Lege nr. 1384 din 11.10.2002

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E

cu privire la rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii

în interes public

nr. 1384-XV  din  11.10.2002

 (în vigoare 27.12.2002) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.178-181 art.1352 din 27.12.2002

* * *

Notă: În cuprinsul legii, sintagma "Ministerul Economiei şi Infrastructurii", la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma "Ministerul Economiei" la forma gramaticală corespunzătoare conform Legii nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022

Notă: În textul legii, sintagma "Ministerul Economiei", la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma "Ministerul Economiei şi Infrastructurii" la forma gramaticală corespunzătoare conform Legii nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Art.1. – În sensul prezentei legi se definesc următoarele noţiuni principale:

rechiziţie de bunuri – măsură excepţională prin care autorităţile administraţiei publice împuternicite prin lege obligă instituţiile publice, agenţii economici, precum şi cetăţenii la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile, în condiţiile prezentei legi;

prestări de servicii – măsură excepţională prin care anumite categorii de cetăţeni sînt chemate, în condiţiile prezentei legi, pentru îndeplinirea unor lucrări sau desfăşurarea unor activităţi în interes public şi de apărare a ţării.

Art.2. – (1) Bunurile rechiziţionate sînt puse la dispoziţia forţelor destinate apărării naţionale sau a autorităţilor publice, la declararea mobilizării, a stării de război, a stării de asediu sau de urgenţă, precum şi în caz de concentrări militare, exerciţii sau antrenamente de mobilizare ori pentru prevenirea, localizarea sau înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, a avariilor tehnogene şi a catastrofelor.

(2) Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv, cu plata despăgubirilor prevăzută de lege.

(3) Cetăţenii apţi de muncă pot fi chemaţi pentru prestări de servicii în vederea efectuării unor lucrări sau desfăşurării unor activităţi în situaţiile prevăzute la alin.(1).

Art.3. – Rechiziţiile de bunuri şi chemarea cetăţenilor pentru prestări de servicii se efectuează în scopul:

a) soluţionării problemelor materiale de orice natură, asigurării cu forţă de muncă şi cu clădiri, necesare forţelor destinate apărării şi autorităţilor administraţiei publice;

b) creării de condiţii pentru funcţionarea stabilă a economiei naţionale şi a instituţiilor publice;

c) asigurării cu încăperi pentru cazare, cu alimente şi medicamente a sinistraţilor, refugiaţilor şi populaţiei afectate de consecinţele războiului.

Art.4. – Rechiziţionarea de bunuri şi chemarea cetăţenilor pentru prestări de servicii se dispune după cum urmează:

a) la declararea mobilizării sau a stării de război – prin hotărîre a Parlamentului sau prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova;

b) la declararea stării de asediu sau de urgenţă – prin hotărîre a Parlamentului;

c) în caz de concentrări militare, exerciţii sau antrenamente de mobilizare – prin hotărîre de Guvern;

d) în caz de prevenire, localizare sau înlăturare a consecinţelor calamităţilor naturale, avariilor tehnogene şi catastrofelor – prin hotărîre de Guvern.

Art.5. – (1) Pot fi rechiziţionate:

a) mijloace de transport;

b) sisteme, instalaţii şi tehnică de aerodrom, de comunicaţii şi telecomunicaţii;

c) surse de alimentare energetice;

d) tehnică de calcul;

e) utilaje şi materiale tipografice;

f) tehnică şi materiale topografice şi de construcţie;

g) carburanţi şi lubrifianţi, utilaje pentru transportul şi depozitarea acestora;

h) utilaje şi materiale pentru dotarea atelierelor de reparaţii;

i) clădiri;

j) terenuri;

k) articole de echipament şi de protecţie;

l) alimente şi utilaje pentru prepararea şi transportarea hranei;

m) animale;

n) furaje;

o) tehnică, aparatură şi materiale sanitar-veterinare;

p) medicamente, produse parafarmaceutice şi dispozitive medicale, exceptînd rechiziţionarea acestora de la cetăţeni.

(2) Bunurile se rechiziţionează de la proprietarii sau deţinătorii acestora.

(3) Bunurile rechiziţionabile vor avea starea tehnică şi calitatea necesare folosirii lor în scopul pentru care se rechiziţionează.

(4) Odată cu bunurile rechiziţionate se predau şi echipamentele aferente, fără de care acestea nu pot fi utilizate.

