Hotărâre nr. 203 din 12.04.2023

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului de promovare

şi asigurare  a egalităţii  între femei  şi bărbaţi

în Republica Moldova pentru anii 2023-2027

nr. 203  din  12.04.2023

 (în vigoare 16.06.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.197-199 art. 491 din 16.06.2023

* * *

În temeiul art.5 lit.a) şi art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul de promovare şi asigurare a egalităţii între femei şi bărbaţi în Republica Moldova pentru anii 2023-2027 (se anexează).

2. Ministerele şi alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, conform competenţelor, vor întreprinde măsurile ce se impun în vederea realizării obiectivelor Programului de promovare şi asigurare a egalităţii între femei şi bărbaţi în Republica Moldova pentru anii 2023-2027 şi ale Planului de acţiuni pentru implementarea acestuia şi vor prezenta anual, până la 31 ianuarie, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale informaţia privind gradul de realizare a acestora.

3. Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale va prezenta Guvernului:

1) anual, până la 31 martie, raportul de progres privind implementarea Programului nominalizat;

2) până la 1 iulie 2026, raportul de evaluare intermediară;

3) până la 1 iulie 2028, raportul de evaluare finală.

4. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să contribuie, în limitele competenţelor, la realizarea obiectivelor şi activităţilor planificate.

5. Finanţarea acţiunilor prevăzute în prezenta hotărâre se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate în aceste scopuri în bugetele autorităţilor/instituţiilor implicate şi din alte surse, conform legislaţiei.

6. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

7. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.203/2023

PROGRAM

de promovare şi asigurare a egalităţii între femei şi bărbaţi

în Republica Moldova pentru anii 2023-2027

I. INTRODUCERE

1. Programul de promovare şi asigurare a egalităţii între femei şi bărbaţi în Republica Moldova pentru anii 2023-2027 (în continuare – Program) se aliniază dezideratului de integrare europeană, având la bază promovarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, fete şi băieţi.

2. Acest Program derivă şi este orientat spre implementarea prevederilor capitolului V. Politici sectoriale prioritare, secţiunea MUNCĂ ŞI PROTECŢIE SOCIALĂ din cadrul Programului de guvernare "Moldova prosperă, sigură, europeană", aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.28/2023, ale Legii nr.5/2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, prin aplicarea unei abordări holistice de promovare a principiului egalităţii de gen.

3. Prezentul Program este în concordanţă cu priorităţile reflectate în Strategia Consiliului Europei pentru egalitate între femei şi bărbaţi pentru perioada 2018-2023, în Strategia Uniunii Europene privind egalitatea de gen pentru anii 2020-2025, în Planul Strategic al UN Women pentru anii 2022-2025, în Agenda de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană pentru perioada 2021-2027, inclusiv în alte instrumente şi acte juridice internaţionale în domeniu, şi asigură consolidarea legislaţiei naţionale în acest sens.

4. Prezentul Program se aliniază priorităţilor de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană din perspectiva drepturilor omului, de realizare a Planului de acţiuni pentru implementarea măsurilor propuse de către Comisia Europeană în Avizul său privind cererea de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, inclusiv de consolidare a protecţiei drepturilor omului, în special în cazul grupurilor vulnerabile, şi de realizare a angajamentelor privind consolidarea egalităţii de gen şi combaterea violenţei împotriva femeilor, aprobate de către Comisia Naţională de Integrare Europeană la 4 august 2022.

5. Prezentul Program reflectă spiritul angajamentelor formulate în Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", al obiectivelor Agendei de Dezvoltare Durabilă Moldova 2030 şi al Observaţiilor finale ale Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor CEDAW din 10 martie 2020.

6. Prezentul Program reprezintă o abordare pragmatică pentru reducerea riscurilor asociate inechităţilor sociale, economice, culturale şi politice în diferite sectoare ale vieţii social-economice şi pentru fortificarea acţiunilor de intervenţie în scopul de a produce rezultate pozitive, promovând egalitatea de gen ca un drept fundamental.

7. Prezentul Program urmăreşte creşterea în mod semnificativ a nivelului egalităţii de gen în domenii precum: sănătatea, educaţia, piaţa muncii, activitatea de antreprenoriat, protecţia socială şi dezvoltarea locală, asigurând un nivel de ambiţie şi sustenabilitate, corelat cu necesităţile, aşteptările şi impedimentele din Republica Moldova în contextul unei egalităţii şi echităţii veritabile între femei şi bărbaţi, fete şi băieţi.

8. Acest document de politici publice cuprinde Planul de acţiuni pentru implementarea Programului (în continuare – Plan de acţiuni), care include şi descrie cu claritate obiectivele generale, obiectivele specifice, acţiunile, indicatorii şi cadrul temporal. Prin egalitatea de gen se subliniază egalitatea de şanse de care dispune fiecare bărbat şi femeie pentru realizarea plenară a drepturilor sale, precum şi a potenţialului său.

9. Prezentul Program va produce efecte juridice în perioada anilor 2023-2027, implicând autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, organizaţiile societăţii civile, mediul privat, academic şi ştiinţific în implementarea obiectivelor şi acţiunilor cuprinse în Planul de acţiuni şi în atingerea rezultatelor scontate.

10. Garantarea şi realizarea egalităţii de gen presupune transformări structurale şi coeziunea profesională la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, sectorului privat, academic şi asociativ, cu contribuţia societăţii civile şi a partenerilor interesaţi.

