245/07.06.2001 Hotărîre cu privire la Raportul Centrului pentru Drepturile Omului privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2000 şi la informaţia Comisiei pentru drepturile omului şi minorităţile naţionale a Parlamentului

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la Raportul Centrului pentru Drepturile Omului privind respectarea

drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2000 şi la informaţia

Comisiei pentru drepturile omului şi minorităţile

naţionale a Parlamentului

nr. 245-XV  din  07.06.2001

 (în vigoare 29.06.2001) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.68-71 art.512 din 29.06.2001

* * *

În conformitate cu Legea cu privire la avocaţii parlamentari nr.1349-XIII din 17 octombrie 1997,

Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.

Art.1. - Se ia act de raportul Centrului pentru Drepturile Omului privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2000 şi de informaţia Comisiei pentru drepturile omului şi minorităţile naţionale a Parlamentului.

Art.2. - Directorul Centrului pentru Drepturile Omului, avocaţii parlamentari:

- vor folosi toate posibilităţile prevăzute de legislaţie pentru garantarea respectării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului în Republica Moldova;

- vor perfecţiona mecanismul de audiere a cetăţenilor, vor implica mai activ experţii naţionali în domeniul apărării drepturilor omului în activitatea Centrului;

- vor urgenta deschiderea filialelor Centrului în judeţele Cahul, Bălţi şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia.

Art.3. - Guvernul va executa, în termen de două luni, hotărîrile Parlamentului nr.1484-XIII din 5 februarie 1998 şi nr.909-XIV din 30 martie 2000 în ceea ce priveşte asigurarea Centrului pentru Drepturile Omului şi a filialelor lui cu sediu, mijloace tehnico-materiale şi de transport şi va prezenta Parlamentului informaţia cu privire la executare.

Art.4. - Directorul Centrului pentru Drepturile Omului va intensifica controlul asupra utilizării mijloacelor bugetare alocate pentru întreţinerea Centrului şi va lua măsuri pentru executarea Hotărîrii Curţii de Conturi nr.25 din 14 martie 2001.

Art.5. - Raportul Centrului pentru Drepturile Omului privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2000 se va publica în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Art.6. - Controlul asupra îndeplinirii prezentei hotărîri revine Comisiei pentru drepturile omului şi minorităţile naţionale.

Art.7. - Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării.

RAPORT

privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2000

PNUD ŞI CENTRUL PENTRU DREPTURILE OMULUI

Conform proiectului Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) "Susţinerea iniţiativelor democratice în domeniul drepturilor omului în Republica Moldova", organizaţia dată a continuat să ofere sprijin pentru asigurarea funcţionalităţii Centrului pentru Drepturile Omului şi în anul 2000.

Proiectul nominalizat stabileşte cîteva sarcini prioritare:

- acordarea ajutorului practic şi metodic de către experţi internaţionali;

- reciclarea şi ridicarea nivelului profesional al colaboratorilor Centrului;

- organizarea seminarelor, conferinţelor şi cursurilor de instruire a diverselor categorii de cetăţeni: funcţionari de stat, colaboratori ai poliţiei, penitenciarelor, cadre didactice, lideri ai ONG, jurnalişti etc.;

- informarea pe scară largă a populaţiei despre existenţa şi activitatea propriu-zisă a Centrului, familiarizarea maximal posibilă a comunităţii cu drepturile şi libertăţile omului stipulate în legislaţia naţională şi internaţională prin intermediul mass-mediei, cît şi prin editarea pliantelor, broşurilor, ghidurilor, altei literaturi de specialitate.

Toate activităţile proiectului au fost canalizate spre consolidarea capacităţii instituţiei, crearea potenţialului durabil al ei, cuprinzînd două direcţii de bază:

- lucrul în cadrul Centrului pentru a atinge un nivel înalt de performanţă a instituţiei;

- lucrul în afara Centrului pentru crearea credibilităţii instituţiei în sectorul public şi în societatea civilă, cît şi pentru familiarizarea întregii societăţi cu principiile şi standardele drepturilor omului.