[Art.5 completat prin Legea nr.219-XVI din 24.10.2008, în vigoare 14.11.2008]

Art.6. – (1) Rechiziţionarea bunurilor şi chemarea cetăţenilor pentru prestări de servicii, în situaţiile prevăzute de prezenta lege, se efectuează de către centrele militare.

(2) În mod excepţional, pe timp de război, orice comandant de subunitate sau unitate militară similară sau superioară batalionului, care, în luptă, acţionează independent, are dreptul să decidă rechiziţionarea bunurilor ori chemarea cetăţenilor pentru prestări de servicii numai prin intermediul autorităţilor administraţiei publice locale şi cu asumarea răspunderii proprii.

Art.7. – (1) Pot fi chemaţi pentru prestări de servicii cetăţenii apţi de muncă, în vîrstă de 18–60 de ani – bărbaţii şi de 18–55 de ani – femeile.

(2) Unii specialişti – ingineri, tehnicieni, economişti, medici, farmacişti, asistenţi medicali – pot fi chemaţi să presteze servicii la specialităţile lor şi peste limita maximă de vîrstă prevăzută la alin.(1), dar nu mai mult de 65 de ani – bărbaţii şi 60 de ani – femeile.

Capitolul II

EVIDENŢA BUNURILOR RECHIZIŢIONABILE ŞI A CETĂŢENILOR

CARE POT FI CHEMAŢI PENTRU PRESTĂRI DE SERVICII

Art.8. – (1) Autorităţile administraţiei publice sînt obligate să asigure, pe raza lor teritorială, efectuarea rechiziţiilor de bunuri şi chemarea persoanelor pentru prestări de servicii.

(2) Pentru realizarea scopului prevăzut la alin.(1), autorităţile administraţiei publice verifică:

a) ţinerea de către instituţiile publice şi agenţii economici a evidenţei bunurilor rechiziţionabile aflate în proprietate sau în deţinere;

b) starea tehnică a mijloacelor de transport şi a tehnicii de construcţie rechiziţionabile;

c) disponibilul forţei de muncă care poate fi chemată pentru prestări de servicii.

Art.9. – (1) Instituţiile publice şi agenţii economici ţin, în permanenţă, evidenţa bunurilor rechiziţionabile pe care le au în proprietate sau deţinere.

(2) Persoanele juridice prevăzute la alin.(1) transmit, la cerere, centrelor militare corespunzătoare informaţia cu privire la numărul şi starea bunurilor rechiziţionabile doar dacă aceasta nu se regăseşte în resursele informaţionale de stat cu privire la persoanele şi bunurile care au fost supuse înregistrării oficiale. Informaţia solicitată se prezintă sub formă de document electronic sau pe suport de hârtie.

(3) Evidenţa bunurilor rechiziţionabile, aflate în proprietatea sau deţinerea persoanelor fizice, se ţine de către autorităţile publice locale, iar a mijloacelor de transport – de către organele de poliţie corespunzătoare.

(4) Pentru ţinerea evidenţei bunurilor rechiziţionabile şi a disponibilităţii forţei de muncă, autorităţile administraţiei publice locale şi centrele militare obţin informaţiile necesare cu privire la bunuri şi persoane din resursele informaţionale de stat, prin intermediul platformei de interoperabilitate, în conformitate cu Legea nr.142/2018 cu privire la schimbul de date şi interoperabilitate.

[Art.9 alin.(2) în redacţie nouă, alin.(4) introdus prin Legea nr.229 din 10.07.2025, în vigoare 23.08.2025]

Art.10. – (1) Organele de poliţie care, pe raza lor teritorială, ţin evidenţa mijloacelor de transport, sînt obligate să comunice, la cerere, centrelor militare datele privind numărul, starea tehnică şi caracteristicile mijloacelor de transport.

(2) Schimbările privind înstrăinarea sau starea bunurilor rechiziţionabile, survenite în datele de evidenţă, se comunică de către proprietarii sau deţinătorii acestora centrelor militare, în cel mult 45 de zile de la producerea lor.

Art.11. – (1) Guvernul organizează periodic inventarierea anumitor categorii de bunuri rechiziţionabile.

(2) Proprietarii sau deţinătorii de bunuri rechiziţionabile sînt obligaţi să le declare şi, la cerere, să le prezinte comisiilor de inventariere.

