- transpune parţial (art.1 şi 2; art.3 pct.1-4, 6-22, 29, 34, 39, 47-58, 60, 62-67, 69-71, 73-75; art.4 alin.(1); art.6; art.7 alin.(1); art.8 alin.(1); art.9-17; art.25 şi 26; art.27 alin.(1)-(3); art.28; art.29 alin.(1)-(8) şi (10); art.30 şi 32; art.33 alin.(1)-(5); art.34 alin.(1) şi (2); art.35 şi 37; art.38 alin.(1)-(8); art.39, 40, 42 şi 43; art.44 alin.(1)-(5); art.45 alin.(1), (3) şi (4); art.46 alin.(1)-(4); art.49 alin.(1) şi (3); art.50 alin.(1) şi (2); art.51 alin.(1), (2), (4) şi (5); art.54 alin.(1) şi (2); art.55 şi 56; art.57 alin.(1), (4), (6)-(12); art.58, 59; art.61-63; art.64 alin.(1) şi (2); art.65 şi 68; art.70 alin.(2)-(4); art.71, 76 şi 77) Regulamentul (UE) nr.168/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea şi supravegherea pieţei pentru vehiculele cu două sau trei roţi şi pentru cvadricicluri, CELEX: 32013R0168, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 60 din 2 martie 2013, aşa cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) 2024/2838 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2024;

- transpune parţial (art.1 şi 2; art.3 pct.1-28, 30-32, 34-56; art.4 alin.(1) lit.(a); art.5 alin.(1)-(2); art.6 alin.(1), (2), (4)-(9); art.7; art.8 alin.(1), (4), (8)-(13); art.13 alin.(1)-(4), (6)-(9); art.14; art.15 alin.(1); art.16-25; art.26 alin.(1), (2), (4)-(6); art.27 alin.(1) şi (2); art.28 alin.(1), (2), (4)-(7); art.29; art.30 alin.(1) şi (2); art.31 alin.(1), (2), (4), (6) şi (7); art.32; art.33 alin.(1), (3)-(5); art.34-36; art.37 alin.(1), (3)-(6), (8)-(10); art.38 alin.(1) şi (2); art.39 şi 40; art.42 alin.(1)-(4), (6) şi (7); art.43 alin.(5); art.44 alin.(1)-(4); art.45 alin.(1)-(6); art.46 şi 47; art.48 alin.(1); art.49-51; art.52 alin.(1)-(3); art.53 alin.(1), (2), (8); art.54 alin.(1), (2) şi (6); art.55 alin.(1) şi (2); art.56; art.57 alin.(1); art.58-60; art.61 alin.(1)-(10); art.62-65; art.67 alin.(1)-(6); art.68 şi 69; art.70 alin.(1) şi (2); art.71; art.72 alin.(1) şi (2); art.73 alin.(1)-(5), (15), (16); art.75 alin.(1) şi (2); art.76; art.77 alin.(1); art.78 alin.(1); art.79-81; art.84 şi 89) Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea şi supravegherea pieţei autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr.715/2007 şi (CE) nr.595/2009 şi de abrogare a Directivei 2007/46/CE, CELEX: 32018R0858, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 151 din 14 iunie 2018, aşa cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) 2024/1610 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 mai 2024.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul de reglementare

(1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic aplicabil pentru organizarea şi desfăşurarea activităţilor administrative privind omologarea de tip şi omologarea individuală a tuturor vehiculelor rutiere, sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate noi prevăzute la art.2 alin.(1).

(2) Prezenta lege instituie cerinţe privind supravegherea pieţei pentru vehiculele, sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate care fac obiectul omologării, precum şi pentru piesele şi echipamentele pentru aceste vehicule.

(3) Prezenta lege nu limitează şi nu aduce atingere aplicării cadrului normativ privind siguranţa rutieră.

(4) Dacă un tratat internaţional care reglementează procedurile de omologare a vehiculelor rutiere sau a pieselor componente, la care Republica Moldova este parte, stipulează alte reguli şi prevederi decât cele prevăzute de legislaţia naţională, se aplică regulile şi prevederile tratatului internaţional.

Articolul 2. Domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege se aplică tuturor vehiculelor:

1) din categoriile M şi N şi remorcilor acestora din categoria O destinate utilizării pe drumurile publice, inclusiv vehiculelor din aceste categorii concepute şi fabricate în una sau mai multe etape, precum şi sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate, ca şi pieselor şi echipamentelor concepute şi fabricate pentru a fi instalate pe aceste vehicule şi remorcile lor;

2) cu două sau trei roţi şi cvadriciclurilor din categoria L destinate să circule în reţeaua rutieră publică, inclusiv:

a) motocicletelor "enduro" [L3e-AxE (x=1, 2 sau 3)], motocicletelor "trial" [L3e-AxT (x=1, 2 sau 3)];

b) vehiculelor grele de teren de tip "Quad" (L7e-B);

c) vehiculelor din categoria L proiectate şi fabricate în una sau mai multe etape, precum şi sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate, ca şi pieselor şi echipamentelor proiectate şi fabricate pentru a funcţiona pe aceste vehicule.

(2) Prezenta lege nu se aplică următoarelor tipuri de vehicule:

1) vehiculelor agricole sau forestiere;

2) vehiculelor cu şenile;

3) vehiculelor concepute şi fabricate sau adaptate pentru a fi utilizate exclusiv de forţele armate;

4) vehiculelor cu două sau trei roţi şi cvadriciclurilor:

a) cu o viteză maximă constructivă mai mică de 6 km/h;

b) destinate exclusiv utilizării de către persoanele cu dizabilităţi fizice;

c) destinate exclusiv a fi conduse de un pieton;

d) destinate utilizării exclusiv în competiţii;

e) cu pedale cu pedalare asistată echipate cu un motor electric auxiliar cu puterea nominală continuă mai mică sau egală cu 250 W, a cărui asistare este întreruptă atunci când ciclistul încetează să pedaleze sau este redusă progresiv pe măsură ce viteza vehiculului creşte, fiind întreruptă complet înainte ca viteza vehiculului să atingă 25 km/h;

f) cu autoechilibrare;

g) neprevăzute cu cel puţin un loc şezând;

h) echipate cu un loc şezând pentru conducător al cărui punct R se află la o înălţime ≤ 540 mm, în cazul categoriilor L1e, L3e şi L4e, sau la o înălţime ≤ 400 mm, în cazul categoriilor L2e, L5e, L6e şi L7e;

5) vehiculelor concepute şi construite pentru a fi folosite de către serviciile de protecţie civilă, serviciile de combatere a incendiilor, forţele de menţinere a ordinii publice şi serviciile medicale de urgenţă.

(3) Pentru următoarele vehicule, producătorul poate solicita omologarea de tip sau omologarea individuală în temeiul prezentei legi, cu condiţia ca vehiculele respective să îndeplinească cerinţele normative aplicabile:

a) vehicule concepute şi fabricate pentru a fi folosite în principal pe şantiere sau în cariere, porturi sau aeroporturi;

b) vehicule concepute şi fabricate sau adaptate pentru a fi folosite de către serviciile de protecţie civilă, serviciile de pompieri şi forţele de menţinere a ordinii publice;

c) orice vehicul autopropulsat conceput şi fabricat în mod specific pentru efectuarea de lucrări care, datorită caracteristicilor sale constructive, nu este adecvat pentru transportul de persoane sau pentru transportul de marfă şi care nu este un utilaj montat pe şasiul unui autovehicul.

(4) Producătorul poate solicita, în temeiul prezentei legi, omologarea individuală pentru următoarele tipuri de vehicule:

a) vehicule destinate exclusiv curselor automobilistice organizate pe drum;

b) prototipuri de vehicule folosite în circulaţia rutieră, pe răspunderea unui producător, pentru a efectua un program de încercări specific, cu condiţia ca acestea să fi fost special concepute şi fabricate în acest scop.

(5) Modul de clasificare şi categoriile de vehicule rutiere, inclusiv vehiculele motorizate cu două, trei şi patru roţi, se stabilesc de Guvern.

(6) Recunoaşterea omologărilor UE de tip, a omologărilor individuale şi a rezultatelor evaluării conformităţii efectuate de autorităţile de omologare din Uniunea Europeană se realizează în conformitate cu prezenta lege, fără repetarea procedurilor de testare sau evaluare tehnică, pe baza unei proceduri administrative simplificate.

Articolul 3. Noţiuni

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

1. omologare de tip - procedură prin care o autoritate de omologare certifică faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată respectă cerinţele administrative şi cerinţele tehnice relevante;

2. omologare UE de tip - omologare de tip acordată de o autoritate de omologare dintr-un stat membru al Uniunii Europene în temeiul Regulamentului (UE) 2018/858 sau, după caz, al Regulamentului (UE) nr.168/2013, a cărei recunoaştere şi ale cărei efecte juridice în Republica Moldova sunt stabilite în condiţiile prezentei legi, fără a aduce atingere competenţelor autorităţilor Republicii Moldova în materie de supraveghere a pieţei;

3. certificat de omologare de tip - document prin care autoritatea de omologare certifică în mod oficial faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată este omologat;

4. omologare de tip pentru întregul vehicul - omologare de tip prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un tip de vehicul incomplet, complet sau completat satisface dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice aplicabile;

5. omologare naţională de tip - procedură prin care autoritatea de omologare din Republica Moldova certifică faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată respectă dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice aplicabile;

6. certificat de conformitate - document eliberat de către producător care certifică faptul că un vehicul fabricat este conform cu tipul de vehicul omologat şi respectă toate actele de reglementare aplicabile la momentul fabricării lui;

7. omologare individuală a unui vehicul - procedură prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un anumit vehicul, unic sau nu, respectă dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice aplicabile pentru omologarea naţională individuală a vehiculelor;

8. omologare de tip pentru un sistem - omologare de tip prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un sistem încorporat într-un vehicul de un anumit tip satisface dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice aplicabile;

9. omologare de tip a unei unităţi tehnice separate - procedură prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un tip de unitate tehnică separată respectă dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice relevante în raport cu unul sau mai multe tipuri de vehicule;

10. omologare de tip în mai multe etape - procedură prin care una sau mai multe autorităţi de omologare certifică faptul că, în funcţie de stadiul lui de completare, un tip de vehicul incomplet sau completat respectă dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice aplicabile;

11. omologare de tip pentru o componentă - omologare de tip prin care autoritatea de omologare certifică faptul că o componentă independentă de un vehicul satisface dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice aplicabile;

12. omologare de tip în etape succesive - procedură care constă în colectarea treptată a întregului set de certificate de omologare naţionale şi/sau UE de tip sau certificate de omologare ONU de tip pentru sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate aparţinând vehiculului şi care conduce, în etapa finală, la omologarea de tip a întregului vehicul;

13. omologare de tip într-o singură etapă - procedură prin care autoritatea de omologare certifică, printr-o operaţie unică, faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, considerate ca un ansamblu, respectă dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice aplicabile;

14. omologare de tip mixtă - omologare de tip în etape succesive în cazul căreia una sau mai multe omologări de tip ale unor sisteme sunt obţinute în ultima etapă a omologării de tip a întregului vehicul, fără a fi necesară eliberarea certificatelor de omologare de tip pentru sistemele respective;

15. organism naţional de acreditare - autoritatea prevăzută în Legea nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii care realizează acreditarea şi dispune de competenţe şi atribuţii stabilite de prezenta lege;

16. vehicul de bază - vehicul utilizat în etapa iniţială a unei omologări de tip în mai multe etape;

17. vehicul incomplet - vehicul a cărui finalizare necesită cel puţin încă o etapă de fabricaţie pentru a îndeplini toate cerinţele tehnice aplicabile prevăzute de prezenta lege;

18. vehicul completat - vehicul rezultat în urma procesului de omologare de tip în mai multe etape care îndeplineşte cerinţele tehnice relevante prevăzute de prezenta lege;

19. vehicul complet - vehicul care nu trebuie completat pentru a îndeplini cerinţele tehnice aplicabile prevăzute de prezenta lege;

20. vehicul - orice autovehicul sau remorca acestuia;

21. autovehicul - vehicul cu motor, care este conceput şi fabricat pentru a se deplasa prin propriile sale mijloace, care are cel puţin patru roţi, este complet, completat sau incomplet şi care are o viteză maximă prin construcţie mai mare de 25 km/h;

22. remorcă - vehicul cu roţi fără autopropulsie, conceput şi fabricat pentru a fi tractat de un autovehicul, care se poate articula cel puţin în jurul unei axe orizontale perpendiculare pe planul median longitudinal şi în jurul unei axe verticale paralele cu planul median longitudinal al autovehiculului de tractare;

23. sistem - ansamblu de dispozitive combinate pentru a permite efectuarea uneia sau a mai multor funcţii specifice într-un vehicul şi care face obiectul cerinţelor din prezenta lege sau din actele de punere în aplicare aprobate în temeiul prezentei legi;

24. componentă - dispozitiv destinat să facă parte dintr-un vehicul, care poate fi omologat de tip independent de un vehicul şi care face obiectul cerinţelor din prezenta lege şi/sau din oricare act normativ pentru punerea în aplicare a prezentei legi, atunci când actul de reglementare specific cuprinde dispoziţii exprese în acest sens;

25. unitate tehnică separată - dispozitiv destinat să facă parte dintr-un vehicul, care poate fi omologat de tip separat de vehicul, dar numai în legătură cu unul sau mai multe tipuri specificate de vehicul, şi care face obiectul cerinţelor din prezenta lege şi din actele de punere în aplicare a acesteia, atunci când actul de reglementare prevede dispoziţii exprese în acest sens;

26. piese - bunuri utilizate la asamblarea, repararea sau întreţinerea unui vehicul, precum şi piese de schimb;

27. echipamente - bunuri, altele decât piesele care pot fi adăugate unui vehicul sau pot fi instalate pe acesta;

28. piese sau echipamente originale - piese sau echipamente fabricate în conformitate cu specificaţiile şi normele de producţie prevăzute de producătorul vehiculului pentru producţia de piese sau echipamente destinate asamblării vehiculului în cauză; aceasta include piesele sau echipamentele fabricate pe aceeaşi linie de producţie ca acele piese; se prezumă, până la proba contrară, că piesele sau echipamentele constituie piese sau echipamente originale dacă producătorul certifică că prezintă un nivel de calitate egal cu cel al componentelor utilizate la asamblarea vehiculului în cauză şi că au fost fabricate în conformitate cu specificaţiile şi normele de producţie ale producătorului vehiculului;

29. piese de schimb - bunuri care urmează să fie instalate în sau pe un autovehicul pentru a înlocui piesele originale ale acestuia, inclusiv bunuri necesare pentru funcţionarea autovehiculului, cu excepţia combustibilului;

30. siguranţă în funcţionare - absenţa oricărui risc inacceptabil de vătămare sau de punere în pericol a sănătăţii umane sau a unor bunuri ca rezultat al unor pericole provocate de funcţionarea defectuoasă a sistemelor mecanice, hidraulice, pneumatice, electrice sau electronice, a componentelor sau a unităţilor tehnice separate;

31. vehicul de sfârşit de serie - vehicul care face parte dintr-un stoc care nu poate fi pus la dispoziţie pe piaţă sau nu mai poate fi pus la dispoziţie pe piaţă, înmatriculat sau pus în exploatare, datorită intrării în vigoare a unor noi cerinţe tehnice în conformitate cu care nu a fost omologat;

32. loc şezând, în sensul vehiculelor prevăzute la art.2 alin.(1) pct.2), înseamnă:

a) şa în care stă fie conducătorul, fie un pasager şi care este folosită prin încălecare; sau

b) orice scaun în care poate sta cel puţin o persoană de dimensiunile unui manechin antropomorf corespunzător unui adult de sex masculin, de dimensiunea 50 percentile, în cazul conducătorului;

33. vehicul fabricat în serie mică - tip de vehicul al cărui număr de unităţi care sunt puse la dispoziţie pe piaţă, înmatriculate sau puse în exploatare nu depăşeşte limitele cantitative anuale stabilite;

34. vehicul cu destinaţie specială - vehicul din categoriile M, N sau O având caracteristici tehnice specifice care îi permit să îndeplinească o funcţie ce necesită adaptări sau echipamente speciale;

35. tip de vehicul - grupă de vehicule, inclusiv variante şi versiuni ale unei anumite categorii care nu diferă între ele cel puţin în privinţa următoarelor aspecte:

a) categorie şi subcategorie;

b) producător;

c) şasiu, cadru, subcadru, planşeu sau structură la care sunt ataşate principalele componente;

d) denumire a tipului dată de producător;

36. supravegherea pieţei - activităţi desfăşurate de autoritatea de supraveghere a pieţei şi măsurile luate de aceasta pentru a se asigura că vehiculele, sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate, precum şi piesele şi echipamentele puse la dispoziţie pe piaţă sunt conforme cu cerinţele prevăzute în legislaţia aplicabilă şi nu pun în pericol sănătatea, siguranţa, mediul sau orice alt aspect legat de protecţia interesului public;

37. propulsie - un motor termic, un motor electric, o aplicaţie hibridă ori o combinaţie a acestor tipuri de motoare sau a oricăror alte motoare;

38. serviciu tehnic - organizaţie desemnată sau organism desemnat de autoritatea de omologare drept laborator de încercări în vederea efectuării de încercări sau drept organism de evaluare a conformităţii pentru efectuarea evaluării iniţiale şi a altor încercări sau inspecţii;

39. cilindree înseamnă:

a) pentru motoarele cu piston în mişcare de translaţie alternativă - volumul nominal baleiat de piston;

b) pentru motoarele cu piston în mişcare de rotaţie (de tip Wankel) - dublul volumului nominal baleiat de piston;

40. producător - persoană fizică sau juridică responsabilă pentru toate aspectele omologării de tip a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente sau unităţi tehnice separate sau pentru omologarea individuală ori pentru procesul de autorizare a pieselor şi a echipamentelor, pentru asigurarea conformităţii producţiei şi pentru aspectele privind supravegherea pieţei legate de vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa şi echipamentul respective produse, indiferent dacă persoana respectivă este sau nu direct implicată în toate etapele de proiectare şi fabricaţie a vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate în cauză;

41. reprezentant al producătorului - persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul Republicii Moldova care a fost desemnată în mod corespunzător de producător să îl reprezinte în faţa autorităţii de omologare sau a autorităţii de supraveghere a pieţei şi care acţionează în numele producătorului în chestiuni care ţin de domeniul de aplicare al prezentei legi;

42. importator - persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul Republicii Moldova, care introduce pe piaţă un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament care a fost fabricat/fabricată într-un alt stat;

43. distribuitor - operator economic sau orice altă persoană fizică sau juridică din lanţul de aprovizionare, alta decât producătorul sau importatorul, care pune la dispoziţie pe piaţa Republicii Moldova un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament;

44. operator economic - producătorul, reprezentantul producătorului, importatorul sau distribuitorul;

45. operator independent - persoană fizică sau juridică, alta decât un comerciant autorizat sau un atelier autorizat, care este implicată direct sau indirect în repararea şi întreţinerea vehiculelor şi care include ateliere, producători sau distribuitori de echipamente pentru reparaţii, de unelte sau de piese de schimb, precum şi editori de informaţii tehnice, cluburi automobilistice, operatori de asistenţă rutieră, operatori care oferă servicii de inspecţie şi încercări, operatori care oferă cursuri de formare pentru instalatori, producători şi ateliere de echipamente pentru vehicule alimentate cu combustibil alternativ; ateliere, comercianţi şi distribuitori autorizaţi din cadrul sistemului de distribuţie al unui anumit producător de vehicule, în măsura în care aceştia prestează servicii de reparaţii şi întreţinere pentru vehicule în raport cu care aceştia nu fac parte din sistemul de distribuţie al producătorului vehiculului;

46. atelier autorizat - persoană fizică sau juridică care prestează servicii de reparaţii şi întreţinere pentru vehicule şi care operează în cadrul sistemului de distribuţie al producătorului;

47. atelier independent - persoană fizică sau juridică care prestează servicii de reparaţii şi întreţinere pentru vehicule şi care nu operează în cadrul sistemului de distribuţie al producătorului;

48. informaţii referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculului - toate informaţiile, inclusiv toate modificările şi completările ulterioare ale acestor informaţii, care sunt necesare pentru diagnosticarea, efectuarea de lucrări de service şi inspectarea unui vehicul, pregătirea acestuia pentru inspecţia tehnică, repararea, reprogramarea, reiniţializarea unui vehicul sau care sunt necesare pentru sprijinul în diagnosticarea la distanţă a unui vehicul ori pentru instalarea de piese şi echipamente pe un vehicul şi pe care producătorul le furnizează partenerilor săi, comercianţilor şi atelierelor autorizate sau care sunt utilizate de producător pentru reparaţii şi întreţinere;

49. informaţii privind sistemul de diagnosticare la bord (în continuare - OBD) al vehiculului - informaţii generate de un sistem aflat la bordul unui vehicul sau care este conectat la un motor şi care este capabil să detecteze o defecţiune şi, dacă este cazul, să indice apariţia acesteia printr-un sistem de alarmă, să identifice zona probabilă a defecţiunii prin intermediul unor informaţii stocate în memoria unui calculator şi să comunice informaţiile respective în exterior;

50. introducere pe piaţă - punerea la dispoziţie pentru prima dată în Republica Moldova a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente, a unei unităţi tehnice separate, a unei piese sau a unui echipament;

51. punere la dispoziţie pe piaţă - furnizare a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente, a unei unităţi tehnice separate, a unei piese sau a unui echipament spre distribuire sau utilizare pe piaţa Republicii Moldova în cadrul unei activităţi comerciale, contra cost sau gratuit;

