200/13.11.2024 Dispoziţie cu privire la aprobarea Foii de parcurs pentru implementarea Directivei Consiliului 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

D I S P O Z I Ţ I E

cu privire la aprobarea Foii de parcurs pentru implementarea

Directivei Consiliului 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind

tratarea apelor urbane reziduale

nr. 200-d  din  13.11.2024

 (în vigoare 21.11.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 482-485 art. 93 din 21.11.2024

* * *

În temeiul art.6 lit.b) şi h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare,

Ţinând cont de prevederile Acordului de Asociere dintre Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 27 iunie 2014,

În conformitate cu prevederile Planului naţional de acţiuni pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană pe anii 2024-2027 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr.422-425, art.1020), cu modificările ulterioare,

În scopul implementării Directivei Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (91/271/CEE) (Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene L 135/40 din 30 mai 1991), Guvernul

DISPUNE:

1. Se aprobă Foaia de parcurs pentru implementarea Directivei Consiliului 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (se anexează).

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale, în limitele competenţelor funcţionale, vor asigura realizarea Foii de parcurs şi vor prezenta Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, până la data de 1 februarie a anului următor anului de gestiune, informaţia cu privire la implementarea prevederilor acesteia.

3. Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va monitoriza şi va prezenta Guvernului, până la data de 1 martie a anului următor anului de gestiune, rapoarte anuale privind procesul de implementare a Foii de parcurs.

4. Prezenta dispoziţie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobată

prin Dispoziţia Guvernului nr.200-d/2024

FOAIA DE PARCURS

pentru implementarea Directivei Consiliului 91/271/CEE

din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale

Prezenta Foaie de parcurs are scopul de a identifica acţiunile necesare pentru armonizarea legislaţiei Republicii Moldova în domeniul gestionării apelor uzate la prevederile normelor acquis-ului comunitar, în special la prevederile Directivei Consiliului 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (în continuare – Directiva 91/271/CEE).

Acţiunile prezentei Foi de parcurs reprezintă şi temeiul derulării negocierilor în domeniul alimentării cu apă şi serviciilor de canalizare, în special colectarea, transportarea, epurarea şi deversarea apelor uzate, respectând normele de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului înconjurător.

În procesul de elaborare a Foii de parcurs au fost considerate angajamentele asumate de Republica Moldova prin Acordul de Asociere dintre Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 27 iunie 2014, care au intrat în vigoare la 1 iulie 2016.

În contextul descrierii acţiunilor necesare pentru implementarea Directivei 91/271/CEE, sunt utilizate următoarele noţiuni:

ape urbane reziduale – apele menajere uzate sau amestecul de ape menajere uzate cu ape industriale uzate şi/sau ape de scurgere;

ape menajere uzate – apele uzate care provin de la aşezări şi servicii rezidenţiale şi care sunt generate, în special, de metabolismul uman şi de activităţile menajere;

ape industriale uzate – toate apele uzate care provin din spaţiile utilizate în scopuri comerciale sau industriale, altele decât apele menajere uzate sau apele de scurgere;

aglomerare – o zonă în care populaţia şi/sau activităţile economice sunt concentrate suficient, astfel încât să fie posibilă colectarea apelor urbane reziduale în vederea dirijării lor către o staţie de epurare sau un punct final de evacuare;

echivalent-locuitor (EL) – încărcarea organică biodegradabilă cu o cerere biochimică de oxigen în cinci zile (CBO5) de 60 de grame de oxigen pe zi;

tratare primară – tratarea apelor urbane reziduale printr-un procedeu fizic şi/sau chimic care cuprinde decantarea materiilor solide în suspensie sau prin alte procedee prin care CBO5 a apelor reziduale care intră se reduce cu cel puţin 20 % înaintea evacuării, şi totalul materiilor solide în suspensie al apelor reziduale care intră, cu cel puţin 50 %;

tratare secundară – tratarea apelor urbane reziduale printr-un procedeu care conţine în general o tratare biologică cu decantare secundară sau printr-un procedeu care permite respectarea condiţiilor din anexa I la Directiva 91/271/CEE;

tratare corespunzătoare – tratarea apelor urbane reziduale prin orice procedeu şi/sau sistem de evacuare care să permită, pentru apele receptoare de deşeuri, respectarea obiectivelor de calitate reţinute, precum şi conformarea la dispoziţiile corespunzătoare ale prezentei directive şi ale altor directive comunitare;

nămoluri – nămolurile reziduale, tratate sau nu, care provin de la staţiile de epurare a apelor urbane reziduale.

1. INTRODUCERE

Infrastructura slab dezvoltată de alimentare cu apă şi de canalizare în Republica Moldova şi accesul redus al populaţiei la servicii de alimentare cu apă şi de canalizare, creează provocări semnificative în dezvoltarea durabilă şi protecţie a mediului şi a sănătăţii umane din cauza insuficienţei capacităţilor alimentare cu apă şi de epurare a apelor uzate generate, în special în localităţile care sunt conectate la apeduct dar care nu au acces la servicii de canalizare. Aproximativ 63 % din volumul apelor uzate din ţară nu sunt supuse nici colectării, nici proceselor de epurare. În zonele rurale, epurarea apelor uzate este aproape inexistentă. Această situaţie prezintă riscuri de poluare biologică şi nutritivă a apelor de suprafaţă din cauza epurării insuficiente sau absente şi a scurgerilor de ape uzate generate din activităţi agricole.

