207/03.04.2019 Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale şi a Planului de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Regulamentului privind situaţiile excepţionale

pe piaţa gazelor naturale şi a Planului de acţiuni pentru situaţii

excepţionale pe piaţa gazelor naturale

nr. 207  din  03.04.2019

 (în vigoare 26.05.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.148-158 art. 260 din 26.04.2019

* * *

Abrogat: 14.01.2025

Hotărîrea Guvernului nr.728 din 30.10.2024

Prezenta hotărîre transpune parţial Regulamentul (UE) nr.994/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale şi de abrogare a Directivei 2004/67/CE a Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 295 din 12 noiembrie 2010.

În temeiul articolului 4 alineatul (1) litera g) şi articolelor 103-108 din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.193-203, art.415), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale, conform anexei nr.1;

2) Planul de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale, conform anexei nr.2.

2. La punctul 4 din anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr.1340/2001 cu privire la Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.150-151, art.1387), după textul "Planul Protecţiei Civile a Republicii Moldova în situaţii excepţionale" se introduce textul " şi, respectiv, Planul de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale, în cazul situaţiilor excepţionale declanşate pe piaţa gazelor naturale".

3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului nr.207/2019

REGULAMENT

privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale

I. PREVEDERI GENERALE

1. Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale (în continuare – Regulament) creează cadrul juridic necesar pentru creşterea securităţii aprovizionării cu gaze naturale prin asigurarea funcţionării corecte şi continue a pieţei gazelor naturale şi prin stabilirea unor măsuri excepţionale care urmează să fie aplicate în cazul în care cantităţile necesare de gaze naturale nu mai pot fi preluate de pe piaţa gazelor naturale şi care urmează să fie întreprinse în interes public pentru a nu afecta competitivitatea gazelor naturale în raport cu alte tipuri de combustibili.

2. Prezentul Regulament are următoarele obiective de bază:

1) stabilirea exhaustivă a atribuţiilor autorităţilor publice de resort şi ale întreprinderilor de gaze naturale, în special ale operatorilor sistemelor de transport, precum şi coordonarea acţiunilor participanţilor la piaţa gazelor naturale pe durata situaţiilor excepţionale;

2) stabilirea criteriilor de identificare a consumatorilor protejaţi;

3) stabilirea criteriilor de evaluare a riscurilor asociate securităţii aprovizionării cu gaze naturale (în continuare – riscuri);

4) stabilirea standardelor ce ţin de securitatea aprovizionării cu gaze naturale menţionate în prezentul Regulament;

5) stabilirea conţinutului Planului de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale, compus din două părţi: Planul de acţiuni preventive şi Planul de urgenţă;

6) asigurarea funcţionării corecte şi continue a pieţei interne a gazelor naturale şi punerea în aplicare a unor proceduri nediscriminatorii, transparente şi specifice pentru asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale în cazul apariţiei situaţiilor excepţionale pe piaţa gazelor naturale (în continuare – situaţii excepţionale);

7) crearea condiţiilor necesare pentru monitorizarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale.

3. În sensul prezentului Regulament se aplică noţiunile definite în Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale.

II. ASIGURAREA SECURITĂŢII APROVIZIONĂRII CU GAZE NATURALE

4. Asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale este o competenţă partajată a întreprinderilor de gaze şi autorităţilor responsabile de buna funcţionare a acestui sector, conform competenţelor instituţionale/funcţionale şi implică stabilirea şi monitorizarea realizării măsurilor preventive şi de urgenţă necesare pentru prevenirea situaţiilor excepţionale, precum şi pentru lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale. În acest scop, Guvernul şi operatorii sistemului de transport exercită atribuţiile stabilite în Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale şi promovează colaborarea bilaterală şi cea regională cu privire la asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale.

5. Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii (în continuare – organ central de specialitate) are următoarele atribuţii:

1) efectuează evaluarea riscurilor în conformitate cu criteriile stabilite în anexa la prezentul Regulament în baza informaţiilor furnizate de către întreprinderile de gaze;

2) elaborează, promovează şi monitorizează implementarea Planului de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale;

3) elaborează şi promovează Regulamentul privind zonele de protecţie a reţelelor de gaze naturale;

4) asistă Guvernul la monitorizarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale la nivel naţional şi elaborează raportul cu privire la rezultatele monitorizării securităţii aprovizionării cu gaze naturale.

6. Pentru îndeplinirea funcţiilor stabilite prin prezentul Regulament, organul central de specialitate colaborează cu Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (în continuare – ANRE) şi cu întreprinderile de gaze.

7. Organul central de specialitate garantează o colaborare regională cu autorităţile competente ale ţărilor vecine în scopul asigurării măsurilor de prevenire şi micşorare a impactului eventualelor situaţii excepţionale în domeniul aprovizionării cu gaze naturale. Operatorii sistemelor de transport asigură colaborarea cu operatorii sistemelor de transport adiacente pentru a preveni posibilele întreruperi în aprovizionarea cu gaze naturale şi pentru a minimiza daunele ce pot fi provocate în cazul apariţiei unei astfel de situaţii.

8. În scopul asigurării securităţii aprovizionării cu gaze naturale, organul central de specialitate în comun cu operatorii sistemelor de transport vor colabora cu autorităţile publice de resort şi operatorii sistemelor de transport adiacente din ţările vecine, şi anume România (ţară-membră a UE) şi Ucraina (ţară-membră a Comunităţii Energetice), dar şi alte ţări, după caz, în special în legătură cu:

1) coordonarea măsurilor privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale în situaţii excepţionale, stabilite în prezentul Regulament;

2) identificarea interconexiunilor şi, după caz, dezvoltarea şi modernizarea acestora, inclusiv pentru asigurarea capacităţilor bidirecţionale;

3) identificarea condiţiilor şi a modalităţilor practice de acordare a asistenţei reciproce.

9. Gestionarea generală a situaţiilor excepţionale, inclusiv prin coordonarea măsurilor necesare de a fi luate de către autorităţile publice de resort, precum şi de către participanţii la piaţa gazelor naturale în cazul apariţiei unei situaţii excepţionale, precum şi monitorizarea realizării măsurilor respective se efectuează de către Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova (în continuare – Comisie), creată în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.1340/2001 cu privire la Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova.

III. COMISIA PENTRU SITUAŢII EXCEPŢIONALE

10. Comisia îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia în vigoare, inclusiv conform Legii nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, prezentului Regulament, precum şi în conformitate cu Regulamentul Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1340/2001 (în continuare – Regulamentul Comisiei).

11. Comisia are următoarele atribuţii:

1) examinează, în termen de 12 ore, sesizările privind apariţia unei situaţii excepţionale şi constată apariţia situaţiei excepţionale;

2) preia, în cazul constatării situaţiei excepţionale, atribuţiile privind gestionarea generală a situaţiei excepţionale, în special, atribuţiile privind coordonarea acţiunilor care urmează să fie întreprinse, în conformitate cu Planul de urgenţă, de către organul central de specialitate, de către alte organe sau autorităţi ale administraţiei publice centrale, de către alte autorităţi publice, de către întreprinderile de gaze naturale, precum şi de către alţi participanţi la piaţa gazelor naturale;

3) analizează caracterul, cauzele şi consecinţele situaţiilor excepţionale, eficacitatea măsurilor întreprinse pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi, eficacitatea măsurilor întreprinse pentru lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale, precum şi analizează alte informaţii relevante;

4) adoptă decizii cu privire la aplicarea unor măsuri excepţionale (ce nu sînt stabilite în Planul de urgenţă) pentru lichidarea avariilor în sistemul de gaze naturale şi pentru asigurarea protecţiei populaţiei şi a patrimoniului;

5) asigură informarea populaţiei, prin intermediul mass-media, cu privire la cauzele şi proporţiile situaţiilor excepţionale, cu privire la măsurile întreprinse de întreprinderile de gaze şi autorităţile responsabile pentru prevenirea şi lichidarea consecinţelor acestora, pentru protecţia populaţiei şi a teritoriului, pentru familiarizarea populaţiei cu regulile de comportament în situaţii excepţionale, precum şi cu privire la măsurile întreprinse pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi;

6) monitorizează realizarea de către întreprinderile de gaze naturale, de către organul central de specialitate, de către alte organe sau autorităţi ale administraţiei publice centrale, de către alte autorităţi publice, precum şi de către alţi participanţi la piaţa gazelor naturale a măsurilor stabilite în Planul de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale, în scopul sporirii gradului de protecţie a sistemului de gaze naturale şi al asigurării aprovizionării consumatorilor cu gaze naturale;

7) exercită alte atribuţii stabilite în prezentul Regulament şi în Regulamentul Comisiei.

12. Ţinerea lucrărilor de secretariat ale Comisiei se asigură de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă în conformitate cu prevederile art.6 din Hotărîrea Guvernului nr.1340/2001.

13. Conform punctului 13 din anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr.1340/2001, în condiţii de pericol, declanşare sau lichidare a consecinţelor situaţiilor excepţionale, activitatea Comisiei este asigurată de Centrul de dirijare în situaţii excepţionale, format pe lîngă Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

IV. PLANUL DE ACŢIUNI PENTRU SITUAŢII

EXCEPŢIONALE PE PIAŢA GAZELOR NATURALE

14. Pentru reducerea numărului situaţiilor în care poate fi afectată securitatea aprovizionării cu gaze naturale, precum şi pentru gestionarea eficientă a unei situaţii excepţionale, organul central de specialitate elaborează, cu respectarea cerinţelor stabilite în art.104 din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, şi prezintă Guvernului spre aprobare Planul de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale, compus din Planul de acţiuni preventive şi Planul de urgenţă.

15. În vederea elaborării Planului de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale, organul central de specialitate efectuează, în colaborare cu şi în baza informaţiilor furnizate de către întreprinderile de gaze naturale, o analiză amplă a situaţiei existente în sectorul gazelor naturale, inclusiv a situaţiei create pe piaţa gazelor naturale şi, după caz, pe pieţele de gaze naturale, regionale, precum şi identifică şi evaluează riscurile, conform principiilor stabilite în anexa la prezentul Regulament.

16. La elaborarea Planului de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale, organul central de specialitate colaborează în special prin efectuarea schimbului de informaţii cu ANRE şi participanţii la piaţa gazelor naturale. Planul de acţiuni este elaborat cu asistenţa operatorilor sistemelor de transport.

17. Planul de acţiuni preventive, parte componentă a Planului de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale, are ca scop reducerea riscurilor în sistemul de gaze naturale şi trebuie să reflecte rezultatele evaluării riscurilor şi să includă măsurile preventive ce se impun a fi întreprinse pentru prevenirea situaţiilor excepţionale. Planul de acţiuni preventive trebuie să conţină informaţii cu privire la:

1) rezultatele evaluării riscurilor efectuate în conformitate cu principiile stabilite în anexa la prezentul Regulament;

2) măsurile ce necesită a fi întreprinse, volumele de gaze naturale, capacitatea infrastructurii sistemului de gaze naturale şi timpul necesar pentru îndeplinirea standardelor privind aprovizionarea cu gaze naturale şi privind infrastructura, în conformitate cu prevederile stabilite în capitolele 5 şi 6;

3) obligaţiile impuse întreprinderilor de gaze naturale şi altor participanţi la piaţa gazelor naturale, precum şi autorităţilor publice de resort;

4) alte măsuri preventive ce se referă la necesitatea de a dezvolta, dacă este fezabil, interconexiunile cu statele vecine, precum şi la posibilitatea de a diversifica direcţiile şi sursele de aprovizionare cu gaze naturale pentru gestionarea riscurilor identificate şi în vederea asigurării aprovizionării cu gaze naturale a tuturor consumatorilor cît mai mult timp posibil;

5) după caz, mecanismele care urmează să fie utilizate în cadrul colaborării cu ţările vecine;

6) interconexiunile existente şi cele ce se planifică a fi dezvoltate în viitor, fluxurile transfrontaliere, accesul transfrontalier la depozitele de stocare şi capacitatea fizică bidirecţională a interconexiunilor de a transporta gaze naturale în ambele direcţii, în special în cazul situaţiei de urgenţă;

7) toate obligaţiile de serviciu public legate de securitatea aprovizionării cu gaze naturale.

18. La elaborarea Planului de acţiuni preventive, iar, după caz, şi a Planului comun de acţiuni preventive, în special în legătură cu identificarea acţiunilor care vizează respectarea standardului privind infrastructura, stabilite în capitolul 5 din prezentul Regulament, urmează a fi luate în considerare planurile de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale pentru 10 ani, precum şi planurile de dezvoltare a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale pentru 3 ani.

19. Planul de acţiuni preventive, precum şi Planul comun de acţiuni preventive trebuie să conţină în primul rînd măsuri ce se bazează pe mecanisme de piaţă, nu trebuie să instituie în sarcina întreprinderilor de gaze naturale obligaţii inutile, nerealizabile şi nu trebuie să aibă impact negativ asupra funcţionării pieţei gazelor naturale. La elaborarea acestuia trebuie să se ia în considerare impactul economic, eficacitatea şi eficienţa măsurilor adoptate, efectele asupra funcţionării pieţei gazelor naturale, precum şi impactul asupra mediului şi asupra consumatorilor.

20. Planul de urgenţă, ca parte componentă a Planului de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale, se elaborează în baza Planului de acţiuni preventive, în conformitate cu rezultatele obţinute ca urmare a evaluării riscurilor, şi trebuie să includă măsuri specifice ce necesită a fi puse în aplicare în cazul apariţiei unei situaţii excepţionale, cînd cantităţile necesare de gaze naturale nu mai pot fi preluate de pe piaţa gazelor naturale.

21. Planul de urgenţă trebuie să îndeplinească obiectivele stabilite în Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, precum şi:

1) să asigure faptul că întreprinderile de gaze naturale şi consumatorii industriali au suficient timp să reacţioneze pentru fiecare nivel de criză;

2) să definească grupul de criză şi rolul acestuia;

3) să identifice modul de aplicare a măsurilor bazate pe mecanisme de piaţă, în special a celor enumerate în punctul 41 din prezentul Regulament, pentru gestionarea situaţiei în caz de alertă şi pentru ameliorarea situaţiei în cazul situaţiei de urgenţă.

22. La elaborarea Planului de urgenţă trebuie să se ţină cont de nivelurile de criză stabilite în punctul 5 din anexa la prezentul Regulament, precum şi de faptul că în Planul de urgenţă pot fi introduse măsurile care îndeplinesc următoarele condiţii:

1) să nu fie introduse măsuri de restricţionare a fluxurilor de gaze naturale pe piaţa gazelor naturale la nivel naţional, precum şi în cadrul Comunităţii Energetice;

2) să nu fie pusă în pericol sau să nu fie afectată în mod grav aprovizionarea cu gaze naturale într-o altă ţară-membră a Comunităţii Energetice;

3) să fie menţinute condiţiile de acordare a accesului transfrontalier la infrastructura sistemului de gaze naturale, stabilite prin Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, în măsura posibilităţilor tehnice şi condiţiilor de siguranţă, în conformitate cu Planul de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale.

23. Planul de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale se aprobă de către Guvern şi se plasează pe pagina web oficială a organului central de specialitate.

24. În contextul prevederilor punctului 8, după caz, organul central de specialitate, în comun cu operatorii sistemelor de transport, participă, în colaborare cu autorităţile publice de resort şi operatorii sistemelor de transport adiacente din ţările vecine, la elaborarea planurilor comune de acţiuni preventive şi a planurilor comune de urgenţă.

25. Planul de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale se actualizează la fiecare 2 ani, dacă împrejurările nu impun o actualizare mai frecventă, şi reflectă versiunea actualizată a evaluării riscurilor.

V. STANDARDUL PRIVIND INFRASTRUCTURA

26. Standardul privind infrastructura presupune că, în cazul afectării infrastructurii principale (conducta de gaze naturale, care are cea mai mare capacitate tehnică) a sistemului de gaze naturale, infrastructura rămasă disponibilă după ieşirea din funcţiune a oricărui element principal de infrastructură, trebuie să dispună de capacitatea de a asigura volumul total de gaze naturale pentru zona luată în calcul, necesar pentru o zi de cerere de gaze naturale excepţional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani. Astfel, în cazul afectării infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale, capacitatea tehnică a infrastructurii rămase disponibile trebuie să fie cel puţin egală cu volumul total de gaze naturale pentru zona luată în calcul, necesar pentru o zi de cerere de gaze naturale excepţional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani.

27. Capacitatea infrastructurii sistemului de gaze naturale rămase disponibile se determină în conformitate cu criteriul "N-1", care defineşte capacitatea tehnică a infrastructurii sistemului de gaze naturale, necesară pentru a satisface cererea totală de gaze naturale a Republicii Moldova în cazul afectării infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale pentru o zi de cerere de gaze naturale excepţional de mare , constatată statistic o dată la 20 de ani. Infrastructura sistemului de gaze naturale include reţelele de transport al gazelor naturale, inclusiv interconexiunile, precum şi instalaţiile de producere şi depozitele de stocare racordate în zona luată în calcul. Astfel:

unde:

EP_(m) – capacitatea tehnică a tuturor punctelor de intrare (mil. m³/zi), cu excepţia capacităţii tehnice a instalaţiilor de producere (P_(m)) şi a depozitelor de stocare (S_(m)), adică suma capacităţilor tehnice ale tuturor punctelor de intrare de la frontieră, prin care e posibilă aprovizionarea cu gaze naturale a Republicii Moldova;

P_(m) – capacitatea tehnică maximă de producere (mil. m³/zi), ce reprezintă suma capacităţilor zilnice maxime de producere ale tuturor instalaţiilor de producere capabile să aprovizioneze cu gaze naturale Republica Moldova;

S_(m) – capacitatea tehnică maximă de extracţie din depozitele de stocare (mil. m³/zi), ce reprezintă suma capacităţilor tehnice zilnice maxime de extracţie din toate depozitele de stocare, ţinînd cont de caracteristicile fizice ale fiecărui depozit de stocare;

I_(m) – capacitatea tehnică a infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale (mil. m³/zi), cu cea mai mare capacitate de aprovizionare a Republicii Moldova. În cazul în care mai multe conducte de gaze naturale sînt racordate la aceeaşi infrastructură, în amonte sau în aval, şi nu pot fi exploatate separat, acestea sînt considerate o singură infrastructură;

D_(max) – cererea zilnică totală de gaze naturale (în mil. m³/zi) pe parcursul unei zile cu o cerere de gaze naturale excepţional de mare , constatată statistic o dată la 20 de ani.