52. punere în exploatare - prima utilizare în Republica Moldova, potrivit destinaţiei sale, a unui vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament;

53. înmatriculare - autorizare administrativă pentru punerea în exploatare în traficul rutier a unui vehicul, care implică identificarea acestuia şi emiterea unui număr, denumit număr de înmatriculare, ce poate fi permanent sau temporar;

54. metodă de încercare virtuală - simulări pe calculator, inclusiv calcule, pentru a demonstra că un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată îndeplineşte cerinţele tehnice stabilite într-un act de reglementare, fără a fi necesar să se recurgă la utilizarea fizică a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente sau a unei unităţi tehnice separate;

55. evaluare la faţa locului - verificare la sediul unui serviciu tehnic sau al unuia dintre subcontractanţii sau la filialele acestuia;

56. cerinţe alternative - dispoziţii administrative şi cerinţe tehnice care vizează asigurarea unui nivel de siguranţă în funcţionare, de protecţie a mediului şi de securitate în muncă echivalent în cea mai mare măsură posibilă cu nivelul prevăzut de unul sau mai multe dintre actele de reglementare;

57. dată de fabricaţie a vehiculului - dată la care a fost finalizată fabricarea unui vehicul în conformitate cu omologarea obţinută de producător;

58. sistem de diagnosticare la bord sau sistem OBD (on-board diagnostic) - sistem capabil să identifice localizarea probabilă a unei defecţiuni prin intermediul unor coduri de eroare înregistrate în memoria unui calculator;

59. triciclu motorizat - în sensul vehiculelor prevăzute la art.2 alin.(1) pct.2), vehicul cu trei roţi motorizat care îndeplineşte criteriile de clasificare pentru vehiculele din categoria L5e;

60. cvadriciclu - în sensul vehiculelor prevăzute la art.2 alin.(1) pct.2), vehicul cu patru roţi care îndeplineşte criteriile de clasificare pentru vehiculele din categoria L6e sau L7e;

61. vehicul cu autoechilibrare - concept de vehicul bazat pe echilibru instabil inerent care necesită un sistem de control auxiliar pentru menţinerea echilibrului şi care cuprinde vehicule motorizate cu o roată sau vehicule motorizate cu două roţi ori cu două şenile;

62. variantă - vehicule de acelaşi tip la care:

a) forma caroseriei prezintă aceleaşi caracteristici de bază;

b) modul de propulsie şi configuraţia propulsiei sunt aceleaşi;

c) în cazul în care un motor termic face parte din sistemul de propulsie, ciclul de funcţionare a motorului este acelaşi;

d) numărul de cilindri şi dispunerea acestora sunt aceleaşi;

e) tipul de cutie de viteze este acelaşi;

f) diferenţa dintre valoarea cea mai scăzută şi valoarea cea mai ridicată a masei în ordine de mers nu depăşeşte 20 % din valoarea cea mai scăzută;

g) diferenţa dintre valoarea cea mai scăzută şi valoarea cea mai ridicată a masei maxim admisibile nu depăşeşte 20 % din valoarea cea mai scăzută;

h) diferenţa dintre valoarea cea mai scăzută şi valoarea cea mai ridicată a cilindreei motorului (în cazul unui motor cu ardere internă) nu depăşeşte 30 % din valoarea cea mai scăzută; şi

i) diferenţa dintre valoarea cea mai scăzută şi valoarea cea mai ridicată a puterii utile a motorului nu depăşeşte 30 % din valoarea cea mai scăzută;

63. versiune a unei variante - vehicul care constă într-o combinaţie de elemente prezentate în dosarul de omologare;

64. marcă de omologare - simbol grafic şi alfanumeric, eliberat de o autoritate naţională de omologare în urma finalizării procedurii de omologare, care atestă că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată îndeplineşte cerinţele administrative şi tehnice prevăzute de prezenta lege şi de actele de punere în aplicare a acesteia;

65. risc grav - situaţie în care un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament prezintă un risc semnificativ pentru siguranţa rutieră, sănătatea persoanelor, protecţia mediului sau alte interese publice protejate de lege, care necesită intervenţia fără întârziere a autorităţilor competente prin aplicarea măsurilor administrative prevăzute de prezenta lege.

Capitolul II

OBLIGAŢII GENERALE

Secţiunea 1

Cadrul instituţional şi atribuţiile autorităţilor publice

Articolul 4. Cerinţe tehnice generale

(1) Vehiculele, sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate sunt admise pentru introducere pe piaţă, punere la dispoziţie pe piaţă, înmatriculare şi utilizare pe drumurile publice dacă respectă cerinţele tehnice aprobate pentru categoria de vehicule din care face parte.

(2) Se consideră că vehiculele, sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate nu sunt conforme cu cerinţele prezentei legi în următoarele cazuri:

a) dacă nu corespund cu datele cuprinse în certificatele de omologare de tip şi în anexele la acestea sau cu datele descriptive din rapoartele de încercare care depăşesc nivelul prevăzut de actele de reglementare aplicabile;

b) dacă nu au fost realizate, în conformitate cu toate condiţiile stabilite de actul de reglementare aplicabil, criteriile de performanţă sau valorile-limită pentru producţia de serie prevăzute în acesta;

c) dacă autoritatea de omologare şi/sau autoritatea de supraveghere a pieţei nu pot reproduce, în conformitate cu toate condiţiile prevăzute în actul de reglementare aplicabil, oricare dintre informaţiile furnizate de producător în fişa de informaţii.

(3) La evaluarea conformităţii în sensul alin.(2) se iau în considerare numai verificările, încercările, inspecţiile şi evaluările realizate de autoritatea de omologare şi autoritatea de supraveghere a pieţei, precum şi de serviciile tehnice desemnate.

Articolul 5. Competenţele autorităţilor

(1) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor se desemnează ca autoritate de reglementare pentru autovehicule rutiere şi remorci ale acestora, autovehicule cu două sau trei roţi, precum şi pentru sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate destinate vehiculelor respective. Pentru realizarea atribuţiilor de reglementare, organul central de specialitate din domeniul transporturilor are dreptul:

a) să elaboreze şi să prezinte Guvernului spre aprobare reglementări tehnice privind vehiculele rutiere şi părţile componente;

b) să aprobe regulamente, proceduri, instrucţiuni, cerinţe tehnice, ordine şi ghiduri pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi.

(2) Agenţia Naţională Transport Auto se desemnează ca autoritate naţională cu funcţii şi atribuţii necesare în domeniul supravegherii pieţei pentru autovehicule rutiere şi remorci ale acestora, autovehicule cu două sau trei roţi, precum şi pentru sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate destinate vehiculelor respective (în continuare - autoritate de supraveghere a pieţei). Autoritatea de supraveghere a pieţei organizează şi efectuează supravegherea pieţei, precum şi efectuează controale ale vehiculelor, ale sistemelor, ale componentelor şi ale unităţilor tehnice separate care intră pe piaţă.

(3) Agenţia Servicii Publice se desemnează ca autoritate naţională cu funcţii şi atribuţii necesare în domeniul omologării (în continuare - autoritate de omologare) pentru autovehicule rutiere şi remorci ale acestora, autovehicule cu două sau trei roţi, precum şi pentru sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate destinate vehiculelor respective.

(4) Prezenta lege nu interzice, nu limitează şi nu împiedică introducerea pe piaţă, înmatricularea sau punerea în exploatare a vehiculelor, a sistemelor, a componentelor sau a unităţilor tehnice separate care sunt conforme cu cerinţele prezentei legi, cu excepţia:

a) cazurilor prevăzute expres în cap. X;

b) cazului în care acestea depăşesc dimensiunile, greutăţile şi sarcinile pe osii armonizate, prevăzute în anexa nr.2 la Legea drumurilor nr.509/1995, inclusiv dacă li s-a acordat omologarea de tip în conformitate cu prezenta lege.

(5) Autoritatea de supraveghere a pieţei, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, are dreptul de acces în incintele operatorilor economici, în orele de lucru, precum şi dreptul de a preleva, în măsura necesară şi justificată, eşantioane de vehicule, sisteme, componente şi unităţi tehnice separate, în scopul verificării conformităţii acestora. Condiţiile şi procedura de prelevare, păstrare, utilizare şi restituire a eşantioanelor se stabilesc prin acte normative subordonate prezentei legi.

(6) Autoritatea de omologare şi autoritatea de supraveghere a pieţei, fiecare pe domeniul său de competenţă:

a) reexaminează şi evaluează, cel puţin o dată la patru ani, derularea activităţilor lor, iar rezultatele reexaminării sunt comunicate organului central de specialitate din domeniul transporturilor;

b) publică pe site-urile lor web oficiale un rezumat al rezultatelor reexaminărilor şi evaluărilor periodice efectuate conform lit.a).

(7) Autoritatea de omologare acordă omologare doar pentru vehiculele, sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate care respectă cerinţele prezentei legi şi reglementările tehnice de implementare a acesteia, precum şi prevederile Legii nr.131/2007 privind siguranţa traficului rutier.

Articolul 6. Competenţa organului central de specialitate din domeniul transporturilor

Organul central de specialitate din domeniul transporturilor are următoarele funcţii şi atribuţii:

a) coordonează elaborarea regulamentelor şi a reglementărilor tehnice aprobate de Guvern pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi şi monitorizează implementarea acestora;

b) aprobă regulamente, proceduri, instrucţiuni, cerinţe/condiţii tehnice, ordine, ghiduri, metodologii pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi;

c) notifică Comisia Europeană cu privire la autorităţile naţionale desemnate pentru procedurile de omologare, de supraveghere a pieţei şi pentru serviciile tehnice notificate;

d) notifică secretariatul Comisiei Economice pentru Europa a ONU cu privire la autorităţile naţionale desemnate pentru procedurile de omologare, de supraveghere a pieţei şi pentru serviciile tehnice notificate;

e) participă la elaborarea programului naţional de supraveghere a pieţei;

f) aprobă planul anual de supraveghere a pieţei prezentat de autoritatea de supraveghere a pieţei;

g) evaluează rezultatele activităţii de omologare şi ale activităţii autorităţii de supraveghere a pieţei şi elaborează raportul anual.

Articolul 7. Funcţiile şi atribuţiile autorităţii de omologare

(1) Autoritatea de omologare îşi îndeplineşte funcţiile şi atribuţiile în mod independent şi imparţial, păstrând confidenţialitatea în scopul protejării secretelor comerciale, sub rezerva obligaţiei de raportare în conformitate cu prevederile prezentei legi, inclusiv a obligaţiei de publicare a informaţiilor aplicabile în vederea protejării intereselor utilizatorilor.

(2) Autoritatea de omologare are următoarele funcţii:

a) omologhează vehiculele rutiere, sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate pentru aceste vehicule;

b) desemnează şi supraveghează serviciile tehnice;

c) cooperează şi face schimb de informaţii cu autorităţile naţionale şi cu autorităţile de omologare din alte state.

(3) Autoritatea de omologare are următoarele atribuţii:

a) implementează procedurile şi cerinţele tehnice aprobate la efectuarea procedurilor de omologare şi introducerea produselor pe piaţă;

b) desemnează şi monitorizează serviciile tehnice implicate în testare şi inspecţii;

c) emite certificate de omologare, revizuieşte sau retrage certificatele atunci când sunt identificate neconformităţi şi menţine o evidenţă centralizată a certificatelor eliberate;

d) suspendă sau retrage desemnarea serviciilor tehnice neconforme;

e) suspendă sau retrage omologările în caz de neconformitate;

f) notifică altor autorităţi despre neconformităţile identificate;

g) verifică conformitatea cu toate actele delegate şi de punere în aplicare relevante;

h) dispune măsuri administrative privind suspendarea, restrângerea sau retragerea omologărilor, în cazurile prevăzute de prezenta lege.

(4) Pentru exercitarea funcţiilor şi atribuţiilor conform prezentei legi, autoritatea de omologare cooperează şi face schimb de informaţii relevante cu:

a) autorităţile publice naţionale, cu care face schimb de informaţii ce ţin de exercitarea atribuţiilor sale funcţionale;

b) autorităţile de omologare din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Comisiei Economice pentru Europa a ONU, pe bază de reciprocitate.

(5) Autoritatea de omologare cooperează şi pune la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei informaţiile necesare în legătură cu omologarea de tip a vehiculelor, a sistemelor, a componentelor şi a unităţilor tehnice separate care fac obiectul încercărilor de verificare a conformităţii şi care includ cel puţin informaţiile înscrise în certificatul de omologare de tip şi în anexele conform cerinţelor prezentei legi.

(6) Dacă dispune de probe că un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată nu este conform/conformă prevederilor legale, autoritatea de omologare întreprinde toate măsurile necesare în vederea examinării omologării de tip acordate şi, în funcţie de abaterile constatate, ia decizia de corectare sau de retragere a omologării de tip.

(7) În cazul vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate care deţin o omologare UE de tip valabilă sau sunt însoţite de un certificat de conformitate UE, autoritatea de omologare exercită exclusiv atribuţii de verificare a documentelor şi de înregistrare în evidenţele naţionale, fără efectuarea unor evaluări sau testări tehnice suplimentare.

(8) Atribuţiile de evaluare tehnică, verificare documentară, monitorizare a conformităţii producţiei şi supraveghere a serviciilor tehnice exercitate de autoritatea de omologare în temeiul prezentei legi constituie un regim juridic dedicat procedurilor de omologare şi desemnare a serviciilor tehnice. Aceste atribuţii se exercită în limitele procedurilor prevăzute de prezenta lege şi de actele normative adoptate pentru punerea în aplicare a acesteia şi nu constituie control de stat asupra activităţii de întreprinzător în sensul Legii nr.131/2012 privind controlul de stat.

Articolul 8. Funcţiile şi atribuţiile autorităţii de supraveghere a pieţei

(1) Autoritatea de supraveghere a pieţei efectuează verificări periodice, conform competenţelor, pentru:

a) a controla respectarea de către vehicule, sisteme, componente şi unităţi tehnice separate a cerinţelor relevante;

b) a verifica documentele şi, unde este cazul, a efectua încercări în laborator şi în trafic pe baza unor eşantioane relevante din punct de vedere statistic.

(2) Încercările în trafic prevăzute la alin.(1) lit.b) se efectuează în colaborare cu subdiviziunea specializată a Inspectoratului General al Poliţiei, care, în limitele competenţelor, asigură monitorizarea vehiculelor în trafic şi măsurile necesare de siguranţă rutieră.

(3) La efectuarea verificărilor prevăzute la alin.(1), autoritatea de supraveghere a pieţei se conduce şi ţine cont de:

a) principiile în materie de evaluare a riscurilor;

b) reclamaţiile justificate; şi

c) orice alte informaţii relevante şi/sau rezultate ale încercărilor publicate de părţile terţe care îndeplinesc cerinţele prevăzute în actele de punere în aplicare.

(4) Autoritatea de supraveghere a pieţei poate conveni cu autoritatea de supraveghere a pieţei dintr-un stat membru al Uniunii Europene ca ultima să efectueze încercările necesare.

(5) Autoritatea de supraveghere a pieţei are dreptul să solicite operatorilor economici, iar aceştia au obligaţia să pună la dispoziţia autorităţii, la cerere, copii ale documentelor, ale informaţiilor şi ale specificaţiilor tehnice relevante şi necesare pentru demonstrarea conformităţii produselor, în limitele responsabilităţilor care le revin potrivit prezentei legi.

(6) În cazul vehiculelor, sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate omologate de tip, autoritatea de supraveghere a pieţei ţine cont în mod corespunzător de certificatele de conformitate, de mărcile de omologare de tip sau de certificatele de omologare de tip prezentate de operatorii economici.

(7) Autoritatea de supraveghere a pieţei informează şi atenţionează utilizatorii privind riscurile identificate în legătură cu orice vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, pentru a preveni sau a reduce riscul de vătămare sau de producere a daunelor.

(8) Autoritatea de supraveghere a pieţei şi operatorii economici au obligaţia să coopereze în privinţa prevenirii sau reducerii riscurilor provocate de vehicule, sisteme, componente sau unităţi tehnice separate care au fost puse la dispoziţie pe piaţă.

(9) În cazul în care decide să retragă de pe piaţă un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată, autoritatea de supraveghere a pieţei informează operatorul economic vizat şi autoritatea de omologare despre această decizie.

(10) Autoritatea de supraveghere a pieţei este independentă şi imparţială în exercitarea competenţelor şi a atribuţiilor, păstrând confidenţialitatea în scopul protejării secretelor comerciale, sub rezerva obligaţiilor:

a) de raportare, în conformitate cu prevederile prezentei legi;

b) de publicare a informaţiilor aplicabile prevăzute de lege, în vederea protejării intereselor utilizatorilor.

(11) Autoritatea de supraveghere a pieţei cooperează şi face schimb de informaţii care ţin de competenţa sa şi sunt relevante pentru exercitarea eficientă a funcţiilor şi a atribuţiilor sale cu alte autorităţi publice naţionale şi, în cazurile prevăzute de prezenta lege, aplică sancţiuni.

(12) Autoritatea de supraveghere a pieţei îşi poate coordona activităţile, poate coopera şi partaja rezultatele respectivelor activităţi cu alte autorităţi de supraveghere a pieţei din statele membre ale Uniunii Europene.

(13) Activităţile de supraveghere a pieţei exercitate de autoritatea de supraveghere a pieţei se realizează potrivit prezentei legi şi, după caz, cu aplicarea cadrului normativ privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, în măsura în care acestea constituie control de stat.

Secţiunea a 2-a

Obligaţiile operatorilor economici

Articolul 9. Obligaţiile producătorilor

(1) Producătorii se asigură că vehiculele, sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate pe care le-au fabricat şi care sunt introduse pe piaţă au fost fabricate şi omologate în conformitate cu cerinţele prevăzute de prezenta lege şi de actele normative pentru punerea în aplicare a acesteia.

(2) Producătorii sunt responsabili în faţa autorităţii de omologare pentru întreg procesul de omologare şi pentru asigurarea conformităţii producţiei, indiferent dacă aceştia sunt sau nu implicaţi direct în toate etapele fabricării vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate.

(3) În cazul omologării de tip în mai multe etape, producătorul este responsabil pentru omologarea şi conformitatea producţiei sistemelor, a componentelor sau a unităţilor tehnice separate adăugate în cadrul etapei de completare a vehiculului de care se ocupă producătorul.

(4) Producătorii care modifică componentele, sistemele sau unităţile tehnice separate deja omologate în etapele anterioare sunt responsabili pentru omologarea de tip şi conformitatea producţiei componentelor, a sistemelor sau a unităţilor tehnice separate modificate.

(5) Producătorii din etapa anterioară furnizează informaţii producătorilor din etapa ulterioară privind orice modificare care poate afecta omologarea de tip a unei componente, a unui sistem, a unei unităţi tehnice separate sau omologarea de tip a întregului vehicul. Informaţiile sunt furnizate imediat după ce a fost acordată noua extindere a omologării de tip a întregului vehicul, dar nu mai târziu de data începerii producţiei vehiculului incomplet.

(6) Producătorii care modifică un vehicul incomplet, dacă această modificare conduce la clasificarea vehiculului în altă categorie şi la modificarea cerinţelor deja evaluate într-o etapă anterioară a omologării de tip, sunt obligaţi să asigure conformitatea cu cerinţele aplicabile pentru categoria de vehicule din care face parte vehiculul modificat.

(7) În scopul omologării de tip, un producător stabilit în afara Republicii Moldova poate fi reprezentat în faţa autorităţii de omologare de către:

a) reprezentantul său unic stabilit în Uniunea Europeană, desemnat în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene aplicabilă în domeniul omologării de tip; sau

b) un reprezentant desemnat în Republica Moldova, în condiţiile prezentei legi.

(8) Producătorii stabilesc proceduri care garantează că producţia de serie a vehiculelor, a sistemelor, a componentelor şi a unităţilor tehnice separate rămâne în conformitate cu tipul omologat.

(9) Producătorii analizează reclamaţiile pe care le primesc referitoare la riscuri, incidente suspectate sau probleme de neconformitate cu vehiculele, sistemele, componentele, unităţile tehnice separate, piesele şi echipamentele pe care le-au introdus pe piaţă şi ţin evidenţa reclamaţiilor, precum şi informează distribuitorii şi importatorii cu privire la acestea.

(10) Producătorii asigură indicarea denumirii sale şi a datelor de contact prin documentaţia de omologare, certificatul de conformitate UE şi alte documente oficiale prevăzute de prezenta lege. Pentru sisteme, componente şi unităţi tehnice separate, aceste informaţii se indică, după caz, pe produs, pe ambalaj sau în documentul însoţitor.

(11) Producătorii se asigură că, pe toată perioada în care un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată se află în responsabilitatea lor, condiţiile de depozitare şi de transport nu afectează conformitatea cu cerinţele prevăzute de prezenta lege.

Articolul 10. Obligaţiile producătorilor cu privire la vehiculele şi echipamentele lor neconforme sau care prezintă un risc grav

(1) Dacă un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament care au fost introduse pe piaţă sau puse în exploatare nu sunt în conformitate cu prezenta lege sau dacă omologarea de tip a fost acordată pe baza unor date incorecte, producătorul ia măsurile corective necesare pentru a restabili conformitatea vehiculului, sistemului, componentei, unităţii tehnice separate, piesei sau echipamentului, pentru a le retrage de pe piaţă sau, după caz, pentru a le rechema.