Prima direcţie conţine asistenţa experţilor internaţionali în diverse probleme ce ţin de activitatea Centrului, folosirea tuturor posibilităţilor existente pentru instruirea personalului în domeniul drepturilor omului atît în ţară, cît şi peste hotare. Colaboratorii au beneficiat de 4-5 cursuri de instruire în diverse probleme ale drepturilor omului. De asemenea, ei au avut posibilitatea să studieze limba engleză, computerul şi internetul. 19 specialişti au beneficiat de instruire la cursuri speciale peste hotare. Tot peste hotare 12 persoane au avut posibilitatea să participe la diverse seminare, conferinţe în problematica drepturilor omului.

Echipamentul tehnic procurat din contul Proiectului le permite angajaţilor să lucreze mult mai eficient, să fie mai operativi şi consecvenţi în acţiunile lor. Este instalată în computere baza legislaţiei naţionale, ea fiind permanent reînnoită.

Este introdus sistemul computerizat de înregistrare şi evidenţă a petiţiilor.

A doua direcţie, nu mai puţin importantă, ţine de informarea şi instruirea juridică a populaţiei în domeniul drepturilor omului. Susţinut financiar de către PNUD, Centrul a formulat şi implementat un amplu Program de instruire a comunităţii, avînd cîteva grupuri ţintă: jurişti, funcţionari publici, colaboratori ai poliţiei, ai penitenciarilor, profesori, reprezentanţi ai ONG-urilor, alte categorii de cetăţeni. Marea majoritate a sesiunilor de instruire a fost desfăşurată nemijlocit în teritoriu. Aceasta, de fapt, a fost concepţia clară şi decisivă a Centrului, care a reieşit din experienţa acumulată pe parcursul anilor precedenţi şi care s-a dovedit a fi foarte utilă şi apreciată de participanţi.

Graţie susţinerii financiare şi de altă natură de către PNUD, Centrul a reuşit să-şi definească viziunea, concepţia activităţii, ea găsindu-şi reflectare clară, consecventă în diverse acţiuni strategice, proiecte de implementare, planuri anuale de lucru ale serviciilor în parte şi ale instituţiei în ansamblu. Pe parcurs, acumulînd experienţa necesară, s-a reuşit de a găsi modalităţile adecvate de conlucrare între ele a subdiviziunilor Centrului, aceasta contribuind eficient la o mai bună organizare a activităţii instituţiei, la soluţionarea operativă a problemelor.

Evaluările experţilor internaţionali care au vizitat des şi lungi perioade de timp Centrul (Peter Hosking, Oficiul înaltului Comisar pentru Drepturile Omului, Geneva, Margaret Anne Cooc, Comisia pentru Drepturile Omului, Australia, Mariana Neacşu, Agenţia Naţională pentru protecţia Drepturilor Copilului, România, Franc Steketee, reprezentant al Consiliului Europei, Franţa, Ralph Crawshaw, expert la Centrul pentru Drepturile Omului, Marea Britanie, şi alţii), aprecierile participanţilor la sesiunile de instruire organizate de Centru, ale petiţionarilor se reduc la următoarele: fiind o instituţie tînără, Centrul a reuşit în scurt timp să se impună prin activitatea sa în societate, să cîştige autoritate şi credibilitate în mijlocul populaţiei, să devină un apărător consecvent al drepturilor şi libertăţilor omului în Republica Moldova.

Aprecieri favorabile a activităţii Centrului au fost făcute şi de către reprezentanţii Ambasadei Regatului Olanda de la Kiev în timpul vizitei la Chişinău, fiind interesaţi direct să afle starea de lucruri în instituţia noastră, deoarece statul acesta cosponsorizează proiectul de lansare şi afirmare a Centrului.

Or, autoritatea şi credibilitatea instituţiei avocaţilor parlamentari, afirmarea ei în societate au fost puse la baza deciziei de a prelungi proiectul PNUD pentru Centru şi în anul 2001.