28. Rezultatul determinării în conformitate cu criteriul "N-1" a capacităţii infrastructurii sistemului de gaze naturale rămase disponibile, în cazul indisponibilităţii oricărui element principal de infrastructură, se reflectă în Planul de acţiuni preventive.

29. Obligaţia de a asigura că infrastructura sistemului de gaze naturale, rămasă disponibilă, are capacitatea de a satisface cererea totală de gaze naturale, potrivit prevederilor punctului 27, se consideră a fi respectată şi în cazul în care, în conformitate cu Planul de acţiuni preventive, operatorul sistemului de transport demonstrează că o întrerupere a aprovizionării cu gaze naturale poate fi compensată în mod suficient şi în timp util prin măsuri adecvate, bazate pe cererea de pe piaţa gazelor naturale. În acest caz criteriul "N-1" se va calcula în conformitate cu următoarea formulă:

unde:

D_(ef) – partea (în mil. m³/zi) din D_max care, în cazul unei întreruperi în aprovizionarea cu gaze naturale, poate fi acoperită în mod eficient şi în timp util cu măsuri ce se referă la cerere, bazate pe mecanisme de piaţă (de exemplu, prin aplicarea de contracte de furnizare întreruptibilă cu gaze naturale).

30. Operatorii sistemelor de transport asigură capacitatea bidirecţională permanentă în toate interconectările transfrontaliere cu ţările vecine cît mai curînd posibil, în măsura necesară asigurării securităţii naţionale de aprovizionare cu gaze naturale şi conform Planului de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale pentru 10 ani, elaborat de operatorul sistemului de transport şi aprobat de ANRE, conform legislaţiei în vigoare.

31. Măsurile necesare pentru a asigura capacitatea bidirecţională se formulează de către operatorii sistemelor de transport după consultarea tuturor celorlalţi operatori de sistem interesaţi şi trebuie să se bazeze pe evaluarea cererii de pe piaţa gazelor naturale, a raportului cerere - ofertă, a fezabilităţii din punct de vedere tehnic, a costurilor de realizare a măsurilor necesare pentru a asigura capacităţile bidirecţionale, inclusiv pe evaluarea impactului asupra consolidării ulterioare a reţelelor de transport al gazelor naturale şi a beneficiilor pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale, cu luarea în considerare a contribuţiei capacităţii bidirecţionale la îndeplinirea, împreună cu alte măsuri posibile, a standardului privind infrastructura.

VI. STANDARDUL PRIVIND APROVIZIONAREA CU GAZE NATURALE

32. Standardul privind aprovizionarea cu gaze naturale prevede că, întreprinderile de gaze naturale sînt obligate să întreprindă măsuri necesare pentru a asigura aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi în următoarele cazuri:

1) temperaturi extreme pentru o perioadă de vîrf de 7 zile calendaristice, constatate statistic o dată la 20 de ani;

2) orice perioadă de cel puţin 30 de zile calendaristice în care cererea de gaze naturale este excepţional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani;

3) o perioadă de cel puţin 30 de zile calendaristice, în cazul afectării infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale în condiţii de iarnă normale.

33. Se consideră consumatori protejaţi următoarele categorii de consumatori finali:

1) toţi consumatorii casnici ale căror instalaţii de gaze naturale sunt racordate la reţelele de distribuţie a gazelor naturale;

2) prestatorii de servicii sociale esenţiale care au legătură cu asistenţa medicală, asistenţa socială esenţială, de urgenţă, de securitate, cu educaţia sau cu administraţia publică şi întreprinderile mici şi mijlocii cu un consum mediu zilnic mai mic de 600 m³/zi, racordate la reţelele de distribuţie a gazelor naturale;

3) centralele electrice cu termoficare şi/sau centralele termice racordate la o reţea de transport sau de distribuţie a gazelor naturale, care livrează energie termică în sistemul centralizat de alimentare cu energie termică sau care livrează energie termică pentru consumatorii indicaţi la subpunctele 1) şi 2), cu condiţia că acestea nu pot utiliza alte tipuri de combustibil.

[Pct.33 în redacţia Hot.Guv. nr.606 din 24.08.2022, în vigoare 26.08.2022]

34. Fiecare operator de sistem întocmeşte lista consumatorilor protejaţi stabiliţi în punctul 33 subpunctele 2) şi 3), ale căror instalaţii de gaze naturale sînt racordate la reţelele sale, cu indicarea ordinii şi a nivelului de protejare a acestora. Listele consumatorilor protejaţi trebuie să conţină şi informaţii cu privire la volumele de gaze naturale consumate de către aceştia, iar furnizorii sînt obligaţi să prezinte operatorilor de sistem toate informaţiile necesare pentru întocmirea listelor respective. Listele consumatorilor protejaţi se păstrează la operatorii de sistem respectivi, se actualizează o dată la două luni şi se prezintă, la solicitare, organului central de specialitate. La apariţia situaţiei excepţionale, operatorii de sistem sînt obligaţi să prezinte imediat listele consumatorilor protejaţi operatorului sistemului de transport, desemnat de Comisie în conformitate cu punctul 53.

35. Organul central de specialitate, după consultarea cu ANRE, întocmeşte lista întreprinderilor de gaze naturale care urmează să întreprindă măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi în cazurile menţionate la punctul 32.

36. La identificarea întreprinderilor de gaze naturale care urmează să aplice măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi, organul central de specialitate va ţine cont, în primul rînd de posibilitatea realizării de către întreprinderea respectivă a obligaţiei impuse, precum şi de posibilitatea îndeplinirii măsurilor respective de furnizorii care furnizează gaze naturale în contextul obligaţiilor de serviciu public stabilite la articolele 89 şi 90 din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale. Lista întreprinderilor care urmează să aplice măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi se publică pe pagina web oficială a organului central de specialitate.

37. Întreprinderilor de gaze naturale le poate fi impusă obligaţia de a lua măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi pe o perioadă mai mare de 30 de zile calendaristice în cazul situaţiilor stabilite la punctul 32 subpunctele 2) şi 3) sau le pot fi impuse obligaţii suplimentare în legătură cu asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale numai după evaluarea riscurilor în conformitate cu principiile stabilite în anexa la prezentul Regulament, cu condiţia reflectării acestora în Planul de acţiuni preventive şi în cazul respectării următoarelor cerinţe:

1) să fie clar definite, transparente, proporţionale, nediscriminatorii şi verificabile;

2) să nu fie denaturată în mod nejustificat concurenţa sau buna funcţionare a pieţei gazelor naturale;

3) să fie menţinute condiţiile de acordare a accesului transfrontalier la infrastructura sistemului de gaze naturale, stabilite prin Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, în măsura posibilităţilor tehnice şi de siguranţă, în conformitate cu Planul de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale.

38. Obligaţiile impuse întreprinderilor de gaze naturale pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi nu trebuie să fie discriminatorii şi nu trebuie să impună sarcini nejustificate întreprinderilor de gaze naturale.

39. Planul de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale trebuie să indice posibilitatea şi modalitatea reducerii temporare a duratei de aplicare de către întreprinderile de gaze naturale a obligaţiilor stabilite în conformitate cu punctul 37 în cazul situaţiei de urgenţă apărute la nivelul Comunităţii Energetice.

VII. MĂSURI DESTINATE ASIGURĂRII SECURITĂŢII

APROVIZIONĂRII CU GAZE NATURALE

40. La elaborarea Planului de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale, organul central de specialitate trebuie să ia în considerare lista indicativă a măsurilor bazate pe mecanisme de piaţă indicate în punctul 41.

41. Măsurile bazate pe mecanisme de piaţă pot fi grupate după cum urmează:

1) măsuri legate de ofertă:

a) sporirea flexibilităţii la producere;

b) sporirea flexibilităţii la import;

c) facilitarea integrării gazelor produse din surse regenerabile de energie în reţelele de gaze naturale;

d) depozitarea comercială de gaze naturale: capacitatea de extracţie şi volumul gazelor înmagazinate;

e) diversificarea surselor şi a rutelor de aprovizionare cu gaze naturale;

f) fluxurile bidirecţionale de gaze naturale;

g) utilizarea contractelor de furnizare a gazelor naturale pe termen lung şi pe termen scurt;

h) prevederile contractuale privind asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale;

i) dispecerizarea reţelelor de transport al gazelor naturale şi cooperarea operatorilor sistemelor de transport din Republica Moldova cu operatorii sistemelor de transport din ţările vecine pentru coordonarea livrărilor de gaze naturale;

j) investiţii în infrastructura sistemului de gaze naturale, inclusiv pentru dezvoltarea capacităţilor de transport bidirecţionale;

2) măsuri legate de cerere:

a) utilizarea contractelor întreruptibile;

b) posibilitatea utilizării de combustibili alternativi şi de rezervă de către consumatorii industriali şi de producătorii de energie electrică şi termică;

c) reducerea voluntară a consumului de gaze naturale;

d) majorarea eficienţei;

e) extinderea utilizării surselor regenerabile de energie.

42. La elaborarea Planului de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale, organul central de specialitate trebuie să ţină cont de lista indicativă a măsurilor care nu se bazează pe mecanisme de piaţă indicate în punctul 43 şi aplicabile numai în cazul situaţiei de urgenţă.

43. Măsurile care nu se bazează pe mecanisme de piaţă pot fi grupate după cum urmează:

1) măsuri legate de ofertă:

a) utilizarea depozitelor strategice de stocare;

b) utilizarea obligatorie a rezervelor de combustibili alternativi;

c) utilizarea obligatorie a energiei electrice produse din alte surse decît gazele naturale;

d) creşterea obligatorie a nivelului de producere a gazelor naturale;

e) extracţia obligatorie a gazelor naturale din depozitele de stocare;

2) măsuri legate de cerere:

a) utilizarea obligatorie a altor tipuri de combustibili;

b) utilizarea obligatorie a contractelor întreruptibile în cazul în care nu sînt folosite pe deplin în calitate de măsuri bazate pe mecanisme de piaţă;

c) reducerea obligatorie a consumului de gaze naturale ca soluţie de ultimă instanţă.

VIII. SITUAŢIA EXCEPŢIONALĂ ŞI OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR IMPLICATE

44. În prezentul Regulament situaţia excepţională pe piaţa gazelor naturale/în sectorul gazelor naturale este definită conform Legii nr.108/2016 cu privire la gazele naturale şi Hotărîrii de Guvern nr.1076/2010 cu privire la clasificarea situaţiilor excepţionale şi la modul de acumulare şi prezentare a informaţiilor în domeniul protecţiei populaţiei şi teritoriului în caz de situaţii excepţionale.

45. Apariţia unei situaţii excepţionale se confirmă de Comisie la sesizarea unui operator al sistemului de transport, în modul stabilit în prezentul Regulament. Constatarea situaţiei excepţionale poate fi efectuată de către Comisie şi la sesizarea organului central de specialitate, în conformitate cu prezentul Regulament. Sesizarea adresată Comisiei se depune prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.

46. În cazul în care un operator al sistemului de transport constată existenţa unei situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale, acesta este obligat, eventual în comun cu alt (alţi) operator(i) al sistemului de transport, să întreprindă imediat măsurile stabilite în Planul de acţiuni, să notifice Comisiei în regim de urgenţă acest fapt şi să informeze organul central de specialitate, cu prezentarea întregului set de informaţii pe care le deţine cu privire la situaţia creată şi cu privire la măsurile întreprinse pentru prevenirea sau reducerea riscurilor apărute.

47. În cazul în care la apariţia situaţiei excepţionale este necesară intervenţia imediată a operatorului sistemului de transport, a operatorului sistemului de distribuţie, operatorul de sistem respectiv urmează să întreprindă toate măsurile necesare pentru reducerea impactului sau eliminarea stării excepţionale conform Planului de urgenţă pînă la finalizarea de către Comisie a verificării condiţiilor privind existenţa unei situaţii excepţionale.

48. Comisia sesizată în conformitate cu punctul 45, este obligată să verifice, în termen de 12 ore de la sesizare, dacă sînt îndeplinite condiţiile privind existenţa situaţiilor excepţionale şi, dacă acestea se confirmă, constată existenţa situaţiei excepţionale.

49. Dacă după verificare Comisia decide că în sectorul gazelor naturale sau pe piaţa gazelor naturale nu există o situaţie excepţională, aceasta informează operatorul sistemului de transport şi organul central de specialitate despre acest fapt, iar operatorii de sistem sînt obligaţi să revină imediat la activitatea în condiţii normale de funcţionare.

50. În cazul constatării de către Comisie a existenţei unei situaţii excepţionale, toate acţiunile ce urmează a fi întreprinse de către întreprinderile de gaze naturale, în special de către operatorii sistemelor de transport, de alţi participanţi la piaţa gazelor naturale, precum şi acţiunile organului central de specialitate, ale altor organe sau autorităţi ale administraţiei publice centrale, ale altor autorităţi publice în legătură cu apariţia unei situaţiei excepţionale, se coordonează de către Comisie, în conformitate cu prezentul Regulament şi Planul de urgenţă.

51. Pe perioada existenţei situaţiei excepţionale, Planul de urgenţă este documentul operativ de lucru al Comisiei, precum şi al întreprinderilor de gaze naturale, al altor participanţi la piaţa gazelor naturale, al organului central de specialitate, al altor organe sau autorităţi ale administraţiei publice centrale sau al altor autorităţi publice. Măsurile întreprinse de părţile implicate, în conformitate cu Planul de urgenţă, sînt obligatorii şi prevalează în raport cu prevederile contractuale şi actele normative în domeniu.

52. Pe perioada existenţei situaţiei excepţionale Comisia adoptă decizii cu privire la aplicarea măsurilor necesare, stabilite în Planul de urgenţă, precum şi a măsurilor de urgenţă suplimentare, care nu sînt stabilite în Plan, în conformitate cu prevederile prezentului Regulament. La luarea deciziilor pentru a aborda o situaţie excepţională, Comisia va ţine cont şi de:

1) acţiunile necesare a fi luate pentru siguranţa publică şi protecţia proprietăţii şi a infrastructurilor-cheie;

2) acţiunile necesare pentru a gestiona consecinţele situaţiei excepţionale apărute, precum şi pentru menţinerea stabilităţii economice naţionale.

53. Odată cu constatarea apariţiei situaţiei excepţionale, Comisia desemnează operatorul sistemului de transport responsabil la ale cărui indicaţii întreprinderile de gaze naturale, precum şi alţi participanţi la piaţa gazelor naturale urmează să întreprindă măsurile stabilite în Planul de urgenţă.

54. Organele şi autorităţile administraţiei publice centrale, alte autorităţi publice sînt obligate să întreprindă măsurile necesare, stabilite în Planul de urgenţă, la indicaţiile Comisiei. La necesitate, Comisia solicită suportul autorităţilor administraţiei publice locale, al căror teritoriu este afectat de situaţia excepţională, pentru lichidarea consecinţelor unei situaţii excepţionale şi revenirea la situaţia normală de funcţionare a pieţei gazelor naturale.

55. Pe perioada existenţei situaţiei excepţionale, operatorul sistemului de transport, desemnat în conformitate cu punctul 53 (în continuare – operatorul sistemului de transport desemnat), prezintă zilnic, pînă la orele 6.30 şi 17.30, Comisiei şi organului central de specialitate informaţii cu privire la măsurile întreprinse de acesta, de alţi operatori de sistem, de alte întreprinderi de gaze naturale, precum şi de alţi participanţi la piaţa gazelor naturale în conformitate cu Planul de urgenţă. Operatorii de sistem, precum şi ceilalţi participanţi la piaţa gazelor naturale sînt obligaţi să colaboreze cu operatorul sistemului de transport respectiv şi să-i prezinte informaţiile solicitate.

56. Pe perioada existenţei situaţiei excepţionale, organele şi autorităţile administraţiei publice centrale, autorităţile publice, autorităţile administraţiei publice locale prezintă Comisiei zilnic, pînă la orele 6.30 şi 17.30, informaţii cu privire la măsurile întreprinse de acestea.

57. Schimbul de informaţii dintre Comisie şi organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, autorităţile administraţiei publice locale şi alte instituţii, respectiv, dintre Comisie şi operatorul sistemului de transport desemnat se efectuează în conformitate cu Hotărîrea de Guvern nr.1076/2010 cu privire la clasificarea situaţiilor excepţionale şi la modul de acumulare şi prezentare a informaţiilor în domeniul protecţiei populaţiei şi teritoriului în caz de situaţii excepţionale.

58. Operatorul sistemului de transport desemnat anunţă producătorii, operatorii sistemelor de transport, operatorii sistemelor de distribuţie, operatorii depozitelor de stocare şi furnizorii, iar, după caz, şi întreprinderile respective din sisteme de transport adiacente, în legătură cu apariţia situaţiilor excepţionale şi dispune, în funcţie de situaţie, întreprinderea măsurilor stabilite în Planul de urgenţă.

