Hotărâre nr. 198 din 22.04.2026

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului de implementare a

Strategiei de dezvoltare "Sport 2030" pentru anii 2026-2028

nr. 198  din  22.04.2026

 (în vigoare 01.05.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.190-193 art. 223 din 01.05.2026

* * *

În temeiul art.9 lit.a) din Legea nr.110/2025 cu privire la educaţia fizică şi sport (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2025, nr.329-332, art.376), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul de implementare a Strategiei de dezvoltare "Sport 2030" pentru anii 2026-2028 (se anexează).

2. Autorităţile şi instituţiile responsabile vor asigura realizarea acţiunilor incluse în Planul de acţiuni privind realizarea Programului de implementare a Strategiei de dezvoltare "Sport 2030" pentru anii 2026-2028 şi vor prezenta anual, până la data de 31 ianuarie a anului următor perioadei de raportare, Ministerului Educaţiei şi Cercetării informaţiile privind gradul de implementare a acestuia.

3. Ministerul Educaţiei şi Cercetării:

3.1. va prezenta Guvernului raportul de monitorizare a realizării Programului nominalizat, ca parte componentă a raportului anual de activitate al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, până la data de 31 martie a fiecărui an;

3.2. va publica raportul de monitorizare a realizării Programului menţionat pe site-ul său web oficial;

3.3. va prezenta Guvernului, până la data de 31 martie 2029, raportul de evaluare finală a Programului sus-menţionat.

4. Finanţarea acţiunilor prevăzute în prezenta hotărâre se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate anual în acest scop în bugetele autorităţilor publice implicate, precum şi din alte surse, conform legislaţiei.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

6. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.198/2026

PROGRAM

de implementare a Strategiei de dezvoltare

“Sport 2030” pentru anii 2026-2028

INTRODUCERE

1. Programul de implementare a Strategiei de dezvoltare “Sport 2030” pentru anii 2026-2028 (în continuare – Program) reprezintă un document de politici publice care derivă din Strategia de dezvoltare “Sport 2030” (în continuare – SD “Sport 2030”) şi care va contribui la implementarea acesteia prin stabilirea sistemului de acţiuni şi responsabilităţi pentru factorii de decizie în domeniul educaţiei fizice şi sportului.

2. Prezentul Program este elaborat în conformitate cu Planul naţional de reglementări pentru anul 2025 şi este corelat cu Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030”, cu Programul de activitate al Guvernului “Moldova prosperă, sigură, europeană” şi cu prevederile Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030, precum şi cu documentele de planificare şi cu cele de politici publice conexe.

3. În acest sens, prezentul Program transpune misiunea, obiectivele strategice şi direcţiile prioritare ale SD “Sport 2030” în acţiuni concrete de dezvoltare a sistemului de educaţie fizică şi sport şi, prin acestea, a sectorului sport.

4. Prezentul Program va servi drept temei privind elaborarea planurilor operaţionale de activitate ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării, ale instituţiilor de învăţământ şi ale altor structuri interesate în domeniul educaţiei fizice şi sportului.

5. Totodată, prezentul Program reprezintă un criteriu de manifestare a eficienţei funcţionării şi dezvoltării sistemului de educaţie fizică şi sport.

6. Prezentul Program a fost elaborat în baza următoarelor principii:

6.1. principiul planificării operaţionale şi coerente pentru toate direcţiile strategice de acţiuni;

6.2. principiul pregătirii şi motivării resurselor umane pentru acceptarea şi promovarea schimbărilor;

6.3. principiul respectării politicilor financiare privind realizarea obiectivelor generale şi specifice;

6.4. principiul respectării angajamentelor naţionale şi internaţionale;

6.5. principiul responsabilităţii factorilor implicaţi în realizarea SD “Sport 2030”.

7. Prezentul Program include şi un plan de acţiuni pe termen mediu, costurile, impactul, condiţiile şi riscurile de implementare.

8. În procesul de elaborare a SD “Sport 2030” şi a prezentului Program au fost implicate instituţii relevante, printre care Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în parteneriat cu Institutul de Educaţie Fizică şi Sport (Universitatea de Stat de Educaţie Fizică şi Sport, entitate juridică absorbită de către Universitatea de Stat din Moldova), Centrul Sportiv de Pregătire a Loturilor Naţionale, Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv din Republica Moldova, Comitetul Paralimpic din Republica Moldova, Liceul Republican cu Profil Sportiv, precum şi alte părţi interesate, consultate în prealabil.

9. Grupurile-ţintă ale prezentului Program includ copiii şi elevii din învăţământul general, studenţii, specialiştii din domeniul sportului, cercetătorii, părinţii, comunităţile locale, angajatorii, sportivii şi personalul de suport al acestora, medicii sportivi, precum şi persoanele care practică activitatea fizică sau activează în domenii conexe sportului. La elaborarea Programului au fost menţinute grupurile-ţintă implicate în procesul de elaborare a SD “Sport 2030”.

I. ANALIZA SITUAŢIEI

10. Analiza critică a situaţiei din domeniul educaţiei fizice şi sportului, realizată în cadrul SD “Sport 2030”, a scos la iveală un set de unsprezece provocări majore care influenţează dezvoltarea acestui sector pe termen mediu şi lung. Acestea nu apar izolat, ci sunt strâns legate de diferite dimensiuni şi aspecte concrete ale sistemului de educaţie fizică şi sport, ceea ce conferă un caracter particular demersului analitic din prezentul Program.

11. Pornind de la aceste constatări, analiza propusă urmăreşte abordarea de ansamblu a problemelor, astfel încât acestea să poată fi înţelese în complexitatea lor. Procesul va presupune ierarhizarea dificultăţilor identificate, investigarea cauzelor care le-au generat şi a consecinţelor pe care le produc, pentru ca apoi să fie conturate obiective clare. Acestea vor include atât obiective generale, cât şi obiective specifice, însoţite de acţiuni concrete menite să faciliteze atingerea rezultatelor dorite şi, în cele din urmă, să contribuie la modernizarea şi la eficientizarea sistemului sportiv.

12. Astfel, provocările majore identificate în cadrul SD “Sport 2030” influenţează decisiv evoluţia domeniului educaţiei fizice şi sportului, atât pe termen mediu, cât şi pe termen lung. Acestea sunt strâns legate de dimensiunile structurale şi funcţionale ale sistemului sportiv naţional şi scot în evidenţă existenţa unor disfuncţionalităţi profunde, precum şi a unor decalaje semnificative între obiectivele asumate la nivel strategic şi realitatea operaţională.

13. În acest context, analiza critică devine un instrument fundamental în cadrul prezentului Program. Aceasta nu se limitează la simpla identificare şi descriere a problemelor, ci urmăreşte înţelegerea profundă a interdependenţelor cauzale care le determină. Abordarea propusă va fi una sintetică şi ierarhizată, orientată spre evidenţierea relaţiilor de tip cauză-efect, formularea obiectivelor generale şi specifice, precum şi definirea unor direcţii strategice de acţiune capabile să corecteze disfuncţionalităţile constatate şi să sprijine dezvoltarea sustenabilă a domeniului.

14. Astfel, demersul analitic va oferi o fundamentare solidă pentru politicile şi intervenţiile viitoare, punând accent pe o viziune integrată şi coerentă. În acest fel, sportul va fi valorizat nu doar ca domeniu de performanţă şi excelenţă, ci şi ca vector de sănătate publică, incluziune socială şi dezvoltare personală, cu impact pozitiv asupra întregii societăţi.

Provocarea 1. Infrastructură insuficient dezvoltată. Infrastructura sportivă din Republica Moldova se caracterizează printr-un nivel insuficient de dezvoltare, evidenţiat de starea precară a multor stadioane, săli de sport şi bazine de înot la nivel naţional. Pentru anul 2024, din totalul de 1 123 de unităţi sportive inventariate la nivel naţional, peste 45% necesitau reparaţii capitale sau modernizare urgentă. De exemplu, dintre cele 242 de săli de sport raportate în instituţiile de învăţământ general, mai mult de jumătate nu dispun de încălzire adecvată sau de vestiare funcţionale.

15. În mediul rural, dificultăţile sunt mai pronunţate, deoarece doar 38% dintre şcoli dispun de săli de sport proprii, iar majoritatea terenurilor exterioare sunt neamenajate, ceea ce limitează semnificativ accesul elevilor la activităţi fizice de calitate. Potrivit Raportului privind starea infrastructurii şcolare în Republica Moldova, publicat de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării în 2023, aceste deficienţe sunt cauzate atât de lipsa investiţiilor sistematice, cât şi de degradarea accelerată a facilităţilor existente.

16. De asemenea, numărul bazinelor de înot funcţionale este extrem de limitat – doar 25 la nivel naţional, dintre care 18 sunt situate în municipiul Chişinău, în timp ce în peste 20 de raioane nu există niciun bazin public. Această distribuţie inegală subliniază un deficit major de infrastructură acvatică în afara capitalei, afectând dezvoltarea sporturilor nautice şi limitând oportunităţile copiilor şi tinerilor din zonele rurale de a practica înotul – o competenţă esenţială atât pentru sănătate, cât şi pentru siguranţa personală.

17. Această degradare accentuată a facilităţilor restricţionează accesul sportivilor la condiţii adecvate şi sigure pentru antrenament, afectând calitatea pregătirii, performanţele sportive şi motivaţia pentru practicarea regulată a activităţilor fizice. Lipsa investiţiilor constante în modernizarea şi extinderea infrastructurii reprezintă un obstacol major în calea dezvoltării durabile atât a sportului pentru toţi, cât şi a celui de performanţă în Republica Moldova. Mai mult, în contextul procesului de aderare la Uniunea Europeană, acest decalaj structural devine şi mai pronunţat comparativ cu standardele de infrastructură sportivă din alte state membre.

18. Cauze. Infrastructura sportivă din Republica Moldova se confruntă cu numeroase deficienţe generate de o combinaţie de factori interdependenţi. Unul dintre cele mai importante obstacole îl reprezintă lipsa investiţiilor adecvate şi constante, care a frânat procesul de modernizare şi de extindere a facilităţilor existente. Resursele financiare alocate sectorului s-au dovedit insuficiente pentru a răspunde nevoilor reale de dezvoltare a infrastructurii sportive.

19. În acelaşi timp, procesul de optimizare a şcolilor, mai ales în mediul rural, a avut ca efect reducerea numărului sălilor de sport funcţionale. Această situaţie a limitat accesul elevilor şi al sportivilor amatori la spaţii corespunzătoare pentru desfăşurarea antrenamentelor şi a activităţilor fizice, accentuând discrepanţele dintre cerinţele actuale şi condiţiile oferite.

20. Absenţa unor facilităţi esenţiale, precum un stadion naţional modern destinat meciurilor lotului naţional de fotbal sau a unui număr suficient de bazine de înot funcţionale la nivelul întregii ţări, adânceşte dezechilibrele regionale şi reduce competitivitatea sportivilor pe plan internaţional. Deşi o parte din infrastructura şi instalaţiile sportive au fost reabilitate prin intermediul Programului naţional de dezvoltare locală “Satul European’’, infrastructura sportivă existentă încă se află într-o stare nesatisfăcătoare, cauzată atât de întreţinerea precară, cât şi de lipsa unor programe coerente de reabilitare şi de modernizare pe termen lung.

21. Un alt aspect critic îl constituie deficitul de facilităţi adaptate pentru sportivii cu dizabilităţi şi pentru anumite discipline sportive, ceea ce limitează incluziunea şi diversitatea în cadrul sistemului sportiv. Totodată, planificarea şi coordonarea dezvoltării infrastructurii la nivel naţional şi local nu sunt suficient de eficiente, generând o distribuţie inechitabilă a resurselor şi dificultăţi majore în asigurarea accesului egal la facilităţi pentru toate categoriile de beneficiari.

22. Consecinţe. Lipsa unor asumări clare şi a unor acţiuni concrete pentru soluţionarea corespunzătoare a problemelor legate de conformitatea edificiilor sportive cu cerinţele actuale reprezintă un pericol direct pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, inclusiv a copiilor. Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (2023), sedentarismul este responsabil pentru aproximativ 5 000 000 de decese anual la nivel global.