(3) Autorităţile administraţiei publice sînt obligate să participe la operaţiile de inventariere.

Art.12. – Beneficiarii de bunuri rechiziţionate sînt obligaţi să ţină evidenţa acestora în unităţi fizice şi valorice.

Capitolul III

EFECTUAREA RECHIZIŢIEI ŞI CHEMAREA CETĂŢENILOR

PENTRU PRESTĂRI DE SERVICII

Art.13. – (1) Bunurile se rechiziţionează numai în baza ordinului de predare emis de către autoritatea militară prevăzută la art.6.

(2) Ordinul de predare a bunurilor supuse rechiziţiei va cuprinde în mod obligatoriu:

a) denumirea autorităţii militare emitente şi a unităţii beneficiare;

b) temeiul legal al rechiziţiei;

c) datele de identificare a bunurilor, a proprietarului sau a deţinătorului acestora;

d) locul şi termenul de predare a bunurilor.

(3) La predarea bunurilor supuse rechiziţiei se întocmeşte un act în care sînt înscrise, pe lîngă datele de identificare menţionate în ordinul de predare, starea şi valoarea bunurilor la momentul rechiziţiei.

Art.14. – (1) Aeronavele şi instalaţiile de aeroport sînt preluate împreună cu echipajele şi personalul care le deservesc, iar mijloacele de transport auto şi tehnica de construcţie – cu şoferii şi, respectiv, mecanicii conductori.

(2) Bunurile, altele decît cele prevăzute la alin.(1), care nu pot fi folosite decît cu personal calificat, sînt preluate, de asemenea, împreună cu personalul care le deserveşte.

(3) Persoanele aflate în situaţiile prevăzute la alin.(1) şi (2) sînt considerate mobilizate sau chemate pentru prestări de servicii, în condiţiile prezentei legi.

(4) Proprietarii sau deţinătorii de imobile incluse în Nomenclatorul bunurilor rechiziţionabile sînt obligaţi să le pună la dispoziţia beneficiarilor împreună cu utilităţile auxiliare existente la data rechiziţionării.

Art.15. – (1) Înştiinţarea cetăţenilor privind chemarea la prestări de servicii se efectuează prin ordin de chemare individual sau colectiv.

(2) Ordinul de chemare va cuprinde în mod obligatoriu:

a) denumirea autorităţii militare emitente şi a unităţii beneficiare;

b) temeiul legal al chemării;

c) numele, prenumele şi domiciliul persoanei chemate;

d) termenul şi locul de prezentare.

(3) Ordinul de chemare al salariaţilor se expediază la locul de muncă al acestora şi se înmînează persoanei în cauză de către conducătorul instituţiei publice sau al agentului economic. Pentru celelalte persoane, ordinul de chemare se transmite de către autorităţile administraţiei publice locale pe a căror rază teritorială persoanele în cauză domiciliază.

Art.16. – (1) La declararea mobilizării sau a stării de război, persoanele chemate pentru prestări de servicii sînt supuse regulamentelor, disciplinei şi jurisdicţiei militare.

(2) Pentru situaţiile menţionate la alin.(1), persoanele în cauză sînt considerate militari mobilizaţi, cu gradele din evidenţa militară. Persoanele care nu au fost luate în evidenţa militară sînt considerate militari cu gradul de soldat.

Capitolul IV

RESTITUIRI. DESPĂGUBIRI. PREŢURI ŞI TARIFE. CONTESTAŢII

Art.17. – După expirarea termenelor de rechiziţie sau la încetarea cauzelor care au determinat rechiziţia, bunurile se restituie persoanelor de la care au fost rechiziţionate, cu întocmirea actului de restituire.

Art.18. – (1) Proprietarii sau deţinătorii bunurilor rechiziţionate au dreptul la despăgubiri, în condiţiile prezentei legi, dacă bunurile au suferit deteriorări sau devalorizări.

(2) Pe perioada rechiziţiei obligaţiile care decurg din contractele legal încheiate se suspendă.

(3) Proprietarii sau deţinătorii mijloacelor de transport rechiziţionate pentru participarea la concentrări militare, exerciţii sau antrenamente de mobilizare au dreptul la o dreaptă şi prealabilă plată pentru folosirea acestor mijloace.

