(2) Fondul funciar al Republicii Moldova se constituie din totalitatea terenurilor, indiferent de tipul de proprietate, categoria de destinaţie sau de titlul cu care sunt deţinute.

(3) Relaţiile funciare reprezintă totalitatea raporturilor juridice stabilite între deţinătorii de terenuri sau între aceştia, pe de o parte, şi autorităţile publice, pe de altă parte, în temeiul legii, al actelor sau al faptelor juridice.

(4) Relaţiile funciare sunt reglementate de Constituţia Republicii Moldova, de Codul civil, de prezentul cod şi de alte acte normative din domeniu.

Articolul 2. Obiectul relaţiilor funciare

(1) Obiectul relaţiilor funciare este pământul, resursă naturală protejată de stat, alcătuit din totalitatea terenurilor aflate pe teritoriul ţării.

(2) Terenul se caracterizează prin suprafaţă, amplasament, hotare, regim juridic, destinaţie şi calitatea solului (denumite în continuare caracteristicile terenului).

(3) Terenul poate fi divizibil şi indivizibil.

(4) Se consideră divizibil terenul care poate fi împărţit în porţiuni fără a-i schimba destinaţia, formând după divizare terenuri independente.

(5) Terenul este considerat indivizibil în cazul în care caracteristicile acestuia nu permit formarea lui ca un bun independent conform normativelor tehnice.

(6) În cazurile stabilite de lege terenul poate fi considerat indivizibil.

Articolul 3. Clasificarea terenurilor

(1) În funcţie de tipul de proprietate, terenurile fondului funciar se clasifică în următoarele categorii:

a) terenuri proprietate publică a statului;

b) terenuri proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale;

c) terenuri proprietate privată.

(2) În funcţie de domeniu, terenurile proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale se clasifică în următoarele categorii:

a) terenuri din domeniul public;

b) terenuri din domeniul privat.

(3) În funcţie de destinaţie, terenurile fondului funciar se clasifică în următoarele categorii:

a) terenuri cu destinaţie agricolă;

b) terenuri destinate fondului forestier;

c) terenuri destinate fondului apelor;

d) terenuri destinate construcţiilor şi amenajărilor;

e) terenuri destinate transporturilor, reţelelor de comunicaţii electronice şi exploatării miniere;

f) terenuri cu destinaţie specială;

g) terenuri destinate ocrotirii naturii şi ale bunurilor de patrimoniu cultural.

(4) Terenurile din fiecare categorie de destinaţie pot avea mai multe moduri de folosinţă.

(5) Autoritatea administrativă care implementează politicile în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar aprobă Clasificatorul terenurilor după categoria de destinaţie şi folosinţă.

[Art.3 alin.(3) în redacţia Legii nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 4. Subiecţii relaţiilor funciare

(1) Subiecţi ai relaţiilor funciare sunt deţinătorii de terenuri.

(2) În sensul prezentului cod, prin deţinători de terenuri se înţeleg titularii dreptului de proprietate, ai drepturilor reale limitate asupra terenurilor, precum şi cei care, conform legislaţiei civile, au calitatea de posesor de terenuri.

(3) În funcţie de destinaţia terenurilor, dreptul subiecţilor relaţiilor funciare poate fi limitat prin lege.

Secţiunea a 2-a

Competenţele autorităţilor publice în domeniul relaţiilor funciare

Articolul 5. Competenţa Guvernului

În domeniul relaţiilor funciare, Guvernul are următoarele competenţe:

a) asigură organizarea şi planificarea strategică, elaborarea şi aprobarea documentelor de politici, a cadrului normativ şi celui instituţional pentru punerea în aplicare a politicilor în domeniul utilizării fondului funciar, ameliorării şi conservării solurilor Republicii Moldova;

b) aprobă lista de terenuri proprietate a statului, delimitate în funcţie de apartenenţă şi pe domenii;

c) administrează terenurile proprietate a statului prin intermediul autorităţilor administraţiei publice centrale;

d) modifică categoria de destinaţie a terenurilor proprietate a statului;

e) asigură şi organizează controlul privind folosirea şi protecţia solului;

f) decide, în condiţiile legii, în privinţa actelor juridice de administrare privind bunurile din domeniul public al statului, precum şi în privinţa actelor juridice de administrare sau de dispoziţie privind bunurile din domeniul privat al statului;

g) adoptă hotărâri privind schimbul terenurilor proprietate a statului;

h) adoptă hotărâri privind trecerea terenurilor proprietate a statului din domeniul public în domeniul privat al statului şi viceversa;

i) aprobă măsuri de aplicare a prevederilor stabilite de prezentul cod;

j) adoptă hotărâri privind transmiterea terenurilor proprietate a statului către unităţile administrativ-teritoriale şi viceversa, la solicitarea şi cu acordul acestora;

k) aprobă metodologia de calcul al plăţilor funciare pentru terenurile proprietate a statului;

l) aprobă cadrul normativ tehnico-metodologic în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar.

Articolul 6. Competenţa organului central de specialitate care asigură elaborarea politicilor în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar

Organul central de specialitate care asigură elaborarea politicilor în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar are următoarele competenţe:

a) elaborează şi monitorizează politicile în domeniul îmbunătăţirilor funciare (conservarea, ameliorarea şi sporirea fertilităţii solului);

b) elaborează şi monitorizează politicile în domeniul relaţiilor funciare şi monitoringului funciar;

c) elaborează, în baza rezultatelor cercetărilor ştiinţifice, măsuri de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole;

d) aprobă bune practici de folosinţă a terenurilor agricole;

e) asigură elaborarea regulilor de creare şi ţinere a cadastrului funciar;

f) elaborează cadrul tehnico-metodologic în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar.

Articolul 7. Competenţa autorităţii administrative care implementează politicile în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar

Autoritatea administrativă care implementează politicile în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar are următoarele competenţe:

a) implementează politicile în domeniul îmbunătăţirilor funciare (conservarea, ameliorarea şi sporirea fertilităţii solului);

b) implementează politicile în domeniul relaţiilor funciare şi monitoringului funciar şi organizează lucrări privind reglementarea monitoringului funciar;

c) implementează politicile în domeniul cadastrului funciar;

d) implementează politicile în domeniul delimitării terenurilor proprietate a statului, după caz.

Articolul 8. Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul al doilea/de nivel special

În domeniul relaţiilor funciare, autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi Adunarea Populară a UTA Găgăuzia au următoarele competenţe:

a) decid cu privire la schimbul terenurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale aflate pe teritoriul acestora;

b) coordonează suprafeţele de teren care rămân în proprietatea statului în limita unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea sau a UTA Găgăuzia;

c) decid, în condiţiile legii, cu privire la hotarele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea;

d) schimbă destinaţia terenurilor proprietate a raionului, municipiului sau a UTA Găgăuzia în modul stabilit de prezentul cod;

e) aprobă modificarea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale în cazul transmiterii unor terenuri din componenţa unei unităţi administrativ-teritoriale de nivelul întâi în componenţa altei unităţi administrativ-teritoriale de nivelul întâi, în temeiul deciziilor autorităţii deliberative a administraţiei publice locale;

f) decid, în condiţiile legii, în privinţa actelor juridice de administrare privind bunurile din domeniul public al raionului, al municipiului sau al UTA Găgăuzia, precum şi în privinţa actelor juridice de administrare sau de dispoziţie privind bunurile din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea sau al UTA Găgăuzia;

g) expropriază terenuri pentru lucrări de interes local, în conformitate cu Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488/1999.

Articolul 9. Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întâi

(1) În domeniul relaţiilor funciare, autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale de nivelul întâi au următoarele competenţe:

a) stabilesc, în condiţiile legii, hotarele unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întâi;

b) decid cu privire la schimbarea destinaţiei terenurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întâi ori proprietate a persoanei fizice sau juridice, aflate pe teritoriul acesteia, în temeiul cererii proprietarului, cu excepţia terenurilor proprietate a statului, în modul stabilit de prezentul cod;

c) decid, în condiţiile legii, în privinţa actelor juridice de administrare privind bunurile din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale, precum şi în privinţa actelor juridice de administrare sau de dispoziţie privind bunurile din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale;

d) decid cu privire la schimbul terenurilor proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale, aflate pe teritoriul acesteia;

e) decid cu privire la schimbarea modului de folosinţă a terenurilor cu destinaţie agricolă prevăzute la art.23 alin.(2) lit. b), h)k), m) şi n);

f) expropriază terenuri pentru lucrări de interes local, în conformitate cu Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488/1999.

(2) În domeniul relaţiilor funciare, autorităţile executive ale administraţiei publice locale de nivelul întâi au următoarele competenţe:

a) stabilesc şi aprobă iniţial hotarele terenurilor deţinătorilor de teren în cazul terenurilor proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale şi al terenurilor proprietate privată;

b) perfectează şi eliberează actele privind dreptul deţinătorului de teren în cazul terenurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale;

c) asigură perceperea impozitului funciar;

d) asigură stabilirea şi perceperea redevenţei anuale pentru dreptul de superficie, precum şi încasarea plăţilor funciare contractuale pentru terenurile proprietate a unităţii administrativ-teritoriale.

[Art.9 alin.(1) modificat prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Secţiunea a 3-a

Cadastrul funciar

Articolul 10. Noţiunea de cadastru funciar

(1) Cadastrul funciar este un sistem informaţional automatizat care conţine următoarele informaţii cu privire la terenuri:

a) parametrii cantitativi ai terenurilor;

b) parametrii calitativi ai solurilor.

(2) Parametrii cantitativi ai terenurilor includ informaţii cu privire la suprafaţa terenurilor, sistematizate după:

a) destinaţii;

b) moduri de folosinţă;

c) categorii de deţinători de terenuri.

(3) Parametrii calitativi ai terenurilor includ următoarele informaţii cu privire la calitatea solurilor terenurilor cu destinaţie agricolă:

a) nota medie de bonitate;

b) gradul de eroziune.

Articolul 11. Ţinerea cadastrului funciar

(1) La nivel naţional, cadastrul funciar este ţinut de autoritatea administrativă care implementează politicile în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar.

(2) Autoritatea executivă a administraţiei publice locale asigură înregistrarea caracteristicilor terenurilor în sistemul informaţional automatizat al cadastrului funciar.

(3) Cadastrul funciar interacţionează cu alte cadastre de specialitate şi registre de publicitate ce conţin date relevante despre obiectele cadastrului funciar.

(4) Cercetările pedologice necesare pentru ţinerea cadastrului funciar se efectuează de instituţii publice sau private cu laboratoare acreditate în domeniu, o dată la 10–15 ani, iar cercetările agrochimice – o dată la 4 ani. Pe terenurile în care s-au executat lucrări de ameliorare, pe cele în care au avut loc procese de degradare a solului (supraumezire, salinizare, soloneţizare) şi pe cele irigate, cercetările respective se fac ori de câte ori este necesar.

(5) Autoritatea administrativă care implementează politicile în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar la nivel naţional publică cadastrul funciar pe portalul guvernamental al datelor deschise.

(6) Structura cadastrului funciar şi modul de introducere a datelor şi informaţiilor în acest sistem se stabilesc de Guvern.

Articolul 12. Documentele ce confirmă drepturile deţinătorilor de teren

(1) Documentele ce confirmă drepturile deţinătorilor de teren sunt:

a) actele privind dreptul deţinătorului de teren, eliberate de autoritatea administraţiei publice locale de nivelul întâi, în cazul transmiterii de către aceasta a terenurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale, sau de organul abilitat cu administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, în cazul transmiterii de către stat a terenurilor proprietate a statului;

b) certificatul de moştenitor;

c) contractul de vânzare-cumpărare;

d) contractul de superficie;

e) contractul de locaţiune;

f) contractul de comodat;

g) contractul de donaţie;

h) contractul de schimb;

i) contractul de arendă;

j) alte acte juridice care confirmă dreptul asupra terenului conform Codului civil.

(2) Forma titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren se stabileşte de Guvern.

(3) Dreptul de proprietate şi drepturile reale limitate asupra terenului se înregistrează în conformitate cu Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543/1998 şi Codul civil.

Articolul 13. Inadmisibilitatea folosirii terenurilor până la stabilirea hotarelor în natură

Deţinătorii de terenuri nu au dreptul la folosinţa acestora, inclusiv în condiţii de arendă, superficie sau locaţiune, până când hotarele terenurilor în cauză nu sunt stabilite în natură de către:

a) autorităţile administraţiei publice locale, în cazul transmiterii de către acestea a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale;

b) autoritatea administrativă centrală în domeniul administrării şi deetatizării proprietăţii publice, în cazul transmiterii de către stat a terenurilor proprietate publică a statului.

Capitolul II

PROPRIETATEA ASUPRA TERENURILOR

Secţiunea 1

Proprietatea publică asupra terenurilor

Articolul 14. Terenurile proprietate publică

(1) Dreptul de proprietate asupra terenurilor proprietate publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(2) Dreptul de proprietate al statului asupra terenurilor se exercită de către Guvern, prin intermediul autorităţilor administraţiei publice centrale, iar dreptul de proprietate al unităţii administrativ-teritoriale – de către autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale.

Articolul 15. Regimul juridic al terenurilor din domeniul public şi procedura de delimitare

(1) Terenurile din domeniul public formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.

(2) Regimul juridic al terenurilor din domeniul public şi procedura de delimitare a acestora sunt reglementate de Legea nr.29/2018 privind delimitarea proprietăţii publice.

Articolul 16. Transmiterea terenurilor proprietate publică între stat şi autorităţile administraţiei publice locale

(1) Terenurile aflate în proprietatea publică a statului se transmit în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale prin hotărâre de Guvern, cu acordul autorităţii deliberative a administraţiei publice locale/Adunării Populare a UTA Găgăuzia.