Guvernul manifestă atenţie sporită în procesul de identificare a soluţiilor pentru localităţile urbane, aşa cum anume acest tip de localităţi sunt conectate în prezent la infrastructura de canalizare şi generează ape uzate, cu puternice influenţe negative generate de activităţile industriale.

Deşi au fost depuse eforturi pentru a ajusta cadrul de reglementare, provocările întâmpinate în procesul de implementare a acestora încă mai persistă. Adiţional dezvoltării şi finanţării proiectelor de infrastructură de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate, consolidarea capacităţilor analitice şi a expertizei sectoriale este esenţială pentru gestionarea cu succes a apelor uzate.

1.1. Raţionamentul/importanţa aproximării

efective a cadrului de reglementare

În procesul de negociere pentru integrarea în Uniunea Europeană (în continuare – UE), Republica Moldova şi-a asumat angajamentul de a asigura armonizarea legislaţiei naţionale la prevederile acquis-ul comunitar în domeniul mediului, care include şi setul complex de acte normative în sfera gestionării apelor uzate. Conformarea legislaţiei naţionale cu acest set de documente ale UE, inclusiv cu Directiva Consiliului 91/271/CEE şi implementarea acesteia, precum şi termenele de tranziţie şi conformare, vor deveni obligatorii din moment ce Republica Moldova va deveni membru cu drepturi depline al UE, luând în considerare că aceste aspecte pot fi condiţionate în procesul de negocieri.

Aproximarea efectivă a cadrului de reglementare a activităţii, a proceselor şi a calităţii epurării apelor uzate este importantă pentru ancorarea ajustărilor vizate de Directiva 91/271/CEE şi pentru coordonarea acţiunilor menite să contribuie la protejarea mediului şi la asigurarea eficienţei proceselor de colectare, epurare şi evacuare a apelor uzate menajere şi industriale.

Procesul de aproximare a legislaţiei naţionale oferă posibilitatea de a solicita suport şi asistenţă tehnică din partea statelor membre ale UE şi a structurilor de profil pentru a identifica domeniile sensibile şi a prelua bunele practici în aplicarea Directivei 91/271/CEE, dar şi buna implementare a proiectelor de infrastructură şi mobilizare a resurselor financiare.

Etapele aproximării implică ajustarea cadrului legal şi normativ pentru a permite ralierea la standardele UE şi adoptarea proceselor şi a indicatorilor de monitorizare şi raportare.

Directiva 91/271/CEE este implementată de mai bine de 30 de ani. De la adoptarea sa în 1991, calitatea râurilor, lacurilor şi mărilor europene s-a îmbunătăţit semnificativ. Ţările UE au înfiinţat sisteme de colectare şi staţii de epurare a apelor uzate cu suport financiar acordat de UE. Ultimul raport disponibil de la Comisia Europeană privind stadiul punerii în aplicare a Directivei 91/271/CEE (publicat în 2016) subliniază faptul că aceasta a jucat un rol esenţial în îmbunătăţirea calităţii apelor din ţările membre UE. Cu toate acestea, există încă mai multe tipuri de poluare care trebuie abordate şi nu sunt reglementate de normele actuale. Pentru a soluţiona aceste probleme, Comisia Europeană a iniţiat o procedură de actualizare a Directivei 91/271/CEE, fiind în derulare în perioada elaborării prezentei Foi de parcurs.

(https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2023/10/16/council-adopts-position-on-new-rules-for-a-more-efficient-treatment-of-urban-wastewater/).

Implementarea Directivei 91/271/CEE în statele membre UE s-a realizat etapizat, calibrând în timp termenele-limită de conformare pentru diverse cerinţe sau prin adoptarea de noi directive ce detaliază anumite norme (de exemplu, Directiva 98/15/CE a Comisiei din 27 februarie 1998 de modificare a Directivei 91/271/CEE a Consiliului în ceea ce priveşte anumite cerinţe stabilite în anexa I).

Considerând experienţa ţărilor din ultimele valuri de aderare, Republica Moldova urmează să estimeze cu atenţie necesitatea financiară (investiţională) pentru atingerea ţintelor, dar şi termenele şi condiţiile de accesare a fondurilor structurale şi de coeziune. La fel de importantă este şi analiza capacităţii administrative şi politice a statului de a implementa proiectele de infrastructură şi de a pune în practică prevederile Directivei 91/271/CEE.

1.2. Aspectele instituţionale ale subsectorului de canalizare:

colectarea, transportarea şi epurarea apelor uzate

La nivel naţional, responsabilităţile în sectorul de colectare, transportare, epurare, deversare a apelor uzate implică instituţii publice de nivel central (naţional) şi de nivel local.