59. La dispariţia cauzelor care au determinat apariţia situaţiei excepţionale, operatorul sistemului de transport desemnat, este obligat să notifice imediat organul central de specialitate şi Comisia în legătură cu aceasta. Comisia, în termen de cel mult 12 ore, verifică, constată încetarea situaţiei excepţionale şi notifică despre aceasta operatorul sistemului de transport desemnat şi organul central de specialitate.

60. După încetarea situaţiei excepţionale, operatorii sistemelor de transport, operatorii sistemelor de distribuţie, precum şi alţi participanţi la piaţa gazelor naturale sînt obligaţi să reia imediat activitatea în condiţii normale de funcţionare.

61. În cazul în care situaţia excepţională nu poate fi gestionată în modul corespunzător prin aplicarea măsurilor stabilite la nivel naţional, după informarea prealabilă a Comisiei, organul central de specialitate comunică acest fapt preşedintelui Grupului de coordonare privind securitatea aprovizionării Comunităţii Energetice, pentru a fi convocată o şedinţă a Grupului de coordonare în vederea examinării situaţiei şi, după caz, în vederea acordării asistenţei Republicii Moldova şi/sau altor ţări-membre ale Comunităţii Energetice vizate în legătură cu coordonarea măsurilor implementate la nivel naţional pentru a face faţă situaţiei excepţionale.

IX. MONITORIZAREA SECURITĂŢII APROVIZIONĂRII CU GAZE NATURALE

62. În conformitate cu prevederile Legii nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, funcţia de monitorizare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale se asigură de către Guvern, prin intermediul organului central de specialitate în cooperare cu ANRE, operatorii de transport, alte întreprinderi de gaze şi participanţi la piaţa de gaze naturale.

63. Monitorizarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale se referă, în special la:

1) implementarea corespunzătoare a standardelor privind aprovizionarea cu gaze naturale şi privind infrastructura, în conformitate cu capitolele 5 şi 6;

2) echilibrul dintre cerere şi ofertă pe piaţa gazelor naturale;

3) nivelul cererii viitoare previzibile de gaze naturale şi sursele disponibile de acoperire;

4) contractele noi de procurare din import a gazelor naturale pe termen lung şi scurt din ţările terţe;

5) volumul util de gaze naturale şi capacitatea de extracţie din depozitele de stocare;

6) gradul de interconectare a sistemului de gaze naturale al Republicii Moldova cu sistemele de gaze naturale ale ţărilor vecine;

7) capacităţile suplimentare ale instalaţiilor de producere, ale depozitelor de stocare, ale reţelelor de transport al gazelor naturale, inclusiv ale interconexiunilor, la capacităţile bidirecţionale, construite, aflate în construcţie sau planificate a fi construite;

8) calitatea şi nivelul de întreţinere a reţelelor de gaze naturale, precum şi îndeplinirea standardelor de securitate la exploatarea reţelelor de gaze naturale;

9) realizarea măsurilor de acoperire a cererii de vîrf şi a deficitului în furnizarea gazelor naturale în cazul indisponibilităţii unuia sau mai multor furnizori, inclusiv în cazul apariţiei situaţiilor excepţionale.

64. Organul central de specialitate urmează să întocmească un raport de monitorizare privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale, cu respectarea cerinţelor stabilite la articolul 107 din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale.

65. Întreprinderile de gaze naturale sînt obligate să reflecte în rapoartele anuale de activitate informaţii cu privire la măsurile întreprinse pentru a contribui la asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale, situaţiile excepţionale care au avut loc pe parcursul anului, cauza apariţiei, durata, consecinţele şi măsurile aplicate.

66. Întreprinderile de gaze sînt obligate să ofere organului central de specialitate, la cerere sau din proprie iniţiativă, dacă identifică elemente ce pot afecta securitatea aprovizionării cu gaze naturale, toate informaţiile necesare îndeplinirii funcţiei de monitorizare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale.

Anexa nr.2

Hotărîrea Guvernului nr.207/2019

PLANUL DE ACŢIUNI

pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Planul de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale (în continuare – Plan de acţiuni) are ca scop stabilirea unor masuri preventive care vizează asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale prin asigurarea funcţionării corecte şi continue a pieţei interne de gaze naturale; stabilirea unor măsuri de urgenţă care urmează să fie puse în aplicare în cazul în care piaţa gazelor naturale nu mai este în măsură să furnizeze consumatorilor cantităţile necesare de gaze naturale, precum şi stabilirea clară şi neechivocă a responsabilităţilor şi coordonarea activităţilor întreprinderilor de gaze naturale atît în termeni de acţiune preventivă, precum şi în ceea ce priveşte reacţia la întreruperile efective în aprovizionarea cu gaze naturale.

2. Prezentul Plan de acţiuni este constituit din două părţi:

1) Planul de acţiuni preventive reflectă rezultatele evaluării riscurilor asociate securităţii aprovizionării cu gaze naturale şi include măsurile preventive ce se impun a fi întreprinse pentru prevenirea situaţiilor excepţionale pe piaţa gazelor naturale, prin eliminarea sau reducerea riscurilor identificate;

2) Planul de urgenţă conţine măsurile ce trebuie să fie luate în cazul apariţiei unei situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale, pentru a înlătura sau minimiza impactul întreruperii în aprovizionarea cu gaze naturale.

Secţiunea 1

Planul de acţiuni preventive

II. PREVEDERI GENERALE

3. Prezentul Plan de acţiuni preventive reflectă rezultatele evaluării riscurilor asociate securităţii aprovizionării cu gaze naturale şi include măsurile preventive, ce se impun a fi întreprinse pentru prevenirea situaţiilor excepţionale pe piaţa gazelor naturale prin eliminarea sau reducerea posibilităţii apariţiei riscurilor identificate. Prezentul Plan de acţiuni preventive conţine:

1) analiza situaţiei existente pe piaţa gazelor naturale, precum şi descrierea problemelor majore ale sistemului de gaze naturale din Republica Moldova;

2) rezultatele identificării şi evaluării riscurilor asociate securităţii aprovizionării cu gaze naturale;

3) informaţiile cu privire la măsurile, volumele de gaze naturale, capacităţile şi timpul necesar pentru îndeplinirea standardelor privind infrastructura şi privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale, stabilite în Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale, obligaţiile impuse întreprinderilor de gaze naturale şi altor organe şi autorităţi publice de resort, inclusiv în legătură cu funcţionarea sigură şi fiabilă a reţelelor de gaze naturale;

4) informaţiile cu privire la interconexiunile existente şi viitoare, inclusiv cu privire la cele care oferă acces la reţelele de gaze naturale ale Uniunii Europene, cu privire la fluxurile transfrontaliere, precum şi cu privire la accesul transfrontalier la depozitele de stocare şi capacitatea fizică de a transporta gazele naturale în ambele direcţii (capacitate bidirecţională);

5) alte măsuri preventive precum necesitatea de a dezvolta interconexiunile cu ţările vecine, necesitatea de stocare a gazelor naturale şi de diversificare a rutelor şi surselor de aprovizionare cu gaze naturale în vederea gestionării riscurilor identificate în legătură cu asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a tuturor consumatorilor cît mai mult timp posibil;

6) măsurile şi acţiunile de reducere a potenţialului impact al perturbărilor în aprovizionarea cu gaze naturale asupra sectorului termoenergetic şi asupra sectorului electroenergetic;

7) mecanismele care urmează să fie aplicate în cadrul colaborării cu statele vecine;

8) informaţiile privind obligaţiile de serviciu public legate de securitatea aprovizionării cu gaze naturale etc.

4. Prezentul Plan de acţiuni preventive se bazează, în primul rînd, pe măsuri bazate pe mecanisme de piaţă, luînd în considerare atît efectele asupra consumatorilor şi asupra funcţionării pieţei gazelor naturale, cît şi impactul asupra economiei naţionale. Planul de acţiuni preventive se actualizează de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii (în continuare – organul central de specialitate) o dată la doi ani, dacă împrejurările nu impun o actualizare mai frecventă, astfel încît să reflecte versiunea actualizată a evaluării riscurilor.

III. RISCURILE ASOCIATE SECURITĂŢII APROVIZIONĂRII

CU GAZE NATURALE ŞI SCENARIILE DE RISC

5. Prezentul Plan de acţiuni preventive a fost elaborat după efectuarea analizei situaţiei existente în sectorul gazelor naturale, identificarea problemelor şi a riscurilor asociate securităţii aprovizionării cu gaze naturale, cu utilizarea datelor statistice furnizate de Biroul Naţional de Statistică, a datelor deţinute de organul central de specialitate, precum şi a informaţiei şi datelor prezentate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (în continuare – ANRE), de SA "Moldovagaz" şi de la alţi participanţi la piaţa gazelor naturale, ţinîndu-se seama totodată de direcţiile prioritare ale politicii de stat, stabilite în strategiile şi documentele de politici în domeniul energeticii. Descrierea situaţiei existente şi a caracteristicilor sectorului de gaze naturale este reflectată în anexa la prezentul Plan de acţiuni.

3.1. Riscurile asociate securităţii aprovizionării cu gaze naturale şi rezultatele evaluării acestora

6. Republica Moldova nu dispune de surse interne de aprovizionare cu gaze naturale, nu dispune de capacităţi de stocare a gazelor naturale şi nici de capacităţi pentru aprovizionare cu gaze naturale lichefiate (GNL). Astfel, actualmente ţara noastră depinde în cvasitotalitate de aprovizionarea cu gaze naturale dintr-o singură sursă – importul a 99,9% de gaze naturale de la SAP "Gazprom" din Federaţia Rusă. Aceasta deşi a fost construită interconexiunea Iaşi-Ungheni.

7. Riscurile tehnice ce pot surveni în legătură cu starea reţelelor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale nu pot avea un impact determinant în declanşarea unei crize aprofundate în aprovizionarea cu gaze naturale, întrucît operatorul sistemului de transport, SRL "Moldovatransgaz", şi operatorii sistemelor de distribuţie dispun de toate mijloacele şi procedurile necesare pentru întreţinerea în stare tehnică normală a reţelelor de gaze naturale, precum şi pentru o intervenţie promptă în cazul apariţiei unor defecţiuni pe anumite porţiuni ale reţelelor de transport al gazelor naturale sau în reţelele de distribuţie a gazelor naturale, astfel încît durata maximă de restabilire să nu depăşească 72 ore şi să nu afecteze aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi.

8. Este de menţionat că toate conductele magistrale au fost supuse anterior unor testări în scopul evaluării stării de coroziune şi a stratului protector al acestora. Ca rezultat, s-a stabilit că starea tuturor conductelor magistrale de gaze naturale care traversează teritoriul ţării este satisfăcătoare, cu excepţia conductelor de gaze naturale Odesa-Chişinău şi Chişinău-Rîbniţa. Conducta de gaze naturale Odesa-Chişinău a fost construită 50 ani în urmă, iar din anul 1992 nu a fost utilizată pentru a importa gaze naturale în Republica Moldova. Conducta de gaze naturale Chişinău-Rîbniţa este exploatată de peste 30 de ani şi, conform stării tehnice, necesită a fi înlocuită sau trecută în categoria a II-a, cu presiunea de lucru pînă la 2,5 MPa. Mai mult, porţiunea conductei respective de lîngă satul Buneţi se află într-o zonă cu alunecări de teren şi necesită a fi înlocuită. Totodată, la înlocuirea conductelor de gaze naturale menţionate trebuie să se ia în calcul atît necesitatea asigurării securităţii aprovizionării cu gaze naturale, cît şi factorul fezabilităţii economice a acestora, avînd în vedere existenţa conductei de gaze naturale Tocuz-Căinari-Mereni şi construcţia planificată a conductei Ungheni-Chişinău.

9. Sistemul de gaze naturale al Republicii Moldova poate fi afectat preponderent de factorii externi, dar şi interni ce ţin, în mare parte, de importul gazelor naturale din Federaţia Rusă. Printre principalii factori de risc care influenţează securitatea aprovizionării cu gaze naturale pot fi enumeraţi riscul sistării furnizării gazelor naturale din cauza datoriilor faţă de SAP "Gazprom" şi înrăutăţirea relaţiilor dintre Federaţia Rusă şi Ucraina în ceea ce priveşte tranzitul gazelor naturale pe teritoriul Ucrainei, precum şi posibilele atacuri, inclusiv teroriste, asupra conductelor magistrale din Ucraina prin care se transportă gazele naturale în ţările europene, inclusiv în Republica Moldova.

10. În conformitate cu prevederile Regulamentului privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale, la identificarea şi evaluarea riscurilor asociate securităţii aprovizionării cu gaze naturale (în continuare – riscuri) au fost luate în considerare cele două cazuri de sistare (în 1992 şi în 2009) a livrării gazelor naturale de către Federaţia Rusă, precum şi:

1) scenariile posibile de risc, care pot duce la întrerupere în aprovizionare cu gaze naturale sau la creşterea excepţională a cererii de gaze naturale, cauza apariţiei, durata posibilă şi nivelul de criză ce poate surveni în cazul apariţiei acestor riscuri;

2) standardul privind infrastructura;

3) standardul privind aprovizionarea cu gaze naturale;

4) configuraţia reţelelor de transport al gazelor naturale, interconexiunile şi fluxurile transfrontaliere de gaze naturale, contribuţia gazelor naturale în structura energetică naţională;

5) alte circumstanţe naţionale şi regionale relevante.

3.2. Scenariile de risc şi rezultatele evaluării acestora

11. Ţinînd cont de contextul local şi regional privind aprovizionarea cu gaze naturale, inclusiv de cazurile de sistare a furnizării gazelor naturale din import, precum şi de ameninţările de sistare a furnizării gazelor naturale din import, la evaluarea riscurilor, au fost identificate 5 scenarii principale de risc care pot duce la afectarea aprovizionării cu gaze naturale, la limitarea sau sistarea furnizării gazelor naturale din import sau la creşterea excepţională a cererii de gaze naturale pe piaţa internă de gaze naturale, după cum urmează:

Scenariul 1: Existenţa defecţiunilor tehnice pe direcţiile de transport al gazelor naturale (din import). Acestui scenariu îi pot fi atribuite defecţiunile care pot apărea în reţelele de transport al gazelor naturale altele decît reţelele de transport amplasate pe teritoriul Republicii Moldova, adică defecţiunile apărute înainte de preluarea gazelor naturale în reţelele naţionale de transport al gazelor naturale.

Scenariul 2: Existenţa defecţiunilor tehnice în sistemul naţional de transport al gazelor naturale. Acestui scenariu îi pot fi atribuite defecţiunile tehnice în conductele magistrale şi în gazoducte-branşamente, în staţiile de comprimare, de predare şi de măsurare, şi în alte instalaţii ale reţelelor de transport al gazelor naturale.

Scenariul 3: Apariţia condiţiilor meteo extreme. Din această categorie fac parte condiţiile meteo cu valori scăzute ale temperaturii medii sub minus 15⁰ C în perioada rece al anului şi într-un interval de timp de cel puţin 7 zile sau, cu alte cuvinte, condiţiile meteo extreme în perioada de iarnă care provoacă o creştere semnificativă a consumului de gaze naturale utilizate pentru încălzire.

Scenariu 4: Limitarea furnizării gazelor naturale din import fără să existe defecţiuni tehnice pe direcţiile de transport al gazelor naturale (din import) sau defecţiuni tehnice în reţelele de transport al gazelor naturale. Acestui scenariu îi pot fi atribuite riscurile de limitare a furnizării gazelor naturale spre Europa şi, respectiv spre Republica Moldova, din cauza neînţelegerilor sau a tensiunilor în relaţiile politice şi comerciale dintre Federaţia Rusă şi Ucraina, precum şi posibila limitare a furnizării gazelor naturale Republicii Moldova din cauza existenţei datoriilor furnizorului principal SA "Moldovagaz" faţă de SAP "Gazprom".

Scenariul 5: Sistarea furnizării gazelor naturale din import fără să existe defecţiuni tehnice pe direcţiile de transport al gazelor naturale (din import) sau defecţiuni tehnice în sistemul naţional de transport al gazelor naturale. Acestui scenariu îi pot fi atribuite situaţiile descrise în scenariul 4.

Scenariile de risc menţionate, probabilitatea apariţiei acestora şi consecinţele care pot surveni ca rezultat al apariţiei riscurilor identificate sînt prezentate în tabelul 1.

12. În ceea ce priveşte reţelele de distribuţie a gazelor naturale, apariţia unei posibile defecţiuni, ţinînd cont de configuraţia acestora, va determina doar o limitare temporară a livrării gazelor naturale şi doar pentru o anumită parte a consumatorilor din zona respectivă.