Avocaţii parlamentari, alţi colaboratori ai Centrului au conlucrat şi conlucrează permanent cu deputaţii, comisiile parlamentare, cu Guvernul, Preşedinţia Republicii Moldova, alte organe de ocrotire a dreptului.

În procesul implementării Programului de educaţie a comunităţii Centrul a fost susţinut activ şi eficient de către Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul Instituţiilor Penitenciare, Direcţia Politicii de Cadre de pe lîngă Cancelaria de Stat, organele administrării publice locale din toate judeţele şi din UTA Găgăuzia. De asemenea, apreciem lucrul excelent al formatorilor compus din specialişti ai Centrului pentru Drepturile Omului, ai SIEDO, Centrului pentru documentare şi informare în domeniul drepturilor copiilor, Asociaţiei de management a resurselor umane, Centrului de Documentare şi Informare al Consiliului Europei în Moldova, Organizaţiei "Salvaţi Copiii" Moldova, Centrului de studii şi informare în problemele femeilor etc.

Tot în scopul promovării drepturilor omului, în cadrul Proiectului PNUD au fost editate un şir de pliante, ghiduri, broşuri, altă literatură de specialitate, în primul rînd pentru grupurile de cetăţeni mai puţin informate şi mai mult afectate de lezarea drepturilor şi libertăţilor lor: copii, invalizi, deţinuţi, bătrîni, femei etc.

Cu susţinerea Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în Moldova au fost organizate şi continuă şi în 2001 concursurile în problema drepturilor omului pentru elevi, studenţi, jurnalişti.

Colectivul instituţiei apreciază înalt ajutorul substanţial şi consecvent, profesionist acordat de către PNUD.

PREAMBUL

Conform Legii cu privire la avocaţii parlamentari, prezentul Raport este o informaţie amplă prezentată Parlamentului Republicii Moldova privind respectarea drepturilor omului în ţară în decursul anului precedent.

În el sînt evidenţiate domeniile în care au fost cel mai grav încălcate drepturile şi libertăţile cetăţenilor, cauzele acestor încălcări, măsurile luate de către avocaţii parlamentari pentru repunerea în drepturi a petiţionarilor, perfecţionarea legislaţiei naţionale şi ajustarea ei la actele juridice internaţionale, instruirea juridică a populaţiei.

În activitatea lor avocaţii parlamentari s-au călăuzit de dispoziţiile Constituţiei, Legii cu privire la avocaţii parlamentari, de prevederile altor legi naţionale, cît şi de instrumentele juridice internaţionale la care Republica Moldova este parte, ele aplicîndu-se în practică conform art.4 din Constituţie şi art.10 (2) din Legea cu privire la avocaţii parlamentari.

În scopul reflectării mai depline a situaţiei, în Raport sînt folosite date statistice ale unui şir de ministere şi departamente republicane, instituţii, organizaţii neguvernamentale care au tangenţă cu problematica în domeniul drepturilor şi libertăţilor individului.

Starea reală de lucruri demonstrează faptul că problema asigurării şi apărării drepturilor omului are o actualitate excepţională pentru Republica Moldova. În temei, cel mai frecvent sînt încălcate drepturile economice, sociale şi culturale din cauza stării financiare complicate a statului.

În pofida măsurilor luate, menite să impulsioneze reformele şi să se asigure securitatea economică, alimentară, de ocrotire a sănătăţii, personală, publică etc., Republica Moldova se confruntă în continuare cu un şir de probleme. Economia ţării se află într-o criză acută, exprimată prin declinul producerii şi productivităţii muncii în toate ramurile economiei, prin decalajul pronunţat dintre cerere şi ofertă, prin insuficienţa cronică a investiţiilor interne şi externe, prin afectarea puternică a potenţialului tehnic de producţie.

Persistă deficienţe în sistemul financiar.

Se află în scădere veniturile reale ale populaţiei.

Continuă să se majoreze rata inflaţiei.

Cresc preţurile de consum, în mare parte din cauza majorării tarifelor la resursele energetice. Criza financiară a lovit puternic în valuta naţională, depreciind-o mai mult de două ori în ultimii ani.

