223/19.03.2009 Hotărîre cu privire la Programul de dezvoltare a industriei uşoare pînă în anul 2015

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la Programul de dezvoltare a industriei uşoare pînă în anul 2015

nr. 223  din  19.03.2009

 (în vigoare 27.03.2009) 

Monitorul Oficial nr.62-64 art.274 din 27.03.2009

* * *

În scopul executării prevederilor Strategiei de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015 şi asigurării creşterii producţiei industriei uşoare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul de dezvoltare a industriei uşoare pînă în anul 2015 (se anexează).

2. Se pune în sarcina Ministerului Economiei şi Comerţului monitorizarea şi coordonarea procesului de realizare a Programului de dezvoltare a industriei uşoare pînă în anul 2015.

3. Ministerele, alte autorităţi administrative centrale responsabile de realizarea prezentei hotărîri vor informa Ministerul Economiei şi Comerţului semestrial, pînă la data de 10 a lunii următoare, despre acţiunile întreprinse.

4. Ministerul Economiei şi Comerţului va generaliza informaţia recepţionată şi va raporta Guvernului semestrial, pînă la data de 25 a lunii ce urmează după expirarea semestrului, despre executarea prezentei hotărîri în cadrul raportului cu privire la realizarea Strategiei de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015.

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului

nr.223 din 19 martie 2009

PROGRAMUL

de dezvoltare a industriei uşoare pînă în anul 2015

I. INTRODUCERE

1. În Strategia de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015 (în continuare – Strategia), aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1149 din 5 octombrie 2006, se menţionează că industria uşoară este una dintre ramurile prioritare ale sectorului industrial. La fundamentarea acestei priorităţi au fost luate în considerare multiplele avantaje sociale şi economice ale industriei uşoare, precum şi circumstanţele pe plan macroeconomic, cum ar fi:

potenţialul înalt de creştere a volumului producţiei industriei uşoare, inclusiv a producţiei de export;

perioada scurtă de rotaţie a capitalului circulant în ramură şi lipsa necesităţii în investiţii mari;

un număr mare de locuri de muncă în ramură, pe de o parte, şi densitatea mare a populaţiei în Moldova, existenţa infrastructurii de instruire a cadrelor în domeniu, pe de altă parte.

Prin urmare, dezvoltarea acestei ramuri a industriei naţionale va fi asigurată în baza principiilor prezentului Program, care prevede acordarea susţinerii din partea statului.

2. Programul de dezvoltare a industriei uşoare pînă în anul 2015 (în continuare – Program) reprezintă un document care stabileşte instrumentele şi acţiunile concrete ce urmează a fi implementate în perioada indicată pentru asigurarea dezvoltării industriei uşoare. Programul este corelat cu strategiile şi concepţiile ramurale şi naţionale, în special cu:

Strategia de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015;

Strategia Naţională privind politicile de ocupare a forţei de muncă pe anii 2007-2015;

Strategia de atragere a investiţiilor şi de promovare a exportului pentru anii 2006-2015;

Programul Naţional “Satul Moldovenesc” (2005-2015).

3. Programul prevede dezvoltarea industriei uşoare pentru perioada 2009-2015. În procesul de elaborare au fost distinse două etape de implementare a Programului: anii 2009-2010 şi anii 2011-2015. În acest sens, costurile şi efectele de la implementarea acţiunilor, precum şi planificarea indicatorilor de progres sînt evaluate cu un nivel diferit al marjei de eroare.

4. Ministerul Economiei şi Comerţului este principalul responsabil de implementarea integrală a prezentului Program. Concomitent, un şir de responsabilităţi vor fi distribuite şi altor organe centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţilor administraţiei publice locale. Un partener important la implementarea Programului va fi Asociaţia Patronală din Industria Uşoară (APIUS).

II. EVOLUŢIA ŞI SITUAŢIA ACTUALĂ A INDUSTRIEI UŞOARE

2.1. Caracteristica generală

5. Industria uşoară a Republicii Moldova a acumulat pe parcursul anilor o experienţă bogată. Restructurarea treptată a întreprinderilor a asigurat îmbunătăţirea situaţiei economico-financiare a ramurii, care actualmente cuprinde peste 330 de întreprinderi cu 26,0 mii de angajaţi, realizînd în anul 2007 o producţie în valoare de 1,83 miliarde lei şi asigurînd circa 26% din exportul ţării. Principalele produse ale industriei uşoare sînt ţesăturile, covoarele, articolele tricotate, îmbrăcămintea şi încălţămintea, al căror volum de producţie este în permanentă creştere (anexa nr.1).

6. Ponderea industriei uşoare în sectorul industrial şi în totalul exportului pe ţară are tendinţe durabile de creştere (vezi tabelul):

Datele de mai sus demonstrează că industria uşoară din Republica Moldova se apropie de locul pe care îl ocupă această ramură în structura producţiei industriale mondiale (5,7%).

7. Industria uşoară este parte integrantă a industriei de prelucrare şi include trei diviziuni ale activităţilor economice (subramuri), prevăzute în Clasificatorul activităţilor din economia Moldovei (CAEM), şi anume:

8. Lider în industria uşoară este sectorul de confecţii, a cărui pondere în anul 2007 a constituit 49,1% din volumul total al producţiei fabricate, 60,2% din numărul întreprinderilor mari din industria uşoară şi 73,1% din numărul mediu anual al personalului industrial-productiv. Industria de piele şi încălţăminte ocupă locul trei în structura industriei uşoare.

9. Ponderea vînzărilor produselor industriei uşoare autohtone pe piaţa internă a crescut de la 3,1% în 2005 pînă la 21% în 2007. Comerţul cu mărfuri de import pe pieţele neorganizate şi la preţuri de dumping a căpătat proporţii mari, constituind o concurenţă neloială pentru producţia industriei uşoare autohtone. Profilul teritorial al pieţei interne este extrem de neuniform – aproape 2/3 din vînzările totale cu amănuntul se efectuează în municipiile Chişinău şi Bălţi.

10. Industria uşoară este orientată preponderent la export. Această tendinţă este reflectată detaliat în secţiunea 2.3. a prezentului Program. Evoluţia exportului pe grupe de produse ale industriei uşoare, conform Sistemului Armonizat Internaţional de Codificare şi Descriere a Mărfurilor, este expusă în anexa nr.2 la prezentul Program.

11. Totodată, valoarea adăugată la majoritatea produselor şi serviciilor exportate de industria uşoară este joasă. Majoritatea întreprinderilor de confecţii, tricotaje, marochinărie şi încălţăminte folosesc materiile prime, accesoriile şi materialele auxiliare, designul, uneori şi unele echipamente de la clienţi, activînd în regim vamal de perfecţionare activă (lohn).

12. Doar unele întreprinderi, cum sînt S.A. “Floare-Carpet”, S.A. “Moldabela” şi S.A. “Filatura-Ungheni” – fosta S.A. “Covoare-Ungheni” (covoare şi articole de covor), S.A. “Piele” (piei tăbăcite), S.A. “Flautex” (articole flauşate), produc preponderent din materii prime procurate din propriile resurse financiare şi sub marca întreprinderilor.

13. În acest context, exportul de materii prime din Moldova reprezintă un fenomen negativ. Actualmente, peste 50% din pieile brute sînt exportate fără a fi tăbăcite. Concomitent, fabricarea în republică a articolelor din piele de box se micşorează permanent, iar importul acestor articole este în creştere.

14. Industria uşoară se bazează în special pe proprietatea privată. Există doar două întreprinderi cu capital mixt (public-privat): S.A. “Dar” (produse textile), S.A. “Floare-Carpet” (covoare şi articole de covor), în care statul deţine mai mult de 50% din acţiuni.

15. Întreprinderile cu capital mixt din industria uşoară nu sînt incluse în Lista întreprinderilor nepasibile privatizării, prevăzută de Legea nr.121-XVI din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice. Astfel, după privatizarea acestor întreprinderi, industria uşoară se va baza în exclusivitate pe proprietatea privată.

16. Atît industria uşoară, cît şi sectorul industrial în ansamblu se caracterizează prin amplasare teritorială neuniformă. Conform situaţiei la 1 ianuarie 2007, peste jumătate (55%) din producţia acestui sector a fost fabricată în mun.Chişinău şi 12% – în mun.Bălţi. Drept urmare, creşte rapid şi salariul angajaţilor de la întreprinderile situate în aceste municipii. În acelaşi timp, în 14 raioane şi în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia (Gagauz-Yeri) se fabrică mai puţin de 1% din producţia totală pe ramură.