13. La evaluarea riscurilor, de asemenea, au fost luate în considerare probabilitatea apariţiei riscurilor, precum şi eventualele consecinţe asupra aprovizionării cu gaze naturale în cazul apariţiei riscurilor, după cum urmează:

1) probabilitatea apariţiei riscurilor identificate:

a) foarte mică – este foarte puţin probabil că incidentul va avea loc pe parcursul următorilor 10 ani;

b) mică – este puţin probabil ca riscul să apară pe parcursul următorilor 5 ani;

c) medie – este probabil ca riscul să apară pe parcursul următorilor 5 ani;

d) ridicată – este probabil ca riscul să apară pe parcursul următorilor 3 ani;

e) foarte ridicată – există certitudinea apariţiei riscului în viitorul apropiat;

2) consecinţa asupra aprovizionării cu gaze naturale în cazul apariţiei riscurilor identificate:

a) nesemnificativă – atunci cînd riscul survenit duce la o mică perturbare care poate fi gestionată uşor de întreprinderile de gaze naturale, prin aplicarea de măsuri operative, iar aprovizionarea consumatorilor cu gaze naturale nu este afectată;

b) moderată – atunci cînd riscul survenit afectează aprovizionarea cu gaze naturale, dar situaţia poate fi rezolvată prin aplicarea măsurilor bazate pe mecanisme de piaţă, consumatorii nefiind afectaţi semnificativ;

c) semnificativă – atunci cînd riscul survenit afectează semnificativ aprovizionarea cu gaze naturale, iar măsurile bazate pe mecanisme de piaţă nu mai sînt suficiente şi este necesară aplicarea măsurilor de urgenţă pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor afectaţi;

d) gravă – atunci cînd riscul survenit provoacă întreruperi grave în aprovizionarea cu gaze naturale şi este necesară introducerea măsurilor de urgenţă pentru a asigura aprovizionarea cu gaze naturale cel puţin a consumatorilor protejaţi;

e) foarte gravă – atunci cînd, ca rezultat al apariţiei riscului, aprovizionarea cu gaze naturale este afectată în mare parte sau totalmente şi este necesară aplicarea măsurilor de urgenţă pentru restabilirea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor în termen cît mai restrîns.

14. Rezultatele evaluării calitative a riscurilor identificate sînt reprezentate în matricea riscurilor (a se vedea figura 1). Pe axa X a matricei sînt prezentate consecinţele (cu creşterea daunelor de la stînga la dreapta), care pot avea loc în cazul apariţiei riscurilor privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale, iar pe axa Y este prezentată probabilitatea de apariţie a riscurilor (cu o creştere a probabilităţilor de jos în sus). Produsul cartezian al ambelor axe oferă toate combinaţiile posibile de probabilităţi şi consecinţe, adică severitatea combinaţiei probabilitate-consecinţă.

Figura 1. Matricea riscurilor identificate

15. În matricea riscurilor prezentată în figura 1, fiecare combinaţie probabilitate – consecinţă (severitatea) este indicată în cod de culoare verde – galben – roşu, după cum urmează:

3.3. Standardul privind infrastructura

16. În conformitate cu Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale, respectarea standardului privind infrastructura este una dintre condiţiile de bază pentru asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale. Potrivit standardului privind infrastructura, în cazul afectării infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale, infrastructura rămasă disponibilă trebuie să dispună de capacitatea de a asigura volumul total de gaze naturale pentru zona luată în calcul, necesar pentru o zi de cerere de gaze naturale excepţional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani.

17. Capacitatea infrastructurii sistemului de gaze naturale rămase disponibile se determină în conformitate cu criteriul "N-1", care defineşte capacitatea tehnică a infrastructurii sistemului de gaze naturale necesară pentru a satisface cererea totală de gaze naturale a Republicii Moldova în cazul afectării infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale pentru o zi de cerere de gaze naturale excepţional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani. Standardul privind infrastructura se consideră respectat atunci cînd rezultatul criteriului "N-1", calculat conform formulei de mai jos, este cel puţin egal cu 100%, adică:

Totodată, în cazul în care se demonstrează că o întrerupere a aprovizionării cu gaze naturale poate fi compensată în mod suficient şi în timp util prin măsuri adecvate bazate pe cererea de pe piaţa gazelor naturale, atunci criteriul "N-1" se va calcula în conformitate cu următoarea formulă:

unde:

EP_m – capacitatea tehnică a tuturor punctelor de intrare (mil. m³/zi), cu excepţia capacităţii tehnice a instalaţiilor de producere (P_m) şi a depozitelor de stocare (S_m), adică suma capacităţilor tehnice ale tuturor punctelor de intrare de la frontieră, prin care este posibilă aprovizionarea cu gaze naturale a Republicii Moldova;

P_m – capacitatea tehnică maximă de producere (mil. m³/zi), ce reprezintă suma capacităţilor zilnice maxime de producere ale tuturor instalaţiilor de producere capabile să aprovizioneze Republica Moldova cu gaze naturale;

S_m – capacitatea tehnică maximă de extracţie din depozitele de stocare (mil. m³/zi), ce reprezintă suma capacităţilor tehnice zilnice maxime de extracţie din toate depozitele de stocare, ţinînd cont de caracteristicile fizice ale fiecărui depozit de stocare;

I_m – capacitatea tehnică a infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale (mil. m³/zi), cu cea mai mare capacitate de aprovizionare a Republicii Moldova. În cazul în care mai multe conducte de gaze naturale sînt racordate la aceeaşi infrastructură, în amonte sau în aval, şi nu pot fi exploatate separat, sînt considerate o singură infrastructură;

D_max – cererea zilnică totală de gaze naturale (în mil. m³/zi) pe parcursul unei zile cu cerere de gaze naturale excepţional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani;

D_ef – partea (în m³/zi) din D_max care, în cazul unei întreruperi în aprovizionarea cu gaze naturale, poate fi acoperită în mod eficient şi în timp util cu măsuri ce se referă la cerere, bazate pe mecanisme de piaţă (de exemplu, prin aplicarea contractelor de furnizare întreruptibilă a gazelor naturale).

18. În conformitate cu prezentul Plan de acţiuni preventive, pentru determinarea criteriului "N-1", au fost aplicaţi indicatorii infrastructurii sistemului de gaze naturale al Republicii Moldova stabiliţi în tabelul 2.

19. Aplicînd valorile indicatorilor infrastructurii sistemului de gaze naturale, la determinarea criteriului "N-1" s-a obţinut următorul rezultat:

20. Rezultatul obţinut prin aplicarea criteriului "N-1" (744,9%) demonstrează că sistemul de gaze naturale al Republicii Moldova întruneşte cerinţele standardului privind infrastructura şi este capabil să asigure transportul volumului necesar de gaze naturale pentru a satisface necesarul de gaze naturale pentru o zi cu o cerere de gaze naturale excepţional de mare, chiar şi în cazul ieşirii din funcţiune a infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale – a conductei de gaze naturale Ananiev–Tiraspol–Ismail, care are cea mai mare capacitate tehnică.

21. Este necesar de menţionat că prin conducta de gaze naturale Ananiev–Tiraspol–Ismail se asigură, în primul rînd, transportul gazelor naturale în regim de tranzit spre ţările balcanice. Luînd în considerare acest fapt, se estimează că valoarea D_max, în comun cu tranzitul, este de 64,6 mil m³/zi, iar conform calculelor efectuate în baza formulei de mai jos, criteriul "N-1" va fi de 102,6%.

22. Astfel, şi în acest caz se poate conchide că, în cazul ieşirii din funcţiune a conductei de gaze naturale Ananiev–Tiraspol–Ismail, infrastructura rămasă disponibilă a sistemului de gaze naturale dispune de capacitatea necesară atît pentru aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor din ţară, cît şi pentru asigurarea livrării continue şi neîntrerupte a gazelor naturale în regim de tranzit spre ţările balcanice.

3.4. Standardul privind aprovizionarea cu gaze naturale

23. Conform Regulamentului privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale, respectarea standardului privind aprovizionarea cu gaze naturale reprezintă o altă condiţie necesară pentru asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale. Potrivit standardului privind aprovizionarea cu gaze naturale, întreprinderile de gaze naturale sînt obligate să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi în următoarele cazuri:

1) temperaturi extreme pentru o perioadă de vîrf de 7 zile calendaristice, constatate statistic o dată la 20 de ani;

2) orice perioadă de cel puţin 30 de zile calendaristice în care cererea de gaze naturale este excepţional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani;

3) o perioadă de cel puţin 30 de zile calendaristice, în cazul afectării infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale în condiţii de iarnă normale.

24. Se consideră consumatori protejaţi următoarele categorii de consumatori finali:

1) toţi consumatorii casnici ale căror instalaţii de gaze naturale sunt racordate la reţelele de distribuţie a gazelor naturale;

2) prestatorii de servicii sociale esenţiale care au legătură cu asistenţa medicală, asistenţa socială esenţială, de urgenţă, de securitate, cu educaţia sau cu administraţia publică şi întreprinderile mici şi mijlocii cu un consum mediu zilnic mai mic de 600 m³/zi, racordate la reţelele de distribuţie a gazelor naturale;

3) centralele electrice cu termoficare şi/sau centralele termice racordate la o reţea de transport sau de distribuţie a gazelor naturale, care livrează energie termică în sistemul centralizat de alimentare cu energie termică sau care livrează energie termică pentru consumatorii indicaţi la subpunctele 1) şi 2), cu condiţia că acestea nu pot utiliza alte tipuri de combustibil.

[Pct.24 în redacţia Hot.Guv. nr.606 din 24.08.2022, în vigoare 26.08.2022]

25. Întrucît nu există date concrete privind consumul de gaze naturale în conformitate cu criteriile stabilite prin standardul privind aprovizionarea cu gaze naturale (a se vedea punctele 23 şi 24), a fost efectuată analiza consumului de gaze naturale înregistrat pe parcursul ultimilor 6 ani, adică în perioada 2011-2016. Informaţiile detaliate cu privire la consumul lunar de gaze naturale în perioada menţionată, inclusiv pe categorii de consumatori, sînt reflectate în tabelele 3 şi 4.

26. La examinarea datelor prezentate în tabelele 3 şi 4 rezultă în mod evident că cel mai mare consum de gaze naturale se înregistrează în perioada rece a anului, şi anume în lunile ianuarie – februarie, cînd se consumă 32-36% din consumul total anual de gaze naturale, după care urmează lunile noiembrie, decembrie şi martie în care consumul de gaze naturale este puţin mai mic. Per total, în cele 5 luni din perioada rece a anului consumul de gaze naturale constituie 70-76 % din consumul total anual. Aceasta deoarece majoritatea categoriilor de consumatori utilizează gazele naturale preponderent pentru producerea energiei termice, iar în cazul CET-urilor – şi pentru producerea în regim de cogenerare a energiei electrice.

27. Ca urmare a analizei consumului de gaze naturale pe parcursul celor 6 ani, inclusiv pe categorii de consumatori finali, s-au constatat următoarele:

1) consumul mediu zilnic al tuturor consumatorilor finali, înregistrat pe parcursul lunilor de iarnă, cu temperaturi normale (în ianuarie, de exemplu), constituie 5,44 mil. m³, din care 2,34 mil. m³ reprezintă consumul mediu zilnic al consumatorilor protejaţi (cu excepţia CET-urilor, SAAGC, a consumatorilor noncasnici care nu se referă la societăţile comerciale mici, precum şi a instituţiilor publice care nu prestează servicii sociale indispensabile);

2) cel mai mare consum mediu zilnic a fost înregistrat în luna februarie 2012 şi este egal cu 6,72 mil. m³, din care 2,9 mil. m³ constituie consumul consumatorilor protejaţi. În aceeaşi lună a fost înregistrat şi cel mai mare consum lunar, de 194,9 mil. m³, din care 83,8 mil. m³ – consumul consumatorilor protejaţi;

3) un consum excesiv de 8,9 mil. m³a fost înregistrat pe data de 2 februarie 2012, din care 3,83 mil. m³ – consumul consumatorilor protejaţi.

28. Totodată, în baza datelor prezentate s-a calculat că, pentru a asigura aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi conform standardului privind aprovizionarea cu gaze naturale, întreprinderile de gaze naturale urmează să asigure furnizarea gazelor naturale consumatorilor protejaţi, după cum urmează:

1) în cazul apariţiei unor temperaturi extreme (temperaturi de minus 15^oC şi mai jos) – în volum de minim 3,83 mil. m³/zi (faţă de 2,34 mil. m³ gaze naturale necesare în condiţii de iarnă cu temperaturi normale) pe parcursul a cel puţin 7 zile calendaristice. Per total, pentru o perioadă de 7 zile calendaristice va fi nevoie de 26,81 mil. m³, cu 10,43 mil m³ mai mult faţă de volumele necesare de gaze naturale în condiţii de iarnă cu temperaturi normale;

2) în cazul cererii de gaze naturale excepţional de mare – în volum de 2,9 mil. m³/zi în decurs de 30 de zile calendaristice sau 87 mil. m³ în total pe parcursul celor 30 de zile calendaristice, ceea ce reprezintă cu 16,8 mil. m³ mai mult decît volumele necesare de gaze naturale în condiţii de iarnă cu temperaturi normale;

3) în cazul defecţiunilor infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale – în volum de 2,34 mil. m³/zi în decurs de minimum 30 de zile calendaristice, în condiţii de iarnă cu temperaturi normale, sau 70,2 mil. m³ în total pe parcursul celor 30 de zile calendaristice.

29. Ţinînd cont de condiţiile contractuale stabilite la importul gazelor naturale şi de situaţia de pe piaţa internă a gazelor naturale, putem conchide că furnizorii de gaze naturale, inclusiv SA "Moldovagaz", sînt în stare să respecte toate cele trei cerinţe ale standardului privind aprovizionarea cu gaze naturale:

1) în cazul apariţiei temperaturilor extreme, pentru acoperirea cererii suplimentare de gaze naturale a consumatorilor protejaţi în decurs de 7 zile calendaristice, este nevoie de 10,43 mil. m³, ceea ce constituie circa 6% din volumul lunar al gazelor naturale consumate în condiţii de iarnă cu temperaturi normale şi, practic, se încadrează în limitele admisibile de abateri de la volumul gazelor naturale importate stabilite în contractul de procurare a gazelor naturale din import;

2) în cazul afectării infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale, conform calculelor efectuate pentru criteriul "N-1", sistemul naţional de transport este capabil să asigure transportul gazelor naturale prin infrastructura rămasă în funcţiune nu numai pentru consumatorii protejaţi, dar şi pentru celelalte categorii de consumatori finali;

3) asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi în decurs de 30 de zile calendaristice, în cazul în care cererea de gaze naturale este excepţional de mare, este necesară furnizarea suplimentară a unui volum de gaze naturale, de circa 16,8 mil. m³ , ceea ce constituie circa 10% din volumul lunar al gazelor naturale consumate în condiţii de iarnă cu temperaturi normale. Astfel, în contextul în care, potrivit contractului de import, depăşirea limitei volumului de gaze naturale importate peste nivelul de 5% implică achitarea de penalităţi, se va alege una din următoarele opţiuni: a) depăşirea limitei de 5%, cu achitarea penalităţilor aferente; b) reducerea stocurilor de gaze naturale din conductele magistrale, amplasate pe teritoriul ţării pentru asigurarea livrării gazelor naturale consumatorilor finali.

30. Este imperativă aplicarea măsurilor stabilite în Planul de urgenţă pentru garantarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi, în cazul în care pe piaţa gazelor naturale există cerere excepţional de mare sau în cazul în care a fost limitată sau sistată livrarea sau furnizarea gazelor naturale, iar oferta de gaze naturale este încă insuficientă pentru a acoperi necesităţile consumatorilor protejaţi, deşi măsurile bazate pe mecanisme de piaţă au fost epuizate.

3.5. Măsurile preventive şi obligaţiile întreprinderilor de gaze naturale

31. Ca urmare a analizei situaţiei existente în sectorul gazelor naturale (inclusiv ţinînd cont de specificul de aprovizionare cu gaze naturale a Republicii Moldova), precum şi a rezultatelor obţinute la evaluarea riscurilor şi a standardelor privind infrastructura şi privind aprovizionarea cu gaze naturale, au fost identificate o serie de măsuri preventive care pot elimina sau reduce riscurile. Măsurile preventive pot fi grupate în două categorii: măsuri preventive ce se referă la oferta de gaze naturale şi măsuri preventive ce se referă la cererea de gaze naturale.

32. Printre măsurile preventive ce se referă la oferta de gaze naturale pot fi enumerate următoarele:

1) realizarea proiectului investiţional privind dezvoltarea şi punerea în funcţiune a conductei magistrale Ungheni–Chişinău şi diversificarea surselor/rutelor de aprovizionare cu gaze naturale prin interconectarea reţelelor existente de transport şi de distribuţie a gazelor naturale pe teritoriul Republicii Moldova;

2) efectuarea lucrărilor de prospecţiune pe teritoriul ţării pentru identificarea şi exploatarea în perspectivă a zăcămintelor de gaze naturale din sudul ţării;

3) încheierea contractelor de procurare a gazelor naturale din import de lungă durată, care să asigure securitatea aprovizionării cu gaze naturale a Republicii Moldova, precum şi utilizarea în situaţii excepţionale a stocurilor din conductele magistrale;

4) identificarea de noi rute şi/sau surse alternative de import, inclusiv din Europa şi Ucraina;

5) efectuarea studiului cu privire la oportunitatea stocării gazelor naturale în depozitele din Bogorodiceni, Ucraina, şi, după caz, încheierea unui contract privind prestarea serviciilor de stocare pentru a acoperi vîrful de consum şi pentru a asigura securitatea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor din Republica Moldova în cazul survenirii unei situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale (în continuare – situaţie excepţională);

6) încheierea cu SAP "Ukrtransgaz", Ucraina a unui contract privind transportul prin teritoriul Ucrainei a gazelor naturale importate de către Republica Moldova din Federaţia Rusă sau din alte ţări;

7) încheierea, inclusiv la nivel interguvernamental, a unui acord dintre Republica Moldova şi Ucraina privind importul şi tranzitul gazelor naturale pe teritoriul Ucrainei, precum şi privind prestarea Republicii Moldova a serviciilor de stocare a gazelor naturale în depozitele din Bogorodiceni;

8) încheierea cu SAP "Gazprom" a unui contract suplimentar sau introducerea în contractul existent a unei clauze suplimentare cu privire la procurarea gazelor naturale la frontiera Federaţiei Ruse, în cazul sistării livrării gazelor naturale din Federaţia Rusă prin Ucraina;

9) încheierea de către SRL "Moldovatransgaz" şi SAP "Ukrtransgaz" a unui acord de operare pentru punctele de interconexiune dintre sistemele gaze naturale din Republica Moldova şi din Ucraina, pentru a asigura posibilitatea transportului gazelor naturale pe traseele existente, inclusiv în regim bidirecţional (revers);

10) examinarea de către SRL "Moldovatransgaz", SAP "Ukrtransgaz" şi SA "Transgaz" (România) a soluţiilor tehnice privind realizarea transportului de gaze naturale în regim bidirecţional (revers) prin SMG Isaccea;

11) promovarea producerii în Republica Moldova a gazelor combustibile din surse regenerabile de energie în vederea livrării acestora în sistemul de gaze naturale;

12) efectuarea unui studiu referitor la oportunitatea realizării proiectelor investiţionale privind aprovizionarea cu gaze naturale lichefiate a Republicii Moldova;

13) crearea premiselor necesare pentru dezvoltarea unei pieţe interne de gaze naturale concurenţiale, cu integrarea ulterioară a acesteia pe piaţa regională şi europeană.

