22/16.01.2003 Hotărîre cu privire la adoptarea Concepţiei administrării corporative a întreprinderilor din economia naţională

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

HOTĂRÎRE

cu privire la adoptarea Concepţiei administrării corporative

a întreprinderilor din economia naţională

nr. 22  din  16.01.2003

 (în vigoare 21.01.2003) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.3-5 art.25 din 21.01.2003

* * *

Abrogat: 03.10.2008

Hotărîrea Guvernului nr.1103 din 29.09.2008

Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:

1. Se adoptă Concepţia administrării corporative a întreprinderilor din economia naţională (se anexează).

2. Se pune în sarcina Ministerului Economiei să conlucreze cu Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, autorităţile administraţiei publice centrale şi cu organismele financiare internaţionale în vederea realizării sus-numitei concepţii.

Aprobată

prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.22 din 16 ianuarie 2003

CONCEPŢIA

administrării corporative a întreprinderilor din economia naţională

Concepţia administrării corporative a întreprinderilor din economia naţională (în continuare - concepţia) este elaborată în baza Hotărîrii Guvernului nr.854 din 16 august 2001 "Cu privire la măsurile de realizare a Programului de activitate a Guvernului Republicii Moldova pe anii 2001-2005 "Renaşterea economiei - renaşterea ţării" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.100-101, art.887)" în scopul realizării politicii de stat şi perfecţionării actelor legislative şi normativ-juridice în domeniul administrării corporative.

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Noţiuni principale

Corporaţie - întreprindere înregistrată în forma organizaţional-juridică de societate pe acţiuni de tip deschis, care a efectuat ori preconizează emisiunea de acţiuni. În sens mai larg sub noţiunea de corporaţie se subînţelege totalitatea întreprinderilor şi organizaţiilor legate între ele prin relaţii de drept de proprietate şi (sau) de producere în vederea atingerii unui scop comun (holdinguri, grupuri financiar-industriale, concerne).

Administrare corporativă - complexul de relaţii dintre proprietarii corporaţiilor şi managerii angajaţi, precum şi dintre alte persoane interesate - lucrători, parteneri, creditori, autorităţile locale, în cadrul cărora, prin utilizarea unui anumit model de administrare corporativă stabilit prin legislaţie, se determină balanţa lor de interese.

Modelul de administrare corporativă reprezintă mecanismul relaţiilor dintre participanţii principali la activitatea corporativă şi modul de realizare a intereselor fiecăruia dintre ei.

2. Obiectivul şi sarcinile concepţiei

Obiectivul prezentei concepţii constă în perfecţionarea sistemului de administrare corporativă din Republica Moldova, orientîndu-l spre principiile şi cerinţele internaţionale, ce şi-au confirmat eficienţa în multe state cu economii de piaţă dezvoltate şi în ţările care constituie fundamentul relaţiilor de piaţă. Îmbunătăţirea nivelului de administrare corporativă va permite majorarea aportului corporaţiilor în dezvoltarea economică şi socială a Moldovei.

Realizarea concepţiei va face posibilă soluţionarea următoarelor sarcini:

- îmbunătăţirea indicatorilor financiar-economici principali ai activităţii corporaţiilor, în special sporirea volumelor vînzărilor, a profitului şi exportului;

- creşterea credibilităţii corporaţiilor în faţa investitorilor autohtoni şi străini, ceea ce trebuie să stimuleze afluxul resurselor financiare în economia naţională;

- protejarea drepturilor tuturor acţionarilor, inclusiv ale celor străini, asigurarea soluţionări efective a cazurilor de încălcare a drepturilor lor, precum şi a accesului la informaţie şi a transparenţei acesteia;

- ridicarea nivelului de calificare a angajaţilor corporaţiilor;

- educarea culturii administrării corporative.

II. ANALIZA SUCCINTĂ A DEZVOLTĂRII CORPORAŢIILOR

ŞI REGLEMENTAREA JURIDICĂ A ACTIVITĂŢII LOR

Administrarea corporativă eficientă depinde de următorii factori:

- mărimea şi eficienţa întreprinderilor în dependenţă de formele de proprietate;

- formele organizaţional-juridice de funcţionare a întreprinderilor atractive pentru investiţii;

- gradul de concentrare a capitalului acţionar în societăţile pe acţiuni;

- legislaţia şi modelele de administrare stabilite de ea.

