile cu semne clinice de infecţii cu transmitere sexuală – deţinuţi, persoane testate clinic şi persoane suspectate şi diagnosticate cu tuberculoză, inclusiv copii. Comparativ cu 2016, testarea a crescut aproape în toate categoriile, cu excepţia testării donatorilor şi a gravidelor.

63. În pofida volumului general ridicat de testare, doar 10% din testele HIV au avut ca scop testarea grupurilor de risc, ceea ce vorbeşte despre testarea insuficientă. În acelaşi timp, a fost depistată o răspândire relativ mică a HIV (<0,5%) în grupurile de risc. Dar comparativ cu 2017, volumul de testare a reprezentanţilor grupurilor de risc a crescut semnificativ. Printre utilizatorii de droguri injectabile, acoperirea testării în rândul bărbaţilor care practică sex cu bărbaţi a crescut de la 5,4% în 2017 la 21,5% din numărul estimat în 2019 şi de la 2% în 2017 la 14,1% în 2019, iar în rândul lucrătoarelor sexuale – de la 3,9% în 2017 la 23,4% în 2019.

64. Introducerea unui nou algoritm pentru confirmarea diagnosticului HIV a redus timpul de pretratament de la câteva luni la una-două zile. Creşterea acoperirii testelor pentru populaţiile-cheie va îmbunătăţi depistarea HIV şi tratamentul în fază timpurie, reducând răspândirea infecţiei HIV în ţară.

65. În 2019, în scopul diagnosticului de laborator al infecţiei HIV, laboratorul Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile a fost evaluat extern la calitatea efectuării testărilor imunologice (CD4) şi pentru determinarea încărcăturii virale HIV.

Tratament şi îngrijire (al doilea şi al treilea "90")

66. În Republica Moldova, accesul universal la terapia antiretrovirală a fost asigurată în opt secţii ART regionale. Nu există liste de aşteptare pentru ART, toate persoanele care trăiesc cu HIV pot folosi ART, care le oferă şansa de a rămâne în viaţă şi limitează răspândirea HIV imediat după diagnostic, ceea ce este în concordanţă cu strategia de testare şi tratament, indiferent de disponibilitatea asigurării medicale, documentelor de identificare, cetăţenie sau orice alt criteriu.

67. Noile protocoale de tratament, aprobate în 2018, recomandă scheme bazate pe preparatul dolutegravir ca tratament de bază de primă linie atât pentru adulţi şi adolescenţi, cât şi pentru copii cu vârsta peste 6 ani. Numărul persoanelor care urmează tratament cu scheme pe bază de dolutegravir a crescut de la 250 în 2018 la 3482 în 2020. Cheltuielile legate de tratamentul antiretroviral s-au redus semnificativ în ultimii trei ani după optimizarea schemelor antiretrovirale de la 18 la 8, cu utilizarea mai largă a preparatelor analoage (generice) şi introducerea acestuia.

68. Toate persoanele care trăiesc cu HIV au acces liber la tratamentul antiretroviral şi la toate serviciile legate de HIV. În 2019, 1075 de persoane au început tratamentul antiretroviral (721 de persoane în 2020) şi 293 de persoane au reiniţiat tratamentul antiretroviral (în 2020 – 267 de persoane). La finele anului 2020, 6810 persoane erau în tratamentul antiretroviral (6690 de persoane în 2019).

69. Conform analizei în cascadă, Republica Moldova a înregistrat progrese în atingerea ţintelor 90-90-90 (90% dintre persoanele care îşi cunosc statutul de HIV, 90% dintre ele sunt supuse tratamentului şi 90% au o sarcină virală nedetectabilă) şi până la sfârşitul anului 2020 au fost atinse ratele de 67%-70%-87%. Rezultate mai semnificative pentru primele două obiective ale cascadei tratamentului antiretroviral au fost înregistrate pentru teritoriile din stânga Nistrului (69-77% faţă de 63-71% pentru teritoriile din dreapta Nistrului); la nivel de ţară ultimul indicator al cascadei (supresia virală) este foarte aproape de ţintă (87%), fără diferenţe între teritoriile din dreapta şi stânga Nistrului. La copiii cu vârsta sub 14 ani, cascada de tratament este mai mare: 93%-96%-86%. În rândul femeilor, toţi indicatorii sunt mai mari decât în rândul bărbaţilor (71%-73%-88% faţă de 63%-67%-86%).