33. Din categoria măsurilor preventive ce se referă la cererea de gaze naturale au fost identificate următoarele:

1) crearea şi menţinerea de către CET-uri a stocurilor de combustibil alternativ necesare pentru producerea energiei electrice şi termice în cazul apariţiei situaţiilor excepţionale;

2) crearea şi menţinerea stocurilor de combustibil alternativ pentru producerea energie termice la Centralele termice din mun. Chişinău, din mun. Bălţi şi din alte localităţi;

3) promovarea încheierii contractelor întreruptibile de transport al gazelor naturale, astfel încît, în cazul apariţiei unei situaţii excepţionale, operatorii sistemelor de transport să fie în drept să limiteze/să întrerupă prestarea serviciului de transport în scopul asigurării funcţionării sistemului naţional de transport în condiţii de siguranţă şi echilibru;

4) promovarea încheierii contractelor de furnizare întreruptibilă a gazelor naturale cu consumatorii mari, astfel încît în cazul apariţiei unei situaţii excepţionale, furnizorii să fie în drept să limiteze/să întrerupă furnizarea gazelor naturale către consumatorii respectivi;

5) promovarea realizării măsurilor de eficienţă energetică menite să diminueze consumul de gaze naturale, de energie termică şi de energie electrică;

6) promovarea utilizării gazelor combustibile produse din surse regenerabile de energie;

7) promovarea aplicării unui mecanism care să stimuleze consumatorii mari de gaze naturale să reducă sau să sisteze voluntar consumul de gaze naturale;

8) aplicarea de către întreprinderile de gaze naturale a metodelor de management al eficienţei energetice şi de gestionare a cererii.

34. Alte măsuri preventive sînt:

1) crearea de către operatorii sistemelor de transport, de către operatorii sistemelor de distribuţie şi de către furnizori a comisiilor pentru situaţii excepţionale de obiect şi a formaţiunilor protecţiei civile şi stabilirea rolului acestora;

2) elaborarea şi realizarea de către operatorii sistemelor de transport şi de către operatorii sistemelor de distribuţie, în conformitate cu Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, a planurilor de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale, pentru 10 ani, a planurilor de dezvoltare a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale pentru 3 ani, precum şi a planurilor anuale de investiţii, prin care să fie implementate măsuri concrete şi eficiente pentru întreţinerea şi modernizarea reţelelor de gaze naturale şi, respectiv, pentru asigurarea fiabilităţii sistemului de gaze naturale;

3) aplicarea unei politici tarifare adecvate, care să asigure că tarifele şi preţurile reglementate din sectorul gazelor naturale să acopere pe deplin costurile minime, reale şi necesare ale întreprinderilor de gaze naturale în legătură cu desfăşurarea activităţilor lor pe piaţa gazelor naturale, precum şi evitarea şi chiar neadmiterea situaţiei de acumulare a datoriilor faţă de furnizorii externi;

4) întocmirea de către operatorii de sistem, în conformitate cu cerinţele stabilite în punctul 34 din Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale, a listelor consumatorilor protejaţi, cu indicarea volumelor concrete de consum ale:

a) centralelor termice care livrează energie termică în sistemele de alimentare centralizată cu energie termică sau aprovizionează cu energie termică consumatorii casnici şi instituţiile care prestează servicii sociale indispensabile;

b) întreprinderilor şi instituţiilor publice care prestează servicii sociale indispensabile;

5) întocmirea de către operatorii de sistem a listei grupurilor de consumatori noncasnici (grupaţi în mai multe categorii, cu indicarea pentru fiecare categorie a numărului total de consumatori noncasnici şi a consumului mediu zilnic al acestora, mii m³/zi), racordaţi la reţelele lor, care nu fac parte din categoria consumatorilor protejaţi şi în a căror privinţă este posibilă aplicarea măsurii de limitare sau de sistare a furnizării gazelor naturale, în cazul apariţiei situaţiei excepţionale, cu indicarea ordinii de limitare sau de sistare a livrării gazelor naturale pentru aceştia (în continuare – lista consumatorilor întreruptibili);

6) la solicitarea organului central de specialitate, operatorii de sistem vor ajusta lista consumatorilor întreruptibili. Listele consumatorilor întreruptibili se publică pe paginile web ale operatorilor de sistem respectivi;

7) sesizarea autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la necesitatea includerii în bugetele locale a surselor financiare necesare pentru înlocuirea, renovarea, reconstrucţia, modernizarea şi reparaţia capitală a reţelelor de gaze naturale aflate în proprietatea acestora, dar transmise la deservire tehnică operatorilor de sistem.

35. În conformitate cu prevederile Legii nr.108/2016 cu privire la gaze naturale, pentru a asigura securitatea şi fiabilitatea funcţionării sistemului de gaze naturale, întreprinderile de gaze naturale au următoarele obligaţii:

1) operatorii sistemelor de transport sînt obligaţi:

a) să exploateze, să întreţină, să modernizeze şi să dezvolte reţelele de transport al gazelor naturale în condiţii de siguranţă, de fiabilitate şi de eficienţă, cu respectarea prevederilor menite să asigure protecţia mediului. La exploatarea, întreţinerea, modernizarea şi dezvoltarea reţelelor de transport al gazelor naturale, operatorul sistemului de transport aplică, în mod obligatoriu, metode moderne de management al eficienţei energetice şi/sau de gestionare a cererii, cu respectarea standardelor minime privind întreţinerea şi dezvoltarea reţelelor de transport al gazelor naturale, inclusiv a interconexiunilor;

b) să asigure capacitatea pe termen lung a reţelelor de transport al gazelor naturale pentru a acoperi cererile rezonabile de transport al gazelor naturale;

c) să dezvolte reţelele de transport al gazelor naturale luînd în calcul creşterea cererii de gaze naturale. Ţinînd cont de strategia energetică a Republicii Moldova, de oferta şi de cererea actuale şi prognozate, operatorii sistemelor de transport sînt obligaţi să elaboreze şi, după consultarea prealabilă cu toate părţile interesate, să prezinte ANRE spre aprobare un plan de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale pentru 10 ani. Planul de dezvoltare se elaborează în conformitate cu Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale şi trebuie să conţină măsuri eficiente pentru a garanta fiabilitatea sistemului de gaze naturale şi securitatea aprovizionării cu gaze naturale, să indice participanţilor la piaţa gazelor naturale principalele reţele de transport al gazelor naturale care se preconizează a fi reconstruite sau reabilitate în următorii 10 ani, să conţină informaţii cu privire la investiţiile deja stabilite, precum şi investiţiile noi care trebuie să fie efectuate în următorii 3 ani şi să stabilească intervalul de timp pentru toate proiectele de investiţii. În baza planului de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale pentru 10 ani, operatorii sistemelor de transport urmează să elaboreze şi să propună către ANRE spre aprobare planurile anuale de investiţii. Anual, pînă la data de 30 aprilie, operatorii sistemelor de transport urmează să prezinte ANRE un raport privind realizarea planului de dezvoltare şi a planului de investiţii pentru anul precedent;

d) să contribuie la securitatea aprovizionării cu gaze naturale prin reţelele de transport al gazelor naturale şi la fiabilitatea sistemului de gaze naturale prin interconectarea reţelelor sale de transport cu alte reţele de gaze naturale şi să prezinte organului central de specialitate informaţiile aferente;

e) să gestioneze fluxurile de gaze naturale în reţelele de transport al gazelor naturale, ţinînd cont de schimburile cu alte sisteme cu care sînt interconectate. În acest scop, operatorul sistemului de transport asigură funcţionarea sigură, fiabilă şi eficientă a reţelelor de transport al gazelor naturale, precum şi disponibilitatea tuturor serviciilor de sistem, inclusiv a celor oferite la cerere, în măsura în care această disponibilitate nu depinde de un alt sistem de transport cu care sînt interconectate reţelele sale;

f) să construiască o capacitate transfrontalieră suficientă pentru a conecta sistemul de transport al gazelor naturale din Republica Moldova cu sistemele de transport al gazelor naturale din alte ţări-membre ale Comunităţii Energetice şi/sau pentru a-l integra în piaţa regională, răspunzînd tuturor solicitărilor justificate din punct de vedere tehnic şi economic privind capacitatea pentru asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale;

g) să colaboreze cu operatorii sistemelor de transport din statele vecine, inclusiv prin aplicarea unui mecanism de schimb continuu de informaţii, pentru a garanta securitatea şi fiabilitatea funcţionării reţelelor de transport al gazelor naturale, inclusiv în contextul gestionării congestiilor. Operatorii sistemelor de transport pot face schimb de informaţii cu privire la indicaţiile echipamentelor de măsurare, precum şi de alte informaţii necesare pentru reglarea presiunii şi pentru efectuarea schimbului de gaze naturale cu operatorii sistemelor de transport care exploatează sistemele de gaze naturale interconectate;

h) să întocmească şi să actualizeze, în conformitate cu cerinţele stabilite în punctul 34 din Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale, lista consumatorilor protejaţi ale căror instalaţii de gaze naturale sînt racordate la reţelele de transport al gazelor naturale pe care le exploatează;

i) să întocmească şi să actualizeze anual, pînă la data de 30 septembrie, lista consumatorilor întreruptibili, precum şi să publice listele respective pe paginile lor web;

j) să elaboreze şi să prezinte organului central de specialitate şi ANRE raportul anual privind activitatea desfăşurată în anul precedent, în conformitate cu articolul 40 alineatul (9) din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, care să reflecte, printre altele, informaţiile relevante pentru asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale;

2) operatorii sistemelor de distribuţie sînt obligaţi:

a) să exploateze, să întreţină, să modernizeze şi să dezvolte reţelele de distribuţie a gazelor naturale în condiţii de siguranţă, de fiabilitate şi de eficienţă, cu respectarea prevederilor ce ţin de protecţia mediului. La exploatarea, întreţinerea, modernizarea şi dezvoltarea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale, operatorul sistemului de distribuţie aplică, în mod obligatoriu, metode moderne de management al eficienţei energetice şi/sau de gestionare a cererii;

b) să asigure capacitatea pe termen lung a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale pentru a acoperi cererile rezonabile de distribuţie a gazelor naturale;

c) să dezvolte reţelele de distribuţie a gazelor naturale în legătură cu creşterea cererii de gaze naturale. Ţinînd cont de strategia energetică a Republicii Moldova, de oferta şi de cererea gazelor naturale actuale şi prognozate, operatorii sistemelor de distribuţie sînt obligaţi să elaboreze şi, după consultarea prealabilă cu toate părţile interesate, să prezinte ANRE spre aprobare un plan de dezvoltare a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale pentru 3 ani. Planul de dezvoltare se elaborează în conformitate cu Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale şi trebuie să conţină măsuri eficiente pentru a garanta fiabilitatea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale. În baza planului de dezvoltare a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale pentru 3 ani, operatorii sistemelor de distribuţie sînt obligaţi să elaboreze şi să prezinte, spre aprobare, ANRE planul de investiţii pentru anul următor. Anual, pînă la 30 aprilie, operatorii sistemelor de distribuţie urmează să prezinte ANRE un raport privind realizarea planului de dezvoltare şi a planului de investiţii pentru anul precedent;

d) să gestioneze fluxurile de gaze naturale din reţelele de distribuţie a gazelor naturale;

e) să întreprindă alte măsuri necesare pentru prestarea serviciului de distribuţie a gazelor naturale, inclusiv a serviciilor de sistem, precum şi pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu public în condiţii reglementate, echitabile şi nediscriminatorii pentru toţi utilizatorii de sistem, în conformitate cu condiţiile prevăzute în licenţă, cu prevederile Legii nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, ale Regulamentului privind racordarea la reţelele de gaze naturale şi prestarea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, ale Regulamentului privind reţelele de gaze naturale, ale Regulamentului privind măsurarea gazelor naturale în scopuri comerciale, ale Regulamentului cu privire la calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale, ale Regulilor pieţei gazelor naturale, ale altor acte normative de reglementare aprobate de ANRE, cu respectarea principiilor de accesibilitate, disponibilitate, fiabilitate, continuitate, eficienţă, calitate şi transparenţă;

f) să întocmească şi să actualizeze, în conformitate cu cerinţele stabilite în punctul 38 din Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale, lista consumatorilor protejaţi ale căror instalaţii de gaze naturale sînt racordate la reţelele de transport al gazelor naturale pe care le exploatează;

g) să întocmească şi să actualizeze anual, pînă la data de 30 septembrie, lista consumatorilor întreruptibili, precum şi să publice listele respective pe paginile lor web;

h) să elaboreze şi să prezinte organului central de specialitate şi ANRE raportul anual privind activitatea desfăşurată în anul precedent, în conformitate cu articolul 47 alineatul (3) din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, care să reflecte, printre altele, informaţii relevante pentru asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale;

3) furnizorii sînt obligaţi:

a) să asigure continuitatea furnizării gazelor naturale la parametrii de calitate stabiliţi şi potrivit clauzele contractelor de furnizare a gazelor naturale încheiate cu consumatorii finali;

b) să asigure furnizarea gazelor naturale categoriilor de consumatori care au dreptul de a fi aprovizionaţi cu gaze naturale în contextul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu public;

c) să prezinte, la solicitare, operatorilor de sistem informaţiile necesare pentru întocmirea listelor consumatorilor protejaţi, ale căror instalaţii de gaze naturale sînt racordate la reţelele de transport, la reţelele de distribuţie a gazelor naturale pe care le exploatează.

d) să nu împiedice consumatorii să îşi realizeze dreptul de a alege şi schimba furnizorul.

Secţiunea a 2-a

Planul de urgenţă

IV. PREVEDERI GENERALE

36. Prezentul Plan de urgenţă este elaborat în baza Planului de acţiuni preventive, ţinînd cont de rezultatele evaluării riscurilor şi de nivelurile de criză stabilite în punctul 42 şi conţine măsurile care trebuie să fie întreprinse în cazul apariţiei unei situaţii excepţionale pentru a elimina sau minimiza impactul unei întreruperi în aprovizionarea cu gaze naturale.

37. Prezentul Plan de urgenţă a fost elaborat pentru a contribui la încetarea situaţiilor excepţionale apărute, precum şi la gestionarea consecinţelor acestora. Obiectul prezentului Plan de urgenţă este de a dezvolta o strategie şi un plan de măsuri, care să conducă la acţiuni adecvate şi de coeziune pentru a gestiona consecinţele situaţiilor excepţionale de pe piaţa gazelor naturale. Planul de urgenţă respectiv nu propune soluţii pentru rezolvarea problemelor tehnice sau comerciale ale sectorului de gaze naturale care pot determina apariţia situaţiilor excepţionale şi nu înlocuieşte procedurile interne ale întreprinderilor de gaze naturale ce trebuie întreprinse în cazul apariţiei unei situaţii excepţionale.

38. Prezentul Plan de urgenţă are drept scop:

1) stabilirea rolului şi a responsabilităţilor operatorilor sistemelor de transport, ale operatorilor sistemelor de distribuţie, ale furnizorilor şi ale consumatorilor de gaze naturale, precum şi a modalităţii de interacţiune a acestora cu organul central de specialitate, cu Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova (în continuare – Comisie), precum şi cu alte organe sau autorităţi ale administraţiei publice centrale, cu alte autorităţi publice implicate în realizarea prezentului Plan de urgenţă;

2) stabilirea rolului şi a responsabilităţilor Comisiei, ale organului central de specialitate, ale altor organe şi autorităţi ale administraţiei publice centrale, ale altor autorităţi publice implicate în realizarea prezentului Plan de urgenţă;

3) stabilirea procedurilor şi a măsurilor care trebuie aplicate pentru fiecare nivel de criză, inclusiv a măsurilor ce implică efectuarea schimburilor de informaţii;

4) identificarea măsurilor bazate pe mecanisme de piaţă necesare pentru gestionarea situaţiei în cazul situaţiei de alertă, precum şi pentru ameliorarea situaţiei în cazul situaţiei de urgenţă;

5) identificarea măsurilor care nu sînt bazate pe mecanisme de piaţă şi care urmează să fie aplicate în cazul apariţiei situaţiei de urgenţă atunci cînd măsurile bazate pe mecanisme de piaţă nu mai sînt suficiente pentru a asigura aprovizionarea consumatorilor cu gaze naturale şi, în primul rînd, a consumatorilor protejaţi;

6) crearea premiselor necesare pentru ca întreprinderile de gaze naturale şi consumatorii industriali să aibă suficient timp pentru a reacţiona în cazul apariţiei situaţiei excepţionale, indiferent de nivelul de criză;

7) stabilirea mecanismelor necesare pentru cooperare cu statele vecine în cazul apariţiei situaţiei excepţionale;

8) stabilirea obligaţiilor privind raportarea ale întreprinderilor de gazele naturale, în cazul apariţiei situaţiei excepţionale, indiferent de nivelul de criză.