Instituţiile ce activează la nivel naţional:

a) Ministerul Mediului – în calitate de autoritate responsabilă de elaborarea, coordonarea, implementarea şi monitorizarea politicilor de mediu, are misiunea de a proteja mediul de efectele negative ale deversărilor de ape uzate urbane şi industriale. În colaborare cu Agenţia de Mediu şi Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, asigură eficienţa colectării, tratării şi evacuării apelor uzate, monitorizează respectarea legislaţiei de mediu, aplică măsuri corective, dezvoltă politici naţionale şi colaborează cu alte entităţi pentru o abordare integrată a problemelor de mediu;

b) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale – are responsabilitatea de a coordona dezvoltarea infrastructurii de alimentare cu apă şi de canalizare, de a modela scenarii posibile de modernizare şi dezvoltare, inclusiv de regionalizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare. De asemenea, are misiunea de a asigura realizarea prerogativelor constituţionale ale Guvernului prin elaborarea, promovarea şi implementarea politicii sectoriale;

c) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică – are competenţe de reglementator la nivel naţional a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, monitorizează respectarea de către operatori a indicatorilor de performanţă ai serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, stabiliţi în regulamentul aprobat de Agenţie şi eliberează licenţe operatorilor care furnizează/prestează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, în condiţiile Legii nr.303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, asigură calcularea şi aprobarea tarifelor pentru operatorii licenţiaţi.

Instituţii cu atribuţii de nivel local şi regional:

a) administraţia publică – serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare se înfiinţează, se organizează, se coordonează, se monitorizează, se controlează şi se gestionează de către autorităţile administraţiei publice locale pentru satisfacerea necesităţilor colectivităţilor locale. Astfel, autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi au responsabilitatea elaborării şi aprobării documentaţiei de urbanism, iar autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea au responsabilitatea elaborării şi aprobării planurilor de amenajare a teritoriilor.

b) operatori ai serviciului public de canalizare (la nivel de localitate şi, respectiv, la nivel de regiune) – responsabili de prestarea serviciilor de colectare, transport, epurare şi evacuare a apelor uzate în conformitate cu standardele şi normativele existente.

Pentru asigurarea unei coordonări eficiente a implementării politicilor sectoriale, este necesară identificarea autorităţii publice centrale responsabile pentru coordonarea/supervizarea sectorului de alimentare cu apă şi de canalizare, inclusiv pentru monitorizarea implementării Directivei 91/271/CEE. De menţionat că, odată cu reformarea autorităţilor publice centrale în anul 2021, au fost divizate competenţele între Ministerul Mediului şi Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, însă nu au fost clarificate toate aspectele de delimitare a prerogativelor şi a competenţelor, fapt care creează multiple incertitudini, inclusiv privind responsabilitatea monitorizării acţiunilor incluse pentru implementarea Strategiei de alimentare cu apă şi sanitaţie (2014-2030), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.199/2014, dar şi a Directivei 91/271/CEE examinate în prezenta Foaie de parcurs, deşi aceste acţiuni sunt imperative pentru procesul de integrare europeană.

Pentru transpunerea şi implementarea Directivei 91/271/CEE este necesară agrearea responsabilităţilor la nivel instituţional atât în procesul de dezvoltare a infrastructurii, îmbunătăţirii calităţii epurării apelor uzate, cât şi instituţionalizarea unor mecanisme de monitorizare şi evaluare a infrastructurii şi serviciilor publice de colectare, transportare, epurare şi deversare a apelor uzate şi raportarea către Comisia Europeană.

Acţiuni ce pot fi considerate:

- responsabilitatea coordonării procesului de dezvoltare a infrastructurii, delimitarea aglomerărilor, planificarea investiţiilor şi atragerea de fonduri, monitorizarea valorificării fondurilor pentru dezvoltarea de infrastructură. Acest grup de acţiuni sunt atribuite Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, însă există şi elemente care implică Ministerul Mediului, de exemplu în procesul de eliberare a actelor permisive, evaluarea şi monitorizarea calităţii proceselor de epurare şi a calităţii apelor uzate deversate, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind cerinţele de colectare, epurare a apelor uzate şi deversare în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.950/2013;

- responsabilitatea delimitării zonelor sensibile, monitorizarea funcţionării staţiilor de epurare şi a deversărilor în zonele desemnate sensibile, implementarea măsurilor de îmbunătăţire a epurării apelor uzate sunt atribuite instituţiilor subordonate Ministerului Mediului;

- responsabilitatea monitorizării şi raportării, în absenţa unei instituţii cu atribuţii de "implementator" în sectorul de alimentare cu apă şi de canalizare, se va realiza în format extins, prin participarea celor 2 ministere de profil (menţionate anterior).

În concluzie, sectorul apelor uzate din Republica Moldova se confruntă cu multiple provocări sistemice, însă odată cu aprobarea legislaţiei speciale în domeniu, intervenţiile în soluţionarea acestor provocări devin tot mai eficiente şi sistematizate, astfel încât să fie asigurată gestionarea durabilă a apei şi protecţia mediului.