23. Activitatea fizică regulată reduce riscul bolilor cardiovasculare cu până la 35%, conform datelor Centrului European pentru Prevenţia şi Controlul Bolilor (2023). În acelaşi timp, lipsa infrastructurii sportive adecvate limitează accesul la activităţi care stimulează dezvoltarea cognitivă şi performanţele şcolare; un raport al Ministerului Educaţiei şi Cercetării (2023) arată că elevii implicaţi în activităţi sportive regulate au cu 20% rezultate mai bune la examenele naţionale.

24. În lipsa unor facilităţi moderne şi accesibile, va creşte gradul neidentificării şi nevalorificării talentelor sportive, astfel va fi afectată reprezentarea Republicii Moldova în competiţiile internaţionale. Totodată, investiţiile în infrastructura sportivă pot genera creştere economică, deoarece turismul sportiv poate contribui cu aproximativ 2% la PIB-ul naţional, iar organizarea evenimentelor sportive poate atrage anual peste 50 000 de turişti.

25. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică (BNS), accesul liber la facilităţile sportive joacă un rol esenţial în promovarea unui stil de viaţă sănătos. Totuşi, în Republica Moldova, doar 87% dintre şcoli beneficiază de săli de sport proprii, iar numărul terenurilor sportive a crescut doar cu 4,82 % în ultimii cinci ani (Ministerul Educaţiei şi Cercetării, BNS, 2024). Acest neajuns de infrastructură adecvată afectează negativ nu doar oportunităţile de practicare a sportului, ci şi calitatea vieţii şi sănătatea populaţiei pe termen lung.

Provocarea 2. Finanţare limitată. Bugetul alocat domeniului sportului rămâne insuficient, ceea ce limitează semnificativ posibilitatea realizării investiţiilor în infrastructură modernă, a dezvoltării programelor de promovare a sportului pentru întreaga populaţie şi a susţinerii sportivilor de performanţă. Această situaţie subliniază nevoia stringentă de alocări financiare mai consistente şi de strategii eficiente pentru utilizarea resurselor existente, astfel încât să fie asigurată atât dezvoltarea infrastructurii, cât şi promovarea sportului ca factor de sănătate, incluziune şi excelenţă competitivă.

26. Domeniul sportului din Republica Moldova se confruntă cu o subfinanţare semnificativă, evidenţiată prin alocări bugetare limitate în raport cu nevoile reale ale sectorului. Resursele financiare reduse restricţionează modernizarea infrastructurii sportive, implementarea programelor de promovare a activităţii fizice la scară largă (“sport pentru toţi”) şi asigurarea unui sprijin adecvat pentru sportivii de performanţă. Această situaţie are efecte negative asupra dezvoltării sportului pentru toţi şi asupra competitivităţii internaţionale, conducând la un progres sistemic insuficient şi la menţinerea decalajelor faţă de standardele internaţionale.

27. Conform datelor prezentate de către Ministerul Finanţelor în perioada 2021-2024, alocările bugetare pentru serviciile din domeniul sportului şi culturii fizice au înregistrat o creştere progresivă: în 2021 – 381,93 milioane de lei, în 2022 – 458,40 milioane de lei, în 2023 – 592,17 milioane de lei, în 2024 – 629,39 milioane de lei.

28. Această creştere aparentă este afectată însă de dinamica inflaţiei anuale, care, conform BNS, a fost de aproximativ 30,2% în 2022, declanşată de războiul din Ucraina, chiar dacă la nivelul anului 2024 inflaţia a scăzut la 6,9%, creşterea bugetului nu a fost suficientă pentru a acoperi majorările costurilor la materialele de construcţii, echipamentele sportive, serviciile de întreţinere şi salariile din domeniu.

29. Mai mult decât atât, potrivit conceptului Strategiei naţionale de dezvoltare a sportului pentru anii 2024-2030, infrastructura sportivă din ţară este în proporţie de 70% învechită, iar peste 60% dintre instituţiile de învăţământ nu dispun de săli de sport conforme standardelor minime. Aceste realităţi limitează accesul populaţiei la facilităţi sportive şi afectează negativ procesul de pregătire al sportivilor de performanţă.

30. În acest context, se impune restructurarea politicilor de finanţare şi diversificarea surselor bugetare prin implicarea sectorului privat, prin fonduri externe şi parteneriate public-private. Investiţiile strategice, alături de o planificare financiară eficientă, sunt esenţiale pentru asigurarea sustenabilităţii şi competitivităţii sportului naţional.

31. Cauze. În Republica Moldova sunt înregistrate aproximativ 90 de federaţii sportive naţionale, fiecare cu nevoi logistice, organizatorice şi financiare specifice. Începând cu anul 2023, bugetul destinat sportului de performanţă este repartizat către aceste federaţii, conform noului mecanism prevăzut în Regulamentul de finanţare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.22/2023, care stabileşte criterii clare pentru alocarea fondurilor în funcţie de performanţă, de numărul sportivilor legitimaţi şi de rezultatele internaţionale.

32. Cu toate acestea, resursele disponibile rămân limitate. De exemplu, organizarea unui campionat european la o probă olimpică presupune costuri de aproximativ 10 milioane de lei. În condiţiile în care bugetul total destinat federaţiilor sportive naţionale a fost de aproximativ 57 000 000 de lei în 2024 iar în 2025 – de 87 000 000 de lei, organizarea unui număr mai mare de competiţii internaţionale devine imposibilă. Un exemplu evident îl reprezintă organizarea Campionatului European de Haltere pentru juniori şi tineret din 2023, desfăşurat pentru prima dată în Republica Moldova. Cheltuielile estimate pentru eveniment au fost de 11 800 000 de lei, însă statul a reuşit să acopere doar aproximativ jumătate din această sumă (Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Raport de activitate 2023). În mod similar, pentru organizarea Campionatului European de Haltere rezervat seniorilor, desfăşurat în prima jumătate a anului 2025, cheltuielile au fost de 12 480 000 de lei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării acoperind doar 6 500 000 de lei. Aceste exemple evidenţiază subfinanţarea cronică a sectorului şi dificultăţile cu care se confruntă autorităţile în asigurarea resurselor necesare pentru evenimente sportive de anvergură internaţională.

33. La nivel microsectorial se înregistrează un număr insuficient de săli şi terenuri sportive raportat la populaţie. Conform datelor BNS pentru anul 2024, în municipiul Chişinău funcţionează aproximativ 200 de săli sportive, ceea ce înseamnă un raport de o sală la 3 600 de locuitori (raportat la o populaţie de 720 100 de persoane, conform rezultatelor Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor, 2024).

34. În acelaşi timp, se observă o scădere continuă a numărului sălilor şi terenurilor sportive în multe raioane:

34.1. în raionul Drochia, numărul sălilor sportive a scăzut la 28 în anul 2024, comparativ cu 29 în anul 2021, iar numărul terenurilor sportive a scăzut de la 73 în anul 2021, la 56 în anul 2024;

34.2. în Călăraşi, numărul sălilor sportive a scăzut de la 19 în anul 2022, la 15 în anul 2024, iar numărul terenurilor sportive – de la 41 la 32;

34.3. în Basarabeasca, terenurile sportive au scăzut de la 20 în anul 2021, la doar 9 în anul 2024.

35. Totodată, infrastructura sportivă existentă este, în mare parte, învechită şi necorespunzătoare standardelor internaţionale. Problemele sunt deosebit de acute în mediul rural, unde se constată deficienţe grave, precum lipsa grupurilor sanitare, absenţa ieşirilor de rezervă pentru situaţii de urgenţă, lipsa truselor medicale sau a defibrilatoarelor, dar şi absenţa condiţiilor adaptate pentru sportivii cu dizabilităţi. Această situaţie limitează accesul echitabil la sport şi afectează siguranţa şi incluziunea participanţilor.

36. Conform informaţiilor prezentate de Agenţia Naţională Antidoping, Republica Moldova nu dispune de infrastructură antidoping proprie – toate probele recoltate de la sportivi sunt expediate pentru analiză în laboratoare acreditate din afara ţării. Această lipsă de capacitate internă reduce eficienţa în monitorizarea şi combaterea dopajului.

37. La nivel macrosectorial, deficienţele structurale includ:

37.1. lipsa bazinelor de înot în majoritatea raioanelor: doar 3 bazine în sudul ţării, niciunul în nord şi centru, în timp ce municipiul Chişinău dispune de 18 bazine (BNS, 2024);

37.2. lipsa unui stadion naţional de fotbal, echipa naţională disputând meciurile oficiale în afara unui complex propriu;

37.3. lipsa stadioanelor polivalente moderne în centrele raionale: în 2024, raioanele Donduşeni, Drochia, Floreşti, Dubăsari, Rezina, Şoldăneşti, Cantemir şi Taraclia nu aveau niciun stadion cu tribune de peste 500 de locuri (BNS, 2024);

37.4. deficitul pistelor ciclabile sigure în oraşe: conform informaţiilor oferite de către Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale (2024), în Chişinău sunt aproximativ 20 km de piste dedicate, completate de 49 km de benzi partajate cu transportul public; în Ungheni există peste 20 km de piste ciclabile;

37.5. lipsa unei arene de atletism la standarde internaţionale;

37.6. număr insuficient de săli specializate pentru gimnastică şi alte sporturi olimpice;

37.7. puţine zone de agrement sportiv, precum parcuri acvatice, piste de alergare în natură, trasee pentru mountain bike sau facilităţi pentru sporturi de nişă;

37.8. număr redus de tabere de vară în zone ecologice pentru fortificarea sănătăţii prin sport;

37.9. lipsa centrelor de pregătire pentru loturile naţionale şi olimpice, mai ales în regiuni cu aer curat şi acces la infrastructură naturală adecvată.

38. Consecinţe. În contextul avansării procesului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, armonizarea standardelor naţionale cu cele europene presupune inclusiv abordarea strategică privind finanţarea adecvată a sectorului sportiv. Conform White Paper on Sport al Comisiei Europene (2007), actualizat prin EU Work Plan for Sport (pentru anii
2021-2024) şi cerinţelor Uniunii Europene, dezvoltarea sportului este privită nu doar ca un obiectiv cultural, ci şi ca un factor esenţial pentru sănătatea publică, coeziunea socială, educaţie şi incluziune.

39. În lipsa unei finanţări insuficiente, infrastructura sportivă existentă riscă degradarea continuă, ceea ce duce la incapacitatea de a organiza antrenamente şi competiţii în condiţii sigure şi eficiente. Potrivit datelor furnizate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării (Raport de activitate 2023), peste 60% dintre sălile şi terenurile sportive administrate de către instituţiile publice necesită reparaţii capitale, în timp ce 20% dintre acestea sunt considerate nefuncţionale din punct de vedere tehnic.

40. Reducerea programelor sportive pentru copii şi tineri constituie o altă consecinţă gravă. În Republica Moldova, doar unu din şase adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 11 şi 17 ani (17% băieţi şi 8% fete) practică regulat activitate fizică de cel puţin 60 de minute pe zi, potrivit Studiului comportamentelor de sănătate a adolescenţilor (HBSC, 2022). Această tendinţă contribuie la creşterea ratei de obezitate, care a ajuns la 4,4% la adolescenţi de 11-17 ani (Studiul HBSC, 2022) şi de 8,8% la copii de 7 ani, potrivit rezultatelor rundei a 6-a de colectare a datelor în cadrul Iniţiativei europene a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind supravegherea dezvoltării fizice la copii (COSI, 2022-2023), generând astfel un risc sporit pentru bolile cronice, inclusiv afecţiuni cardiovasculare, endocrine etc.

41. În plan educaţional, lipsa investiţiilor în infrastructură şi dotarea secţiilor sportive din şcoli şi licee influenţează negativ calitatea procesului instructiv-educativ, reducând eficienţa lecţiilor de educaţie fizică. Conform Publicaţiei BNS “Educaţia în Republica Moldova”, ediţia 2025, în anul de studii 2024-2025, 84% dintre instituţiile de învăţământ profesional tehnic dispuneau de săli de sport funcţionale, în timp ce 16% nu aveau săli sportive.