Figura 2. Cascada 90-90-90 în populaţii selectate

70. În 2020, aderenţa la tratamentul antiretroviral după 12 luni de la începutul tratamentului era egală cu 78,8%, după 24 de luni era de 76,9%, iar după 60 a ajuns la 73,1%, acest indicator având o tendinţă ascendentă pe întreaga perioadă a implementării Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020. Barierele de bază pentru creşterea angajamentului sunt centralizarea semnificativă a serviciilor ART, costurile de transport al pacienţilor pentru obţinerea ART, volumul intens de muncă al medicilor în cabinetele regionale, ceea ce îi împiedică să lucreze activ cu pacienţi neaderenţi şi migraţia pacienţilor.

71. Actualmente se introduce o abordare integrată a tratamentului pentru alte boli. Începând cu 2018, persoanele care trăiesc cu HIV au acces la tratamentul hepatitelor virale cronice HCV şi HBV. Interacţiunea cu serviciul antituberculoză este oferit încontinuu: 85,01% (6690/7870) din totalul persoanelor care trăiesc cu HIV aflate în supraveghere activă au fost examinate pentru tuberculoză în 2019 şi 85,11% (7007/8233) din totalul persoanelor care trăiesc cu HIV aflate în supraveghere activă au fost examinate pentru tuberculoză în 2020.

72. Interacţiunea cu serviciul antituberculoză este oferit încontinuu: 85,171% (7007) din totalul persoanelor care trăiesc cu HIV aflate în supraveghere activă au fost examinate pentru tuberculoză în 2019.

73. Au fost obţinute rezultate semnificative prin includerea specialiştilor cu profil opus (un specialist în tuberculoză care lucrează pentru un serviciu de boli infecţioase şi viceversa) în personalul organizaţiilor relevante, ceea ce a permis o interacţiune mai strânsă în gestionarea pacienţilor cu coinfecţie de HIV/tuberculoză. Rezultate bune au fost demonstrate de proiectul care a inclus un audit al tuturor cazurilor de tuberculoză/HIV. În Bălţi, situl terapiei de substituţie cu opiacee se află în Secţia de ftiziopneumologie a Spitalului Clinic Municipal.

74. Unul dintre motivele pentru acoperirea insuficientă a persoanelor cu tratament antiretroviral este identificarea şi reînrolarea pacienţilor care şi-au întrerupt şi au renunţat la tratament, drept impedimente fiind migraţia internă şi externă, încarcerarea/eliberarea în/din sistemul penitenciar.

75. Legătura dintre centrele de tratament antiretroviral pentru persoanele care circulă în şi din penitenciare este în dificultate. Există o problemă de asigurare a continuităţii tratamentului, iar unul dintre motivele declarate este lipsa schimbului de informaţii, din cauza lipsei unui sistem informaţional unificat.

76. Principalele obstacole în tratamentul infecţiilor oportuniste şi al altor coinfecţii sunt: (i) lipsa unui mecanism de referire directă către specialiştii din alte domenii, deoarece mecanismul de referire existent, prin intermediul medicului de familie, durează un timp îndelungat, iar pentru un medic de familie confirmarea statutului HIV este destul de problematică; (ii) lipsa unui sistem informaţional unic care să permită lucrătorilor medicali să obţină informaţii despre bolile concomitente ale pacientului.

77. Optimizarea tratamentului pentru sifilis se implementează cu succes, iar peste 99% dintre pacienţi au fost trataţi în regim ambulatoriu, unde pacienţilor li s-au oferit consultări ambulatorii de specialitate şi preparate medicamentoase.

78. În 2016 Republica Moldova a obţinut statut liber privind eradicarea cazurilor de sifilis congenital şi ulterior acest statut a fost reconfirmat în 2018.