(2) În cazul prevăzut la alin.(1), dacă vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul introdus sau pus la dispoziţie pe piaţă prezintă un risc grav, producătorul informează imediat autoritatea de omologare şi autoritatea de supraveghere a pieţei în legătură cu riscul şi cu toate măsurile adoptate în privinţa acestuia.

(3) Producătorii păstrează şi pun la dispoziţia autorităţii de omologare:

a) în cazul vehiculelor prevăzute la art.2 alin.(1) pct.1) - certificatele de omologare de tip şi anexele acestora, precum şi o copie a certificatelor de conformitate eliberate, pentru o perioadă de 10 ani după încetarea valabilităţii omologării de tip aplicabile în cazul unui vehicul şi de 5 ani după încetarea valabilităţii omologării de tip aplicabile în cazul unui sistem, al unei componente sau al unei unităţi tehnice separate;

b) în cazul vehiculelor prevăzute la art.2 alin.(1) pct.2) - dosarul de omologare şi o copie a certificatului de conformitate, pentru o perioadă de 10 ani de la introducerea pe piaţă a unui vehicul şi de 5 ani după introducerea pe piaţă a unui sistem, a unei componente sau a unei unităţi tehnice separate.

(4) Producătorii au obligaţia să pună la dispoziţia autorităţii de omologare sau a autorităţii de supraveghere a pieţei, la cererea motivată a acestora, o copie a certificatului de omologare de tip sau a autorizaţiei care demonstrează conformitatea vehiculului, a sistemului, a componentei, a unităţii tehnice separate, a piesei sau a echipamentului, în limba româna sau engleză.

(5) La cererea motivată a autorităţii de omologare sau a autorităţii de supraveghere a pieţei, producătorii au obligaţia să coopereze cu autoritatea respectivă cu privire la orice măsură întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul pe care le-au pus la dispoziţie pe piaţa Republicii Moldova.

Articolul 11. Obligaţiile reprezentanţilor producătorului

(1) Reprezentantul producătorului îndeplineşte sarcinile prevăzute în mandatul primit de la producător, care include cel puţin următoarele:

a) are acces la certificatul de omologare de tip şi la anexele acestora, precum şi la certificatul de conformitate în limba româna, pe care le pune la dispoziţia autorităţii de omologare şi la autoritatea de supraveghere a pieţei pentru o perioadă de 10 ani după încetarea valabilităţii omologării de tip în cazul unui vehicul şi de 5 ani după încetarea valabilităţii omologării de tip în cazul unui sistem, al unei componente sau al unei unităţi tehnice separate;

b) la cererea motivată, pune la dispoziţia autorităţii de omologare toate informaţiile şi documentele necesare pentru a demonstra conformitatea fabricării vehiculului, a sistemului, a componentei sau a unităţii tehnice separate;

c) cooperează cu autoritatea de omologare şi cu autoritatea de supraveghere a pieţei, la cererea acestora, cu privire la orice acţiune întreprinsă pentru eliminarea riscului grav prezentat de vehiculele, sistemele, componentele, unităţile tehnice separate, piesele sau echipamentele care fac obiectul mandatului său;

d) informează producătorul cu privire la reclamaţiile şi rapoartele referitoare la riscuri, incidente suspectate sau probleme de neconformitate care se referă la vehiculele, sistemele, componentele, unităţile tehnice separate, piesele sau echipamentele care fac obiectul mandatului respectiv;

e) are dreptul să îşi încheie mandatul fără suportarea penalizărilor în cazul în care producătorul acţionează contrar obligaţiilor care îi revin în temeiul prezentei legi.

(2) Reprezentantul producătorului care îşi încheie mandatul din motivul prevăzut la alin.(1) lit.e) are obligaţia să informeze autoritatea de omologare.

Articolul 12. Obligaţiile importatorilor

(1) Importatorii introduc pe piaţă doar vehicule, sisteme, componente sau unităţi tehnice separate conforme care fie au primit omologarea de tip, fie îndeplinesc cerinţele pentru omologarea naţională.

(2) Până la introducerea pe piaţă:

a) a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente sau a unei unităţi tehnice separate omologate de tip, importatorul se asigură că acestea fac obiectul unui certificat de omologare de tip valabil şi că sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată poartă marca de omologare de tip necesară;

b) a unui vehicul, importatorul se asigură că acesta este însoţit de certificatul de conformitate necesar.

(3) Dacă un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată nu respectă cerinţele stabilite de prezenta lege şi, în special, dacă nu corespunde omologării sale de tip, importatorii nu introduc pe piaţă, nu permit punerea în exploatare şi nici înmatricularea vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate până când conformitatea nu este asigurată.

(4) Importatorul informează producătorul şi autoritatea de supraveghere a pieţei în cazul în care un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament prezintă un risc grav. În cazul vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate omologate de tip, importatorii informează în această privinţă şi autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip.

(5) Importatorii indică pe vehicul, componentă, pe unitatea tehnică separată, pe piesă sau echipamente numele, denumirea comercială înregistrată sau marca comercială înregistrată, precum şi adresa la care pot fi contactaţi. În cazul în care acest lucru nu este posibil, indicaţia se face pe ambalaj sau într-un document care însoţeşte componenta sau unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentele.

(6) Importatorii se asigură că vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată este însoţit/însoţită de instrucţiunile şi informaţiile prevăzute la art.56, în limba română.

(7) Pentru a proteja sănătatea şi siguranţa consumatorilor, importatorii păstrează un registru de reclamaţii şi rechemări referitoare la vehicule, sisteme, componente, unităţi tehnice separate, piese şi echipamente pe care le-au introdus pe piaţă şi informează distribuitorii cu privire la reclamaţiile şi/sau rechemările efectuate referitoare la riscuri, incidente suspectate sau probleme de neconformitate legate de vehiculele, sistemele, componentele, unităţile tehnice separate, piesele sau echipamentele pe care le-au introdus pe piaţă.

(8) Importatorii se asigură că, pe toată perioada în care un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată se află în responsabilitatea lor, condiţiile de depozitare şi de transport nu afectează conformitatea cu cerinţele prevăzute de prezenta lege.

Articolul 13. Obligaţiile importatorilor cu privire la vehiculele şi echipamentele lor neconforme sau care prezintă un risc grav

(1) Dacă în urma verificărilor se constată că un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament care a fost introdus/introdusă pe piaţa Republicii Moldova de către un importator nu este în conformitate cu prevederile prezentei legi, importatorul ia măsurile corective necesare pentru restabilirea conformităţii vehiculului, sistemului, componentei, unităţii tehnice separate, piesei sau echipamentului, sub supravegherea producătorului, pentru retragerea de pe piaţă sau pentru rechemare, după caz. Importatorul informează, de asemenea, producătorul şi autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip.

(2) Dacă în urma verificărilor se constată că un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament care a fost introdus pe piaţa Republicii Moldova prezintă un risc grav, importatorii informează imediat şi pun la dispoziţia autorităţii de omologare şi a autorităţii de supraveghere a pieţei toate informaţiile necesare în privinţa riscului respectiv, precum şi informează producătorul.

(3) Suplimentar la acţiunile întreprinse conform alin.(2), importatorii informează autoritatea de omologare şi autoritatea de supraveghere a pieţei cu privire la:

a) măsurile întreprinse de către importator, punând la dispoziţie toate informaţiile necesare, în special în legătură cu riscul grav;

b) toate măsurile întreprinse de către producător, însoţite de toate informaţiile necesare.

(4) Importatorii au obligaţia să păstreze şi, la cerere, să pună la dispoziţia autorităţii de omologare şi/sau a autorităţii de supraveghere a pieţei:

a) în cazul vehiculelor prevăzute la art.2 alin.(1) pct.1) - o copie a certificatului de omologare de tip şi a anexelor la acesta, pentru o perioadă de 10 ani după încetarea valabilităţii omologării de tip în cazul unui vehicul şi de 5 ani după încetarea valabilităţii omologării de tip în cazul unui sistem, al unei componente sau al unei unităţi tehnice separate;

b) în cazul vehiculelor prevăzute la art.2 alin.(1) pct.2) - o copie a certificatului de conformitate, pentru o perioadă de 10 ani de la introducerea pe piaţă a vehiculului şi de 5 ani de la introducerea pe piaţă a unui sistem, a unei componente sau a unei unităţi tehnice separate.

(5) La cererea motivată a autorităţilor prevăzute la alin.(4), importatorul pune la dispoziţia acestora, în termenul indicat în cerere, informaţiile şi documentele necesare pentru a demonstra conformitatea vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate. Termenul indicat în cerere nu poate fi mai mic de 10 zile lucrătoare, cu excepţia cazului în care se constată existenţa unui risc grav. Dacă documentele sau informaţiile solicitate nu se află în posesia sa, importatorul solicită producătorului furnizarea acestora în termen de 3 zile lucrătoare de la data recepţionării cererii şi le transmite autorităţilor în termen de 3 zile lucrătoare de la data obţinerii. Documentele şi informaţiile se prezintă în limba română sau în limba engleză.

Articolul 14. Obligaţiile distribuitorilor

(1) Înainte de punerea la dispoziţie pe piaţa Republicii Moldova a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente sau a unei unităţi tehnice separate, distribuitorii se asigură că:

a) acţionează în conformitate cu cerinţele prezentei legi;

b) vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată poartă plăcuţa producătorului sau marca de omologare de tip necesară;

c) vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată este însoţit/însoţită de documentele necesare şi de instrucţiunile şi informaţiile privind siguranţa, prevăzute la art.56, în limba română;

d) producătorul şi importatorul au respectat dispoziţiile art.9 alin.(11) şi ale art.12 alin.(5).

(2) Distribuitorii informează imediat producătorul cu privire la toate reclamaţiile pe care le primesc referitoare la riscuri, incidente suspectate sau probleme de neconformitate legate de vehiculele, sistemele, componentele, unităţile tehnice separate, piesele sau echipamentele pe care le-au pus la dispoziţie pe piaţa Republicii Moldova.

(3) Distribuitorii se asigură că, pe toată perioada în care un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată se află în responsabilitatea lor, condiţiile de depozitare şi de transport nu afectează conformitatea cu cerinţele prevăzute de prezenta lege.

Articolul 15. Obligaţiile distribuitorilor cu privire la vehiculele şi echipamentele lor neconforme sau care prezintă un risc grav

(1) Dacă în urma verificărilor se constată că un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament nu este conform/conformă cu cerinţele din prezenta lege, distribuitorii informează în acest sens producătorul, importatorul şi autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip şi nu le pun la dispoziţie pe piaţa Republicii Moldova, nu le înmatriculează şi nici nu le pun în exploatare până când conformitatea nu este asigurată.

(2) Dacă în urma verificărilor se constată că un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament puse la dispoziţie pe piaţa Republicii Moldova de către distribuitori nu este în conformitate cu prezenta lege, aceştia au obligaţia de a informa:

a) producătorul sau reprezentantul producătorului pentru a se asigura că se întreprind măsurile corective necesare, potrivit prezentei legi, pentru a restabili conformitatea vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate ori pentru a le rechema, dacă este cazul;

b) importatorul;

c) autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip.

(3) Dacă în urma verificărilor se constată că un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament pus pe piaţa Republicii Moldova prezintă un risc grav, distribuitorii informează imediat despre acest fapt producătorul, importatorul, autoritatea de omologare şi autoritatea de supraveghere a pieţei şi pune la dispoziţia lor toate informaţiile detaliate cu privire la riscul grav vizat şi la toate măsurile întreprinse, cu descrierea tuturor măsurilor întreprinse de către producător.

(4) La cererea motivată a autorităţii de omologare şi/sau a autorităţii de supraveghere a pieţei, distribuitorii cooperează cu autorităţile în privinţa punerii la dispoziţie a informaţiilor cu privire la toate măsurile întreprinse în vederea eliminării riscurilor prezentate de vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul pe care aceştia le-au pus la dispoziţie pe piaţă, inclusiv a informaţiilor specificate la art.9 alin.(6).

Articolul 16. Situaţiile în care obligaţiile producătorilor se aplică importatorilor şi distribuitorilor

În sensul prezentei legi, importatorul sau distribuitorul este considerat producător şi i se aplică obligaţiile producătorilor, corespunzător rolului şi responsabilităţilor acestora în lanţul de introducere şi punere la dispoziţie pe piaţă, în următoarele cazuri:

a) atunci când importatorul sau distribuitorul pune la dispoziţie pe piaţă sau este responsabil pentru punerea în exploatare a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente sau a unei unităţi tehnice separate în numele său sau al mărcii sale comerciale sau atunci când modifică un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată în aşa fel încât vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată nu mai este în conformitate cu cerinţele aplicabile; sau

b) atunci când importatorul sau distribuitorul pune la dispoziţie pe piaţă sau este responsabil pentru punerea în exploatare a unui sistem, a unei componente sau a unei unităţi tehnice separate pe baza unei omologări ONU de tip acordate pentru un producător din afara Republicii Moldova şi în lipsa unui reprezentant autorizat al producătorului pe teritoriul Republicii Moldova.

Articolul 17. Identificarea operatorilor economici

Operatorii economici, la solicitare, pun la dispoziţia autorităţii de omologare şi/sau a autorităţii de supraveghere a pieţei, pentru o perioadă de 10 ani de la introducerea pe piaţă a unui vehicul şi de 5 ani de la introducerea pe piaţă a unui sistem, a unei componente, a unei unităţi tehnice separate, a unei piese sau a unui echipament, datele de identificare ale oricărui operator economic:

a) care le-a furnizat un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament;

b) căruia i-au furnizat un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament.

Capitolul III

PROCEDURI PENTRU OMOLOGAREA DE TIP

Articolul 18. Proceduri pentru omologarea naţională de tip

(1) La depunerea unei cereri de omologare de tip pentru întregul vehicul, producătorul poate alege una dintre următoarele proceduri:

a) omologarea de tip în etape succesive;

b) omologarea de tip într-o singură etapă;

c) omologarea de tip mixtă.

(2) La depunerea unei cereri de omologare de tip pentru un vehicul incomplet sau completat, producătorul poate alege o omologare de tip în mai multe etape. În cazul vehiculelor prevăzute la art.2 alin.(1) pct.2), omologarea de tip în mai multe etape se aplică doar vehiculelor din subcategoriile L2e-U, L4e, L5e-B, L6e-BU şi L7e-CU.

(3) Pentru omologarea de tip a unui sistem, omologarea de tip a unei componente şi omologarea de tip a unei unităţi tehnice separate se aplică doar omologarea de tip într-o singură etapă.

(4) Omologarea de tip în mai multe etape:

a) este acordată unui tip de vehicul incomplet sau completat care, având în vedere stadiul de completare a vehiculului, este în conformitate cu datele din dosarul informativ prevăzut la art.20;

b) este aplicată vehiculelor complete care au fost transformate sau modificate de un alt producător după completarea lor.

(5) Omologarea de tip pentru ultima etapă a completării se acordă numai după ce autoritatea de omologare a verificat dacă tipul de vehicul omologat în etapa finală este conform, în momentul omologării, cu toate cerinţele tehnice aplicabile.

(6) Verificarea prevăzută la alin.(5) include analiza documentelor referitoare la toate cerinţele stabilite de omologarea de tip a unui tip de vehicul incomplet acordată pe parcursul procedurii în mai multe etape, inclusiv dacă omologarea de tip a fost acordată pentru o categorie diferită de vehicul.

(7) Alegerea procedurii pentru omologarea de tip prevăzută la alin.(1) nu aduce atingere cerinţelor aplicabile pe care tipul de vehicul omologat trebuie să le îndeplinească la momentul acordării omologării de tip pentru întregul vehicul.

(8) Omologarea de tip în mai multe etape poate fi utilizată de către un singur producător, cu condiţia ca aceasta să nu fie utilizată pentru a eluda cerinţele aplicabile vehiculelor produse într-o singură etapă.

(9) Vehiculele produse de un singur producător nu sunt considerate a fi produse în mai multe etape în sensul art.39 şi 46.

Articolul 19. Cererea de omologare de tip

(1) Producătorul prezintă autorităţii de omologare o cerere însoţită de dosarul informativ.

(2) Pentru un anumit tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată se poate prezenta o singură cerere.

(3) Nu se poate prezenta o nouă cerere în Republica Moldova în ceea ce priveşte acelaşi tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată în cazul în care:

a) o autoritate de omologare dintr-un stat membru al Uniunii Europene a refuzat să acorde o omologare de tip pentru tipul respectiv;

b) o autoritate de omologare dintr-un stat membru al Uniunii Europene a retras omologarea de tip pentru tipul respectiv;

c) producătorul a retras o cerere de omologare de tip pentru tipul respectiv.

(4) Autoritatea de omologare respinge cererea de omologare de tip în cazul în care aceasta vizează:

a) un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată cu o desemnare de tip diferită faţă de cea dintr-o cerere anterioară, dacă modificările prezentate sunt insuficiente pentru a constitui un tip nou;

b) modificarea unei cereri de omologare anterioare, în cazul în care modificările operate nu justifică constituirea unui tip nou.

(5) O cerere de omologare de tip a unui anumit tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată include o declaraţie a producătorului prin care se certifică, în conformitate cu alin.(3), că:

a) producătorul nu a solicitat o omologare de tip pentru acelaşi tip de la nicio altă autoritate de omologare şi nicio altă autoritate de omologare nu a acordat producătorului o astfel de omologare;

b) nicio autoritate de omologare nu a refuzat să acorde omologarea de tip tipului respectiv;

c) nicio autoritate de omologare nu a retras omologarea de tip pentru tipul respectiv;

d) producătorul nu a retras o cerere pentru omologare de tip a tipului respectiv.

(6) Pentru fiecare tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată care urmează a fi omologată se prezintă o cerere separată.

Articolul 20. Dosarul informativ

(1) Solicitantul prezintă autorităţii de omologare un dosar informativ, care conţine următoarele:

a) o fişă de informaţii, elaborată în conformitate cu modelul aprobat de autoritatea de omologare/organul central de specialitate din domeniul transporturilor, pentru omologarea de tip într-o singură etapă, omologarea de tip mixtă a întregului vehicul, omologarea de tip în etape succesive a întregului vehicul şi omologarea de tip a unui sistem, a unei componente sau a unei unităţi tehnice separate;

b) setul complet de date, desene, fotografii şi alte informaţii relevante;

c) pentru vehicule, indicarea procedurii sau procedurilor alese în conformitate cu art.18 alin.(1);

d) orice informaţie suplimentară prevăzută expres de lege sau de actele de implementare şi solicitată de autoritatea de omologare în contextul procedurii de omologare de tip.

(2) Fişa de informaţii menţionată la alin.(1) lit.a) pentru omologarea de tip a întregului vehicul conţine un set complet de informaţii privind caracteristicile tipului de vehicul care sunt necesare autorităţii de omologare pentru a identifica tipul de vehicul şi pentru a desfăşura procedura de omologare de tip în mod adecvat.

(3) Producătorul prezintă dosarul informativ autorităţii de omologare în unul din următoarele formate:

a) în format electronic semnat cu semnătură electronică;

b) pe suport de hârtie semnat olograf.

(4) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor stabileşte modelul fişei de informaţii şi părţile dosarului informativ, precum şi formatul electronic prevăzut la alin.(3).

Articolul 21. Informaţii suplimentare la cererea pentru omologare de tip

(1) O cerere de omologare de tip în etape succesive conţine, pe lângă dosarul informativ prevăzut la art.20, setul complet de certificate de omologare de tip sau de certificate de omologare ONU de tip şi anexele la acestea care sunt necesare în temeiul actelor de punere în aplicare a prezentei legi.

(2) În sensul alin.(1), în cazul omologării de tip a unui sistem, a unei componente sau a unei unităţi tehnice separate, autoritatea de omologare are acces la dosarul informativ şi la certificatele de omologare de tip, precum şi la anexele la acestea, până în momentul luării deciziei în privinţa acordării sau refuzului de acordare a omologării de tip a întregului vehicul.

(3) Cererea de omologare de tip într-o singură etapă este însoţită de dosarul informativ.

(4) O cerere de omologare de tip mixtă conţine, pe lângă dosarul informativ, certificatele de omologare de tip eliberate conform cerinţelor Uniunii Europene sau ale regulamentelor ONU, precum şi anexele la acestea, necesare în temeiul actelor normative de punere în aplicare a prezentei legi.

(5) Prin derogare de la alin.(4), în cazul sistemelor pentru care nu a fost prezentat niciun certificat de omologare UE de tip sau niciun certificat de omologare ONU de tip, cererea trebuie să conţină suplimentar:

a) informaţiile tehnice necesare pentru omologarea sistemelor respective în cadrul procedurii de omologare a vehiculului;

b) un raport de încercare, eliberat de un serviciu tehnic desemnat, care să ateste conformitatea sistemului cu cerinţele tehnice aplicabile, înlocuind astfel certificatul de omologare de tip.

(6) O cerere de omologare de tip în mai multe etape conţine cel puţin următoarele informaţii:

1) în prima etapă, acele părţi ale dosarului informativ şi acele certificate de omologare de tip sau certificate de omologare ONU de tip ori, dacă este cazul, rapoarte de încercare care sunt relevante pentru stadiul de completare a vehiculului de bază;

2) în cea de a doua etapă şi în etapele ulterioare:

a) acele părţi ale dosarului informativ şi acele certificate de omologare de tip sau certificate de omologare ONU de tip care sunt relevante pentru stadiul de completare curent;

b) o copie a certificatului de omologare de tip a întregului vehicul acordat în stadiul anterior de fabricaţie a vehiculului;

c) detalii complete privind orice modificare sau completare adusă vehiculului de producător.