42. În domeniul sportului de performanţă, subfinanţarea se reflectă vizibil în scăderea rezultatelor internaţionale în perioada 2016-2021, Republica Moldova obţinând doar o singură medalie pentru ambele ediţii ale Jocurilor Olimpice, din RIO (2016) şi Tokyo (2020), care a fost organizată în 2021. Cu medalia de bronz câştigată, Republica Moldova a reuşit să se claseze pe locul 86 în clasamentul general pe naţiuni. Pentru perioada 2021-2027, bugetul pentru sectorul sport a crescut cu aproximativ 80%. Astfel, la Jocurile Olimpice de la Paris din anul 2024, reprezentanţii Republicii Moldova au obţinut patru medalii, iar la Jocurile Paralimpice – două medalii, această performanţă fiind o premieră absolută pentru sportul naţional.

43. Industria sportului, un sector cu potenţial de dezvoltare economică şi turistică, este, de asemenea, afectată. Începând cu anul 2023, în mun. Chişinău au fost organizate mai multe campionate europene la probe olimpice, dar şi la unele neolimpice. Sectorul hotelier din Chişinău a obţinut venituri considerabile prin cazarea delegaţiilor sportive, cu un număr de circa 300-600 de persoane. Acest sector dispune de un potenţial economic considerabil, care ar putea fi valorificat prin organizarea unui număr mai mare de competiţii sportive de nivel continental şi mondial.

44. În lipsa unor centre specializate de pregătire pentru loturile olimpice, sportivii sunt nevoiţi să se antreneze în condiţii deficitare sau să apeleze la baze din afara ţării, ceea ce implică costuri suplimentare pentru stat. În anul 2023, 47% din bugetul Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv a fost cheltuit pentru acoperirea costurilor de pregătire peste hotare, conform Raportului CNOS.

Provocarea 3. Lipsa investiţiilor private. Implicarea sectorului privat în finanţarea şi dezvoltarea sportului în Republica Moldova rămâne redusă, ca urmare a unui cumul de factori structurali şi conjuncturali. Printre aceştia se numără lipsa unui cadru fiscal stimulativ care să ofere facilităţi concrete investitorilor din domeniul sportului, dar şi nivelul scăzut de atractivitate economică a sectorului pentru mediul de afaceri. În plus, instabilitatea economică şi incertitudinea situaţiei geopolitice regionale contribuie la reticenţa investitorilor privaţi de a se angaja în proiecte sportive.

45. Absenţa unor politici publice coerente pentru atragerea capitalului privat face ca potenţialul parteneriatului public-privat în sport să fie insuficient valorificat, limitând, astfel, în mod semnificativ perspectivele de dezvoltare durabilă a infrastructurii şi a activităţilor sportive.

46. Cauze. Domeniul public dispune de resurse limitate pentru a susţine în mod adecvat întreaga infrastructură sportivă, inclusiv programele de dezvoltare a sportului de performanţă, în special a celui profesionist. Investiţiile din sectorul privat ar putea stimula sportivii şi antrenorii să atingă performanţe înalte prin intermediul programelor de sponsorizare şi a premiilor pentru rezultate.

47. În Republica Moldova, Legea nr.1420/2002 privind sponsorizarea şi filantropia este învechită, iar prevederile sale se referă la o legislaţie fiscală care nu oferă suficiente facilităţi sau privilegii fiscale agenţilor economici interesaţi să sprijine domeniul sportiv, fie în sectorul public, fie în cel privat. Această situaţie descurajează implicarea financiară a sectorului privat în sport.

48. În prezent, nu există date publice detaliate şi centralizate care să reflecte volumul exact al sponsorizărilor private în domeniul sportului pentru anii 2021-2024. Cu toate acestea, conform rapoartelor sectoriale şi evaluărilor realizate de organizaţiile implicate în domeniu, se estimează că sprijinul financiar provenit din sectorul privat reprezintă mai puţin de 10% din totalul fondurilor alocate pentru dezvoltarea sportului în Republica Moldova. Această proporţie reflectă nivelul redus de implicare a investitorilor şi companiilor private în susţinerea sportului, ceea ce limitează oportunităţile de dezvoltare şi performanţă în acest sector.

49. Consecinţe. Lipsa investiţiilor din partea sectorului privat poate afecta direct industria sportivă în ansamblu, inclusiv turismul sportiv, vânzările de echipamente şi alte afaceri conexe. Aceasta poate conduce la scăderea performanţelor economice ale sectorului. Finanţarea insuficientă limitează accesul la facilităţi şi programe sportive, în special în localităţile mai puţin dezvoltate, ceea ce agravează inegalităţile sociale, deoarece persoanele cu resurse financiare reduse vor avea acces limitat la beneficiile sportului.

50. De asemenea, finanţarea redusă restrânge posibilităţile de pregătire a sportivilor pentru participarea la Jocurile Olimpice, Jocurile Paralimpice şi alte competiţii internaţionale majore, diminuând astfel şansele de a obţine performanţe remarcabile şi medalii care să sporească prestigiul ţării pe plan internaţional.

Provocarea 4. Deficitul generalizat de cadre didactice şi manageriale calificate, motivate şi bine pregătite (antrenori, profesori de educaţie fizică), în special în rândul tinerilor absolvenţi ai programelor de studii profesionale 0114 Formarea profesorilor şi 1000 Ştiinţe ale sportului, precum şi scăderea motivaţiei pentru o carieră în domeniul sportului.

51. Unul dintre principalele obstacole în dezvoltarea durabilă a sectorului sportiv din Republica Moldova îl constituie deficitul semnificativ de cadre didactice şi manageriale bine pregătite, calificate şi motivate. Această problemă este resimţită acut mai ales în rândul antrenorilor şi profesorilor de educaţie fizică.

52. Conform Ministerului Educaţiei şi Cercetării (MEC), între 2021 şi 2025, numărul posturilor vacante în educaţia fizică a scăzut constant, de la 101 la 61. În acelaşi timp, numărul absolvenţilor angajaţi a fost redus în primii ani, atingând un minim în anii 2022 şi 2023, dar a crescut vizibil spre final, ajungând la 25 în 2025. Deşi se conturează o apropiere între cerere şi ofertă, diferenţa rămâne mare: multe posturi continuă să rămână neocupate. Această lipsă de personal calificat este agravată de atractivitatea scăzută a profesiei de profesor de educaţie fizică: salariile modeste, lipsa motivaţiei profesionale şi condiţiile de muncă precare descurajează angajarea şi menţinerea tinerilor specialişti în sistemul educaţional-sportiv.

Figura 1. Analiza comparativă a posturilor vacante şi a absolvenţilor repartizaţi în

domeniul educaţiei fizice (în baza Rapoartelor anuale ale MEC privind monitorizarea

procesului de repartizare a absolvenţilor în câmpul muncii)

53. Aceste date subliniază un dezechilibru sistemic grav între cererea tot mai mare de specialişti în educaţie fizică şi sport şi oferta reală de cadre pregătite anual de către instituţiile de învăţământ superior. În lipsa unor politici de atragere şi de menţinere a personalului, sectorul riscă să se confrunte cu degradarea continuă a calităţii educaţiei fizice în şcoli şi cu slăbirea bazei de selecţie pentru sportul de performanţă.

Cauze:

- salarii necompetitive. Nivelul actual de remunerare nu motivează tinerii să urmeze sau să rămână în profesiile din domeniul educaţiei fizice şi sportului;

- lipsa atractivităţii profesiei. Statutul social scăzut al profesiei, însoţit de perspective limitate de carieră şi de recunoaştere publică, reduce interesul generaţiilor tinere;

- integrare profesională dificilă. Multe instituţii nu dispun de mecanisme clare şi eficiente pentru integrarea absolvenţilor în câmpul muncii;

- migrarea forţei de muncă. Specialiştii bine pregătiţi aleg deseori alte sectoare mai bine plătite sau emigrează;

- absenţa unor mecanisme eficiente de atragere şi menţinere a personalului calificat. Nu există politici funcţionale de atragere, motivare şi menţinere a personalului în sistem;

- acces limitat la formare continuă. Oportunităţile de perfecţionare sunt insuficiente, afectând adaptarea profesională la cerinţele actuale.

54. Consecinţe. Datele oferite de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării (Raportul privind necesarul de cadre didactice, 2023) conturează o imagine a stării actuale a sectorului educaţiei fizice şi sportului din Republica Moldova. Sistemul se confruntă cu dificultăţi semnificative în implementarea măsurilor esenţiale pentru funcţionarea sa durabilă. Lipsa unui cadru eficient de motivare a cadrelor didactice şi a antrenorilor – în mod special prin oferirea unor salarii competitive şi a condiţiilor decente de muncă – determină exodul continuu al specialiştilor şi scăderea semnificativă a interesului tinerilor faţă de cariera în domeniu.

55. Pe lângă problema resurselor umane, infrastructura sportivă rămâne în mare parte depăşită. Multe săli de sport nu dispun de echipamente adecvate sau se află într-o stare avansată de uzură, ceea ce limitează grav calitatea procesului educaţional şi a celui de antrenament. Conform Raportului privind infrastructura şcolară elaborat de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2023), doar 38% dintre şcolile din mediul rural dispun de săli de sport proprii, iar majoritatea terenurilor exterioare sunt neamenajate sau deteriorate. Această realitate afectează profund accesul copiilor şi tinerilor la activităţi fizice regulate şi de calitate.

56. În plus, alocările bugetare modeste destinate programelor sportive şcolare şi extraşcolare continuă să fie o piedică majoră în promovarea sportului pentru toţi. Potrivit statisticilor privind finanţarea culturii fizice şi sportului în anul 2022, cheltuielile pentru activităţi sportive au reprezentat mai puţin de 0,5% din bugetul total alocat culturii, tineretului şi sportului, ceea ce reflectă finanţarea insuficientă în raport cu nevoile reale ale sectorului.

57. În lipsa unor intervenţii sistemice, coerente şi susţinute financiar, aceste deficienţe riscă să conducă la o serie de efecte negative majore:

57.1. colaps funcţional în sectorul sportiv, în special în zonele rurale şi defavorizate, unde infrastructura este minimă, iar personalul calificat aproape inexistent;

57.2. scăderea performanţei sportive a Republicii Moldova pe plan internaţional, cauzată de lipsa investiţiilor în antrenamente de calitate şi în descoperirea de talente;

57.3. reducerea nivelului de activitate fizică în rândul tinerilor – conform raportului HBSC Moldova (2022) doar 28% dintre adolescenţii moldoveni practică zilnic minimum 60 de minute de activitate fizică, o valoare cu peste 10 puncte procentuale sub media europeană;

57.4. creşterea incidenţei obezităţii juvenile – în 2023, prevalenţa supraponderabilităţii şi obezităţii în rândul copiilor şi adolescenţilor a atins 26,8%, potrivit studiului realizat de ANSP şi UNICEF privind Situaţia nutriţională a copiilor şi adolescenţilor (2023);

57.5. slăbirea coeziunii sociale şi a rolului integrator al sportului, care are loc în lipsa unor oportunităţi reale de implicare în activităţi colective cu valoare educativă şi formativă.

Provocarea 5. Exodul sportivilor. Mulţi sportivi talentaţi care activau până în anul 2022 au ales să îşi continue cariera în străinătate din cauza lipsei oportunităţilor şi a infrastructurii adecvate în ţară, ceea ce a condus la diminuarea considerabilă a potenţialului sportiv naţional.

58. Migrarea sportivilor talentaţi către alte ţări, în căutarea unor condiţii mai bune de pregătire şi susţinere profesională, reprezintă un fenomen cu impact negativ major asupra dezvoltării sportului în Republica Moldova. Această tendinţă este alimentată în special de insuficienţa infrastructurii sportive, de oportunităţile limitate pentru dezvoltare internă şi de absenţa unor politici eficiente care să sprijine performanţa sportivă. Exodul sportivilor înseamnă pierderea unui capital uman valoros şi afectează capacitatea ţării de a se impune pe scena sportivă internaţională. Fără măsuri adecvate de menţinere şi de valorizare a talentelor, riscul de diminuare a potenţialului sportiv pe termen lung devine tot mai mare.