17. Analiza demonstrează că salariile la întreprinderile din industria uşoară amplasate în centrele raionale şi în sate sînt de 1,5-2 ori mai mici decît la cele din oraşele mari. Concomitent, rata şomajului din localităţile rurale depăşeşte cu mult rata şomajului din oraşele mari. Drept urmare, multe întreprinderi mari din oraşe acoperă unele cheltuieli pentru chiria căminelor sau transportarea zilnică a muncitorilor din localităţile rurale.

2.2.Tendinţele actuale de dezvoltare a industriei uşoare

18. În anii 2001-2007 ritmurile de creştere a industriei uşoare au fost nu numai în permanentă creştere, dar şi mai mari decît cele din sectorul industrial în ansamblu: la fiecare 1% de creştere cumulativă a volumului producţiei industriale în preţuri medii, în anii 2002-2007, revin 1,8% de creştere a producţiei industriei uşoare (anexa nr.3).

19. Potenţialul înalt de creştere a volumului producţiei industriei uşoare se datorează multiplelor condiţii macroeconomice şi demografice actuale, precum şi particularităţilor industriei uşoare. Una dintre cele mai importante condiţii macroeconomice constă în faptul că, sub presiunea concurenţei din partea liderilor noi în sectorul vizat (China, India etc.), industria uşoară europeană trece la o formă specifică de organizare a producţiei: comenzi mici cu o gamă diversificată de produse originale, care pot concura cu produsele în serie importate în UE din aceste ţări. Moldova este, de asemenea, capabilă să îndeplinească asemenea comenzi la costuri relativ mici, de calitate adecvată şi în termene reduse de livrare. Acest avantaj a obţinut o şi mai mare importanţă din anul 2007, cînd Moldova a devenit vecină cu UE.

20. Ritmul mediu de creştere a volumului exportului de produse ale industriei uşoare în anii 2001-2005 a depăşit ritmul de creştere a volumului producţiei fabricate (în preţuri curente): 1,2% contra 1% în medie pentru anii 2001-2005. În anii 2006-2007 situaţia s-a schimbat (anexa nr.4). Această tendinţă conduce la creşterea cotei producţiei fabricate de industria uşoară pe piaţa internă.

21. Totodată, trezeşte îngrijorare tendinţa de creştere rapidă a importului în Republica Moldova de produse ale industriei uşoare din alte ţări. Drept rezultat, gradul de acoperire a importului de produse ale industriei uşoare cu exportul produselor acesteia s-a micşorat de la 120,4% în 2001 pînă la 115,7% în 2007 (anexa nr.5).

22. Tendinţa specificată în pct.21 al prezentului Program este explicabilă prin mai mulţi factori, cum ar fi globalizarea în sfera economică, calitatea de membru al Republicii Moldova în Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), trecerea întreprinderilor industriei de confecţii la fabricarea produselor din materia primă, accesorii şi materiale auxiliare ale clientului şi exportul preponderent al serviciilor (cusut şi croit), precum şi competitivitatea slabă pe piaţa internă a produselor industriei uşoare locale fabricate din materii prime proprii, creşterea bunăstării populaţiei. În acest context, întreprinderile au sarcina de a spori competitivitatea produselor lor în scopul substituirii mărfurilor respective importate, prin majorarea ponderii produselor fabricate din materii prime proprii şi dezvoltarea infrastructurii industriei uşoare.

23. În ultimii ani, deficitul de forţă de muncă, pregătirea nesatisfăcătoare şi fluctuaţia de cadre au devenit cele mai acute probleme cu care se confruntă întreprinderile industriei uşoare. Deficitul în cauză se referă atît la cadrele inginereşti, cît şi la muncitorii calificaţi, manifestînd tendinţa clară de creştere.

24. Un alt aspect al problemei abordate este prevalarea ritmurilor de creştere a salariului mediu faţă de ritmul de creştere a productivităţii muncii. Analiza denotă că în anii 2004-2006 majorarea cu 1% a salariului mediu lunar pe industria uşoară a asigurat creşterea productivităţii muncii în medie cu 0,8% (anexa nr.6). Acest raport atrage după sine creşterea costului producţiei fabricate, îndeosebi în industria de confecţii, care, potrivit salariului mediu, ocupă unul dintre primele locuri în sectorul industrial în ansamblu.

25. Pentru creşterea productivităţii muncii este necesară efectuarea retehnologizării întreprinderilor. În momentul actual legislaţia fiscală şi cea vamală prevăd scutirea de TVA şi de taxa vamală a activelor materiale (utilajului) a căror valoare depăşeşte 3000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul statutar, procurarea utilajelor şi materialelor în leasing, cu achitarea plăţii în rate a utilajului, respectiv a TVA. Un factor important pentru dezvoltarea afacerilor în teritoriu sînt prevederile Cadrului de Cheltuieli pe Termen Mediu pentru 2008-2010, care stipulează, începînd cu 1 ianuarie 2008, restituirea TVA la valorile materiale ce ţin de investiţii pentru toate întreprinderile, cu excepţia celor din municipiile Chişinău şi Bălţi.

26. În anii 2001-2006, volumul investiţiilor în capitalul fix din industria uşoară a avut o tendinţă ascendentă. Tot mai multe întreprinderi noi se creează cu participarea capitalului străin sau exclusiv în baza capitalului străin. Drept rezultat, principalul sau unicul participant al fiecărei a şasea întreprindere din industria uşoară (“Bălţanca” S.A., “Euromarbe” S.R.L., Î.M. “Piele” S.A., “Tricon” S.A., “Moldabela” S.R.L., “Zukko Collecţie” S.R.L., Î.M. “Infinity Inc.” S.R.L. etc.) este un investitor străin (Germania, Italia, România, Austria, Turcia etc.).

27. În acelaşi timp, ritmul de creştere a investiţiilor în industria uşoară a fost mai scăzut decît ritmul de creştere a volumului investiţiilor în sectorul industrial în ansamblu. Investiţiile în capitalul fix din ramura de piele şi încălţăminte au fost cele mai mici (anexa nr.7).

28. Decalajul creat se explică, în mare măsură, prin faptul că, în perioada analizată, majoritatea investiţiilor în fondurile fixe din industria uşoară au fost efectuate preponderent de întreprinderile nou-create. Totodată, pasivitatea investiţională a întreprinderilor industriei uşoare este condiţionată de profitabilitatea modestă a acestei ramuri, de credite scumpe şi de dezvoltarea insuficientă a pieţei capitalului nebancar.

29. Nivelul nesatisfăcător al productivităţii muncii în industria uşoară şi utilajul depăşit de la majoritatea întreprinderilor create pînă în anii ′90 ai secolului trecut condiţionează necesitatea implementării tehnologiilor moderne care, la rîndul lor, necesită investiţii mai mari.

30. Soluţionarea problemei ce ţine de atragerea în ramură a investiţiilor va avea o importanţă şi mai mare în perioada vizată, ţinînd cont de faptul că deficitul de resurse de muncă creşte în permanenţă, iar competitivitatea regională a producţiei industriei uşoare, din cauza globalizării în sfera economică, nu se va baza pe preţuri (costuri), dar pe calitatea producţiei şi pe operativitatea executării comenzilor.

31. Activitatea întreprinderilor din ramură este reglementată de legislaţia de bază în vigoare. Totodată, în scopul susţinerii sectorului dat, a fost modificat articolul 104 al Codului fiscal şi, respectiv, a fost adoptată Hotărîrea Guvernului nr.519 din 20 mai 2004 “Despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de elaborare şi aprobare a Listei agenţilor economici – întreprinderi ale industriei uşoare şi a tipurilor de servicii prestate de către aceştia pe teritoriul Republicii Moldova solicitanţilor plasării mărfurilor sub regim vamal de perfecţionare activă, impozitate cu TVA la cota zero, şi despre modul de administrare a serviciilor prestate de aceste întreprinderi”. Extinderea dreptului la impozitare cu TVA la cota zero al întreprinderilor autohtone subcontractate, care nu efectuează de sine stătător exportul şi importul materiilor prime în regim vamal de perfecţionare activă, a dat un impuls nou pentru fondarea întreprinderilor mici şi mijlocii în industria uşoară.