39. Planul de urgenţă se actualizează de către organul central de specialitate o dată la doi ani, dacă împrejurările nu impun o actualizare mai frecventă, astfel încît să reflecte versiunea actualizată a evaluării riscurilor.

V. SITUAŢIA EXCEPŢIONALĂ PE PIAŢA GAZELOR NATURALE,

NOTIFICAREA ŞI GESTIONAREA ACESTEIA

40. În conformitate cu Planul de acţiuni preventive, pot fi identificate 5 scenarii principale de risc, care pot duce la apariţia situaţiei excepţionale:

41. Situaţiile descrise în cazul celor 5 scenarii de risc pot fi declanşate de diferite evenimente, care pot fi grupate în două categorii principale:

1) în curs de dezvoltare – eveniment care evoluează pe parcursul a cîteva zile sau chiar săptămîni, care nu are un efect imediat, dar care, într-o perioadă relativ scurtă de timp, ar putea avea impact serios asupra aprovizionării cu gaze naturale. În acest caz, organul central de specialitate şi întreprinderile de gaze naturale sînt obligaţi să monitorizeze situaţia şi să întreprindă măsurile necesare pentru prevenirea declanşării situaţiei de urgenţă. Mai mult, organul central de specialitate poate institui un grup de lucru operativ pentru aplicarea de măsuri anticipate;

2) şoc brusc – eveniment care are loc instantaneu sau se dezvoltă în decurs de cîteva ore şi care are un impact negativ imediat asupra furnizării gazelor naturale. În acest caz, organul central de specialitate şi întreprinderile de gaze naturale trebuie să informeze imediat Comisia, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, precum şi să întreprindă măsuri de urgenţă pentru a înlătura sau minimaliza consecinţele survenite în legătură cu întreruperea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor şi, în primul rînd, a consumatorilor protejaţi.

42. Pentru asigurarea unei abordări coerente în legătură cu evaluarea unei situaţii excepţionale, precum şi pentru luarea măsurilor adecvate ca răspuns la ameninţări, este important de determina în mod corespunzător nivelul de criză şi posibilele consecinţe asociate nivelului de criză respectiv. Nivelul de criză se determină de către organul central de specialitate în baza informaţiei prezentate şi a discuţiilor purtate cu întreprinderile de gaze naturale, cu ANRE, cu consumatorii mari de gaze naturale şi cu alte părţi implicate. Cele 3 niveluri să de criză sînt prezentate în schema ce urmează:

43. Apariţia unei situaţii excepţionale se constată de către Comisie în modul stabilit în Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale, iar pe perioada existenţei acesteia se aplică cu prioritate prevederile prezentului Plan, precum şi ale Regulamentului privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale.

VI. ROLUL ŞI RESPONSABILITĂŢILE ÎNTREPRINDERILOR DE GAZE NATURALE ŞI ALE

AUTORITĂŢILOR PUBLICE DE RESORT ÎN CAZUL APARIŢIEI SITUAŢIEI DE URGENŢĂ

44. În conformitate cu prevederile Legii nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, întreprinderile de gaze naturale sînt obligate să asigure funcţionarea sigură, fiabilă şi eficientă a sistemului de gaze naturale, care să garanteze furnizarea neîntreruptă a gazelor naturale şi satisfacerea cererii de gaze naturale a consumatorilor finali, cu respectarea parametrilor de calitate şi a indicatorilor de calitate stabiliţi, precum şi să întreprindă măsuri care să garanteze securitatea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor finali.

45. De asemenea, Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale stipulează că în cazul situaţiilor excepţionale de pe piaţa gazelor naturale, operatorii sistemelor de transport şi operatorii sistemelor de distribuţie sînt obligaţi să presteze cu prioritate serviciile de livrare a gazelor naturale consumatorilor protejaţi.

46. Astfel, avînd în vedere că Republica Moldova depinde, practic, în totalitate de importul gazelor naturale (preponderent dintr-o singură sursă), lipsesc depozitelor de stocare şi infrastructura de aprovizionare cu gaze naturale lichefiate, în cazul apariţiei situaţiei excepţionale, indiferent de nivelul de criză (alertă timpurie, alertă sau situaţie de urgenţă), toate întreprinderile de gaze naturale trebuie să îndeplinească obligaţiile ce le revin în conformitate cu Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale şi punctele 44, 45, 47 şi 48 din prezentul Plan, precum şi să execute deciziile Comisiei.

47. Pe perioada existenţei situaţiilor excepţionale, la indicaţia operatorului sistemului de transport desemnat de Comisie în conformitate cu punctul 53 din Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale (în continuare – operatorul sistemului de transport desemnat), întreprinderile de gaze naturale au următoarele obligaţii:

1) în cazul producătorilor, să mobilizeze întreaga capacitate de producere a gazelor naturale în limitele capacităţilor maxime de extracţie;

2) în cazul operatorilor depozitelor de stocare, să mobilizeze întreaga capacitate de extragere a gazelor naturale;

3) în cazul operatorilor sistemelor de transport, să preia volumele suplimentare de gaze naturale puse la dispoziţie de producători, de operatorii depozitelor de stocare şi să asigure serviciile de transport al gazelor naturale, în condiţiile stabilite în prezentul Plan, precum şi să întreprindă măsurile de limitare şi/sau de sistare a livrării gazelor naturale consumatorilor întreruptibili, stabiliţi în listele publicate pe paginile lor web oficiale în conformitate cu punctul 35 subpunctul 1 lit.i) din Planul de acţiuni preventive;

4) în cazul operatorilor sistemelor de distribuţie, să preia volumele suplimentare de gaze naturale puse la dispoziţie de producătorii conectaţi la reţetele respective, şi să asigure serviciile de distribuţie a gazelor naturale, în condiţiile stabilite în Planul de urgenţă, precum şi să întreprindă măsurile de limitare şi/sau de sistare a livrării gazelor naturale consumatorilor întreruptibili, stabiliţi în listele publicate pe paginile lor web oficiale în conformitate cu punctul 35 subpunctul 2 lit.g) din Planul de acţiuni preventive.

48. Pe perioada existenţei situaţiilor excepţionale, la indicaţia operatorului sistemului de transport desemnat, operatorii de sistem şi operatorii depozitelor de stocare vor presta cu prioritate servicii de livrare a gazelor naturale consumatorilor protejaţi.

49. Pe perioada existenţei situaţiilor excepţionale, la indicaţia operatorului sistemului de transport desemnat, consumatorii noncasnici identificaţi în conformitate cu prezentul Plan, pentru care s-a dispus aplicarea măsurii de limitare şi/sau de sistare a furnizării de gaze naturale au obligaţia să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura siguranţa echipamentelor, a utilajelor şi a instalaţiilor lor de gaze naturale şi, după caz, să treacă la utilizarea de combustibili alternativi.

50. Orice măsură de salvgardare stabilită în conformitate cu prezentul capitol se aplică temporar, astfel încît să cauzeze cît mai puţine perturbări în funcţionarea pieţei gazelor naturale. Totodată, trebuie să fie limitată la strictul necesar pentru remedierea ameninţării siguranţei, integrităţii fizice a persoanelor sau a reţelelor şi a instalaţiilor de gaze naturale.

51. În cazul apariţiei situaţiei excepţionale, întreprinderile de gaze naturale, organele şi autorităţile administraţiei publice centrale, precum şi alte autorităţi publice implicate la implementarea prezentului Plan vor avea suplimentar următoarele obligaţii şi responsabilităţi:

A. În cazul situaţiei de alertă timpurie:

1) operatorii sistemelor de transport, în funcţie de situaţie, urmează:

a) să asigure funcţionarea obişnuită a sistemului naţional de transport şi să prezinte Comisiei, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, organului central de specialitate şi ANRE informaţia concretă şi sigură cu privire la posibila apariţie a unui eveniment care ar putea afecta aprovizionarea cu gaze naturale, precum şi cu privire la eventualele măsuri întreprinse în acest context, care trebuie să se bazeze pe mecanisme de piaţă;

b) să informeze Comisia, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, organul central de specialitate şi ANRE cu privire la realizarea obligaţiilor lor legale şi contractuale pe perioada existenţei situaţiei de alertă timpurie;

c) să prezinte zilnic Comisiei, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, informaţii cu privire la măsurile întreprinse pe perioada situaţiei de alertă timpurie, cu respectarea cerinţelor stabilite în punctele 55 şi 57 din Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale;

d) să prezinte, la primirea notificării cu privire la apariţia situaţiei de alertă timpurie, operatorului sistemului de transport desemnat lista consumatorilor protejaţi, ale căror instalaţii de gaze naturale sînt racordate la reţelele de transport al gazelor naturale pe care le exploatează;

2) operatorii sistemelor de distribuţie, în funcţie de situaţie, urmează:

a) să furnizeze operatorilor sistemelor de transport şi organului central de specialitate orice informaţie concretă şi sigură cu privire la posibila apariţie a unui eveniment care ar putea afecta aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor din zona de activitate, precum şi cu privire la eventualele măsuri întreprinse în acest context, care trebuie să se bazeze pe mecanisme de piaţă;

b) să informeze operatorul sistemului de transport desemnat, organul central de specialitate şi ANRE cu privire la realizarea obligaţiilor lor legale şi contractuale pe perioada existenţei situaţiei de alertă timpurie;

c) să prezinte, la primirea notificării cu privire la apariţia situaţiei de alertă timpurie, operatorul sistemului de transport desemnat lista consumatorilor protejaţi, ale căror instalaţii de gaze naturale sînt racordate la reţelele de distribuţie a gazelor naturale pe care le exploatează;

3) furnizorii care procură gaze naturale din import, în special SA "Moldovagaz" şi SA "Energocom", în funcţie de situaţie, urmează:

a) să prezinte operatorul sistemului de transport desemnat şi organului central de specialitate orice informaţie concretă şi sigură cu privire la posibila apariţie a unui eveniment care ar putea afecta aprovizionarea cu gaze naturale, precum şi cu privire la eventualele măsuri întreprinse în acest context, care trebuie să se bazeze pe mecanisme de piaţă;

b) să informeze operatorii sistemelor de transport, organul central de specialitate şi ANRE cu privire la realizarea obligaţiilor lor legale şi contractuale pe perioada existenţei situaţiei de alertă timpurie;

4) organul central de specialitate, în funcţie de situaţie, urmează:

a) să centralizeze informaţiile primite de la întreprinderile de gaze naturale cu privire la posibila apariţie a unui eveniment care ar putea afecta aprovizionarea cu gaze naturale;

b) să analizeze împreună cu operatorii sistemelor de transport, operatorii sistemelor de distribuţie, furnizorii şi ANRE informaţiile cu privire la posibila apariţie a unui eveniment care ar putea afecta aprovizionarea cu gaze naturale şi, după caz, să sesizeze Comisia, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, pentru a constata apariţia situaţiei de alertă timpurie;

c) să informeze Serviciul de Informaţii şi Securitate cu privire la situaţia creată;

d) să prezinte zilnic Comisiei, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, informaţii cu privire la măsurile întreprinse pe perioada situaţiei de alertă timpurie, cu respectarea cerinţelor stabilite în punctele 56 şi 57 din Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale;

e) în cazul în care situaţia de alertă timpurie nu poate fi gestionată în modul corespunzător prin aplicarea măsurilor la nivel naţional, la indicaţia Comisei, să comunice acest fapt preşedintelui Grupului de coordonare privind securitatea aprovizionării Comunităţii Energetice, pentru a fi convocată o şedinţă a Grupului de coordonare în vederea examinării situaţiei create şi, după caz, acordării asistenţei Republicii Moldova în legătură cu coordonarea măsurilor implementate la nivel naţional şi regional pentru a face faţă alertei timpurii.

B. În cazul situaţiei de alertă:

1) operatorii sistemelor de transport, în funcţie de situaţie, urmează:

a) să informeze Comisia, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, organul central de specialitate şi ANRE cu privire la declanşarea evenimentului care duce la creşterea cererii de gaze naturale excepţional de mare, la întreruperea furnizării gazelor naturale din import sau care afectează livrarea gazelor naturale pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi cu privire la măsurile bazate pe mecanisme de piaţă întreprinse în acest context;

b) să întreprindă măsurile stabilite în prezentul Plan, cu respectarea următoarelor condiţii:

i) să nu fie introduse măsuri de restricţionare a fluxului de gaze naturale de pe piaţa naţională a gazelor naturale;

ii) să nu fie introduse măsuri care pot pune în pericol în mod grav aprovizionarea cu gaze naturale într-o altă ţară-membră a Comunităţii Energetice;

iii) să fie menţinut accesul transfrontalier la infrastructură, în măsura posibilităţilor tehnice şi în condiţii de siguranţă, în conformitate cu Planul de acţiuni;

c) să preia şi să transporte volumele suplimentare de gaze naturale puse la dispoziţie de către furnizori şi să presteze serviciul de transport al gazelor naturale în condiţii de fiabilitate şi siguranţă;

d) să asigure, după caz, restabilirea, în termen cît mai restrîns, a defecţiunilor tehnice apărute în sistemul naţional de transport şi să asigure, după restabilire, funcţionarea reţelelor naţionale de transport al gazelor naturale în condiţii normale de lucru;

e) să informeze Comisia, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, organul central de specialitate şi ANRE cu privire la realizarea obligaţiilor lor legale şi contractuale pe perioada existenţei situaţiei de alertă, precum şi a măsurilor întreprinse pentru redresarea situaţiei create;

f) să prezinte zilnic Comisiei, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, informaţii cu privire la măsurile întreprinse pe perioada situaţiei de alertă, cu respectarea cerinţelor stabilite în punctele 55 şi 57 din Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale;

g) să prezinte, la primirea notificării cu privire la apariţia situaţiei de alertă, operatorului sistemului de transport desemnat desemnat lista consumatorilor protejaţi, ale căror instalaţii de gaze naturale sînt racordate la reţelele de transport al gazelor naturale pe care le exploatează;

h) la încetarea situaţiei de alertă, să reia imediat activitatea în condiţii normale de funcţionare şi să notifice Comisia, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, organul central de specialitate şi ANRE despre acest fapt;

i) să colaboreze cu operatorii sistemelor de transport din statele vecine, inclusiv prin aplicarea unui mecanism de schimb continuu de informaţii, pentru a garanta securitatea şi fiabilitatea reţelelor de transport al gazelor naturale în contextul gestionării congestiilor;

2) operatorii sistemelor de distribuţie, în funcţie de situaţie, urmează:

a) să informeze operatorul sistemului de transport desemnat, organul central de specialitate şi ANRE cu privire la declanşarea evenimentului care duce la creşterea excepţională a cererii de gaze naturale, la întreruperea furnizării gazelor naturale din import sau care afectează livrarea gazelor naturale către consumatorii din zona de activitate, precum şi cu privire la măsurile bazate pe mecanisme de piaţă întreprinse în acest context;

b) să informeze operatorul sistemului de transport desemnat, organul central de specialitate şi ANRE cu privire la realizarea obligaţiilor lor legale şi contractuale pe perioada existenţei situaţiei de alertă;

c) să prezinte, la primirea notificării cu privire la apariţia situaţiei de alertă, operatorul sistemului de transport desemnat lista consumatorilor protejaţi, ale căror instalaţii de gaze naturale sînt racordate la reţelele de distribuţie a gazelor naturale, pe care le exploatează;

3) furnizorii care procură gaze naturale din import, în special SA "Moldovagaz" şi SA "Energocom", în funcţie de situaţie, urmează:

a) să informeze operatorul sistemului de transport desemnat, organul central de specialitate şi ANRE cu privire la declanşarea evenimentului care duce la creşterea excepţională a cererii de gaze naturale, la întreruperea furnizării gazelor naturale din import sau care afectează livrarea gazelor naturale către consumatorii lor, precum şi cu privire la măsurile bazate pe mecanisme de piaţă întreprinse în acest context;

b) să informeze operatorul sistemului de transport desemnat, organul central de specialitate şi ANRE cu privire la realizarea obligaţiilor lor legale şi contractuale pe perioada existenţei situaţiei de alertă;

c) să întreprindă, după caz, măsurile necesare în vederea procurării şi a furnizării volumelor suplimentare de gaze naturale pentru a satisface creşterea excepţională a cererii de gaze naturale de mare şi/sau pentru a acoperi cererea de gaze naturale în cazul limitării, sistării gazelor naturale dintr-o anumită sursă ori în cazul întreruperii furnizării gazelor naturale dintr-o anumită sursă din import;

4) organul central de specialitate, în funcţie de situaţie, urmează:

a) să centralizeze informaţiile primite de la întreprinderile de gaze naturale cu privire la declanşarea evenimentului care duce la creşterea cererii de gaze naturale excepţional de mare, la întreruperea furnizării gazelor naturale din import sau care afectează livrarea gazelor naturale pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi cu privire la măsurile întreprinse de acestea, bazate pe mecanisme de piaţă;

b) să analizeze împreună cu operatorii sistemelor de transport, operatorii sistemelor de distribuţie, furnizorii şi ANRE informaţiile primite cu privire la evenimentele apărute şi, după caz, să propună Comisiei, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, să constate apariţia situaţiei de alertă;

c) să informeze Serviciul de Informaţii şi Securitate cu privire la situaţia creată;

d) să prezinte zilnic Comisiei, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, informaţii cu privire la măsurile întreprinse pe perioada situaţiei de alertă timpurie, cu respectarea cerinţelor stabilite în punctele 56 şi 57 din Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale;

e) în cazul în care situaţia de alertă nu poate fi gestionată în modul corespunzător prin aplicarea măsurilor la nivel naţional, la indicaţia Comisei, să comunice acest fapt preşedintelui Grupului de coordonare privind securitatea aprovizionării Comunităţii Energetice, pentru a fi convocată o şedinţă a Grupului de coordonare în vederea examinării situaţiei create şi, după caz, acordării asistenţei Republicii Moldova în legătură cu coordonarea măsurilor implementate la nivel naţional şi regional pentru a face faţă situaţiei de alertă.