59. Statistica reflectă un angajament bugetar crescut: dacă în 2021 bugetul alocat sportului a fost de 381 de milioane de lei, acesta a crescut constant, ajungând la 686 de milioane de lei în 2024 – o majorare de aproape 80% în doar patru ani. În paralel, şi numărul de sportivi de performanţă care au beneficiat de burse lunare a evoluat pozitiv: în anul 2020 – 111 bursieri, în anul 2021 – 107 bursieri, în anul 2022 – 121 de bursieri, în anul 2023 – 143 de bursieri şi în anul 2024 – 152 de bursieri. Acest instrument demonstrează eficienţa combaterii migraţiei sportivilor moldoveni către alte state

60. Cauze. Cu toate acestea, investiţiile respective nu au reuşit să stopeze total exodul sportivilor moldoveni, în special în rândul celor tineri, care aleg să migreze împreună cu familiile în alte state. Această tendinţă este alimentată nu doar de diferenţele semnificative în ceea ce priveşte condiţiile materiale şi logistice oferite de alte ţări, ci şi de lipsa unei perspective clare de dezvoltare profesională în plan intern.

61. Sportivii se confruntă cu lipsa predictibilităţii în carieră, cu incertitudinea privind sprijinul pe termen lung şi cu absenţa unor mecanisme de integrare profesională după retragerea din activitatea competiţională. În plus, deficienţele de infrastructură persistente, în special în afara centrelor urbane mari, limitează accesul la facilităţi moderne de antrenament şi competiţie, ceea ce afectează direct performanţele şi motivaţia de a rămâne în sistemul naţional.

62. De asemenea, lipsa unui statut profesional clar recunoscut pentru sportivii de performanţă şi absenţa unor politici de reconversie profesională după încheierea carierei active accentuează sentimentul de insecuritate şi descurajează loialitatea faţă de sistemul sportiv autohton. Mulţi sportivi se văd obligaţi să părăsească ţara pentru a beneficia de contracte avantajoase, de burse universitare sau de condiţii de pregătire superioare.

63. Consecinţe. Adaptarea nivelului de finanţare la nevoile reale ale sportivilor de performanţă reprezintă nu doar o măsură corectă, ci o condiţie esenţială pentru păstrarea talentelor în ţară şi asigurarea unui sistem sportiv durabil. Lipsa unui sprijin financiar corespunzător, corelat cu infrastructura deficitară şi absenţa oportunităţilor de dezvoltare personală şi profesională, a determinat timp de mulţi ani migrarea unui număr impunător de sportivi moldoveni în afara ţării. Acest fenomen s-a manifestat clar până în anul 2021, când numeroase talente formate în Republica Moldova au ales să se afirme sub drapelul altor state sau să semneze contracte cu cluburi internaţionale, în căutarea unui mediu mai stabil şi mai profesionist.

64. În acest context, creşterea burselor pentru sportivii de performanţă, realizată treptat în perioada 2023-2024, a contribuit în mod evident la diminuarea ritmului de migraţie sportivă. De asemenea, majorarea alocaţiilor financiare pentru federaţiile sportive naţionale a permis desfăşurarea unor programe de pregătire mai consistente, participări internaţionale mai bine gestionate şi o susţinere mai stabilă pentru sportivii de elită. Aceste intervenţii au avut un impact pozitiv vizibil, reflectat atât în rezultatele obţinute la competiţiile internaţionale, cât şi în creşterea motivaţiei în rândul sportivilor tineri.

65. Totuşi, menţinerea acestor rezultate pozitive şi consolidarea lor pe termen lung depind în mod direct de continuitatea şi de extinderea politicilor de susţinere financiară. Este absolut necesar ca această tendinţă ascendentă să fie menţinută şi corelată cu reforme complementare, pentru ca Republica Moldova să poată concura la un nivel comparabil cu ţările din regiune şi să prevină plecarea sportivilor valoroşi.

66. În absenţa unei finanţări adecvate şi sustenabile, există un risc real de a pierde exact segmentul cel mai valoros al resursei umane din sport, iar cu el – şi şansa de a construi un sistem sportiv competitiv, reprezentativ şi capabil să inspire noile generaţii.

Provocarea 6. Probleme sociale existente. În multe comunităţi din Republica Moldova, accesul copiilor şi tinerilor la activităţi sportive este profund afectat de factori socioeconomici structurali. În loc să constituie un vector al incluziunii şi dezvoltării, sportul riscă să devină un privilegiu rezervat doar celor care îşi permit, lăsând în afara acestui domeniu largi categorii sociale vulnerabile.

67. Potrivit datelor Recensământului populaţiei şi locuinţelor din 2024, populaţia cu reşedinţă obişnuită a Republicii Moldova era de 2 409,2 mii de persoane, în scădere cu 13,6% faţă de recensământul precedent din 2014. Conform datelor furnizate de BNS (2025), distribuţia pe medii de reşedinţă relevă un dezechilibru în infrastructura sportivă: 46,4% din populaţie locuieşte în mediul urban, iar 53,6% în mediul rural, unde facilităţile sportive sunt mult mai limitate.

68. Conform Raportului privind starea infrastructurii şcolare în Republica Moldova elaborat de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2023), doar 38% dintre şcolile din mediul rural dispun de săli de sport proprii, iar majoritatea terenurilor exterioare sunt neamenajate sau degradate. De asemenea, infrastructura acvatică este extrem de limitată: există doar 25 de bazine de înot în întreaga ţară, dintre care doar aproximativ jumătate sunt funcţionale. În peste 20 de raioane nu există niciun bazin public, ceea ce limitează drastic oportunităţile de practicare a înotului în afara centrului urban.

69. La nivel naţional, participarea la activităţi fizice rămâne scăzută. Conform conceptului SD “Sport 2030”, doar 28% dintre elevi şi adolescenţi practică sport în mod regulat, cu diferenţe evidente între sexe (băieţii sunt mai activi fizic decât fetele) şi între mediul urban şi rural. Printre cauzele principale invocate de tineri pentru lipsa activităţii sportive se numără lipsa infrastructurii adecvate (22-44%), lipsa de timp (61%) şi costurile ridicate ale activităţilor extraşcolare organizate.

70. Aceste discrepanţe sunt accentuate şi de apartenenţa etnică, şi de contextul cultural. În Republica Moldova, accesul copiilor şi tinerilor la activităţi sportive este profund influenţat de factori precum apartenenţa etnică, mediul de reşedinţă şi condiţiile
socioeconomice. Deşi Recensământul populaţiei şi locuinţelor din anul 2024 (BNS, date preliminare) a arătat că aproximativ 85% dintre cetăţeni se identifică drept moldoveni sau români, există comunităţi importante de găgăuzi, ucraineni, bulgari, romi şi alte grupuri etnice pentru care accesul la infrastructura sportivă este considerabil mai redus. Aceste inegalităţi reflectă nu doar diferenţele regionale de dezvoltare, ci şi lipsa unor politici publice adaptate realităţilor acestor comunităţi.

71. În regiunile cu o pondere semnificativă a minorităţilor – cum sunt UTA Găgăuzia, raioanele Taraclia, Rîşcani, Basarabeasca sau Soroca – infrastructura sportivă este mult mai slab dezvoltată comparativ cu municipiul Chişinău sau alte centre urbane mari. De exemplu, în UTA Găgăuzia, mai puţin de jumătate din instituţiile de învăţământ dispun de săli de sport funcţionale sau de terenuri amenajate pentru activităţi fizice. Această realitate este confirmată de Raportul Ministerului Educaţiei şi Cercetării privind infrastructura şcolară (2023), care evidenţiază un decalaj sistemic între zonele urbane şi rurale, accentuat de componenţa etnică a populaţiei.

72. Mai gravă este situaţia în rândul populaţiei de etnie romă. Persoanele de etnie romă se confruntă cu niveluri ridicate de sărăcie şi excluziune socială, iar copiii din aceste comunităţi au acces limitat la servicii educaţionale, recreative şi la activităţi sportive organizate. Lipsa facilităţilor adecvate, a resurselor materiale şi a programelor extraşcolare accesibile conduce la participarea foarte redusă a copiilor romi la activităţi sportive regulate, accentuând decalajele existente faţă de alţi copii şi limitând oportunităţile de dezvoltare socială şi fizică.

73. Pe lângă lipsa infrastructurii, aceşti copii se confruntă şi cu acces limitat la cadre specializate, echipamente sportive sau transport către centre de antrenament. Absenţa unor programe naţionale dedicate integrării minorităţilor etnice prin sport agravează şi mai mult aceste disparităţi. În prezent, nu există mecanisme bugetare sau iniţiative guvernamentale direcţionate către dezvoltarea infrastructurii sportive în comunităţile etnice vulnerabile.

74. Datele statistice recente ilustrează clar dimensiunea acestor inegalităţi. În anul 2023, 30% dintre copiii din Republica Moldova trăiau în sărăcie. Diferenţele între mediul rural şi cel urban sunt şi mai accentuate: rata sărăciei absolute în rândul copiilor din rural era de 44,6%, comparativ cu doar 14,4% în urban.

75. Aceste realităţi au consecinţe directe asupra participării la sport. Pentru numeroase familii, lipsa resurselor financiare înseamnă imposibilitatea de a susţine participarea copiilor la activităţi sportive – nu doar în ceea ce priveşte echipamentul necesar, ci şi costurile legate de transport, înscrieri sau întreţinere. În paralel, infrastructura sportivă din localităţile defavorizate este adesea precară sau complet absentă, ceea ce limitează considerabil şansele copiilor de a practica sport în mod regulat şi organizat.

76. Marginalizarea socială şi educaţională a copiilor din medii vulnerabile îi privează de beneficiile fundamentale ale sportului – de la sănătate fizică şi dezvoltare emoţională, până la integrare socială şi şanse egale de afirmare. Astfel, sportul, care în mod ideal ar trebui să funcţioneze ca o platformă de incluziune şi echitate, riscă să accentueze şi mai mult disparităţile existente, lăsând în urmă tocmai pe cei care au cea mai mare nevoie de sprijin.

77. Pentru a corecta această tendinţă, este esenţială implementarea unor politici publice care să asigure acces echitabil la activităţile sportive pentru toţi copiii şi tinerii, indiferent de mediul de provenienţă. Aceasta presupune investiţii în infrastructură locală, dezvoltarea de programe sportive gratuite sau subvenţionate, formarea de antrenori comunitari şi integrarea sportului în strategiile naţionale de incluziune socială şi educaţie.

78. Cauze. Resursele financiare limitate restrâng accesul la sălile de antrenament, iar distanţele mari sau lipsa mijloacelor de transport fac dificilă deplasarea către aceste facilităţi sportive. Familiile cu venituri reduse sunt nevoite să prioritizeze nevoile esenţiale, precum hrana şi locuinţa, alocând puţine sau deloc fonduri pentru activităţi sportive. În multe localităţi, infrastructura sportivă este insuficient dezvoltată sau chiar absentă. Potrivit unui studiu UNICEF din anul 2021, doar 13% dintre adolescenţii din Republica Moldova respectă recomandarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de a efectua cel puţin 60 de minute de activitate fizică pe zi, în scădere faţă de 27% în anul 2014.

79. Chiar dacă există dorinţa de a se implica în sport, lipsa terenurilor, a sălilor şi a echipamentelor adecvate împiedică realizarea acestui lucru. Conform unei analize publicate în European Proceedings of Social and Behavioural Sciences (2019), doar 1,9% din populaţia adultă practica sport în mod intens, iar doar 5,3% se angaja în activitate fizică moderată în mod constant. Aceasta reflectă un acces redus la facilităţi sportive şi la spaţii publice amenajate.

80. Accesul limitat la servicii medicale poate conduce la probleme de sănătate netratate, care restricţionează practicarea activităţilor fizice. De asemenea, un regim alimentar neadecvat şi lipsa educaţiei privind sănătatea fizică contribuie la un nivel scăzut al activităţii sportive. Un studiu realizat de U-Report Moldova în perioada pandemiei COVID-19 a arătat că peste 75% dintre adolescenţi nu au mai făcut deloc mişcare fizică acasă în timpul învăţământului online.