1.3. Scurtă descriere a dispoziţiilor Directivei 91/271/CEE

Directiva 91/271/CEE privind tratarea apelor urbane reziduale are scopul de a proteja sănătatea umană şi a mediului de efectele apelor uzate urbane neepurate. Prin urmare, prevederile acesteia impun ţărilor membre ale UE să se asigure că oraşele şi satele colectează şi tratează în mod corespunzător apele uzate. Aplicarea Directivei 91/271/CEE vizează două aspecte-cheie:

1) protejarea mediului de efectele adverse ale deversărilor de ape uzate urbane şi ale deversărilor din anumite sectoare industriale;

2) asigurarea eficienţei proceselor de colectare, epurare şi evacuare a apelor uzate menajere şi industriale.

Directiva 91/271/CEE stabileşte normele valabile în întreaga UE pentru colectarea, epurarea şi evacuarea apelor reziduale. Actul cuprinde, de asemenea, apele reziduale generate de industrii precum cele agroalimentare (prelucrarea produselor alimentare şi fabricarea berii, fabricarea alcoolului şi a produselor alcoolice, prelucrarea fructelor şi legumelor).

Aspectele-cheie ale Directivei 91/271/CEE stipulează următoarele responsabilităţi ale ţărilor membre:

- să colecteze şi să trateze apele reziduale din aşezările urbane cu o populaţie de cel puţin 2 000 de persoane şi să aplice tratarea secundară a apelor reziduale colectate;

- să aplice tratamente mai riguroase în aşezările urbane cu o populaţie de peste 10 000 de persoane, situate în zone sensibile;

- să vegheze ca staţiile de epurare a apelor uzate să fie întreţinute în mod corespunzător, astfel încât să aibă un randament suficient şi să poată funcţiona în toate condiţiile climaterice normale;

- să ia măsuri pentru a limita poluarea apelor receptoare din cauza supraîncărcării cu apă ca urmare a furtunilor în situaţii extreme, cum ar fi precipitaţiile neobişnuit de intense;

- să supravegheze performanţa staţiilor de epurare a apelor uzate şi a apelor receptoare;

- să supravegheze evacuarea şi reutilizarea nămolurilor rezultate din procesul de epurare a apelor uzate.

Pe lângă aspectele menţionate mai sus, anexa I la Directiva 91/271/CEE oferă dispoziţii general valabile pentru sistemele de colectare, evacuările provenind de la staţiile de epurare a apelor urbane reziduale, valorile-limită de emisii pentru staţiile de epurare a apelor urbane reziduale, apele industriale reziduale evacuate în sistemele de colectare urbane.

Totodată, anexa II la Directiva 91/271/CEE cuprinde criteriile de identificare a zonelor sensibile şi mai puţin sensibile în vederea aplicării acestora pentru delimitarea spectrului de intervenţii şi pentru planificarea îmbunătăţirii infrastructurii şi a proceselor de protecţie.

2. OBIECTIVELE FOII DE PARCURS PENTRU

 IMPLEMENTAREA DIRECTIVEI 91/271/CEE PRIVIND

TRATAREA APELOR URBANE REZIDUALE

Articolul 17 din Directiva 91/271/CEE prevede că statele membre trebuie să stabilească un program de punere în aplicare acesteia şi să furnizeze Comisiei Europene informaţii cu privire progresul implementării acestuia. Implementarea programului impune şi raportarea la fiecare doi ani a progresului înregistrat şi actualizarea Programului de implementare.

Astfel, prezenta Foaie de parcurs va stabili bazele procesului de elaborare a programului de punere în aplicare a Directivei 91/271/CEE, care urmează să înceapă după lansarea negocierilor la Compartimentul de Mediu şi agrearea termenelor de conformare.

Prezenta Foaia de parcurs abordează următoarele priorităţi:

- elaborarea unui plan detaliat de acţiuni pentru a asigura punerea în aplicare a Directivei 91/271/CEE;

- elaborarea unui plan de investiţii şi a unei strategii de finanţare;

- elaborarea planului de consolidare a instituţiilor de profil şi a operatorilor;

- crearea unui sistem fiabil de monitorizare şi raportare;

- analiza termenelor de conformare pentru implementarea Directivei 91/271/CEE;

- monitorizarea progresului şi ajustarea, după caz, a planurilor de acţiuni.

Foaia de parcurs reprezintă documentul de suport pentru planificarea acţiunilor de punere în aplicare a Directivei 91/271/CEE şi pentru negocierea cu Comisia Europeană a termenelor şi a ţintelor de implementare.