(2) Transmiterea terenurilor proprietate publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale din domeniul public în domeniul privat şi viceversa se face prin hotărâre de Guvern sau, după caz, prin decizia autorităţii deliberative a administraţiei publice locale/Adunării Populare a UTA Găgăuzia.

(3) Transmiterea terenurilor proprietate publică a statului din administrarea unei autorităţi a administraţiei publice centrale în administrarea altei autorităţi a administraţiei publice centrale se face prin hotărâre de Guvern.

(4) Transmiterea terenurilor din proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale în proprietatea publică a statului se face printr-o decizie a autorităţii deliberative a administraţiei publice locale/Adunării Populare a UTA Găgăuzia, cu acordul Guvernului.

(5) Transmiterea terenurilor din proprietatea publică a unei unităţi administrativ-teritoriale în proprietatea publică a altei unităţi administrativ-teritoriale se face printr-o decizie a autorităţii administraţiei publice locale a unităţii administrativ-teritoriale în proprietatea căreia se află terenurile respective, la solicitarea autorităţii deliberative a administraţiei publice locale a unităţii administrativ-teritoriale către care sunt transmise terenurile respective.

(6) Schimbul de terenuri proprietate publică a statului cu terenuri proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale se face prin hotărâre de Guvern, cu condiţia existenţei unei decizii a autorităţii deliberative a administraţiei publice locale privind acceptul sau, după caz, solicitarea schimbului de terenuri.

(7) Valoarea terenurilor ce urmează a fi schimbate trebuie să fie echivalentă cu valoarea de piaţă a acestora.

(8) Schimbul de terenuri din domeniul privat al proprietăţii publice a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale cu terenuri proprietate privată a unei persoane fizice sau juridice poate avea loc în procesul de consolidare a terenurilor cu destinaţie agricolă sau pentru soluţionarea unei situaţii litigioase ce poate cauza daune unităţii administrativ-teritoriale, fapt ce rezultă dintr-o expertiză financiar-contabilă sau juridică, sau pentru cauză de utilitate publică. Prevederile alin.(7) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 17. Înstrăinarea terenurilor din domeniul privat al statului/unităţilor administrativ-teritoriale

(1) Un teren din domeniul privat al statului/unităţii administrativ-teritoriale poate fi vândut doar prin licitaţie publică, cu excepţiile prevăzute la alin.(4) şi (7).

(2) Vânzarea-cumpărarea unui teren din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale se face de către autoritatea executivă a administraţiei publice locale, în baza deciziei autorităţii deliberative a acesteia, iar a unui teren din domeniul privat al statului – de către Guvern, prin intermediul autorităţii administrative centrale din domeniul administrării şi deetatizării proprietăţii publice, la preţ de piaţă, care nu va fi mai mic decât preţul determinat conform alin.(18).

(3) La încheierea contractului de vânzare-cumpărare a terenului din domeniul privat al statului/unităţii administrativ-teritoriale, vânzătorul poate stabili grevări, cu titlu provizoriu sau perpetuu, în sarcina dobânditorilor, care vor subzista şi în sarcina dobânditorilor subsecvenţi.

(4) Un teren care, după parametri şi amplasare, nu poate fi utilizat ca bun imobil independent conform normativelor din domeniu se vinde prin licitaţie către deţinătorii de terenuri adiacente. În cazul în care există un singur deţinător de teren adiacent, vânzarea-cumpărarea terenului care nu poate fi utilizat ca un bun imobil independent se face direct către unicul deţinător de teren adiacent printr-un contract de vânzare-cumpărare.

(5) Prevederile alin.(4) se aplică şi în cazul transmiterii cu drept de superficie, de locaţiune sau de arendă a unor astfel de terenuri. Celelalte terenuri se transmit cu drept de superficie, de locaţiune şi de arendă prin licitaţie.

(6) La stabilirea hotarelor unui teren de pe lângă casă, în cazul lucrărilor executate la cererea titularului de drept, dacă se constată că suprafaţa, parametrii şi amplasarea terenului depăşesc normele prevăzute de legislaţie şi acesta nu poate fi format ca un bun imobil independent, nici nu poate fi separat astfel încât, în comun cu alte suprafeţe, să formeze un bun imobil independent, autoritatea administraţiei publice locale îl transmite, cu titlu gratuit, în proprietate posesorului de fapt. În cazul în care, după parametri şi amplasare, terenul menţionat poate fi format ca un bun imobil independent, după formare şi înregistrare, acesta se înstrăinează prin licitaţie.

(7) În scopul facilitării procesului de consolidare a terenurilor cu destinaţie agricolă, terenurile din cadrul unui câmp sau al unei porţiuni de câmp ocupate de drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă existente, specificate la art.29 alin.(3), şi/sau de drumuri tehnologice proiectate, dar nerealizate, se vând prin negocieri directe. Vânzarea-cumpărarea acestor terenuri se face la cererea proprietarului terenurilor supuse consolidării, în condiţiile în care terenurile aparţin aceleiaşi persoane, iar procesele tehnologice de prelucrare (întreţinere) a terenurilor adiacente nu vor fi afectate şi căile de acces către alte terenuri şi obiecte existente nu vor fi îngrădite.

(8) În scopul facilitării procesului de consolidare a terenurilor cu destinaţie agricolă, terenurile din cadrul unui câmp sau al unei porţiuni de câmp ocupate de fâşii forestiere proiectate, dar neplantate, se vând prin negocieri directe. Vânzarea-cumpărarea acestor terenuri se face la cererea proprietarului terenurilor supuse consolidării, în condiţiile în care terenurile aparţin aceleiaşi persoane, iar procesele tehnologice de prelucrare (întreţinere) a terenurilor adiacente nu vor fi afectate.

(9) În cazul vânzării unui teren în condiţiile alin.(8), cumpărătorul este obligat să asigure întocmirea proiectului de organizare a teritoriului exploataţiei agricole, care, pe lângă alte elemente, trebuie să conţină proiectarea fâşiilor forestiere pe o suprafaţă nu mai mică decât suprafaţa terenului vândut în condiţiile alin.(8), iar în cazul micşorării acestei suprafeţe, să conţină o justificare argumentată. De asemenea, cumpărătorul este obligat să asigure plantarea fâşiilor forestiere antierozionale şi amenajarea hidrologică a terenului, în conformitate cu proiectul menţionat, elaborat de o instituţie publică sau privată din domeniu. Cumpărătorul dobândeşte dreptul de proprietate sub condiţia suspensivă a executării obligaţiilor prevăzute.

(10) Autoritatea executivă a administraţiei publice locale asigură ca obligaţiile prevăzute la alin.(9) şi condiţia suspensivă să fie prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare.

(11) Termenul de executare de către cumpărător a obligaţiilor prevăzute la alin.(9) este de până la 2 ani din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenului.

(12) În cazul neexecutării de către cumpărător a obligaţiilor în termenul indicat la alin.(11), plata achitată pentru cumpărarea terenului se restituie şi dreptul de proprietate constituit sub condiţia suspensivă se stinge de plin drept, iar dreptul transmis trece înapoi de plin drept la data restituirii plăţii.

(13) În cazul executării de către cumpărător a obligaţiilor în termenul indicat la alin.(11), autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să monitorizeze timp de 2 ani implementarea prevederilor proiectului de organizare a teritoriului exploataţiei agricole.

(14) Până la executarea obligaţiilor prevăzute la alin.(9) se interzice înstrăinarea sau grevarea terenului dobândit în condiţiile alin.(8).

(15) Plata pentru vânzarea-cumpărarea terenului din domeniul privat al statului/unităţii administrativ-teritoriale se face integral, într-un termen ce nu va depăşi 90 de zile calendaristice de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

(16) În cazul în care nu achită plata pentru vânzarea-cumpărarea terenului în termenele stabilite în contract, în condiţiile alin.(15), cumpărătorul plăteşte pentru fiecare zi de întârziere o penalitate de 0,1% din suma neachitată precum şi dobânda de întârziere.

(17) Mijloacele băneşti rezultate din vânzarea terenurilor din domeniul privat al statului se varsă la bugetul de stat, iar cele rezultate din vânzarea terenurilor din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale – la bugetul unităţii administrativ-teritoriale respective.

(18) Preţul de vânzare-cumpărare a terenurilor din domeniul privat al statului/unităţilor administrativ-teritoriale se determină de către un evaluator conform Legii nr.989/2002 cu privire la activitatea de evaluare.

(19) Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale decide asupra transmiterii în proprietate, cu titlu gratuit, a unor sectoare de teren din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, având destinaţia construcţii şi amenajări. Terenurile respective sunt transmise familiilor tinere pentru construcţia caselor de locuit în localităţile rurale (până la 0,12 hectare per familie) până la epuizarea acestora.

(20) Transmiterea sectoarelor de teren conform alin.(19), în mod repetat, în favoarea aceloraşi beneficiari, este interzisă.

(21) În cazul în care proprietarul clădirii ori al unităţii din condominiu deţine doar un drept de superficie asupra terenului condominiului sau un alt drept prevăzut de legislaţie, altul decât dreptul de proprietate, raporturile funciare conexe cad sub incidenţa Legii nr.187/2022 cu privire la condominiu.

(22) Autentificarea notarială a contractelor de vânzare-cumpărare a terenurilor este obligatorie, cu excepţia contractelor de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole proprietate privată cu suprafaţa de până la 0,25 hectare, atribuite conform art.12 din Codul funciar nr.828/1991, confirmate prin certificatul eliberat de autoritatea administraţiei publice locale de nivelul întâi respectivă.

[Art.17 alin.(6) completat prin Legea nr.176 din 03.07.2025, în vigoare 31.08.2025]

[Art.17 alin.(22) introdus prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 18. Terenurile aferente

(1) Se consideră teren aferent terenul pe care sunt amplasate nemijlocit una sau mai multe construcţii, inclusiv una sau mai multe unităţi din condominiu, împreună cu terenul adiacent, utilizat efectiv conform schemei procesului tehnologic şi/sau pentru deservirea acestora.

(2) În cazul terenurilor proprietate publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale pentru care s-a instituit dreptul de superficie prin efectul legii în folosul proprietarului construcţiei sau al proprietarilor încăperilor izolate din construcţie, hotarele terenului aferent se stabilesc de către autoritatea administrativă centrală în domeniul administrării şi deetatizării proprietăţii publice sau de către autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale de nivelul întâi.

Articolul 19. Înstrăinarea terenurilor aferente din domeniul privat al statului/unităţilor administrativ-teritoriale

(1) Vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale se face de către autorităţile administraţiei publice locale, iar a terenurilor din domeniul privat al statului aferente bunurilor imobile proprietate privată – de către autoritatea administrativă centrală în domeniul administrării şi deetatizării proprietăţii publice, care, în numele statului, încheie contracte de vânzare-cumpărare.

(2) În cazul vânzării-cumpărării unui teren aferent din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, cumpărătorul depune o cerere adresată autorităţii executive a administraţiei publice locale din unitatea administrativ-teritorială în care este amplasat terenul, iar în cazul vânzării-cumpărării unui teren aferent din domeniul privat al statului, cererea se depune la autoritatea administrativă centrală în domeniul administrării şi deetatizării proprietăţii publice.

(3) La cererea prevăzută la alin.(2) cumpărătorul anexează schema terenului aferent, elaborată de un specialist care deţine certificat de atestare tehnico-profesională în construcţii, planul geometric, copia buletinului de identitate sau a paşaportului, copiile documentelor în baza cărora dreptul de proprietate asupra bunului amplasat pe terenul solicitat spre cumpărare a fost înscris în Registrul bunurilor imobile, autorizaţia de construire şi actul de inspectare a construcţiei în cazul construcţiilor nefinalizate.

(4) Pentru vânzarea-cumpărarea unui teren aferent din domeniul privat al statului se prezintă suplimentar avizul autorităţii administraţiei publice centrale în administrarea căreia se află terenul şi/sau întreprinderea/instituţia care gestionează terenul şi/sau clădirile amplasate pe terenul supus vânzării, după caz.

(4¹) Preţul de vânzare-cumpărare a terenurilor aferente din domeniul privat al statului/unităţilor administrativ-teritoriale se determină de către un evaluator conform Legii nr.989/2002 cu privire la activitatea de evaluare.

(5) Autoritatea administrativă centrală în domeniul administrării şi deetatizării proprietăţii publice, în termen de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii şi a documentelor anexate prevăzute la alin.(3) şi (4), le examinează şi îi comunică în scris cumpărătorului acordul sau refuzul de a vinde terenul aferent, indicând motivele ce fac imposibilă vânzarea-cumpărarea acestuia.

(6) La prezentarea cererii şi a documentelor indicate la alin.(3), secretarul consiliului local le înregistrează şi, în termen de 30 de zile calendaristice de la data depunerii cererii, examinează posibilitatea vânzării terenului aferent solicitat, apoi prezintă documentele necesare autorităţii deliberative a administraţiei publice locale pentru adoptarea deciziei privind vânzarea terenului aferent.

(7) După adoptarea deciziei respective, autoritatea executivă a administraţiei publice locale asigură întocmirea şi semnarea contractului de vânzare-cumpărare a terenului aferent, eliberând cumpărătorului două exemplare pentru autentificare notarială. Cumpărătorul asigură autentificarea notarială a contractului de vânzare-cumpărare pentru două exemplare şi le depune la organul cadastral teritorial.

(8) La adoptarea deciziei privind vânzarea unui teren aferent, în cazul fiecărui teren aparte, autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale trebuie să ţină cont de interesele proprietarilor obiectelor amplasate pe terenul cu acelaşi număr cadastral şi de interesele proprietarilor de terenuri adiacente.

(9) În cazul refuzului de a vinde terenul aferent, autoritatea administraţiei publice locale îi prezintă cumpărătorului, în termen de 30 de zile calendaristice, un răspuns în scris, în care indică motivele ce fac imposibilă vânzarea-cumpărarea terenului aferent.