11. Având în vedere că societatea din Republica Moldova trece printr-un proces complex de transformări sociale şi economice, care implică inechităţi structurale de gen, carenţe privind asigurarea protecţiei sociale a persoanelor antrenate în activităţi de îngrijire, discrepanţe salariale, subreprezentarea femeilor în procesul decizional, interesul redus al bărbaţilor de a se implica în activităţi de abilitare şi promovare a femeilor, prezentul Program urmăreşte, prin intervenţii, obiective şi acţiuni specifice, reducerea inegalităţilor de gen în diverse domenii ale vieţii social-economice.

12. Prezentul Program contribuie la schimbarea şi manifestarea unei atitudini proactive, inclusiv prin implicare conştientă într-o acţiune consecventă de dezvoltare legislativă, instituţională şi organizaţională, care ar asigura sporirea calităţii, a eficienţei şi a echităţii procesului de accelerare a egalităţii de gen.

13. Prezentul Program este ancorat în perspectiva creşterii semnificative a nivelului egalităţii de gen menţionate în Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", pe 6 arii de intervenţie specifice (sănătatea, educaţia, piaţa muncii, activitatea de antreprenoriat, protecţia socială şi dezvoltarea locală), care presupune un cadru de rezultate orientate spre creşterea numărului de iniţiative de integrare a dimensiunii de gen, creşterea numărului de beneficiari locali care promovează egalitatea dintre femei şi bărbaţi, îmbunătăţirea şi extinderea unor categorii de servicii de asistenţă socială, consolidarea capacităţilor în domeniul drepturilor omului, împuternicirea femeilor subreprezentate de a fi parte a procesului decizional, sporirea rolului bărbaţilor în promovarea egalităţii de gen.

14. Prezentul Program este elaborat de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, având ca suport teoria schimbării documentului de politici publice, ideile, iniţiativele, propunerile actorilor interesaţi şi vizaţi de domeniul egalităţii de gen.

II. ANALIZA SITUAŢIEI

15. Deşi Republica Moldova a avansat în ceea ce priveşte egalitatea de gen, dinamica pozitivă a fost una modestă (figura 1). În context regional, poziţia Republicii Moldova a devenit mai favorabilă, în special datorită progreselor semnificative în ceea ce priveşte reprezentarea echitabilă a femeilor şi bărbaţilor în Parlament. În pofida acestor progrese, Republica Moldova poate fi considerată o ţară în tranziţie din perspectiva egalităţii de gen, în particular cu un nivel emergent al egalităţii de gen, dar şi cu un nivel semnificativ al inegalităţilor de gen care persistă în anumite domenii-cheie. Acest nivel este similar celui al statelor din regiunea Balcanilor, dar cu o poziţionare mai puţin favorabilă decât în statele baltice.

Figura 1. Dinamica nivelului egalităţii de gen în Republica Moldova, măsurat

în baza Indexului global cu privire la diferenţele de gen, 2015-2022

Sursa: Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

Măsurat prin intermediul indicatorilor naţionali, nivelul egalităţii de gen în Republica Moldova este destul de scăzut. Astfel, conform Indexului egalităţii de gen din anul 2022, nivelul egalităţii de gen a constituit 62 de puncte din 100 posibile (figura 2). De fapt, acest indicator arată că în ultimii 10 ani Republica Moldova a avansat cu doar 5 puncte, iar cel mai mare progres s-a înregistrat după anul 2021, atunci când numărul femeilor alese în Parlament a crescut semnificativ.

Figura 2. Indexul egalităţii de gen în Republica Moldova, 2009-2022

Sursa: Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

16. În pofida progresului din ultimii ani, nivelul egalităţii de gen în unele domenii, precum piaţa muncii, sănătatea sau educaţia, trenează (figurile 3, 4 şi 5). În anul 2022, Indexul egalităţii de gen pentru domeniul educaţiei a scăzut cu 5 puncte comparativ cu anul 2009, pentru domeniul sănătate, a scăzut cu 7 puncte, iar pentru domeniul piaţa muncii – cu 9 puncte. Potrivit Raportului de evaluare a Strategiei pentru asigurarea egalităţii între femei şi bărbaţi în Republica Moldova pe anii 2017-2021, prin măsurarea şi analiza gradului de realizare a indicatorilor calitativi şi cantitativi, se atestă că progresul la nivelul rezultatelor de impact a fost unul neuniform, cu un caracter mai temperat pentru sectoare precum sănătatea, piaţa muncii şi educaţia. Un efect pozitiv asupra rezultatelor atinse a constituit: elaborarea şi promovarea măsurilor de plasament al femeilor şi bărbaţilor pe listele de candidaţi, în vederea încurajării participării echilibrate a acestora în campanii electorale, întreprinderea unor măsuri pentru împuternicirea şi sporirea accesului la servicii de sănătate sexual reproductivă pentru fetele şi femeile cu dizabilităţi, consolidarea cunoştinţelor de bază cu privire la egalitatea de gen a funcţionarilor publici.

