Hotărâre nr. 235 din 06.05.2026

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

privind aprobarea Regulamentului cu privire la

utilizarea terenurilor pentru păşuni, fâneţe şi cosit

nr. 235  din  06.05.2026

 (în vigoare 08.06.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.198-201 art. 239 din 08.05.2026

* * *

În temeiul art.31³ din Codul funciar nr.22/2024 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2024, nr.93-95, art.137), cu modificările ulterioare, al art.6 alin.(5) din Legea zootehniei nr.213/2022 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr.267-273, art.556), cu modificările ulterioare, şi al art.7 lit.d) din Legea regnului vegetal nr.239/2007 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.40-41, art.114), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul cu privire la utilizarea terenurilor pentru păşuni, fâneţe şi cosit (se anexează).

2. Se abrogă Hotărârea Guvernului nr.667/2010 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la păşunat şi cosit (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.131-134, art.748), cu modificările ulterioare.

3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi a Ministerului Mediului.

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la expirarea termenului de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.235/2026

REGULAMENT

cu privire la utilizarea terenurilor

pentru păşuni, fâneţe şi cosit

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentul Regulament stabileşte condiţiile de utilizare a terenurilor pentru păşuni, fâneţe şi cositul vegetaţiei ierboase.

2. Prevederile prezentului Regulament nu se aplică păşunatului şi cositului în ariile naturale protejate de stat, în siturile Emerald/NATURA 2000 şi în fondul forestier.

3. Autorităţile administraţiei publice locale decid transmiterea în arendă a terenurilor cu destinaţie agricolă proprietate a unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întâi cu modul de folosinţă pentru păşuni şi fâneţe, precum şi stabilesc şi încasează plata pentru folosirea păşunilor şi fâneţelor publice care nu sunt date în arendă (pentru fiecare unitate vită mare deţinută) în condiţiile stabilite la art.35 din Codul funciar nr.22/2024 şi la art.6 din Legea zootehniei nr.213/2022.

4. Schimbarea modului de folosinţă a terenurilor cu destinaţie agricolă cu modul de folosinţă pentru păşuni şi fâneţe se efectuează în conformitate cu prevederile art.32 alin.(2) şi (3) din Codul funciar nr.22/2024.

5. În cazul schimbării modului de folosinţă a terenurilor cu destinaţie agricolă ocupate cu păşuni, fără consultarea deţinătorilor de animale, persoanele responsabile se sancţionează în conformitate cu art.115 alin.(7) din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008.

6. În sensul prezentului Regulament se definesc următoarele noţiuni:

6.1. unitate vită mare (UVM) – unitate de măsură standardizată, care exprimă efectivul de animale, astfel încât diferitele specii şi categorii de animale să poată fi comparate şi gestionate uniform;

6.2. amenajament pastoral – plan tehnic şi organizatoric al păşunilor şi fâneţelor;

6.3. cosit – recoltare a vegetaţiei ierboase pentru producerea furajelor.

Capitolul II

CONDIŢIILE DE UTILIZARE A TERENURILOR PENTRU PĂŞUNI,

FÂNEŢE ŞI COSITUL VEGETAŢIEI IERBOASE

Secţiunea 1

Condiţiile de utilizare a terenurilor pentru păşuni şi fâneţe

7. Autorităţile administraţiei publice locale elaborează şi aprobă anual, până la finele lunii martie, prin dispoziţie a primarului şi cu notificarea consiliului local, amenajamentele pastorale şi planurile privind lucrările de întreţinere, ameliorare şi exploatare raţională a păşunilor şi fâneţelor publice, consultate în prealabil cu deţinătorii de animale, în conformitate cu art.6 alin.(1) lit.a) din Legea zootehniei nr.213/2022.

8. Deţinătorii de animale care utilizează terenurile cu destinaţie agricolă cu modul de folosinţă pentru păşuni şi fâneţe sunt obligaţi să respecte rotaţia sectoarelor de păşunat în conformitate cu amenajamentul pastoral şi cu schema rotaţiei păşunilor, stabilite în anexa nr.1.

9. Autorităţile administraţiei publice locale delimitează sectoarele de păşunat, ţinând cont de presiunea admisibilă asupra păşunilor, de potenţialul de producţie şi de cerinţele de protecţie a solului şi a vegetaţiei.

10. Pentru terenurile cu destinaţie agricolă cu modul de folosinţă pentru păşuni şi fâneţe, proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale, sectoarele de păşunat şi perioadele de utilizare a acestora se stabilesc prin decizia consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întâi.