E în diminuare numărul salariaţilor. În economia republicii acest indicator este proporţional reducerii volumului de producere.

Ca rezultat al disponibilizărilor de proporţie în urma privatizării întreprinderilor şi reducerea activităţii acestora, al falimentării unor întreprinderi, sporeşte rata şomajului.

Declinul produsului intern brut a implicat costuri sociale substanţiale şi care continuă să crească. Consecinţele negative sînt resimţite de întreaga populaţie a ţării, însă ele afectează cel mai mult şi cel mai dureros păturile defavorizate - pensionarii, persoanele cu handicap, familiile numeroase, copiii.

Deşi Parlamentul a adoptat un şir de legi, altele fiind în stadiu de pregătire, iar Guvernul a elaborat mai multe acte normative de asigurare socială a diverselor categorii de cetăţeni socialmente-vulnerabili, totuşi există o ruptură substanţială între intenţiile declarate şi viaţa reală, fapt despre care vorbesc multiplele adresări la Centrul pentru Drepturile Omului.

Pe fondalul pozitiv al unor măsuri de ordin legislativ, administrativ şi de altă natură, continuă deteriorarea stării de sănătate a populaţiei. Criza economică de lungă durată a diminuat substanţial standardul de viaţă, a amplificat insecuritatea socială, stresul, necredinţa în ziua de mîine, răspîndirea maladiilor sociale. Se atestă o rată mare a mortalităţii, mai ales în mediul rural, în condiţiile unui nivel redus al natalităţii.

E în deteriorare continuă sănătatea copiilor şi adolescenţilor, în special a celor de vîrsta de pînă la 14 ani.

Insuficienţa resurselor bugetare influenţează negativ şi funcţionarea instituţiilor culturale de stat. Pe de o parte, s-a redus accesul la serviciile culturale, iar pe de altă parte, s-au produs modificări pe piaţa de consum a valorilor culturale în funcţie de poziţia socială a diverselor grupuri ale populaţiei. În consecinţă, concomitent cu reducerea accesului la bunurile culturale, pe fondalul degradării obiectivelor culturale, se atestă evident scăderea rolului culturii în viaţa comunităţii. Faptul generează o mulţime de probleme legate direct de problemele promovării şi protecţiei drepturilor şi libertăţilor individului.

Criza economică interminabilă, afectarea structurilor statale de eroziunea corupţiei conduc inevitabil şi la lezarea multor drepturi civile şi politice, realizarea cărora nu cere suporturi financiare. În mare parte, aceasta se întîmplă şi din cauza că atît cetăţenii, dar mai ales funcţionarii din autorităţile publice centrale şi locale nu cunosc drepturile şi libertăţile stipulate în Constituţie, în alte acte normative, în pactele şi convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte predomină şi nihilismul juridic.

Centrul pentru Drepturile Omului a elaborat şi implementează consecvent în practică o strategie de educare a comunităţii în domeniul drepturilor fiinţei umane. În anul 2000 au fost organizate peste 80 de seminare de instruire, marea majoritate fiind desfăşurate în teritoriu. Beneficiari ai acestei instruiri au fost poliţiştii, supraveghetorii penitenciarelor, profesorii din licee, funcţionarii publici, liderii ONG etc.

Concomitent, Centrul a editat un şir de pliante, broşuri, ghiduri, altă literatură de specialitate şi a distribuit-o gratuit în mijlocul populaţiei.

Raportul cuprinde caracteristica de esenţă a respectării drepturilor omului în Republica Moldova, făcîndu-se o analiză a adresărilor cetăţenilor la Centrul pentru Drepturile Omului, în special, prin prisma protecţiei celor mai vulnerabile pături sociale, descrie activitatea avocaţilor parlamentari privind repunerea petiţionarilor în drepturile şi libertăţile lor constituţionale, perfecţionarea legislaţiei naţionale şi armonizarea ei cu actele juridice internaţionale la care statul nostru este parte, instruirea juridică a populaţiei în domeniul drepturilor omului prin utilizarea diverselor metode şi forme.