1. Mărimea şi eficienţa întreprinderilor în dependenţă de formele de proprietate

Conform datelor statistice, în anul 2000 în Republica Moldova au fost înregistrate 106719 întreprinderi, dintre care 58049 întreprinderi individuale.

Datele statistice arată că la întreprinderile cu capital străin şi mixt, indiferent de mărimea lor indicii financiari depăşesc de 3-5 ori indicii medii respectivi ai întreprinderilor ai căror proprietari sînt cetăţeni autohtoni. Aceasta se datorează tehnologiilor noi de producere, procurate din investiţiile străine, precum şi managementului calificat. Locul doi ca rentabilitate îl ocupă întreprinderile de stat, iar cele mai puţin rentabile sînt întreprinderile mari şi mijlocii cu proprietate mixtă (de stat şi privat fără participaţii străine) şi întreprinderile private ce aparţin cetăţenilor republicii. Întreprinderile autohtone (inclusiv cele de stat) aplică tehnologii mai puţin avansate şi se dezvoltă, preponderent, prin investirea propriilor venituri. Pentru ca aceste întreprinderi să obţină indici la nivelul celor cu investiţii străine şi mixte este nevoie de o perioadă îndelungată.

2. Formele organizaţional-juridice de funcţionare a întreprinderilor atractive pentru investiţii

Pentru urgentarea dezvoltării economice a ţării sînt necesare investiţii masive, care implică un climat investiţional favorabil, dar şi interesul proprietarilor autohtoni de întreprinderi de a conlucra cu investitorii, indiferent dacă aceasta ar cauza pierderea controlului asupra activităţii acestor întreprinderi.

Gradul de flexibilitate şi disponibilitate a proprietarilor autohtoni de întreprinderi de a conlucra cu investitorii depinde în mare măsură de forma organizaţional-juridică a întreprinderilor, de modul şi calitatea administrării corporative a acestora, de specificul naţional al populaţiei (inclusiv al proprietarilor) şi de tradiţiile constituite în ţară.

Datele statistice arată că dintre întreprinderile mici funcţionează mai efectiv societăţile cu răspundere limitată, locul doi îl ocupă cooperativele de producţie, locul trei îl împart societăţile pe acţiuni şi întreprinderile de stat şi municipale, iar din întreprinderile mari şi mijlocii sînt rentabile doar societăţile pe acţiuni. Eficacitatea societăţilor cu răspundere limitată mici şi a societăţilor pe acţiuni mari şi mijlocii se datorează ponderii relativ mari a capitalului şi managementului străin în ele.

Aceste forme organizaţional-juridice ale întreprinderilor sînt cele mai convenabile pentru investitorii străini şi autohtoni. Ele permit investirea de fonduri prin obţinerea unei cote în capitalul statutar al societăţii cu răspundere limitată mici cu un cerc restrîns de fondatori sau prin procurarea unui pachet de acţiuni de control al societăţilor pe acţiuni mari şi mijlocii pe piaţa primară sau secundară a valorilor mobiliare. Societăţile pe acţiuni mici sînt, ca regulă, de tip închis şi acţiunile lor practic nu circulă pe piaţa valorilor mobiliare. Obţinerea unei cote în capitatul statutar al societăţilor cu răspundere limitată mari comportă anumite dificultăţi, deoarece trebuie să se negocieze cu mai mulţi fondatori.

Posibilitatea cumpărării de către investitori a unui pachet de acţiuni pe piaţa primară sau secundară a valorilor mobiliare depinde de gradul de concentrare a acţiunilor respective la unele persoane (fizice sau juridice), de dorinţa acestor persoane de a le vinde şi de nivelul de informare despre aceste vînzări.

Atragerea investiţiilor pentru modernizarea întreprinderilor de stat mici se poate efectua prin reorganizarea lor în societăţi cu răspundere limitată în care statul şi investitorii să deţină cote de participaţie, iar pentru modernizarea întreprinderilor de stat mari şi mijlocii - prin transformarea acestora în societăţi pe acţiuni cu 100% capital de stat, emiterea ulterioară a unor pachete de acţiuni suplimentare şi vinderea lor pe piaţa valorilor mobiliare investitorilor străini.