(7) În cazul vehiculelor prevăzute la art.2 alin.(1) pct.2), cererea de omologare de tip în mai multe etape este însoţită de dosarul informativ, precum şi de setul complet de certificate de omologare de tip necesare.

(8) În cazul omologării de tip în mai multe etape a unui sistem, a unei componente sau a unei unităţi tehnice separate, autoritatea de omologare are acces la dosarul informativ corespunzător până în momentul acordării sau al refuzului omologării.

(9) Informaţiile prevăzute la alin.(6) se prezintă în conformitate cu prevederile art.20 alin.(4).

(10) Autoritatea de omologare şi serviciile tehnice pot solicita producătorului, printr-o cerere motivată, să furnizeze informaţii şi clarificări tehnice strict legate de documentele deja depuse, conform listei oficiale a actelor necesare pentru dosarul de omologare, în măsura în care acestea sunt necesare pentru verificarea conformităţii şi pentru aplicarea cerinţelor privind încercările prevăzute de lege sau pentru facilitarea efectuării acestora. Solicitările nu pot avea ca efect introducerea unor cerinţe noi şi nici extinderea dosarului de omologare.

Capitolul IV

DESFĂŞURAREA PROCEDURILOR PENTRU OMOLOGAREA DE TIP

Articolul 22. Dispoziţii generale privind procedurile pentru omologarea de tip

(1) Pentru fiecare tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată poate fi acordată doar o singură omologare de tip.

(2) Autoritatea de omologare acordă omologarea de tip numai după ce verifică conformitatea aranjamentelor de producţie prevăzute la art.29 şi îndeplinirea cerinţelor aplicabile de către vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată în cauză.

(3) Autoritatea de omologare care a primit o cerere în conformitate cu art.19 acordă o omologare naţională de tip doar după ce verifică corespunderea cu cerinţele stabilite de prezenta lege.

(4) Autoritatea de omologare pregăteşte un dosar de omologare, care constă în:

a) dosarul informativ prevăzut la art.20;

b) rapoarte de încercare;

c) celelalte documente adăugate la dosarul informativ de către serviciul tehnic sau de către autoritatea de omologare în îndeplinirea atribuţiilor lor conform prezentei legi.

(5) Dosarul de omologare poate fi păstrat în format electronic. Acesta include un cuprins care precizează clar toate paginile şi formatul fiecărui document şi care înregistrează în ordine cronologică orice modificare a omologării naţionale de tip. Autoritatea de omologare păstrează dosarul de omologare timp de 10 ani după încetarea valabilităţii omologării de tip în cauză.

(6) Autoritatea de omologare refuză acordarea unei omologări de tip în cazul în care constată că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată care, deşi este conformă cu cerinţele aplicabile, prezintă totuşi un risc grav pentru siguranţă sau poate dăuna în mod grav mediului înconjurător ori sănătăţii publice.

(7) În cazul prevăzut la alin.(6), autoritatea de omologare poate trimite, la solicitarea autorităţilor de omologare ale statelor membre ale Uniunii Europene, un dosar detaliat în care explică motivele deciziei sale şi prezintă argumente în sprijinul constatărilor sale.

(8) În conformitate cu art.18 alin.(5), în cazul procedurilor de omologare de tip în etape succesive, mixtă şi în mai multe etape, autoritatea de omologare refuză acordarea unei omologări de tip în cazul în care constată că sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate nu sunt conforme cu cerinţele prevăzute de prezenta lege.

(9) Autoritatea de omologare poate informa autorităţile de omologare din statele care au acordat omologări de tip sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate, în cazul survenirii prevederilor alin.(8).

(10) Autoritatea de omologare poate prezenta, la solicitarea autorităţilor de omologare din statele membre ale Uniunii Europene, în formă de fişiere electronice securizate, informaţii despre omologările de tip pe care le-a acordat, modificat, refuzat sau retras.

Articolul 23. Notificarea privind omologarea de tip

(1) La emiterea sau modificarea certificatului de omologare naţional de tip, autoritatea de omologare pune la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei o copie a certificatului de omologare de tip pentru fiecare tip de vehicul, sistem, componentă şi unitate tehnică separată pentru care s-a acordat o omologare de tip, precum şi anexele la aceasta, inclusiv rapoartele de încercare prevăzute la art.26.

(2) Autoritatea de omologare informează fără întârziere, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare, autorităţile de omologare din statele membre ale Uniunii Europene despre refuzul acordării sau despre retragerea oricărei omologări naţionale de tip, precizând motivele deciziei sale.

Articolul 24. Certificatul de omologare de tip

(1) Certificatul de omologare de tip conţine următoarele anexe:

a) dosarul de omologare prevăzut la art.22 alin.(4);

b) rapoartele de încercare prevăzute la art.26, în cazul omologării de tip a unui sistem, a unei componente sau a unei unităţi tehnice separate, ori fişa rezultatelor încercărilor, în cazul omologării de tip a întregului vehicul;

c) în cazul omologării de tip a întregului vehicul, numele şi specimenul de semnătură ale persoanei sau persoanelor autorizate să semneze certificatele de conformitate şi o declaraţie privind funcţia lor în cadrul persoanei juridice;

d) în cazul omologării de tip a întregului vehicul, un specimen completat al certificatului de conformitate pentru acel tip de vehicul.

(2) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor stabileşte modelul pentru certificatul de omologare de tip, pentru sistemul de numerotare şi pentru fişa rezultatelor încercărilor, inclusiv formatele electronice aplicabile.

(3) Pentru fiecare tip de vehicul, sistem, componentă şi unitate tehnică separată, autoritatea de omologare efectuează următoarele operaţii:

a) completează toate secţiunile relevante ale certificatului de omologare naţional de tip, inclusiv anexele acestuia;

b) redactează descrierea dosarului de omologare conform prevederilor art.22 alin.(4);

c) emite producătorului certificatul de omologare de tip completat şi anexele acestuia.

(4) În cazul omologării de tip a cărei perioadă de valabilitate a fost limitată sau cu privire la care anumite dispoziţii din prezenta lege nu se aplică, certificatul de omologare de tip precizează restricţiile respective sau dispoziţiile relevante care nu se aplică.

(5) În cazul în care producătorul unui vehicul optează pentru procedura de omologare de tip mixtă, autoritatea de omologare completează dosarul de omologare, cu menţionarea rapoartelor de încercare, în cazul sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate pentru care nu a fost emis niciun certificat de omologare naţional de tip.

(6) În sensul alin.(5), autoritatea de omologare identifică exact în dosarul de omologare cerinţele tehnice din actele de reglementare pentru care a fost încercat vehiculul.

(7) În cazul în care producătorul unui vehicul optează pentru procedura de omologare de tip într-o singură etapă, autoritatea de omologare anexează la certificatul de omologare de tip o listă a actelor de reglementare relevante în conformitate cu modelul aprobat.

Articolul 25. Dispoziţii speciale privind omologările de tip pentru sisteme, componente şi unităţi tehnice separate

(1) O omologare de tip se acordă pentru un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată care este în conformitate cu datele din dosarul informativ şi care îndeplineşte cerinţele tehnice specificate în actele de punere în aplicare a prezentei legi.

(2) În cazul în care componentele sau unităţile tehnice separate, indiferent dacă sunt sau nu destinate reparaţiilor, service-ului sau întreţinerii, fac la rândul lor obiectul unei omologări de tip de sistem pentru un vehicul, nu este necesară omologarea de tip suplimentară a componentelor sau unităţilor tehnice separate, dacă nu se prevede o astfel de omologare de tip în actele de punere în aplicare a prezentei legi.

(3) În cazul în care o componentă sau o unitate tehnică separată îşi îndeplineşte funcţia sau prezintă o caracteristică specifică numai împreună cu alte părţi ale vehiculului, iar din acest motiv conformitatea poate fi verificată numai în situaţia în care componenta sau unitatea tehnică separată respectivă funcţionează împreună cu părţile respective ale vehiculului, domeniul de aplicare al omologării naţionale de tip pentru componenta sau unitatea tehnică separată este limitat în consecinţă.

(4) În cazul prevăzut la alin.(3), certificatul de omologare de tip specifică orice restricţii de utilizare a componentei sau a unităţii tehnice separate şi precizează condiţiile speciale de instalare a respectivei componente sau unităţi tehnice separate pe un vehicul.

(5) În cazul în care componenta sau unitatea tehnică separată prevăzută la alin.(3) şi (4) este instalată pe un vehicul, autoritatea de omologare verifică, în momentul omologării vehiculului, respectarea de către componenta sau unitatea tehnică separată a tuturor restricţiilor de utilizare aplicabile privind utilizarea sau condiţiile de instalare.

Articolul 26. Încercările necesare pentru omologarea de tip

(1) Pentru acordarea omologărilor naţionale de tip, autoritatea de omologare verifică conformitatea cu cerinţele prezentei legi prin intermediul unor încercări adecvate efectuate de serviciile tehnice desemnate.

(2) Elementele fundamentale ale testelor, inclusiv cerinţele tehnice pentru care s-a verificat conformitatea prin încercări, se înregistrează într-un raport de încercare.

(3) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor aprobă actele de stabilire a formatului rapoartelor de încercare.

(4) Producătorul pune la dispoziţia autorităţii de omologare şi furnizează serviciilor tehnice vehiculele, sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate necesare în temeiul actelor de punere în aplicare a prezentei legi, pentru efectuarea încercărilor prevăzute.

(5) Sunt efectuate acele încercări ale vehiculelor, ale sistemelor, ale componentelor şi ale unităţilor tehnice separate care sunt necesare şi reprezentative pentru tipul care urmează a fi omologat.

(6) În cazul vehiculelor prevăzute la art.2 alin.(1) pct.2), producătorul poate selecta, de comun acord cu autoritatea de omologare, un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată care, deşi nu este reprezentativă pentru tipul care urmează a fi omologat, întruneşte mai multe dintre cele mai nefavorabile caracteristici din punctul de vedere al nivelului de performanţă prevăzut.

(7) La selectarea prevăzută în alin.(6) pot fi folosite metode de încercare virtuale pentru a facilita luarea deciziilor în timpul procesului de selecţie.

(8) În cazul în care pentru parametrii şi condiţiile folosite pentru efectuarea încercărilor adecvate menţionate la alin.(1) se prevede o gamă de valori, serviciile tehnice pot alege orice valoare din gama respectivă.

(9) La cererea producătorului şi cu acordul autorităţii de omologare, pot fi folosite metode de încercare virtuale, în conformitate cu prevederile actelor de punere în aplicare a prezentei legi, ca alternative la încercările necesare.

Articolul 27. Măsuri privind conformitatea producţiei

(1) Autoritatea de omologare care acordă o omologare de tip întreprinde măsurile necesare pentru a verifica dacă producătorul fabrică vehiculele, sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate în conformitate cu tipul omologat.

(2) Măsurile indicate la alin.(1) pot fi întreprinse, în caz de necesitate, în cooperare cu autorităţile de omologare din state membre ale Uniunii Europene.

(3) Pentru a verifica dacă un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată este conform/conformă tipului omologat, autoritatea de omologare ia măsurile necesare pentru a efectua verificările şi încercările pe eşantioane prelevate la sediul producătorului, inclusiv la unităţile de producţie ale acestuia, care sunt necesare pentru omologarea de tip.

(4) În cazul prevăzut la alin.(3), autoritatea de omologare întreprinde măsurile necesare pentru a efectua verificările corespunzătoare sau încercări cu frecvenţa prevăzută în actele de punere în aplicare a prezentei legi.

(5) În cazul omologării de tip, autoritatea de omologare întreprinde măsurile necesare pentru a verifica dacă producătorul respectă obligaţiile prevăzute în actele de punere în aplicare a prezentei legi, în special dacă, în scopul respectării respectivelor obligaţii, producătorul a modificat sau a completat informaţiile privind OBD-urile vehiculelor şi informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor.

(6) În cazurile în care autoritatea de omologare, după acordarea omologării de tip, stabileşte că producătorul nu mai produce vehicule, sisteme, componente sau unităţi tehnice separate în conformitate cu tipul omologat ori cu cerinţele prezentei legi sau stabileşte că certificatele de conformitate nu mai sunt conforme cu prevederile art.34 şi 35 chiar dacă producţia continuă, aceasta face demersurile necesare şi se asigura că producătorul respectă şi se conformează măsurilor de asigurare a conformităţii producţiei sau, în caz contrar, poate aplica măsuri restrictive necesare în conformitate cu prevederile actelor de punere în aplicare a prezentei legi, inclusiv retragerea omologării de tip.

Articolul 28. Finanţarea activităţilor de omologare

(1) Serviciile de omologare şi de desemnare a serviciilor tehnice sunt prestate contra cost de autoritatea de omologare în condiţiile alin.(5).

(2) Activitatea autorităţii de supraveghere a pieţei este finanţată din contul şi în limita alocată în acest scop din bugetul de stat.

(3) Serviciile tehnice care solicită desemnarea plătesc tarifele stabilite în condiţiile alin.(5). Tarifele se stabilesc luând în calcul necesitatea acoperirii costurilor aferente evaluării, desemnării şi monitorizării respectivelor servicii tehnice.

(4) Veniturile obţinute din tarifele prevăzute la alin.(1) şi (3) se încasează de către autoritatea de omologare. Modul de stabilire, încasare şi utilizare a acestor venituri se aplică în conformitate cu prevederile Legii nr.234/2021 cu privire la serviciile publice şi cu legislaţia aplicabilă.

(5) Metodologia de calculare a tarifelor prevăzute în prezentul articol se aprobă de către Guvern, iar nomenclatorul serviciilor şi mărimea tarifelor se stabilesc în condiţiile Legii nr.234/2021 cu privire la serviciile publice şi ale Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

Capitolul V

MODIFICĂRILE ŞI VALABILITATEA OMOLOGĂRILOR DE TIP

Secţiunea 1

Modificările omologării de tip pentru vehiculele din categoriile M, N şi O

Articolul 29. Modificările omologării de tip

(1) Producătorul informează autoritatea de omologare, în cazul omologării de tip, cu privire la orice modificare a datelor din dosarul de omologare, inclusiv orice schimbare în dosarul cu documentaţia extinsă în temeiul actelor de punere în aplicare a prezentei legi.

(2) Autoritatea de omologare:

a) decide dacă schimbarea prevăzută la alin.(1) necesită o modificare, sub forma unei revizuiri sau a unei extinderi a omologării naţionale de tip, în conformitate cu art.30, sau dacă respectiva schimbare necesită o nouă omologare de tip;

b) în cazul vehiculelor prevăzute la art.2 alin.(1) pct.2), poate decide, în urma consultării cu producătorul, necesitatea acordării unei noi omologări de tip.

(3) În cazul în care autoritatea de omologare constată că o modificare necesită repetarea inspecţiilor sau a încercărilor, aceasta informează producătorul despre acest fapt.

(4) În cazul în care autoritatea de omologare constată, pe baza inspecţiilor sau a încercărilor prevăzute la alin.(3), că sunt îndeplinite în continuare cerinţele pentru omologarea de tip, se aplică procedurile prevăzute la art.30.

(5) În cazul în care autoritatea de omologare are temei să constate că modificările în ceea ce priveşte datele din dosarul de omologare nu pot fi acoperite de o extindere a omologării de tip existente, aceasta refuză să modifice omologarea de tip şi dispune solicitarea de către producător a unei noi omologări de tip.

Articolul 30. Revizuirile şi extinderile omologărilor de tip

(1) O modificare este considerată o revizuire în cazul în care autoritatea de omologare constată că, în pofida modificării datelor din dosarul de omologare, respectivul tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată îndeplineşte în continuare cerinţele aplicabile pentru tipul respectiv şi că, prin urmare, nu este necesară repetarea inspecţiei sau a încercării.

(2) În cazul prevăzut la alin.(1), autoritatea de omologare:

a) emite paginile revizuite din dosarul de omologare, după caz marcând fiecare pagină revizuită pentru a indica în mod clar natura modificării şi data noii emiteri; sau

b) emite o versiune actualizată şi consolidată a dosarului de omologare, însoţită de o descriere detaliată a modificărilor.

(3) Modificarea este considerată o extindere atunci când autoritatea de omologare are temei să constate că datele din dosarul de omologare au fost modificate şi în oricare dintre următoarele situaţii:

a) sunt necesare noi inspecţii sau încercări pentru a verifica respectarea în continuare a cerinţelor pe care s-a bazat actuala omologare de tip;

b) a fost modificată oricare dintre informaţiile din certificatul de omologare de tip, cu excepţia anexelor acestuia; sau

c) pentru tipul omologat de vehicul, de sistem, de componentă sau de unitate tehnică separată intră în vigoare noi cerinţe.

(4) În cazul unei extinderi conform prevederilor alin.(3), autoritatea de omologare emite un certificat de omologare naţional de tip actualizat, care:

a) este însoţit de un număr de extindere şi include extinderile succesive deja acordate;

b) specifică în mod clar motivul extinderii şi data noii emiteri;

c) prevede durata de valabilitate, dacă este aplicabilă.

(5) Ori de câte ori sunt emise pagini modificate ale dosarului de omologare sau o versiune consolidată şi actualizată a acestuia, descrierea dosarului de omologare este modificată în consecinţă, astfel încât să indice data celei mai recente extinderi sau revizuiri sau data celei mai recente consolidări a versiunii actualizate.

(6) Nu este necesară nicio extindere a omologării de tip a unui tip de vehicul în cazul în care noile cerinţe prevăzute la alin.(3) lit.c) sunt, din punct de vedere tehnic, irelevante pentru tipul de vehicul respectiv sau se referă la alte categorii de vehicule decât cea din care face parte tipul în cauză.

Articolul 31. Valabilitatea omologării de tip

(1) Omologarea de tip se acordă:

a) conform termenelor stabilite la alin.(2) pentru vehiculele prevăzute la art.2 alin.(1) pct.1);

b) pe durată nelimitată pentru vehiculele prevăzute la art.2 alin.(1) pct.2).

(2) La 7 ani de la ultima actualizare a dosarului de omologare în cazul unui certificat de omologare naţională de tip a întregului vehicul pentru vehiculele din categoriile M1 şi N1 şi la 10 ani pentru vehiculele din categoriile M2, M3, N2, N3 şi O, autoritatea de omologare verifică dacă tipul de vehicul respectă toate actele de reglementare care sunt relevante pentru tipul respectiv.

(3) În cazul în care autoritatea de omologare efectuează verificarea prevăzută la alin.(2), nu este necesar ca încercările prevăzute la art.26 să fie repetate.

(4) Omologarea naţională de tip îşi încetează valabilitatea în oricare dintre următoarele cazuri:

a) în cazul în care pentru tipul omologat de vehicul, de sistem, de componentă sau de unitate tehnică separată devin obligatorii noi cerinţe pentru punerea la dispoziţie pe piaţă, înmatriculare sau punerea în exploatare, iar omologarea naţională de tip nu poate fi extinsă din motivele prevăzute la art.30 alin.(3) lit.c);

b) în cazul în care o verificare efectuată în conformitate cu alin.(1) şi (2) constată că vehiculul nu respectă toate actele de reglementare care sunt relevante pentru tipul respectiv;

c) în cazul în care producţia de vehicule în conformitate cu tipul omologat de vehicul este oprită definitiv în mod voluntar, fapt considerat a surveni atunci când niciun vehicul de tipul în cauză nu a fost fabricat în cei doi ani precedenţi; cu toate acestea, astfel de omologări de tip îşi menţin valabilitatea în scopul înmatriculării sau al punerii în exploatare atât timp cât nu se aplică lit.a);

d) în cazul în care omologarea naţională de tip a fost retrasă în conformitate cu art.27 alin.(6);

e) în cazul în care valabilitatea certificatului de omologare naţională de tip expiră din cauza unor motive şi restricţii prevăzute la art.37 alin.(8);

f) în cazul în care omologarea de tip s-a dovedit a fi bazată pe declaraţii false, rezultate falsificate ale încercării sau în cazul în care nu au fost dezvăluite date care ar fi condus la refuzul de a acorda omologarea de tip.

(5) În cazul în care omologarea de tip a întregului vehicul pentru o singură variantă a unui tip de vehicul sau pentru o singură versiune a unei variante îşi încetează valabilitatea, omologarea de tip a întregului vehicul pentru tipul de vehicul respectiv îşi încetează valabilitatea doar în privinţa variantei sau versiunii respective.

(6) În cazul în care producţia unui anumit tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată este oprită definitiv, producătorul notifică de îndată acest fapt autorităţii de omologare care a acordat omologarea naţională de tip respectivă.

(7) În termen de o lună de la primirea notificării prevăzute la alin.(6), autoritatea de omologare informează autorităţile de omologare ale statelor membre ale Uniunii Europene.

(8) În cazul în care un certificat de omologare de tip este pe cale să îşi înceteze valabilitatea, producătorul este obligat să notifice autoritatea de omologare despre acest fapt.

(9) La primirea notificării efectuate de producător conform alin.(8), autoritatea de omologare comunică autorităţilor de omologare ale statelor membre ale Uniunii Europene toate informaţiile relevante pentru punerea la dispoziţie pe piaţă, înmatricularea sau punerea în exploatare a vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate, după caz.

(10) În ceea ce priveşte vehiculele, comunicarea prevăzută la alin.(9) precizează data la care a fost fabricat ultimul vehicul produs şi numărul de identificare (VIN) al acestuia.

Secţiunea a 2-a

Modificările omologării de tip pentru vehiculele din categoria L

Articolul 32. Modificările omologării de tip pentru vehiculele cu două sau trei roţi şi pentru cvadricicluri

(1) În cazul unei extinderi, autoritatea de omologare actualizează toate secţiunile relevante din certificatul de omologare de tip, anexele acestuia şi descrierea dosarului de omologare, certificatul actualizat şi anexele lui fiind puse la dispoziţia solicitantului în termen optim.