Figura 3. Inegalităţi de gen în rata mortalităţii pentru principalele

clase ale cauzelor de deces în grupa de vârstă 35-59 de ani

Sursa: Calculele Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare

în baza datelor Biroului Naţional de Statistică

Figura 4. Ponderea studenţilor, 2020/2021 (%)

Sursa: Calculele Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare

în baza datelor Biroului naţional de Statistică

Figura 5. Inegalităţi de gen pe piaţa muncii, 2019-2021

Sursa: Calculele Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare

în baza datelor Biroului Naţional de Statistică

17. Constatările Raportului de evaluare menţionat supra subliniază că precedentul document strategic de politici în domeniul egalităţii de gen a avut, în medie, un nivel insuficient de relevanţă (figura 6). Analiza nivelului de relevanţă în baza unui punctaj, care a variat de la 0 (lipsit de relevanţă) la 4 (relevanţă decisivă), a arătat că nivelul mediu al intervenţiilor din cadrul tuturor ariilor strategice a fost de 1,72. Acest punctaj, analizat în contextul inegalităţilor semnificative de gen din Republica Moldova, a indicat asupra unui nivel insuficient de relevanţă, fapt ce a determinat un nivel destul de redus al impactului strategiei. S-a remarcat, în acest context, necesitatea creşterii nivelului de ambiţie a intervenţiilor menţionate în domeniul egalităţii de gen, redefinirea unei noi paradigme a egalităţii de gen în Republica Moldova, prin reducerea inegalităţilor şi implementarea unor măsuri potrivite şi ambiţioase. Abordarea specială a femeilor din grupurile vulnerabile reprezintă o ţintă adecvată şi necesară pentru noul document de politici publice.

Figura 6. Gradul de relevanţă şi de implementare a obiectivelor din cadrul Strategiei

pentru asigurarea egalităţii între femei şi bărbaţi în Republica Moldova pe anii 2017-2021

Sursa: Raportul final de evaluare a Strategiei pentru asigurarea egalităţii

între femei şi bărbaţi în Republica Moldova pe anii 2017-2021

18. Cadrul instituţional cu privire la asigurarea şi promovarea egalităţii de gen rămâne la un nivel incipient de dezvoltare. Atât grupurile coordonatoare în domeniul gender, create la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale, cât şi Comisia guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi nu au funcţionat şi nu şi-au exercitat mandatul prescris de legislaţia naţională. Deşi pe parcursul ultimilor ani au fost realizate mai multe programe de instruire şi materiale metodologice cu privire la integrarea perspectivei egalităţii de gen, procesul de elaborare a politicilor publice integrează perspectiva egalităţii într-un mod superficial şi fragmentar.

19. Anumite evoluţii pozitive în promovarea echităţii de gen sunt înregistrate pe diferite dimensiuni: asigurarea unei cote minime de reprezentare de 40% pentru participarea femeilor la luarea deciziilor; perfecţionarea cadrului legal pentru eliminarea discriminării salariale prin elaborarea ghidului pentru evaluarea funcţiilor şi a profesiilor din perspectiva egalităţii de gen; prescrierea învăţământului preşcolar pentru copiii cu vârsta de la 2 la 6 ani; eliminarea barierelor ce ţin de stabilirea prestaţiilor sociale; acţiuni strategice privind sănătatea şi dezvoltarea adolescenţilor şi tinerilor etc.

20. Responsabilităţile de îngrijire reprezintă o barieră semnificativă pentru împuternicirea femeilor din Republica Moldova. Datele din mai multe studii şi analize din ultimul deceniu (figura 7) arată că, pe o mare parte a femeilor din Republica Moldova, responsabilităţile de îngrijire le-au împiedicat sau le-au descurajat să participe activ la viaţa economică, politică şi civică. Aceste îngrijorări s-au acutizat în perioada pandemiei COVID-19. Situaţia este mult mai dificilă pentru persoanele care sunt implicate în îngrijirea pe termen lung a membrilor de familie – majoritatea dintre acestea fiind femei. Datele naţionale cu privire la sărăcie, oferite de către Biroul Naţional de Statistică, arată că rata sărăciei absolute în rândul gospodăriilor conduse de femei era de 26,3%, iar în gospodăriile conduse de bărbaţi – de 23,6%. Rata sărăciei pentru persoanele cu dizabilităţi în anul 2021 a fost cu aproximativ 10 puncte procentuale mai mare comparativ cu sărăcia în rândul persoanelor fără dizabilităţi. Astfel, orice măsuri de politici publice menite să faciliteze reconcilierea acestor deziderate cu preocupările femeilor legate de familie şi creşterea copiilor vor avea efecte pozitive multilaterale. Programul naţional pentru ocuparea forţei de muncă pe anii 2022-2026 îşi asumă angajamente pentru a facilita echilibrul dintre viaţa profesională şi cea de familie prin flexibilizarea accesului la servicii de îngrijire a copiilor, flexibilizarea programului de muncă şi a concediului paternal.

Figura 7. Ponderea femeilor pentru care responsabilităţile

de îngrijire au constituit o barieră de participare/implicare

Sursa: Biroul Naţional de Statistică, Barometrul de Gen 2016,

Sondajul Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare 2019, 2020, 2021

21. În materie de protecţie socială, inegalităţile de gen sunt în creştere, cel mai relevant aspect fiind diferenţa de gen la pensii, care a crescut la nivel naţional de la 16,3% în anul 2013 la 20,3% în anul 2021. La nivelul municipiului Chişinău, diferenţele de gen la pensii sunt şi mai semnificative, acestea fiind de 27,1% în anul 2013 şi ajungând la valoarea de 31,9% în anul 2021. Concediul paternal determină mai mulţi părinţi să opteze pentru concediul de îngrijire a copilului.