Este de menţionat faptul că activitatea Centrului a fost susţinută permanent de Parlamentul, Preşedintele, Guvernul Republicii Moldova, de multe ministere şi departamente, organe ale administrării publice locale, de diverse organizaţii neguvernamentale, mijloace de informare în masă din capitală şi din teritoriu.

Analiza adresărilor parvenite la Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova

Pe parcursul anului 2000 la Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova au parvenit 1005 petiţii semnate de 3264 de cetăţeni. În audienţă au fost primite 4036 de persoane. Astfel, în total ajutorul avocaţilor parlamentari a fost solicitat de 7300 de persoane, cu aproape 600 de persoane mai mult decît în 1999.

Analiza adresărilor în timp

Datele statistice demonstrează că petiţiile scrise parvin la Centru preponderent în perioada rece a anului, iar în lunile următoare numărul lor rămîne a fi aproximativ constant. Audienţa este solicitată mai mult odată cu încălzirea timpului (martie-aprilie), reducîndu-se puţin în lunile următoare (mai-iunie) şi rămînînd aproape constantă în celelalte luni.

Tabelul nr.1

Tabelul 2

Dinamica petiţiilor parvenite la Centru pe luni

Tabelul nr.3

Dinamica adresărilor în audienţă pe luni

Geografia petiţiilor

Majoritatea adresărilor, ca şi în anii precedenţi, parvin din judeţul Chişinău (peste 61 la sută din petiţii de la circa 63 procente de semnatari şi circa 57 de procente de persoane audiate). Faptul se datorează accesibilităţii Centrului pentru locuitorii municipiului şi ai localităţilor din vecinătate. Numărul mai redus al adresărilor din localităţile îndepărtate este din cauza lipsei mijloacelor băneşti necesare pentru deplasare, procurarea plicurilor, timbrelor.

Numărul absolut mic de adresări din partea de est a republicii ţine de necredinţa cetăţenilor de a-şi putea rezolva problemele la Chişinău, deoarece în acest teritoriu legile Republicii Moldova nu funcţionează, dar şi de frica persecuţiei de către autorităţile Transnistriei. Mic de tot este şi numărul de adresări (11 petiţii) ale cetăţenilor din UTA Găgăuzia, deşi aici sînt cu mult mai multe probleme decît în alte judeţe, fapt demonstrat de audienţa efectuată de avocaţii parlamentari nemijlocit în acest teritoriu.

Tabelul nr.4

Tabelul nr.5

Petiţii parvenite din judeţe

Tabelul nr.6

Adresări în audienţa în judeţe

Audienţa în teritoriu

Cunoscînd situaţia şi ţinînd cont de aceasta, în anul trecut au fost planificate şi realizate un şir de măsuri care au apropiat activitatea Centrului de localităţile rurale. Aflîndu-se în teritoriu, avocaţii parlamentari şi juriştii Centrului au avut întîlniri cu colectivele de muncă de la întreprinderi, cu reprezentanţi ai autorităţilor publice locale, au luat cunoştinţă de activitatea diferitelor instituţii de stat cum sînt şcolile speciale pentru copii cu deficienţe fizice şi psihice, aziluri pentru bătrîni şi persoane bolnave, unităţi militare, penitenciare etc.

Deplasările în teritoriu au apropiat maximal posibil activitatea Centrului de locuitorii localităţilor mai îndepărtate, au dat posibilitatea de a depista şi studia problemele cu care se confruntă populaţia, colectivele de muncă, instituţiile de stat, de a prezenta Centrul, a informa cetăţenii despre menirea şi atribuţiile avocaţilor parlamentari.

Pe parcursul anului grupurile de lucru conduse de directorul Centrului Alexei Potînga, avocatul parlamentar Mihail Sidorov şi alţi colaboratori ai Centrului de repetate ori s-au deplasat în judeţul Cahul unde au efectuat audienţa cetăţenilor la Prefectură şi la Consiliul judeţean, în oraşul Cantemir, în comunele Baurci Moldoveni, Crihana Veche şi în alte localităţi, au vizitat unitatea militară, instituţia penitenciară nr. 5, şcoala-internat auxiliară din Cahul etc.