(10) Suprafaţa terenului aferent folosit în procesul tehnologic se stabileşte în conformitate cu documentele normative în construcţii şi normele de urbanism, în baza schemei terenului aferent, elaborată de un specialist care deţine certificat de atestare tehnico-profesională în construcţii. În procesul elaborării schemei terenului aferent, în funcţie de destinaţia acestuia, vor fi solicitate, după caz, avize ale autorităţilor pentru protecţia mediului, pentru silvicultură, pentru urbanism, ale altor autorităţi interesate.

(11) Schema terenului aferent, elaborată conform alin.(10), se coordonează cu organul local de arhitectură şi urbanism.

(12) Terenul aferent neutilizat pentru necesităţi tehnologice este administrat de autoritatea administraţiei publice locale, respectiv, de autoritatea administrativă centrală în domeniul administrării şi deetatizării proprietăţii publice.

(13) În cazul în care pe un teren aferent sunt amplasate mai multe construcţii cu titulari diferiţi şi/sau cu moduri de folosinţă diferite (locative/nelocative), determinarea suprafeţei terenului aferent fiecărei construcţii în parte se face la cererea persoanei/persoanelor interesate, în baza schemei terenului aferent. În cazul în care dreptul de proprietate asupra încăperilor dintr-o construcţie aparţine mai multor proprietari, după înregistrarea cotelor-părţi din construcţie, toţi coproprietarii construcţiei au dreptul de a cumpăra terenul aferent ca proprietate comună pe cote-părţi, fiecare achitând un preţ proporţional cotei deţinute.

(14) Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale transmite în proprietate persoanelor fizice şi juridice, cu titlu gratuit, eliberându-le titluri de autentificare a dreptului deţinătorilor de teren, sectoarele de teren ocupate de case individuale care se află în proprietate privată a acestora. Prevederile prezentului alineat se aplică terenurilor care reprezintă loturi de pământ de pe lângă casă, repartizate în conformitate cu legislaţia.

(15) Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale transmite, cu titlu gratuit, terenurile aferente caselor de locuit cu mai multe apartamente privatizate, care nu constituie blocuri de locuit, în proprietatea comună, pe cote-părţi, a proprietarilor apartamentelor respective, proporţional suprafeţelor privatizate de fiecare dintre aceştia.

[Art.19 alin.(14) completat prin Legea nr.176 din 03.07.2025, în vigoare 31.08.2025]

[Art.19 alin.(4¹),(14),(15) introduse prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Secţiunea a 2-a

Proprietatea privată asupra terenurilor

Articolul 20. Reglementarea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

(1) Dreptul de proprietate privată şi drepturile reale limitate asupra terenurilor sunt reglementate de prevederile Codului civil, ţinându-se cont de particularităţile stabilite de prezentul cod.

(2) Dreptul de proprietate privată asupra terenurilor poate fi limitat în măsura prevăzută de prezentul cod sau de alte acte normative, precum şi de drepturile terţilor.

Articolul 21. Subiecţii dreptului de proprietate privată

(1) Dreptul de proprietate privată asupra terenurilor poate fi dobândit, în condiţiile legii, de persoane fizice şi juridice, cu excepţiile stabilite de prezentul cod.

(2) Persoana fizică sau juridică străină, sau persoana juridică al cărei capital social conţine investiţii străine, sau care are în calitate de administrator ori fondator (asociat), ori acţionar persoane fizice sau juridice străine, sau persoanele juridice al căror capital social conţine investiţii străine, sau beneficiarii efectivi ai acestora nu pot dobândi sau deţine drept de proprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricolă ori asupra terenurilor destinate fondului forestier prin acte juridice între vii, sub sancţiunea nulităţii absolute a actului juridic de dobândire.

(3) În cazul dobândirii prin succesiune, prin hotărârea instanţei de judecată sau prin ipotecă a terenurilor menţionate la alin.(2), succesorii sunt obligaţi să îl înstrăineze în termen de un an, calculat de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului.

(4) Dacă, în termenul stabilit la alin.(3), persoana care nu are dreptul să deţină în proprietate terenul cu destinaţie agricolă sau terenul destinat fondului forestier nu a înstrăinat terenul în cauză, autoritatea administraţiei publice locale va solicita instanţei de judecată înstrăinarea acestuia în condiţiile art.539 din Codul civil nr.1107/2002.

Articolul 22. Obligaţiile proprietarului de terenuri şi ale altor deţinători de terenuri

(1) Proprietarul de terenuri şi alţi deţinători de terenuri au următoarele obligaţii:

a) respectarea hotarelor terenului, asigurarea integrităţii bornelor de delimitare a hotarelor terenului;

b) înregistrarea dreptului asupra terenului în registrele de publicitate corespunzătoare;

c) respectarea reglementării tehnice "Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole";

d) respectarea dreptului de vecinătate;

e) neadmiterea acţiunilor ce ar putea afecta cantitativ sau calitativ terenurile vecine;

f) aplicarea măsurilor de protecţie a solului împotriva poluării;

g) aplicarea măsurilor de ameliorare a solului în baza reglementărilor tehnice de protecţie a solului;

h) preîntâmpinarea degradării şi distrugerii învelişului de sol, a altor urmări negative cauzate de factorul natural, precum şi de cel antropic;

i) combaterea eroziunii solului şi stabilizarea alunecărilor de teren;

j) folosirea terenului conform destinaţiei;

k) întreţinerea terenului în stare fitosanitară (combaterea răspândirii buruienilor);

l) achitarea impozitelor, a taxelor şi a altor plăţi aferente deţinerii terenului;

m) notificarea în scris a autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întâi, în termen de 30 de zile calendaristice, despre schimbarea modului de folosinţă a terenului cu destinaţie agricolă;

n) aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a degradării fizice, salinizării şi a soloneţizării secundare a solului;

o) amenajarea antierozională a terenului în scopul combaterii eroziunii solului şi efectuarea lucrărilor de ameliorare a solului erodat.

(2) În cazurile de transmitere a terenului în folosinţă sau în posesiune, obligaţiile stabilite de prezentul cod revin persoanei care a dobândit folosinţa sau posesiunea terenului, cu excepţia obligaţiei stabilite la alin.(1) lit.m), dacă actul juridic de transmitere nu prevede altfel.

Capitolul III

TERENURILE CU DESTINAŢIE AGRICOLĂ

Secţiunea 1

Clasificarea terenurilor cu destinaţie agricolă

Articolul 23. Moduri de folosinţă a terenurilor cu destinaţie agricolă

(1) Terenurile cu destinaţie agricolă, indiferent de forma de proprietate, sunt folosite pentru desfăşurarea activităţii în scopul obţinerii de produse agricole, pentru amplasarea infrastructurii agricole, pentru obţinerea produselor energetice şi a energiei regenerabile, precum şi în alte moduri conform alin.(2).

(2) Terenurile cu destinaţie agricolă au următoarele moduri de folosinţă:

a) terenuri pentru obţinerea producţiei agricole;

b) terenuri pentru amplasarea infrastructurii agricole;

c) terenuri pentru cultivarea culturilor de plante energetice lemnoase;

d) terenuri pentru instalarea sistemelor fotovoltaice solare;

e) terenuri pentru construcţia instalaţiilor eoliene;

f) terenuri pentru construcţia sistemelor de stocare a energiei în baterii;

g) terenuri pentru construcţia instalaţiilor de biogaz;

h) terenuri pentru înfiinţarea fâşiilor forestiere de protecţie a câmpurilor;

i) terenuri pentru amenajarea drumurilor tehnologice şi de exploatare agricolă;

j) terenuri pentru cultivarea loturilor pomicole în cadrul întovărăşirilor pomicole;

k) terenuri pentru ameliorarea terenurilor degradate;

l) terenuri pentru grădini;

m) terenuri pentru amplasarea pensiunilor agroturistice;

n) terenuri pentru păşuni şi fâneţe

(3) Obiectele de infrastructură se amplasează pe terenurile cu destinaţie agricolă în baza documentaţiei de proiect şi în baza autorizaţiei de construire, eliberată în condiţiile legii, după decopertarea stratului de sol fertil şi depozitarea lui în locurile stabilite de autorităţile cu atribuţii în domeniul mediului.

[Art.23 alin.(2) în redacţia Legii nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

[Art.23 alin.(2),(3) modificate prin Legea nr.30 din 27.02.2025, în vigoare 06.03.2025]

Articolul 24. Terenurile pentru obţinerea producţiei agricole

Terenurile pentru obţinerea producţiei agricole includ suprafeţele de teren arabil, inclusiv serele, solariile şi răsadniţele, pârloaga (suprafeţele de teren arabil lăsate necultivate unul sau mai mulţi ani pentru refacerea fertilităţii solului), livezile, viile, plantaţiile de nuci, plantaţiile de dud, plantaţiile eterooleaginoase, plantaţiile de arbuşti fructiferi şi plantaţiile agroforestiere şi silvopastorale.

[Art.24 în redacţia Legii nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 25. Terenurile pentru amplasarea infrastructurii agricole

Terenurile pentru amplasarea infrastructurii agricole includ suprafeţele de teren ocupate de depozite, de frigidere pentru păstrarea produselor agricole, de hale destinate procesării primare a produselor agricole perisabile de origine vegetală sau animală, destinate infrastructurii postrecoltare şi infrastructurii pentru cercetări ştiinţifico-practice, de făţări, de ateliere pentru reparaţia şi păstrarea mecanismelor (agregatelor) agricole, de ferme zootehnice, de infrastructura pentru procesarea primară a producţiei, de fântâni de mină, de sonde care alimentează cu apă obiectele infrastructurii agricole, de sonde pentru irigare, de staţii de epurare ale infrastructurii agricole dacă sunt parte din procesul tehnologic al acestora, de laboratoare de încercări acreditate pentru domeniul agriculturii şi industriei alimentare, de iazuri antierozionale, de bazine de acumulare a apelor pluviale la irigare, de instalaţii pentru desecare şi irigare, dacă nu au fost transmise la o altă categorie de destinaţie.

[Art.25 în redacţia Legii nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 26. Terenurile pentru culturi de plante energetice lemnoase

(1) Terenurile pentru culturi de plante energetice lemnoase includ terenurile ocupate de culturile de plante energetice lemnoase, cu excepţia celor amplasate pe terenurile destinate fondului apelor.

(2) Pentru terenurile de calitate superioară se identifică doar speciile de plante energetice lemnoase care nu vor afecta negativ calitatea solului sau procesul pedogenetic al resurselor de sol ale terenurilor respective şi care vor îmbunătăţi calitatea acestora.

(3) Culturile de plante energetice lemnoase sunt testate şi recomandate spre cultivare de autorităţile administrative centrale cu atribuţii în domeniul agriculturii şi mediului, în condiţii de amenajare antierozională a terenurilor respective pentru prevenirea eroziunii şi asigurarea conservării solului.

Articolul 27. Terenurile pentru sisteme fotovoltaice solare

(1) Terenurile pentru sisteme fotovoltaice solare includ terenurile ocupate de instalaţiile de panouri fotovoltaice solare, fixate la sol printr-o structură metalică, conform normelor tehnice elaborate de organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea şi promovarea surselor de energie regenerabilă.

(2) Terenurile pentru sisteme fotovoltaice solare se menţin înierbate.

Articolul 27¹. Terenurile pentru construcţia instalaţiilor eoliene

Terenurile pentru construcţia instalaţiilor eoliene includ terenurile ocupate de instalaţiile eoliene, precum şi de instalaţiile şi echipamentele integrate în ciclul tehnologic de producere a energiei electrice.

[Art.27¹ introdus prin Legea nr.30 din 27.02.2025, în vigoare 06.03.2025]

Articolul 27². Terenurile pentru construcţia sistemelor de stocare a energiei în baterii

Terenurile pentru construcţia sistemelor de stocare a energiei în baterii includ terenurile ocupate de instalaţiile sistemelor de stocare a energiei în baterii şi instalaţiile de racordare necesare, precum şi de alte instalaţii şi echipamente integrate în ciclul tehnologic de stocare a energiei electrice.

[Art.27² introdus prin Legea nr.30 din 27.02.2025, în vigoare 06.03.2025]

Articolul 27³. Terenurile pentru construcţia instalaţiilor de biogaz

Terenurile pentru construcţia instalaţiilor de biogaz includ terenurile ocupate de instalaţiile de biogaz, precum şi de clădirile, instalaţiile şi echipamente integrate în ciclul tehnologic de producere a energiei electrice.

[Art.27³ introdus prin Legea nr.30 din 27.02.2025, în vigoare 06.03.2025]

Articolul 28. Terenurile pentru fâşii forestiere de protecţie a câmpurilor

(1) Terenurile pentru fâşii forestiere de protecţie a câmpurilor includ terenurile, aflate în diferite grade de degradare, ocupate sau proiectate pentru a fi ocupate de fâşii forestiere de protecţie a câmpurilor.

(2) Terenurile proiectate pentru a fi ocupate de fâşii forestiere, dar neplantate, implicate într-un singur proces tehnologic, pot fi vândute în condiţiile stabilite la art.17 alin.(8)–(14).

(3) Reducerea suprafeţei terenurilor pentru fâşii forestiere de protecţie a câmpurilor, indiferent de forma de proprietate, este interzisă.

Articolul 29. Terenurile pentru drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă

(1) Drumurile tehnologice şi de exploatare agricolă proprietate publică sunt de interes general, fiind integrate în organizarea şi amenajarea teritoriului, stabilesc legătura între masivele de terenuri şi drumurile publice în scopul efectuării transportului producţiei agricole şi pentru accesul maşinilor agricole necesare în procesul de producţie.

(2) Drumurile tehnologice şi de exploatare agricolă fac parte din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, circuitul civil al acestora fiind limitat în condiţiile legii.

(3) Terenurile cu drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă implicate într-un singur proces tehnologic, după trecerea acestora din domeniul public în domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, pot fi vândute în condiţiile stabilite la art.17 alin.(7).

(4) Transmiterea în administrare/gestiune a terenurilor cu drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă proprietate publică este interzisă.