Modalităţile de atragere a investiţiilor prin transformarea întreprinderilor de stat în societăţi cu răspundere limitată sau în societăţi pe acţiuni nu constituie moduri de privatizare a lor, deoarece valoarea proprietăţii de stat în aceste întreprinderi nu se micşorează, ci se schimbă doar forma lor organizaţional-juridică. Aceste posibilităţi de atragere a investiţiilor trebuie consfinţite în legislaţie.

3. Gradul de concentrare a capitalului acţionar în societăţile pe acţiuni

Investitorul deseori este interesat să procure un pachet de acţiuni, care i-ar permite preluarea controlului asupra societăţii pe acţiuni respective. În cazul dispersării pachetelor de acţiuni în posesia mai multor acţionari în condiţiile unei pieţe de valori mobiliare slab dezvoltate procurarea acestor acţiuni este dificilă, iar dacă pachetele de acţiuni sînt concentrate în mîinile unuia sau ale cîtorva acţionari, procurarea lor devine şi mai dificilă. Acţionarii ce deţin pachetele de control, ca regulă, nu doresc să le vîndă şi se opun emisiei unui pachet suplimentar de acţiuni pentru a nu pierde controlul asupra societăţii.

Acţionarii majoritari (cu excepţia statului) sînt predispuşi în mai mare măsură să obţină credite bancare pentru dezvoltarea societăţii decît să efectueze emisii suplimentare. Aceasta frînează considerabil procesul de atragere a investiţiilor.

Conform datelor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare la situaţia din 30.04.2002, în fiecare din cele 1484 de societăţi pe acţiuni din republică (în circa 50% din numărul lor total evidenţa acţiunilor o ţin registratorii) există cîte un acţionar care posedă peste 50% din acţiunile societăţii şi, practic, ţine sub control activitatea acesteia. În 1223 de societăţi pe acţiuni (circa 49% din total) există acţionari care deţin de la 25% la 50% din pachetul de acţiuni într-o societate. Practic în fiecare societate pe acţiuni există unul, doi şi mai mulţi acţionari, care deţin de la 5% pînă la 25% din acţiuni.

Deţinătorii pachetelor de acţiuni sînt persoane private, statul, alte întreprinderi, fondurile de investiţii, băncile comerciale, care efectuează controlul direct al activităţii societăţilor pe acţiuni din interior. Prin urmare, structura capitalului acţionar se caracterizează printr-un grad înalt de concentrare, iar deţinătorii lui se opun atragerii unor noi investitori în societate. Astfel se explică situaţia că, începînd cu anul 1999, numărul emisiunilor suplimentare de acţiuni a rămas, practic, la acelaşi nivel (113 emisiuni în anul 1999 şi 114 în anul 2000). Un aport considerabil la concentrarea capitalului acţionar îl au fondurile de investiţii instituite în procesul de privatizare contra bonuri patrimoniale.

Proprietari ai fondurilor de investiţii sînt circa 1,74 mil. acţionari, cărora le aparţin 566 mil. de acţiuni emise de fonduri şi distribuite populaţiei în schimbul bonurilor patrimoniale.

Fiind foarte numeroşi şi deţinînd pachete de acţiuni mici, acţionarii fondurilor de investiţii practic nu participă la administrarea lor.

La data de 31.12.2001 în ţară existau 19 fonduri, care deţineau active în valoare de 814,5 mil. lei. Urmare a procesului de reorganizare şi lichidare, numărul fondurilor de investiţii s-a micşorat (de la 35 în ianuarie 2000 la 19 în decembrie 2001).

Fondurile de investiţii nu sînt interesate în vînzarea pachetelor de acţiuni de control, pe care le deţin în societăţile pe acţiuni cu perspective de dezvoltare, şi nici în atragerea investiţiilor prin emisii suplimentare.

Majoritatea fondurilor (conform informaţiei prezentate de ele) nu a contribuit la atragerea investiţiilor în societăţile pe acţiuni aflate sub controlul lor.

Cauzele constau în teama de a pierde influenţa asupra acestor societăţi, atractivitatea redusă pentru investiţii, deoarece multe societăţi sînt împovărate de datorii creditoare, incompetenţa managerilor fondurilor de investiţii şi a organelor de administrare ale societăţilor, imperfecţiunea cadrului legal şi normativ.