3. ANALIZA PROCESELOR DE GESTIONARE A

APELOR UZATE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

3.1. Situaţia actuală

Gestionarea apelor urbane reziduale este esenţială pentru protejarea mediului şi a sănătăţii umane. În Republica Moldova s-au depus multiple eforturi pentru îmbunătăţirea calităţii apei şi a infrastructurii de canalizare, printre care:

- a fost elaborat şi aprobat cadrul legal de îmbunătăţire a calităţii apei, de gestionare integrată a resurselor de apă, precum şi de aprovizionare cu apă şi canalizare;

- a fost adoptată Legea nr.182/2019 privind calitatea apei potabile, armonizată cu directivele UE şi recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care a intrat în vigoare în 2021. Această lege stabileşte cerinţe privind calitatea apei potabile, procedurile de monitorizare şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice şi ale operatorilor care furnizează serviciul public de alimentare cu apă;

- a fost modificată Strategia de alimentare cu apă şi sanitaţie (2014-2030) pentru a prioritiza îmbunătăţirea managementului serviciilor publice de aprovizionare cu apă şi canalizare;

- se depun eforturi pentru armonizarea legislaţiei naţionale cu standardele Comisiei Europene şi cu obligaţiile internaţionale, dar şi pentru armonizarea reglementărilor, implementarea politicilor de regionalizare şi dezvoltarea instrumentelor economice pentru gestionarea alimentării cu apă şi canalizare.

Sectorul de alimentare cu apă reprezintă o prioritate naţională, care însă se confruntă şi cu unele dificultăţi, cum ar fi structura administrativ-teritorială fragmentată şi migraţia populaţiei. În vederea atingerii ţintelor asumate în strategiile de sector sunt necesare soluţii urgente pentru soluţionarea problemelor, prin implicarea resurselor financiare, instituţionale, precum şi prin consolidarea capacităţilor operatorilor din sector.

În domeniul alimentării cu apă sunt identificate următoarele dificultăţi:

- accesibilitatea – asigurarea accesului la apă potabilă rămâne o preocupare la nivel naţional. Unele zone se pot confrunta cu o alimentare inadecvată cu apă din cauza infrastructurii învechite, a calităţii neconforme a apei potabile, a creşterii populaţiei sau a disparităţilor geografice;

- calitatea – menţinerea calităţii apei este esenţială. Riscurile de contaminare a surselor de apă, scurgerile şi sistemele de distribuţie ineficiente pot compromite siguranţa apei potabile.

Pe dimensiunea de colectare a apelor uzate au fost identificate următoarele limitări:

- acces – accesul la sistemele publice de canalizare variază de la o regiune la alta. Zonele urbane tind să aibă o acoperire mai bună, în timp ce zonele rurale şi periurbane nu dispun de sisteme de canalizare adecvate;

- infrastructură – reţelele de canalizare învechite şi insuficiente reprezintă provocări atât pentru prestarea serviciului, cât şi pentru respectarea normelor de mediu. Modernizarea şi extinderea acestor sisteme sunt esenţiale pentru gestionarea eficientă a apelor uzate;

- administrativ – refuzul delegării serviciului public către un operator/operator regional titular de licenţă, capabil să asigure o gestionare eficientă a infrastructurii sau refuzul racordării potenţialilor consumatori la reţeaua publică de canalizare.

Epurarea a apelor uzate:

- staţii de epurare – disponibilitatea şi funcţionalitatea staţiilor de epurare a apelor uzate au impact asupra sanitaţiei în general. Unele zone nu dispun de instalaţii de epurare, ceea ce duce la deversări netratate în emisare;

- eficienţă – chiar şi acolo unde există staţii de epurare, eficienţa şi capacitatea acestora pot fi insuficiente. Sunt necesare intervenţii ce ar spori standardul de operare şi întreţinere, dar şi modernizarea tehnică;

- efluenţi industriali şi agricoli – abordarea apelor uzate industriale şi agricole este esenţială. Evacuările neepurate din aceste surse pot dăuna mediului şi sănătăţii publice.

Dificultăţile enumerate anterior pot fi soluţionate prin bună coordonare şi monitorizare, din care motiv este necesar să fie considerate şi provocările din domeniul instituţional şi de guvernanţă a domeniului de alimentare cu apă şi canalizare:

- transparenţă – asigurarea transparenţei în procesele de management şi de luare a deciziilor este esenţială. Lacunele în materie de responsabilitate pot împiedica progresul;

- cooperare – coordonarea eficientă între agenţiile guvernamentale, autorităţile administraţiei publice locale şi operatori ai serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare este vitală pentru gestionarea durabilă a apei;

- monitorizare – Republica Moldova îşi propune să atingă ţinta ODD 6.3 până în 2030, care se axează pe îmbunătăţirea calităţii apei prin epurarea apelor uzate. Eforturile de sporire a accesibilităţii, infrastructurii şi guvernanţei sunt esenţiale pentru un sector rezilient şi durabil al apelor uzate în Republica Moldova, iar pe lângă eforturile coordonate de îmbunătăţire a infrastructurii şi serviciului este nevoie să se instituie mecanisme şi sisteme de monitorizare a sectorului.

Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii de canalizare şi epurare a apelor uzate este crucială pentru bunăstarea populaţiei Republicii Moldova. Implementarea politicilor şi strategiilor adecvate poate contribui la protecţia mediului şi la un acces mai larg la serviciile de canalizare.