22. Inegalităţile de gen din sănătate sunt destul de semnificative. Speranţa de viaţă a femeilor este mai mare decât a bărbaţilor, cu un coraport mediu de 73-75 de ani în cazul femeilor şi 65-68 de ani în cazul bărbaţilor. Rata de mortalitate din cauza accidentelor, a intoxicaţiilor sau a traumelor la bărbaţi este într-o scădere lentă în anul 2020 spre deosebire de femei, care nu implică o dinamică variabilă. Astfel, pentru 2021, datele statistice oficiale ale Biroului Naţional de Statistică indică speranţa de viaţă a femeilor de 73 de ani şi a bărbaţilor – de 65 de ani. Factorii de risc comportamentali sunt determinaţi de gen într-o măsură mai mare comparativ cu factorii biologici. O analiză recentă a datelor Studiului OMS de supraveghere în trepte a factorilor de risc pentru bolile netransmisibile din perspectiva de gen sugerează că o pondere semnificativ mai mare de bărbaţi (35,2%) prezintă trei sau mai mulţi factori de risc în comparaţie cu femeile (25%). Analiza conchide că bărbaţii şi femeile se implică diferit în comportamente riscante pentru sănătate. Cel mai probabil, diferenţele de gen în factorii comportamentali explică inegalităţile de gen în ratele de deces şi mortalitate. În comparaţie cu alţi factori socioeconomici, genul este principalul care explică prevalenţa factorilor de risc comportamentali (figura 8).

Figura 8. Prevalenţa fumatului şi a consumului excesiv

de alcool în rândul bărbaţilor şi femeilor

Sursa: "Genul şi bolile netransmisibile în Republica Moldova. Analiza datelor

Studiului de supraveghere în trepte a factorilor de risc pentru bolile netransmisibile.

Biroul Regional al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru Europa: 2020"

Diferenţele dintre grupurile de bărbaţi şi femei sunt relevante. Mai mulţi bărbaţi din zonele rurale s-au confruntat cu episoade de consum excesiv de alcool, în timp ce mai multe femei din zonele urbane sunt fumătoare. Prevalenţa acestor factori de risc este mai mare în rândul bărbaţilor şi femeilor şomere, cu un nivel scăzut de studii şi cu venituri mici.

23. Decalajul de gen în salarizare este destul de semnificativ. Mai mult decât atât, acesta poate fi subestimat, deoarece datele Biroului Naţional de Statistică oferă estimări medii pentru sectoarele economiei, fără a ajusta nivelul de educaţie, experienţă profesională sau elemente discriminatorii. O analiză realizată care a încercat să ajusteze nivelul de remunerare ţinând cont de aceşti factori în rândul angajaţilor arată că salariul femeilor este în medie cu 25% mai mic decât al bărbaţilor. Partea explicată (obiectivă) a acestui decalaj este de doar 8,7 puncte procentuale, celelalte 16,7 puncte procentuale fiind "inexplicabile". Conform studiilor care utilizează decompoziţia Oaxaca-Blinder, partea inexplicabilă a diferenţei salariale se poate referi la discriminare la locul de muncă, deşi nu este exclus că există şi alţi factori care ar putea avea un impact sistemic mai mare asupra femeilor. Aceeaşi analiză constată că diferenţele de gen la salarizare sunt mult mai semnificative pentru femeile de vârstă reproductivă şi pentru femeile care au copii (figura 9). Segregarea ocupaţională verticală este un factor care contribuie la diferenţa de salarizare. În anumite sectoare economice, precum educaţia, sănătatea, industria de îmbrăcăminte, ponderea femeilor este de peste 70% din salariaţi, ceea ce înseamnă că femeile ar trebui să fie prezente în toate structurile ierarhice (atât de execuţie, cât şi de conducere) şi să existe un echilibru în ceea ce priveşte remunerarea.

Figura 9. Indicatori cu privire la inegalităţile de gen în salarizare

Sursa: Calculele Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare în baza datelor

Biroului Naţional de Statistică şi sondajului UN Women

24. Percepţiile ce ţin de rolul, responsabilităţile şi oportunităţile femeilor şi bărbaţilor au fost reduse uşor, or anumite inegalităţi de gen în materie de roluri percepute şi asumate atât în viaţa publică, cât şi în cea privată îşi păstrează intensitatea şi sunt necesare măsuri de intervenţie suplimentare. Viteza, ritmul de atenuare a stereotipurilor, amploarea influenţează vectorul de îmbunătăţire a percepţiilor. Potrivit acestor considerente, în anul 2021, 70% de gospodării din ţară sunt fără copii, iar 30% – cu copii, dintre care cu un copil – 49%, cu doi copii – 37%, iar cu trei copii – 14%. Consecvent, numărul beneficiarilor de indemnizaţii lunare pentru îngrijirea copilului, la 1 ianuarie 2022, a reprezentat 47 788 de persoane asigurate (cu un coraport de 76,5% pentru mame şi 22,9% pentru taţi) şi 33 614 persoane neasigurate (cu un coraport de 99,4% pentru mame şi 1% pentru taţi) în corespundere cu statistica oficială a Republicii Moldova. În ultimii 15 ani se atestă o dinamică pozitivă în ceea ce priveşte percepţiile populaţiei cu privire la rolurile femeilor şi bărbaţilor în societate, în mod special cele legate de îngrijirea familiei şi a gospodăriei (ponderea populaţiei a scăzut cu peste 30 de puncte procentuale) şi întreţinerea financiară a familiei (o scădere de peste 25 puncte procentuale). Deşi tendinţa este una constant pozitivă, în 2021 a crescut uşor ponderea populaţiei care consideră că rolurile de îngrijire a familiei şi gospodăriei trebuie să fie asumate de către femei, acesta fiind şi un efect al crizei pandemice, care a amplificat necesităţile de îngrijire (figura 10).