11. La elaborarea şi aplicarea schemei rotaţiei păşunilor, deţinătorii de animale care utilizează terenurile cu destinaţie agricolă cu modul de folosinţă pentru păşuni şi fâneţe trebuie să respecte următoarele cerinţe:

11.1. modificarea anuală a ordinii de utilizare a terenurilor cu destinaţie agricolă cu modul de folosinţă pentru păşuni şi fâneţe, astfel încât acestea să fie utilizate succesiv în anii următori;

11.2. utilizarea periodică a cositului vegetaţiei ierboase pe terenurile delimitate, cu prioritate pe terenurile păşunate în primăvara anului precedent, în vederea refacerii stratului vegetal;

11.3. colectarea şi conservarea seminţelor speciilor de plante valoroase pentru hrana animalelor şi, după caz, întreruperea temporară a păşunatului, cu aplicarea măsurilor agrotehnice necesare;

11.4. achitarea anual (pentru fiecare UVM deţinută) a plăţii stabilite de către autoritatea administraţiei publice locale de nivelul întâi pentru folosirea păşunilor şi fâneţelor publice care nu sunt date în arendă, ţinând cont de numărul de animale admis în exploataţiile neprofesionale şi de regulile de întreţinere a acestora, aprobate conform prevederilor art.18 alin.(14) din Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitară veterinară.

12. Autorităţile administraţiei publice locale elaborează anual planul privind lucrările de întreţinere, ameliorare şi exploatare raţională a terenurilor pentru păşuni şi fâneţe aflate în proprietate, în conformitate prevederile art.6 lit.a) din Legea zootehniei nr.213/2022.

13. La elaborarea planului privind lucrările de întreţinere, ameliorare şi exploatare raţională a terenurilor pentru păşuni şi fâneţe se iau în considerare următoarele aspecte:

13.1. necesarul de masă furajeră pentru animalele existente şi capacitatea productivă a păşunilor şi fâneţelor pentru a le asigura hrana;

13.2. terenurile repartizate pentru păşunat în funcţie de speciile şi categoriile de animale;

13.3. durata, consecutivitatea şi rotaţia terenurilor pentru păşunat pe sectoare, pentru prevenirea supraexploatării şi degradării păşunilor şi fâneţelor.

14. Deţinătorilor de animale care au obţinut dreptul de utilizare a terenurilor cu destinaţie agricolă, proprietate a unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întâi cu modul de folosinţă păşuni şi fâneţe în condiţiile art.35 alin.(3) din Codul funciar nr.22/2024, le revine şi obligaţia de a executa anual lucrări de întreţinere şi de ameliorare a acestor terenuri, precum şi de sporire a potenţialului lor productiv.

Secţiunea a 2-a

Cositul şi protecţia vegetaţiei ierboase

15. Cositul vegetaţiei ierboase se efectuează în perioada optimă – de la înspicare până la înflorirea gramineelor dominante valoroase sau, în cazul leguminoaselor, în perioada îmbobocirii-înfloririi, la o înălţime de cel puţin 5 cm de la suprafaţa solului. Durata cositului vegetaţiei ierboase nu trebuie să depăşească 10 zile, pentru a asigura regenerarea vegetaţiei şi protecţia solului.

16. O dată la doi-trei ani, cositul vegetaţiei ierboase poate fi efectuat după perioada optimă de recoltare, pentru a permite plantelor să formeze seminţe, contribuind astfel la conservarea biodiversităţii şi regenerarea naturală a fâneţelor.

17. Ultimul cosit al vegetaţiei ierboase se efectuează în ultima decadă a lunii septembrie – prima decadă a lunii octombrie sau, după caz, cu cel puţin trei săptămâni înainte de instalarea îngheţurilor permanente, conform prognozelor meteorologice.

18. Dacă ultimul cosit al vegetaţiei ierboase se efectuează după prima decadă a lunii octombrie, acesta se realizează la o înălţime de aproximativ 7 cm. Această măsură se aplică în special fâneţelor semănate în anul înfiinţării, pentru a favoriza înrădăcinarea şi înfrăţirea plantelor.

Secţiunea a 3-a

Cerinţele privind păşunatul

19. Autorităţile administraţiei publice locale comunică în mod public deţinătorilor de animale, cu cel puţin 10 zile înainte de începerea sezonului de păşunat, deciziile privind organizarea păşunatului pe terenurile cu destinaţie agricolă cu modul de folosinţă pentru păşuni şi fâneţe.