În UTA Găgăuzia colaboratorii Centrului au audiat 163 de persoane, au vizitatat unitatea de carabinieri din Ceadîr-Lunga, au avut o întîlnire cu colectivul de muncă a croitoreselor de la AO "Scop" din această localitate. Problemele depistate au fost expuse într-un aviz adresat Başcanului UTA Găgăuzia pentru luarea măsurilor de rigoare.

Aflîndu-se în judeţul Bălţi, în afară de audienţa cetăţenilor, colaboratorii Centrului au luat cunoştinţă de activitatea şcolii auxiliare-internat pentru copii cu deficienţe psihice, a azilului pentru bătrîni dezabilitaţi. La primăriile comunelor Reuţel, Pîrliţa, Corlăteni şi Sîngerei au organizat prezentarea Centrului funcţionarilor din administraţia publică locală, au răspuns la întrebările celor prezenţi, dîndu-le explicaţiile necesare. Colaboratorii primăriilor vizitate au subliniat importanţa unor astfel de întîlniri, necesitatea de a fi ajutaţi şi pe viitor în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor existente. Mulţi cetăţeni au abordat chestiuni ce ţin de încălcarea dreptului la proprietatea privată (refuzul de a li se oferi cotele de pămînt şi cotele valorice, micşorarea neîntemeiată a acestor cote, deposedarea de cote, impunerea de a schimba locul amplasării cotelor etc.), la securitatea personală, muncă, accesul liber la justiţie, demnitatea personală etc.

Rezultatele aflării în teritoriu au fost discutate cu conducătorii autorităţilor publice locale pentru soluţionarea operativă a problemelor ce ţin de competenţa lor. Problemele mai complicate au fost expuse în avizuri şi sesizări adresate conducătorilor primăriilor, consiliilor şi prefecţilor judeţelor, au fost făcute propuneri ministerelor şi departamentelor.

În afară de cele enumerate deja, colaboratorii Centrului s-au deplasat în judeţele Edineţ, Soroca, Ungheni, Orhei, Tighina, Taraclia, Chişinău şi Lăpuşna, în total 11. Numărul de persoane audiate a atins cifra de 1220.

Anume numărul mai mic de adresări scrise şi verbale din judeţele mai îndepărtate, dar şi adresarea unui număr impunător de persoane în audienţa efectuată nemijlocit la faţa locului, demonstrează odată în plus necesitatea formării filialelor Centrului în judeţe. Ţînînd cont de experienţa acumulată, de multiplele propuneri ale cetăţenilor, ale conducătorilor cu funcţii de răspundere din teritoriu şi călăuzindu-se de art.40 (2) din Legea cu privire la avocaţii parlamentari, directorul Centrului a propus Parlamentului crearea de filiale în regiunea de sud cu sediul la Cahul, regiunea de nord cu sediul la Bălţi şi în UTA Găgăuzia cu sediul la Comrat. Propunerea a fost acceptată de legislativ, în bugetul pe anul 2001 s-a prevăzut suma de bani necesară. Cu suportul financiar al PNUD, al altor donatori filialele vor fi înzestrate cu echipament tehnic şi vor începe să funcţioneze.

Este elaborat Regulamentul privind activitatea filialelor. În planul de lucru al Centrului pe anul 2001 sînt prevăzute măsuri de instruire a nou-angajaţilor. Se întreprind şi alte acţiuni menite ca în cel mai scurt timp colaboratorii filialelor să acumuleze experienţa necesară, să se încadreze activ şi competent în soluţionarea problemelor ce ţin de protecţia drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor din regiunile nominalizate.

Clasificarea adresărilor conform categoriilor de cetăţeni

Cine apelează la ajutorul avocaţilor parlamentari?

După categoriile de persoane, adresările la Centru în anul 2000 pot fi clasificate în felul următor: 2411 de angajaţi în cîmpul muncii, 1669 pensionari, 1350 proprietari de pămînt, 732 persoane neangajate în cîmpul muncii, 554 deţinuţi, 409 invalizi, 87 şomeri etc.