Stigmatizarea şi discriminarea

79. Stigmatizarea şi discriminarea persoanelor care trăiesc cu HIV, care se manifestă prin atitudini neglijente, dezvăluirea statutului HIV şi refuzul de a furniza servicii medicale, în pofida îmbunătăţirilor din ultimii ani, rămâne în continuare un obstacol în calea accesului la serviciile legate de HIV.

80. Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii, cu susţinerea partenerilor de dezvoltare a realizat două studii privind percepţiile şi atitudinile faţă de egalitate în Republica Moldova, care a demonstrat un nivel ridicat de distanţă socială şi atitudini discriminatorii faţă de persoanele care trăiesc cu HIV. Indicele stigmatizării, implementat în 2018, a demonstrat că patru din zece persoane care trăiesc cu HIV s-au confruntat cu atitudini discriminatorii în ultimele 12 luni. Patru din zece persoane care trăiesc cu HIV au declarat că statutul lor HIV a fost dezvăluit terţilor; cel mai adesea, acest lucru s-a întâmplat în cadrul sistemului de sănătate, familiei sau unei comunităţi apropiate.

81. În 2019, ca răspuns la reducerea inegalităţii de gen şi încălcările persistente ale drepturilor omului, care expun femeile, fetele şi persoanele transsexuale unui risc sporit de a contracta HIV/SIDA, hepatită şi tuberculoză, a fost înfiinţat evenimentul Academia Gender, cu sprijinul financiar al Programului Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV şi SIDA şi al Biroului Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate în Moldova.

82. Evaluarea mediului juridic aferent HIV, elaborată sub îndrumarea Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, include peste 70 de recomandări pentru eventuale modificări legislative şi va servi drept ghid pentru instituţiile şi autorităţile naţionale în implementarea reformelor multisectoriale în conformitate cu standardele internaţionale şi cele mai bune practici. Una dintre recomandările esenţiale pentru tratamentul HIV şi al altor boli transmisibile este implementarea în legislaţia naţională a măsurilor flexibile în contextul aspectelor legate de comerţ şi drepturilor de proprietate intelectuală, pentru asigurarea disponibilităţii medicamentelor în cantităţi suficiente, conform necesităţilor naţionale, asigurând administrarea eficientă a resurselor publice. O altă recomandare prevede decriminalizarea transmiterii HIV, care, împreună cu alte recomandări de ordin legislativ, urmează să fie transpuse într-un proiect de lege.

83. Asigurarea accesului la fertilizarea in vitro pentru persoanele care trăiesc cu HIV a fost realizată în ianuarie 2020, prin modificarea ordinului ministrului sănătăţii privind fertilizarea in vitro, excluzând barierele la serviciile respective pentru persoanele care trăiesc cu HIV.

84. Un studiu al percepţiilor drepturilor omului, realizat în 2018 de Oficiul Avocatului Poporului, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi Oficiul Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, a informat despre starea drepturilor omului, dezvăluind că dreptul la sănătate nu a fost îndeplinit în mare măsură, iar comunităţile LGBT au fost cele mai stigmatizate şi abandonate.

85. Printre alte bariere cu care se confruntă utilizatorii de droguri injectabile este prevăzută răspunderea administrativă pentru consumul de droguri; în pofida faptului că consumul de droguri este decriminalizat, de facto, chiar şi deţinerea unei cantităţi mici de droguri atrage după sine răspundere penală. Acest fapt împiedică furnizarea, sporirea volumului şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor pentru persoanele care consumă intravenos droguri.

III. OBIECTIVELE GENERALE

86. Prezentul Program va contribui la realizarea Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030 şi la realizarea progresivă a dreptului la sănătate şi, prin aceasta, va asigura bunăstarea populaţiei şi va implementa viziunea construirii unei societăţi libere de HIV ca o ameninţare la sănătatea publică, unde toate persoanele, indiferent de sex, vârstă, origine sau orice alt criteriu, vor avea acces la prevenire, tratament şi îngrijire.