(2) În cazul unei revizuiri, documentele revizuite sau, după caz, versiunea consolidată sau actualizată, inclusiv descrierea revizuită a dosarului de omologare, sunt puse în termen optim la dispoziţia solicitantului de către autoritatea de omologare.

(3) Autoritatea de omologare notifică, la solicitarea autorităţilor de omologare ale statelor membre ale Uniunii Europene, orice modificare adusă omologărilor de tip.

Articolul 33. Punerea la dispoziţie pe piaţă, înmatricularea sau punerea în exploatare a vehiculelor

(1) Fără a aduce atingere art.43 şi 44, vehiculele pentru care omologarea de tip a întregului vehicul este obligatorie sau pentru care producătorul a obţinut o astfel de omologare de tip în temeiul prezentei legi se pun la dispoziţie pe piaţă, se înmatriculează sau sunt puse în exploatare dacă sunt însoţite de un certificat de conformitate eliberat în conformitate cu prevederile art.36.

(2) În cazul în care vehiculele prevăzute la alin.(1) sunt incomplete, punerea la dispoziţie pe piaţă a acestora este permisă, dar autoritatea competentă pentru înmatricularea vehiculelor din Republica Moldova refuză înmatricularea unor astfel de vehicule.

Capitolul VI

CERTIFICATUL DE CONFORMITATE ŞI MARCAJELE

Articolul 34. Certificatul de conformitate pe suport de hârtie

(1) Producătorul emite un certificat de conformitate sub forma unui document pe suport de hârtie, care însoţeşte fiecare vehicul, complet, incomplet sau completat, fabricat în conformitate cu tipul de vehicul omologat, de un model prevăzut în actele de punere în aplicare a prezentei legi.

(2) Certificatul de conformitate pe suport de hârtie este conceput astfel încât să prevină falsificarea şi:

a) descrie principalele caracteristici ale vehiculului, precum şi performanţele tehnice ale acestuia în termeni concreţi;

b) include data de fabricaţie a vehiculului;

c) se înmânează gratuit cumpărătorului odată cu vehiculul. Înmânarea certificatului nu poate fi condiţionată de o cerere explicită sau de transmiterea de informaţii suplimentare producătorului.

(3) Emiterea de către producător a certificatului de conformitate pe suport de hârtie care însoţeşte fiecare vehicul este opţională cu condiţia că acesta pune la dispoziţie un certificat de conformitate în format electronic.

(4) Pentru o perioadă de 10 ani, începând cu data la care a fost fabricat vehiculul, producătorul emite, la cererea proprietarului vehiculului, un duplicat al certificatului de conformitate pe suport de hârtie, contra unei plăţi care nu depăşeşte costul de emitere a duplicatului. Cuvântul "duplicat" este perfect vizibil pe faţa oricărui duplicat al certificatului.

(5) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor aprobă actele de punere în aplicare privind certificatul de conformitate pe suport de hârtie, care includ:

a) modelul certificatului de conformitate;

b) elementele de securitate, pentru a împiedica falsificarea certificatului de conformitate;

c) specificaţia privind modalitatea de semnare a certificatului de conformitate.

(6) Certificatul de conformitate pe suport de hârtie se redactează în limba română şi limba engleză.

(7) Persoana autorizată să semneze certificatul de conformitate pe suport de hârtie face parte din personalul producătorului şi este autorizată în mod corespunzător să reprezinte asumarea responsabilităţii juridice a producătorului cu privire la proiectarea şi la fabricaţia vehiculului sau cu privire la conformitatea producţiei vehiculului.

(8) Certificatul de conformitate pe suport de hârtie se completează integral şi nu conţine alte restricţii de utilizare a vehiculului decât cele prevăzute de prezenta lege şi de actele pentru punerea în aplicare a acesteia.

(9) În cazul unui vehicul de bază incomplet, producătorul completează doar rubricile din certificatul de conformitate pe suport de hârtie care sunt relevante în ceea ce priveşte gradul de completare a vehiculului.

(10) În cazul unui vehicul incomplet sau completat, producătorul completează doar rubricile din certificatul de conformitate pe suport de hârtie care privesc adăugirile sau modificările efectuate în stadiul actual al omologării şi, după caz, anexează toate certificatele de conformitate pe suport de hârtie care au fost emise în etapele anterioare.

(11) În cazul vehiculelor prevăzute la art.2 alin.(1) pct.2):

a) omologate în conformitate cu dispoziţiile art.37, certificatul de omologare conţine în titlu expresia "Omologare provizorie";

b) omologate în conformitate cu dispoziţiile art.39, certificatul de omologare conţine în titlu expresia "Pentru vehicule complete/completate omologate de tip în serii mici", iar în imediata sa apropiere se indică anul de producţie, urmat de un număr secvenţial cuprins între 1 şi numărul-limită aprobat de autoritatea de omologare, specificând, pentru fiecare an de producţie, poziţia vehiculului respectiv în cadrul producţiei alocate în anul în cauză.

Articolul 35. Certificatul de conformitate în format electronic

(1) Fără a aduce atingere art.34 alin.(1), producătorul pune la dispoziţia autorităţii de omologare care a acordat omologarea de tip pentru întregul vehicul, sub formă de date structurate în format electronic, certificatul de conformitate, în corespundere cu actele de punere în aplicare prevăzute la alin.(4), astfel încât certificatul de conformitate să poată fi accesat de către autoritatea de supraveghere a pieţei şi de către autoritatea competentă pentru înmatriculare.

(2) În privinţa tipurilor de vehicule care deţin certificatul de omologare de tip a unui stat membru al Uniunii Europene pentru vehicule fabricate în serii mici, autoritatea de omologare poate exonera producătorii de obligaţia prevăzută la alin.(1), conform condiţiilor stabilite în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(3) Autoritatea de omologare care primeşte certificatul de conformitate în format electronic oferă acces numai pentru citirea certificatului de conformitate, iar în cazul vehiculelor fabricate în mai multe etape, astfel de acces se oferă producătorului din etapa ulterioară.

(4) Ţinând cont de datele care sunt indicate în certificatul de conformitate pe suport de hârtie, organul central de specialitate din domeniul transporturilor aprobă acte de punere în aplicare privind certificatele de conformitate în format electronic, care includ:

a) formatul şi structura de bază ale elementelor de date din cadrul certificatelor de conformitate în format electronic şi mesajele utilizate în cadrul schimbului;

b) cerinţele minime privind schimbul securizat de date, inclusiv prevenirea coruperii datelor şi a folosirii abuzive a datelor şi măsurile de garantare a autenticităţii datelor electronice, cum ar fi utilizarea semnăturii digitale;

c) modalităţile pentru schimbul de date din cadrul certificatului de conformitate în format electronic;

d) cerinţele minime pentru identificatorul unic specific vehiculului şi pentru formatul informaţiilor pentru cumpărător;

e) accesul, menţionat la alin.(3), doar pentru citire;

f) derogări pentru producătorii de anumite categorii de vehicule şi tipuri de vehicule produse în serii mici.

(5) Autoritatea de omologare poate face schimb de certificate de conformitate în format electronic cu state membre ale Uniunii Europene în exercitarea funcţiilor şi atribuţiilor sale, în condiţiile prezentului articol.

Articolul 36. Plăcuţele producătorului şi marcajele de omologare

(1) Producătorul vehiculului aplică pe fiecare vehicul fabricat în conformitate cu tipul omologat:

a) o plăcuţă a producătorului;

b) plăcuţe suplimentare, indicaţii sau simboluri, cu marcajele prevăzute de prezenta lege şi de actele pentru punerea în aplicare a acesteia.

(2) Producătorul unei componente sau al unei unităţi tehnice separate aplică pe fiecare componentă şi unitate tehnică separată fabricată în conformitate cu tipul omologat, indiferent dacă aceasta face parte dintr-un sistem:

a) marca de omologare de tip prevăzută de actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi sau a regulamentului CEE-ONU aplicabil;

b) cel puţin denumirea comercială sau marca comercială a producătorului, precum şi numărul tipului sau un număr de identificare, în cazul în care nu este prevăzută aplicarea unei astfel de mărci de omologare de tip, pe componenta sau unitatea tehnică separată respectivă.

(3) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor aprobă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii modelului pentru marca de omologare.

(4) Operatorii economici introduc şi pun la dispoziţie pe piaţă doar acele vehicule, componente şi unităţi tehnice separate care sunt marcate în conformitate cu cerinţele prezentei legi.

Capitolul VII

TEHNOLOGII SAU CONCEPTE NOI

Articolul 37. Derogări pentru tehnologii sau concepte noi

(1) Producătorul poate solicita o omologare de tip pentru un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată care încorporează tehnologii sau concepte noi care nu sunt conforme cu prevederile prezentei legi sau ale actelor pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(2) Autoritatea de omologare acordă omologarea de tip prevăzută la alin.(1) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1) cererea de omologare de tip precizează motivele pentru care tehnologiile sau conceptele noi în cauză determină incompatibilitatea vehiculelor, a sistemelor, a componentelor sau a unităţilor tehnice separate cu prevederile actelor pentru punerea în aplicare a prezentei legi;

2) în cererea de omologare de tip sunt descrise:

a) implicaţiile pentru siguranţă şi pentru mediu ale tehnologiilor sau ale conceptelor noi;

b) măsurile luate pentru a se garanta că, în comparaţie cu cerinţele pentru care se solicită derogarea, este asigurat un nivel de siguranţă şi de protecţie a mediului cel puţin echivalent;

3) sunt prezentate rezultate ale încercărilor care dovedesc că este îndeplinită condiţia de la pct.2 lit.b), însoţite de descrieri relevante.

(3) Acordarea omologărilor de tip prin derogare în cazul tehnologiilor sau al conceptelor noi face obiectul unei proceduri stabilite expres în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(4) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor aprobă actele de punere în aplicare pentru stabilirea procedurii cu privire la acordarea dreptului prevăzut la alin.(1).

(5) Autoritatea de omologare poate acorda o omologare de tip provizorie, valabilă numai pe teritoriul Republicii Moldova, pentru un tip de vehicul vizat în derogarea solicitată.

(6) Caracterul provizoriu şi valabilitatea teritorială limitată ale omologării de tip figurează în titlul certificatului de omologare de tip şi în titlul certificatului de conformitate.

(7) Autoritatea de omologare poate accepta pe teritoriul Republicii Moldova omologarea UE de tip provizorie.

(8) Actele de punere în aplicare menţionate la alin.(3) stabilesc dacă autorizaţiile fac obiectul vreunei restricţii, în special în ceea ce priveşte numărul maxim de vehicule care intră sub incidenţa autorizaţiei.

(9) În toate cazurile, omologarea naţională de tip este valabilă cel puţin 36 de luni.

(10) În cazul în care acordarea autorizaţiei este refuzată, autoritatea de omologare informează titularul omologării de tip provizorii că aceasta va fi revocată în termen de 6 luni de la data emiterii actului de punere în aplicare.

(11) Vehiculele care au fost produse în conformitate cu omologarea de tip provizorie înainte de încetarea valabilităţii acesteia pot fi introduse pe piaţă, înmatriculate sau puse în exploatare în Republica Moldova dacă a fost acceptată omologarea de tip provizorie.

Articolul 38. Ajustarea cadrului de reglementare

(1) În cazul în care a fost acordată omologarea de tip provizoriu în temeiul art.37, autoritatea prevăzută la art.37 alin.(4) ia imediat măsurile necesare pentru adaptarea actelor normative în cauză la ultimele evoluţii tehnologice, în sensul ridicării restricţiilor.

(2) În cazul în care derogarea acordată în temeiul art.37 se referă la un regulament ONU, organul central de specialitate din domeniul transporturilor înaintează propuneri pentru modificarea regulamentului ONU în cauză, în conformitate cu procedura aplicabilă în temeiul Acordului privind adoptarea prescripţiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roţi, echipamente şi piese care pot fi montate şi/sau pot fi utilizate pe vehiculele cu roţi şi condiţiile pentru recunoaşterea omologărilor pe baza acestor prescripţii, la care Republica Moldova este parte.

Capitolul VIII

VEHICULE PRODUSE ÎN SERII MICI

Articolul 39. Omologarea de tip a vehiculelor produse în serii mici

(1) Producătorii pot solicita o omologare naţională de tip a vehiculelor produse în serii mici.

(2) Autoritatea de omologare poate decide să exonereze orice tip de vehicul prevăzut la alin.(1) de obligaţia de a respecta una sau mai multe dintre cerinţele prezentei legi sau ale actelor pentru punerea în aplicare a prezentei legi, în situaţia în care aplicarea acestora este incompatibilă cu particularităţile constructive sau cu destinaţia specifică a vehiculului, cu condiţia că sunt aplicate eficient cerinţele alternative.

(3) În cazul omologării de tip a vehiculelor produse în serii mici, autoritatea de omologare acceptă sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate care sunt omologate de tip în conformitate cu cerinţele stabilite în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(4) Certificatului de omologare de tip pentru vehicule produse în serii mici i se acordă un număr unic în conformitate cu un sistem de numerotare armonizat, cu indicarea:

a) statului care a acordat omologarea de tip;

b) faptului că omologarea este una acordată pentru o serie mică la nivel naţional.

(5) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor aprobă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii modelului şi a sistemului de numerotare pentru certificatul de omologare naţională de tip a vehiculelor produse în serii mici, cu menţiunea "Certificat de omologare naţională de tip pentru vehicule produse în serii mici" şi precizarea conţinutului şi a naturii derogărilor acordate în temeiul alin.(2).

(6) La solicitarea producătorului se expediază, prin scrisoare recomandată sau prin poşta electronică, autorităţilor de omologare ale statelor membre ale Uniunii Europene desemnate de producător o copie a certificatului de omologare de tip pentru vehicule produse în serii mici şi a anexelor acestuia.

Articolul 40. Valabilitatea omologări de tip a vehiculelor produse în serii mici

(1) Omologarea naţională de tip a vehiculelor produse în serii mici este valabilă pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) La cererea producătorului, autoritatea de omologare trimite, prin scrisoare recomandată sau prin e-mail, autorităţilor de omologare ale statelor membre ale Uniunii Europene indicate de producător o copie a certificatului de omologare de tip pentru vehicule produse în serii mici, inclusiv părţile relevante din dosarul de omologare.

(3) Autoritatea de omologare poate accepta omologarea de tip emisă de un stat membru al Uniunii Europene, cu excepţia cazului în care are motive rezonabile să creadă că cerinţele tehnice naţionale în temeiul cărora a fost omologat tipul de vehicul nu sunt echivalente cu cerinţele stabilite de prezenta lege şi actele de punere în aplicare a acesteia.

(4) În cazul în care autoritatea de omologare primeşte o solicitare similară cu cea prevăzută la alin.(2), inclusiv toate documentele indicate, de la o autoritate de omologare a unui stat membru al Uniunii Europene la solicitarea unui producător, autoritatea de omologare comunică autorităţii de omologare dintr-un stat membru al Uniunii Europene decizia sa de a accepta sau a refuza omologarea de tip.

(5) La cererea unui solicitant care intenţionează să introducă pe piaţă, să înmatriculeze sau să pună în exploatare într-un stat un vehicul care deţine o omologare de tip pentru vehicule produse în serii mici, autoritatea de omologare pune la dispoziţia autorităţii naţionale a celuilalt stat, indicat de către solicitant, o copie a certificatului de omologare de tip, inclusiv părţile relevante din dosarul de omologare.

Capitolul IX

OMOLOGĂRI INDIVIDUALE ALE VEHICULELOR

Articolul 41. Omologarea individuală a vehiculelor

(1) Prezentul capitol nu se aplică vehiculelor incomplete.

(2) Autoritatea de omologare poate acorda omologare individuală pentru vehiculele, inclusiv cele cu destinaţie specială, care respectă cerinţele prevăzute de actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(3) Cererea de omologare individuală a vehiculului este prezentată de către proprietarul vehiculului, de către producător, de către reprezentantul producătorului sau de către importator.

(4) Autoritatea de omologare nu solicită şi nu efectuează încercări distructive pentru a stabili dacă vehiculul îndeplineşte cerinţele prevăzute la alin.(2), dar foloseşte în schimb orice informaţie relevantă furnizată de către solicitant în acest scop.

(5) Certificatul de omologare individuală a unui vehicul cuprinde:

a) numărul unic atribuit în conformitate cu sistemul de numerotare armonizat;

b) menţiunea "Republica Moldova";

c) denumirea autorităţii de omologare, data eliberării şi semnătura persoanei împuternicite;

d) categoria, marca, tipul, varianta şi versiunea vehiculului, precum şi denumirea comercială a acestuia, dacă există;

e) numărul de identificare al vehiculului;

f) denumirea şi adresa producătorului, iar în cazul vehiculelor modificate, şi ale persoanei care a efectuat modificarea;

g) caracteristicile tehnice ale vehiculului, inclusiv masele, dimensiunile, numărul de locuri, motorul, nivelul emisiilor şi nivelul de zgomot;

h) rezultatele încercărilor şi ale verificărilor efectuate în vederea omologării individuale;

i) exceptările acordate, cu indicarea cerinţelor tehnice în privinţa cărora au fost acordate;

j) restricţiile de utilizare, dacă acestea au fost stabilite.

(6) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor aprobă acte de punere în aplicare a prezentei legi în vederea stabilirii modelului şi a sistemului de numerotare pentru certificatele naţionale de omologare individuală ale vehiculelor.

(7) Autoritatea de omologare permite introducerea pe piaţă, înmatricularea sau punerea în exploatare a vehiculelor care au un certificat de omologare UE individuală valabil, cu condiţia că respectă cerinţele aplicabile din prezenta lege şi din actele de punere în aplicare a prezentei legi.

Articolul 42. Proceduri de omologare individuală a vehiculelor

(1) Pentru un anumit vehicul, unic sau nu, autoritatea de omologare poate acorda o derogare de la obligaţia de a respecta una sau mai multe cerinţe ale prezentei legi sau ale actelor pentru punerea în aplicare a prezentei legi dacă se constată o incompatibilitate între caracteristicile constructive ale vehiculului şi cerinţele tehnice specifice, cu condiţia că sunt aplicate efectiv cerinţele alternative corespunzătoare.

(2) O cerere de omologare individuală a vehiculului poate fi depusă de către proprietarul vehiculului, de către producător, de către reprezentantul producătorului sau de către importator.

(3) În scopul unei omologări individuale a vehiculului, autoritatea de omologare acceptă sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate care sunt omologate de tip în conformitate cu cerinţele prevăzute de actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(4) În cazul în care vehiculul este conform cu descrierea anexată la cerere şi cu cerinţele alternative relevante, autoritatea de omologare emite un certificat naţional de omologare individuală a vehiculului.

(5) Certificatului de omologare individuală a vehiculului i se acordă un număr unic, în conformitate cu un sistem de numerotare armonizat, cu menţiunea "Republica Moldova" şi identificarea cerinţelor pe care vehiculul le respectă.

(6) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor aprobă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii modelului şi a sistemului de numerotare armonizat pentru certificatul de omologare individuală a vehiculului.

Articolul 43. Valabilitatea omologării individuale a vehiculului

(1) Prezentul articol se aplică vehiculelor care au fost omologate de tip în conformitate cu cerinţele prezentei legi şi care au fost modificate înainte de prima înmatriculare sau de punerea lor în exploatare.

(2) Valabilitatea omologării individuale a vehiculului se limitează la teritoriul Republicii Moldova.

(3) La cerere, autoritatea de omologare îi pune la dispoziţie solicitantului o declaraţie privind cerinţele tehnice pe baza cărora vehiculul a fost omologat, în cazul în care acesta doreşte să pună la dispoziţie pe piaţă, să înmatriculeze sau să pună în exploatare într-un alt stat un vehicul căruia i s-a acordat o omologare individuală.

(4) Autoritatea de omologare poate permite punerea la dispoziţie pe piaţă, înmatricularea sau punerea în exploatare pe teritoriul ţării a unui vehicul căruia un alt stat membru al Uniunii Europene i-a acordat o omologare naţională individuală în conformitate cu prevederile art.42, cu excepţia cazului în care are motive rezonabile să creadă că respectivele cerinţe alternative în baza cărora vehiculul a fost omologat nu sunt echivalente cu prevederile legislaţiei naţionale sau că vehiculul nu este conform cu cerinţele prezentei legi şi ale actelor pentru punerea în aplicare a acesteia.

Articolul 44. Dispoziţii specifice

Procedurile stabilite la art.41 şi 42 se pot aplica în cazul unui anumit vehicul fabricat în mai multe etape, însă nu substituie o etapă intermediară din cadrul derulării normale a unei omologări de tip în mai multe etape şi nu se aplică pentru obţinerea omologării etapei iniţiale a unui vehicul.

Capitolul X

PUNEREA LA DISPOZIŢIE PE PIAŢĂ, ÎNMATRICULAREA SAU PUNEREA ÎN EXPLOATARE

Articolul 45. Punerea la dispoziţie pe piaţă, înmatricularea sau punerea în exploatare a vehiculelor

(1) Vehiculele pentru care omologarea de tip a întregului vehicul este obligatorie sau pentru care producătorul a obţinut omologarea de tip respectivă se pun la dispoziţie pe piaţă, se înmatriculează sau sunt puse în exploatare dacă sunt conforme cu cerinţele stabilite la art.48-50 şi sunt însoţite de un certificat de conformitate valabil emis în conformitate cu prevederile art.34 şi 35.