4. Legislaţia care reglementează administrarea corporativă

În Republica Moldova administrarea corporativă este reglementată de:

Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.845-XIII din 03.01.92;

Legea privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei nr.906-XII din 29.01.92;

Legea privind societăţile pe acţiuni nr.1134-XIII din 02.04.97;

Legea cu privire la fondurile de investiţii nr.1204-XIII din 05.06.97;

Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare nr.199-XIV din 18.11.98;

Legea privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nr. 192-XIV din 12.11.98;

Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr.548-XIII din 21.07.95;

Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21.07.95;

Legea cu privire la grupele financiar-industriale nr.1418-XIV din 14 decembrie 2000;

Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14.11.2001;

Codul civil adoptat la 26 decembrie 1964 (capitolul al treizeci şi cincilea prim. Administrarea fiduciară);

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.550 din 26 iulie 1994 "Despre regulamentul provizoriu cu privire la holdinguri".

Unele forme organizaţional-juridice de funcţionare a întreprinderilor şi grupelor de întreprinderi, menţionate în Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi care sînt componente ale modelului de administrare corporativă (atît în sens îngust, cît şi în sens larg), nu sînt reglementate prin legi. Acestea sînt:

- societăţile cu răspundere limitată;

- uniunile de întreprinderi (asociaţiile, concernele ş.a.).

Legile sus-enumerate prevăd un astfel de model de administrare corporativă, în care se îmbină modelul aplicat în Statele Unite ale Americii cu cel utilizat în Germania.

III. DIRECŢIILE PRINCIPALE DE PERFECŢIONARE

A ADMINISTRĂRII CORPORATIVE

Pentru ca întreprinderile din economia naţională să fie mai atractive pentru investitorii străini şi autohtoni, se impune perfecţionarea administrării corporative, care se va efectua în următoarele direcţii principale:

• depăşirea divergenţelor/conflictelor corporative;

• reconsiderarea funcţiilor corporaţiei;

• instruirea managerilor şi specialiştilor în domeniul administrării corporative;

• îmbunătăţirea imaginii corporaţiilor şi dezvoltarea culturii corporative;

• perfecţionarea cadrului legal.

1. Depăşirea conflictelor corporative

Divergenţele/conflictele corporative reflectă tendinţa unor participanţi la administrarea corporativă - acţionari, manageri angajaţi, colective de muncă etc. - de a-şi intensifica controlul asupra întreprinderii.

Divergenţele dintre proprietari şi manageri sînt condiţionate de specificul activităţii corporative, în care funcţiile de administrare şi deţinerea proprietăţii sînt separate una de alta şi se exercită de către persoane diferite. Pentru depăşirea acestor divergenţe este necesar de a stipula clar funcţiile principale, drepturile şi obligaţiile atît ale proprietarului, cît şi ale managerului, consfinţîndu-le în legislaţie şi în documentele de constituire, în regulamentele cu privire la activitatea organelor de administrare şi în contracte, şi de a asigura un mecanism eficient de control intern şi extern al activităţii managerilor.

Aplanarea divergenţelor dintre proprietarii mari şi mici trebuie să se efectueze diferenţiat cu fiecare grup de acţionari.

Pentru prevenirea cazurilor de lezare a drepturilor acţionarilor mărunţi este necesară o mai mare deschidere a activităţii corporaţiei. Acţionarii minoritari trebuie familiarizaţi cu metodele de autoprotejare în situaţiile în care li se încălcă drepturile de către deţinătorii pachetelor mari de acţiuni - consolidarea, crearea coaliţiilor, apelul la mass-media, protejarea prin intermediul organizaţiilor publice şi altele.

Divergenţele dintre proprietari/manageri şi alte părţi interesate - personalul întreprinderilor, creditorii, puterea locală - sînt condiţionate de faptul că proprietarii/managerii subapreciază influenţă părţilor interesate asupra activităţii corporaţiilor.

Este necesar de a asigura o participare mai activă a personalului şi a altor părţi interesate la administrarea întreprinderilor mari. În acest scop trebuie creat mecanismul de atragere a lor la administrarea corporaţiilor mari, indiferent dacă ei deţin sau nu deţin acţiuni.