87. Obiectivul general al prezentului Program este de a reduce la minimum consecinţele epidemiei de HIV şi infecţiilor cu transmitere sexuală, prin reducerea numărului de transmiteri, de a menţine prevalenţa infecţiei, în special în grupurile-cheie ale populaţiei: bărbaţii care practică sex cu bărbaţi – nu mai mult de 12%, persoanele care consumă intravenos droguri – nu mai mult 10 %, lucrătorii sexuali – nu mai mult 2,5%, şi de a minimiza mortalitatea legată de HIV. Scopul este de a răspunde în mod eficient, în baza dovezilor existente, prin implementarea măsurilor coordonate, cuprinzătoare şi de calitate înaltă în prevenirea HIV, tratamentul şi îngrijirea persoanelor, precum şi mobilizarea şi sensibilizarea grupurilor-cheie şi a populaţiei generale privind SIDA.

IV. OBIECTIVELE SPECIFICE

88. Obiectivul specific 1. Menţinerea prevalenţei HIV în grupurile cu risc sporit de infectare după cum urmează: cel mult 12% în grupul bărbaţilor care practică sex cu bărbaţi, 10% în grupul persoanelor consumatoare de droguri injectabile şi 2,5% în grupul lucrătorilor sexuali, până în anul 2025, cu 3 componente de bază:

1) intensificarea eforturilor de prevenire a HIV în grupurile-cheie cu risc înalt de infectare;

2) introducerea şi extinderea eforturilor de prevenire a HIV prin abordări combinate eficiente bazate pe dovezi;

3) asigurarea activităţilor pentru a elimina transmiterea HIV de la mamă la făt.

89. Obiectivul specific 2. Creşterea accesului la serviciile cascadei (testare, tratament, supresie virală) de la 64/72/84 până la 90/90/90, până în anul 2025, cu 4 componente de bază:

1) elaborarea şi sprijinirea abordărilor moderne de testare a HIV pentru depistarea timpurie a HIV (identificarea celor pozitivi);

2) construirea sistemelor durabile care să contribuie la prescrierea timpurie a tratamentului antiretroviral;

3) menţinerea pacienţilor pentru a obţine rezultate durabile ale tratamentului antiretroviral în vederea reducerii riscului de transmitere HIV;

4) îmbunătăţirea cascadei de tratament – eliminarea pierderilor prin modele diferenţiate de îngrijire şi tratament, descentralizare, calitate a asistenţei, abordare continuă a prevenirii şi a tuturor valorilor de 90, precum şi integrarea cu alte programe naţionale.

90. Obiectivul specific 3. Îmbunătăţirea gestionării Programului prin consolidarea sistemului de sănătate, inclusiv furnizarea de informaţii strategice în timp util şi de calitate înaltă, până în 2025, cu 7 componente de bază:

1) creşterea capacităţii şi îmbunătăţirea sistemelor de management, coordonare şi administrare pentru gestionarea eficientă a programelor HIV/tuberculoză/hepatite virale;

2) furnizarea informaţiilor de calitate în timp util pentru luarea deciziilor strategice;

3) consolidarea capacităţii serviciului de testare şi diagnosticare HIV/infecţiilor cu transmitere sexuală prin furnizarea rezultatelor de calitate în cel puţin 95% dintre unităţile de testare şi diagnosticare a infecţiei HIV/infecţiilor cu transmitere sexuală;

4) asigurarea eficacităţii implementării Programului investind în cunoştinţele şi abilităţile necesare furnizării serviciilor;

5) eliminarea barierelor din calea introducerii tehnologiei (diagnostic, laborator), asigurarea cu medicamente şi consolidarea sistemului de aprovizionare (consolidarea sistemului de sănătate);

6) sprijinirea acţiunilor de advocacy, comunicare şi mobilizare socială a societăţii civile prin consolidarea sistemului comunitar;

7) reducerea stigmatizării şi discriminării legate de HIV.

V. IMPACT

91. Prezentul Program stabileşte obiectivele pe termen mediu, asigurând evoluţia şi realizarea viziunii pe termen lung a Republicii Moldova în domeniul HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală.