32. Îndeosebi, numărul întreprinderilor mici şi mijlocii se măreşte în ramura de confecţii. Drept urmare a acestei tendinţe, la începutul anului 2007, întreprinderile cu un număr de angajaţi mai mic de 49 (de regulă, întreprinderile mici şi cele mijlocii) constituiau mai mult de jumătate (54%) din totalul întreprinderilor din industria uşoară. Această tendinţă este condiţionată de multipli factori, cum ar fi diversificarea sortimentului din lot şi necesitatea flexibilităţii înalte a producţiei, precum şi de riscuri investiţionale relativ joase, cerinţe tehnologice medii, simplificarea procedurilor de înregistrare a întreprinderilor noi etc.

33. În ultimii ani (2003-2007), toate întreprinderile nou-create din industria uşoară oferă anual peste o mie de locuri de muncă. Aceste întreprinderi sînt amplasate tot mai frecvent în afara municipiilor Chişinău şi Bălţi (52% – în centre raionale şi 48% – în sate).

34. De menţionat că densitatea amplasării agenţilor economici din ramură în sudul Moldovei este cea mai joasă: în această regiune este situată doar fiecare a zecea întreprindere, pe cînd în nordul ţării – fiecare a cincea.

35. Totuşi, din toate ramurile sectorului industrial, industria uşoară a devenit cea mai mobilă în ceea ce priveşte amplasarea geografică şi, drept rezultat, cea mai dezvoltată în teritoriul ţării.

2.3. Analiza statisticii import/export

36. Industria uşoară ocupă locul doi în topul sectoarelor exportatoare ale economiei naţionale, cedînd primul loc industriei alimentare. Începînd cu anul 2004, industria uşoară asigură peste ¼ din exportul total din Republica Moldova.

37. Exporturile totale de mărfuri efectuate de către întreprinderile autohtone în anul 2007 s-au cifrat la 1341,8 mil.dolari SUA, cu 27,6% mai mult faţă de anul 2006.

38. Importurile totale de mărfuri efectuate de către întreprinderile autohtone în anul 2007 s-au cifrat la 3689,9 mil.dolari SUA, cu 37,0% mai mult faţă de anul 2006.

39. În anul 2007 exportul de mărfuri ale industriei uşoare a constituit 345,6 mil.dolari SUA, ceea ce reprezintă 25,8% din totalul de export pe ţară şi este cu 22,2% mai mult comparativ cu anul 2006 (anexa nr.4). Structura exporturilor de produse ale industriei uşoare este specificată în anexa nr.5, fiind reprezentată de trei grupuri de mărfuri, clasîndu-se în anul 2007 după cum urmează:

materiale textile şi articole din acestea – 79,9% (276,3 mil.dolari SUA), cu 21,0% mai mult comparativ cu anul 2006;

încălţăminte, pălării, umbrele şi articole similare – 11,7% (40,3 mil.dolari SUA), cu 30,0% mai mult comparativ cu anul 2006;

piei brute, piei tăbăcite, blănuri – 8,4% (29,1 mil.dolari SUA), cu 23,3% mai mult comparativ cu anul 2006.

Astfel, poziţia dominantă în export o deţin materialele textile şi articolele din acestea.

40. În anul 2007 importul de mărfuri ale industriei uşoare a însumat 298,7 mil.dolari SUA, ceea ce constituie 8,1% din totalul importului pe ţară şi este cu 20,8% mai mult comparativ cu anul 2006. Importul de produse ale industriei uşoare în anul 2007 a avut următoarea structură:

materiale textile şi articole din acestea – 83,6% (249,8 mil.dolari SUA), sau cu 21% mai mult comparativ cu anul 2006;

piei brute, piei tăbăcite, blănuri, articole de voiaj etc. – 9,2% (27,5 mil.dolari SUA), sau cu 23,3% mai mult comparativ cu anul 2006;

încălţăminte, pălării, umbrele şi articole similare – 7,2% (21,4 mil.dolari SUA), sau cu 19,6% mai mult comparativ cu anul 2006.

41. În perioada 1997-2007 balanţa comercială pentru produsele industriei uşoare a fost una pozitivă. În anul 2007 gradul de acoperire a importurilor cu exporturi a constituit 115,7%.

2.4. Investiţiile străine şi modelele de afaceri utilizate în industrie

42. Investiţiile străine în sectorul industriei uşoare, cu toate facilităţile existente, nu au obţinut mari proporţii. Facilităţile oferite potenţialilor investitori străini şi locali nu au condiţionat schimbări esenţiale în dezvoltarea industriei. Nu se atestă nici un caz de investiţii considerabile în construcţia întreprinderilor noi, conform standardelor europene şi cu utilare modernă.

43. Majoritatea investiţiilor în industria uşoară sînt de proporţii mici şi direcţionate, în mare parte, spre producţia cu ciclu limitat, de regulă, în regimul vamal de perfecţionare activă sau lohn, după cum este denumit în practica internaţională. Investiţiile în acest sector aparţin, preponderent, întreprinderilor străine din domeniu, care sînt în căutarea capacităţilor de producţie la preţuri rezonabile. Asemenea investitori creează întreprinderi cu capital străin, capitalul statutar fiind minim, iar investiţiile – direcţionate spre crearea condiţiilor de lucru şi lansarea afacerii. Utilajul tehnologic, în mare măsură, este importat temporar (utilaj folosit în alte ţări, unde costurile s-au majorat, de exemplu Macedonia, Polonia, România, Ungaria etc.), iar spaţiile de producţie sînt închiriate sau în acest scop sînt procurate clădiri cu destinaţie socială, care, după renovare, îşi schimbă destinaţia în producerea de confecţii.

44. Modelul de afacere folosit pe larg în Europa Centrală şi de Est este investiţia într-o întreprindere proprie şi stabilirea relaţiilor contractuale cu mai multe întreprinderi din Republica Moldova în calitate de solicitanţi ai regimului de perfecţionare activă (numiţi subcontractaţi). Importurile şi exporturile se efectuează centralizat de întreprinderile-cheie. Întreprinderile subcontractate nu suportă cheltuieli, deoarece materiile prime şi produsele finite sînt transportate de întreprinderea străină. În asemenea modele de afaceri, preţul practicat pentru toate întreprinderile este egal, iar clientul străin acoperă cheltuielile (de transport, export-import, şabloane etc.) întreprinderii principale din Moldova.

45. Un alt model, la fel de răspîndit în Republica Moldova, este crearea de întreprinderi cu capital străin, care nu dispun de spaţii de producţie proprii. Aceste întreprinderi, de regulă, închiriază un oficiu, importă materiile prime şi asigură repartizarea comenzilor la diferite întreprinderi de pe teritoriul ţării, acoperind cheltuielile de transport, asigurînd verificarea calităţii, acordînd asistenţă în organizarea producţiei etc. Întreprinderile în cauză sînt intermediari între producătorii din Moldova şi beneficiarii de servicii (comanditarii) de peste hotare.

46. Putem concluziona că întreprinderile străine mari şi-au concentrat investiţiile în ţările din UE (România, Polonia, Ungaria), iar în Republica Moldova continuă crearea spaţiilor de producţie cu investiţii minime. Asemenea investiţii sînt mai puţin durabile, deoarece depind în totalitate de tendinţele de pe pieţele internaţionale. În cazul în care clientul, în urma schimbării climatului de afaceri, poate uşor returna utilajul plasat în regim de import temporar, acesta poate, de asemenea, abandona spaţiile închiriate pentru a transfera activitatea într-o ţară unde preţul pe minut este mai atractiv (minut înseamnă unitatea de măsură în practica internaţională în confecţii. 1 minut standard în Republica Moldova variază de la 0,03 euro la 0,06 euro).

2.5. Regimul vamal de perfecţionare activă şi alte forme de conlucrare. Valoarea adăugată

47. În domeniul confecţiilor s-au stabilit mai multe practici internaţionale de conlucrare, care sînt deja bine definite şi cunoscute: CM, CMT, FOB, Private Label şi Own Label.

48. Regimul vamal de perfecţionare activă (în continuare – “CM” sau “lohn”) este un sistem care cuprinde ciclul de producţie: croitul, cusutul, tratamentul umidotermic, ambalarea.

49. Următorul sistem, mai avansat, este “CMT” sau “semilohn”, care include ciclul de producere, plus aprovizionarea cu accesorii şi cu ambalaje (nasturi, aţă, cutii de carton, etichete, pungi, plastic etc.).

50. O altă formă este “FOB”, cînd clientul străin vine cu mostra şi plasează comanda, iar marfa este expediată de producător la destinaţia indicată de client. În multe cazuri clientul indică de unde pot fi achiziţionate materiile prime şi accesoriile, iar uneori chiar negociază preţurile în numele producătorului.