(5) Prevederile prezentului articol se aplică căilor/drumurilor de acces către obiectivele menţionate la art.23 alin.(2) lit. d)g).

[Art.29 alin.(5) modificat prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

[Art.29 alin.(5) introdus prin Legea nr.30 din 27.02.2025, în vigoare 06.03.2025]

Articolul 30. Terenurile pentru loturi pomicole din cadrul întovărăşirilor pomicole

Terenurile pentru loturi pomicole din cadrul întovărăşirilor pomicole sunt utilizate în scopul obţinerii de produse agricole şi pentru amplasarea infrastructurii agricole în conformitate cu condiţiile stabilite de prezentul cod.

Articolul 31. Terenurile degradate

(1) Terenuri degradate sunt terenurile care, prin diverse procese naturale (eroziune cu apă şi vânt, ravenare, surpare, alunecare, supraumezire) sau antropice de degradare (degradare fizică, dehumificare, soloneţizare, salinizare, hidromorfizare secundară), şi-au pierdut definitiv sau parţial capacitatea productivă, devenind foarte puternic, puternic, moderat ori slab degradate.

(2) Deţinătorii/utilizatorii de terenuri degradate sunt obligaţi să întreprindă măsuri de ameliorare a acestora, elaborate în baza unor investigaţii pedologice.

Articolul 31¹. Terenurile pentru grădini

(1) Terenurile atribuite în proprietate ca loturi de pe lângă casă, în conformitate cu legislaţia, amplasate în extravilanul satului (comunei) sau al oraşului, se consideră terenuri pentru grădini.

(2) Terenurile atribuite în proprietate ca loturi de pe lângă casă (grădini), amplasate adiacent hotarelor intravilanului, se includ în hotarele intravilanului localităţii, se consideră terenuri destinate construcţiilor şi amenajărilor şi se utilizează pentru execuţia construcţiilor locative, cu condiţia introducerii acestora în planul urbanistic general al localităţii.

[Art.31¹ introdus prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 31². Terenurile pentru amplasarea pensiunilor agroturistice

Terenurile pentru amplasarea pensiunilor agroturistice includ terenurile pe care sunt amplasate sau urmează să fie amplasate structuri de primire turistică cu funcţii de cazare care, pe lângă activitatea de turism, exercită una sau mai multe activităţi agricole, inclusiv de producător casnic, precum şi staţiile de epurare aferente structurilor de primire turistică.

[Art.31² completat prin Legea nr.335 din 29.12.2025, în vigoare 23.01.2026]

[Art.31² în redacţia Legii nr.176 din 03.07.2025, în vigoare 31.08.2025]

[Art.31² introdus prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 31³. Terenurile pentru păşuni şi fâneţe

(1) Terenurile pentru păşuni şi fâneţe sunt utilizate pentru păşunatul animalelor şi cositul vegetaţiei ierboase, în conformitate cu condiţiile prevăzute de regulamentul aprobat în acest sens de Guvern.

(2) Terenurile pentru păşuni şi fâneţe trebuie să fie acoperite de vegetaţie ierboasă perenă.

[Art.31³ introdus prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 32. Schimbarea modului de folosinţă a terenurilor cu destinaţie agricolă

(1) Schimbarea modului de folosinţă a unui teren cu destinaţie agricolă în scopurile specificate la art.23 alin.(2) lit. a), c)g) se face de către proprietarul terenului sau de către deţinătorul de teren, cu acordul proprietarului.

(2) Schimbarea modului de folosinţă a unui teren cu destinaţie agricolă în scopurile specificate la art.23 alin.(2) lit. b), h)k), m) şi n) se face în temeiul cererii proprietarului de teren, prin decizia autorităţii deliberative a administraţiei publice locale de nivelul întâi, iar în cazul oraşelor cu statut de municipiu – prin decizia autorităţii deliberative a administraţiei publice locale respective sau a autorităţii administraţiei publice centrale în administrarea căreia se află terenul proprietate a statului.

(3) Schimbarea modului de folosinţă a unui teren cu destinaţie agricolă având modul de folosinţă păşuni şi fâneţe, aflat în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale, se face numai după consultarea preventivă a deţinătorilor de animale.

(4) Proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului agricol se elaborează de către autorităţile/instituţiile de proiectare şi organizare a teritoriului, în baza documentaţiei de amenajare a teritoriului.

(5) Autorităţile administraţiei publice locale, în termenul stabilit la art.60 alin.(1) din Codul administrativ nr.116/2018, examinează demersul şi materialele prezentate de proprietar şi aduc la cunoştinţa acestuia decizia autorităţii deliberative a administraţiei publice locale privind schimbarea modului de folosinţă a terenului cu destinaţie agricolă în scopurile specificate la art.23 alin.(2) lit. b), h)k), m) şi n).

(6) În termen de 30 de zile lucrătoare de la schimbarea modului de folosinţă a terenului cu destinaţie agricolă în scopurile indicate la art.23 alin.(2) lit. a), c)g), proprietarul terenului este obligat să informeze în scris în acest sens autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi, specificând suprafaţa terenului, modul de folosinţă anterior şi cel actual şi numărul cadastral al terenului (pentru terenurile înregistrate), în scopul modificării înscrierilor în cadastrul funciar, sub sancţiunea nulităţii schimbării modului de folosinţă.

[Art.32 alin.(1),(2),(5),(6) modificate prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

[Art.32 alin.(1) modificat prin Legea nr.30 din 27.02.2025, în vigoare 06.03.2025]

Articolul 33. Terenurile cu destinaţie agricolă de calitate superioară

(1) Terenurile cu destinaţie agricolă de calitate superioară sunt terenurile amplasate pe o suprafaţă orizontală (înclinaţia < 1°) şi cvasiorizontală (înclinaţia 1–3°), terenurile cu nota de bonitate a învelişului de sol mai mare de 60 de puncte (indiferent de unitatea de relief pe care sunt amplasate), terenurile irigate, loturile experimentale, terenurile instituţiilor de cercetări ştiinţifice şi ale instituţiilor de învăţământ.

(2) În scopul protecţiei terenurilor cu destinaţie agricolă de calitate superioară se interzice retragerea acestora din circuitul agricol, utilizarea acestora în alte scopuri decât cele agricole sau desfăşurarea pe aceste terenuri a operaţiunilor tehnologice ori de altă natură ce conduc la degradarea solului, cu excepţia cazurilor stabilite la art.58 alin.(6).

(3) Schimbarea destinaţiei terenurilor cu destinaţie agricolă de calitate superioară se efectuează doar în cazuri excepţionale, prin hotărâre de Guvern, în cazul terenurilor proprietate publică a statului, sau prin decizia autorităţii deliberative a administraţiei publice locale de nivelul întâi sau al doilea ori a Adunării Populare a UTA Găgăuzia, în cazul terenurilor proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale. În cazul terenurilor proprietate privată, schimbarea destinaţiei terenurilor cu destinaţie agricolă de calitate superioară se efectuează prin decizia autorităţii deliberative a administraţiei publice locale de nivelul întâi, în limitele teritoriului administrat.

[Art.33 alin.(3) în redacţia Legii nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Secţiunea a 2-a

Arenda terenurilor cu destinaţie agricolă

Articolul 34. Contractul de arendă a terenurilor cu destinaţie agricolă

Contractul de arendă a terenurilor cu destinaţie agricolă se încheie în formă scrisă, conform normelor stabilite de Codul civil.

Articolul 35. Arenda terenurilor cu destinaţie agricolă proprietate publică

(1) Terenurile cu destinaţie agricolă proprietate publică se transmit în arendă prin licitaţie publică de către titularii dreptului de administrare, desemnaţi de Guvern sau de autorităţile administraţiei publice locale, în modul stabilit de Codul civil.

(2) În cazul în care autorităţile administraţiei publice locale decid să transmită în arendă terenuri cu destinaţie agricolă proprietate a unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întâi cu modul de folosinţă păşuni şi fâneţe, acestea sunt transmise în arendă prin licitaţie, doar deţinătorilor de animale care practică zootehnia în exploataţii autorizate conform prevederilor art.18 din Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitară veterinară.

(3) Deţinătorilor de animale care au obţinut dreptul de folosinţă a terenurilor cu destinaţie agricolă proprietate a unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întâi cu modul de folosinţă păşuni şi fâneţe în condiţiile alin.(2) li se transmite şi obligaţia de a executa anual lucrări de întreţinere şi de ameliorare a acestor terenuri, precum şi de sporire a potenţialului lor productiv.

(4) Modul de transmitere în arendă a terenurilor cu destinaţie agricolă proprietate publică a statului se stabileşte de Guvern.

Articolul 36. Transmiterea în arendă a terenurilor cu destinaţie agricolă proprietate privată de către autorităţile administraţiei publice locale

(1) În cazul în care proprietarul unui teren cu destinaţie agricolă nu întreţine terenul în stare fitosanitară (combaterea răspândirii buruienilor) mai mult de 2 ani succesiv, autoritatea administraţiei publice locale poate să îşi rezerve dreptul de a administra terenul respectiv, dispunând transmiterea lui în arendă, în următoarele condiţii:

a) proprietarul terenului este somat în scris ca, în termen de 3 luni, să ia măsurile necesare privind utilizarea terenului;

b) în cazul în care somaţia recepţionată de proprietarul terenului rămâne fără răspuns, autoritatea administraţiei publice locale decide transmiterea acestui teren în arendă prin licitaţie publică sau, după caz, prin negocieri directe unicului deţinător de teren adiacent.

(2) Administrarea terenului cu destinaţie agricolă proprietate privată de către autoritatea administraţiei publice locale nu este un impediment pentru înstrăinarea terenului respectiv de către proprietarul acestuia ori pentru constituirea altor drepturi reale asupra terenului respectiv.

(3) Proprietarul sau dobânditorii legali ai terenului cu destinaţie agricolă pot, în orice moment, printr-o declaraţie scrisă adresată autorităţii administraţiei publice locale, să îşi întoarcă dreptul de a administra terenul, aceasta constituind temei de rezoluţiune imediată a contractului de arendă în condiţiile stabilite de art.1296 alin.(1) lit.c) din Codul civil nr.1107/2002.

(4) Plata pentru arenda terenului cu destinaţie agricolă proprietate privată va fi depozitată pe un cont special al primăriei şi transferată proprietarului terenului din momentul rezoluţiunii contractului de arendă, din această sumă fiind reţinute costurile administrative ale primăriei pentru transmiterea terenului în arendă.

(5) Modul de transmitere în arendă a terenurilor cu destinaţie agricolă proprietate privată de către autorităţile administraţiei publice locale se stabileşte de Guvern.

Articolul 37. Înregistrarea contractului de arendă

(1) Contractul de arendă a terenurilor cu destinaţie agricolă şi a altor bunuri agricole se înregistrează la autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială se află terenurile şi bunurile în cauză sau la organul cadastral teritorial, în modul stabilit de Codul civil.

(2) Organul cadastral teritorial, în termen de o lună de la efectuarea înregistrărilor, prezintă autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întâi din raza sa de activitate informaţia din registrul bunurilor imobile privind notarea arendei, privind modificările la notare sau privind radierea notărilor.

(3) Înregistrarea arendei în registrul contractelor de arendă, ţinut de autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială se află terenul, se efectuează în condiţiile stabilite de Codul civil şi Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543/1998.

Secţiunea a 3-a

Consolidarea terenurilor cu destinaţie agricolă

Articolul 38. Consolidarea terenurilor cu destinaţie agricolă

(1) Consolidarea terenurilor cu destinaţie agricolă reprezintă un complex de acţiuni organizatorice, juridice şi tehnice, întreprinse în scopul optimizării structurii acestor terenuri în funcţie de proprietar, suprafaţă şi amplasament.

(2) Pot fi supuse consolidării terenurile cu destinaţie agricolă situate în limitele aceleiaşi localităţi.

(3) Consolidarea terenurilor cu destinaţie agricolă se efectuează din iniţiativa proprietarilor de terenuri, prin următoarele modalităţi:

a) prin folosirea în comun a terenurilor;

b) prin separare, comasare şi redefinire a hotarelor sectoarelor de teren;

c) prin arendă sau vânzare-cumpărare;

d) prin schimbul sectoarelor de teren între deţinătorii de teren, inclusiv între deţinătorii de teren participanţi la procesul de consolidare;

e) prin alte modalităţi neinterzise de lege.

(4) La consolidarea terenurilor cu destinaţie agricolă sunt respectate următoarele condiţii:

a) consolidarea terenurilor asigură o exploatare mai eficientă a acestora decât până la consolidare;

b) există acordul persoanelor ale căror interese pot fi atinse ca urmare a consolidării terenurilor (creditorii ipotecari, arendaşii);

c) în urma procedurii de consolidare nu se va micşora valoarea terenurilor propuse spre consolidare;

d) consolidarea terenurilor nu va afecta condiţiile de activitate economică a proprietarilor sectoarelor de teren adiacent, neimplicate în procesul de consolidare.

(5) Executantul proiectului de consolidare a terenurilor cu destinaţie agricolă va elabora proiectul de consolidare astfel încât să se asigure existenţa dreptului de ipotecă şi a altor drepturi reale limitate în cazul în care un teren, la momentul consolidării, era ipotecat sau va înştiinţa creditorii ipotecari în vederea luării măsurilor de asigurare a creanţelor lor.

(6) Consolidarea terenurilor cu destinaţie agricolă situate pe pante se efectuează la nivel de bazin de recepţie (hidrografic), în special pentru combaterea eroziunii solului şi stabilizarea alunecărilor de teren.

(7) Instrucţiunea privind modul de consolidare a terenurilor cu destinaţie agricolă se aprobă de organul central de specialitate care asigură elaborarea politicilor în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar.

Articolul 39. Evaluarea terenurilor cu destinaţie agricolă supuse consolidării

(1) Terenurile cu destinaţie agricolă supuse consolidării se evaluează în baza preţului de piaţă.