Figura 10. Percepţii cu privire la rolurile tradiţionale de gen, 2008-2021

Sursa: Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare

25. Deşi în ultimii ani s-au depus mai multe eforturi pentru a promova bugetarea sensibilă la dimensiunea de gen, până în prezent Republica Moldova nu implementează un cadru bugetar care să recunoască şi să abordeze în mod consecvent inegalităţile de gen. O evaluare recentă a managementului financiar public sensibil la dimensiunea de gen a constatat că bugetarea sensibilă la gen rămâne a fi un deziderat nerealizat. Printre principalele cauze sunt: lipsa cadrului normativ, a capacităţilor instituţionale în domeniul bugetării sensibile la gen în cadrul autorităţilor/instituţiilor bugetare, penuria de date dezagregate din perspectiva egalităţii de gen în procesul de planificare şi evidenţă a bugetelor.

26. Femeile din cele mai marginalizate grupuri sunt mai puţin implicate în luarea deciziilor. Studiul "Generaţii şi Gen" evidenţiază un decalaj semnificativ între femeile din grupurile social dezavantajate (în acest caz, cu un nivel scăzut de venit şi educaţie, gospodăriile cu persoane cu dizabilităţi, persoane în etate) şi cele din categoriile de femei din grupuri mai favorizate. Pe lângă faptul că, în general, femeile sunt mai implicate în responsabilităţile de îngrijire, ceea ce le afectează activitatea socială, având în vedere acele grupuri de femei care sunt mai expuse la vulnerabilitate, se pare că nivelul scăzut de accesibilitate a infrastructurii, numărul redus de oportunităţi de participare la nivel local care să fie aliniate nevoilor lor individuale, precum şi nivelul mai mare de privare financiară ar putea fi consideraţi factori de implicare scăzută în viaţa socială, care le pot afecta şi statutul potenţial de marginalizare (figura 11). Peste 94% din respondente au menţionat că nu sunt implicate în nicio experienţă de voluntariat. Nivelul scăzut de educaţie în spiritul voluntariatului ar putea fi, de asemenea, interpretat ca un factor care poate avea repercusiuni asupra nivelului scăzut de participare observat în Republica Moldova.

Figura 11. Estimări cu privire la implicarea socială şi civică a femeilor

Sursa: Studiul "Generaţii şi Gen", 2021

27. Relevanţa şi dinamica indicatorilor de impact depinde de ariile de intervenţie unde problemele pot fi soluţionate potrivit aşteptărilor. În cazul nesoluţionării acestora, se vor intensifica inechităţile sociale şi caracterul incluziv, vor fi descurajate eforturile de aliniere la valorile şi standardele europene şi va fi afectat cursul de dezvoltare a ţării şi societăţii, având la bază principiul ciclului de viaţă al omului, drepturile şi calitatea vieţii acestuia.

28. Ariile de intervenţie asupra cărora prezentul Program îşi extinde acţiunea sunt:

1) extinderea serviciilor de suport pentru îngrijitori printr-o protecţie socială mai bună;

2) reducerea diferenţelor de gen salariale pentru muncă egală sau muncă de valoare egală;

3) eradicarea stereotipurilor privind implicarea bărbaţilor în prestarea muncii în domenii feminizate;

4) reducerea diferenţelor în procesul decizional la nivel local şi central, inclusiv din rândul grupurilor subreprezentate ale femeilor sau grupurilor/organizaţiilor ale acestora;

5) asigurarea unei participări mai largi a autorităţilor şi instituţiilor de resort la elaborarea şi adoptarea unor politici sectoriale, instrumente şi măsuri destinate corectării inegalităţilor structurale de gen, precum şi implementarea eficientă a acestora;

6) perfecţionarea cadrului legal şi instituţional existent, inclusiv prin stabilirea unor indicatori de performanţă în cadrul programelor bugetare sensibile la dimensiunea de gen;

7) promovarea egalităţii de gen în sectorul asistenţei umanitare (crize umanitare);

8) acces echitabil la servicii de calitate în sectorul public şi privat.

III. OBIECTIVE GENERALE

29. Programul cuprinde câteva obiective generale, care sunt corelate cu direcţiile şi indicatorii din Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030" (obiectivul general 6) şi ODD 2030 (ODD 5). Obiectivele sunt menite să asigure impactul creşterii în mod semnificativ a nivelului egalităţii de gen în domenii precum: sănătatea, educaţia, piaţa muncii, activitatea de antreprenoriat, protecţia socială şi dezvoltarea locală.

30. Angajamentul strategic privind egalitatea de gen pentru perioada 2023-2027 defineşte cadrul eforturilor depuse de Republica Moldova în perioada de referinţă în direcţia asigurării egalităţii de gen, fiind conceput pentru a atinge 5 obiective generale.

Obiectivul general 1. Reducerea inegalităţilor structurale de gen prin politici şi bugete sensibile la dimensiunea de gen

Acest obiectiv se va realiza prin îmbunătăţirea cadrului regulatoriu şi metodologic ce vizează elaborarea documentelor de politici publice, a bugetelor şi a proiectelor de dezvoltare regională şi locală. Adiţional, implementarea acestui obiectiv va presupune activităţi consecvente şi de lungă durată privind dezvoltarea cunoştinţelor de bază cu privire la egalitatea de gen a funcţionarilor publici, precum şi oferirea suportului individualizat atât ministerelor de linie, cât şi autorităţilor administraţiei publice locale în procesul de elaborare şi implementare a iniţiativelor multianuale de integrare a perspectivei egalităţii de gen în politici, programe şi bugete. Nu în ultimul rând, implementarea acestui obiectiv va contribui la reanimarea şi sporirea funcţionalităţii Comisiei guvernamentale pentru egalitate între femei şi bărbaţi.