(4) Deteriorările produse terenurilor productive rechiziţionate vor fi despăgubite în caz de concentrări militare, exerciţii sau antrenamente de mobilizare.

(5) Pentru imobilele folosite la cazare nu se plăteşte chirie pe timpul mobilizării, precum şi pe timpul stării de urgenţă, de asediu sau de război, indiferent de durata de folosire a acestora.

(6) În celelalte situaţii prevăzute de prezenta lege, cazarea dă dreptul la încasarea unei chirii, în conformitate cu legislaţia.

[Art.18 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]

Art.19. – Pentru stabilirea cantităţilor şi preţurilor la bunurile rechiziţionabile, a tarifelor la prestările de servicii, precum şi pentru soluţionarea diverselor litigii ce ţin de efectuarea rechiziţiilor, se instituie:

a) comisii mixte de rechiziţii – în unităţile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi în municipiul Bălţi;

b) Comisia Centrală de Rechiziţii.

[Art.19 completat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]

Art.20. – (1) Comisia mixtă de rechiziţii este compusă din:

a) conducătorul autorităţii administraţiei publice locale de nivelul al doilea – preşedintele comisiei;

b) comandantul centrului militar;

c) reprezentantul subdiviziunii teritoriale a Serviciului de Informaţii şi Securitate;

d) reprezentantul organului teritorial de poliţie;

e) şeful compartimentului juridic al consiliului local;

f) şeful direcţiei teritoriale finanţe;

g) reprezentantul organului teritorial control financiar şi revizie – specialist în preţuri;

h) şeful serviciului de mobilizare a economiei;

i) şeful compartimentului responsabil pentru efectuarea rechiziţiilor al centrului militar;

j) alte persoane, la decizia preşedintelui comisiei.

(2) Comisia mixtă de rechiziţii poate fi convocată trimestrial sau, după caz, la solicitarea comandantului centrului militar.

(3) Comisia mixtă de rechiziţii stabileşte, pe localităţi, instituţii publice şi agenţi economici, cantităţile de bunuri supuse rechiziţiei şi numărul de persoane care pot fi chemate pentru prestări de servicii.

(4) Comisiile mixte de rechiziţii propun anual Comisiei Centrale de Rechiziţii limitele preţurilor folosite la plata despăgubirilor în caz de rechiziţie, precum şi tarifele prestărilor de servicii.

(5) Hotărîrile comisiei mixte de rechiziţii sînt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice menţionate în prezenta lege.

Art.21. – (1) Comisia Centrală de Rechiziţii se află în subordinea Guvernului şi este compusă din:

a) viceprim-ministru – preşedintele comisiei;

b) reprezentantul Ministerului Economiei;

c) reprezentantul Ministerului Justiţiei;

d) reprezentantul Ministerului Finanţelor;

e) reprezentantul Ministerului Apărării;

f) reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne;

f¹) reprezentantul Ministerului Sănătăţii;

f²) reprezentantul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale;

g) reprezentantul Serviciului de Informaţii şi Securitate;

h) reprezentantul Marelui Stat Major al Armatei Naţionale;

[Lit.i) exclusă prin Legea nr.304 din 26.12.2012, în vigoare 05.03.2013]

j) reprezentantul Băncii Naţionale a Moldovei;

k) alte persoane, la propunerea preşedintelui comisiei.

(2) Comisia Centrală de Rechiziţii se convoacă anual sau, după caz, de către preşedintele acesteia.

(3) Comisia Centrală de Rechiziţii, în baza propunerilor comisiilor mixte de rechiziţii, elaborează Nomenclatorul bunurilor rechiziţionabile, stabileşte preţurile la aceste bunuri şi tarifele prestărilor de servicii, unitare pe întreaga ţară.

(4) Nomenclatorul, preţurile şi tarifele menţionate la alin.(3) se aprobă de Guvern şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(5) Comisia Centrală de Rechiziţii examinează şi soluţionează contestaţiile privind hotărîrile comisiilor mixte de rechiziţii.

(6) Hotărîrile Comisiei Centrale de Rechiziţii se pun în executare de către Ministerul Economiei, prin intermediul comisiilor mixte de rechiziţii.