Intervenţiile prioritare vor avea ca punct de pornire următoarele aspecte:

- sisteme publice de canalizare (pentru anul 2023), a căror lungime totală constituia 5,4 mii km, extinzându-se pe parcursul anului 2023 cu 92,1 km de reţele noi construite (cu 30,5 km în mediul urban şi 61,6 km în mediul rural);

53 de municipii şi oraşe şi 96 de localităţi rurale aveau acces la reţele de colectare a apelor uzate, ceea ce reprezintă 9,7% din localităţile ţării. Cea mai mare pondere a localităţilor cu acces la sistemele publice de canalizare s-a înregistrat în mun. Chişinău (77,1%), UTA Găgăuzia (28,1%) şi regiunea Centru (10,5%), iar localităţile din regiunile Sud şi Nord au cele mai mici rate de acces (6,8% şi, respectiv, 5,2%).

Astfel, se atestă o discrepanţă considerabilă dintre sate şi oraşe. Localităţile rurale din raioanele Briceni, Ocniţa, Soroca, Rezina, Basarabeasca, Cantemir şi Vulcăneşti nu au acces la sistemele publice de canalizare.

- Epurarea apelor uzate – circa 76,5 % din totalul sistemelor publice de canalizare erau dotate cu staţii de epurare. Nicio localitate din raioanele Soroca şi Rezina nu dispune de staţie de epurare.

Totodată, din cele 117 staţii de epurare existente la nivel naţional, funcţionale erau 106 unităţi. Cea mai bună situaţie privind funcţionalitatea staţiilor de epurare a fost în mun. Chişinău (100,0%), urmată de regiunea Centru (94,2%), Nord (92,6%), Sud şi UTA Găgăuzia (câte 81,8% şi 75,0%).

(https://statistica.gov.md/ro/activitatea-sistemelor-publice-de-alimentare-cu-apa-si-de-canalizare-in-anul-202-9780_61263.html).

La nivel naţional, în Republica Moldova mai multe autorităţi sunt implicate în procesul de reglementare, monitorizare, gestionare, supraveghere şi control al serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare:

Tabelul 1

Matricea autorităţilor implicate în procesul de reglementare,

monitorizare, gestionare, supraveghere şi control al serviciului

public de alimentare cu apă şi de canalizare

Pentru a asigura o gestionare corectă a apelor uzate, luând în considerare impactul activităţilor economice şi industriale, prin Legea nr.1515/1993 privind protecţia mediului înconjurător a fost inclusă obligativitatea instalării staţiilor de epurare sau a instalaţiilor de preepurare de către agenţii economici, însă, din varii motive, implementarea acestei prevederi este încă dificilă. Prevederile privind obligativitatea instalării staţiilor de preepurare au fost incluse şi în Legea nr.303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi în Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.950/2013.

Implementarea prevederilor legale menţionate mai sus ţin direct de competenţa Inspectoratului pentru Protecţia Mediului.

Conform rapoartelor anuale ale Inspectoratului pentru Protecţia Mediului pentru anii 2019-2021 (https://ipm.gov.md/ro/rapoarte-anuale), activitatea de inspecţie privind impactul asupra resursei de apă s-a desfăşurat în baza controalelor planificate şi a celor inopinate. Constatările Inspectoratului pentru Protecţia Mediului relevă că cele mai mari volume de ape uzate neepurate provin de la sistemele de canalizare ale localităţilor.

La nivel de ţară, în anul 2022 din 272 de staţii de epurare monitorizate doar 119 unităţi deţineau documentaţie de proiect şi doar 103 unităţi respectau limitele admisibile la deversare, iar 161 de staţii de epurare tratează insuficient apele uzate. (Anuarul Inspectoratului pentru Protecţia Mediului - 2022 "Protecţia mediului în Republica Moldova" https://ipm.gov.md/ro/rapoarte-anuale). 

În urma monitorizării efectuate pe parcursul anului 2021 s-a constat:

- apele de suprafaţă de pe teritoriul Republicii Moldova, conform conţinutului de azot de amoniu s-au încadrat în limitele claselor de calitate I (foarte bună) – V (foarte poluată), cele mai poluate râuri fiind Kirghij-Kitai şi Bîc în două secţiuni – s. Gura Bîcului şi mun. Chişinău, aval.

Evaluarea datelor obţinute în baza analizei probelor de apă colectate pe parcursul anului 2021 a permis identificarea claselor de calitate pentru 54 de secţiuni monitorizate, care au fost repartizate conform claselor de calitate în părţi procentuale. Clasei de calitate V îi revine 46,3% din numărul total de secţiuni şi cel mai mic procent de 1,9% – clasei de calitate II.

Calitatea apei lacurilor naturale şi a bazinelor de acumulare de pe teritoriul Republicii Moldova, conform parametrului CBO5 a variat între clasele de calitate I (foarte bună) şi V (foarte poluată), astfel putem menţiona că apa din bazinele Ghidighici, Taraclia şi Congaz sunt cele mai poluate. Calitatea apei după parametrii fosfor mineral, fosfor total şi azot de nitrit variază între clasele I (foarte bună) şi IV (poluată). Cele mai poluate bazine după parametrii fosfor mineral, fosfor total sunt Taraclia şi Congaz, iar după conţinutul de azot de nitrit cel mai poluat este bazinul Taraclia.