81. Persoanele din grupurile minoritare sau marginalizate pot fi victime ale discriminării sau excluziunii sociale, ceea ce le descurajează să participe la activităţi sportive. Lipsa unor politici coerente de incluziune în sport afectează în mod disproporţionat copiii din mediile rurale, din familiile cu venituri mici sau din comunităţile vulnerabile, cum ar fi cele de etnie romă. Raportul UNICEF şi Sporter Moldova (2021) subliniază necesitatea unor intervenţii sistemice pentru a încuraja participarea tinerilor la activităţi fizice şi pentru a reduce inegalităţile în accesul la sport.

82. Consecinţe. Lipsa activităţii fizice conduce la creşterea riscului de boli cronice, precum obezitatea, diabetul zaharat şi afecţiunile cardiovasculare. Potrivit Ministerului Sănătăţii, în ultimii ani s-a observat creşterea constantă a incidenţei bolilor netransmisibile în rândul populaţiei adulte, iar peste 60% dintre decese sunt cauzate de afecţiuni cardiovasculare – afecţiuni direct corelate cu sedentarismul şi cu stilul de viaţă nesănătos.

83. De asemenea, activitatea fizică joacă un rol esenţial în sănătatea mentală, iar absenţa acesteia poate agrava probleme precum anxietatea şi depresia. Într-un studiu U-Report Moldova realizat în rândul tinerilor în timpul pandemiei, mai mult de 70% dintre respondenţi au raportat stări de stres sau anxietate accentuate, pe fondul izolării şi lipsei de mişcare.

84. Sportul oferă oportunităţi importante pentru dezvoltarea abilităţilor personale, cum ar fi disciplina şi munca în echipă. Persoanele care nu participă la activităţi sportive pierd aceste şanse de dezvoltare personală şi profesională. Conform UNICEF, doar 13% dintre adolescenţii moldoveni ating recomandările minime de activitate fizică zilnică (60 de minute), ceea ce afectează nu doar sănătatea lor, ci şi dezvoltarea competenţelor sociale şi motivaţionale esenţiale pentru reuşita în viaţă.

85. Participarea redusă la sport poate perpetua cercul sărăciei şi inegalităţilor sociale, întrucât indivizii din medii defavorizate au mai puţine oportunităţi de a practica sportul de performanţă, care ar putea oferi burse, cariere sportive şi recunoaştere pe plan naţional şi internaţional. În lipsa sprijinului financiar şi a infrastructurii, tinerii talentaţi din mediile rurale sau sărace sunt privaţi de aceste oportunităţi. Potrivit UNICEF, în mediul rural, adolescenţii sunt de două ori mai predispuşi să nu practice deloc sport comparativ cu cei din mediul urban.

Provocarea 7. Corupţia şi managementul ineficient. Corupţia în structurile sportive şi managementul defectuos conduc la o alocare inadecvată a resurselor financiare şi la lipsa transparenţei în procesul de selecţie a sportivilor şi antrenorilor, afectând astfel dezvoltarea echitabilă şi performanţa în domeniul sportului.

86. Potrivit unui studiu realizat de către Centrul Naţional Anticorupţie (CNA) în 2022, gestionarea fondurilor publice destinate sportului este deficitară şi inechitabilă la nivel teritorial. Raportul arată că alocările bugetare sunt adesea făcute pe criterii netransparente şi fără o strategie clară de dezvoltare sportivă pe termen lung. De exemplu, în peste 40% dintre unităţile administrativ-teritoriale nu există o evidenţă clară a cheltuielilor pentru sport, iar în unele cazuri s-au constatat suprapuneri sau duble finanţări nejustificate.

87. Astfel, corupţia în cadrul structurilor administrative şi organizaţionale din domeniul sportiv, împreună cu practicile manageriale ineficiente, sunt factorii determinanţi pentru utilizarea neoptimizată a resurselor financiare disponibile. Aceste fenomene pot conduce la alocări discreţionare şi nejustificate ale fondurilor, afectând direct dezvoltarea infrastructurii sportive şi susţinerea adecvată a sportivilor şi antrenorilor. De asemenea, lipsa transparenţei şi a criteriilor obiective în procesul de selecţie şi promovare a personalului sportiv compromite echitatea şi integritatea competiţiilor, subminează încrederea publicului şi reduce eficienţa întregului sistem sportiv.

88. În absenţa unor măsuri riguroase de prevenire şi control, aceste practici pot avea un impact negativ asupra performanţelor sportive şi asupra dezvoltării durabile a sectorului. Raportul CNA subliniază că lipsa mecanismelor de control intern şi a evaluării periodice a performanţei investiţiilor în sport contribuie la ineficienţa generală a sistemului. Experţii CNA recomandă elaborarea unei strategii naţionale anticorupţie în sport, precum şi introducerea auditului public obligatoriu în toate federaţiile care beneficiază de fonduri de la stat.

89. Cauze. Lipsa unor instrumente riguroase de verificare şi control sporeşte oportunităţile de abuz şi corupţie în sectorul sportiv. În absenţa transparenţei în procesele decizionale, persoanele implicate în acte corupte pot manipula sistemul în propriul lor beneficiu, subminând astfel integritatea şi eficienţa sectorului sportiv.

90. Totodată, în peste 40% dintre unităţile administrativ-teritoriale, autorităţile nu au putut demonstra cum sunt utilizate fondurile pentru sport, potrivit unei investigaţii realizate de CNA. Lipsa unui sistem centralizat de evidenţă şi raportare financiară permite alocarea arbitrară a resurselor, fără criterii clare sau monitorizare ulterioară.

91. Un alt aspect grav este lipsa de transparenţă în selecţia sportivilor şi antrenorilor pentru competiţiile naţionale şi internaţionale. Potrivit unor constatări făcute de Comisia parlamentară de control al finanţelor publice, există semnale de favoritism şi clientelism, în lipsa unor criterii obiective şi transparente. Acest fenomen reduce şansele sportivilor talentaţi din medii defavorizate de a accede la performanţă, accentuând inegalităţile şi subminând meritocraţia în sport.

92. Consecinţe. Corupţia şi managementul defectuos în sportul din Republica Moldova duc la o alocare ineficientă a resurselor financiare, afectând infrastructura, echipamentele şi programele de pregătire. La nivel teritorial, peste 40% din bugetul sportiv este distribuit fără control adecvat, ceea ce favorizează abuzurile şi deciziile discreţionare. Aceste probleme afectează finanţările şi încrederea publicului, blocând dezvoltarea durabilă a sportului în ţară.

Provocarea 8. Promovarea insuficientă a sportului. În Republica Moldova, promovarea insuficientă a sportului în şcoli şi comunităţi nu stimulează implicarea populaţiei în activităţi fizice şi împiedică dezvoltarea unei culturi sportive solide. Conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică (ANSP), doar unul din şase copii cu vârstele între 11 şi 15 ani practică activitate fizică regulată de cel puţin 60 de minute pe zi. Această statistică reflectă o participare scăzută la activităţile sportive, în pofida recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Conform datelor BNS privind infrastructura educaţională, în anul 2024 au activat 1 469 de instituţii de educaţie timpurie în ţară. Totodată, infrastructura şi dotarea acestora, în majoritatea cazurilor, nu facilitează accesul copiilor la activităţi fizice şi la facilităţi sportive adecvate.

93. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă ca fiecare persoană să practice activitate fizică regulată, adaptată vârstei şi condiţiei sale fizice, pentru a maximiza beneficiile asupra sănătăţii şi bunăstării. Astfel, adulţii sunt încurajaţi să practice activităţi fizice aerobe de intensitate medie de o durată minimă de 150-300 de minute pe săptămână sau nu mai puţin de 75-150 de minute pe săptămână de activitate fizică viguroasă, iar copiii şi adolescenţii de 5-17 ani sunt încurajaţi să practice zilnic cel puţin 60 de minute de activitate fizică cu intensitate moderată până la viguroasă şi cel puţin 3 zile pe săptămână să practice activităţi fizice de intensitate viguroasă sau activităţi care întăresc muşchii şi oasele. Potrivit studiilor naţionale, aproximativ 1 din 10 adulţi între 18 şi 69 de ani (Studiul prevalenţei factorilor de risc ai bolilor netransmisibile, STEPS, 2021) şi 1 din 6 adolescenţi de 11-17 ani (Studiul comportamentelor de sănătate a adolescenţilor, HBSC, 2022) respectă recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind activitatea fizică pentru sănătate.

94. Conform informaţiilor furnizate de către BNS, în anul 2024, 76,2% dintre instituţiile de educaţie timpurie erau situate în mediul rural. Această distribuţie geografică poate influenţa accesul copiilor la activităţi fizice şi la facilităţi sportive adecvate.

95. Lipsa unei promovări eficiente în şcoli şi comunităţi, combinată cu distribuţia inegală a infrastructurii educaţionale, contribuie la dificultatea implicării populaţiei în activităţi sportive şi la stagnarea dezvoltării unei culturi sportive solide în societate.

96. Cauze. Lipsa campaniilor eficiente de conştientizare şi de promovare a beneficiilor sportului în Republica Moldova contribuie semnificativ la vizibilitatea redusă a activităţilor sportive în comunităţi. Această problemă este mai acută în localităţile mici şi rurale, unde infrastructura sportivă este adesea insuficient dezvoltată sau chiar absentă. În aceste comunităţi, activităţile sedentare, precum vizionarea televizorului sau jocurile video sunt preferate în detrimentul sportului. În plus, lipsa sportivilor locali cu recunoaştere şi statut de modele demotivează tinerii, reducând interesul şi motivaţia pentru implicarea în activităţi sportive. Aceste cauze contribuie la menţinerea unui nivel scăzut de participare sportivă, afectând dezvoltarea unei culturi sportive solide în societate.

97. Consecinţe. Participarea redusă a tinerilor din Republica Moldova la activităţi sportive are efecte negative clare asupra sănătăţii publice, coeziunii sociale şi dezvoltării economice. Studiile naţionale realizate periodic relevă faptul că nivelul de supraponderabilitate şi de obezitate în rândul copiilor şi al adolescenţilor este în continuă creştere pe parcursul anilor, ceea ce nu poate să nu îngrijoreze. Astfel, 16% dintre adolescenţii de 11-17 ani sunt supraponderali şi 4,4% – obezi (HBSC, anul 2018, anul 2022). Comparativ cu datele studiului precedent din 2018, rata supraponderalităţii a crescut cu 4 puncte procentuale (de la 12% la 16%), iar cea a obezităţii cu 1,4 puncte procentuale (de la 3% la 4,4%). Totodată, 1 din 5 elevi de clasa I (20,7%) prezintă exces ponderal şi 8,8% dintre ei sunt afectaţi de obezitate (COSI, 2022-2023), fiind în creştere comparativ cu studiile efectuate în anii 2013 şi 2017. Aceste date confirmă o tendinţă alarmantă şi subliniază necesitatea unor măsuri urgente de prevenire şi promovare a unui stil de viaţă sănătos, atât prin educaţie nutriţională, cât şi prin stimularea activităţii fizice regulate.

98. Această situaţie duce la un risc sporit de boli cronice, precum diabetul zaharat de
tip 2, afecţiunile cardiovasculare şi hipertensiunea arterială, afectând calitatea vieţii tinerilor şi generând costuri suplimentare pentru sistemul de sănătate. Sportul joacă, de asemenea, un rol esenţial în integrarea socială a tinerilor, oferindu-le oportunităţi de dezvoltare personală şi socială, însă lipsa infrastructurii şi a programelor de promovare limitează accesul la aceste beneficii.

99. Pe plan economic, o populaţie mai puţin activă fizic poate genera costuri mari pentru sistemul medical şi poate afecta productivitatea prin creşterea absenteismului şi a problemelor de sănătate. În plus, sportul contribuie la mândria naţională şi la consolidarea identităţii colective, iar lipsa unei promovări adecvate reduce potenţialul de recunoaştere şi de succes pe plan internaţional.