20. Păşunatul nu se admite înainte de ultima decadă a lunii aprilie sau prima decadă a lunii mai, când solul este în stare corespunzătoare de umiditate şi temperatura aerului nu scade pe timp de noapte sub +5 °C, iar plantele au atins înălţimea minimă de:

20.1. aproximativ 10 cm – în cazul păşunilor formate din plante de talie joasă;

20.2. aproximativ 15 cm – în cazul păşunilor formate din plante de talie înaltă.

21. Pe păşunile cu risc de eroziune, pe pante sau pe terenurile cu grad redus de acoperire vegetală, autorităţile administraţiei publice locale pot institui restricţiile stabilite la pct.25 sau pot amâna începerea păşunatului.

22. Perioada de păşunat se stabileşte în funcţie de condiţiile meteorologice, de starea vegetaţiei şi de capacitatea de regenerare a păşunilor din zona respectivă, după cum urmează:

22.1. în lunci se pot organiza până la patru rotaţii de păşunat;

22.2. pe versanţi se pot organiza până la trei rotaţii de păşunat.

23. Perioada de păşunat se încheie în prima decadă a lunii noiembrie sau cu cel puţin o lună înainte de scăderea temperaturii medii zilnice sub 0 °C.

24. La repartizarea terenurilor pentru păşunat, autorităţile administraţiei publice locale ţin cont de speciile de animale, de capacitatea de păşunat şi de compoziţia floristică a păşunilor, după cum urmează:

24.1. pentru bovine se repartizează, cu prioritate, terenuri cu dominanţa gramineelor şi leguminoaselor, amplasate în luncile râurilor şi în partea inferioară a versanţilor;

24.2. pentru tineretul bovin cu vârsta de până la cinci luni se repartizează terenuri cu vegetaţie bogată în plante suculente;

24.3. pentru ovine şi caprine se repartizează păşuni cu graminee şi leguminoase xerofite, de talie joasă, amplasate pe versanţii superiori.

25. Deţinătorii de animale care utilizează terenurile cu destinaţie agricolă cu modul de folosinţă pentru păşuni şi fâneţe au următoarele restricţii:

25.1. păşunatul timpuriu, imediat după topirea zăpezilor;

25.2. păşunatul pe terenuri umede, imediat după ploaie;

25.3. păşunatul pe păşunile de pe solurile hidromorfe de luncă, până la uscarea solului;

25.4. recoltarea plantelor de talie înaltă la o înălţime mai mică de 5 cm;

25.5. recoltarea plantelor de talie joasă la o înălţime mai mică de 3 cm;

25.6. păşunatul în perioada de repaus vegetativ al plantelor;

25.7. păşunatul în primul an de înfiinţare a păşunilor;

25.8. păşunatul ovinelor şi caprinelor pe păşunile destinate bovinelor;

25.9. păşunatul animalelor bolnave împreună cu cele sănătoase;

25.10. desţelenirea sau distrugerea păşunilor naturale pe terenurile cu pantă mai mare de 17°, în apropierea ravenelor şi pe soluri superficiale cu fragmente din rocă parentală aproape de suprafaţa solului sau cu pânza freatică la adâncime mai mică de 50 cm, indiferent de starea productivă a terenului.

Capitolul III

CALCULUL ADMISIBIL AL SUPRAFEŢEI TERENULUI ADMIS

PENTRU PĂŞUNAT ŞI TEHNOLOGIA PĂŞUNATULUI

Secţiunea 1

Presiunea admisibilă asupra păşunii

26. Deţinătorii de păşuni şi fâneţe care utilizează terenurile cu destinaţie agricolă cu modul de folosinţă păşuni şi fâneţe respectă presiunea admisibilă asupra păşunii, exprimată în UVM/ha. Autoritatea administraţiei publice locale calculează presiunea admisibilă asupra păşunii conform formulei:

unde:

PAP – presiunea admisibilă asupra păşunii, UVM/ha;

P – productivitatea unui hectar de păşune, kg/ha de masă verde;

R – consumul minim zilnic de masă verde pe UVM, kg/zi (se consideră 40 kg/zi pentru o UVM);

D – durata perioadei de păşunat, zile.

27. Coeficienţii de transformare pentru alte specii şi categorii de animale sunt prevăzuţi în anexa nr.2.

28. Suprafaţa necesară pentru păşunatul unei cirezi de bovine se calculează pe baza presiunii admisibile asupra păşunii, stabilită conform prevederilor prezentului Regulament.

29. Presiunea maximă recomandată pentru păşuni şi fâneţe, exprimată în unităţi vită mare (UVM) la 10 ha, este următoarea:

29.1. zona de nord – până la 10 UVM;

29.2. zona de centru – până la 8 UVM;

29.3. zona de sud – până la 6 UVM.