Tabelul nr.7

Tabelul nr.8

Petiţii parvenite conform categoriilor de semnatari

Tabelul nr.9

Categorii de cetăţeni care s-au adresat în audienţă

Tabelul nr. 10

Clasificarea adresărilor conform drepturilor încălcate

Tabelul nr.11

Petiţii parvenite conform drepturilor încălcate

Tabelul nr.12

Adresări în audienţă conform drepturilor încălcate

Activitatea privind repunerea în drepturi a cetăţenilor

Ce probleme cauzează adresarea către avocaţii parlamentari?

După cum urmează din tabelele de mai sus, cele mai frecvente motive de adresare la Centru în anul 2000 au fost legate de încălcarea dreptului la garanţii sociale, la proprietatea privată, la muncă, îngrădirea accesului liber la justiţie, a securităţii personale, a dreptului la viaţa intimă şi demnitatea personală, la învăţătură, a accesului liber la informaţie, la libera circulaţie etc.

Trebuie menţionat faptul că mulţi cetăţeni se adresează la Centru cu probleme ce nu ţin de competenţa avocaţilor parlamentari. Totuşi, ţinînd cont de starea reală de lucruri şi încercînd să-i ajute pe căi extrajudiciare, juriştii noştri iau pentru soluţionare unele din aceste petiţii, mai grave, contribuind la soluţionarea competentă a chestiunilor abordate de ei.

Astfel, la Centru s-au adresat cu o petiţie soţii Ion şi Sofia C. din Chişinău privind neonorarea obligaţiunilor contractuale de plată a pensiei viagere de către Compania de asigurare "Asito". Colaboratorii Centrului (puţini la număr ca să fie în stare să substituie avocaţii din oficiu în cazurile de încălcare a legislaţiei) au hotărît totuşi să le demonstreze solicitanţilor că ei singuri sînt capabili să-şi apere drepturile, semnînd o cerere de chemare în judecată a acestei Companii în interesul solicitanţilor.

Cunoscînd practica de respingere de către instanţele judecătoreşti a cerinţelor de acest gen al cetăţenilor, juristul Centrului a participat la şedinţele judiciare în calitate de observator, a mediatizat faptul în mass-media, punînd accentul pe posibilitatea cetăţenilor de a-şi apăra singuri interesele în judecată, mai ales că pensionarii sînt scutiţi de taxa de stat. Reieşind din obligativitatea îndeplinirii prevederilor contractuale, Curtea Supremă de Justiţie a emis o decizie prin care a schimbat practica judiciară anterioară, dîndu-le cîştig de cauză solicitanţilor şi obligînd Compania "Asito" să-şi onoreze prevederile contractelor.

Ca rezultat, la finele anului 2000 soţii C. au adresat Centrului o scrisoare în care exprimă mulţumiri pentru ajutorul acordat lor personal şi altor 150 de persoane care şi-au redobîndit real pensia viageră de la Compania "Asito".

Acesta nu este unicul exemplu de obţinere a rezultatului pozitiv în urma investigaţiei adresărilor cetăţenilor chiar în cazul cînd petiţiile nu sînt de competenţa avocatului parlamentar. Din cele 1005 de acest fel de petiţii scrise adresate Centrului, 292 sau 29,1 % au fost acceptate pentru examinare, deoarece numai în rezultatul investigaţiilor poate fi constatat faptul încălcării drepturilor omului.

În procesul investigaţiilor celor 292 de petiţii s-a adeverit încălcarea drepturilor omului în 109 cazuri, celelalte 183 fiind respinse, despre care fapt solicitanţii au fost informaţi în baza art.28, pct.3 din Legea cu privire la avocaţii parlamentari.