Deşi activitatea de monitorizare este descrisă şi Inspectoratul pentru Protecţia Mediului realizează verificările conform planului, datele colectate nu sunt compilate într-un sistem unic (electronic/digital) ce ar permite accesul liber la informaţie.

3.2. Cadrul juridic şi de reglementare la nivel naţional

Legislaţia Republicii Moldova în domeniul gospodăriei apelor, inclusiv a apelor uzate este subiectul mai multor acte normative şi de reglementare. Gestionarea durabilă a apei implică reforme juridice, de reglementare şi instituţionale. Abordarea provocărilor şi valorificarea oportunităţilor vor fi esenţiale pentru atingerea obiectivelor legate de apă în următorii ani.

Cadrul de reglementare a domeniului apelor uzate este catalogat conform următorilor piloni:

- Acordul de asociere cu Uniunea Europeană. Perspectivele sectorului apei din Moldova sunt influenţate de obligaţiile care îi revin în temeiul Acordului de Asociere cu UE. Acest acord pune accentul pe gestionarea durabilă a apei şi se aliniază la acordurile multilaterale de mediu, inclusiv la obiectivele de dezvoltare durabilă;

- cadrul instituţional şi de politici la nivel naţional. Cadrul instituţional şi de politici joacă un rol esenţial în gestionarea deşeurilor şi în practicile economiei circulare. Politicile şi planurile sunt componente esenţiale pentru gestionarea eficientă a resurselor de apă;

- politica de management integrat al apelor. Republica Moldova a introdus o nouă politică de gestionare integrată a apei, care vizează alinierea la cadrul juridic şi de reglementare al UE. Stabilitatea instituţională şi abordarea deficienţelor sunt esenţiale pentru punerea în aplicare a acestora;

- politica naţională de alimentare cu apă şi canalizare. Politica Republicii Moldova în domeniul serviciilor de alimentare cu apă prezintă priorităţile pe diferite dimensiuni, inclusiv: (i) cadrul instituţional şi juridic; (ii) consolidarea structurilor juridice şi a coordonării; (iii) dezvoltarea infrastructurii; (iv) concentrarea pe alimentarea cu apă şi canalizare; (v) aspecte transversale: integrarea aspectelor relevante în programe.

Deşi Republica Moldova a depus eforturi consolidate pentru a-şi ajusta cadrul de reglementare, provocările persistă în implementarea eficientă. Capacităţile analitice şi expertiza sectorială necesită îmbunătăţiri suplimentare.

Tabelul 2

Cadrul de reglementare a domeniului de alimentare

cu apă şi epurare a apei uzate

3.3. Documente de politici privind managementul

apelor uzate şi stadiul implementării acestora

În Republica Moldova sunt două documente de politici care stabilesc obiective şi direcţii de dezvoltare a domeniului de alimentare cu apă şi de canalizare: (i) Strategia de alimentare cu apă şi sanitaţie (2014-2030), inclusiv Planul de acţiuni pentru anii 2020-2024 şi (ii) Programul naţional de implementare a Protocolului privind apa şi sănătatea.

Este important să se specifice că toate documentele de politici au la bază ţintele vizate de ODD, inclusiv ODD 6.3 din Hotărârea Guvernului nr.953/2022 cu privire la aprobarea cadrului naţional de monitorizare a implementării Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030, ce vizează accesul universal la servicii de apă gestionate în condiţii de siguranţă, inclusiv epurarea apelor uzate.

Deşi aspectele strategice sunt clar specificate în documentele de politici, iar unele aspecte ce vizează dezvoltarea de infrastructură sunt susţinute şi de programele de dezvoltare regională şi locală, susţinute financiar din bugetul naţional şi de partenerii de dezvoltare, se înregistrează întârzieri majore atât în dezvoltarea de infrastructură, cât şi în materie de calitate a serviciilor de transportare, epurare şi deversare a apelor uzate. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, în perioada 2019-2023, o mare parte a indicatorilor aferenţi domeniului au înregistrat creşteri. Astfel, s-a mărit: lungimea totală a sistemelor şi a apeductelor de distribuţie a apei (de la 14,7 mii km în 2019 la 20,8 mii km în 2023), lungimea sistemelor de canalizare (de la 2,9 mii km în anul 2019 la 5,4 mii km în anul 2023), numărul staţiilor de epurare a apelor uzate (90 de staţii de epurare, funcţionale 75 de unităţi, în 2019 la 117 staţii de epurare, funcţionale 106 unităţi, în 2023). De asemenea, s-a mărit şi numărul localităţilor conectate la sistemele de alimentare cu apă (de la 53 de municipii şi oraşe şi 724 de localităţi rurale în 2019 la 55 de municipii şi oraşe şi 945 de localităţi rurale în 2023) şi de canalizare (de la 7,6% din totalul localităţilor ţării în anul 2019 la 9,7% din localităţile ţării în anul 2023).

(https://statistica.gov.md/ro/activitatea-sistemelor-publice-de-alimentare-cu-apa-si-de-canalizare-in-anul-201-9780_3297.html,

https://statistica.gov.md/ro/activitatea-sistemelor-publice-de-alimentare-cu-apa-si-de-canalizare-in-anul-202-9780_61263.html). 