(2) Sectoarele de teren supuse schimbului trebuie să fie echivalente ca valoare. În cazul în care acestea nu au aceeaşi valoare, diferenţa de valoare poate fi compensată printr-o suprafaţă de teren sau printr-o sumă de bani, cu condiţia că aceasta este prevăzută în contractul de schimb.

Capitolul IV

TERENURILE DESTINATE FONDULUI FORESTIER

Articolul 40. Modurile de folosinţă a terenurilor destinate fondului forestier

Terenurile destinate fondului forestier au următoarele moduri de folosinţă:

a) terenuri acoperite cu păduri;

b) terenuri în curs de regenerare, plantaţii înfiinţate în scopuri forestiere;

c) terenuri destinate împăduririi şi reîmpăduririi;

d) terenuri care servesc nevoilor de cultură forestieră: pepiniere, solarii, plantaje şi culturi de plante-mamă;

e) terenuri care servesc nevoilor de producţie silvice;

f) terenuri care servesc nevoilor administraţiei silvice;

g) terenuri afectate gospodăririi resurselor forestiere (ocupate de construcţii şi terenurile aferente acestora);

h) terenuri neproductive.

Articolul 41. Utilizarea terenurilor destinate fondului forestier

(1) Terenurile destinate fondului forestier proprietate a statului şi proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale sunt utilizate de către întreprinderi, instituţii, organizaţii silvice, precum şi de către persoane fizice conform destinaţiei.

(2) Terenurile destinate fondului forestier proprietate a statului pot fi folosite în alte scopuri decât cele menţionate la art.40, dacă această folosinţă este compatibilă cu interesele gospodăriei silvice, în baza unor condiţii stabilite de Guvern.

(3) Terenurile destinate fondului forestier proprietate privată sunt folosite de către proprietarii acestora conform destinaţiei, în conformitate cu prevederile Codului silvic.

Capitolul V

TERENURILE DESTINATE FONDULUI APELOR

Articolul 42. Structura terenurilor destinate fondului apelor

Terenurile destinate fondului apelor includ terenurile aflate sub ape, albiile cursurilor de apă, cuvetele lacurilor, iazurilor şi ale rezervoarelor de apă, mlaştinile, terenurile pe care sunt amplasate construcţii hidrotehnice şi alte structuri ale serviciului apelor, amenajările piscicole, terenurile repartizate pentru fâşiile de deviere (de pe maluri) a râurilor, a bazinelor de apă, a canalelor magistrale şi a colectoarelor, precum şi terenurile folosite pentru construcţia şi exploatarea instalaţiilor ce asigură necesităţile de apă potabilă, de apă tehnică, de apă curativă şi alte necesităţi de interes public.

Articolul 43. Drepturile asupra terenurilor destinate fondului apelor

(1) Terenurile destinate fondului apelor fac parte din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.

(2) Persoanele fizice şi juridice pot construi bazine de apă, heleşteie, iazuri, construcţii hidrotehnice, alte instalaţii şi canale pe terenurile private, cu excepţia terenurilor ce fac parte din fâşia riverană de protecţie a apelor, fără bararea cursurilor de apă ce fac parte din reţeaua hidrografică, în baza documentaţiei de proiect elaborată conform prevederilor Codului urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023 şi aprobată de instituţiile abilitate în domeniu.

(3) Transmiterea terenurilor destinate fondului apelor din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în administrarea subiecţilor de drept privat este interzisă. Bunurile domeniului public pot fi folosite numai conform destinaţiei şi nu pot fi transmise în comodat persoanelor fizice sau persoanelor juridice cu capital privat.

(4) Modul de valorificare şi metodologia de stabilire a cuantumului minim al redevenţei/chiriei pentru atribuirea în folosinţă a terenurilor fondului apelor sunt reglementate de legislaţia specială.

(5) Pe terenurile destinate fondului apelor (în porţiunea dintre dig şi râu) se interzice excavarea pământului, edificarea unor construcţii sau crearea de alte obstacole care ar împiedica trecerea liberă a apelor de viitură, cu excepţia celor prevăzute de legislaţia din domeniul apelor.

[Art.43 alin.(2) modificat prin Legea nr.236 din 10.07.2025, în vigoare 12.09.2025]

[Art.43 alin.(4) în redacţia Legii nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 44. Fâşiile riverane, zonele de protecţie a apelor şi zonele de protecţie sanitară

(1) Fâşiile riverane, zonele de protecţie a apelor şi zonele de protecţie sanitară se stabilesc, respectiv, de la malurile râurilor şi ale corpurilor de apă, de la staţiile şi posturile hidrometeorologice, de la construcţiile hidrotehnice şi de acumulare a apei, de la prizele de captare şi aprovizionare cu apă potabilă şi tehnologică, de la apeductele magistrale şi interraionale.

(2) Suprafeţele, condiţiile şi modul de utilizare a terenurilor din zonele de protecţie a apelor şi zonele de protecţie sanitară sunt reglementate de legislaţia din domeniile mediului şi sănătăţii şi aplicate în baza unor reglementări aprobate de Guvern.

Capitolul VI

TERENURILE DESTINATE CONSTRUCŢIILOR ŞI AMENAJĂRILOR

Articolul 45. Terenurile destinate construcţiilor şi amenajărilor

(1) Terenurile destinate construcţiilor şi amenajărilor sunt terenuri pe care sunt amplasate sau pot fi amplasate construcţii de orice tip în conformitate cu documentaţia de amenajare a teritoriului şi de urbanism.

(2) Terenurile destinate construcţiilor şi amenajărilor au următoarele moduri de folosinţă:

a) terenuri pentru amplasarea construcţiilor locative;

b) terenuri pentru amplasarea construcţiilor comerciale şi de prestări servicii;

c) terenuri pentru amplasarea construcţiilor publice;

d) terenuri pentru amplasarea construcţiilor industriale;

e) terenuri pentru amplasarea obiectivelor recreative;

f) terenuri pentru amplasarea obiectelor gospodăriei comunale;

g) terenuri pentru amplasarea garajelor.

(3) Regimul juridic al terenurilor destinate construcţiilor şi amenajărilor este reglementat de prezentul cod, de legislaţia din domeniul mediului, al amenajării teritoriului şi urbanismului, precum şi de alte legi speciale.

(4) Modificarea modului de folosinţă a terenurilor din categoria terenurilor destinate construcţiilor şi amenajărilor se efectuează la cererea proprietarului, prin decizia autorităţii deliberative a administraţiei publice locale în ale cărei hotare se află terenul, cu respectarea documentaţiei de amenajare a teritoriului şi de urbanism.

[Art.45 alin.(2) completat, alin.(4) introdus prin Legea nr.176 din 03.07.2025, în vigoare 31.08.2025]

[Art.45 în redacţia Legii nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 46. Terenurile pentru amplasarea construcţiilor locative

Terenurile pentru amplasarea construcţiilor locative includ terenurile pe care sunt amplasate sau urmează să fie amplasate case individuale (case cu curte), blocuri de locuit, locuinţe sociale, locuinţe de serviciu, locuinţe de manevră, hoteluri-azil, cămine, locuinţe cu statut special, case de vacanţă şi structuri de primire turistică cu funcţii de cazare.

Articolul 47. Terenurile pentru amplasarea construcţiilor comerciale şi de prestări servicii

Terenurile pentru amplasarea construcţiilor comerciale şi de prestări servicii includ terenurile pe care sunt amplasate pieţe comerciale, depozite angro, centre comerciale, magazine, bănci şi alte construcţii comerciale şi de prestări servicii.

Articolul 48. Terenurile pentru amplasarea construcţiilor publice

Terenurile pentru amplasarea construcţiilor publice includ terenurile aferente obiectivelor administraţiei publice centrale şi locale, întreprinderilor de stat sau societăţilor comerciale cu capital integral de stat, obiectivelor de învăţământ şi educaţie, obiectivelor de cultură, obiectivelor de sport, obiectivelor de sănătate publică, obiectivelor de cult, cimitirelor, necropolelor şi infrastructurii de gestionare a deşeurilor.

Articolul 49. Terenurile pentru amplasarea construcţiilor industriale

Terenurile pentru amplasarea construcţiilor industriale includ terenurile pe care sunt amplasate sau pot fi amplasate clădiri de producere şi păstrare a utilajelor, instalaţiilor sau dispozitivelor specifice, terenurile destinate efectuării diverselor operaţiuni de păstrare şi livrare a materialelor sau a produselor finite potrivit destinaţiei acestora, precum şi terenurile întreprinderilor de generare a energiei.

Articolul 50. Terenurile pentru amplasarea obiectivelor de transport

[Art.50 abrogat prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 51. Terenurile pentru amplasarea obiectivelor tehnico-edilitare

[Art.51 abrogat prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 52. Terenurile pentru exploatări miniere

[Art.52 abrogat prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 53. Terenurile pentru amplasarea obiectivelor recreative

Terenurile pentru amplasarea obiectivelor recreative includ terenurile utilizate pentru amplasarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor pentru odihnă, turism, precum şi pentru spaţiile verzi ale localităţilor.

Articolul 53¹. Terenurile pentru amplasarea garajelor

Terenurile pentru amplasarea garajelor sunt terenurile atribuite cooperativelor de construcţie a garajelor şi terenurile atribuite pentru garaje individuale.

[Art.53¹ introdus prin Legea nr.176 din 03.07.2025, în vigoare 31.08.2025]

Articolul 54. Terenurile pentru amplasarea obiectelor gospodăriei comunale

Terenurile pentru amplasarea obiectelor gospodăriei comunale includ terenurile utilizate pentru amplasarea staţiilor de epurare a apelor, centralelor electrice de termoficare, cazangeriilor, staţiilor de pompare a apelor, cu excepţia celor de captare, precum şi a fântânilor arteziene.

Capitolul VI¹

TERENURILE DESTINATE TRANSPORTURILOR,

REŢELELOR DE COMUNICAŢII ELECTRONICE

ŞI EXPLOATĂRII MINIERE

[Cap.VI¹ (art.54¹-54¹⁰) introduse prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 54¹. Terenurile destinate transporturilor, reţelelor de comunicaţii electronice şi exploatării miniere

Terenurile destinate transporturilor, reţelelor de comunicaţii electronice şi exploatării miniere au următoarele moduri de folosinţă:

a) terenurile drumurilor publice din intravilan (zona străzilor);

b) terenurile drumurilor publice din extravilan;

c) terenurile transportului feroviar;

d) terenurile transportului aerian;

e) terenurile transportului naval;

f) terenurile transportului prin conducte;

g) terenurile reţelelor electrice;

h) terenurile reţelelor de comunicaţii electronice;

i) terenurile exploatării miniere.

[Art.54¹ introdus prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 54². Terenurile drumurilor publice din intravilan (zona străzilor)

Terenurile drumurilor publice din intravilan (zona străzilor) includ suprafeţele de teren ocupate de partea carosabilă, acostamentele, şanţurile, rigolele, trotuarele, plantaţiile rutiere, pistele pentru ciclişti, suprafeţele adiacente destinate parcării, staţionării sau opririi, precum şi suprafeţele de teren necesare amplasării anexelor acestora.

[Art.54² introdus prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 54³. Terenurile drumurilor publice din extravilan

Terenurile drumurilor publice din extravilan includ suprafeţele de teren ocupate de elementele constructive ale drumului public (ampriza drumului, zonele de siguranţă şi zonele de protecţie).

[Art.54³ introdus prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 54⁴. Terenurile transportului feroviar

Terenurile transportului feroviar includ suprafeţele de teren ocupate de infrastructura feroviară, formată din ansamblul elementelor tehnologice, care cuprinde linii de cale ferată şi alte structuri, staţii de cale ferată, dispozitive de alimentare cu energie electrică, reţele de comunicaţii, sisteme de alarmă, de centralizare şi interblocare, sisteme informaţionale, de comunicare şi de control al traficului, clădiri şi alte edificii speciale pentru deservirea transportului feroviar, amplasate în zona de exploatare a acestuia.

[Art.54⁴ introdus prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 54⁵. Terenurile transportului aerian

Terenurile transportului aerian includ suprafeţele de teren destinate activităţilor aeronautice civile legate de proiectarea, construcţia, atestarea, reparaţia, întreţinerea şi operarea aeronavelor civile, aerodromurilor şi altor obiective de infrastructură aeronautică civilă, celor legate de serviciile de navigaţie aeriană, de pregătirea personalului aeronautic civil, precum şi suprafeţele de teren destinate activităţilor aeronautice civile conexe.

[Art.54⁵ introdus prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 54⁶. Terenurile transportului naval

Terenurile transportului naval includ suprafeţele de teren ocupate de construcţii, instalaţii şi echipamente amplasate pe teritoriul şi în acvatoriul porturilor maritime.

[Art.54⁶ introdus prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 54⁷. Terenurile transportului prin conducte

Terenurile transportului prin conducte includ suprafeţele de teren destinate transportului prin conducte al gazelor naturale, al gazelor petroliere, al hidrocarburilor gazoase artificiale şi al produselor petroliere.

[Art.54⁷ introdus prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 54⁸. Terenurile reţelelor electrice

Terenurile reţelelor electrice includ suprafeţele de teren ocupate de obiecte administrative, pentru producere şi reparaţie, de staţii de transformatoare, de echipamente şi utilaje de transformare şi de comutare, de instalaţii auxiliare ale reţelelor de distribuţie şi transport al energiei electrice, precum şi de obiecte de valorificare a potenţialului de energie din surse regenerabile de energie (instalaţii eoliene, sisteme fotovoltaice solare etc.).

[Art.54⁸ introdus prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 54⁹. Terenurile reţelelor de comunicaţii electronice

Terenurile reţelelor de comunicaţii electronice includ suprafeţele de teren ocupate de reţele de comunicaţii electronice şi/sau de infrastructura asociată acestora, precum şi de clădiri administrative, de baze de producţie, de ateliere pentru reparaţie, de depozite şi de alte construcţii destinate, în special, furnizorilor de reţele de comunicaţii electronice.