51. “Private Label” (marcă privată) este următoarea etapă, care presupune producerea propriu-zisă, aprovizionarea cu materii prime, designul şi elaborarea şabloanelor. Acest sistem este pe larg răspîndit la întreprinderile din Portugalia, Hong Kong, Polonia etc., care au activat în sistemul lohn în anii 1970-1980.

52. “Own Label” (marcă proprie) este etapa la care întreprinderea decide derularea ciclului de producţie, începînd cu ideea produsului, elaborarea, producerea, promovarea, elaborarea brandului propriu, marketing, vînzare etc.

53. Actualmente, în fabricarea îmbrăcămintei, sistemul lohn deţine mai mult de 95% din producţia totală pe republică, însă se conştientizează faptul că acest proces este temporar. În dezvoltarea de perspectivă a industriei, întreprinderile vor trece la alte forme menţionate, reieşind din posibilităţile şi interesele acestora.

54. Studierea experienţei altor ţări ne permite să concluzionăm că volumul de producţie în sistemul lohn către anul 2025 ar putea să descrească pînă la 15%. Constatarea se bazează pe faptul că ţările care au adoptat sistemul lohn în anii ′60, către anul 1990 deja nu mai lucrau în acest sistem, reprofilîndu-se în FOB, producţia sub marcă privată sau marcă proprie.

55. Conform analizelor şi tendinţelor actuale, volumele de lohn în Moldova vor descreşte anual cu 2,8%. În varianta optimistă, aceste volume se vor transfera la alte forme de cooperare – FOB, marcă privată şi marcă proprie. Acest lucru se va întîmpla doar în cazul în care Guvernul va crea condiţii optime pentru dezvoltarea industriei uşoare în direcţia dorită.

56. În mod practic, la prima etapă, întreprinderile din Moldova vor trece la FOB – cel mai simplu proces de producţie, pentru că vor continua să lucreze la comandă, iar producătorii de materii prime vor fi indicaţi de client. În acelaşi timp, întreprinderile locale vor trebui să îndeplinească unele lucrări adiţionale, cum ar fi:

elaborarea designului tehnic;

achiziţionarea materiilor prime pe piaţa mondială;

finanţarea achiziţiilor şi a procesului de producţie;

înnoirea permanentă a utilajului şi a procesului tehnologic;

organizarea logisticii de import şi export;

asigurarea cu resurse umane a domeniilor specificate mai sus.

57. În ansamblu, industria uşoară, în procesul său de dezvoltare pe următorii 7 ani, are un şir de oportunităţi, dar este supusă şi unor riscuri în ceea ce priveşte menţinerea situaţiei actuale sau dezvoltarea după diferite scenarii.

58. Fiecare dintre schemele de conlucrare menţionate creează un nivel diferit al valorii adăugate a produsului. În linii generale, există doar două posibilităţi de creştere a valorii adăugate, şi anume:

extinderea serviciilor oferite de producător clienţilor săi;

fabricarea produsului finit pentru piaţa locală sau pentru export.

Este evident faptul că întreaga industrie nu poate să însuşească într-o perioadă scurtă sistemul FOB sau să treacă la fabricarea producţiei proprii, dar există posibilităţi de a începe, cu ritmuri reduse, producerea în paralel, aplicînd două sau trei sisteme, adică CM, CMT şi FOB.

În această perioadă producătorul va obţine experienţă în domeniul achiziţiilor de materii prime şi accesorii, în logistică. Va spori de cîteva ori baza impozabilă, volumele de export în termeni de valoare bănească şi fizică.

III. IMPEDIMENTE MAJORE ÎN DEZVOLTAREA INDUSTRIEI UŞOARE

3.1. Insuficienţa forţei de muncă calificate

59. Folosirea direcţiilor industriale mondiale presupune aplicarea eficientă a mijloacelor de producţie moderne cu un nivel tehnic înalt. Pentru a face faţă situaţiei, industria Moldovei are nevoie de cadre înalt calificate, de la operatori pînă la manageri de întreprinderi.

60. Actualmente, în industria uşoară a Moldovei se atestă o criză majoră de cadre la toate nivelurile, iar la întreprinderile din industrie lipsa cadrelor este de circa 25%. Cauzele principale sînt elucidate în cele ce urmează:

Sistemul ineficient de planificare a numărului de specialişti şi pregătirea lor neconformă cu cerinţele industriei moderne

Muncitorii şi tehnicienii sînt pregătiţi pe baza echipamentelor învechite şi nu pot face faţă cerinţelor întreprinderilor dotate cu utilaj avansat. În multe cazuri este necesar ca specialiştii să fie reinstruiţi ulterior la întreprindere.

În anii ‘90 multe şcoli profesionale şi-au restrîns activitatea şi actualmente nu sînt pregătiţi un număr suficient de mecanici, reglori, electronişti, energeticieni şi operatori la maşinile automate. De asemenea, se mai resimte lipsa de constructori-modelori şi designeri de vestimentaţie cu studii universitare.

Şcolile profesionale nu reuşesc să asigure întreprinderile cu cusătorese. Multe şcoli nu sînt echipate cu utilaj de cusut modern, iar contingentul de elevi are o pregătire slabă obţinută în şcoala medie. Se resimte o neuniformitate a forţei de muncă pe întreg teritoriul ţării în termeni de cantitate şi de structură a cadrelor. Acest proces este mai evident în zonele rurale.

În ultimii ani se observă o tendinţă vădită de obţinere a studiilor superioare în masă. Majoritatea absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt secundar general se orientează spre instituţiile de învăţămînt superior. În ultimul an se atestă acţiuni din partea Guvernului privind corelarea pregătirii profesionale a cadrelor cu necesităţile pieţei muncii.

Migrarea în proporţii

În ultimii 5-6 ani, în Moldova a luat proporţii fenomenul migraţiei populaţiei. Acesta creează mari probleme angajatorilor în completarea şi menţinerea cadrelor în industria uşoară. Astfel, la întreprinderi fluctuaţia anuală a cadrelor constituie de la 25% pînă la 80%, fapt care se reflectă negativ asupra activităţii agentului economic. Cel mai mult sînt supuşi fenomenului de migraţie persoanele cu vîrste cuprinse între 25 şi 40 de ani. Personalul deja pregătit (cusătoresele) pleacă la munci similare în Rusia, Ucraina şi la munci necalificate în ţările Europei de Vest.

Remunerarea şi pachetul de beneficii neatractive

În industria uşoară a Moldovei, în marea majoritate, în calitate de cusătorese sînt angajate femei, cu un nivel de salarizare mediu lunar de 1700 lei (anul 2007), ceea ce este neatractiv în cazul în care există şi alte oportunităţi de angajare.

La întreprinderile din Moldova condiţiile de muncă sînt diferite. Unele întreprinderi creează condiţii mai bune pentru angajaţi, altele oferă doar cele mai elementare condiţii de muncă.

Nivelul scăzut al productivităţii muncii

Actualmente, la întreprinderile din Moldova, productivitatea muncii este relativ joasă, constituind doar 30% - 80% comparativ cu cea din ţările cu o industrie uşoară dezvoltată. Cauzele principale ale acestei situaţii sînt următoarele:

majoritatea întreprinderilor industriei sînt amplasate în localităţi rurale şi de aceea, în calitate de muncitori, sînt angajate persoanele care tradiţional au lucrat în agricultură. Mentalitatea lor şi disciplina de producţie nu permit atingerea unor rigori în termeni de economie a timpului de producţie, productivitate, utilizare maximă a echipamentului de producţie etc. Angajaţii nu au motivaţie serioasă pentru muncă şi, ca un fenomen adiţional, de menţionat şi migraţia sezonieră – vara lucrează mai puţini muncitori decît iarna;

fabricile sînt utilate cu echipamente relativ moderne, dar care funcţionează pe lîngă altele mai vechi. Se resimte lipsa de utilaje automate, care ar putea spori cu mult productivitatea muncii. Companiile investesc insuficient în sistemele de management şi în reutilarea tehnică.