(2) Înmatricularea şi punerea în exploatare a vehiculelor incomplete:

a) pot fi refuzate atât timp cât vehiculele rămân incomplete;

b) nu se folosesc cu scopul de a eluda aplicarea art.46.

(3) Vehiculele, sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate care sunt însoţite de o omologare UE de tip valabilă sau de un certificat de conformitate UE pot fi introduse sau puse la dispoziţie pe piaţă în baza unei proceduri de recunoaştere administrativă simplificată, în condiţiile prezentei legi.

(4) Recunoaşterea administrativă simplificată constă în verificarea documentelor justificative şi în înscrierea acestora în evidenţele autorităţii de omologare, fără reluarea procedurilor de omologare, testare sau evaluare tehnică.

(5) Respectarea condiţiilor prevăzute la alin.(1) şi (2) nu limitează şi nu aduce atingere competenţelor autorităţilor naţionale de a adopta măsuri restrictive sau corective în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Articolul 46. Punerea la dispoziţie pe piaţă, înmatricularea sau punerea în exploatare a vehiculelor de sfârşit de serie

(1) Autoritatea competentă pentru înmatricularea vehiculelor poate înmatricula vehiculele conforme unui tip de vehicul a cărui omologare de tip nu mai este valabilă şi autoritatea de omologare poate autoriza punerea la dispoziţie pe piaţă şi punerea în exploatare a acestora, cu condiţia ca acele vehicule aflate pe teritoriul Republicii Moldova să fi făcut obiectul unei omologări de tip valabile în momentul fabricării şi nu au fost înmatriculate sau puse în exploatare înainte de expirarea termenelor prevăzute la alin.(2).

(2) Prevederile alin.(1) se aplică doar:

a) în cazul vehiculelor complete, pentru o perioadă de 12 luni de la data expirării valabilităţii omologării de tip;

b) în cazul vehiculelor completate, pentru o perioadă de 18 luni de la data expirării valabilităţii omologării de tip.

(3) Producătorul care acţionează în corespundere cu prevederile alin.(1) prezintă autorităţii de omologare o cerere care conţine specificarea motivelor tehnice şi economice ce împiedică vehiculele respective să îndeplinească noile cerinţe tehnice.

(4) Autoritatea de omologare decide, în termen de până la 3 luni de la primirea unei cereri depuse în condiţiile alin.(3), dacă permite înmatricularea sau punerea în exploatare a vehiculelor respective pe teritoriul Republicii Moldova şi, în caz afirmativ, numărul acelor vehicule.

(5) Autoritatea competentă pentru înmatriculare aplică măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că numărul de vehicule care urmează a fi înmatriculate sau puse în exploatare în cadrul procedurii stabilite la prezentul articol este controlat în mod eficient.

(6) Numărul de vehicule de sfârşit de serie nu depăşeşte fie 10 % din numărul de vehicule înmatriculate în cei doi ani precedenţi, fie 100 de vehicule, luându-se în calcul cea mai mare dintre aceste două cifre.

(7) Pe certificatul de conformitate al vehiculelor puse în exploatare în conformitate cu această procedură se include o intrare care defineşte vehiculele drept "sfârşit de serie".

Articolul 47. Punerea la dispoziţie pe piaţă sau punerea în exploatare a componentelor şi a unităţilor tehnice separate

(1) Componentele şi unităţile tehnice separate, inclusiv cele destinate serviciilor postvânzare, pot fi puse la dispoziţie pe piaţă sau pot fi puse în exploatare cu condiţia că:

a) îndeplinesc cerinţele stabilite în prezenta lege şi actele pentru punerea în aplicare a acesteia;

b) sunt marcate în conformitate cu prevederile art.36;

(2) Autoritatea de omologare poate permite punerea la dispoziţie pe piaţă sau punerea în exploatare a componentelor şi a unităţilor tehnice separate care:

a) fac obiectul unei derogări în temeiul art.37 sau care urmează să fie instalate pe vehicule ce fac obiectul omologărilor acordate în conformitate cu art.39-41 privind componenta sau unitatea tehnică separată în cauză;

b) urmează a fi utilizate la vehicule a căror omologare de tip în temeiul prezentei legi nu a fost necesară în momentul în care vehiculele respective au fost puse la dispoziţie pe piaţă, înmatriculate sau puse în exploatare.

Capitolul XI

CLAUZE DE SIGURANŢĂ

Articolul 48. Evaluarea privind vehiculele şi componentele în privinţa cărora există suspiciuni de risc grav sau de neconformitate

(1) În cazul în care autoritatea de supraveghere a pieţei dispune de informaţii, de date tehnice sau de indicii de neconformitate, în baza propriilor activităţi de supraveghere a pieţei sau a unor informaţii comunicate de autoritatea de omologare ori de un producător sau în baza unor reclamaţii, că un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată prezintă un risc grav pentru sănătatea sau siguranţa persoanelor sau în privinţa altor aspecte legate de protecţia interesului public care cade sub incidenţa prezentei legi ori nu se conformează cerinţelor prevăzute de aceasta, autoritatea de supraveghere evaluează vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată în cauză în raport cu cerinţele aplicabile prevăzute de prezenta lege.

(2) Operatorii economici care cad sub incidenţa alin.(1) şi autoritatea de omologare cooperează pe deplin cu autoritatea de supraveghere a pieţei, inclusiv prin transmiterea rezultatelor tuturor verificărilor sau ale încercărilor relevante efectuate în conformitate cu art.27.

Articolul 49. Procedurile aplicate vehiculelor şi componentelor care prezintă un risc grav sau de neconformitate

(1) În cazul în care, în urma efectuării evaluării conform art.48, autoritatea de supraveghere a pieţei constată că un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată prezintă un risc grav pentru sănătatea sau siguranţa persoanelor ori în privinţa altor aspecte legate de protecţia interesului public care intră sub incidenţa prezentei legi, aceasta solicită operatorului economic vizat să ia imediat toate măsurile corective adecvate pentru a garanta că vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată în cauză nu mai prezintă riscul respectiv în momentul introducerii pe piaţă, al înmatriculării sau al punerii în exploatare.

(2) Operatorii economici vizaţi de acţiunile prevăzute la alin.(1) au obligaţia de a coopera în deplină măsură cu autoritatea de omologare şi cu autoritatea de supraveghere a pieţei.

(3) În cazul în care, în urma efectuării evaluării în temeiul art.48, autoritatea de supraveghere a pieţei constată că un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată nu este conformă cu prevederile prezentei legi, dar nu prezintă un risc grav astfel cum se menţionează la alin.(1), aceasta solicită ca operatorul economic să ia toate măsurile corective adecvate într-o perioadă de timp rezonabilă, stabilită de autoritatea de supraveghere a pieţei, astfel încât să aducă un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată în conformitate cu cerinţele normative aplicabile.

(4) La stabilirea perioadei de timp prevăzute la alin.(3), autoritatea de supraveghere a pieţei ia în calcul că termenul este proporţional cu gravitatea neconformităţii pentru a se asigura că vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată în cauză este conformă în momentul introducerii pe piaţă, al înmatriculării sau al punerii în exploatare.

(5) În conformitate cu obligaţiile prevăzute la art.9-17, operatorii economici se asigură că sunt luate toate măsurile corective necesare în privinţa tuturor vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate în cauză pe care aceştia le-au introdus pe piaţă, le-au înmatriculat sau le-au pus în exploatare în Republica Moldova.

(6) În cazul în care operatorii economici nu iau măsuri corective adecvate în termenul prevăzut la alin.(1)-(3) sau în cazul în care riscul impune măsuri de acţiune rapidă, autoritatea de supraveghere a pieţei şi autoritatea de omologare, conform competenţelor, iau toate măsurile restrictive provizorii necesare pentru a interzice sau a restricţiona punerea la dispoziţie pe piaţă, înmatricularea sau punerea în exploatare a vehiculelor, a sistemelor, a componentelor sau a unităţilor tehnice separate în cauză pe piaţa Republicii Moldova ori pentru a le retrage de pe piaţă sau pentru a le rechema.

(7) În cazul în care are temei rezonabil să considere că neconformitatea nu se limitează la teritoriul naţional, autoritatea de omologare poate informa celelalte autorităţi de omologare din statele membre ale Uniunii Europeană cu privire la rezultatele evaluării şi la acţiunile impuse operatorului economic.

(8) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor aprobă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii unei clasificări a gravităţii neconformităţii şi a măsurilor corespunzătoare pe care autorităţile naţionale le iau pentru a asigura aplicarea eficientă a prezentului articol.

Articolul 50. Măsuri corective şi restrictive

(1) În cazul adoptării măsurilor corective sau restrictive în conformitate cu art.49, autoritatea care dispune aplicarea măsurilor informează cealaltă autoritatea naţională prevăzută la acelaşi articol, autoritatea de înmatriculare şi autoritatea de omologare din alt stat cu privire la constatările sale.

(2) Informaţiile furnizate conform alin.(1) includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru identificarea vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate în cauză, a originii lor, a naturii presupusei neconformităţi şi a riscului implicat, a tipului şi a duratei măsurilor corective şi restrictive naţionale adoptate, precum şi argumentele prezentate de operatorul economic relevant.

(3) Autoritatea prevăzută la alin.(1) care adoptă măsuri corective sau restrictive precizează, de asemenea, dacă riscul sau neconformitatea se datorează neîndeplinirii de către vehicul, de către sistem, de către componentă sau de către unitatea tehnică separată a cerinţelor legate de sănătatea şi siguranţa persoanelor, de protecţia mediului sau de alte aspecte referitoare la protecţia interesului public sau se datorează lacunelor din actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(4) În cazul în care o măsură corectivă este considerată drept justificată, măsura respectivă se pune gratuit la dispoziţia deţinătorilor de înmatriculări pentru vehiculele afectate.

(5) În cazul în care s-au executat reparaţii pe cheltuiala deţinătorului înmatriculării înainte de adoptarea măsurii corective, producătorul rambursează costul acestor reparaţii până la costul reparaţiilor necesare în conformitate cu măsura corectivă respectivă.

Articolul 51. Omologarea de tip neconformă

(1) În cazul în care, în urma activităţilor de supraveghere a pieţei sau pe baza unor informaţii obiective, autoritatea de omologare constată că vehiculele, sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate puse la dispoziţie pe piaţă în baza unei omologări UE de tip valabile prezintă un risc grav pentru siguranţă sau o neconformitate cu cerinţele aplicabile din prezenta lege, aceasta poate dispune, prin decizie motivată, măsuri restrictive cu privire la efectele respectivei omologări pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) Măsurile prevăzute la alin.(1) sunt limitate la ceea ce este strict necesar pentru protecţia interesului public, au caracter proporţional şi temporar şi nu constituie o reevaluare tehnică generală a omologării UE de tip.

(3) Autoritatea de omologare notifică autoritatea de omologare din statul membru al Uniunii Europene care a acordat omologarea UE de tip cu privire la măsurile adoptate şi motivele care au stat la baza acestora.

(4) Dispoziţiile art.48-50 se aplică în mod corespunzător vehiculelor, sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate care fac obiectul măsurilor prevăzute de prezentul articol şi care au fost deja puse la dispoziţie pe piaţă.

Articolul 52. Piesele sau echipamentele care pot prezenta un risc grav pentru buna funcţionare a sistemelor esenţiale

(1) Piesele sau echipamentele care pot prezenta un risc grav pentru buna funcţionare a sistemelor esenţiale pentru siguranţa vehiculului sau pentru performanţa lui de mediu nu sunt introduse pe piaţă, nu sunt puse în exploatare şi sunt interzise, cu excepţia cazului în care au fost autorizate de autoritatea de omologare.

(2) Autorizaţiile prevăzute la alin.(1) se aplică doar pentru numărul restrâns de piese sau echipamente incluse în lista prevăzută la alin.(3).

(3) Autoritatea de omologare înaintează propuneri în vederea modificării actelor pentru punerea în aplicare a prezentei legi pentru a ţine seama de evoluţiile tehnice şi de reglementare prin stabilirea şi actualizarea listei de piese sau echipamente pe baza unei evaluări a următoarelor:

a) măsura în care există un risc grav pentru siguranţa sau performanţa de mediu a vehiculelor care sunt echipate cu piesele sau echipamentele respective;

b) efectul potenţial asupra consumatorilor şi asupra producătorilor de pe piaţa postvânzare al unei eventuale autorizaţii pentru piesele sau echipamentele respective.

(4) Prevederile alin.(1) nu se aplică pieselor sau echipamentelor originale şi nici pieselor sau echipamentelor care aparţin unui sistem omologat de tip în conformitate cu prevederile actelor pentru punerea în aplicare a prezentei legi, cu excepţia cazului în care omologarea de tip se referă la alte aspecte decât riscul grav prevăzut la alin.(1).

(5) Prevederile alin.(1) nu se aplică pieselor sau echipamentelor care sunt fabricate în mod exclusiv pentru vehiculele de curse.

(6) Piesele sau echipamentele enumerate în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi, care sunt utilizate atât pentru curse, cât şi pentru circulaţia pe drumuri publice se pun la dispoziţie pe piaţă doar pentru vehiculele destinate utilizării pe drumuri publice.

Articolul 53. Cerinţe conexe pentru piese şi echipamente care pot prezenta un risc grav pentru buna funcţionare a sistemelor esenţiale

(1) Producătorul de piese sau echipamente poate solicita autorizaţia prevăzută la art.52 alin.(1) printr-o cerere prezentată autorităţii de omologare, însoţită de un raport de încercare redactat de un serviciu tehnic care certifică faptul că piesele sau echipamentele pentru care se solicită autorizaţia sunt conforme cu cerinţele prevăzute în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(2) Producătorul menţionat la alin.(1) poate depune doar o singură cerere pentru fiecare tip de piesă sau de echipament.

(3) Cererea de autorizare include detaliile producătorului pieselor sau echipamentelor, tipul, numerele de identificare şi codul pieselor sau echipamentelor, denumirea producătorului vehiculului, tipul de vehicul şi, după caz, anul fabricării, precum şi orice altă informaţie care permite identificarea vehiculului pe care urmează să fie instalate piesele sau echipamentele.

(4) Autoritatea de omologare autorizează introducerea pe piaţă şi punerea în exploatare a pieselor sau echipamentelor dacă constată, ţinând seama de raportul de încercare prevăzut la alin.(1) şi de alte probe stabilite de autoritatea de omologare, că piesele sau echipamentele în cauză sunt conforme cu cerinţele prevăzute în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(5) În cazul stabilit la alin.(4), autoritatea de omologare eliberează producătorului un certificat de autorizare.

(6) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor aprobă acte de punere în aplicare în vederea stabiliri modelului şi a sistemului de numerotare pentru certificatul de autorizare prevăzut la alin.(5).

(7) Producătorul informează imediat autoritatea de omologare care a emis autorizaţia asupra oricărei modificări care afectează condiţiile în care aceasta a fost emisă.

(8) În baza informaţiei recepţionate conform alin.(7), autoritatea de omologare decide dacă autorizaţia trebuie revizuită sau dacă trebuie emisă o nouă autorizaţie şi dacă sunt necesare alte încercări.

(9) În sensul alin.(7) şi (8), producătorul se asigură că piesele şi echipamentele sunt produse şi continuă să fie produse potrivit condiţiilor în care a fost emisă autorizaţia.

(10) Autoritatea de omologare efectuează un control efectiv al conformităţii producţiei înainte de emiterea oricărei autorizaţii în baza procedurilor de efectuare a acestuia.

(11) În cazul în care are temei rezonabil să considere că nu mai sunt îndeplinite condiţiile de eliberare a autorizaţiei, autoritatea de omologare solicită producătorului să ia măsurile necesare pentru a asigura aducerea în conformitate a pieselor sau echipamentelor.

(12) În cazul prevăzut la alin.(11), autoritatea de omologare poate retrage autorizaţia:

a) în cazul unei situaţii de urgenţă cu un grad de pericol sporit;

b) în cazul în care producătorul nu răspunde autorităţii sau nu ia măsurile necesare stabilite de aceasta.

(13) La cererea unei autorităţi publice competente sau a unui stat membru al Uniunii Europene, autoritatea de omologare îi expediază acesteia, în termen de o lună de la primirea cererii respective, o copie a certificatului de autorizare emis, însoţită de anexe, sub forma unui fişier electronic securizat.

(14) În caz de dezacord cu autorizaţia emisă de un stat membru al Uniunii Europene, autoritatea de omologare prezintă Comisiei Europene motivele dezacordului pentru examinarea acestora şi soluţionarea dezacordului.

Capitolul XII

REGLEMENTĂRI INTERNAŢIONALE

Articolul 54. Regulamentele ONU necesare pentru omologarea de tip

(1) Regulamentele ONU sau modificările la acestea la care Republica Moldova este parte sau pe care Republica Moldova le aplică şi care sunt prevăzute în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi fac parte din cerinţele pentru omologarea de tip a vehiculelor, a sistemelor, a componentelor sau a unităţilor tehnice separate. Lista regulamentelor ONU aplicabile în cadrul procesului de omologare se aprobă de Guvern. Autoritatea de omologare asigură publicarea pe site-ul său web oficial a textului integral al regulamentelor aplicabile.

(2) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor va iniţia aducerea prezentei legi în concordanţă cu regulamentul ONU sau a modificărilor la acesta în cazul în care Republica Moldova a votat în favoarea unui regulament ONU sau a unei modificări a acestuia în scopul omologării de tip a întregului vehicul. Amendamentele legislative respective specifică datele de la care regulamentul ONU sau modificările la acesta urmează să fie obligatorii.

Articolul 55. Echivalenţa regulamentelor ONU în scopul omologării de tip

(1) Regulamentele ONU sau modificările la acestea la care Republica Moldova este parte sau pe care le aplică şi care sunt prevăzute în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi sunt recunoscute ca fiind echivalente cu cerinţele tehnice corespunzătoare prevăzute de prezenta lege şi de actele pentru punerea în aplicare a acesteia, în măsura în care reglementează aceleaşi cerinţe tehnice aplicabile vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate.

(2) Autoritatea de omologare acceptă omologările de tip acordate în conformitate cu regulamentele ONU prevăzute la alin.(1) şi, după caz, mărcile de omologare relevante în locul omologărilor şi mărcilor de omologare echivalente acordate în conformitate cu prezenta lege şi cu actele pentru punerea în aplicare a acesteia.

Capitolul XIII

COMUNICAREA INFORMAŢIILOR TEHNICE

Articolul 56. Informaţii destinate utilizatorilor

(1) Producătorul nu poate comunica informaţii tehnice legate de caracteristicile tipului de vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament prevăzut de prezenta lege sau de actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi care sunt diferite de caracteristicile omologării de tip acordate de către autoritatea de omologare.

(2) Producătorul pune la dispoziţia utilizatorilor toate informaţiile relevante, precum şi instrucţiunile care descriu orice condiţie specială sau restricţie privind utilizarea unui vehicul, a unui sistem, a unei componente, a unei unităţi tehnice separate, a unei piese sau a unui echipament.

(3) Informaţiile prevăzute la alin.(2), furnizate de producător, sunt puse la dispoziţie în manualul de utilizare în limba româna, în condiţiile stabilite prin actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

Articolul 57. Informaţii destinate producătorilor

(1) Producătorii de vehicule pun la dispoziţia producătorilor de sisteme, componente, unităţi tehnice separate, de piese sau echipamente datele necesare, conform cerinţelor prezentei legi, pentru omologarea de tip a sistemelor, a componentelor sau a unităţilor tehnice separate sau pentru obţinerea autorizaţiei prevăzute la art.52 alin.(1).

(2) Producătorii de vehicule pot impune un acord obligatoriu producătorilor de sisteme, componente, unităţi tehnice separate, piese sau echipamente pentru a proteja confidenţialitatea informaţiilor care nu fac parte din domeniul public, inclusiv a celor legate de drepturile de proprietate intelectuală.

(3) Producătorii de sisteme, componente, unităţi tehnice separate, piese sau echipamente furnizează producătorilor de vehicule toate informaţiile detaliate cu privire la restricţiile care se aplică omologărilor lor de tip şi care sunt fie prevăzute de art.25 alin.(3)-(5), fie prevăzute de un act pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

Capitolul XIV

ACCESUL LA INFORMAŢIILE PRIVIND REPARAREA

ŞI ÎNTREŢINEREA VEHICULELOR

Articolul 58. Furnizarea informaţiilor privind OBD-urile vehiculelor şi a informaţiilor privind repararea şi întreţinerea vehiculelor

(1) Producătorii le oferă operatorilor independenţi acces nelimitat, standardizat şi nediscriminatoriu la informaţii privind:

a) OBD-urile vehiculelor;

b) echipamentele de diagnosticare;

c) alte echipamente, instrumente, inclusiv privind referinţele complete ale software-urilor aplicabile, privind descărcările disponibile ale acestora;

d) repararea şi întreţinerea vehiculelor.

(2) Informaţiile prevăzute la alin.(1) sunt prezentate într-un mod uşor accesibil, în format care poate fi citit automat şi sub formă de seturi de date prelucrabile electronic.

(3) Operatorii independenţi prevăzuţi la alin.(1) au acces la serviciile de diagnosticare la distanţă utilizate de către producători şi de către distribuitori şi ateliere autorizate.

(4) În sensul alin.(1), producătorii furnizează o structură standardizată, sigură şi accesibilă la distanţă pentru a permite atelierelor independente să realizeze operaţii care implică accesul la sistemul de siguranţă al vehiculului.

(5) Informaţiile privind repararea şi întreţinerea vehiculelor sunt prezentate într-un mod uşor accesibil, astfel încât să poată fi prelucrate de operatorii independenţi prin instrumente de tehnologie a informaţiilor şi software-uri uşor accesibile.