[Art.54⁹ introdus prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 54¹⁰. Terenurile exploatării miniere

Terenurile exploatării miniere includ suprafeţele de teren utilizate pentru prospecţiuni şi exploatări miniere sau pentru extragerea de zăcăminte de substanţe minerale utile.

[Art.54¹⁰ introdus prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Capitolul VII

TERENURI CU DESTINAŢIE SPECIALĂ

Articolul 55. Terenurile cu destinaţie specială

(1) Terenurile cu destinaţie specială sunt proprietate a statului.

(2) Terenurile cu destinaţie specială includ terenurile destinate necesităţilor de securitate şi apărare naţională ale Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Poliţiei de Frontieră şi ale Serviciului Vamal, precum şi terenurile puncte de lansare a rachetelor Serviciului Special pentru Influenţe Active asupra Proceselor Hidrometeorologice.

(3) Sunt considerate terenuri destinate necesităţilor de securitate şi apărare naţională:

a) terenurile pe care sunt amplasate obiective militare (imobile, echipamente, instalaţii, cum ar fi: cazărmi, tabere sau raioane de dispunere a uneia ori mai multor unităţi militare, depozite, gări, porturi, aeroporturi, poligoane, nave, ambarcaţiuni, aeronave, transporturi militare, aflate în gestiunea ori încredinţate pentru pază şi apărare Armatei Naţionale);

b) zonele militare restricţionate (zone terestre sau fluviale, aflate sub controlul Armatei Naţionale, în care accesul şi mişcarea personalului şi tehnicii care nu aparţin acesteia sunt limitate conform regulilor stabilite de Ministerul Apărării, după consultarea autorităţilor publice centrale sau locale, după caz);

c) terenurile repartizate pentru amplasarea şi desfăşurarea activităţii unităţilor militare, centrelor de instruire, poligoanelor, aerodromurilor, construcţiilor, instalaţiilor, instituţiilor de învăţământ din domeniul milităriei, autorităţilor administrative şi instituţiilor din subordinea Ministerului Apărării sau a Ministerului Afacerilor Interne;

d) terenurile pe care sunt amplasate încăperi de producţie, administrative, de locuit şi social-culturale aparţinând unităţilor militare şi instituţiilor de învăţământ din domeniul milităriei;

e) spaţiile (poligoanele) pentru parcarea tehnicii militare, terenurile pe care sunt amplasate atelierele de reparaţie, depozitele pentru păstrarea carburanţilor şi a pieselor de schimb, staţiile de alimentare a maşinilor;

f) terenurile pentru decolarea/aterizarea aeronavelor şi a aparatelor de zbor (aerodromurile şi heliporturile), căile ferate de acces;

g) bazinele acvatice de instruire/lacurile de acumulare/iazurile, staţiile de pompare şi epurare a apei, comunicaţiile inginereşti şi plantaţiile de protecţie;

h) amenajările care deservesc activităţile din domeniile securităţii şi apărării naţionale;

i) zonele de control de-a lungul frontierei de stat a Republicii Moldova;

j) terenurile culoarului de frontieră şi fâşia de protecţie a frontierei;

k) alte elemente ale infrastructurii de apărare, stabilite conform prevederilor legislaţiei.

(4) Folosirea terenurilor destinate necesităţilor de securitate şi apărare naţională în alte scopuri este interzisă.

(5) Modul de repartizare şi utilizare a terenurilor cu destinaţie specială se stabileşte de Guvern.

[Art.55 alin.(2) completat prin Legea nr.176 din 03.07.2025, în vigoare 31.08.2025]

Capitolul VIII

TERENURILE DESTINATE OCROTIRII NATURII ŞI

ALE BUNURILOR DE PATRIMONIU CULTURAL

Articolul 56. Terenurile destinate ocrotirii naturii

(1) Terenurile destinate ocrotirii naturii includ terenurile pe care sunt amplasate rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale, rezervaţii peisajere (de peisaj geografic), rezervaţii de resurse, arii cu management multifuncţional, grădini dendrologice, grădini zoologice şi alte obiective şi complexe naturale din cadrul ariilor naturale protejate de stat.

(2) Regimul juridic al terenurilor din cadrul ariilor naturale protejate de stat este reglementat de Legea nr.1538/1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat şi Legea nr.591/1999 cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale.

Articolul 57. Terenuri ale bunurilor de patrimoniu cultural

(1) Terenurile bunurilor de patrimoniu cultural includ terenurile pe care sunt amplasate monumente ce fac parte din patrimoniul cultural, patrimoniul arheologic, monumente de for public, morminte şi opere comemorative de război, dacă acestea nu sunt amplasate pe terenurile dintr-o altă categorie de destinaţie.

(2) Regimul juridic al terenurilor bunurilor de patrimoniu cultural este reglementat de Legea nr.1530/1993 privind ocrotirea monumentelor, Legea nr.218/2010 privind protejarea patrimoniului arheologic, Legea monumentelor de for public nr.192/2011 şi Legea nr.161/2017 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război.

Capitolul IX

SCHIMBAREA DESTINAŢIEI TERENURILOR

Articolul 58. Schimbarea destinaţiei terenurilor

(1) Schimbarea destinaţiei terenurilor, cu excepţia cazului prevăzut la alin.(3), se aprobă prin:

a) hotărâre de Guvern – pentru terenurile proprietate a statului;

b) decizia autorităţii deliberative a administraţiei publice locale din unitatea administrativ-teritorială de nivelul întâi sau al doilea/Adunării Populare a UTA Găgăuzia în a căror proprietate se află terenul;

c) decizia autorităţii deliberative a administraţiei publice locale din unitatea administrativ-teritorială de nivelul întâi – pentru terenurile proprietate privată a persoanei fizice sau juridice, aflate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întâi, în temeiul cererii proprietarului de teren.

(2) Schimbarea destinaţiei terenului în scopul extragerii substanţelor minerale utile poate fi efectuată în temeiul cererii proprietarului de teren sau în temeiul cererii deţinătorului de teren, cu acordul, autentificat notarial, al proprietarului.

(3) Pe terenurile utilizate în scopul extragerii substanţelor minerale utile pot fi amplasate instalaţii şi echipamente tehnologice de prelucrare a materiei prime şi construcţii provizorii demontabile, executate pentru organizarea şantierului, care pot fi reamplasate în procesul exploatării zăcământului în limitele perimetrului minier sau ale perimetrului de exploatare, în baza proiectului perimetrului minier sau al perimetrului de exploatare pentru extragerea substanţelor minerale utile.

(4) În termen de 30 de zile lucrătoare după definitivarea extragerii substanţelor minerale utile, instalaţiile şi echipamentele tehnologice de prelucrare a materiei prime, precum şi construcţiile provizorii demontabile, executate pentru organizarea şantierului, se dezasamblează şi se demolează.

(5) Se interzice schimbarea destinaţiei terenurilor cu destinaţie agricolă, a terenurilor destinate fondului forestier, a terenurilor destinate fondului apelor, a terenurilor pe care sunt amplasate rezervaţii istorico-culturale şi naturale, monumente istorice şi situri arheologice, a terenurilor irigate, a loturilor experimentale, a terenurilor instituţiilor de cercetări ştiinţifice şi ale instituţiilor de învăţământ, precum şi desfăşurarea pe acestea a oricăror activităţi ce contravin destinaţiei acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(6) şi (6¹).

(6) Schimbarea destinaţiei terenurilor cu destinaţie agricolă de calitate superioară poate fi realizată în următoarele cazuri:

a) amplasarea obiectelor liniare (drumuri, linii de comunicaţii electronice, reţele de gaze naturale, de energie electrică, de energie termică, de aprovizionare cu apă şi canalizare, conducte);

[Lit.b) abrogată prin Legea nr.30 din 27.02.2025, în vigoare 06.03.2025]

c) înfiinţarea cimitirelor (administrate de autorităţile administraţiei publice locale);

d) extragerea substanţelor minerale utile în limitele perimetrelor miniere sau ale perimetrelor de exploatare;

e) dezvoltarea infrastructurii urbane/rurale.

(6¹) Schimbarea destinaţiei terenurilor destinate fondului forestier şi a terenurilor destinate fondului apelor poate fi realizată pentru amplasarea obiectelor liniare (drumuri, linii de comunicaţii electronice, reţele de gaze naturale, de energie electrică, de energie termică, de aprovizionare cu apă şi canalizare, conducte).

(7) Schimbarea destinaţiei terenurilor cu destinaţie agricolă de calitate superioară în scopul extragerii substanţelor minerale utile în limitele perimetrelor miniere sau ale perimetrelor de exploatare se face în baza unei analize cost-beneficiu, efectuată de o autoritate/instituţie publică sau privată abilitată în domeniu pe cheltuiala solicitantului şi acceptată de organul central de specialitate al statului care asigură elaborarea politicilor în domeniul mediului.

(8) Schimbarea destinaţiei terenurilor cu destinaţie agricolă în terenuri destinate construcţiilor şi amenajărilor, în scopul dezvoltării infrastructurii urbane/rurale, se poate face cu condiţia includerii acestora în hotarele intravilanului localităţii şi în planul urbanistic general sau în cazurile prevăzute la art.44 alin.(3¹) din Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023.

(9) Construcţia pe teren a unor obiective de protecţie a solului, ameliorative, forestiere nu se consideră schimbare a destinaţiei terenului.

(10) Procedura şi cerinţele specifice de schimbare a destinaţiei terenurilor cu destinaţie agricolă de calitate superioară pentru cazurile prevăzute la alin.(6) lit.a) şi d) şi a terenurilor destinate fondului forestier şi fondului apelor prevăzute la alin.(6¹), precum şi criteriile de selectare a terenurilor cu destinaţie agricolă de calitate superioară şi a terenurilor destinate fondului forestier şi fondului apelor pentru schimbarea destinaţiei acestora în cazurile menţionate la alin.(6) lit.a) şi d) şi la alin.(6¹) se stabilesc de Guvern. La schimbarea destinaţiei terenurilor cu destinaţie agricolă de calitate superioară pentru cazurile prevăzute la alin.(6) lit.c) şi e) se aplică procedura prevăzută la art.59.

(11) Destinaţia terenului se consideră schimbată la data emiterii actului administrativ.

[Art.58 alin.(3),(6),(7) modificate prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

[Art.58 alin.(5) modificat prin Legea nr.176 din 03.07.2025, în vigoare 31.08.2025]

[Art.58 alin.(1),(5),(6),(7),(8) modificate, alin.(6¹) introdus, alin.(10) în redacţie nouă conform Legii nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 59. Modul de schimbare a destinaţiei terenurilor

(1) Deţinătorii de terenuri interesaţi de schimbarea destinaţiei acestora prezintă un demers:

a) autorităţii administrative care implementează politicile în domeniul relaţiilor funciare şi monitoringului funciar – pentru terenurile proprietate a statului, cu acordul prealabil al autorităţii administraţiei publice centrale care administrează terenul;

b) autorităţii executive a administraţiei publice locale – pentru terenurile proprietate a unităţii administrativ-teritoriale respective;

c) autorităţii executive a administraţiei publice locale de nivelul întâi – pentru terenurile proprietate privată.

(2) La demersul privind schimbarea destinaţiei terenurilor, prevăzut la alin.(1), se anexează:

a) o copie a buletinului de identitate (pentru persoanele fizice) sau o copie a deciziei de înregistrare a întreprinderii/instituţiei/organizaţiei şi copia extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice şi al întreprinzătorilor individuali (pentru persoanele juridice);

b) o copie a actului ce confirmă dreptul de proprietate;

c) planul cadastral al terenului;

d) studiul pedologic, elaborat de o instituţie publică sau privată din domeniu (în cazul terenurilor cu destinaţie agricolă şi al celor destinate fondului forestier);

e) după caz, acordul de mediu, emis de autoritatea competentă conform prevederilor Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului;

f) după caz, decizia de casare a plantaţiilor, luată de proprietarul terenului sau de deţinătorul acestuia cu acordul proprietarului (în cazul terenurilor ocupate de plantaţii perene proprietate privată), ori actul de casare a plantaţiilor (în cazul terenurilor ocupate de plantaţii perene proprietate publică);

g) schema de amplasare a obiectivului, avizată de către arhitectul localităţii. În cazul în care există documentaţia de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobată, schema respectivă nu se anexează.

(3) În cazul schimbării destinaţiei terenurilor în scopul exploatării zăcămintelor de substanţe minerale utile, la demersul prevăzut la alin.(1) se anexează suplimentar actul de confirmare a perimetrului minier, proiectul de recultivare a terenurilor sau actul comisiei autorităţii administraţiei publice locale privind finalizarea lucrărilor de recultivare a terenurilor – pentru exploatările în care zăcământul de substanţe minerale utile a fost epuizat (în cazul extinderii carierelor existente ori al solicitării de noi terenuri în localitatea respectivă sau în altă localitate), studiul pedologic privind determinarea notei de bonitate a solului – pentru terenurile reîncadrate în circuit după recultivare, având drept scop calculul prejudiciului cauzat de degradarea calităţii solului.

(4) Nu se permite transmiterea sau schimbarea destinaţiei terenurilor în scopul extinderii carierelor existente de exploatare a zăcămintelor de substanţe minerale utile fără prezentarea actelor privind recultivarea şi reîncadrarea în circuitul agricol a terenurilor transmise anterior, conform proiectului şi a planului calendaristic de exploatare a zăcământului şi de recultivare a terenului.

(5) În cazul schimbării destinaţiei unor terenuri aflate în proprietatea statului, autoritatea administrativă care implementează politicile în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar, în termen de o lună, pregăteşte dosarul în baza documentelor prevăzute la alin.(2) şi (3), în ceea ce priveşte corespunderea acestuia cu prevederile legislaţiei în vigoare, şi îl prezintă organului central de specialitate care asigură elaborarea politicilor în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar pentru promovarea proiectului hotărârii de Guvern.