30. În cazul păşunilor şi fâneţelor situate pe tipuri de sol cu productivitate redusă cum sunt solurile salinizate, alcalinizate, calcaroase sau nisipoase, presiunea admisibilă asupra păşunii se reduce cu 15 % faţă de valoarea calculată, conform formulei prevăzute la pct.26.

Secţiunea a 2-a

Tehnologia păşunatului

31. În vederea pregătirii păşunilor pentru perioada de păşunat, deţinătorii de păşuni şi fâneţe care utilizează terenurile cu destinaţie agricolă cu modul de folosinţă păşuni şi fâneţe sunt obligaţi să delimiteze terenurile destinate păşunatului şi să amenajeze pe acestea ocoale şi puncte de adăpare pentru animale.

32. Amenajarea ocoalelor pentru vite şi delimitarea acestora se realizează cu instalaţii portabile, la o distanţă adecvată faţă de bazinele de apă, astfel încât să fie prevenită degradarea surselor de apă şi a solului, în conformitate cu prevederile art.52 alin.(2) lit.d) din Legea apelor nr.272/2011.

33. Pentru a asigura productivitatea păşunilor şi condiţiile favorabile pentru dezvoltarea vegetaţiei, autorităţile administraţiei publice locale organizează păşunatul în sectoare de teren delimitate, corespunzătoare capacităţii de regenerare a vegetaţiei şi mărimii efectivului de animale.

34. Deţinătorii de terenuri care utilizează terenurile cu destinaţie agricolă cu modul de folosinţă păşuni şi fâneţe sunt obligaţi să delimiteze sectoarele de teren conform sistemului stabilit de autorităţile administraţiei publice locale, să asigure acces la punctele de adăpare şi la ocoale, precum şi să limiteze circulaţia animalelor între sectoarele de teren.

35. Deţinătorii de terenuri care utilizează terenurile cu destinaţie agricolă cu modul de folosinţă păşuni şi fâneţe delimitează terenurile destinate păşunatului, ţinând cont de formele naturale de relief (râuri, văi), de vegetaţia lemnoasă existentă (lizieră, pâlcuri de arbori), de drumuri, de indicatoare convenţionale, de garduri vii sau de garduri propriu-zise.

36. Autorităţile administraţiei publice locale stabilesc sistemul de organizare a terenurilor cu modul de folosinţă pentru păşuni şi fâneţe, ţinând cont de următoarele criterii:

36.1. delimitarea păşunilor în sectoare de rotaţie;

36.2. stabilirea numărului de sectoare de teren pentru păşunat în funcţie de durata medie a perioadei de rotaţie a păşunatului şi de durata efectivă a păşunatului pe fiecare unitate de teren;

36.3. stabilirea configuraţiei sectoarelor de teren pentru păşunat, de regulă, sub formă de dreptunghi, cu raportul laturilor de 1:2 sau 1:3;

36.4. permiterea accesului animalelor în sectoarele de teren pentru rotaţia următoare după aproximativ 25 de zile în zona de nord, 28 de zile în zona de centru şi 30 de zile în zona de sud a Republicii Moldova;

36.5. stabilirea suprafeţei optime a unui sector de teren pentru păşunat la 4-5 ha.

37. Păşunatul se efectuează, de regulă, dimineaţa şi seara. În perioadele cu temperaturi peste 35 °C este permis păşunatul şi pe timp de noapte, pentru protecţia animalelor şi a vegetaţiei.

38. După păşunat, vegetaţia rămasă se menţine la o înălţime de aproximativ 5 cm de la suprafaţa solului, pentru a asigura regenerarea stratului vegetal şi protecţia solului.

39. Aprovizionarea cu apă a animalelor se realizează prin adăpători mobile sau staţionare. Adăpătorile staţionare se amplasează la o distanţă de aproximativ 800 m de păşune, cu respectarea zonelor de protecţie a cursurilor de apă, în conformitate cu prevederile art.53³ din Legea apelor nr.272/2011. Zona de trafic intens din jurul adăpătorilor se consolidează prin pietruire sau betonare, asigurând panta necesară pentru scurgerea apei.

40. Timpul necesar pentru adăparea unui grup de animale nu trebuie să depăşească o oră, iar jgheaburile de adăpare se curăţă cel puţin o dată pe săptămână.

41. Se permite adăparea direct din râuri sau din izvoare atunci când sectoarele de teren pentru păşunat sunt amplasate în zona adiacentă a acestora. În astfel de cazuri, se amenajează treceri speciale pentru animale către sursa de apă şi locuri de adăpare pietruite, pentru a menţine apa curată.