Provocarea 9. Lipsa unei metodologii clare şi bine definite pentru finanţarea şcolilor sportive

100. Lipsa unei metodologii clare şi bine definite pentru finanţarea şcolilor sportive conduce la subfinanţarea unor instituţii, în timp ce alte instituţii folosesc ineficient sau nu execută integral bugetele alocate. Cauzele acestei situaţii sunt reflectate şi în datele oficiale privind finanţarea sportului în Republica Moldova. Conform Raportului de audit al Curţii de Conturi din 2023, aproape 30% dintre instituţiile sportive au semnalat lipsa unor criterii clare şi transparente în procesul de alocare a fondurilor, ceea ce a condus la utilizarea ineficientă a bugetelor aprobate.

101. Conform Raportului privind activitatea Guvernului în anul 2024, mijloace financiare în sumă de 284 000,6 mii de lei au fost alocate şcolilor sportive din subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru susţinerea formării noilor talente şi pentru dezvoltarea infrastructurii necesare. Cu toate acestea, Raportul Ministerului Educaţiei şi Cercetării arată că distribuţia acestor fonduri nu a fost uniformă, iar unele şcoli au raportat subfinanţare semnificativă în raport cu nevoile reale.

102. Pentru anul 2025, conform Legii bugetului de stat, au fost aprobate mijloace financiare în valoare totală de 132 187,5 mii de lei, iar ulterior suma destinată investiţiilor capitale a fost majorată, ridicând totalul la 142 887,5 mii de lei. În anul 2026, potrivit Cadrului bugetar pe termen mediu (CBTM), pentru perioada 2026-2028 au fost planificate fonduri în valoare de 127 663,7 mii de lei, inclusiv 8 000,0 mii de lei pentru investiţii capitale, totalizând astfel 135 663,7 mii de lei.

103. Autorităţilor administraţiei publice locale le-a fost alocată suma de 588 600,3 mii de lei pentru finanţarea şcolilor sportive în anul 2025, iar pentru anul 2026 bugetul planificat a crescut uşor, ajungând la 592 399,6 mii de lei. Aceste resurse sunt esenţiale pentru dezvoltarea infrastructurii sportive şi pentru susţinerea activităţilor sportive în comunităţi.

Cauze. Lipsa unei metodologii clare şi bine definite pentru finanţarea şcolilor sportive reprezintă una dintre principalele cauze ale distribuirii inechitabile şi ineficiente a resurselor financiare în domeniul sportului. Fără un cadru legal precis care să stabilească criterii obiective şi transparente pentru alocarea fondurilor, procesul devine vulnerabil la decizii arbitrare şi nu reflectă nevoile reale ale instituţiilor sportive. În lipsa unui sistem de evaluare bazat pe performanţă şi pe cerinţele specifice ale fiecărei şcoli, finanţările pot fi direcţionate disproporţionat – unele şcoli se confruntă cu subfinanţare severă, ceea ce afectează calitatea pregătirii şi dezvoltării sportivilor, în timp ce altele pot primi resurse excesive, dar folosite ineficient.

104. Mai mult decât atât, absenţa transparenţei în procesul de repartizare a fondurilor deschide calea pentru practici precum favoritismul sau corupţia, care subminează integritatea şi echitatea întregului sistem de finanţare. Fără mecanisme clare şi riguroase de control şi monitorizare, riscul ca resursele să fie gestionate necorespunzător creşte semnificativ, ceea ce afectează nu doar performanţele sportive, ci şi sustenabilitatea pe termen lung a şcolilor sportive. Prin urmare, elaborarea şi implementarea unei metodologii unificate, transparente şi corelate cu realităţile şi performanţele instituţiilor reprezintă o necesitate urgentă pentru asigurarea unei distribuţii echitabile şi eficiente a finanţării în sport.

105. Consecinţe. Consecinţele lipsei unei metodologii clare şi transparente de finanţare a şcolilor sportive sunt multiple şi profund negative pentru întregul sistem sportiv naţional. În primul rând, instituţiile care se confruntă cu nevoi urgente – pentru întreţinerea infrastructurii, achiziţionarea de echipamente sau plata antrenorilor – pot rămâne subfinanţate, ceea ce le limitează drastic capacitatea de a oferi un mediu educaţional sportiv funcţional şi performant.

106. În al doilea rând, fondurile alocate fără criterii obiective riscă să fie utilizate ineficient, ducând la cheltuieli nejustificate, la lipsă de prioritizare şi, implicit, la risipirea unor resurse publice valoroase. În unele cazuri, lipsa unei metodologii bine stabilite poate determina neexecutarea integrală a bugetului alocat din cauza incertitudinii administrative sau a incapacităţii de planificare strategică la nivel local. Aceste fonduri neutilizate se traduc, practic, în oportunităţi pierdute pentru modernizarea infrastructurii, atragerea de specialişti sau extinderea programelor de formare sportivă.

107. Pe termen mediu şi lung, aceste disfuncţionalităţi afectează direct calitatea pregătirii tinerelor talente, scăzând şansele acestora de a accede la niveluri superioare de performanţă. În absenţa unei finanţări corect direcţionate şi bine gestionate, competitivitatea sportivă a Republicii Moldova este compromisă, iar potenţialul de dezvoltare al sportului naţional rămâne insuficient valorificat.

Provocarea 10. Incluziune socială deficitară în sport. Lipsa facilităţilor şi a condiţiilor adaptate pentru sportivii cu deficienţe de vedere, de auz şi cu dizabilităţi locomotorii reprezintă o problemă persistentă în majoritatea sălilor şi centrelor sportive din Republica Moldova. Această situaţie limitează accesul şi participarea egală a persoanelor cu dizabilităţi la activităţile fizice şi sportive, afectând în mod direct respectarea drepturilor fundamentale ale acestora şi calitatea vieţii.

108. În anul 2024, conform datelor Casei Naţionale de Asigurări, numărul beneficiarilor de pensii de dizabilitate şi de alocaţii sociale de stat de dizabilitate în Republica Moldova a constituit 160 000 de mii de persoane, inclusiv 11 400 de mii de copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 17 ani. Persoanele recunoscute cu dizabilităţi (beneficiari de pensii de dizabilitate şi de alocaţii sociale de stat de dizabilitate) au reprezentat 6,7% din populaţia cu reşedinţă obişnuită, 16,5% dintre aceste persoane aveau un grad sever de dizabilitate, ceea ce impune necesitatea unor facilităţi adaptate în infrastructura publică, inclusiv în domeniul sportului.

109. Nivelul redus al incluziunii sociale în infrastructura şi programele sportive din ţară constituie o problemă sistemică. Lipsa condiţiilor adaptate pentru persoanele cu deficienţe senzoriale şi locomotorii persistă în majoritatea facilităţilor sportive publice. Într-un raport al Naţiunilor Unite în Moldova (2021), s-a constatat că doar 26% dintre moldoveni acceptă incluziunea persoanelor cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale, aceasta reflectând un nivel scăzut de deschidere şi integrare socială.

110. Printre cauzele principale se numără:

110.1. absenţa standardelor obligatorii de accesibilitate în construcţia şi amenajarea infrastructurii sportive;

110.2. lipsa echipamentelor specializate (de ex., aparate adaptate, materiale tactile pentru nevăzători, semnalizări vizuale sau sonore etc.);

110.3. inexistenţa personalului calificat pentru a lucra cu persoanele cu nevoi speciale;

110.4. lipsa unor politici coerente de promovare a sportului pentru toţi.

111. Această excludere afectează grav participarea activă a persoanelor cu dizabilităţi la activităţile fizice şi sportive şi contravine principiilor egalităţii de şanse şi coeziunii sociale promovate de legislaţia naţională şi de standardele internaţionale privind drepturile omului.

112. Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a iniţiat în 2023 procesul de elaborare a Programului naţional de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2024-2028, care prevede inclusiv măsuri pentru îmbunătăţirea accesului la infrastructura sportivă. Cu toate acestea, implementarea concretă a acestor măsuri este încă în fază incipientă.

113. Cauze.Incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi în domeniul sportului din Republica Moldova este afectată de o serie de cauze sistemice şi structurale.

114. În primul rând, majoritatea sălilor şi facilităţilor sportive din ţară nu sunt proiectate sau echipate corespunzător pentru a răspunde nevoilor sportivilor cu deficienţe de vedere, de auz şi cu dizabilităţi locomotorii. Potrivit Raportului alternativ privind implementarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, elaborat de Alianţa Organizaţiilor pentru Persoane cu Dizabilităţi din Republica Moldova (2022), doar sub 10% din infrastructura publică sportivă este accesibilă pentru persoanele cu mobilitate redusă.

115. Un alt factor critic îl reprezintă nivelul scăzut de conştientizare atât în rândul decidenţilor, cât şi al populaţiei generale, cu privire la importanţa incluziunii sociale în sport. Potrivit Studiului sociologic privind percepţiile asupra dizabilităţii, realizat de PNUD Moldova în 2021, doar 26% dintre respondenţi considerau că persoanele cu dizabilităţi ar trebui să participe activ în viaţa publică, inclusiv în sportul de performanţă sau recreativ.

116. De asemenea, pregătirea insuficientă a personalului sportiv pentru a lucra cu persoanele cu dizabilităţi reprezintă o problemă majoră. Potrivit Raportului anual privind sistemul educaţional şi sportiv din 2023, elaborat de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, mai puţin de 5% dintre antrenori şi profesorii de educaţie fizică dispun de instruire formală sau de certificare în adaptarea activităţilor sportive pentru persoanele cu dizabilităţi.

117. Un obstacol adiţional îl reprezintă persistenţa stereotipurilor şi atitudinilor tradiţionale negative faţă de persoanele cu dizabilităţi. Potrivit Barometrului de Opinie Publică 2022, doar 34% dintre cetăţeni cred că persoanele cu dizabilităţi pot fi competitive în sport, iar peste 40% consideră că acestea ar trebui să participe la activităţi separate sau specializate.

Consecinţe. Lipsa accesului la infrastructură sportivă adecvată pentru persoanele cu deficienţe de auz, de vedere şi locomotorii conduce la excluderea acestora din activităţile fizice şi sportive, ceea ce agravează fenomenul de izolare socială şi marginalizare. Participarea redusă la activităţile fizice are un impact negativ asupra sănătăţii fizice şi psihice a acestor persoane, limitându-le dezvoltarea personală, încrederea în sine şi incluziunea în comunitate.

118. Această excludere contribuie la adâncirea inegalităţilor sociale şi creează un decalaj accentuat între persoanele cu dizabilităţi şi restul populaţiei. În acelaşi timp, societatea pierde şansa de a valorifica potenţialul sportiv, creativ şi uman al acestor indivizi, ceea ce diminuează coeziunea socială şi diversitatea în domeniul sportului. Nevalorificarea acestui potenţial afectează nu doar persoanele în cauză, ci şi întreaga societate, care nu beneficiază de aportul complet al tuturor cetăţenilor.

Provocarea 11. Dopajul. Una dintre problemele majore care afectează sistemul sportiv din Republica Moldova sunt încălcările ale reglementărilor antidoping. Această situaţie este alimentată în mare parte de lipsa unor programe educaţionale bine structurate şi a unei formări corespunzătoare în domeniul eticii sportive, al valorilor olimpismului şi al cunoaşterii listelor de substanţe şi metode interzise.

119. Un element esenţial îl constituie lipsa integrării educaţiei antidoping în curricula de educaţie fizică pentru învăţământul general şi cel extraşcolar. Conform Raportului anual al Ministerului Educaţiei şi Cercetării din 2023, mai puţin de 5% dintre cadrele didactice şi antrenorii activi au urmat instruiri sau deţin certificări privind adaptarea pregătirii sportive la cerinţele reglementărilor antidoping. Această carenţă educaţională determină o slabă cunoaştere a obligaţiilor ce le revin sportivilor şi personalului tehnic conform Codului Mondial Antidoping, adoptat în Republica Moldova în 2022.

120. Consecinţele sunt multiple. Sportivii pot consuma substanţe interzise din necunoaştere, ceea ce le afectează sănătatea fizică şi psihică, iar integritatea competiţiilor să fie pusă sub semnul întrebării. În plus, imaginea sportului naţional suferă la nivel internaţional, iar participarea la competiţii de rang înalt poate fi compromisă prin posibile sancţiuni colective.