C. În cazul situaţiei de urgenţă:

1) operatorii sistemelor de transport, în funcţie de situaţie, urmează:

a) să informeze Comisia, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, organul central de specialitate şi ANRE cu privire la declanşarea oricărui eveniment care a dus la creşterea cererii de gaze naturale excepţional de mare, la întreruperea furnizării gazelor naturale din import sau care a afectat livrarea gazelor naturale pe teritoriul Republicii Moldova, situaţii care nu au putut fi redresate prin aplicarea măsurilor bazate pe mecanisme de piaţă, fiind necesară introducerea suplimentară de măsuri care nu se bazează pe mecanisme de piaţă în vederea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor, în special, a consumatorilor protejaţi;

b) să întreprindă măsurile stabilite în prezentul Plan, cu respectarea următoarelor condiţii:

i) să nu fie introduse măsuri de restricţionare a fluxului de gaze naturale de pe piaţa naţională a gazelor naturale;

ii) să nu fie introduse măsuri care pot pune în pericol în mod grav aprovizionarea cu gaze naturale într-o altă ţară-membră a Comunităţii Energetice;

iii) să fie menţinut accesul transfrontalier la infrastructură, în măsura posibilităţilor tehnice şi în condiţii de siguranţă, în conformitate cu Planul de acţiuni;

c) să preia şi să transporte volumele suplimentare de gaze naturale puse la dispoziţie de către furnizori şi să presteze serviciul de transport al gazelor naturale în condiţii de fiabilitate şi siguranţă;

d) să asigure, după caz, restabilirea, în termen cît mai restrîns, a defecţiunilor tehnice apărute în sistemul naţional de transport, iar după restabilire să asigure funcţionarea reţelelor naţionale de transport al gazelor naturale în condiţii normale de lucru;

e) să informeze Comisia, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, organul central de specialitate şi ANRE cu privire la realizarea obligaţiilor lor legale şi contractuale pe perioada existenţei situaţiei de alertă, precum şi a măsurilor întreprinse pentru redresarea situaţiei create;

f) să prezinte zilnic Comisiei, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, informaţii cu privire la măsurile întreprinse pe perioada situaţiei de alertă, cu respectarea cerinţelor stabilite în punctul 55 şi punctul 57 din Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale;

g) să prezinte, la primirea notificării cu privire la apariţia situaţiei de urgenţă, operatorului sistemului de transport desemnat lista consumatorilor protejaţi, ale căror instalaţii de gaze naturale sînt racordate la reţelele de transport al gazelor naturale pe care le exploatează;

h) la încetarea situaţiei de urgenţă, să reia imediat activitatea în condiţii normale de funcţionare şi să notifice Comisia, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, organul central de specialitate şi ANRE despre acest fapt;

i) să colaboreze cu operatorii sistemelor de transport din statele vecine, inclusiv prin aplicarea unui mecanism de schimb continuu de informaţii, pentru a garanta securitatea şi fiabilitatea funcţionării reţelelor de transport al gazelor naturale în contextul gestionării congestiilor;

2) operatorii sistemelor de distribuţie, în funcţie de situaţie, urmează:

a) să informeze operatorul sistemului de transport desemnat, organul central de specialitate şi ANRE cu privire la declanşarea oricărui eveniment care a dus la creşterea excepţională a cererii de gaze naturale, la întreruperea furnizării gazelor naturale din import sau care a afectat livrarea gazelor naturale pe teritoriul Republicii Moldova, situaţii care nu au putut fi redresate prin aplicarea măsurilor bazate pe mecanisme de piaţă, fiind necesară introducerea suplimentară de măsuri care nu se bazează pe mecanisme de piaţă în vederea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor, în special a consumatorilor protejaţi;

b) să informeze operatorul sistemului de transport desemnat, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi ANRE cu privire la realizarea obligaţiilor lor legale şi contractuale pe perioada existenţei situaţiei de urgenţă;

c) să prezinte, la primirea notificării cu privire la apariţia situaţiei de urgenţă, operatorul sistemului de transport desemnat lista consumatorilor protejaţi, ale căror instalaţii de gaze naturale sînt racordate la reţelele de distribuţie a gazelor naturale pe care le exploatează;

3) furnizorii care procură gaze naturale din import, în special SA "Moldovagaz" şi SA "Energocom", în funcţie de situaţie, urmează:

a) să informeze operatorul sistemului de transport desemnat, organul central de specialitate şi ANRE cu privire la declanşarea oricărui eveniment care a dus la creşterea excepţională a cererii de gaze naturale de mare, la întreruperea furnizării gazelor naturale din import sau care a afectat livrarea gazelor naturale pe teritoriul Republicii Moldova, situaţii care nu au putut fi redresate prin aplicarea măsurilor bazate pe mecanisme de piaţă, fiind necesară introducerea suplimentară de măsuri care nu se bazează pe mecanisme de piaţă în vederea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor, în special, a consumatorilor protejaţi;

b) să informeze operatorul sistemului de transport desemnat, organul central de specialitate şi ANRE cu privire la realizarea obligaţiilor lor legale şi contractuale pe perioada existenţei situaţiei de urgenţă;

c) să întreprindă, după caz, măsurile necesare în vederea procurării şi a furnizării volumelor suplimentare de gaze naturale pentru a acoperi cererea de gaze naturale excepţional de mare şi/sau pentru a acoperi cerere de gaze naturale în cazul limitării, sistării gazelor naturale dintr-o anumită sursă ori în cazul întreruperii furnizării gazelor naturale dintr-o anumită sursă din import;

4) organul central de specialitate, în funcţie de situaţie, urmează:

a) să centralizeze informaţiile primite de la întreprinderile de gaze naturale cu privire la declanşarea evenimentului care a dus la creşterea cererii de gaze naturale excepţional de mare, la întreruperea furnizării gazelor naturale din import sau care a afectat livrarea gazelor naturale pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi cu privire la măsurile întreprinse de acestea, inclusiv cu privire la măsurile care nu se bazează pe mecanisme de piaţă;

b) să analizeze împreună cu operatorii sistemelor de transport, operatorii sistemelor de distribuţie, furnizorii şi ANRE informaţiile primite cu privire la evenimentele declanşate şi, după caz, să propună Comisiei, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, să constate apariţia situaţiei de urgenţă;

c) să informeze Serviciul de Informaţii şi Securitate cu privire la situaţia creată;

d) să prezinte zilnic Comisiei, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, informaţii cu privire la măsurile întreprinse pe perioada situaţiei de alertă timpurie, cu respectarea cerinţelor stabilite în punctele 56 şi 57 din Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale;

e) în cazul în care situaţia de urgenţă nu poate fi gestionată în modul corespunzător prin aplicarea măsurilor la nivel naţional, la indicaţia Comisiei, să comunice acest fapt preşedintelui Grupului de coordonare privind securitatea aprovizionării Comunităţii Energetice, pentru a fi convocată o şedinţa a Grupului de coordonare în vederea examinării situaţiei create şi, după caz, acordării asistenţei Republicii Moldova în legătură cu coordonarea măsurilor implementate la nivel naţional şi regional pentru a face faţă situaţiei de urgenţă.

VII. MĂSURI APLICATE ÎN CAZUL APARIŢIEI SITUAŢIILOR EXCEPŢIONALE

52. Pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor şi, în primul rînd, a consumatorilor protejaţi, în cazul apariţiei situaţiei excepţionale, indiferent de nivelul de criză, în afară de măsurile prevăzute mai sus, pot fi aplicate şi alte măsuri, bazate pe mecanisme de piaţă sau care nu se bazează pe mecanisme de piaţă, în cazul situaţiei de urgenţă.

53. Măsurile bazate pe mecanisme de piaţă sînt următoarele:

1) trecerea producătorilor de energie, în termeni cît mai restrînşi la producerea energiei electrice şi termice din surse alternative de combustibil. În acest sens, CET-urile, SA "CERS Moldovenească" şi alte centrale termice dispun de infrastructura necesară pentru utilizarea combustibilului alternativ;

2) trecerea mijloacelor de transport care utilizează gazele naturale comprimate la combustibil lichid;

3) trecerea, în cazul sistării de către Federaţia Rusă a livrărilor de gaze naturale prin Ucraina, la importul gazelor naturale de la SAP "Gazprom" la hotarul Federaţiei Ruse şi asigurarea transportului gazelor naturale prin Ucraina în baza unui contract separat, încheiat în prealabil cu SAP "Ukrtransgaz" (încheierea unor astfel de acorduri/contracte a fost inclusă ca măsură preventivă în Planul de acţiuni preventive);

4) preluarea, cu acordul SAP "Gazprom", a gazelor naturale din import peste limita contractuală, cu achitarea acestora în conformitate cu prevederile contractuale;

5) utilizarea, în caz de necesitate, a stocurilor de gaze naturale din reţelele de transport al gazelor naturale amplasate pe teritoriul Republicii Moldova (max. posibil 14,2 mil. m³, fără stocul tehnologic);

6) aplicarea contractelor de furnizare întreruptibilă a gazelor naturale, în cazul în care astfel de contracte au fost încheiate cu consumatorii mari de gaze naturale în conformitate cu Planul de acţiuni preventive;

7) aplicarea contractelor de sistare benevolă, în cazul unei situaţii excepţionale, a furnizării gazelor naturale consumatorilor, dacă astfel de contracte au fost încheiate cu consumatorii în conformitate cu prevederile Planului de acţiuni preventive;

8) procurarea gazelor naturale de la comercianţi (traderi europeni şi ucraineni), cu asigurarea transportului prin Ucraina şi/sau România (în perspectivă).

54. Măsurile de perspectivă, bazate pe mecanisme de piaţă, sînt următoarele:

1) importul gazelor naturale necesare pentru acoperirea pe deplin a cererii de gaze naturale din România prin utilizarea:

a) interconexiunii noi construite a conductei de gaze naturale Ungheni-Chişinău, a cărei construcţie se planifică a fi realizată în următorii ani;

b) în regim bidirecţional a interconexiunii din sudul republicii, prin Staţia de măsurare gaze Isaccea (România) după realizarea soluţiei tehnice respective şi semnarea acordurilor necesare, conform celor stabilite în Planul de acţiuni preventive;

2) stocarea de către Republica Moldova a gazelor naturale în depozitele de stocare din Bogorodiceni (Ucraina), în baza unor acorduri şi contracte încheiate în prealabil şi utilizarea ulterioară a stocurilor respective în perioadele vîrfurilor de consum şi în cazul situaţiilor excepţionale;

3) extragerea gazelor naturale din zăcămintele minerale din sudul Republicii Moldova (în caz de succes al proiectului care va fi realizat de compania americană "Frontera Resources").

55. În cazul situaţiei de urgenţă, cînd toate măsurile bazate pe mecanisme de piaţă au fost utilizate, dar cererea de gaze naturale rămîne neacoperită, Comisia în comun cu organul central de specialitate, ANRE şi întreprinderile de gaze naturale, în scopul asigurării aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi, pot aplica următoarele măsuri care nu se bazează pe mecanisme de piaţă, după cum urmează:

1) limitarea furnizării gazelor naturale consumatorilor noncasnici, care nu fac parte din categoria consumatorilor protejaţi, conform listei nominale şi în ordinea de limitare, aprobate de organul central de specialitate, în conformitate cu Planul de acţiuni preventive;

2) sistarea furnizării gazelor naturale consumatorilor noncasnici, care nu fac parte din categoria consumatorilor protejaţi, conform listei nominale şi în ordinea de limitare, aprobate de organul central de specialitate, în conformitate cu Planul de acţiuni preventive;

3) în cazul în care aplicarea măsurilor prevăzute la subpunctele 1) şi 2) nu asigură aprovizionarea tuturor consumatorilor protejaţi, se va proceda la limitarea sau sistarea furnizării gazelor naturale şi celorlalte categorii de consumatori noncasnici, care anterior erau incluşi în categoria consumatorilor protejaţi.

Anexă

la Planul de acţiuni pentru situaţii

excepţionale pe piaţa gazelor naturale

Caracteristica şi situaţia existentă a sectorului de gaze naturale

I. GAZELE NATURALE ÎN MIXUL ENERGETIC AL REPUBLICII MOLDOVA

1. Deşi în ultimii ani s-a înregistrat o diminuare a consumului de gaze naturale cu peste 10%, Republica Moldova continuă să fie o ţară cu o dependenţă majoră de acest tip de combustibil. Astfel, dacă în mixul energetic al ţărilor din Uniunea Europeană gazele naturale deţin o pondere de circa 20%, atunci în Republica Moldova această pondere este cu mult mai mare şi constituia în anul 2016 circa 30%, fiind cu 2% mai mică în comparaţie cu consumul primar de produse petroliere. Din totalul consumului primar de gaze naturale circa 44% sînt utilizate pentru transformare în energie electrică şi în energie termică, aproximativ 50% constituie consumul final de gaze naturale, iar 6% reprezintă consumul tehnologic şi pierderile de gaze naturale în reţelele de gaze naturale.

2. Din consumul final de gaze naturale cea mai mare pondere, de 56,5%, aparţine sectorului rezidenţial, consumul final în sectorul industrial constituie doar 15%, în sectorul comercial şi al serviciilor publice – mai puţin de 23%, iar în transport – pînă la 6%. Consumul detaliat de gaze naturale în mixul energetic al ţării în anii 2011-2016 este prezentat în tabelul 1 din prezenta anexă.

II. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI DE GAZE NATURALE

3. Infrastructura sistemului de gaze naturale este compusă din două componente principale: reţelele de transport şi reţelele de distribuţie a gazelor naturale.

2.1. Reţelele de transport al gazelor naturale

4. În conformitate cu Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, reţelele de transport al gazelor naturale includ conductele de gaze naturale de presiune mai mare de 1,2 MPa, cu staţii de comprimare, de predare şi de măsurare şi cu alte instalaţii, care servesc la transportul gazelor naturale, cu excepţia reţelelor de gazoducte în amonte. Potrivit situaţiei la 31 decembrie 2016, reţelele de transport al gazelor naturale în exploatare includ:

1) 827,0 km conducte magistrale, din care 668,8 km situate în partea dreaptă a Nistrului şi 160,4 km – în stînga Nistrului (teritoriul Transnistriei);

2) 1106,3 km de gazoducte-branşamente, dintre care 903,4 km situate în partea dreaptă a Nistrului şi 202,9 km – în stînga Nistrului;

3) 95 de staţii de predare, dintre care 80 de staţii de predare situate în partea dreaptă a Nistrului şi 15 staţii de predare – în stînga Nistrului;

4) 5 staţii de comprimare, dintre care 3 situate pe malul drept al Nistrului;

5) 2 staţii de măsurare – Staţia de măsurare gaze Căuşeni, cu o capacitate de 80 mil. m³/zi, şi Staţia de măsurare gaze Ungheni, cu o capacitate de 3,75 mil. m³/zi.

5. În prezent, în partea dreaptă a Nistrului sînt amplasate următoarele conducte magistrale:

1) în partea de nord:

a) Ananiev-Cernăuţi-Bogorodiceni, în exploatare din 1987, cu diametrul conductei (D) egal cu 1020 mm, lungimea 184,8 km şi capacitatea tehnică de transport – 9100 mil.m³/an;

b) Chişinău-Rîbniţa, în exploatare din 1984, D – 530 mm, lungimea – 91,1 km şi capacitatea tehnică de transport – 1500 mil.m³/an;

c) conducta de interconectare Olişcani-Saharna, în exploatare din 1993, D – 530 mm şi lungimea – 26,7 km;

2) în partea de sud:

a) Şebelinca–Dnepropetrovsk–Krivoi Rog–Ismail, în exploatare din 1974, D – 820 mm şi de lungimea – 91,82 km, precum şi Razdelinaia–Ismail, în exploatare din 1974, D – 820 mm, lungimea – 92,24 km şi capacitatea tehnică de transport – 14600 mil.m³/an;

b) Ananiev–Tiraspol–Ismail, în exploatare din 1987, D – 1220 mm, lungimea – 62,91 km şi capacitatea tehnică de transport – 20000 mil.m³/an;

c) Odesa–Chişinău, în exploatare din 1966, D – 530 mm, de lungimea 44 km şi capacitatea tehnică de transport – 1500 mil.m³/an;

d) Tocuz–Căinari–Mereni, în exploatare din 2007, D – 530 mm, lungimea –62,74 km şi capacitatea tehnică de transport – 1800 mil.m³/an;

3) în partea de vest:

a) Iaşi-Ungheni, în exploatare din 2014, D – 508/530 mm, lungimea –10,4 km şi capacitatea tehnică de transport – 1,5 mlrd. m³/an.

6. Conductele magistrale Ananiev–Tiraspol–Ismail, Şebelinca– Dnepropetrovsk–Krivoi Rog–Ismail şi Razdelinaia–Ismail, precum şi staţia de comprimare Vulcăneşti asigură transportul gazelor naturale în regim de tranzit spre ţările balcanice, precum şi transportul gazelor naturale pentru consumatorii din Republicii Moldova.

7. Conducta de gaze naturale Ananiev–Cernăuţi–Bogorodiceni şi staţia de comprimare Drochia asigură transportul gazelor naturale în depozitul subteran de stocare a gazelor naturale din Bogorodiceni (Ucraina), precum şi transportul gazelor naturale pentru consumatorii din Republica Moldova.

8. Conducta de gaze naturale Iaşi–Ungheni este menită să asigure transportul gazelor naturale din România pentru necesităţile Republicii Moldova.