[Art.21 alin.(1) modificat prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]

[Art.21 modificat prin Legea nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018]

[Art.21 completat prin Legea nr.219-XVI din 24.10.2008, în vigoare 14.11.2008]

[Art.21 modificat prin Legea nr.234-XVI din 08.11.2007, în vigoare 30.11.2007]

Art.22. – Despăgubirile pentru bunurile rechiziţionate se acordă după cum urmează:

a) pentru bunurile neconsumptibile, care din motive obiective nu mai pot fi restituite proprietarilor sau deţinătorilor – prin acordarea unor bunuri similare sau prin plata contravalorii acestora, calculată în funcţie de starea tehnică şi de gradul de uzură la momentul rechiziţionării;

b) bunurile consumptibile se achită la preţurile în vigoare în funcţie de calitatea lor la momentul preluării;

c) chiria pentru clădiri şi terenuri fără culturi sau plantaţii se plăteşte la nivelul stabilit prin hotărîre de Guvern;

d) pentru plantaţiile şi semănăturile existente pe terenurile rechiziţionate se achită echivalentul producţiei necomercializate de proprietar sau deţinător, calculat la preţurile publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, din care se scad cheltuielile ce ar fi fost necesare pentru obţinerea recoltei;

e) în cazul distrugerii semănăturilor se plăteşte echivalentul necesar pentru refacerea acestora;

f) pentru terenurile neproductive nu se acordă despăgubiri;

g) în cazul în care pentru unele bunuri nu există preţuri publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, evaluarea despăgubirilor se face de către reprezentantul unităţii beneficiare şi cel al autorităţii administraţiei publice locale, prin comparaţie cu preţurile produselor similare.

Art.23. – (1) Plata pentru prestările de servicii se efectuează conform schemei de salarizare întocmite de unitatea beneficiară.

(2) În caz de îmbolnăvire sau accident de muncă, survenite în cadrul prestării de servicii la mobilizare sau pe timp de război, persoanele respective beneficiază de drepturile prevăzute în acest sens pentru militari.

(3) În cazul prestărilor de servicii în localităţi, altele decît cele în care domiciliază persoanele chemate, cheltuielile de transport, cazare şi hrană vor fi suportate de unităţile beneficiare.

Art.24. – Plata despăgubirilor în caz de rechiziţie şi pentru prestări de servicii se efectuează după cum urmează:

a) de către centrele militare – din fondurile cu această destinaţie puse la dispoziţie de la bugetul de stat sau din alte fonduri constituite potrivit legii – în cazul declarării mobilizării, a stării de război, de asediu sau de urgenţă;

b) de către ministerele şi departamentele în folosul cărora s-au efectuat rechiziţiile de bunuri sau prestările de servicii – din mijloacele alocate acestora din bugetul de stat – în cazul concentrărilor militare, exerciţiilor şi antrenamentelor de mobilizare;

c) de către autorităţile administraţiei publice locale – din mijloacele alocate din bugetele locale sau din bugetul de stat – în cazul prevenirii, localizării sau lichidării consecinţelor calamităţilor naturale, avariilor tehnogene şi catastrofelor.

Art.25. – (1) Distrugerea actului de rechiziţie se efectuează în modul şi în termenele stabilite prin hotărîre de Guvern.

(2) În cazul pierderii actului de rechiziţie, Comisia Centrală de Rechiziţii poate decide eliberarea unui duplicat numai după declararea nulităţii actului primar în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Art.26. – (1) Reclamaţiile privind preţurile stabilite, valoarea bunurilor rechiziţionate înscrise în documentele oficiale şi achitarea despăgubirilor se prezintă comisiei mixte care a adoptat hotărîrea cu privire la rechiziţie, în cel mult 90 de zile de la data semnării actului de restituire.

(2) Hotărîrea comisiei mixte de rechiziţii poate fi contestată la Comisia Centrală de Rechiziţii în cel mult 90 de zile de la adoptarea ei. În cazul admiterii contestaţiei, Comisia Centrală de Rechiziţii anulează hotărîrea comisiei mixte şi stabileşte suma care urmează a fi achitată.

(3) Hotărîrea Comisiei Centrale de Rechiziţii poate fi atacată în instanţa de judecată în conformitate cu legislaţia.