121. Este necesară elaborarea şi implementarea unor politici educaţionale clare şi coerente, care să includă formarea sistematică a sportivilor, a antrenorilor şi a personalului medical în domeniul antidoping. Campaniile de informare şi instruire trebuie să fie permanente şi să respecte standardele internaţionale stabilite de Agenţia Mondială Antidoping (WADA). Doar astfel poate fi consolidată o cultură a responsabilităţii şi integrităţii în sportul din Republica Moldova.

122. Cauze.Lipsa unor programe educaţionale structurate şi integrate în sistemele de învăţământ şi în cadrul structurilor sportive determină o insuficientă informare a sportivilor privind valorile olimpice, etica sportivă şi regulile antidoping. Această carenţă duce la necunoaşterea substanţelor şi metodelor interzise, precum şi a consecinţelor grave ale dopajului asupra sănătăţii şi integrităţii competiţiilor. În absenţa unor campanii preventive şi a accesului la materiale educaţionale specializate, sportivii, antrenorii şi alţi actori din domeniul sportului rămân nepregătiţi pentru a face faţă tentaţiilor sau presiunilor legate de utilizarea substanţelor dopante. Acest context favorizează creşterea riscului de abateri antidoping, afectând astfel imaginea şi credibilitatea sportului naţional.

123. Consecinţe. Sportivii depistaţi pozitiv sunt supuşi suspendărilor şi riscă să îşi piardă bursele, titlurile, medaliile şi alte recunoaşteri obţinute. Dopajul provoacă efecte negative serioase asupra sănătăţii, cum ar fi afecţiuni cardiovasculare, tulburări ale sistemului nervos şi dezechilibre hormonale, care pot avea repercusiuni pe termen lung. De asemenea, sportivii implicaţi în dopaj suferă compromiteri majore ale reputaţiei personale, pierd sponsorizările şi sprijinul financiar, ceea ce afectează cariera lor sportivă şi oportunităţile viitoare. În plus, aceste practici compromit integritatea sportului, subminând valorile fairplayului şi afectând încrederea publicului în corectitudinea şi autenticitatea competiţiilor sportive.

124. Viziunea strategică pentru dezvoltarea educaţiei fizice şi sportului se axează pe promovarea accesului larg la activităţi sportive, asigurând implicarea tuturor categoriilor de vârstă şi niveluri de pregătire. Obiectivul principal este ca, până în anul 2030, cel puţin 55% din populaţia ţării să practice sport regulat, în scopul întreţinerii sănătăţii şi îmbunătăţirii calităţii vieţii. În paralel, se urmăreşte modernizarea şi consolidarea cadrului normativ, astfel încât finanţarea atât a sportului de performanţă, cât şi a sportului pentru toţi să fie diversificată şi sustenabilă, sprijinind astfel dezvoltarea armonioasă a întregului sistem sportiv naţional.

II. OBIECTIVELE GENERALE ŞI SPECIFICE PRIVIND DEZVOLTAREA

EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG

Obiectivul general 1. Îmbunătăţirea/modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii sportive pentru practicarea exerciţiului fizic şi sportului până în anul 2030

125. Obiectivul specific 1.1. Dezvoltarea infrastructurii sportive educaţionale până în 2028 prin construirea sau prin modernizarea a cel puţin 10 complexuri sportive multifuncţionale aliniate standardelor naţionale, ceea ce va conduce la creşterea cu minimum 30% a numărului total de unităţi dotate cu facilităţi precum bazine, arene, piste de alergare şi alte echipamente necesare pentru desfăşurarea activităţilor sportive la toate nivelurile de învăţământ.

126. Obiectivul specific 1.2. Extinderea numărului de complexuri sportive multifuncţionale şi terenuri sportive (terenuri de fotbal, piste de atletism, terenuri de volei, de baschet, zonă de pregătire multifuncţională) astfel încât, până în anul 2028, numărul acestora să crească rezonabil, acoperind până la 30% dintre necesităţile de validare rezervate pentru ocuparea copiilor.

127. Obiectivul specific 1.3. Creşterea numărului de centre destinate pregătirii loturilor naţionale pentru participarea la competiţii naţionale şi internaţionale astfel încât, până în anul 2028, numărul de sportivi în centrele de pregătire pentru loturile naţionale să se mărească cu 40%.

128. Obiectivul specific 1.4. Sporirea, până în 2028, a numărului de complexuri sportive multifuncţionale şi de terenuri sportive cu peste 500 de locuri (existente), în vederea extinderii ariilor destinate pentru activitatea sportivă şi adaptarea acestora la nevoile tuturor categoriilor de populaţie.

129. Obiectivul specific 1.5. Extinderea, până în anul 2028, a numărului de staţii de control doping asamblate/amenajate conform standardelor WADA şi urmărirea traseului profesional al sportivilor la nivel de sistem, astfel încât numărul sportivilor care vor beneficia de control doping să crească cu cel puţin 10%.

Obiectivul general 2. Stimularea practicării activităţilor sportive pentru toţi, în vederea unui mod de viaţă sănătos

130. Obiectivul specific 2.1. Promovarea în cadrul instituţiilor de învăţământ general, în centrele pentru copii şi tineret şi în structurile de educaţie extraşcolară a unui număr de programe sportive şi de campionate şcolare, gimnaziale şi liceale la probele sportive (fotbal, baschet, volei, atletism, gimnastică artistică) astfel încât, până în anul 2028, numărul de programe sportive şi de campionate şcolare să crească cu 3-5 programe şi campionate anual faţă de unul existent în prezent.

131. Obiectivul specific 2.2. Motivarea unui număr mai mare de copii pentru a se înscrie în grupele de începători în şcolile sportive astfel încât, până în anul 2028, numărul copiilor în grupele de începători să crească cu circa 20 %.

132. Obiectivul specific 2.3. Creşterea şi extinderea numărului de evenimente şi de acţiuni cu caracter sportiv desfăşurate prin participarea activă a reţelei de instituţii de învăţământ, integrarea şi implementarea metodologiei “Sport pentru dezvoltare”, parte integrantă a măsurii “Moldova în mişcare”, astfel încât, până în anul 2028, numărul de evenimente să crească cu 15% anual.

133. Obiectivul specific 2.4. Asigurarea inserţiei şi crearea condiţiilor de socializare şi de incluziune prin intermediul activităţilor sportive pentru un număr extins de persoane cu dizabilităţi, care participă constant la activităţile sportive organizate, astfel încât, până în anul 2028, rata de participare a persoanelor cu dizabilităţi la activităţile sportive să atingă nivelul de 40% din totalul persoanelor cu dizabilităţi apte de practicare a sportului.

134. Obiectivul specific 2.5. Asigurarea, până în anul 2028, a creşterii cu 20% a numărului elevilor şi studenţilor implicaţi sistematic în activităţi sportive, prin crearea/modernizarea a cel puţin 50 de infrastructuri sportive în mediul şcolar şi universitar.

135. Obiectivul specific 2.6. Creşterea cu 30% până în anul 2028 a ponderii persoanelor ce practică regulat exerciţii fizice pentru menţinerea sănătăţii, prin promovarea unui stil de viaţă activ şi prin asigurarea accesului liber la activităţi sportive, cu implicarea eficientă a tuturor factorilor de decizie.

136. Obiectivul specific 2.7. Crearea condiţiilor şi încurajarea practicării activităţii fizice şi a sportului în rândul persoanelor vârstnice, menite să contribuie la promovarea sănătăţii şi la valorificarea potenţialului uman, astfel încât, până în anul 2028, proporţia celor care adoptă un mod de viaţă activ să ajungă la 20% din totalul populaţiei vârstnice.

137. Obiectivul specific 2.8. Până în anul 2028 se va asigura creşterea cu cel puţin 25% a numărului de elevi care dispun de cunoştinţe privind valorile olimpismului, principiul voluntariatului, reglementările antidoping, incluziunea, etica şi integritatea, prin revizuirea şi eficientizarea programelor gimnaziale şi liceale la disciplina educaţia fizică.

Obiectivul general 3. Dezvoltarea sportului de performanţă

138. Obiectivul specific 3.1. Creşterea numărului de sportivi de performanţă de la circa 6 000 de sportivi legitimaţi în federaţiile sportive naţionale în prezent la 10 000 până în anul 2028, prin promovarea şi motivarea parteneriatelor dintre instituţiile de învăţământ extraşcolar sportiv, în scopul identificării sportivilor cu potenţial fizic ridicat şi cu abilităţi motrice deosebite.

139. Obiectivul specific 3.2. Sprijinirea loturilor naţionale astfel încât, până în anul 2028, ponderea asigurării cu echipament sportiv a acestora să crească cu cel puţin 5% anual.

140. Obiectivul specific 3.3. Sporirea numărului sportivilor de performanţă cu acces liber la serviciile medicale specializate, până în anul 2028, cu cel puţin 50% anual.

141. Obiectivul specific 3.4. Creşterea numărului de persoane cu dizabilităţi care practică sportul de performanţă, prin crearea condiţiilor de socializare, prin adaptare psihosocială, educaţional-incluzivă şi prin asistenţă psihologică în sport, astfel încât numărul acestora, până în anul 2028, să crească cu 15% anual.

142. Obiectivul specific 3.5. Promovarea valorilor sportului curat, precum şi motivarea şi dezvoltarea percepţiilor pozitive ale sportivilor de performanţă privind instruirea în domeniile antidoping, eticii şi integrităţii sportive astfel încât, până în anul 2028, proporţia sportivilor instruiţi în aceste domenii să atingă nivelul de 40% din totalul sportivilor de performanţă.

Obiectivul general 4. Îmbunătăţirea procesului de formare continuă a cadrelor didactice

143. Obiectivul specific 4.1. Asigurarea inserţiei şi a sprijinului profesional pentru cadrele didactice din domeniul educaţiei fizice şi sportului, prin îmbunătăţirea procesului de formare profesională continuă astfel încât, până în anul 2028, numărul de cadre didactice instruite să crească cu cel puţin 20% anual.

144. Obiectivul specific 4.2. Asigurarea, până în anul 2028, a condiţiilor de formare profesională iniţială şi continuă pentru cadrele didactice din domeniul educaţiei fizice şi sportului în activitatea lor cu persoanele/copiii cu nevoi speciale (deficienţe fizice/mentale) pentru o educaţie incluzivă de calitate în cel puţin 60% dintre instituţiile de învăţământ extraşcolar sportiv.

145. Obiectivul specific 4.3. Creşterea numărului de persoane instruite la cursurile de acordare a primului ajutor medical pentru specialiştii din domeniul educaţiei fizice şi sportului în cadrul instituţiilor publice sau private care sunt acreditate şi abilitate pentru această activitate în conformitate cu legislaţia şi sprijinirea instituţiilor de învăţământ extraşcolar în dezvoltarea parteneriatelor pentru o mai bună colaborare pe acest segment astfel încât, până în anul 2028, rata celor instruiţi să crească până la 50%.

146. Obiectivul specific 4.4. Creşterea numărului proiectelor de mobilitate internaţională Erasmus+ pentru cadrele didactice din domeniul educaţiei fizice şi sportului, prin participarea activă a asociaţiilor şi federaţiilor sportive, astfel încât, până în anul 2028, numărul de programe să crească cu cel puţin 5% anual.

147. Obiectivul specific 4.5. Asigurarea şi creşterea numărului programelor de perfecţionare acreditate pentru arbitrii de categorie naţională, organizate de către instituţiile publice sau private care sunt acreditate şi abilitate pentru această activitate în conformitate cu legislaţia, în colaborare cu asociaţiile şi federaţiile sportive naţionale, astfel încât, până în anul 2028, numărul de programe să crească cu 10% anual.

148. Obiectivul specific 4.6. Sporirea şi diversificarea numărului programelor de perfecţionare acreditate, organizate de către asociaţiile, federaţiile sportive naţionale sau\şi alte instituţii acreditate pentru profesorii de educaţie fizică şi antrenori, astfel încât, până în anul 2028, numărul programelor acreditate să crească cu 30%.