92. Prezentul Program este conceput pentru:

1) a reduce cazurile noi de HIV;

2) a menţine epidemia în cadrul grupurilor cu risc înalt de infectare şi pentru a limita răspândirea HIV în populaţia generală;

3) a sprijini iniţiativele şi strategiile globale care necesită cele mai multe intervenţii;

4) abordări eficiente şi bazate pe dovezi şi care se concentrează asupra persoanei.

VI. COSTURI

93. Estimarea generală a costurilor pentru implementarea şi realizarea prezentului Program a fost efectuată în baza priorităţilor şi activităţilor identificate, directivelor şi instrumentelor disponibile în experienţa naţională şi internaţională şi în baza determinării costului per serviciu, per capita sau buget global, după caz. Mijloacele financiare provenite din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, indicate în costurile estimative ale Programului, reprezintă resurse proprii ale prestatorilor de servicii medicale, obţinute în temeiul legislaţiei, conform contractelor încheiate cu Compania Naţională de Asigurări în Medicină, în limitele mijloacelor financiare disponibile. Bugetul pentru anul 2021 a fost executat în limitele mijloacelor financiare alocate, în conformitate cu acţiunile planificate şi realizate pe parcursul anului.

94. Tabelele ataşate cuprind costul estimat pentru fiecare an de implementare, în funcţie de categorie, sursă de finanţare şi valorile cumulative ale costurilor preconizate pentru activităţile Programului. Costul estimativ va servi drept argument şi instrument pentru accesarea atât a fondurilor naţionale, cât şi a celor internaţionale şi va fi ajustat pe perioada implementării Programului ţinând cont de evoluţia economiei naţionale şi bugetele disponibile la nivel naţional (bugetul de stat, bugetele locale şi fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală).

95. Activităţile planificate pentru anul 2021 au fost realizate şi implementate, conform planului de acţiuni, bugetul pentru anul 2021 fiind executat.

VII. RISCURI DE IMPLEMENTARE

96. Posibilele riscuri de implementare ale Programului sunt următoarele:

1) grupurile de risc sporit de infectare la HIV sunt greu accesibile şi de regulă reprezentanţii acestor grupuri nu se adresează la instituţiile medicale după servicii. Pentru a depăşi aceste riscuri vor fi implicate pe larg organizaţiile necomerciale, care activează în domeniul HIV pentru prestarea serviciilor de prevenire a HIV/infecţiilor cu transmitere sexuală şi testarea la HIV şi infecţii cu transmitere sexuală cu referirea/acompanierea cazurilor pozitive la instituţiile medicale pentru confirmare şi iniţierea tratamentului specific;

2) respectarea continuităţii finanţării măsurilor prevăzute în prezentul Program, în special preluarea graduală a angajamentelor de finanţare din bugetul de stat a măsurilor finanţate din sursele grantului Fondului Global pentru Combaterea SIDA, Tuberculozei şi Malariei. În caz de nerespectare a acestor angajamente va exista riscul reducerii finanţării Programului din sursele Fondului Global pentru Combaterea SIDA, Tuberculozei şi Malariei cu 15%, ceea ce constituie circa 1 200 milioane de euro;

3) dificultatea de conlucrare cu autorităţile din regiunea transnistreană pot reduce accesul persoanelor din grupurile cu risc sporit de infectare la servicii de prevenire (accesul persoanelor care utilizează intravenos droguri la terapia de substituţie cu opiacee);

4) riscul de neatingere a indicatorilor privind prevenirea transmiterii infecţiei HIV de la mamă la făt.

VIII. AUTORITĂŢI/INSTITUŢII RESPONSABILE

97. Autoritatea responsabilă de implementarea prezentului Program este Ministerul Sănătăţii, în parteneriat cu Ministerul Finanţelor, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Compania Naţională de Asigurări în Medicină, Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, Biroul Naţional de Statistică şi Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu".

98. În procesul de implementare a prezentului Program, autorităţile responsabile vor colabora cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, Academia de Ştiinţe a Moldovei, organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu parteneri internaţionali de dezvoltare.