3.2. Fluctuaţia cadrelor în industria uşoară

61. Fluctuaţia cadrelor în domeniu este cauzată de mai mulţi factori, inclusiv:

salariile mici şi remitenţele rudelor plecate peste hotare. Persoanele susţinute de rudele de peste hotare nu doresc să se încadreze în muncă, pentru a cîştiga aceiaşi bani;

pregătirea profesională insuficientă la şcolile profesionale. Productivitatea muncii absolvenţilor în primele luni este de 10-25%, fapt care se reflectă asupra salariului, iar în consecinţă tinerii specialişti pleacă de la o întreprindere la alta şi doar după 1-2 ani îşi ridică nivelul profesional şi se stabilesc la serviciu pe un termen mai lung;

lipsa sistemelor interne de pregătire a cadrelor la întreprinderi sau sistemele inadecvate de instruire. Mulţi tineri nu dispun de mijloace financiare pentru a-şi continua studiile, chiar şi la şcolile profesionale, şi preferă să înveţe direct la întreprinderi, care nu oferă programe complexe, iar sistemele de instruire sînt inadecvate.

3.3. Valoarea adăugată joasă a produsului

62. În prezent, companiile autohtone aproape că nu au clienţi interesaţi în produsul finit prin aplicarea sistemului FOB sau marcă privată, din cauza că Republica Moldova nu este cunoscută în măsura cuvenită în calitate de producător pe piaţa Uniunii Europene.

63. Moldova nu dispune de capacităţi suficiente pentru utilizarea pe larg a formelor superioare de cooperare din cauza incapabilităţii de creare a colecţiilor, lipsei de informaţie despre sursele principale de materii prime şi accesorii, a disponibilităţilor financiare pentru participarea cu colecţii la expoziţii şi pentru procurarea materiilor prime, precum şi pentru organizarea producţiei proprii.

64. Bariere serioase în aplicarea altor forme de producţie sînt şi incapacitatea întreprinderilor locale de a achiziţiona materii prime şi accesorii, necunoaşterea conjuncturii de pe piaţa mondială, precum şi posibilităţile limitate de finanţare a achiziţionării. Producătorii mari, după o perioadă de cooperare cu furnizorii, pot beneficia de vacanţe de plată de 60 de zile la procurarea materialelor. Întreprinderile moldoveneşti, fiind încă necunoscute, nu beneficiază de aceste vacanţe, cel puţin pentru o perioadă de 2-3 ani de cooperare cu furnizorul.

65. În Republica Moldova, la momentul actual, industria are o capacitate redusă de producere a accesoriilor, de aceea în următorii 5-7 ani majoritatea producţiei va continua să fie importată.

3.4. Cota mică a producţiei autohtone comparativ cu importurile

66. Republica Moldova, fiind o ţară relativ mică, cu resurse limitate, este nevoită să importe o cantitate importantă de materii prime, resurse energetice, dar şi de produse finite. În ultimii ani, deficitul balanţei comerciale externe a atins nivelul de 275% faţă de exporturi, fapt care pune în pericol economia ţării.

67. Un factor negativ în acest sens este importul masiv de produse analogice celor care se produc în Moldova – îmbrăcăminte, încălţăminte, covoare şi alte produse ale industriei uşoare. O parte din aceste mărfuri sînt importate neoficial şi nu întotdeauna sînt evaluate în ceea ce priveşte calitatea sau sînt evaluate subiectiv, iar certificatul de conformitate nu corespunde realităţii.

68. Promovarea produsului naţional pe orice piaţă este dificilă şi necesită resurse. În ţară un număr redus de întreprinderi îşi desfac producţia pe piaţa locală, iar un număr şi mai mic îşi promovează marca proprie. Producătorii autohtoni nu întotdeauna pot să concureze pe piaţă din cauza lipsei de investiţii necesare pentru publicitate, spaţii de vînzare, înnoire permanentă a modelelor de produse etc.

3.5. Activitatea unor organe centrale de specialitate ale administraţiei publice şi a autorităţilor administraţiei publice locale

69. În procesul de conlucrare cu unele instituţii de stat, agenţii economici se confruntă cu diferite dificultăţi:

proceduri îndelungate de control al mărfurilor la import, ca urmare a procedurilor de control necoordonate, efectuate de către diferite servicii responsabile;

lipsa unui tarif vamal integrat care asigură aplicarea uniformă a cerinţelor de import de caracter tarifar şi netarifar;

aplicarea taxelor la vămuirea bunurilor importate prin serviciile de curier, fiind de cîteva ori mai mari decît costul bunurilor importate;

achitarea de către întreprinderi a unor costuri exagerate la perfectarea procedurilor vamale cu brokerii vamali;

complexitatea sistemului de raportare la autorităţile fiscale şi statistice, care necesită un mare număr de angajaţi în contabilitate etc.;

complexitatea procedurii de includere în capitalul social a activelor materiale (echipamentului). Aceasta creează multe probleme şi plăţi exorbitante pentru companii, iar in cazul societăţilor pe acţiuni, este necesară decizia adunării generale;

lipsa de coerenţă în activitatea Inspecţiei Muncii privind efectuarea controalelor: întreprinderile nou-create nu sînt supuse controalelor la fel de minuţios ca şi întreprinderile mari. Unele întreprinderi mici, pe lîngă faptul că nu creează condiţii adecvate de lucru, nu oferă nici un fel de garanţii salariaţilor (concedii anuale plătite, concedii medicale plătite, contracte de muncă, carnete de muncă, salarii oficiale, defalcări în fondul social, pensii şi asigurări medicale etc.). Ele creează concurenţă neloială atît pe piaţa forţei de muncă, cît şi pe piaţa internă de confecţii.

3.6. Aspecte macroeconomiceInfrastructura

70. Un rol important în dezvoltarea industriei uşoare, inclusiv în atragerea investiţiilor, îl are existenţa unei infrastructuri adecvate, cum ar fi drumurile, apeductele, gazoductele etc. Majoritatea întreprinderilor mari care doresc să facă investiţii în industrie consideră necesară existenţa acesteia pentru activitatea întreprinderii.

71. În multe cazuri angajaţii sînt veniţi din alte localităţi şi devine foarte stringentă problema cazării lor. În oraşe chiria constituie jumătate din venitul unei persoane angajate. Dar aceştia sînt interesaţi, fie şi în perspectiva de lungă durată, de posibilitatea obţinerii sau procurării unui spaţiu locativ permanent, însă, la momentul actual, acest lucru nu poate fi oferit de nici o întreprindere din Moldova.

Standarde de management al calităţii

72. La majoritatea întreprinderilor nu sînt încă implementate standardele de management al calităţii ISO seria 9000. De asemenea, în ultimul timp, tot mai mulţi parteneri de colaborare solicită efectuarea unui audit social la întreprinderi. Implementarea standardelor şi auditul social ar spori veniturile întreprinderilor din industria uşoară şi competitivitatea acestora faţă de întreprinderile din alte ţări.

73. Statul urmează să furnizeze informaţiile necesare şi să acorde suportul cuvenit întreprinderilor pentru implementarea standardelor de management al calităţii ISO.

IV. OBIECTIVELE PROGRAMULUI

74. Obiectivul general pe termen lung al prezentului Program este asigurarea unei dezvoltări durabile a industriei uşoare, astfel încît aceasta să devină către anul 2015 una din ramurile-cheie ale economiei naţionale, atît în termeni de cotă în PIB, exporturi, producţie industrială, număr de angajaţi, cît şi în termeni de inovare a producţiei, de integrare economică internaţională şi de poziţionare pe piaţa de consum locală şi mondială.

75. Obiectivele specifice pe termen mediu şi scurt, care vor contribui la atingerea obiectivului general, sînt:

majorarea ponderii industriei uşoare în volumul total al producţiei industriale şi în PIB în baza creşterii accelerate a volumului de producţie în mărime fizică şi valorică;

sporirea volumului de export al producţiei industriei uşoare a Republicii Moldova;

creşterea competitivităţii producţiei întreprinderilor din ramură;

reducerea cotei importului produselor industriei uşoare în Moldova în favoarea producţiei autohtone şi satisfacerea la maximum a cerinţelor pieţei interne cu mărfuri autohtone de calitate înaltă;

crearea noilor locuri de muncă înalt motivate în industria uşoară, ceea ce ar permite scăderea fluctuaţiei cadrelor şi creşterea atractivităţii muncii în ramură;

eficientizarea procesului de producţie în baza sporirii productivităţii muncii şi utilizării pe larg a metodelor avansate de organizare a muncii şi a proceselor tehnologice;

crearea unor condiţii atractive pentru investiţiile străine şi autohtone în capitalul fix al întreprinderilor din sector, inclusiv pentru investiţiile străine directe;

creşterea valorii adăugate a produsului global al industriei uşoare şi reducerea ponderii producţiei fabricate în regim vamal de perfecţionare activă, comparativ cu alte forme de cooperare internaţională a întreprinderilor din Moldova;

reabilitarea unor sectoare conexe ale industriei uşoare, care nu au avut suport în dezvoltare, ca, de exemplu, producerea de accesorii, materii prime de origine animală etc.