(6) Informaţiile privind OBD-urile vehiculelor şi informaţiile privind repararea şi întreţinerea vehiculelor sunt publicate pe site-urile web ale producătorilor folosind un format standardizat stabilit de către autoritatea de omologare sau, dacă acest lucru nu este realizabil din cauza naturii informaţiilor, într-un alt format adecvat.

(7) Pentru operatorii independenţi, alţii decât atelierele, informaţiile prevăzute la alin.(5) şi (6) sunt prezentate într-un format care poate fi citit automat şi poate fi prelucrat electronic cu ajutorul unor instrumente de tehnologie a informaţiilor şi software-uri uşor accesibile şi care le permite operatorilor independenţi să îşi îndeplinească sarcinile asociate activităţii lor comerciale în cadrul lanţului de aprovizionare de pe piaţa pieselor de schimb.

(8) În următoarele cazuri, este suficient ca producătorul să furnizeze rapid informaţiile solicitate într-un format uşor de accesat atunci când un operator independent solicită acest lucru:

a) pentru tipurile de vehicule care fac obiectul unei omologări de tip a vehiculelor produse în serii mici;

b) pentru vehiculele cu destinaţie specială;

c) pentru tipurile de vehicule din categoriile O1 şi O2 care nu utilizează instrumente de diagnosticare sau comunicaţii fizice ori fără fir cu unitatea sau unităţile de control electronic de la bord în scopul diagnosticării sau al reprogramării vehiculelor lor;

d) pentru etapa finală a omologării de tip, în cazul procedurii de omologare de tip în mai multe etape, atunci când etapa finală vizează numai o caroserie care nu conţine sisteme de control electronic al vehiculului şi toate sistemele de control electronic al vehiculului de bază rămân neschimbate.

(9) Actele normative pentru punerea în aplicarea a prezentei legi stabilesc detalierea şi cerinţele tehnice privind:

a) accesul la OBD-urile vehiculelor;

b) accesul la informaţiile privind repararea şi întreţinerea vehiculelor, în special la specificaţiile tehnice referitoare la modul în care urmează să fie furnizate informaţii privind OBD-urile vehiculelor.

(10) Producătorii pun la dispoziţia operatorilor independenţi, precum şi a comercianţilor şi a atelierelor autorizate, materiale pentru formare.

(11) Producătorii au obligaţia să asigure accesibilitatea permanentă a informaţiilor privind repararea şi întreţinerea vehiculelor, cu excepţia cazului în care este necesară întreţinerea sistemului informatic, fapt despre care anunţă în prealabil.

(12) Producătorii pun la dispoziţie orice modificări şi completări ulterioare ale informaţiilor privind OBD-urile vehiculelor şi ale celor privind repararea şi întreţinerea vehiculelor pe site-urile lor web, concomitent cu punerea la dispoziţia atelierelor autorizate.

(13) În scopul fabricării şi întreţinerii pieselor de schimb sau de rezervă compatibile cu OBD-urile, precum şi a dispozitivelor de diagnosticare şi a echipamentelor de încercare, producătorii furnizează, fără discriminare, informaţiile relevante privind OBD-urile vehiculelor şi informaţiile privind repararea şi întreţinerea vehiculelor oricărui producător sau atelier de componente, de dispozitive de diagnosticare sau de echipamente de încercare interesat.

(14) În scopul proiectării, fabricării şi reparării echipamentelor auto pentru vehiculele alimentate cu combustibil alternativ, producătorii furnizează, fără discriminare, informaţiile relevante privind OBD-urile vehiculelor şi informaţiile privind repararea şi întreţinerea vehiculelor oricăror producători, instalatori sau ateliere de echipamente destinate vehiculelor alimentate cu combustibil alternativ interesaţi.

(15) Atunci când datele referitoare la repararea şi întreţinerea unui vehicul sunt păstrate într-o bază de date centrală a producătorului vehiculului sau în numele acestuia, atelierele independente au acces gratuit la aceste date şi pot introduce informaţii privind reparaţiile şi activităţile de întreţinere pe care le-au efectuat.

(16) Prezentul capitol nu se aplică vehiculelor care fac obiectul unor omologări individuale ale vehiculelor.

(17) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor iniţiază modificarea actelor pentru punerea în aplicare a prezentei legi pentru a ţine seama de evoluţiile tehnice şi de reglementare sau de a preveni abuzul prin actualizarea cerinţelor referitoare la accesul la informaţiile privind OBD-urile vehiculelor şi la informaţiile privind repararea şi întreţinerea vehiculelor, inclusiv activităţile de reparaţii şi întreţinere susţinute prin reţele wireless de arie largă şi prin adoptarea şi integrarea standardelor prevăzute la alin.(5)-(7).

(18) La iniţierea modificărilor prevăzute la alin.(17), organul central de specialitate din domeniul transporturilor ţine cont de actuala tehnologie a informaţiei, de progresele tehnologice previzibile în materie de vehicule, de standardele moldoveneşti în vigoare care adoptă standarde internaţionale ISO şi de posibilitatea existenţei unui standard ISO internaţional.

Articolul 59. Obligaţii referitoare la titularii mai multor omologări de tip

(1) În cazul unei omologări de tip mixte, în etape succesive sau în mai multe etape, producătorul are obligaţia de a comunica atât producătorului final, cât şi operatorilor independenţi informaţiile privind repararea şi întreţinerea sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate în cauză sau privind etapa respectivă.

(2) În cazul omologării de tip în mai multe etape, producătorul final este responsabil de asigurarea accesului la informaţiile privind OBD-urile vehiculelor şi la informaţiile privind repararea şi întreţinerea vehiculelor în ceea ce priveşte etapa sa sau etapele lui de fabricaţie şi legătura cu etapa sau etapele anterioare.

Articolul 60. Tarife pentru accesul la informaţiile privind repararea şi întreţinerea vehiculelor

(1) Producătorul poate percepe tarife rezonabile şi proporţionale pentru accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor.

(2) Tarifele prevăzute la alin.(1) nu ţin cont de frecvenţa accesării acestora de către operatorul independent.

(3) Accesul la informaţiile privind repararea şi întreţinerea vehiculelor este oferit gratuit autorităţii de omologare şi autorităţii de supraveghere a pieţei.

(4) Producătorul furnizează informaţiile privind repararea şi întreţinerea vehiculelor, inclusiv privind serviciile tranzacţionale precum reprogramarea sau asistenţa tehnică, pe bază orară, zilnică, lunară şi anuală.

(5) Tarifele pentru accesul la informaţiile prevăzute la alin.(4) variază în funcţie de perioadele respective pentru care se acordă accesul.

(6) Pe lângă accesul pe bază de durată, producătorii pot oferi accesul pe bază de tranzacţii, tarifele fiind percepute per tranzacţie şi nu ţin cont de durata pentru care este acordat accesul.

(7) În cazul în care producătorul oferă ambele sisteme de acces, atelierele independente aleg sistemele de acces, fie pe bază de durată, fie pe bază de tranzacţii.

Articolul 61. Dovada respectării obligaţiilor referitoare la informaţiile privind repararea şi întreţinerea vehiculelor

(1) Producătorul care a solicitat omologarea de tip pune la dispoziţia autorităţii de omologare dovada conformităţii cu prezentul capitol în termen de 6 luni de la data respectivei omologări de tip.

(2) Dacă dovada conformităţii nu este furnizată în termenul menţionat la alin.(1), autoritatea de omologare ia măsurile corespunzătoare în conformitate cu art.62.

Articolul 62. Respectarea obligaţiilor referitoare la accesul la informaţiile privind repararea şi întreţinerea vehiculelor

(1) Autoritatea de omologare poate, în orice moment, fie din proprie iniţiativă, fie în baza unei reclamaţii sau a unei evaluări efectuate de un serviciu tehnic, să verifice dacă producătorul respectă cerinţele stabilite în prezentul capitol şi certificatul producătorului de acces la informaţiile privind OBD-urile vehiculelor şi la informaţiile privind repararea şi întreţinerea vehiculelor menţionate în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(2) În cazul în care constată că producătorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile referitoare la accesul la informaţiile privind OBD-urile vehiculelor şi la informaţiile privind repararea şi întreţinerea vehiculelor, autoritatea de omologare, pentru a remedia situaţia, întreprinde una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

a) suspendarea omologării de tip;

b) retragerea omologării de tip;

c) aplicarea amenzii;

d) alte măsuri administrative adoptate în conformitate cu art.77.

(3) În cazul în care un operator independent sau un reprezentant al operatorului independent depune o reclamaţie către autoritatea de omologare privind nerespectarea de către producător a prevederile prezentului capitol, autoritatea purcede la efectuarea unui audit în vederea verificării respectării de către producător a articolelor vizate în reclamaţie.

(4) Autoritatea de omologare poate solicita de la producătorul vehiculului mijloace de probă care demonstrează că sistemul utilizat de producător este în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(5) În termen de 3 luni de la depunerea reclamaţiei, autoritatea de omologare comunică subiecţilor prevăzuţi la alin.(3) rezultatele verificării.

(6) La efectuarea auditului, autoritatea de omologare poate solicita unui serviciu tehnic sau unui expert independent să efectueze o evaluare în scopul verificării dacă obligaţiile referitoare la accesul la informaţiile privind OBD-urile vehiculelor şi la informaţiile privind repararea şi întreţinerea vehiculelor au fost respectate.

Capitolul XV

SERVICIILE TEHNICE

Articolul 63. Autoritatea de omologare responsabilă pentru servicii tehnice

(1) Autoritatea de omologare:

a) este responsabilă pentru evaluarea, desemnarea, notificarea şi monitorizarea serviciilor tehnice şi, după caz, a subcontractanţilor sau a filialelor respectivelor servicii tehnice;

b) decide, în condiţiile alin.(2), cazurile când evaluarea şi monitorizarea serviciilor tehnice şi, după caz, a subcontractanţilor sau a filialelor respectivelor servicii tehnice sunt efectuate de către organismul naţional de acreditare.

(2) Evaluarea şi monitorizarea serviciilor tehnice, în vederea desemnării şi menţinerii desemnării, se realizează, de regulă, pe acreditarea efectuată de organismul naţional de acreditare, în conformitate cu cadrul normativ aplicabil în domeniul acreditării. În cazul în care acreditarea nu este disponibilă pentru domeniul respectiv sau nu poate fi obţinută într-un termen rezonabil, autoritatea de omologare poate efectua evaluarea competenţei serviciului tehnic printr-o procedură proprie de evaluare, cu condiţia documentării rezultatelor evaluării şi a demonstrării competenţei serviciului tehnic.

(3) Evaluarea şi monitorizarea serviciilor tehnice sunt efectuate în conformitate cu prevederile Legii nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii.

(4) Autoritatea de omologare nu oferă servicii de consultanţă în condiţii comerciale sau concurenţiale.

(5) Autoritatea de omologare şi autoritatea de supraveghere a pieţei furnizează statelor membre ale Uniunii Europene care le solicită informaţii cu privire la procedurile lor de evaluare, desemnare şi notificare a serviciilor tehnice şi de monitorizare a serviciilor tehnice, precum şi în legătură cu orice modificare a procedurilor.

Articolul 64. Desemnarea serviciilor tehnice

(1) Autoritatea de omologare desemnează servicii tehnice pentru a desfăşura una sau mai multe dintre următoarele categorii de activităţi, în funcţie de domeniul lor de competenţă:

a) categoria A: încercările specificate în prezenta lege şi în actele pentru punerea în aplicare a acesteia;

b) categoria B: supravegherea încercărilor specificate în prezenta lege şi în actele pentru punerea în aplicare a acesteia, inclusiv pregătirea acestor încercări, în cazul în care ele au loc în cadrul unităţilor producătorului sau ale unei părţi terţe;

c) categoria C: evaluarea şi monitorizarea periodică a procedurilor producătorului destinate controlului conformităţii producţiei;

d) categoria D: supravegherea sau efectuarea încercărilor sau a inspecţiilor pentru supravegherea conformităţii producţiei.

(2) Autoritatea de omologare poate fi desemnată în calitate de serviciu tehnic pentru una sau mai multe dintre categoriile de activităţi menţionate la alin.(1), cu condiţia respectării cerinţelor privind competenţa, imparţialitatea şi independenţa aplicabile serviciilor tehnice. Desemnarea în acest caz se realizează prin act administrativ al conducătorului autorităţii de omologare, iar activităţile aferente serviciului tehnic sunt exercitate de către subdiviziuni distincte şi autonome faţă de cele care îndeplinesc atribuţiile de autoritate de omologare.

(3) Un serviciu tehnic se instituie în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi dispune de personalitate juridică, cu excepţia serviciilor tehnice care aparţin autorităţii de omologare şi a serviciilor tehnice interne acreditate care aparţin producătorului, astfel cum este prevăzut la art.68.

(4) Un serviciu tehnic încheie o asigurare de răspundere pentru activităţile sale.

(5) Serviciile tehnice ale unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât cel care a fost desemnat în conformitate cu art.68, pot fi desemnate doar dacă un acord bilateral între Republica Moldova şi ţara în cauză prevede posibilitatea de a desemna aceste servicii tehnice.

(6) Procedura prevăzută la alin.(5) nu împiedică un serviciu tehnic stabilit în temeiul legislaţiei Republicii Moldova, în conformitate cu alin.(3), să deschidă filiale în alte ţări, cu condiţia ca respectivele filiale să fie gestionate şi controlate direct de serviciul tehnic desemnat.

(7) Procedura de desemnare a serviciilor tehnice, inclusiv condiţiile generale, criteriile şi etapele de desemnare, se aprobă prin hotărâre de Guvern, în conformitate cu Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

Articolul 65. Independenţa serviciilor tehnice

(1) Un serviciu tehnic, inclusiv personalul său, este independent şi îndeplineşte activităţile pentru care a fost desemnat cu un înalt nivel de integritate profesională şi de competenţă tehnică necesare în domeniul în care funcţionează şi este liber de orice presiune şi stimulent, îndeosebi financiare, care i-ar putea influenţa aprecierea sau rezultatele activităţilor de evaluare din partea persoanelor interesate de rezultatele activităţilor în cauză.

(2) Un serviciu tehnic este o organizaţie sau un organism terţ care nu este implicat în procesul de proiectare, fabricaţie, furnizare sau întreţinere a vehiculului, a sistemului, a componentei sau a unităţii tehnice separate pe care o evaluează, o supune încercărilor sau o inspectează.

(3) Se consideră că o societate comercială sau o organizaţie care reprezintă întreprinderile implicate în proiectarea, fabricarea, furnizarea sau întreţinerea vehiculelor, a sistemelor, a componentelor sau a unităţilor tehnice separate pe care le evaluează, le supune încercărilor sau le inspectează îndeplineşte cerinţele prevăzute la alin.(1) dacă independenţa sa şi absenţa oricărui conflict de interese sunt demonstrate autorităţii de omologare de tip.

(4) Un serviciu tehnic, personalul său de conducere şi personalul responsabil cu îndeplinirea activităţilor pentru care sunt desemnate în conformitate cu art.64 alin.(1) nu proiectează, nu produc, nu furnizează şi nu întreţin vehiculele, sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate pe care le evaluează şi nici nu reprezintă părţi angajate în aceste activităţi.

(5) Limitarea prevăzută la alin.(3) nu exclude utilizarea respectivelor vehicule, sisteme, componente sau unităţi tehnice separate care sunt necesare pentru funcţionarea serviciului tehnic şi nici utilizarea în scopuri personale a unor astfel de vehicule, sisteme, componente sau unităţi tehnice separate.

(6) Un serviciu tehnic se asigură că activităţile filialelor sale sau ale subcontractanţilor săi nu afectează confidenţialitatea, obiectivitatea sau imparţialitatea categoriilor de activităţi pentru care a fost desemnat.

(7) Personalul unui serviciu tehnic păstrează secretul profesional referitor la toate informaţiile obţinute în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentei legi, cu excepţiile aplicabile în raport cu autoritatea de omologare şi, după caz, în raport cu organismul naţional de acreditare sau în cazurile prevăzute expres de legislaţie.

Articolul 66. Competenţa serviciilor tehnice

(1) Un serviciu tehnic are dreptul să presteze toate activităţile pentru care solicită să fie desemnat în conformitate cu art.64 alin.(1) dacă poate demonstra că dispune de capacităţile prevăzute la alin.(2) şi (3) din prezentul articol.

(2) În cazul prevăzut la art.63 alin.(2), serviciul tehnic demonstrează organismului naţional de acreditare care efectuează evaluarea sau monitorizarea serviciului tehnic respectiv că îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) personalul său deţine competenţele corespunzătoare, cunoştinţele tehnice specifice, formarea profesională necesară şi o experienţă suficientă şi adecvată pentru a desfăşura activităţile pentru care solicită să fie desemnat;

b) deţine descrieri ale procedurilor relevante pentru desfăşurarea activităţilor pentru care solicită să fie desemnat, ţinând seama în mod corespunzător de gradul de complexitate al tehnologiei vehiculului, sistemului, componentei sau unităţii tehnice separate respective, precum şi de caracterul de serie sau de masă al procesului de producţie. Serviciul tehnic demonstrează transparenţa şi reproductibilitatea procedurilor respective;

c) deţine mijloacele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor legate de categoria sau categoriile de activităţi pentru care solicită să fie desemnat şi accesul la toate echipamentele şi instalaţiile necesare.

(3) Un serviciu tehnic demonstrează, de asemenea, că posedă competenţele necesare, cunoştinţele tehnice specifice şi o experienţă demonstrată pentru a efectua încercări şi inspecţii în vederea evaluării conformităţii vehiculelor, a sistemelor, a componentelor şi a unităţilor tehnice separate în raport cu prezenta lege şi că respectă standardele prevăzute în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(4) În sensul alin.(3), standardele prevăzute în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi nu se aplică ultimei etape a procedurii naţionale în mai multe etape, prevăzută la art.44.

(5) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor iniţiază modificarea actelor pentru punerea în aplicare a prezentei legi în ceea ce priveşte cerinţele pentru evaluarea serviciilor tehnice.

(6) Serviciile de încercare, inspecţie şi evaluare tehnică efectuate de serviciile tehnice în cadrul procedurilor de omologare se prestează contra plată.

Articolul 67. Filiale şi subcontractanţi ai serviciilor tehnice

(1) Serviciile tehnice pot subcontracta, cu acordul autorităţii de omologare, unele dintre categoriile de activităţi pentru care au fost desemnate în conformitate cu art.64 alin.(1) sau pot dispune ca aceste activităţi să fie realizate de o filială.

(2) În cazurile prevăzute la alin.(1), serviciul tehnic are obligaţia şi responsabilitatea ca subcontractantul sau filiala să îndeplinească cerinţele prevăzute la art.64-66 şi informează autoritatea de omologare în acest sens.

(3) Serviciile tehnice poartă întreaga responsabilitate pentru sarcinile îndeplinite de subcontractanţii sau filialele lor, indiferent de locul în care acestea sunt stabilite.

(4) Serviciul tehnic pune la dispoziţia autorităţii de omologare documentele relevante privind evaluarea efectuată de către autoritatea de omologare sau acreditarea efectuată de către organismul naţional de acreditare al subcontractantului ori al filialei, inclusiv privind sarcinile îndeplinite de acestea.

Articolul 68. Servicii tehnice interne ale producătorului

(1) Un serviciu tehnic intern al unui producător poate fi desemnat drept serviciu tehnic în cazul activităţilor din categoria A, însă doar în privinţa cerinţelor tehnice stabilite în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(2) Un serviciu tehnic intern constituie o parte separată şi distinctă a societăţii producătorului şi nu este implicat în proiectarea, fabricarea, furnizarea sau întreţinerea vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate pe care le evaluează.

(3) Un serviciu tehnic intern îndeplineşte următoarele cerinţe:

a) a fost acreditat de organismul naţional de acreditare şi îndeplineşte cerinţele prevăzute în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi;

b) serviciul tehnic intern, inclusiv personalul acestuia, este identificabil din punctul de vedere al organizării întreprinderii şi aplică metode de raportare în cadrul întreprinderii producătorului din care face parte, ceea ce asigură imparţialitatea sa şi demonstrează această imparţialitate faţă de autoritatea de omologare relevantă şi de organismul naţional de acreditare;

c) nici serviciul tehnic intern, nici personalul acestuia nu au dreptul să fie antrenaţi în nicio activitate care poate intra în conflict cu independenţa şi integritatea în legătură cu realizarea activităţilor pentru care au fost desemnaţi;

d) prestează servicii doar pentru întreprinderea producătorului din care face parte.

(4) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor iniţiază modificarea actelor normative pentru a ţine seama de evoluţiile tehnice şi în materie de reglementare prin actualizarea listei actelor de reglementare şi a restricţiilor pe care acestea le conţin.

Articolul 69. Evaluarea şi desemnarea serviciilor tehnice

(1) Serviciul tehnic solicitant adresează autorităţii de omologare o cerere oficială în care solicită să fie desemnat în conformitate cu prevederile actelor pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(2) Cererea prevăzută la alin.(1) specifică categoriile de activităţi pentru care serviciul tehnic solicită să fie desemnat.

(3) Înainte ca autoritatea de omologare să desemneze un serviciu tehnic, în cazul în care evaluarea serviciilor tehnice se realizează pe baza acreditării, organismul naţional de acreditare îl evaluează în conformitate cu o listă de acţiuni de îndeplinit în cadrul evaluării care acoperă cerinţele prevăzute în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(4) Procedura prevăzută la alin.(3) include o evaluare la faţa locului la sediul serviciului tehnic solicitant, precum şi, dacă este cazul, o evaluare a tuturor filialelor sau subcontractanţilor situaţi atât în interiorul, cât şi în exteriorul Republicii Moldova.