(6) În cazul schimbării destinaţiei unor terenuri proprietate a unităţii administrativ-teritoriale, autoritatea executivă a administraţiei publice locale, în baza dosarului întocmit şi a documentelor prevăzute la alin.(2) şi (3), prezintă spre adoptare decizia privind schimbarea destinaţiei terenului autorităţii deliberative a administraţiei publice locale de nivelul întâi sau al doilea sau, după caz, Adunării Populare a UTA Găgăuzia.

(7) În cazul schimbării destinaţiei unor terenuri proprietate privată, autoritatea executivă a administraţiei publice locale sau, după caz, Comitetul executiv al Găgăuziei, în baza documentelor prevăzute la alin.(2) şi (3), prezintă spre adoptare decizia privind schimbarea destinaţiei terenului autorităţii deliberative a administraţiei publice locale din unitatea administrativ-teritorială de nivelul întâi pe al cărei teritoriu se află terenul respectiv.

(8) Guvernul, autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale sau Adunarea Populară a UTA Găgăuzia adoptă hotărârea/decizia de schimbare a destinaţiei terenului în termen de o lună de la data la care persoana fizică sau persoana juridică transferă la bugetul autorităţii respective mijloace băneşti în valoare echivalentă cu pierderile cauzate de excluderea terenului din circuitul agricol sau din fondul forestier, conform tarifelor stabilite prin lege.

(9) Schimbarea destinaţiei terenurilor cu destinaţie agricolă şi a terenurilor destinate fondului forestier se face numai după compensarea pierderilor cauzate de excluderea acestora din circuitul agricol sau din fondul forestier.

[Art.59 alin.(2) completat prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 60. Compensarea pierderilor cauzate de schimbarea destinaţiei terenurilor cu destinaţie agricolă şi a celor destinate fondului forestier

(1) Compensarea pierderilor cauzate de schimbarea destinaţiei terenurilor cu destinaţie agricolă şi a celor destinate fondului forestier se face în toate cazurile de către persoanele fizice şi persoanele juridice interesate, indiferent de scopul excluderii terenurilor sau de tipul de proprietate asupra acestora.

(2) Mijloacele băneşti destinate pentru compensarea pierderilor cauzate de schimbarea destinaţiei terenurilor cu destinaţie agricolă şi a celor destinate fondului forestier, precum şi de excluderea terenurilor din circuitul agricol, se încasează la bugetul de stat – în cazul în care decizia a fost aprobată prin hotărâre de Guvern, sau la bugetul local – în cazul în care decizia a fost adoptată de autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale din unitatea administrativ-teritorială de nivelul întâi şi al doilea/de Adunarea Populară a UTA Găgăuzia.

(3) Metodologia de calcul al pierderilor cauzate de trecerea terenurilor cu destinaţie agricolă sau ale fondului forestier la o altă categorie de destinaţie se aprobă de Parlament.

(4) Pierderile cauzate de schimbarea destinaţiei terenurilor cu destinaţie agricolă şi a celor destinate fondului forestier nu se compensează în următoarele cazuri:

a) în cazul unor lucrări de utilitate publică, declarate astfel în condiţiile Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488/1999;

b) în cazul creării parcurilor industriale în condiţiile Legii nr.182/2010 cu privire la parcurile industriale;

c) în cazul unor lucrări de uz public;

d) în cazul terenurilor destinate extinderii sau creării zonelor economice libere, în condiţiile Legii nr.440/2001 cu privire la zonele economice libere;

e) în cazul terenurilor care urmează să fie trecute la categoria de terenuri destinate fondului forestier;

f) în cazul terenurilor pentru grădini şi al terenurilor pentru loturi pomicole din cadrul întovărăşirilor pomicole incluse în teritoriul intravilan prin decizia autorităţii deliberative a administraţiei publice locale, cu modificarea planului urbanistic general al localităţii aprobat;

g) în cazul terenurilor proprietate publică, cu condiţia includerii acestora în hotarele intravilanului localităţii şi în planul urbanistic general, sau în cazurile prevăzute la art.44 alin.(3¹) din Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023.

[Art.60 alin.(4) completat prin Legea nr.176 din 03.07.2025, în vigoare 31.08.2025]

Articolul 61. Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau din fondul forestier

(1) Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau din fondul forestier pentru cercetări geologice, pentru lucrări de cercetare arheologică, pentru instalarea reţelelor de comunicaţii electronice şi infrastructura asociată, pentru instalarea reţelelor de transport şi distribuţie a energiei electrice, a gazelor naturale, a energiei termice, a reţelelor şi sistemelor de aprovizionare cu apă şi canalizare şi a altor instalaţii similare pe terenurile proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale sau proprietate privată se aprobă prin decizia autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întâi şi al doilea, iar în cazul terenurilor proprietate a statului – prin hotărârea Guvernului.

(2) Se permite retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol pentru extragerea, de la adâncimi de până la 5 m, a rocilor sedimentare, a rocilor neconsolidate, a argilei, a argilei nisipoase şi a nisipului argilos, cu acordul proprietarului sau al administratorului terenului, de asemenea pentru construcţia şi extinderea drumurilor publice, căilor ferate, digurilor de protecţie contra inundaţiilor, pentru prevenirea, stoparea şi lichidarea consecinţelor proceselor geologice periculoase, conform cerinţelor stabilite şi aprobate de organul central de specialitate care asigură elaborarea politicilor în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar şi în domeniul mediului.

(3) Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau din fondul forestier în cazurile stabilite la alin.(1) şi (2) se efectuează conform procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, stabilită de Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

(4) Se interzice efectuarea lucrărilor stabilite la alin.(2) pe terenurile cu destinaţie agricolă de calitate superioară şi pe cele destinate fondului forestier acoperite cu vegetaţie forestieră.

(5) Autorităţile şi întreprinderile care beneficiază de retragerea temporară a terenurilor din circuitul agricol sau din fondul forestier în cazurile stabilite la alin.(2) sunt obligate să ia măsurile necesare ca aceste terenuri să fie reîncadrate în circuitul agricol şi în fondul forestier la expirarea termenului aprobat.

(6) Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau din fondul forestier nu va depăşi termenul de doi ani de la data adoptării deciziei.

(7) În cazul necesităţii de a lichida urmările unei avarii sau de a executa lucrări de urgenţă, retragerea temporară a terenului din circuitul agricol sau din fondul forestier se va efectua, indiferent de tipul proprietate, cu acordul proprietarului/ deţinătorului de teren, în condiţiile stabilite de Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488/1999 sau de Legea nr.1384/2002 cu privire la rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public. În toate cazurile, deţinătorii de terenuri au dreptul la despăgubiri.

(8) Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau din fondul forestier se efectuează conform procedurii aprobate de organul central de specialitate care asigură elaborarea politicilor în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar.

[Art.61 alin.(1),(2) modificate prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Articolul 62. Repararea prejudiciilor cauzate deţinătorilor de terenuri

(1) Prejudiciile cauzate deţinătorilor de terenuri prin retragerea temporară a terenurilor lor din circuitul agricol sau din fondul forestier, precum şi prin limitarea drepturilor lor sau prin degradarea calităţii solului ca urmare a activităţii persoanelor juridice sau fizice, sunt reparate integral, inclusiv beneficiul ratat.

(2) Repararea prejudiciilor cauzate deţinătorilor de terenuri şi recultivarea terenurilor afectate sunt puse pe seama persoanelor fizice sau juridice cărora li s-au repartizat terenurile retrase temporar din circuitul agricol sau din fondul forestier, precum şi pe seama persoanelor fizice sau juridice a căror activitate a dus la limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri în legătură cu stabilirea zonelor de protecţie a apelor şi a zonelor de protecţie sanitară sau a dus la degradarea calităţii terenurilor adiacente ori la folosirea acestora în alte scopuri, sau la diminuarea volumului şi a calităţii producţiei agricole ori a volumului şi a calităţii fondului forestierconform cerinţelor stabilite şi aprobate de organul central de specialitate care asigură elaborarea politicilor în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar şi în domeniul mediului.

[Art.62 alin.(2) modificat prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Capitolul X

AMELIORAREA SOLULUI ŞI AMENAJAREA TERENURILOR

Articolul 63. Ameliorarea solului

(1) Ameliorarea solului se realizează prin lucrări de prevenire şi de combatere a proceselor de degradare şi poluare a solului, provocate de fenomene naturale sau cauzate de activităţi economice şi sociale.

(2) Lucrările necesare pentru protecţia şi ameliorarea solului se stabilesc pe bază de studii şi proiecte, întocmite la cerere de instituţiile de cercetare şi proiectare în domeniul îmbunătăţirilor funciare, în corelare cu cele de organizare şi amenajare a teritoriului, şi se execută de către deţinătorii de terenuri sau de către întreprinderile specializate în domeniul îmbunătăţirilor funciare conform condiţiilor şi procedurilor stabilite.

(3) Statul sprijină realizarea lucrărilor de protecţie şi ameliorare a solului prin implementarea politicilor în domeniu, suportând parţial sau în totalitate cheltuielile în limita alocaţiei bugetare aprobate.

(4) Terenurile care, prin degradare şi poluare, şi-au pierdut, parţial sau în totalitate, capacitatea de producţie a culturilor agricole vor fi constituite în perimetre de ameliorare.

(5) Perimetrul de ameliorare se constată, se delimitează şi se selectează în baza investigaţiilor pe teren, de către specialiştii administraţiei publice locale care, după caz, pot solicita asistenţa şi consultanţa unor experţi din domeniu, unor instituţii de cercetare de profil sau a unor instituţii implementatoare, conform condiţiilor şi procedurilor privind activităţile de îmbunătăţiri funciare, protecţie, conservare şi sporire a fertilităţii solurilor, stabilite de Guvern.

Articolul 64. Obligativitatea măsurilor de protecţie şi ameliorare a solului

(1) Terenurile se utilizează în baza proiectelor de organizare şi amenajare a teritoriului, aprobate de autorităţile administraţiei publice locale, care includ măsuri obligatorii de protecţie şi ameliorare a solului.

(2) În cadrul proiectelor de organizare şi amenajare a teritoriului, măsurile de protecţie şi ameliorare a solului se stabilesc în funcţie de complexitatea şi dimensiunile terenului.

(3) Pentru a evita şi a minimaliza diversele forme de degradare a solului, precum: eroziunea cu apă şi/sau eoliană, reducerea rezervelor de humus şi elemente biofile, compactarea, supraumezirea, salinizarea şi soloneţizarea, alunecarea şi surparea de teren, poluarea fizică, chimică sau biologică, deţinătorii de terenuri sunt obligaţi să anunţe autorităţile administraţiei publice locale şi pe cele de protecţie a mediului în cazul unor accidente cu impact poluant.

(4) Autorităţile administraţiei publice locale şi cele de protecţie a mediului vor întreprinde măsuri de remediere a terenurilor degradate.

(5) În vederea monitorizării stării de toxicitate a solului, deţinătorii de terenuri solicită instituţiilor specializate evaluarea periodică a acestora, după cum urmează:

a) în cazul unor riscuri sporite – o dată la 5–7 ani;

b) în cazul unor riscuri moderate – o dată la 10–15 ani;

c) în cazul unor riscuri reduse – o dată la 15–25 de ani.

(6) Evaluarea stării de toxicitate a solului se efectuează pe cheltuiala deţinătorilor de teren şi/sau din mijloacele bugetare alocate în modul stabilit.

(7) Deţinătorii de terenuri vor respecta valorile-limită ale cantităţilor de metale grele introduse în sol pe unitatea de suprafaţă şi într-o unitate de timp, prevăzute în Reglementarea tehnică "Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole", aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1157/2008.

(8) Deţinătorii de terenuri sunt obligaţi să efectueze analiza solului până la utilizarea nămolurilor şi să se asigure că nămolurile ce urmează a fi utilizate pe soluri au fost tratate.

Articolul 65. Măsurile de protecţie şi ameliorare a solului

În cadrul proiectelor de organizare şi amenajare a teritoriului se aplică următoarele măsuri de protecţie şi de ameliorare a calităţii solului:

a) teritorial-organizatorice;

b) agroameliorative;

c) silvoameliorative;

d) hidroameliorative.

Articolul 66. Măsurile teritorial-organizatorice

(1) Măsurile teritorial-organizatorice de protecţie şi ameliorare a solului includ următoarele activităţi:

a) revizuirea structurii folosinţelor agricole şi silvice în raport cu natura proceselor de degradare, cu condiţiile de relief şi cu clima;

b) organizarea măsurilor de protecţie antierozională pentru terenurile arabile;

c) amplasarea în asolamente a culturilor care protejează terenurile contra eroziunii pe versanţi;

d) respectarea principiilor antierozionale de cultivare a plantelor;

e) dirijarea funcţionării tuturor sistemelor de folosire raţională a terenurilor;

f) organizarea corectă a teritoriului în conformitate cu limita ecologică a landşaftului.

(2) Responsabilitatea aplicării măsurilor teritorial-organizatorice de protecţie şi ameliorare a solului le revine deţinătorilor de terenuri.

Articolul 67. Măsurile agroameliorative

(1) Pentru fiecare teren, proiectul de organizare şi amenajare a acestuia include recomandării concrete de aplicare a măsurilor agroameliorative.

(2) Măsurile agroameliorative includ următoarele activităţi:

a) de precauţie şi măsuri de prevenire a deteriorării fizice a solului;

b) de prevenire a degradării şi de refacere a structurii solului;

c) de prevenire a eroziunii solului în cadrul plantaţiilor multianuale;

d) de prevenire a epuizării fertilităţii solului;

e) de prevenire a poluării fizice, chimice şi biologice a solului;

f) de atenuare a secetei pedologice.

Articolul 68. Măsurile silvoameliorative

(1) Măsurile silvoameliorative includ activităţi de prevenire a eroziunii solului.