2. Reconsiderarea funcţiilor corporaţiei

Pentru realizarea eficientă a funcţiilor administrative şi de producere la întreprinderi, este necesară reconsiderarea lor, precum şi elaborarea standardelor corporative interne. O importanţă deosebită trebuie să se atribuie următoarelor funcţii: atragerea investiţiilor, elaborarea şi implementarea inovaţiilor, exportul de mărfuri şi servicii, marketingul, administrarea strategică, managementul financiar, administrarea personalului şi asanarea întreprinderii. Statul intenţionează să stimuleze dezvoltarea unor activităţi de interes major pentru economia naţională, în special exportul, crearea locurilor de muncă şi atragerea investiţiilor.

Sînt necesare standarde tip corporative - documente ce ar permite exercitarea raţională şi eficientă a tuturor funcţiilor de administrare în cadrul corporaţiilor.

3. Instruirea managerilor şi specialiştilor în domeniul administrării corporative

Întreprinderile trebuie să se ocupe sistematic de instruirea managerilor şi specialiştilor în domeniul administrării corporative.

În scopul îmbunătăţirii calităţii instruirii este raţional de a stabili relaţii bilaterale strînse între întreprinderi şi instituţiile de învăţămînt superior şi mediu de profilul corespunzător. Astfel instituţiile vor putea identifica mai exact necesităţile întreprinderilor, vor utiliza baza materială a întreprinderilor pentru instruirea şi practica studenţilor, vor evalua obiectiv nivelul de pregătire a specialiştilor, iar întreprinderile vor avea specialişti tineri de înaltă calificare.

4. Îmbunătăţirea imaginii corporaţiilor şi dezvoltarea culturii corporative

Imaginea pozitivă a corporaţiei are un impact direct asupra indicatorilor eficienţei ei, înlesnind atragerea investiţiilor. Activitatea de îmbunătăţire a imaginii corporaţiei presupune promovarea politicii active a dividendelor, transparenţa activităţii ei, utilizarea standardelor relaţiilor civilizate între participanţii la administrarea corporativă.

În scopul armonizării metodelor de administrare corporativă cu standardele ţărilor avansate este indicată elaborarea codului conduitei corporative, în care să fie reflectate chestiunile insuficient reglementate în legislaţie, dar care corespund normelor relaţiilor din interiorul corporaţiilor. Deoarece codul va avea caracter de recomandaţie, el va fi semnat de managerii întreprinderii, interesaţi în îmbunătăţirea imaginii ei, sporirea încrederii acţionarilor, partenerilor de afaceri, investitorilor potenţiali.

5. Dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare

Dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare corporative trebuie să fie îndreptată spre promovarea plasării şi circulaţiei unor noi titluri financiare, în special a obligaţiilor.

Este necesar de a perfecţiona infrastructura pieţei valorilor mobiliare prin simplificarea procedurilor de acces la ele şi asigurarea posibilităţilor egale de acces la Bursa valorilor mobiliare, prin intermediul participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, atît a acţionarilor majoritari, cît şi a celor mărunţi.

Acordarea unor facilităţi fiscale participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare şi implementarea noilor sisteme informaţionale vor permite furnizarea către corporaţii şi acţionari a unor servicii mai diferenţiate şi mai calitative.

Atragerea investiţiilor autohtone şi străine pe piaţa valorilor mobiliare corporative a Moldovei este condiţionată de asigurarea transparenţei informaţiei despre societăţile pe acţiuni. Pentru aceasta important este să se organizeze accesul operativ al tuturor persoanelor interesate la informaţia cu privire la activitatea corporaţiilor şi a participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare.

Trebuie să se asigure integrarea pieţei valorilor mobiliare a Moldovei în alte ţări ale lumii pentru atragerea investitorilor străini ce au scopuri de lungă durată, precum şi pentru pătrunderea valorilor mobiliare ale emitenţilor Moldovei pe pieţele internaţionale de capital.