149. Obiectivul specific 4.7. Până în anul 2028 va spori şi se va diversifica cu cel puţin 40% numărul programelor de educaţie, formare şi perfecţionare destinate ambasadorilor antidoping, ofiţerilor de integritate în sport şi ofiţerilor de control doping, prin implementarea a minimum 5 noi module educaţionale şi campanii de promovare axate pe motivarea sportivilor şi consolidarea culturii sportului curat şi integru.

150. Obiectivul specific 4.8. Încurajarea parteneriatelor dintre instituţiile de învăţământ general, extraşcolar sportiv, asociaţiile sportive, federaţiile sportive şi Agenţia Naţională Antidoping în scopul creşterii numărului de persoane instruite la cursurile de educaţie antidoping, etică şi integritate în sport destinate profesorilor de educaţie fizică şi personalului asistent al sportivilor, astfel încât, până în anul 2028, numărul de instituţii implicate în proiecte de parteneriat să crească cu cel puţin 5% anual.

III. INDICATORII DE MONITORIZARE

IV. IMPACTUL IMPLEMENTĂRII PROGRAMULUI

151. În urma punerii în practică a prezentului Program, sportul va contribui la reducerea sărăciei, prin cultivarea abilităţilor specifice, şi la îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei. Prin promovarea unui stil de viaţă activ şi prin creşterea participării la activităţi sportive, se va reduce incidenţa bolilor cronice, precum obezitatea, diabetul şi bolile cardiovasculare. Activitatea fizică regulată este esenţială pentru menţinerea sănătăţii şi pentru prevenirea afecţiunilor asociate unui stil de viaţă sedentar.

152. Prin majorarea numărului persoanelor care vor practica sportul ca profesie sau ca pasiune, va fi promovat un mod sănătos de viaţă, astfel încât se va majora speranţa de viaţă sănătoasă, se va reduce rata criminalităţii şi se va îmbunătăţi nivelul de prosperitate şi împlinire. De asemenea, este important faptul că, odată cu creşterea accesului la infrastructura de calitate pentru toţi oamenii, vor fi schimbate atitudinile, relaţiile sociale se vor îmbunătăţi, administraţia publică va fi mai responsabilă şi receptivă, iar generaţii întregi vor fi pregătite pentru a contribui la dezvoltarea durabilă a ţării.

153. Aşadar, până în 2028, în urma implementării prezentului Program:

153.1. va creşte stimularea practicării activităţilor sportive pentru toţi, în vederea unui mod de viaţă sănătos, şi promovarea valorilor olimpice şi antidoping (etică şi integritate) în rândul copiilor şi tinerilor prin programe şcolare şi extraşcolare. (O3.3, O5.2);

153.2. va creşte substanţial dezvoltarea sportului de performanţă, elaborarea programelor de educaţie antidoping şi asigurarea instruirii sportivilor de performanţă. (O3.3, O4.3, O5.2);

153.3. se va îmbunătăţi procesul de formare continuă a cadrelor didactice, în contextul realizării studiilor/cercetărilor în domeniul sportului, iar ANACEC va acredita programele de educaţie în domeniu (ODD 4.4);

153.4. va creşte numărul persoanelor cu dizabilităţi care participă activ la activităţile sportive desfăşurate în mod permanent;

153.5. va creşte numărul de elevi şi studenţi care practică sistematic o ramură de sport;

153.6. va creşte ponderea cetăţenilor care practică exerciţiul fizic în scop asanativ;

153.7. va creşte numărul programelor de mobilitate internaţională Erasmus+ Sport pentru cadrele didactice din domeniul educaţiei fizice şi sportului.

V. COSTURI PRIVIND REALIZAREA OBIECTIVELOR SPECIFICE

VI. RISCURILE DE IMPLEMENTARE

154. În acest context, Ministerul Educaţiei şi Cercetării va întreprinde toate măsurile şi va depune toate eforturile pentru crearea condiţiilor optime de implementare a prezentului Program şi pentru reducerea riscurilor menţionate anterior.

VII. AUTORITĂŢILE/ INSTITUŢIILE RESPONSABILE

DE IMPLEMENTAREA PROGRAMULUI

155. Prezentul Program se aprobă de către Guvern. Responsabilitatea primară pentru monitorizarea şi implementarea Programului îi revine Ministerului Educaţiei şi Cercetării, precum şi ministerelor de ramură: Ministerului Dezvoltării Economice şi Digitalizării, Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Ministerului Sănătăţii, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerului Finanţelor, precum şi altor ministere care au în subordine instituţii sportive. În scopul implementării obiectivelor prezentului Program, anual, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, precum şi ministerele de ramură vor planifica mijloace financiare în bugetele proprii, în conformitate cu atribuţiile şi responsabilităţile domeniilor de implicare. Planificarea mijloacelor financiare pe termen mediu se va realiza prin Cadrul bugetar pe termen mediu. Utilizarea resurselor umane şi bugetare necesare pentru implementarea obiectivelor prezentului Program vor fi din contul statelor-limită de personal şi al programelor bugetare aprobate. Pentru eficientizarea implementării prezentului Program, vor fi atrase şi surse de la partenerii externi.

156. La nivel local, responsabilitatea implementării prezentului Program le revine organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului, tineretului şi sportului, autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor de învăţământ extraşcolar sportiv, comunităţii şi familiei.

VIII. PROCEDURI DE RAPORTARE, MONITORIZARE ŞI EVALUARE

157. În contextul implementării prezentului Program, va fi desfăşurat procesul de monitorizare şi de evaluare a rezultatelor obţinute. Acesta se asigură că acţiunile prioritare ale prezentului Program sunt întreprinse şi că ele conduc la atingerea obiectivelor şi viziunii formulate în Strategia de dezvoltare “Sport 2030”.

158. Procesul de raportare în etapa de monitorizare se va realiza în regim continuu, prin elaborarea rapoartelor anuale de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu participarea autorităţilor publice centrale şi locale, a instituţiilor subordonate şi a partenerilor relevanţi. Aceste rapoarte vor fi parte componentă a Raportului anual de activitate al Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi vor fi prezentate Guvernului până la data de 31 martie a fiecărui an. Rapoartele vor include date privind nivelul de implementare a acţiunilor prioritare, gradul de realizare a indicatorilor, precum şi eventualele dificultăţi şi soluţii propuse.

159. Procesul de raportare în etapa de evaluare se va desfăşura la finalul perioadei de implementare, prin elaborarea unui raport de evaluare amplu. Acesta va fi fundamentat pe următoarele criterii:

159.1. relevanţa documentului de politici publice şi a măsurilor incluse pentru ţară;

159.2. gradul de realizare al obiectivelor (efectivitate);

159.3. modul de utilizare a mijloacelor bugetare alocate (eficienţa);

159.3. capacitatea de a produce efecte de durată (durabilitatea);

159.4. impactul documentului de politici publice, estimat în cadrul evaluării finale.

160. Raportul final va fi completat prin organizarea unor sondaje sociologice privind calitatea implementării prezentului Program, precum şi prin consultarea experţilor independenţi şi a organizaţiilor reprezentative din domeniul sportului.

161. Responsabilităţile instituţiilor implicate sunt clar delimitate:

161.1. Ministerul Educaţiei şi Cercetării coordonează procesul de monitorizare şi de evaluare, centralizează datele, elaborează rapoartele şi asigură prezentarea acestora către Guvern, precum şi le face publice;

161.2. ministerele şi autorităţile publice centrale, conform competenţelor, colectează date şi prezintă anual, până la data de 31 ianuarie a anului următor perioadei de raportare, informaţii Ministerului Educaţiei şi Cercetării,;

161.3. autorităţile administraţiei publice locale şi instituţiile de învăţământ contribuie la implementarea şi la raportarea măsurilor pe plan local;

161.4. partenerii sociali, organizaţiile sportive şi societatea civilă pot fi implicaţi în consultări şi în evaluări externe.

162. Mecanismele de asigurare a transparenţei şi a participării părţilor interesate includ:

162.1. publicarea rapoartelor anuale şi a raportului final de evaluare pe site-ul web oficial al Ministerului Educaţiei şi Cercetării;

162.2. organizarea de consultări publice, mese rotunde şi dezbateri tematice, cu participarea federaţiilor sportive, a organizaţiilor neguvernamentale, a comunităţilor academice şi a altor părţi interesate;

162.3. mediatizarea activă a etapelor de implementare şi a rezultatelor prin intermediul mass-media şi al reţelelor de comunicare instituţionale;

162.4. asigurarea accesului liber la datele şi la indicatorii de monitorizare, în format deschis, pentru a permite analiza independentă de către experţi şi public.

163. În acest mod, procesul de monitorizare şi de evaluare va fi unul participativ, transparent şi orientat spre rezultate, asigurând coerenţa şi eficienţa implementării prezentului Program.

IX. DURABILITATEA FINANCIARĂ A PROGRAMULUI

164. Costurile de implementare a prezentului Program sunt dificil de stabilit cu exactitate în lipsa detaliilor adiţionale cu privire la modalităţile de implementare a acţiunilor prioritare. În consecinţă, costurile exacte pentru implementarea SD “Sport 2030” şi a prezentului Program vor fi determinate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi alte autorităţi publice centrale în procesul de planificare financiară strategică, precum şi în procesul de prioritizare a solicitărilor de finanţare din partea partenerilor de dezvoltare. Finanţarea implementării prezentului Program va fi realizată din sursele bugetului de stat, ale bugetelor locale şi prin atragerea de granturi, fonduri, sponsorizări şi alte surse legale, urmând metodologia bugetării bazate pe programe şi performanţă.

165. Costul total al acţiunilor incluse în Program este de 472886,9 mii de lei, dintre care 22714,9 mii de lei sunt prevăzuţi în Cadrul Bugetar pe Termen Mediu 2026-2028, iar 3172,0 mii de lei reprezintă eventuala contribuţie a partenerilor de dezvoltare. În prezentul Program sunt incluse şi costuri neacoperite în sumă de 447 000 mii de lei. Costurile de implementare a prezentului Program includ cheltuielile curente şi administrative, activele nefinanciare aferente instituţiilor sportive, costul acţiunilor, precum organizarea de evenimente sportive, reabilitarea, modernizarea şi construcţia infrastructurii sportive, instruiri, realizarea de cercetări, studii etc.

166. Prezentul Program prevede şi obiective care nu vor putea fi realizate fără identificarea surselor adiţionale de finanţare. Finanţarea cheltuielilor neacoperite va fi asumată în fiecare etapă de planificare bugetară, în funcţie de cadrul de resurse financiare disponibile.

167. Evaluarea sustenabilităţii financiare a implementării prezentului Program s-a bazat pe trei scenarii de simulare a acesteia, şi anume: scenariul statu quo, scenariul moderat şi scenariul avansat.

168. Descrierea scenariilor:

168.1. scenariul statu quo presupune creşterea cheltuielilor specifice per educabil conform indicelui preţurilor de consum, după cum urmează: 6,9% – pentru anul 2026, 5% – pentru anul 2028 şi 5% – pentru anul 2028;

168.2. scenariul moderat presupune că, suplimentar la creşterile conform indicelui preţurilor de consum (scenariul statu quo), se preconizează o creştere a cheltuielilor specifice per educabil cu 4% între anii 2026 şi 2028 şi cu 10% între anii 2029 şi 2030;

168.3. scenariul avansat presupune că, suplimentar la creşterile conform indicelui preţurilor de consum (scenariul statu quo), pentru toţi anii de implementare a Strategiei
(2026-2030), se preconizează o creştere anuală uniformă a cheltuielilor specifice per educabil cu 8%.

169. Interpretarea rezultatelor. Cele mai pronunţate decalaje între costurile pentru ,sectorul educaţiei” cu cuvintele “sectorul “Tineret şi sport”, domeniul “Sport” prevăzute de prezentul Program şi de Cadrul bugetar pe termen mediu 2026-2028 sunt înregistrate în cazul scenariului avansat. Prin urmare, la baza prezentului Program a fost pus scenariul moderat.

 X. PLANUL DE ACŢIUNI PRIVIND REALIZAREA PROGRAMULUI