V. MECANISMELE DE SUSŢINERE A DEZVOLTĂRII INDUSTRIEI UŞOARE

5.1. Asigurarea industriei cu forţă de muncă

Pregătirea tinerilor pentru instruirea profesională

76. Prezentul Program conţine un spectru larg de acţiuni orientate spre ridicarea calificării şi majorarea numărului de specialişti de toate nivelurile pentru industria uşoară, însă principalul constă în formarea deprinderilor şi dorinţei de a munci în rîndul elevilor din gimnazii şi licee. În acest sens, se vor realiza următoarele:

introducerea sistemului de orientare profesională în gimnazii şi licee. În acest sens, Ministerul Educaţiei şi Tineretului va elabora un program naţional care va include, printre altele, ore speciale în clasele absolvente şi informarea despre posibilităţile de a urma studii profesionale;

organizarea unor campanii de informare în masă cu scopul de a pune în valoare profesiile de muncitor, cu indicarea unor beneficii pentru tineri. Conceptul respectiv urmează a fi elaborat la un nivel profesionist înalt de către ministerele vizate, în cooperare cu o companie de publicitate. O parte din sursele necesare în acest sens pot fi atrase şi de la donatori, cu implicarea sectorului nonguvernamental.

Realizarea acestor acţiuni va contribui la majorarea în fiecare an a fluxului de studenţi în şcolile profesionale şi va asigura o pregătire mai bună a forţei de muncă calificate.

Reforma sistemului de formare profesională

77. Actualmente, în sistemul de educaţie nu există uniformitate în ceea ce priveşte nivelul studiilor superioare, medii de specialitate şi medii profesionale. Neuniformitatea se manifestă prin numărul de studenţi înmatriculaţi anual la studii, nivelul studiilor, amplasarea geografică a instituţiilor, necorespunderea cu cerinţele pieţei de muncă etc. Pentru ameliorarea situaţiei, în perioada de perspectivă scurtă şi medie vor fi implementate un şir de acţiuni:

coordonarea anuală de către Ministerul Economiei şi Comerţului şi Ministerul Educaţiei şi Tineretului a planului de pregătire a cadrelor, conform Nomenclatorului meseriilor (profesiilor), reieşind din necesităţile pieţei muncii;

implementarea de către instituţiile de pregătire profesională a unor programe noi de studii (inclusiv sistemul dual), a noilor materiale didactice. În acest sens, va fi atrasă asistenţa tehnică externă;

stabilirea de către universităţile de profil a relaţiilor cu universităţile similare din UE, proiectele privind schimburile de profesori fiind finanţate de programele europene ERASMUS şi TEMPUS;

studierea posibilităţii de a elibera absolvenţilor şcolilor profesionale certificate de absolvire după o perioadă de 12 luni de practică de producţie la întreprinderea de profil cu salarizarea de 100%;

înzestrarea şcolilor profesionale şi colegiilor de profil cu utilaje moderne procurate din granturi externe, donaţii ale întreprinderilor beneficiare de cadre şi din resurse bugetare;

respectarea îndeplinirii prevederilor legislaţiei în vigoare cu privire la plasarea în cîmpul muncii a absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt superior, mediu de specialitate şi secundar profesional.

Impulsionarea cooperării instituţiilor de învăţămînt cu întreprinderile de profil

78. Întrucît, în ultimii ani, industria uşoară s-a dezvoltat cu ritmuri înalte, iar finanţarea sistemului de învăţămînt din domeniu nu a fost suficientă pentru consolidarea bazei tehnico-materiale, a crescut extrem de mult decalajul dintre dotările tehnice ale instituţiilor de învăţămînt şi cele ale întreprinderilor. Pentru a redresa situaţia şi a asigura pregătirea unor cadre calificate, care se vor adapta rapid la fluxul modern de producţie, se vor întreprinde următoarele:

studenţii din sistemul de învăţămînt superior şi mediu de specialitate din domeniul industriei uşoare vor face practica de producţie la companiile selectate de Ministerul Economiei şi Comerţului, la propunerea Asociaţiei Patronale din Industria Uşoară;

programul de efectuare a practicii pentru fiecare specialitate va fi elaborat de catedrele de profil ale instituţiilor de învăţămînt prin coordonare cu APIUS şi Ministerul Economiei şi Comerţului;

întreprinderile vor asigura efectuarea practicii în producţie conform prezentului Program, cu oferirea de locuri de muncă şi implicarea studenţilor în procesul de producţie;

pe durata practicii studenţii vor fi salarizaţi în proporţie de 100%, fapt care îi va motiva să continue activitatea la întreprinderea respectivă;

întreprinderile vor asigura efectuarea stagiului de perfecţionare pentru cadrele didactice ale instituţiilor de învăţămînt în volum de 200 de ore pentru un cadru didactic, o dată la 5 ani. Anual, lista cadrelor didactice supuse stagiului va fi coordonată cu Ministerul Economiei şi Comerţului şi cu APIUS;

personalul didactic al instituţiilor de învăţămînt va avea posibilitatea să fie supus periodic unei atestări profesionale la întreprinderile industriale din domeniu, ceea ce le va permite să predea obiectele legate de producţie. Cadrele didactice vor putea participa împreună cu studenţii la practica de producţie pentru a dirija activitatea acestora. În acest scop, întreprinderea va remunera munca profesorului sau a maistrului;

va fi elaborat şi implementat un sistem eficient de perfecţionare continuă a specialiştilor şi managerilor de diferite niveluri de la întreprinderi;

vor fi create condiţiile necesare, sub aspect legislativ, normativ şi tehnic, în scopul formării continue a profesiilor de muncitori, inclusiv cu studii superioare.

Atragerea în ramură a lucrătorilor migranţi moldoveni care vor reveni în ţară

79. Utilizarea mecanismelor de susţinere a dezvoltării industriei va conduce la activizarea ramurii şi la atragerea în aceasta atît a forţei de muncă existente în ţară, cît şi a lucrătorilor migranţi. În scopul stimulării reîntoarcerii lucrătorilor migranţi moldoveni de peste hotare, s-a aprobat Planul de acţiuni respectiv (Hotărîrea Guvernului nr.1133 din 9 octombrie 2008). În sensul dat, este importantă aducerea la cunoştinţa populaţiei a schimbărilor produse în industria uşoară şi noile oportunităţi de muncă prin intermediul publicităţii, organizării de evenimente informaţionale în localităţi, precum şi plasarea Programului şi a datelor actualizate pe paginile web ale misiunilor diplomatice ale Republicii Moldova.

5.2. Ridicarea nivelului de productivitate a muncii

Realizarea procesului de reutilare a întreprinderilor

80. Reutilarea cu echipament modern poate asigura o majorare a productivităţii muncii cu circa 15-20%, în funcţie de specializarea întreprinderii. Implementarea utilajelor automate poate genera o majorare a productivităţii de peste 100%.

81. Reutilarea este foarte importantă pentru întreprinderile din Moldova. Activînd în sistemul lohn, întreprinderile nu îşi pot asigura un profit care le-ar permite efectuarea investiţiilor din surse proprii.

82. Ţinînd cont de faptul că industria uşoară este una dintre ramurile strategice pentru ţară, aceasta necesită suport din partea donatorilor pentru retehnologizarea întreprinderilor prin cofinanţarea acestui proces.

83. Se propune demararea unui program ramural de reutilare a industriei uşoare, cu utilizarea resurselor donatorilor, care vor fi oferite Republicii Moldova în următorii 4-5 ani.

84. Paralel va fi elaborat un ghid de procedură, în care vor fi incluse doar companiile ce vor demonstra că tind spre reutilare, spre aplicarea practicilor avansate, mărirea volumelor de producţie şi export, sporirea valorii adăugate a produselor etc.

85. Finanţarea întreprinderilor se va face în baza unui proiect, a unui plan de afaceri, precum şi pe bază de concurs al proiectelor pentru asigurarea celei mai eficiente utilizări a resurselor prevăzute în prezentul Program. Programul va fi implementat de Ministerul Economiei şi Comerţului.

Utilizarea pe larg a sistemelor informaţionale

86. Întreprinderile vor beneficia de un suport similar celui expus anterior pentru implementarea sistemelor informaţionale de profil, cum ar fi sistemul informaţional de gestiune a producţiei, integrat cu aprovizionarea, gestionarea stocurilor, finanţe şi contabilitate, vînzări etc. (Microsoft Navision, SAP etc.).