Capitolul V

SCUTIRI DE RECHIZIŢII ŞI DE PRESTĂRI DE SERVICII

Art.27. – (1) Nu sînt supuse rechiziţiei următoarele categorii de bunuri:

a) obiectele de uz personal şi de gospodărie casnică;

b) bunurile personale strict necesare exercitării profesiei sau ocupaţiei prin care persoana respectivă îşi asigură existenţa;

c) cantităţile de cereale, legume şi fructe, de alte alimente, necesare consumului proprietarului şi familiei sale, seminţele pentru însămînţări;

d) părţile din imobilele strict necesare proprietarilor;

e) mijloacele de transport care aparţin invalizilor, precum şi cele ale instituţiilor medicale de stat destinate asistenţei medicale urgente;

f) bunurile instituţiilor pentru întreţinerea de stat a copiilor, a persoanelor cu deficienţe fizice şi mintale şi a bătrînilor;

g) clădirile penitenciarelor;

h) bunurile care aparţin bisericilor, mănăstirilor şi caselor de rugăciuni ale cultelor sau ale asociaţiilor religioase, recunoscute de stat;

i) bunurile misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare străine;

j) bunurile din patrimoniul cultural-naţional sau internaţional;

k) bunurile aflate în rezervele de stat şi de mobilizare, constituite în conformitate cu legislaţia.

(2) Rechiziţiile de bunuri în caz de concentrări militare, exerciţii sau antrenamente de mobilizare pot fi efectuate de la unul şi acelaşi proprietar sau deţinător nu mai des decît o dată la 2 ani.

[Art.27 alin.(1) modificat prin Legea nr.109 din 21.04.2022, în vigoare 13.05.2022]

Art.28. – (1) Sînt scutite de prestări de servicii:

a) persoanele inapte pentru muncă;

b) femeile gravide;

c) persoanele care întreţin şi îngrijesc copii, părinţi, fraţi sau surori, inapţi pentru muncă, în cazul în care prezenţa întreţinătorului este strict necesară;

d) persoanele care întreţin şi îngrijesc copii sub vîrsta de 8 ani;

e) persoanele mobilizate la locul de muncă.

(2) Situaţiile în care se află persoanele menţionate la lit.a), b) şi c) se certifică de instituţiile medicale competente.

Capitolul VI

RĂSPUNDEREA

Art.29. – (1) Persoanele care, la declararea mobilizării sau a stării de război, refuză să pună la dispoziţie bunurile rechiziţionabile, nu le declară la inventariere sau se sustrag de la îndeplinirea acestor obligaţii sînt trase la răspundere în conformitate cu legislaţia.

(2) Neîndeplinirea de către un funcţionar public a îndatoririlor sale de serviciu prevăzute de prezenta lege se pedepseşte conform legislaţiei.

Art.30. – (1) Constituie contravenţii administrative la normele privind rechiziţiile şi prestările de servicii, dacă acestea, potrivit legii, nu constituie infracţiuni, următoarele fapte:

a) necomunicarea, în termen, centrelor militare a datelor de evidenţă privind cantitatea şi starea bunurilor rechiziţionabile, precum şi a modificărilor survenite în aceste date;

b) absenţa nejustificată sau refuzul persoanelor legal chemate de a presta servicii în caz de concentrări militare, exerciţii şi antrenamente de mobilizare, precum şi la prevenirea, localizarea sau înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, avariilor tehnogene şi catastrofelor.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin.(1) se sancţionează în conformitate cu legislaţia.

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Art.31. – Cantităţile de bunuri rechiziţionabile, durata rechiziţiei, procedura de rechiziţionare şi de chemare pentru prestări de servicii în scopul prevenirii, localizării sau înlăturării consecinţelor calamităţilor naturale, avariilor tehnogene şi catastrofelor se stabilesc prin hotărîre de Guvern.

Art.32. – Marele Stat Major al Armatei Naţionale şi Ministerul Economiei sînt autorizate să controleze periodic modul de ţinere a evidenţei şi de întreţinere de către instituţiile publice şi agenţii economici a bunurilor supuse rechiziţiei, veridicitatea datelor comunicate de către proprietarii sau deţinătorii lor, precum şi modul de întreţinere şi starea tehnică a bunurilor rechiziţionabile care aparţin persoanelor fizice.

[Art.32 modificat prin Legea nr.234-XVI din 08.11.2007, în vigoare 30.11.2007]

Art.33. – Guvernul, în termen de 6 luni:

va prezenta Parlamentului propuneri privind modificarea şi completarea legislaţiei în vigoare;

va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.