(2) Fâşiile forestiere de protecţie a câmpurilor şi plantaţiile forestiere se înfiinţează în baza unor proiecte de organizare a teritoriului, în funcţie de condiţiile concrete ale fiecărui teren, concomitent cu amenajarea hidrologică a terenurilor.

(3) La formarea unui teren se va ţine cont de necesitatea creării unor fâşii forestiere.

(4) Măsurile silvoameliorative se efectuează pe cheltuiala proprietarului de teren şi/sau din mijloacele bugetare alocate în modul stabilit întreprinderilor specializate conform condiţiilor şi procedurilor stabilite de organul central de specialitate care asigură elaborarea politicilor în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar.

Articolul 69. Măsuri hidroameliorative

(1) Măsurile hidroameliorative includ următoarele activităţi:

a) de prevenire şi combatere a alunecărilor de teren;

b) de prevenire a formării excesului sau deficitului de umiditate.

(2) Măsurile hidroameliorative (construcţia şi exploatarea sistemelor de irigare, construcţia şi exploatarea sistemelor de desecare şi de drenaj) se aplică în baza unor proiecte aprobate de instituţiile de proiectare din domeniu, în funcţie de caracteristicile concrete ale fiecărui teren, în cazurile în care măsurile teritorial-organizatorice, agroameliorative şi silvoameliorative nu aduc rezultatul scontat.

(3) În vederea prevenirii degradării solului prin irigare, laboratoarele acreditate în domeniu efectuează analiza chimică a apei pentru irigare şi apreciază pretabilitatea solului la irigare.

Articolul 70. Protecţia antierozională a solului şi combaterea alunecărilor de teren

Acţiunile de prevenire şi protecţie împotriva eroziunii excesive a solului şi de combatere a alunecărilor de teren includ:

a) identificarea terenurilor erodate, stabilirea categoriei şi a gradului de eroziune, identificarea alunecării de teren;

b) organizarea teritoriului în funcţie de măsurile antierozionale aplicate;

c) aplicarea asolamentelor şi a sistemelor antierozionale de culturi specifice în benzi şi fâşii înierbate, aplicarea agrotehnicii antierozionale;

d) înierbarea pantelor, transformarea terenurilor puternic erodate în fâneţe cultivate;

e) crearea de fâşii forestiere, împădurirea terenurilor afectate de alunecări şi puternic erodate;

f) efectuarea lucrărilor hidrotehnice de regularizare a scurgerii apelor pe versanţi şi de corectare a cursului torentelor ce ameninţă terenurile cu destinaţie agricolă, localităţile, căile de comunicaţii, obiectivele economice şi sociale.

Articolul 71. Conservarea terenurilor

(1) Sunt supuse conservării terenurile puternic erodate, supuse în continuare pericolului de eroziune, dacă lipsesc alte metode de stopare a degradării sau posibilităţi de înnoire a însuşirilor utile ale acestora, de asemenea terenurile poluate radioactiv, chimic şi biologic, dacă lipsesc condiţii sigure pentru sănătatea, traiul şi odihna populaţiei.

(2) Pe terenurile conservate din cauza poluării cu substanţe toxice activitatea economică este interzisă, cu excepţia cazurilor în care este necesară îngrijirea terenurilor în cauză.

(3) Necesitatea conservării unui teren se stabileşte în baza proiectului de organizare şi amenajare a teritoriului, de asemenea în baza cercetărilor chimice, bacteriologice şi radioactive, la cererea proprietarului sau din iniţiativa autorităţii administraţiei publice locale.

(4) Reabilitarea terenurilor puternic erodate, precum şi a terenurilor poluate radioactiv, chimic sau biologic se va efectua prin aplicarea măsurilor silvoameliorative.

(5) Terenurile conservate sunt trecute într-o evidenţă specială a cadastrului funciar.

Articolul 72. Decopertarea stratului de sol fertil la efectuarea lucrărilor de excavare şi de construcţii

(1) Lucrările de excavare şi de construcţii pot fi efectuate doar după decopertarea stratului de sol fertil care urmează să fie depozitat, păstrat şi folosit pentru restabilirea fertilităţii unor terenuri cu productivitate redusă sau recultivarea unor terenuri degradate ca urmare a extragerii substanţelor minerale utile.

(2) Persoanele fizice sau juridice care doresc să amplaseze construcţii pe terenuri cu sol fertil sunt obligate să ia măsuri pentru ca stratul de sol fertil al acestora să fie distribuit şi depozitat pe alte terenuri, neproductive sau slab productive, indicate de autorităţile administraţiei publice locale, în vederea punerii în valoare sau ameliorării acestor terenuri.

(3) Depozitarea stratului de sol fertil pe alte terenuri cu destinaţie agricolă se face numai cu acordul proprietarilor acestora, fără o plată pentru sporul de valoare astfel obţinut.

(4) Se interzice decopertarea stratului de sol fertil în scopuri comerciale sau folosirea solului fertil decopertat în alte scopuri decât conform destinaţiei acestuia.

(5) Cuantumul plăţii pentru prejudiciul cauzat resurselor de sol se calculează conform instrucţiunii aprobate de organul central de specialitate al statului responsabil de gestiunea resurselor naturale şi protecţia mediului.

Articolul 73. Recultivarea terenurilor cu destinaţie agricolă deteriorate artificial

(1) Terenurile cu destinaţie agricolă al căror sol a suferit schimbări cauzate de lucrări de construcţii, de extragerea unor substanţe minerale utile, de efectuarea unor prospecţiuni sau explorări geologice, de alte lucrări ce au condus la degradarea învelişului de sol urmează a fi recultivate.

(2) Persoanele fizice şi juridice care au executat lucrări ce au condus la degradarea învelişului de sol al unor terenuri cu destinaţie agricolă sunt obligate, după terminarea lucrărilor, să aducă terenurile în stare utilă pentru a fi folosite conform destinaţiei lor iniţiale.

(3) Persoanele indicate la alin.(2) suportă cheltuielile legate de elaborarea proiectelor şi executarea lucrărilor de recultivare a terenurilor degradate ca urmare a lucrărilor de construcţii, de extragere a unor substanţe minerale utile, de efectuare a unor prospecţiuni sau explorări geologice, a altor lucrări ce au condus la degradarea învelişului de sol.

Articolul 74. Amenajări de îmbunătăţiri funciare

(1) Terenurile cu destinaţie agricolă pot fi amenajate cu:

a) îndiguiri şi regularizări ale cursurilor de apă pentru protecţia terenurilor;

b) amenajări de irigaţii;

c) amenajări de desecare şi de drenaj;

d) lucrări de combatere a eroziunii solului şi de ameliorare a terenurilor afectate de alunecări;

e) amenajări pedoameliorative pe terenurile sărăturate, acide, pe nisipuri şi pe terenurile poluate;

f) fâşii forestiere de protecţie a terenurilor şi cu plantaţii pentru combaterea eroziunii solului.

(2) Construcţia amenajărilor de îmbunătăţiri funciare se efectuează în baza unui acord comun între proprietarii de terenuri.

(3) Prejudiciile cauzate unor proprietari de terenuri ca urmare a construcţiei amenajărilor funciare se repară de către persoanele fizice sau juridice în favoarea cărora au fost efectuate aceste lucrări.

Articolul 75. Monitoringul calităţii solului

(1) Monitoringul calităţii solului include controlul permanent asupra unor terenuri selectate, pornind de la necesitatea de a determina situaţia obiectivă, a stabili evoluţia şi a estima procesele de degradare a solului, de asemenea pentru a întocmi prognoze şi a stabili măsurile necesare de combatere a fenomenelor negative.

(2) Calitatea solului se determină în baza unor analize fizico-chimice şi a cercetărilor pedologice, agrochimice, bacteriologice, radiologice şi toxicologice de proporţii şi detaliate, efectuate conform Metodologiei studiilor pedologice, elaborată de către instituţia care desfăşoară activităţi de cercetare, inovare şi transfer tehnologic privind evaluarea, protecţia şi sporirea fertilităţii solurilor şi aprobată de Guvern. Evidenţa datelor privind calitatea solurilor se ţine în Sistemul informaţional "Registrul solurilor Republicii Moldova.

(3) Regulile de înregistrare în Sistemul informaţional "Registrul solurilor Republicii Moldova" şi de actualizare a acestuia se elaborează şi se aprobă de autoritatea administrativă care implementează politicile în domeniul îmbunătăţirilor funciare, relaţiilor funciare şi monitoringului funciar.

(4) Monitoringul calităţii solului se efectuează în baza Metodologiei privind organizarea monitoringului calităţii solurilor Republicii Moldova, elaborată de instituţia care desfăşoară activităţi de cercetare, inovare şi transfer tehnologic privind evaluarea, protecţia şi sporirea fertilităţii solurilor.

[Art.75 alin.(2) în redacţia Legii nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

Capitolul XI

CONTROLUL DE STAT ÎN DOMENIUL RELAŢIILOR FUNCIARE,

SOLUŢIONAREA LITIGIILOR FUNCIARE ŞI RĂSPUNDEREA

PENTRU NERESPECTAREA LEGISLAŢIEI FUNCIARE

Articolul 76. Autorităţile care exercită controlul de stat în domeniul relaţiilor funciare

(1) Controlul de stat în domeniul relaţiilor funciare este exercitat de Guvern, prin intermediul autorităţii administrative cu atribuţii în domeniul mediului, şi de autorităţile administraţiei publice locale.

(2) Modul de exercitare a controlului de stat în domeniul relaţiilor funciare se stabileşte de Guvern.

Articolul 77. Soluţionarea litigiilor funciare

Apărarea drepturilor încălcate ale proprietarilor sau deţinătorilor de terenuri se face pe cale judiciară.

Articolul 78. Răspunderea pentru nerespectarea legislaţiei funciare

(1) Încălcarea prevederilor prezentului cod şi ale altor acte normative ale legislaţiei funciare atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală în condiţiile legii.

(2) Aplicarea de sancţiuni persoanelor fizice şi juridice pentru nerespectarea legislaţiei funciare nu scuteşte persoanele fizice şi juridice respective de obligaţia de a repara prejudiciile cauzate.

(3) Mijloacele financiare obţinute ca urmare a aplicării amenzilor pentru nerespectarea legislaţiei funciare se încasează la bugetul de stat şi se utilizează pentru restabilirea, ameliorarea şi sporirea fertilităţii solurilor.

Capitolul XII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 79. Dispoziţii finale şi tranzitorii

1) Prezentul cod intră în vigoare la 1 aprilie 2025.

(2) Până la data intrării în vigoare a prezentului cod, Guvernul:

a) va elabora şi va pune actele sale normative în concordanţă cu prezentul cod;

b) va prezenta Parlamentului propuneri pentru armonizarea legislaţiei cu prevederile prezentului cod;

c) va prezenta Parlamentului Metodologia de calcul pentru pierderile cauzate de trecerea terenurilor cu destinaţie agricolă sau destinate fondului forestier la o altă categorie de destinaţie.

(3) La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:

a) Codul funciar nr.828/1991 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.107, art.817), cu modificările ulterioare, cu excepţia art.12, 13 şi 40, care vor fi aplicabile până la 31 decembrie 2028;

b) Legea nr.1247/1992 privind reglementarea de stat a regimului proprietăţii funciare, cadastrul funciar de stat şi monitoringul funciar (Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1992, nr.12, art.366), cu modificările ulterioare, cu excepţia art.18, 19 şi 20, care se aplică până la crearea Sistemului informaţional "Cadastrul funciar";

c) Legea nr.1308/1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.147–149, art.1161), cu modificările ulterioare, cu excepţia:

– art.7 şi a anexei, ale căror prevederi se aplică la calculul pentru pierderile cauzate de trecerea terenurilor cu destinaţie agricolă sau destinate fondului forestier la o altă categorie de destinaţie până la intrarea în vigoare a Metodologiei de calcul pentru pierderile cauzate de trecerea terenurilor cu destinaţie agricolă sau destinate fondului forestier la o altă categorie de destinaţie;

– art.4, 10, 12 şi a anexei, ale căror prevederi se aplică pentru parcurile industriale create în corespundere cu Legea nr.182/2010 cu privire la parcurile industriale, până la 31 decembrie 2028;

– art.7, 10 şi a anexei, ale căror prevederi se aplică de către autorităţile administraţiei publice locale, la cererea membrilor întovărăşirilor pomicole, în cazul vânzării-cumpărării loturilor pomicole din cadrul întovărăşirilor pomicole, până la 31 decembrie 2028;

anexei, ale cărei prevederi se aplică regimului de transmitere în folosinţă a terenurilor fondului apelor şi a construcţiilor hidrotehnice reglementat de Legea apelor nr.272/2011, până la 31 decembrie 2028;

art.10 şi a anexei, ale căror prevederi se aplică în cazul vânzării-cumpărării terenurilor proprietate privată: cu destinaţie agricolă, a loturilor de pe lângă casă şi a celor destinate construcţiilor din intravilanul localităţilor, în lipsa valorii estimate a terenurilor în Registrul bunurilor imobile, până la 31 decembrie 2028.

[Art.79 alin.(4) abrogat prin Legea nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

(5) După expirarea termenului indicat la alin.(3) lit.c) liniuţa a treia, vânzarea-cumpărarea loturilor pomicole din cadrul întovărăşirilor pomicole se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale către deţinătorii acestora la preţ de piaţă.

(6) Repartizarea unor noi suprafeţe de teren pentru loturi pomicole este interzisă.

[Art.79 alin.(3) completat prin Legea nr.94 din 08.05.2025, în vigoare 16.05.2025]

[Art.79 alin.(3) modificat, alin.(5) în redacţie nouă conform Legii nr.60 din 20.03.2025, în vigoare 01.04.2025]

[Art.79 alin.(1) în redacţie nouă, alin.(2) modificat prin Legea nr.30 din 27.02.2025, în vigoare 06.03.2025]

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.22. Chişinău, 15 februarie 2024.