Obiectivul general 2. Sporirea protecţiei sociale pentru mai multe persoane care sunt implicate în activităţi de îngrijire pe termen lung a membrilor de familie

Prin intermediul acestui obiectiv se va urmări îmbunătăţirea cadrului legal pentru a identifica şi a elimina prevederile care, în mod direct sau indirect, defavorizează gradul de protecţie socială a persoanelor implicate în îngrijirea pe termen lung a membrilor de familie. Adiţional, realizarea acestui obiectiv presupune extinderea şi crearea serviciilor sociale de suport pentru aceste persoane.

Obiectivul general 3. Reducerea diferenţelor salariale în funcţie de gen pentru munca egală sau munca de valoare egală

Implementarea acestui obiectiv va pune accent pe informarea şi abilitarea salariaţilor din sectorul privat (organizaţii private cu scop lucrativ sau nonprofit: asociaţii, fundaţii, instituţii private) referitor la drepturile lor privind munca egală şi munca de valoare egală, în special dreptul de a solicita mai multe informaţii şi clarificări de la angajatori cu privire la eventualele diferenţe de gen în salarizare. Totodată, vor fi create mai multe soluţii metodologice şi suport pentru angajatorii din sectorul privat (organizaţii private cu scop lucrativ sau nonprofit: asociaţii, fundaţii, instituţii private), în vederea încurajării acestora să implementeze scheme şi procese de salarizare inclusive şi echitabile. Prin intermediul acestui obiectiv atât Consiliul pentru egalitate, cât şi Inspectoratul de Stat al Muncii vor beneficia de suport organizaţional, pentru a realiza mult mai eficient mandatul instituţional în ceea ce priveşte plata egală pentru munca egală sau munca de valoare egală.

Obiectiv general 4. Sporirea numărului de bărbaţi care promovează egalitatea de gen

Guvernul urmează să valorifice mult mai temeinic parteneriatele cu organizaţiile societăţii civile şi partenerii de dezvoltare, pentru a extinde spectrul de activităţi de promovare a egalităţii de gen cu implicarea bărbaţilor. Acestea vor fi complementate cu acţiuni de comunicare şi promovare a bărbaţilor care se implică mult mai activ în activităţi de îngrijire, activităţi considerate feminizate sau activităţi de promovare a egalităţii de gen.

Obiectiv general 5. Promovarea femeilor, inclusiv a femeilor din grupurile subreprezentate, în funcţii de conducere şi în procesul decizional la nivel central şi local

Pentru realizarea acestui obiectiv, Guvernul urmează să îmbunătăţească procedurile de asigurare a transparenţei decizionale prin includerea cerinţelor minime legate de acomodarea rezonabilă şi realizarea unui efort minim de consultare a femeilor subreprezentate. Adiţional, Guvernul urmează să instituie un program de granturi destinat grupurilor şi organizaţiilor de femei subreprezentate.

31. Drept urmare a implementării obiectivelor-cheie ale prezentul Program, sunt preconizate următoarele rezultate: creşterea numărului de iniţiative implementate la nivel local pe dimensiunea egalităţii de gen, aplicarea uniformă şi eficientă a deciziilor aprobate de către Comisia guvernamentală pentru egalitatea între femei şi bărbaţi, extinderea serviciilor ce ţin de îngrijirea membrilor familiei, îmbunătăţirea legislaţiei privind tratamentul egal, măsurile specifice de promovare a egalităţii de gen, reducerea diferenţelor dintre femei şi bărbaţi în materie de remunerare şi de pensii, fiind combătute astfel inechităţile şi violenţa în rândul femeilor, asigurarea unei participări mai largi a femeilor pe piaţa muncii şi a independenţei economice pentru femei şi bărbaţi, dezvoltarea activităţilor de abilitare a femeilor prin programe şi iniţiative dedicate.

IV. OBIECTIVE SPECIFICE

32. Prezentul Program are următoarele obiective specifice până în anul 2027:

Obiectiv specific 1.1. Consolidarea cadrului de politici sectoriale sensibile la dimensiunea de gen ale ministerelor şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale în 7 domenii (educaţie şi cercetare, sănătate, dezvoltare rurală, piaţa muncii, antreprenoriat, protecţia socială, protecţia şi integrarea persoanelor refugiate);

Obiectiv specific 1.2. Asigurarea funcţionalităţii şi operaţionalităţii Comisiei guvernamentale pentru egalitate între femei şi bărbaţi în luarea deciziilor;

Obiectiv specific 2.1. Îmbunătăţirea şi extinderea cadrului legal cu privire la prestaţiile de asistenţă şi asigurare socială pentru persoanele implicate în îngrijirea pe termen lung a membrilor de familie;

Obiectiv specific 2.2. Crearea a 3 servicii de suport destinate persoanelor implicate în îngrijirea pe termen lung a membrilor de familie;

Obiectiv specific 3.1. Informarea graduală a cel puţin 5 000 de salariaţi şi salariate cu privire la drepturile în materie de asigurare a plăţii egale pentru muncă egală sau muncă de valoare egală prin diferite mijloace de comunicare;

Obiectiv specific 3.2. Informarea a circa 500 de angajatori şi implementarea măsurilor de asigurare a principiului de plată egală pentru munca egală sau munca de valoare egală.