(5) Evaluarea se realizează de către organismul naţional de acreditare, iar serviciul tehnic solicitant furnizează autorităţii de omologare un certificat de acreditare valabil şi raportul de evaluare corespunzător care atestă că serviciul tehnic îndeplineşte cerinţele prevăzute în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi în ceea ce priveşte categoriile de activităţi pentru care serviciul tehnic solicită desemnarea.

(6) Serviciile tehnice care verifică doar instalarea corectă a componentelor din categoriile O1 şi O2 sunt scutite de evaluare.

(7) Valabilitatea desemnării serviciilor tehnice este de 5 ani.

(8) Pentru serviciile tehnice proprii ale autorităţii de omologare, conformitatea cu prezenta lege se demonstrează printr-o evaluare realizată de auditori independenţi.

(9) Auditorii pot aparţine aceleiaşi organizaţii prevăzute la alin.(8), cu condiţia de a fi administraţi în mod autonom faţă de personalul implicat în activitatea evaluată şi cu condiţia ca aceştia să respecte cerinţele prevăzute în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

Articolul 70. Modificările şi reînnoirea desemnărilor serviciilor tehnice

(1) În cazul în care a constatat sau a fost informată că un serviciu tehnic nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute de prezenta lege, autoritatea de omologare restricţionează, suspendă sau retrage desemnarea, după caz, în funcţie de gravitatea încălcării cerinţelor sau a neîndeplinirii acestora.

(2) Autoritatea de omologare poate notifica autorităţilor de omologare din statele membre ale Uniunii Europene despre orice restricţie, suspendare sau retragere a unei desemnări.

(3) În caz de restricţionare, de suspendare sau de retragere a desemnării sau în cazul în care serviciul tehnic şi-a încetat activitatea, autoritatea de omologare păstrează dosarele serviciului tehnic respectiv la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei ori transferă dosarele respective către un alt serviciu tehnic ales de producător de comun acord cu serviciul tehnic respectiv.

(4) În cazul în care desemnarea serviciilor tehnice de către o autoritate de omologare a unui stat membru al Uniunii Europene a fost restricţionată, suspendată sau retrasă, certificatele de omologare UE de tip care au fost emise pe baza unor rapoarte de inspecţie şi încercare emise de serviciile tehnice respective rămân valabile, cu excepţia cazului în care omologările de tip respective îşi pierd valabilitatea în conformitate cu art.31 alin.(4) lit.(f).

(5) Extinderile domeniului de aplicare al desemnării serviciului tehnic care conduc la desemnarea unei categorii suplimentare de activităţi menţionate la art.64 alin.(1) se evaluează în conformitate cu procedura prevăzută la art.69.

(6) Extinderile domeniului de aplicare al desemnării unui serviciu tehnic pot fi efectuate în conformitate cu procedurile prevăzute în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(7) Desemnarea unui serviciu tehnic este reînnoită doar după ce autoritatea de omologare a verificat şi a evaluat dacă serviciul tehnic continuă să respecte cerinţele prezentei legi. Evaluarea se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută la art.69.

Articolul 71. Monitorizarea serviciilor tehnice

(1) Autoritatea de omologare monitorizează continuu serviciile tehnice pentru a asigura conformitatea cu cerinţele prevăzute la art.64-68, 74 şi 75, precum şi cu cerinţele din actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică niciunei activităţi ale serviciilor tehnice care sunt supravegheate de organismul naţional de acreditare în conformitate cu art.67 alin.(1) pentru a asigura conformitatea cu cerinţele prevăzute în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(3) Serviciile tehnice pun la dispoziţie, la cerere, toate informaţiile şi documentele relevante care sunt necesare pentru a permite autorităţii de omologare sau organismului naţional de acreditare să verifice respectarea cerinţelor aplicabile.

(4) Serviciile tehnice informează autoritatea de omologare însărcinată cu desemnarea sau organismul naţional de acreditare cu privire la orice modificare, în special referitoare la personal, la instalaţii, la filiale sau la subcontractanţi, care poate afecta conformitatea cu cerinţele prevăzute la art.64-68, 74 şi 75, precum şi din actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi, sau capacitatea lor de a efectua sarcinile de evaluare a conformităţii referitoare la vehiculele, sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate pentru care au fost desemnate.

(5) Serviciile tehnice răspund la cererile formulate de autoritatea de omologare cu privire la evaluările conformităţii pe care le-au efectuat.

(6) Autoritatea de omologare se asigură că serviciul tehnic îşi îndeplineşte obligaţia prevăzută la alin.(2).

(7) Serviciul tehnic şi autoritatea de omologare împuternicită cu desemnarea pot solicita ca orice informaţie transmisă autorităţii de omologare a unui alt stat membru al Uniunii Europene să fie tratată confidenţial.

(8) Cel puţin o dată la fiecare 30 de luni, autoritatea de omologare însărcinată cu desemnarea evaluează dacă fiecare serviciu tehnic aflat în responsabilitatea sa continuă să îndeplinească cerinţele prevăzute la art.64-68, 74 şi 75, precum şi în actele pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(9) Evaluarea prevăzută la alin.(8) include o evaluare la sediul fiecărui serviciu tehnic de care este responsabilă.

(10) În termen de două luni de la data finalizării evaluării serviciului tehnic, autoritatea de omologare pune la dispoziţia statelor membre ale Uniunii Europene, la solicitarea acestora, rapoartele cu privire la activităţile sale de monitorizare. Respectivele rapoarte conţin un rezumat al evaluării, care este pus la dispoziţia publicului pe site-ul web oficial al autorităţii de omologare.

Articolul 72. Contestarea competenţei serviciilor tehnice

(1) Autoritatea de omologare investighează toate cazurile în care este sesizată privind competenţa unui serviciu tehnic sau privind respectarea de către un serviciu tehnic a cerinţelor şi responsabilităţilor care îi revin în temeiul prezentei legi. Autoritatea de omologare poate începe astfel de investigaţii din proprie iniţiativă.

(2) Autoritatea de omologare investighează responsabilitatea serviciului tehnic în cazul în care este demonstrat sau există motive întemeiate să se considere că:

a) o omologare de tip a fost acordată pe baza unor informaţii false;

b) rezultatele încercării au fost falsificate;

c) nu au fost dezvăluite informaţii sau specificaţii tehnice care ar fi condus la refuzul de a acorda omologarea de tip.

(3) Autoritatea de omologare se asigură că toate informaţiile sensibile obţinute pe parcursul investigaţiilor sale sunt tratate confidenţial.

Articolul 73. Schimbul de informaţii cu privire la serviciile tehnice

(1) Autoritatea de omologare are dreptul să se consulte pe bază de reciprocitate cu alte autorităţi de omologare din statele membre ale Uniunii Europene cu privire la întrebări cu relevanţă generală pentru punerea în aplicare a cerinţelor prevăzute de prezenta lege referitoare la evaluarea, desemnarea şi monitorizarea serviciilor tehnice.

(2) Autoritatea de omologare informează organismul naţional de acreditare responsabil de acreditarea unui anumit serviciu tehnic cu privire la orice constatări relevante pentru acreditare.

(3) Organismul naţional de acreditare informează autoritatea de omologare cu privire la constatările sale.

Articolul 74. Obligaţii privind funcţionarea serviciilor tehnice

(1) Serviciile tehnice îşi desfăşoară activităţile pentru care au fost desemnate în conformitate cu art.64 alin.(1).

(2) Serviciile tehnice au obligaţia:

a) să permită autorităţii de omologare să observe performanţele serviciului tehnic în timpul încercării pentru omologarea de tip;

b) să furnizeze, la cererea autorităţii de omologare, informaţii cu privire la categoriile de activităţi pentru care au fost desemnate.

(3) În cazul în care constată că un producător nu respectă cerinţele prevăzute de prezenta lege, serviciul tehnic raportează această neconformitate autorităţii de omologare, pentru ca aceasta să solicite producătorului să ia măsurile corective corespunzătoare.

(4) În cazul în care nu au fost luate măsurile corective corespunzătoare în vederea eliminării neconformităţilor prevăzute la alin.(3), autoritatea de omologare nu emite un certificat de omologare de tip.

Articolul 75. Obligaţii ale serviciilor tehnice privind informarea

(1) Serviciile tehnice informează autoritatea de omologare în ceea ce priveşte:

a) orice neconformitate observată care poate implica refuzul, restricţionarea, suspendarea sau retragerea certificatului de omologare de tip;

b) orice circumstanţă care afectează domeniul de aplicare şi condiţiile desemnării lor;

c) orice cerere de informare cu privire la activităţile lor primită de la autoritatea de supraveghere a pieţei.

(2) La cererea autorităţii de omologare, serviciile tehnice furnizează informaţii cu privire la:

a) activităţile efectuate în limita domeniului de aplicare al desemnării;

b) orice activitate pe care au efectuat-o, suplimentar la cele prevăzute la lit.a);

c) activităţile transfrontaliere şi subcontractările.

Capitolul XVI

ÎNCĂLCĂRI, MĂSURI ADMINISTRATIVE ŞI SANCŢIUNI FINANCIARE

Articolul 76. Încălcări

(1) Încălcarea prezentei legi atrage, după caz, răspundere administrativă, prin aplicarea măsurilor şi sancţiunilor prevăzute de aceasta, precum şi răspundere civilă, în condiţiile legislaţiei aplicabile.

(2) La stabilirea sancţiunilor, autorităţile de stat competente se asigură că acestea sunt efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.

(3) Sancţiunile aplicate trebuie să fie proporţionale cu gravitatea neconformităţii şi cu numărul de vehicule, sisteme, componente sau unităţi tehnice separate neconforme puse la dispoziţie pe piaţa Republicii Moldova.

(4) Sancţiunile se aplică pentru următoarele încălcări săvârşite de operatori economici şi servicii tehnice:

a) falsul în declaraţii în timpul procedurilor de omologare sau în cadrul măsurilor corective ori restrictive impuse în conformitate cu cap. XI;

b) falsificarea rezultatelor la încercările pentru omologarea de tip sau pentru supravegherea pieţei;

c) nedeclararea datelor sau a specificaţiilor tehnice care ar putea duce la rechemarea vehiculelor, a sistemelor, a componentelor şi a unităţilor tehnice separate sau la refuzul ori retragerea certificatului de omologare de tip;

d) neconformitatea serviciilor tehnice din punctul de vedere al cerinţelor pentru desemnarea lor.

(5) Pe lângă tipurile de încălcări prevăzute la alin.(4), sancţiuni se aplică şi pentru următoarele încălcări săvârşite de operatori economici:

a) refuzul de a acorda acces la informaţii;

b) punerea la dispoziţie pe piaţă a vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate care fac obiectul omologării, dar nu sunt omologate;

c) falsificarea de documente, certificate de conformitate, plăcuţe ale producătorului sau mărci de omologare;

d) intervenţia neautorizată asupra vehiculului şi asupra sistemelor acestuia.

(6) Pe lângă tipurile de încălcări prevăzute la alin.(4) şi (5), sancţiuni se aplică şi pentru cel puţin următoarele încălcări săvârşite de producători:

a) falsificarea rezultatelor încercărilor pentru conformitatea în funcţionare în cadrul omologării de tip privind emisiile;

b) proiectarea, construirea şi asamblarea de vehicule care încorporează dispozitive de manipulare sau strategii de manipulare care fac ca un vehicul neconform să pară conform cu prezenta lege;

c) proiectarea, construirea şi asamblarea de vehicule din categoriile M1, M2, M3, N1, N2 şi N3 care nu dispun de sistemele impuse de avertizare a conducătorului auto privind emisiile de gaze de evacuare în exces sau de sistemele impuse de avertizare a conducătorului auto cu privire la nivelul scăzut de reactiv.

(7) Printre tipurile de încălcări săvârşite de operatorii independenţi care sunt supuse sancţiunilor se numără cel puţin intervenţia neautorizată asupra vehiculului şi asupra sistemelor acestuia.

(8) Aplicarea sancţiunilor administrative nu exonerează operatorul economic sau serviciul tehnic de obligaţia înlăturării neconformităţilor constatate.

(9) În cazul în care, în exercitarea atribuţiilor sale, autoritatea competentă constată indicii privind săvârşirea unei contravenţii sau infracţiuni, aceasta sesizează organele competente, în condiţiile legii.

(10) Actele administrative emise în temeiul prezentei legi pot fi contestate în condiţiile şi potrivit procedurii stabilite de Codul administrativ nr.116/2018.

Articolul 77. Măsuri administrative

(1) În cazul în care constată neconformităţi ale vehiculelor, sistemelor, componentelor, unităţilor tehnice separate, pieselor sau echipamentelor cu cerinţele prezentei legi şi ale actelor normative adoptate pentru implementarea acesteia, autoritatea de supraveghere a pieţei aplică, după caz, una sau mai multe dintre următoarele măsuri administrative:

a) solicitarea adoptării măsurilor corective necesare pentru restabilirea conformităţii;

b) interzicerea introducerii pe piaţă, punerii la dispoziţie pe piaţă, înmatriculării sau punerii în exploatare;

c) restricţionarea introducerii pe piaţă, punerii la dispoziţie pe piaţă, înmatriculării sau punerii în exploatare;

d) retragerea de pe piaţă;

e) rechemarea produselor de la utilizatori sau consumatori;

f) obligarea operatorului economic de a informa utilizatorii, consumatorii sau alte persoane vizate cu privire la neconformităţile ori riscurile constatate.

(2) Autoritatea de omologare aplică, după caz, următoarele măsuri administrative:

a) suspendarea, retragerea sau refuzul omologării de tip;

b) suspendarea sau retragerea desemnării serviciului tehnic, în condiţiile prezentei legi.

(3) Măsurile administrative prevăzute la alin.(1) şi (2) se aplică proporţional cu natura şi gravitatea neconformităţii constatate, precum şi cu riscul prezentat pentru siguranţa rutieră, sănătatea publică, protecţia mediului sau alte interese publice prevăzute de lege.

(4) Autoritatea competentă prevăzută la alin.(1) şi (2) stabileşte un termen rezonabil pentru realizarea măsurilor corective, care nu depăşeşte 30 de zile, cu excepţia cazului în care neconformitatea constatată prezintă un risc grav, situaţie în care măsurile administrative pot fi aplicate în termene mai scurte sau imediat.

(5) Autoritatea de supraveghere a pieţei aplică măsurile administrative aferente supravegherii pieţei şi sancţiunile administrative pecuniare prevăzute de prezenta lege conform competenţelor stabilite.

(6) Măsurile administrative se dispun prin acte administrative motivate şi pot fi aplicate independent sau cumulativ, în funcţie de natura încălcării, gravitatea neconformităţii, nivelul riscului, numărul produselor afectate şi necesitatea protecţiei interesului public.

Articolul 78. Sancţiuni

(1) Pentru încălcările prevăzute la art.76, autoritatea de supraveghere a pieţei aplică operatorilor economici şi serviciilor tehnice sancţiuni pecuniare, în condiţiile prezentei legi.

(2) Sancţiunile pecuniare prevăzute la alin.(1) trebuie:

a) să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare;

b) să nu depăşească mărimea de până la 5 % din cifra de afaceri anuală realizată în ultimul exerciţiu financiar încheiat anterior datei constatării faptei.

(3) La individualizarea sancţiunii pecuniare se ţine cont, după caz, de:

a) gravitatea şi durata încălcării;

b) numărul vehiculelor, sistemelor, componentelor, unităţilor tehnice separate, pieselor sau echipamentelor afectate;

c) nivelul riscului generat pentru siguranţa rutieră, sănătatea publică, protecţia mediului sau alte interese publice protejate de lege;

d) caracterul repetat al încălcării;

e) existenţa intenţiei sau a neglijenţei;

f) conduita operatorului economic sau a serviciului tehnic după constatarea încălcării;

g) gradul de cooperare cu autoritatea competentă;

h) măsurile adoptate pentru înlăturarea neconformităţii şi limitarea consecinţelor acesteia;

i) beneficiul economic obţinut sau care putea fi obţinut prin săvârşirea încălcării.

(4) Sancţiunea administrativă pecuniară se aplică prin act administrativ motivat, emis în condiţiile Codului administrativ nr.116/2018.

(5) Înainte de aplicarea sancţiunii pecuniare, persoanei vizate i se asigură dreptul de a fi audiată şi de a prezenta explicaţii, documente şi probe, în condiţiile Codului administrativ nr.116/2018.

(6) Aplicarea sancţiunii pecuniare nu exclude aplicarea măsurilor administrative prevăzute la art.77 şi nu exonerează persoana vizată de obligaţia înlăturării neconformităţilor constatate.

(7) Actele administrative emise în temeiul prezentului articol pot fi contestate în condiţiile Codului administrativ nr.116/2018.

Articolul 79. Evidenţa măsurilor administrative şi a sancţiunilor

(1) Autoritatea de omologare ţine evidenţa măsurilor administrative aplicate potrivit competenţelor stabilite de prezenta lege.

(2) Autoritatea de supraveghere a pieţei ţine evidenţa măsurilor administrative şi a sancţiunilor pecuniare aplicate potrivit competenţelor stabilite de prezenta lege.

(3) Evidenţa prevăzută la alin.(1) şi (2) are caracter administrativ şi nu constituie evidenţă contravenţională sau penală.

(4) Evidenţa se utilizează pentru asigurarea trasabilităţii actelor administrative, monitorizarea conformării, identificarea caracterului repetat al încălcărilor, evaluarea riscurilor, schimbul de informaţii între autorităţile competente şi aplicarea coerentă a măsurilor administrative şi a sancţiunilor.

(5) Modul de ţinere a evidenţei, categoriile de informaţii incluse, termenul de păstrare, precum şi condiţiile de acces şi utilizare a informaţiilor se stabilesc de Guvern, cu respectarea legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal.

(6) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor utilizează informaţiile prevăzute la alin.(1) în vederea elaborării politicilor publice şi modificărilor cadrului normativ din domeniu.

Capitolul XVII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 80. Intrarea în vigoare şi aplicarea

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2029.

(2) Prezenta lege se aplică vehiculelor şi pieselor componente introduse pe piaţă după data prevăzută la alin.(1) conform cerinţelor tehnice aprobate în raport cu aceste produse.

(3) La data intrării în vigoare a tratatului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană:

a) dispoziţiile prezentei legi care reglementează domenii acoperite de actele Uniunii Europene direct aplicabile în materie de omologare şi supraveghere a pieţei îşi încetează aplicarea în măsura în care dublează sau contravin acestora;

b) Guvernul asigură, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a tratatului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, armonizarea actelor normative subordonate cu legislaţia Uniunii Europene aplicabilă.

(4) Guvernul, în termen de 24 de luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova:

a) va modifica actele sale normative în conformitate cu prevederile acesteia, va elabora şi va aproba modul de clasificare şi categoriile de vehicule rutiere, inclusiv vehiculele motorizate cu două, trei şi patru roţi;

b) va modifica structura organizaţională a autorităţii de omologare şi a autorităţii de supraveghere a pieţei şi va aloca surse financiare, în scopul punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi, conform noilor structuri organizaţionale modificate.

(5) Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, în termen de 24 de luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, asigură aplicarea prezentei legi prin emiterea actelor administrative necesare.

(6) Autoritatea de omologare şi autoritatea de supraveghere a pieţei, în termen de 24 luni de la data publicării prezentei legi, vor modifica actele lor în conformitate cu prezenta lege.

(7) Până la data intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile competente nu refuză acordarea omologării de tip şi nu interzic introducerea pe piaţă, înmatricularea sau punerea în exploatare a vehiculelor care respectă legislaţia în vigoare la data solicitării.

Articolul 81. Dispoziţii tranzitorii

(1) Prezenta lege nu invalidează nicio omologare de tip a întregului vehicul şi nicio omologare acordată vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităţilor tehnice separate înainte de intrarea sa în vigoare. Aceste omologări rămân valabile până la expirare sau până la revizuirea acestora conform prezentei legi.

(2) Autoritatea de omologare poate acorda extinderi şi revizuiri ale omologărilor de tip pentru întregul vehicul şi ale omologărilor de tip pentru vehiculele, sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate prevăzute la alin.(1), în conformitate cu art.29 şi 30.

(3) Serviciile tehnice pot fi desemnate numai dacă respectă cerinţele prezentei legi.

Articolul 82. Modificarea unor acte normative conexe

I. Legea nr.131/2007 privind siguranţa traficului rutier (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.11-21, art.6), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 8¹ se completează cu litera f) cu următorul cuprins:

"f) exercitarea funcţiilor şi atribuţiilor de autoritate în domeniul supravegherii pieţei."

2. Articolul 14 se completează cu litera f) cu următorul cuprins:

"f) exercitarea funcţiilor şi atribuţiilor de autoritate în domeniul omologării pentru vehicule rutiere."

____________________

Rectificare*

La articolul 82 punctul I subpunctul 2 din Legea nr.159 din 30 iulie 2026 privind omologarea şi supravegherea pieţei vehiculelor rutiere, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2026, nr.407-409, art.440, în loc de "e)", în ambele cazuri, se va citi "f)".

____________________

* Conform scrisorii Parlamentului Republicii Moldova DGDP/C-07 nr.07 din 7 septembrie 2026.

(Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 440-443 din 10.09.2026 pag.12)

II. În anexa nr.1 la Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.170-175, art.494), cu modificările ulterioare, compartimentul II se completează cu poziţia 9¹ cu următorul cuprins:


9¹	Desemnare a serviciului tehnic	Agenţia Servicii Publice	Conform metodologiei de calcul aprobate de către Guvern	5 ani

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.159. Chişinău, 30 iulie 2026.