6. Perfecţionarea cadrului legislativ

Introducerea unor modificări în legile cu privire la fondurile de investiţii nr.1204-XIII din 05.06.97, cu privire la piaţa valorilor mobiliare nr.199-XIV din 18.11.98, privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nr. 192-XIV din 12.11.98 şi privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei nr.906-XII din 29.01.92, care ar permite:

- accesul liber la bursele de valori mobiliare, prin intermediul participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, a acţionarilor cu pachete de acţiuni mici în scopul vînzării acestor pachete, precum şi a investitorilor potenţiali, asigurarea lor operativă cu informaţia completă şi actualizată despre activitatea societăţilor pe acţiuni, acţiunile sau (şi) obligaţiile cărora sînt puse în vînzare;

- încurajarea activităţii băncilor comerciale în calitate de reprezentanţi ai acţionarilor mărunţi la adunările generale ale acţionarilor şi în consiliile observatorilor societăţilor pe acţiuni în scopul apărării intereselor acţionarilor minoritari şi reducerii cheltuielilor pentru organizarea adunărilor generale ale acţionarilor;

- transformarea fondurilor de investiţii nemutuale, la alegerea lor şi în termenul stabilit, în holdinguri sau fonduri de investiţii mutuale, înăsprirea restricţiilor de diversificare а investiţiilor fondurilor de investiţii mutuale;

- stabilirea pe piaţa valorilor mobiliare a unui mecanism efectiv de control şi de prevenire a apariţiei structurilor monopoliste ca urmare a concentrării capitalului acţionar.

Introducerea unor modificări în Legea privind societăţile pe acţiuni nr.1134 - XIII din 02.04.97, care ar stipula:

- precizarea scopurilor activităţii organelor de conducere ale societăţilor pe acţiuni, delimitarea funcţiilor lor conform Principiilor administrării corporative, recomandate de Organizaţia pentru Colaborare şi Dezvoltare Economică (OCDE);

- alegerea membrilor consiliului societăţii pe acţiuni pe o perioadă de cel puţin 4 ani, orientarea activităţii lui preponderent spre examinarea, adoptarea şi corectarea strategiilor de dezvoltare de lungă durată ale societăţii;

- modul de includere în componenţa consiliului societăţii a reprezentanţilor lucrătorilor societăţii şi a reprezentanţilor organelor administraţiei publice centrale sau locale într-un număr care să împiedice luarea unor decizii restrictive de către acţionari sau reprezentanţii lor aleşi în componenţa consiliului respectiv;

- abilitarea consiliului societăţii pe acţiuni să angajeze în bază de contract conducătorul şi membrii organului executiv al societăţii, să stabilească cuantumul remunerării muncii acestora şi să rezilieze, în caz de necesitate, contractele de angajare;

- alte dispoziţii care ar aduce drepturile şi obligaţiile organelor de conducere ale societăţilor pe acţiuni, inclusiv cele ce ţin de deschiderea şi transparenţa informaţiei despre activitatea acestor societăţi, în concordanţă cu principiile administrării corporative.

Introducerea unor completări în Codul penal şi Codul cu privire la contravenţiile administrative, care ar prevedea sancţiuni pentru încălcarea prescripţiilor legislaţiei ce reglementează administrarea corporativă.

Introducerea unor modificări şi completări în Legea cu privire la întreprinderea de stat nr. 146-XIII din 16.06.94, care ar prevedea:

- crearea obligatorie a consiliului de administrare al întreprinderii de stat, componenţa şi modul de desemnare şi alegere а membrilor lui;

- transformarea întreprinderii de stat, la decizia Guvernului şi în caz de necesitate, în societate pe acţiuni cu 100% capital de stat şi atragerea investiţiilor pentru dezvoltarea întreprinderii transformate prin emiterea suplimentară de acţiuni pe piaţa valorilor mobiliare;

- modalitatea de repartizare a venitului obţinut după plata impozitelor.

Elaborarea şi adoptarea proiectelor de legi cu privire la:

- uniunile de întreprinderi (asociaţii, concerne, holdinguri ş.a.);

- societăţile cu răspundere limitată.

În aceste proiecte trebuie stabilite responsabilităţile pentru dezvoltarea întreprinderilor din sus-numitele grupuri, acumularea şi repartizarea veniturilor, atragerea investiţiilor, respectarea legislaţiei antimonopoliste etc.

7. Ridicarea culturii şi conduitei corporative presupune:

stimularea elaborării şi adoptării de către reprezentanţii antreprenorilor a unui cod de conduită corporativă.

Îmbunătăţirea programelor de instruire pe tematica administrării şi conduitei corporative în instituţiile de învăţămînt superior şi special, la cursurile de perfecţionare a cadrelor şi prin intermediul mijloacelor de informare în masă.