Obiectiv specific 4.1. Încurajarea a circa 10 000 de bărbaţi de a se implica în iniţiative de îngrijire, educaţie şi alte domenii feminizate de pe piaţa muncii.

Obiectiv specific 5.1. Crearea a cel puţin 3 oportunităţi de participare şi reprezentare echilibrată pentru femei.

Obiectiv specific 5.2. Creşterea până la 1 400 a numărului de femei, inclusiv femei din grupurile subreprezentate, în dezvoltarea abilitărilor de participare şi liderism.

V. IMPACT

33. Prezentul program reprezintă un instrument esenţial pentru creşterea în mod semnificativ a nivelului egalităţii de gen în domenii precum: sănătatea, educaţia, piaţa muncii, activitatea de antreprenoriat, protecţia socială şi dezvoltarea locală.

34. Impactul şi utilitatea prezentului Program constă în asigurarea egalităţii de gen în Republica Moldova printr-o progresie graduală pozitivă şi sustenabilă. În cadrul întregului proces de implementare a prezentului Program, beneficiarii şi implementatorii urmează să asigure un parteneriat şi o cooperare intersectorială pe linie orizontală şi verticală pentru integrarea perspectivei de gen. În aceste circumstanţe vor fi urmărite următoarele rezultate: majorarea numărului de administraţii publice locale care aplică angajamentele minime ale Cartei Europene pentru Egalitatea între Femei şi Bărbaţi în Viaţa Locală, creşterea până la 70% a gradului de satisfacţie a persoanelor care au beneficiat de servicii de suport, în special de serviciul "Respiro", creşterea graduală până la 20% a numărului de bărbaţi promotori ai egalităţii de gen şi cu circa 15% a numărului de femei din grupuri subreprezentate care au fost alese în funcţii elective, inclusiv sporirea ponderii femeilor în Guvern, în funcţii elective la nivel central şi local, precum şi în funcţii de ambasadoare, fără a se limita doar la aceste rezultate.

35. Pe termen mediu şi lung, impactul documentului de politici publice implică alinierea actelor normative naţionale la standardele internaţionale în materie de egalitate de gen şi sector incluziv. Indicatorii de impact şi datele de referinţă pe obiective sunt redate în tabelul de mai jos.

VI. COSTURI

36. Guvernul urmează să-şi concentreze eforturile pe promovarea unor politici macroeconomice orientate spre stabilitate şi reforme, care să favorizeze relansarea şi creşterea economică, iar obiectivele principale ale politicii bugetare pentru perioada imediat următoare sunt: îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice; perfecţionarea programelor de asistenţă socială; implementarea unei politici clare de protecţie socială; consolidarea sistemului unitar de salarizare în sectorul bugetar şi reforma administraţiei publice.

37. Resursele financiare necesare pentru implementarea prezentului Program provin din bugetul de stat şi sunt alocate fiecărui minister şi fiecărei instituţii cu competenţe în implementarea acestuia. Autorităţile administraţiei publice centrale, în funcţie de obiectivul gender identificat, vor asigura în programul/subprogramul din domeniul de competenţă armonizarea respectivă.

38. Suplimentar, vor fi identificate şi surse externe de finanţare acordate de donatori, donaţii şi sponsorizări oferite în condiţiile legii, pentru realizarea integrală a activităţilor planificate. În acest scop, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale va organiza o platformă de colectare/atragere a resurselor financiare şi de coordonare cu donatorii şi partenerii de dezvoltare în vederea accesării asistenţei externe pentru acoperirea cheltuielilor.

39. Valoarea estimativă a resurselor financiare necesare pentru implementarea prezentului Program este de 22,4 mil. lei, inclusiv pentru implementarea obiectivului general 1 – 6,6 mil. lei, a obiectivului general 2 – 1,3 mil. lei, a obiectivului general 3 – 2,7 mil. lei, a obiectivului general 4 – 2,8 mil. lei şi a obiectivului general 5 – 9,0 mil. lei. Din suma totală a resurselor financiare estimate, 18,4 mil. lei vor fi acoperite de către partenerii de dezvoltare, iar 4,0 mil. lei vor constitui cheltuielile din bugetul de stat (2025 – 1,0 mil. lei, 2026 – 1,35 mil. lei, 2027 – 1,35 mil. lei), prevăzute la acţiunea 5.2.2. din cadrul obiectivului general 5.

40. Costurile prezentului Program vor fi luate în considerare la elaborarea Cadrului bugetar pe termen mediu (CBTM): 2024-2026 şi 2025-2027. Subsidiar, finanţarea Programului va fi realizată în conformitate cu resursele financiare bugetare planificate anual de către autorităţile administrative responsabile de realizarea obiectivelor şi implementarea acţiunilor planificate.

VII. RISCURI DE IMPLEMENTARE

41. În contextul realizării prezentului Program şi a Planului de acţiuni sunt identificate anumite riscuri şi vulnerabilităţi care ar putea influenţa executarea activităţilor înscrise în acest document.

42. Estimarea riscurilor menţionate reprezintă o evaluare a expunerii la risc. Pentru evitarea şi/sau diminuarea potenţialelor riscuri, instituţia coordonatoare urmează să seteze managementul riscurilor printr-o abordare documentată, care utilizează resurse materiale, financiare şi umane pentru atingerea obiectivelor de reducere a expunerii la consecinţe negative.