Reorganizarea producţiei

87. Reorganizarea producţiei poate fi efectuată prin implementarea proiectelor de consultanţă şi de asistenţă tehnică străină. Implementarea practicilor europene în sectorul industriei uşoare va majora productivitatea muncii şi va optimiza numărul de angajaţi, precum şi valoarea adăugată.

Implementarea instrumentelor de monitorizare a productivităţii

88. Sub acest aspect, vor fi implementate metode moderne de instruire în domeniul organizării producţiei şi utilizării instrumentelor de evaluare şi monitorizare a eficienţei, cu antrenarea în programele de studii a lectorilor străini de la instituţii de profil din Germania, Olanda, Italia etc., pentru pregătirea specialiştilor locali. Vor fi organizate seminare ale experţilor invitaţi în scopul ridicării nivelului de calificare a specialiştilor şi managerilor de la întreprinderile locale. Cunoştinţele acumulate de către profesorii de la Universitatea Tehnică a Moldovei vor fi aplicate ulterior în colegii şi şcoli profesionale, prin instruirea profesorilor de la aceste instituţii.

Cooperarea cu instituţiile de învăţămînt din alte ţări

89. Cooperarea va derula prin stabilirea relaţiilor de parteneriat şi semnarea unor acorduri interuniversitare cu instituţiile de învăţămînt de profil din Uniunea Europeană. Cadrele didactice vor efectua stagii la universităţile şi întreprinderile din UE, centrele de design şi marketing, a căror producţie este amplasată în Republica Moldova. Cheltuielile de cazare, transport pentru cadrele didactice vor fi compensate în conformitate cu prevederile acordurilor semnate.

5.3. Creşterea valorii adăugate

90. Creşterea valorii adăugate va fi atinsă prin crearea condiţiilor adecvate pentru aplicarea de către întreprinderile din ramură a formelor avansate de conlucrare: FOB şi marcă proprie.

91. Prezentul Program conţine o serie de mecanisme eficiente care vor înlătura impedimentele apărute şi vor crea condiţiile adecvate pentru dezvoltarea ramurii. În linii generale, la acestea se referă instruirea şi infrastructura în domeniul modei, design-ului şi tehnologei, impozitarea materiilor prime, activitatea vămilor, oferirea unor instrumente ieftine de finanţare, promovarea producţiei pe plan internaţional etc.

92. Multe măsuri sînt indicate şi la alte compartimente ale prezentului Program. În mod special, vor fi realizate acţiunile descrise în cele ce urmează.

Atragerea investiţiilor şi extinderea cooperării cu proprietarii de mărci bine cunoscute

93. Pentru dezvoltarea industriei uşoare este necesară atragerea în Moldova a investitorilor notorii în sectorul îmbrăcămintei şi încălţămintei, care ar colabora nemijlocit cu întreprinderile moldoveneşti. După investitorii mari vor veni şi alţi investitori similari, inclusiv pentru alte sectoare. În acest sens, urmează a fi elaborat un pachet atractiv, inclusiv cu oferirea terenurilor pentru construcţii şi acordarea suportului autorităţilor locale în perfectarea actelor pentru lansarea producţiei. Pentru motivarea investitorilor se va propune atribuirea de spaţii sau terenuri în cadrul parcurilor industriale.

94. Va fi solicitată asistenţă în informarea şi stabilirea relaţiilor cu unii deţinători de branduri, care nu dispun de producţie proprie, în special cu Zara, H&M, Benetton, C&A, Marks&Spencer, Next, Maxmara, Pik&Kloppenburg, Kaufhoff, Mango, Esprit, Nike etc.

Suportul în promovarea pe piaţă a produselor proprii

95. În scopul promovării produselor proprii se prevăd următoarele:

organizarea anuală şi extinderea statutului Expoziţiei Internaţionale Specializate “Black Sea Letex”, precum şi desfăşurarea Concursului “Cel mai bun producător de mărfuri indigene”;

organizarea anuală a Festivalului de modă din Republica Moldova în vederea acordării suportului pentru promovarea companiilor specializate în design-ul vestimentar;

armonizarea condiţiilor tehnice de producere a confecţiilor şi a standardelor respective, inclusiv recunoaşterea celor străine. În Republica Moldova, majoritatea standardelor fostei URSS au fost adoptate ca standarde naţionale. În acest scop sînt necesare revizuirea şi armonizarea standardelor Republicii Moldova cu cele ale UE.

Acordarea suportului pentru crearea Centrului de Competenţă şi Marketing

96. În procesul de globalizare a economiei mondiale, industria uşoară a Republicii Moldova urmează să fie ajustată tendinţelor internaţionale în termeni de tehnologie, modă, resurse umane, instruire etc. Pentru aceasta se propune crearea Centrului de Competenţă şi Marketing, care va desfăşura următoarele activităţi:

armonizarea cu tendinţele mondiale privind tehnologia şi echipamentul;

prognozarea tendinţelor modei;

crearea bazei de date a producătorilor de materii prime şi accesorii;

acordarea de consultanţă companiilor locale în managementul de producţie, tehnologie, echipament, modă, achiziţii;

organizarea instruirii cadrelor inginereşti;

ridicarea calificării designilor;

elaborarea, de comun acord cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului, a programelor de instruire profesională şi de asistenţă în implementarea lor.

97. Centrul de Competenţă şi Marketing va avea statut de ONG, companie privată sau parteneriat public privat şi va beneficia, în mod obligatoriu, de suportul Asociaţiei Patronale din Industria Uşoară. Resursele financiare vor proveni din serviciile acordate industriei, din proiectele finanţate de donatori etc. Crearea Centrului este prevăzută în mai multe documente de politici, inclusiv în Strategia de atragere a investiţiilor şi de promovare a exportului.

98. Pentru crearea Centrului este necesar suportul Guvernului Republicii Moldova, în scopul atragerii resurselor donatorilor, acordării de consultanţă şi asistenţă financiară pentru primii 2-3 ani de activitate. Un concept general privind asistenţa tehnică urmează a fi elaborat în cel mai scurt timp de către Ministerul Economiei şi Comerţului.

5.4. Stimularea producţiei proprii şi substituirea importurilor

99. În scopul susţinerii producătorilor locali şi promovării produselor proprii pe piaţa internă, vor fi întreprinse următoarele acţiuni:

crearea unui centru comercial sau inaugurarea unei expoziţii permanente cu vînzarea produselor autohtone. Importante vor fi locaţia obiectivului propus, precum şi organizarea campaniei publicitare de promovare a noului centru în perioada iniţială;

participarea la expoziţii internaţionale, cu compensarea taxelor de participare în cuantum de 50% din bugetul de stat. Această iniţiativă va contribui şi la penetrarea produselor moldoveneşti pe pieţele de export;

organizarea continuă a campaniilor publicitare cu caracter social, destinate promovării produselor proprii şi majorării credibilităţii populaţiei în calitatea mărfurilor autohtone.

Protejarea pieţei interne prin metode netarifare

100. Politica tarifar-vamală a Republicii Moldova este monitorizată de Organizaţia Mondială a Comerţului, fapt care nu permite modificarea unilaterală a tarifelor la importul în ţară a produselor industriei uşoare. Există însă posibilităţi în această direcţie şi se impune protejarea pieţei interne prin metode netarifare, cum ar fi:

controlul selectiv al parametrilor periculoşi ai produselor, inclusiv ai ţesăturii, coloranţilor, accesoriilor în vederea corespunderii lor cu standardele în vigoare ale Republicii Moldova;

crearea bazei de testări în scopul supravegherii pieţei, precum şi crearea sistemului de laboratoare specializate şi dotarea lor cu echipament, în scopul depistării produselor periculoase, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

5.5. Optimizarea sistemului de impozitare

Taxa pe valoarea adăugată (TVA)

101. Pentru următorii ani Guvernul planifică menţinerea cotelor curente ale TVA, concomitent cu revizuirea listei mărfurilor (serviciilor) impozitate la cota zero a TVA.

102. Pentru a stimula crearea unei valori adăugate mai mari, se propune examinarea posibilităţii ca, în bază de proiect, întreprinderile care tind să lucreze în sistem FOB sau marcă proprie să fie scutite de plata TVA la importul materiei prime, cu condiţia exportului de produse finite. Nu este vorba de o eliberare automată, ci de una bazată pe proiect. Astfel, companiile locale vor depune un pachet de documente la autoritatea publică responsabilă, în care vor menţiona că dispun de toate capacităţile pentru fabricarea producţiei pentru export şi de aceea au nevoie de facilitatea menţionată. Mecanismul implementării acestei acţiuni urmează a fi elaborat.