99. Prevederile prezentului Program sunt valabile şi obligatorii pentru toate instituţiile implicate în controlul HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală, indiferent de statutul juridic, care vor respecta integral cadrul normativ şi vor furniza date necesare evaluării activităţii şi supravegherii epidemiologice în teritoriu.

IX. PROCEDURI DE RAPORTARE

100. Activităţile de monitorizare, evaluare şi raportare a Programului se desfăşoară încontinuu pe toată perioada de implementare. Acţiunile specificate în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2022-2025 (anexa nr.2) au fost realizate inclusiv pe parcursul anului 2021. Aceste acţiuni includ atât colectarea, prelucrarea şi analiza datelor de monitorizare, identificarea erorilor sau a efectelor neprevăzute, cât şi eventualele rectificări de conţinut şi formă ale măsurilor şi activităţilor planificate. Procedurile de monitorizare prevăd supravegherea de rutină în baza Sistemului informaţional de monitorizare şi evaluare, cercetări şi studii efectuate de către instituţiile specializate şi companiile sociologice.

101. Coordonarea întregului proces de monitorizare şi evaluare este responsabilitatea Ministerului Sănătăţii, cu implicarea inclusiv a altor entităţi guvernamentale, în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale şi partenerii internaţionali. Ministerul Sănătăţii îşi exercită atribuţia în cauză prin intermediul unităţii de coordonare a Programului.

102. În cadrul procesului de monitorizare vor fi elaborate rapoarte anuale de progres, care vor include informaţii despre implementarea acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2022-2025 şi îndeplinirea indicatorilor aprobaţi prin anexa nr.2. Aceste rapoarte vor fi elaborate de unitatea de coordonare a Programului şi prezentate Ministerului Sănătăţii anual, până la data de 31 martie, cu dezbateri în şedinţele Consiliului naţional de coordonare a programelor naţionale de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA, infecţiilor cu transmitere sexuală şi de control al tuberculozei.

103. Prezentul Program oferă o viziune asupra modului de extindere şi consolidare a răspunsului parteneriatului multilateral la epidemia HIV în următorii cinci ani. Gestionarea acestui proces va necesita utilizarea unui şir de mecanisme şi instrumente, inclusiv măsuri complexe şi elaborarea planurilor operaţionale anuale, cu o descriere mai detaliată a acţiunilor, partenerilor, obiectivelor, indicatorilor şi a costurilor estimate. Instituţiile implementatoare (Compania Naţională de Asigurări în Medicină, autorităţile publice locale, Ministerul Justiţiei, instituţiile medico-sanitare publice, societatea civilă activă în domeniul HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală, recipienţii principali ai Fondului Global pentru Combaterea SIDA, Tuberculozei şi Malariei), responsabile de prevenirea şi controlul infecţiei HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală, vor raporta Ministerului Sănătăţii până la data de 1 martie.

104. Raportul anual de progres va fi întocmit de instituţia care coordonează Programul şi se va baza pe indicatorii şi obiectivele Programului, axându-se în special pe evaluarea nivelului de realizare a rezultatelor scontate. Responsabil pentru colectarea, validarea indicatorilor de monitorizare a progresului implementării Programului şi elaborarea rapoartelor de progres va fi unitatea de coordonare a Programului din cadrul Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile.

105. Ministerul Sănătăţii va generaliza informaţiile prezentate de ministere şi alte autorităţi administrative centrale (care vor prezenta rapoartele până la data de 1 martie) şi va prezenta Guvernului anual, până la 31 martie, raportul privind implementarea Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2022-2025.

106. Raportul de evaluare la mijloc de termen şi la finele implementării Programului va avea loc cu suportul partenerilor internaţionali.

Anexa nr.2

la Hotărârea Guvernului nr.134/2022

PLANUL DE ACŢIUNI

privind implementarea Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei

HIV/SIDA şi al infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2022-2025

Anexa nr.3

la Hotărârea Guvernului nr.134/2022

INDICATORII DE MONITORIZARE

a Programului naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA

şi al infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2022-2025