3.4 Stadiul actual al aproximării legislaţiei naţionale

la prevederile Directivei 91/271/CEE

Moldova a depus eforturi esenţiale pentru a-şi alinia legislaţia şi practicile naţionale la prevederile Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale. Transpunerea Directivei 91/271/CEE în legislaţia Republicii Moldova se realizează conform prevederilor Regulamentului privind armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia Uniunii Europene, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1171/2018.

Prevederile cerute de Directiva 91/271/CEE sunt integrate parţial în mai multe acte normative:

Legea apelor nr.272/2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.81, art.264);

Hotărârea Guvernului nr.950/2013 pentru aprobarea Regulamentului privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisari de apă pentru localităţile urbane şi rurale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.284-289, art.1061);

Hotărârea Guvernului nr.802/2013 pentru aprobarea Regulamentului privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.243-247, art.931);

Hotărârea Guvernului nr.736/2020 cu privire la aprobarea Metodologiilor de identificare şi desemnare a zonelor vulnerabile la nitraţi şi a zonelor sensibile la nutrienţi (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2020, nr.279-284, art.910);

Hotărârea Guvernului nr.1157/2008 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice "Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.193-194, art.1195).

4. ACŢIUNI PENTRU IMPLEMENTAREA DIRECTIVEI CONSILIULUI 91/271/CEE

DIN 21 MAI 1991 PRIVIND TRATAREA APELOR URBANE REZIDUALE

Tabelul 3

LISTA

măsurilor propuse pentru realizarea acţiunilor de pregătire şi

de implementare a Directivei Consiliului 91/271/CEE din

21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale

Este important ca instituţiile vizate să estimeze corect necesarul de resurse, iar în cazul în care resursele umane şi financiare sunt limitate să solicite asistenţă tehnică pentru coordonarea activităţilor şi îndeplinirea sarcinilor preparatorii. Se va considera experienţa statelor ce au aderat la UE în ultimul val, aşa cum acestea au negociat diferit termenele de implementare, inclusiv termenele de tranziţie şi termenele de accesare a fondurilor disponibile.

V. CADRUL DE MONITORIZARE ŞI EVALUARE

În conformitate cu Decizia Comisiei 93/481/CEE din 28 iulie 1993 privind modelele de prezentare a programelor naţionale prevăzute la articolul 17 din Directiva 91/271/CEE (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A31993D0481), statele membre vor documenta şi vor oferi următoarele informaţii ca parte a inventarului de bază al programului naţional:

1) aglomerări descrise în articolele 2-7. Numărul de aglomerări (conform art.2 alin.4) şi încărcare exprimată în echivalent-locuitor (art. 2 alin.6);

2) sisteme de colectare descrise la art.3. Numărul şi capacitatea sistemelor de colectare considerate conforme (conform categoriilor);

3) instalaţii de tratare prevăzute la art.4 şi 6. Numărul şi capacităţile considerate conforme;

4) instalaţii de tratare prevăzute la art.5 alin.2. Numărul şi capacităţile considerate conforme;

5) instalaţii de tratare prevăzute la art.5 alin.4. Situaţia la finalul anului indicat/decis;

6) punerea în aplicare a art.14. Evacuarea şi refolosirea nămolului rezultat din tratarea apelor reziduale urbane (evacuări exprimate în tone materie uscată şi costuri);

7) valoarea totală şi tipul programelor de investiţii (investiţii cumulative structurate per perioade şi articole (art. 3 – Sisteme de colectare, art.4, 5, 6 şi 7 –Instalaţii de tratare ape uzate, nămolului şi instalaţii de evacuare).

Pentru a structura informaţia conform cerinţelor conexe Directivei 91/271/CEE, se recomandă instituirea mecanismului intern de monitorizare conform aceloraşi indicatori. Monitorizarea şi evaluarea sistematică va permite ajustarea şi adaptarea ritmului de implementare astfel încât să se atingă ţintele în termenele negociate cu UE.

Mecanismul de monitorizare şi evaluare poate include câteva trepte:

Monitorizare:

- date primare despre infrastructura existentă oferite de operatorii licenţiaţi şi (unde nu sunt operatori licenţiaţi) de autorităţile publice locale de nivelul întâi;

- date primare despre tehnologiile de epurare şi rezultatele epurării şi deversări;

- date primare despre intervenţiile de construcţie şi punerea în funcţiune a infrastructurii şi a instalaţiilor (dezvoltatori, autorităţi publice locale, investitori).

Supraveghere:

- rezultatele testărilor (analize de laborator) realizate de instituţiile de mediu;

- Prescripţii de îmbunătăţire a proceselor şi a tehnologiilor din partea instituţiilor constatatoare.

Evaluare şi validare, preluarea datelor pentru raportare:

- ministerele de profil (Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Ministerul Mediului);

- Biroul Naţional de Statistică.

Considerând necesarul investiţional care implică atât atragerea de resurse, cât şi capacitatea de valorificare a resurselor mobilizate în termenele prevăzute de acordurile de investiţii, este necesar ca monitorizarea să cuprindă şi componenta financiară.