43. Gestionarea riscurilor se va efectua pe bază de monitorizări şi raportări anuale, cooperare, analiză a datelor şi a informaţiilor, accesarea asistenţei externe, adaptarea unor activităţi potrivit liniilor directorii de implementare a prezentului Program.

VIII. AUTORITĂŢI ŞI INSTITUŢII RESPONSABILE

44. Prezentul Program este implementat de către autorităţile administraţiei publice centrale, sectorul privat, academic şi ştiinţific, în parteneriat şi cooperare cu societatea civilă şi partenerii de dezvoltare. Acesta este un document-cadru cu caracter de recomandare pentru autorităţile administraţiei publice locale, în baza principiului de cooperare între administraţia publică centrală şi cea locală.

45. Responsabilitatea primară de implementare şi coordonare a prezentului Program îi revine Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

46. Autorităţile şi instituţiile responsabile de implementarea prezentului Program şi a Planului de acţiuni sunt:

1) Cancelaria de Stat;

2) Ministerul Justiţiei;

3) Ministerul Sănătăţii;

4) Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării;

5) Ministerul Educaţiei şi Cercetării;

6) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale;

7) Ministerul Mediului;

8) Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare;

9) Ministerul Afacerilor Interne;

10) Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene;

11) Ministerul Finanţelor;

12) Organizaţia pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului;

13) Agenţia Relaţii Interetnice;

14) Agenţia Servicii Publice;

15) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;

16) Inspectoratul de Stat al Muncii;

17) Serviciul Fiscal de Stat.

47. La implementarea prezentului Program pot participa organizaţiile societăţii civile, mediul asociativ, academic şi ştiinţific, inclusiv partenerii de dezvoltare/donatorii.

48. Beneficiarii şi actorii interesaţi pot crea platforme de cooperare, consultări, reţele de parteneriat, pot încheia parteneriate sau implementa proiecte de asistenţă comună, de asemenea, au posibilitatea de a se asocia, de a accesa proiecte de asistenţă externă sau de a atrage fonduri destinate implementării prezentului Program şi a Planului de acţiuni.

49. Relaţiile de cooperare, consultare şi interacţiune în cadrul implementării prezentului Program pot fi extinse în bază de parteneriat cu instituţiile Parlamentului şi Preşedinţiei.

50. Cooperarea şi monitorizarea implementării prezentului Program va fi examinată pe platforma Comisiei guvernamentale pentru egalitate între femei şi bărbaţi în vederea atingerii rezultatelor, în corespundere cu mandatul şi atribuţiile delegate Comisiei.

IX. PROCEDURI DE RAPORTARE

51. Implementarea prezentului Program se va realiza în conformitate cu Planul de acţiuni.

52. Pe durata implementării prezentului Program vor fi realizate următoarele proceduri de monitorizare şi evaluare:

monitorizare anuală: În fiecare an, în baza monitorizărilor periodice, va fi elaborat raportul privind implementarea prezentului Program şi a Planului de acţiuni. Raportul anual are un caracter analitic şi constituie un document de referinţă pentru planificarea următorului an de activitate, inclusiv corectarea lacunelor identificate. Monitorizarea anuală se va baza atât pe măsurarea nivelului de realizare a activităţilor din Planul de acţiuni, cât şi a ţintelor din tabelul din anexa nr.1 la Program;

evaluarea intermediară: la expirarea a 3 ani de implementare – 2023, 2024, 2025 – se va desfăşura evaluarea intermediară, care va conţine înscrierea rezultatelor, a punctelor forte şi slabe, a ameninţărilor şi a vulnerabilităţilor într-un raport distinct, a cărui menire este verificarea intermediară a atingerii impactului prezentului Program. În procesul de elaborare a raportului vor fi analizaţi indicatorii calitativi şi cantitativi de impact şi vor fi formulate recomandări pentru iniţierea procesului de modificare a Planului de acţiuni. Raportul de evaluare intermediară va fi publicat până la 1 iulie 2026 şi va fi realizat de către sectorul asociativ, academic şi organizaţiile societăţii civile

Evaluare finală: la sfârşitul perioadei de implementare a documentului de politici publice va fi efectuată o evaluare finală pentru a estima gradul de implementare a prezentului Program şi a Planului de acţiuni, în ansamblu, prin prisma indicatorilor de impact.

53. Rapoartele anuale de monitorizare, raportul de evaluare intermediară şi raportul de evaluare finală vor fi publicate pe pagina oficială a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Rapoartele anuale de monitorizare vor fi elaborate de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Raportul de evaluare intermediară şi raportul de evaluare finală vor fi elaborate cu suportul partenerilor de dezvoltare, în baza informaţiei prezentate de către autorităţile administraţiei publice centrale şi a altor actori responsabili de implementarea prezentului Program, conform unui format prestabilit.

54. Raportul de evaluare finală urmează să fie aprobat de către Comisia guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi, după consultarea autorităţilor şi a instituţiilor implementatoare, a partenerilor de dezvoltare/implementare.

55. Monitorizarea anuală se efectuează cel târziu până la data de 31 martie. În cazul în care în procesul de monitorizare se atestă devieri de la activităţile planificate (acţiuni, indicatori de rezultat şi monitorizare), raportul de monitorizare poate constitui temei pentru iniţierea procesului de modificare a Planului de acţiuni.

56. Evaluarea finală se efectuează până la 1 iulie 2028.

57. Recomandările şi nivelul de implementare a deciziilor Comisiei guvernamentale pentru egalitate între femei şi bărbaţi vor fi reflectate în rapoartele de monitorizare anuală şi cel de evaluare finală.