9. Prin conducta de gaze naturale Odesa–Chişinău, din anul 1992, de cînd a fost deconectată de către autorităţile din partea stîngă a Nistrului, nu s-au mai importat gaze naturale în Republica Moldova. Pentru a asigura, în 1993, aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor din partea dreaptă a Nistrului în regim de urgenţă a fost construit segmentul de gazoduct pe direcţia Rîbniţa–Chişinău (Olişcani–Saharna), iar ulterior şi gazoductul Tocuz–Căinari–Mereni. Gazoductul Tocuz–Căinari–Mereni este o conductă de gaze naturale magistrală, ce asigură conexiunea reţelelor de transport utilizate pentru transportul gazelor naturale pentru consumatorii din Republica Moldova cu conductele de gaze naturale ce traversează sudul ţării şi prin care, în regim de tranzit, se transportă gaze naturale din Federaţia Rusă în statele din Balcani. Astfel, prin conducta de gaze naturale Tocuz–Cainari–Mereni se asigură alimentarea cu gaze naturale a unei părţi a ţării cu cel mai mare consum de gaze naturale (mun. Chişinău, raioanele Căuşeni, Anenii Noi şi Ialoveni), dintr-un punct cu o siguranţă energetică mai mare decît celelalte conexiuni. Schema conductelor magistrale amplasate pe teritoriul Republica Moldova este prezentată în figura 1 din prezenta anexă.

10. Nivelul de utilizare a capacităţilor tehnice ale conductelor magistrale scade din an în an şi în anul 2015 a constituit mai puţin de 39% faţă de 48% în 2011-2013, iar cauza principală este reducerea volumelor de gaze naturale transportate şi, în primul rînd, reducerea volumelor de gaze naturale transportate în regim de tranzit spre ţările balcanice.

11. În afară de conductele magistrale, în infrastructura sistemului de gaze naturale situată în partea dreaptă a Nistrului intră 89 de gazoducte-branşamente, racordate la conductele magistrale şi destinate să asigure transportul gazelor naturale în reţelele de distribuţie a gazelor naturale sau către consumatorii finali, ale căror instalaţii de gaze naturale sînt racordate la conductele respective de gaze naturale. Informaţia detaliată privind gazoductele-branşamente, caracteristicile şi volumele de gaze naturale transportate în 2016 prin conductele respective de gaze naturale este prezentată în tabelul nr.4 din prezenta anexă.

12. Întreţinerea şi exploatarea reţelelor de transport al gazelor naturale, situate pe întreg teritoriul ţării este asigurată de trei operatori ai sistemelor de transport, şi anume:

1) SRL "Moldovatransgaz", operatorul sistemului de transport, întreprindere afiliată SA "Moldovagaz", care întreţine şi exploatează circa 99 % din toate reţelele de transport al gazelor naturale situate pe malul drept al Nistrului. Este de menţionat că lipsa surselor financiare la autorităţile administraţiei publice locale pentru înlocuirea, renovarea, reconstrucţia, modernizarea şi reparaţia capitală a reţelelor de gaze naturale, transmise SRL "Moldovatransgaz" la deservire tehnică, creează un anumit pericol în asigurarea securităţii la transportul gazelor naturale prin reţelele respective;

2) SRL "Tiraspoltransgaz", operatorul sistemului de transport, întreprindere afiliată SA "Moldovagaz", care întreţine şi exploatează reţelele de transport al gazelor naturale situate pe malul stîng al Nistrului;

3) ÎS "Vestmoldtransgaz", operatorul sistemului de transport, care actualmente asigură întreţinerea şi exploatarea conductei de gaze naturale Iaşi–Ungheni situate pe teritoriul Republicii Moldova.

2.2 Reţelele de distribuţie a gazelor naturale

13. Conform datelor disponibile la 1 ianuarie 2017, reţelele de distribuţie a gazelor naturale situate în partea dreaptă a Nistrului au o lungime de peste 23 mii km, peste 29 mii de puncte şi instalaţii de reglare, circa 970 de puncte de măsurare şi circa 690 mii de echipamente de măsurare instalate la consumatori. La reţelele de distribuţie a gazelor naturale sînt racordate instalaţiile de gaze naturale a peste 708 mii de consumatori, dintre care peste 693 mii sînt consumatori casnici.

14. La data de 1 ianuarie 2017, nivelul de acces al localităţilor din Republica Moldova (fără regiunea din stînga Nistrului) la reţelele de gaze naturale constituia peste 58,8%, gazele naturale fiind furnizate în 901 localităţi din 1533 de localităţi existente, inclusiv în 11 municipii, 43 oraşe şi în 847 localităţi rurale.

15. Un anumit pericol în asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale îl creează faptul că peste 65% (14981 km) din totalul reţelelor de gaze naturale din partea dreaptă a Nistrului, care sînt utilizate pentru distribuţia gazelor naturale şi la care sînt racordate instalaţiile de gaze naturale ale consumatorilor finali, nu aparţin operatorilor sistemelor de distribuţie. Aceste reţele au fost construite de către autorităţile administraţiei publice locale, de către agenţi economici sau de către populaţie şi sînt transmise operatorilor sistemelor de distribuţie doar la deservire tehnică. Finalmente, operatorii sistemelor de distribuţie care le exploatează nu au nici o responsabilitate cu privire la înlocuirea, renovarea, reconstrucţia, modernizarea şi reparaţia capitală a reţelelor respective de gaze naturale, iar autorităţile administraţiei publice locale nu dispun de sursele financiare necesare.

16. Generalizînd, reţelele de distribuţie a gazelor naturale se află într-o stare tehnică satisfăcătoare şi asigură alimentarea fiabilă şi continuă a consumatorilor cu gaze naturale. Activitatea de distribuţie a gazelor naturale se desfăşoară de către 22 operatori ai sistemelor de distribuţie, dintre care 12 operatori ai sistemelor de distribuţie sînt afiliaţi SA "Moldovagaz" (principalul furnizor de gaze naturale) şi asigură întreţinerea a peste 94% din totalul reţelelor de distribuţie a gazelor naturale, precum şi livrarea a peste 98% din totalul gazelor naturale consumate în Republica Moldova. Ceilalţi 10 operatori ai sistemelor de distribuţie îşi desfăşoară activitatea la nivel local şi deservesc doar consumatorii din anumite raioane sau zone (în limitele teritoriului fostelor întreprinderi mari industriale, într-o anumită localitate sau parte a localităţii etc.).

17. În conformitate cu cerinţele privind separarea şi independenţa, stabilite în Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, în spiritul pachetului energetic 3 al Uniunii Europene, operatorii sistemelor de distribuţie afiliaţi SA "Moldovagaz" au renunţat în ianuarie 2016 la desfăşurarea activităţii de furnizare a gazelor naturale, în timp ce 7 dintre cei 10 operatori activi ai sistemelor de distribuţie independenţi continuă să desfăşoare concomitent activitatea de distribuţie şi de furnizare a gazelor naturale, procurînd gazele naturale de la SA "Moldovagaz".

2.3. Piaţa gazelor naturale

18. Piaţa internă a gazelor naturale este reglementată în special de Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale şi de Regulile pieţei gazelor naturale, aprobate prin Hotărîrea ANRE nr.192 din 22 septembrie 2005. Conform datelor statistice de la 22 ianuarie 2018, pe partea dreaptă a Nistrului îşi desfăşurau activitatea 38 de întreprinderi, care deţin 48 de licenţe de activitate pe piaţa gazelor naturale, după cum urmează:

1) 2 întreprinderi de gaze naturale, care deţin licenţă pentru transportul gazelor naturale (SRL "Moldovatransgaz" şi ÎS "Vestmoldtransgaz");

2) 25 întreprinderi de gaze naturale care deţin licenţă pentru distribuţia gazelor naturale, dintre care operatorul sistemului de transport şi operatorii sistemelor de distribuţie, care sînt afiliaţi SA "Moldovagaz" (SRL "Moldovatransgaz", SRL "Chişinău-gaz", SRL "Edineţ-gaz", SRL "Floreşti-gaz", SRL "Ialoveni-gaz", SRL "Ştefan Vodă-gaz", SRL "Ungheni-gaz", SRL "Cahul-gaz", SRL "Bălţi-gaz", SRL "Orhei-gaz", SRL "Cimişlia-gaz", SRL "Găgăuz-gaz", SRL "Taraclia-gaz", SRL) şi ceilalţi 12 operatori ai sistemelor de distribuţie (IM "Rotalin Gaz Trading" SRL, ICS "Nord Gaz Sîngerei" SRL, SRL "Belvilcom", ÎM "SEF-Gaz" SRL, SRL "Compania Doboş", SRL "Proalfa-Service", SRL "Pielart Service", FPC "Lăcătuş" SRL, SRL "TIM INVEST", "BV Group Company", SRL "Candelux Com" şi SA "Darnic-Gaz");

3) 13 întreprinderi de gaze naturale, care deţin licenţă pentru furnizarea gazelor naturale la tarife reglementate (SA "Moldovagaz", SRL "CANTGAZ, SRL "Belvilcom", ÎM "Rotalin Gaz Trading" SRL, ÎCS "Nord Gaz Sîngerei" SRL, S.A. "Darnic-Gaz", SRL "Proalfa-Service", SRL "Pielart Service", FPC "Lăcătuş" SRL, "TIM INVEST" SRL, ÎM "SEF-Gaz" SRL, "NORD-UNIONGAZ" SRL, "Sălcioara Vascan" SRL);

4) 2 întreprinderi de gaze naturale care deţin licenţă pentru furnizarea gazelor naturale la tarife nereglementate (S.A. Energocom" şi "Partener-gaz" SRL);

5) 5 întreprinderi care deţin licenţă pentru furnizarea gazelor naturale comprimate pentru vehicule la staţiile de alimentare (SAAGC) – "Saltica-Lux" SRL, ÎCS "Lukoil-Moldova" SRL, SC "Oltavim" SRL, "Transautogaz" SRL, şi ÎM "Rompetrol Moldova" SA.

19. În conformitate cu Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, piaţa internă a gazelor naturale este liberalizată şi fiecare consumator de gaze naturale are dreptul la libera alegere şi schimbare a furnizorului de gaze naturale. Cu toate acestea, dependenţa cvasitotală a Republicii Moldova de o singură sursă de procurare, SAP "Gazprom" (Federaţia Rusă), şi de un singur importator al gazelor naturale, SA "Moldovagaz", face dificilă realizarea de către consumatorii finali a dreptului de a schimba furnizorul de gaze naturale. De altfel, prin Hotărîrea ANRE nr.408 din 6 aprilie 2011, piaţa gazelor naturale a fost declarată necompetitivă, iar concurenţa dintre furnizori este practic inexistentă.

20. În scopul asigurării dreptului consumatorilor casnici şi al societăţilor comerciale mici de a fi aprovizionate cu gaze naturale la preţuri reglementate, transparente şi nediscriminatorii şi cu respectarea parametrilor de calitate prestabiliţi, ANRE a instituit pentru 10 furnizori obligaţiile de servicii publice de furnizare a gazelor naturale în condiţii reglementate (a se vedea Hotărîrea ANRE nr.287 din 17 noiembrie 2016).

2.4. Fluxurile transfrontaliere de gaze naturale

21. Pînă în anul 2014 întregul volum de gaze naturale necesar pentru consumul intern al Republicii Moldova putea fi importat doar dintr-o singură sursă, SAP "Gazprom" (Federaţia Rusă). Importul de gaze naturale din Federaţia Rusă se efectuează prin Ucraina şi se livrează în Republica Moldova:

1) în partea de sud – prin Staţia de măsurare gaze Grebeniki, Ucraina, cu transportarea ulterioară prin conductele magistrale Ananiev–Tiraspol–Ismail, Şebelinca – Dnepropetrovsk – Krivoi Rog – Ismail şi Razdelinaia–Ismail;

2) în partea de nord – prin Staţia de măsurare gaze Alexeevca, Ucraina, cu transportarea ulterioară prin gazoductul magistral Ananiev–Cernăuţi–Bogorodiceni.

22. Odată cu construcţia şi darea în exploatare în 2015 a interconexiunii Iaşi–Ungheni, dintre Republica Moldova şi România, a devenit posibil importul gazelor naturale din a doua sursă. Deşi construcţia interconexiunii Iaşi–Ungheni constituie o realizare importantă pentru securitatea energetică a Republicii Moldova, dependenţa de importul gazelor naturale din Federaţia Rusă este încă predominantă. În anul 2015 din totalul procurărilor de gaze naturale, în volum de 1008,5 mil. m³, importul de la SAP "Gazprom" a constituit 1007,4 mil. m³ (99,9%) şi doar 1,1 mil. m³ de gaze naturale (0,1%) au fost importate de la Compania OMV Petrom, România, de către furnizorul SA "Energocom". Aceeaşi situaţie a fost înregistrată şi în anul 2016, perioadă în care importul de gaze naturale de la SAP "Gazprom" a constituit 1037,2 mil. m³, iar de la OMV Petrom – doar 1,2 mil. m³. Pentru a majora cota de import al gazelor naturale din România prin interconexiunea nou-construită Iaşi–Ungheni, este necesar de a dezvolta capacităţile de transport al gazelor naturale atît pe teritoriul Republicii Moldova, prin construcţia gazoductului Ungheni–Chişinău, cît şi pe teritoriul României (conductele de gaze naturale Oneşti – Gherăieşti, Gherăieşti–Iaşi şi staţiile de comprimare Oneşti şi Gherăieşti).

23. Totodată, în perioada 2011-2016 consumul şi, respectiv, importul gazelor naturale pentru partea dreaptă a Nistrului s-a diminuat cu circa 10%, de la 1152 mil. m³ în anul 2011 pînă la 1038 mil. m³ în anul 2016.

24. De asemenea, prin sistemul de gaze naturale al Republicii Moldova sînt tranzitate gaze naturale ale SAP "Gazprom" către ţările balcanice, în acest scop fiind utilizate conductele magistrale Ananiev–Tiraspol–Ismail, Şebelinca – Dnepropetrovsk – Krivoi Rog – Ismail şi Razdelinaia–Ismail. Informaţia detaliată privind volumele de gaze naturale importate şi tranzitate pe teritoriul Republicii Moldova în anii 2011-2016 este reflectată în tabelul nr.2.

2.5. Consumul de gaze naturale

25. În conformitate cu Programul naţional de gazificare a Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1643/2002, începînd cu anul 2003, a avut loc un proces intens de dezvoltare a reţelelor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale destinate să asigure accesul la aprovizionarea cu gaze naturale a noilor localităţi din diferite zone ale ţării. Astfel, în perioada cuprinsă între 2003 şi 2016 au fost construite circa 14 280 km de reţele noi de transport şi de distribuţie a gazelor naturale. Ca rezultat, la situaţia din 1 ianuarie 2017, lungimea reţelelor de gaze naturale a crescut de circa 1,6 ori, nivelul de acces la reţelele de gaze naturale a localităţilor a atins cifra de 58,8% (901 localităţi din 1533 existente), iar numărul consumatorilor de gaze naturale s-a majorat cu 272,6 mii, ceea ce constituie o creştere de peste 65%.

26. Deşi s-a investit mult în dezvoltarea reţelelor noi de gaze naturale în diferite localităţi din Republica Moldova, fapt care a condus la creşterea numărului de consumatori, consumul de gaze naturale a înregistrat o creştere cu 25,8% doar în perioada cuprinsă între 2003-2006, în timp ce în 2007-2016 consumul de gaze naturale s-a redus cu peste 27%. Per ansamblu, în anul 2016 consumul de gaze naturale s-a redus cu 8,9 % în raport cu anul 2002.

27. În perioada vizată consumul de gaze naturale s-a redus, în primul rînd, la consumatorii noncasnici, dintre care: la consumatorii din sectorul energetic consumul de gaze naturale – cu 17%, iar la ceilalţi consumatori noncasnici – cu circa 30%. În total, consumul de gaze naturale la consumatorii noncasnici s-a redus cu 113 mil. m³, ceea ce constituie o reducere de 16,2% (de la 811 mil. m³ în 2002 pînă la 680 mil. m³ în 2016).

28. Principalii factori care au influenţat asupra consumului de gaze naturale sînt majorarea preţurilor de procurare a gazelor naturale din import de 3,9 ori (de 4,8 ori în perioada 2002-2014, cu ulterioară reducere în 2015 cu 32% şi în 2016 cu 48% faţă de 2014), devalorizarea monedei cu circa 55% şi, ca rezultat, creşterea semnificativă, de circa 5,3 ori, a tarifelor de furnizare a gazelor naturale consumatorilor. De asemenea, asupra reducerii consumului de gaze naturale a influenţat implementarea programelor de eficienţă energetică, precum şi promovarea utilizării resurselor regenerabile de energie.

29. În perioada de referinţă, consumul de gaze naturale la consumatorii casnici s-a majorat cu 19% (de la 240 mil. m³ în 2002 pînă la 285,3 mil. m³ în 2016), iar la instituţiile publice consumul de gaze naturale a crescut de 2,3 ori (de la 19,5 pînă la 45 mil. m³).

30. Ca rezultat, factorii menţionaţi au condus la reducerea consumului mediu lunar per consumator cu circa 44,5% (de la 210,2 m³/lună pînă la 116,7 m³/lună). În cazul consumatorilor noncasnici consumul mediu lunar s-a redus cu 74% (de la 17329 m³/lună pînă la 4497 m³/lună), iar la consumatorii casnici reducerea a constituit 27,5% (de la 48,4 m³/lună pînă la 35,1 m³/lună). Informaţia detaliată privind consumul de gaze naturale în perioada 2002 – 2016 este prezentată în tabelul 3 şi în diagrama 1.