103. În baza argumentelor expuse şi a prognozei că doar 3% din producţia anuală de lohn va aplica alte forme de conlucrare, putem concluziona că cel mult 5-6 întreprinderi pe an vor solicita facilitatea menţionată.

104. După implementarea sistemului propus bugetul de stat nu va suporta pierderi, deoarece, în mod normal, TVA achitată la import este recuperată la export, în schimb, acest lucru va permite finanţarea întreprinderii fără cheltuieli suplimentare.

Alte aspecte conexe:

examinarea problemelor privind reflectarea cheltuielilor aferente activităţilor de instruire, cazare, hrană, transport a angajaţilor drept cheltuieli necesare activităţii de întreprinzător deductibile în scopuri fiscale;

stabilirea unui mecanism pentru micşorarea pierderilor întreprinderilor exportatoare la convertirea valutei.

5.6. Eficientizarea activităţii unor organe centrale de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a autorităţilor administraţiei publice locale

105. Mai multe instituţii publice necesită reformarea sau eficientizarea modului de conlucrare cu întreprinderile din industria uşoară. Instituţiile şi măsurile care urmează a fi întreprinse sînt expuse în cele ce urmează.

Serviciul Vamal:

revizuirea limitei nedeclarabile şi neimpozabile a mărfurilor importate.

Camera Înregistrării de Stat:

revizuirea şi simplificarea procedurii de includere a activelor materiale (utilajului) în capitalul social. La momentul actual, aceasta este o procedură foarte complicată şi incomodă, de aceea agenţii economici preferă importul temporar, ocupîndu-se în această perioadă de importul final, cu includerea bunurilor în capitalul statutar, pentru a fi scutiţi de plata TVA la importul utilajului.

Inspecţia Muncii, Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat, alte autorităţi:

verificarea întreprinderilor şi secţiilor de producţie mici în vederea corespunderii lor cu exigenţele şi normativele sanitare şi legislaţia muncii în vigoare.

5.7. Soluţionarea unor aspecte macroeconomice

106. Pentru îmbunătăţirea situaţiei din industria uşoară la nivel macroeconomic, sînt necesare următoarele acţiuni:

atragerea investiţiilor locale şi străine pentru fondarea întreprinderilor mixte şi a întreprinderilor cu capital străin, prin crearea condiţiilor favorabile de activitate;

dezvoltarea infrastructurii în ţară (reţele de drumuri, gazoducte, apeducte, telecomunicaţii);

implementarea standardelor de management al calităţii ISO seria 9000 şi perfecţionarea permanentă a cadrelor;

implementarea auditului social la întreprinderi.

VI. ESTIMAREA GENERALĂ A COSTURILOR PENTRU

IMPLEMENTAREA PROGRAMULUI

107. Cheltuielile pentru implementarea Programului pentru perioada 2009-2015, luînd în considerare acţiunile incluse vor constitui 97478 mii lei. Din sursele date suma de 4185,0 mii lei (4,3%) sînt mijloace financiare prevăzute în bugetul de stat, iar suma de 93293,0 mii lei (95,7%) – mijloace financiare ale agenţilor economici autohtoni şi ale donatorilor internaţionali.

VII. ETAPELE DE REALIZARE A PROGRAMULUI

ŞI EVALUAREA PROGRESULUI

108. În scopul abordării raţionale a Programului în termene de realizare, pentru evaluarea progresului la diferite etape de implementare şi pentru coordonarea eforturilor cu alte politici ale statului în diverse domenii, au fost identificate două etape de realizare a prezentului Program.

7.1. Etapa I: anii 2009-2010

109. Perioada 2009-2010 este una pe termen scurt şi prevede implementarea acţiunilor care nu implică resurse financiare sau necesită surse minime. Activitatea se va axa pe ameliorarea situaţiei privind conlucrarea cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi cu autorităţile administraţiei publice locale.

110. Alte acţiuni urgente vor fi direcţionate spre reformarea sistemului de educare profesională. Această problemă majoră necesită a fi soluţionată într-un timp scurt, deoarece calitatea pregătirii absolvenţilor nu corespunde, în mare parte, cerinţelor producţiei contemporane.

111. În perioada imediată se va acorda prioritate promovării produselor moldoveneşti şi a brandurilor deja existente pe pieţele locale şi internaţionale.

112. O activitate destul de intensă, pe care autorităţile vizate o vor desfăşura în prima etapă, constă în elaborarea propunerilor de proiect, aplicarea programelor de finanţare internaţională şi modificarea programelor unor donatori, pentru a asigura resursele necesare implementării proiectelor comune, cu implicarea mijloacelor financiare ale donatorilor.

7.2. Etapa II: anii 2011-2015

113. În a doua etapă de realizare a prezentului Program se vor întreprinde acţiuni mai importante din punct de vedere financiar, legate de reutilarea instituţiilor de învăţămînt şcolar, profesional şi universitar.

114. Se vor realiza acţiuni în vederea demarării creditării business-ului pentru reutilare, iar pentru unele întreprinderi – şi cofinanţarea reutilărilor înalt tehnologizate.

115. În perioada vizată vor fi implementate acţiuni mai complexe, care au necesitat concepte elaborate şi aprobate de instituţiile responsabile de realizarea lor.

7.3. Evaluarea progresului şi procedurile de raportare

116. Evaluarea succeselor sau impedimentelor în realizarea prezentului Program se va efectua prin compararea periodică a indicatorilor de progres curenţi cu indicatorii scontaţi, stabiliţi drept sarcini, după cum urmează:

117. Indicatorii de progres din ramură vor fi armonizaţi cu indicatorii de creştere a industriei uşoare (2001-2007) şi cu scopurile de dezvoltare a industriei în întregime, prevăzute în Strategia de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în 2015.

118. Toţi indicatorii de progres în ramură vor fi confirmaţi de rapoartele statistice ale întreprinderilor industriale. Aceşti indicatori vor fi publicaţi în anuarele statistice ale Republicii Moldova. Datorită acestui fapt, va fi asigurată transparenţa monitorizării procesului de realizare a prezentului Program.

119. Pentru a monitoriza nivelul de atingere a scopurilor prezentului Program, nereflectate în componenţa indicatorilor de creştere în ramură, cum ar fi nivelul de atingere a scopurilor generale (cota industriei uşoare în PIB etc.) sau a scopurilor specifice (micşorarea ponderii producerii din materiile prime ale clienţilor etc.), vor fi efectuate, după caz, cercetări unice.

120. Asigurarea informaţională a procesului de monitorizare a rezultatelor îndeplinirii prezentului Program va fi pusă în sarcina Biroului Naţional de Statistică.

121. Monitoringul asupra procesului de implementare a acţiunilor prevăzute în prezentul Program, precum şi asupra rezultatelor reale va fi efectuat la nivel naţional şi local, fiind orientat spre maximizarea efectelor obţinute, conform Planului acţiuni privind implementarea Programului de dezvoltare a industriei uşoare pînă în anul 2015, specificat în anexa nr.8.

122. La nivel naţional, monitoringul va fi efectuat de către Ministerul Economiei şi Comerţului, precum şi de ministerele, birourile şi serviciile de resort responsabile de implementarea componentelor respective ale Programului. La nivel local, monitoringul va fi efectuat de autorităţile administraţiei publice locale.

123. Coordonarea procesului de monitorizare va fi pus în sarcina Ministerului Economiei şi Comerţului.

124. Raportarea privind implementarea Programului se va efectua semestrial în baza rapoartelor organizaţiilor implicate, de către Ministerul Economiei şi Comerţului în cadrul raportului cu privire la realizarea Strategiei de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015.

125. Un rol important în monitorizare îl va avea societatea civilă, care urmează:

să participe activ, în calitate de supraveghetor social al îndeplinirii prezentului Program, inclusiv prin generalizarea şi diseminarea datelor independente privind indicatorii de progres real, precum şi prin expunerea experienţei avansate acumulate şi a neajunsurilor depistate;

să se angajeze într-un dialog social cu Guvernul, în special cu Ministerul Economiei şi Comerţului, cu alte organe administrative centrale şi să ofere soluţii noi de sporire a eficienţei Programului.

[Anexa nr.8 modificată prin Hot.Guv. nr.868 din 19.11.2012, în vigoare 23.11.2012]