În ansamblu însă 325 de petiţii (32,35%), rezolvarea cărora ţine de competenţa altor instituţii, le-au fost expediate acestora pentru examinare. După modificarea Legii cu privire la avocaţii parlamentari în iunie 2000, expedierea după competenţă se face numai cu consimţămîntul solicitantului. Celelalte 369 de petiţii (36,7%) au fost restituite solicitanţilor, explicîndu-li-se căile de soluţionare şi care în temei ţineau de competenţa instanţelor de judecată. Altele 19 petiţii au fost respinse din start, deoarece erau anonime sau expirase termenul prevăzut de lege pentru adresare.

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

Conform art.47 din Constituţie, statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subexistenţă în urma împrejurărilor independente de voinţa lor. Astfel este stipulat în art. 25 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi alte standarde internaţionale În activitatea sa Centrul se călăuzeşte de faptul că politica socială cuprinde toate domeniile dezvoltării umane: condiţiile de trai, relaţiile de muncă, protecţia socială, prestarea serviciilor sociale, echitatea socială, sănătatea, educaţia etc.

După cum demonstrează starea reală de lucruri, în perioada de tranziţie la economia de piaţă în Republica Moldova au apărut un şir de probleme ce împiedică realizarea obiectivelor propuse de politica socială. Criza economică de lungă durată generează şi o criză socială care se manifestă prin diverse fenomene negative, cum sunt: scăderea veniturilor reale ale populaţiei, lipsa pieţii de muncă şi folosirea insuficientă a resurselor de muncă, creşterea sărăciei, incapabilitatea statului de a promova o politică socială efectivă continue etc.

Asigurarea este foarte importantă anume în perioada de tranziţie, cînd mii de oameni s-au pomenit în situaţii financiare critice, în special păturile social-vulnerabile ale societăţii, numărul cărora a crescut considerabil în ultimul timp. Astfel, din numărul adresărilor scrise şi verbale parvenite pe parcursul anului 2000 la Centru, în 1987 de cazuri solicitanţii au cerut ajutor pentru soluţionarea problemelor legate de acordarea garanţiilor sociale.

Sistemul actual de asistenţă socială reprezintă un complex de activităţi care prevăd acordarea de ajutoare băneşti sau materiale, de subvenţii, de scutiri de impozite a unor categorii de persoane şi îngrijirea în instituţiile sociale a minorilor, adulţilor cu handicap, bolnavilor cronici şi vîrstnicilor.

După cum au demonstrat vizitele efectuate pe parcursul anului în instituţiile de stat cum sunt şcolile-internat pentru copiii orfani sau cu deficienţe fizice şi psihice din comuna Crihana Veche, jud.Cahul, din comuna Visoca, jud.Soroca, din mun.Bălţi, comuna Badragi, jud.Edineţ, azilul pentru bătrîni din mun.Bălţi şi instituţia similară din satul Bădiceni, jud.Soroca etc., situaţia în care sînt întreţinuţi oamenii nu pot fi considerate decente. De regulă, instituţiile pentru copii sînt situate în clădiri vechi care necesită reparaţie. Mobila este învechită şi insuficientă, lipseşte îmbrăcămintea şi încălţămintea necesară care se uzează repede, din alimentaţia copiilor adesea lipsesc carnea, peştele, lactatele, legumele, deoarece nu sînt alocaţi banii necesari, este insuficientă asigurarea cu medicamente care sînt primite numai din ajutoare umanitare rare. Cu toate neajunsurile, caracteristice pentru perioada zilei de azi, instituţiile pentru copii asigură realizarea programelor de educaţie şi instruire elementară a contingentului.

Situaţia din instituţiile pentru adulţi este şi mai critică, iar cea din internatul psio-neurologic pentru adulţi din Bădiceni poate fi caracterizată ca totalmente dezastruoasă. Clădirile date în exploatare în anul 1985 erau la moment în stare de distrugere; din lipsă de spaţiu pentru dormitoare şi de paturi, plapume, lenjerie, bolnavii sînt nevoiţi să doarmă cîte doi fără aşternut. Bucătăria nu corespunde cerinţelor minime. Lipsesc îmbrăcămintea necesară, săpunul, detergenţii şi dezinfectanţii. Aici se întreţin 323 de bolnavi. Necesităţile financiare planificate din considerentele de 3 lei pe zi pentru un bolnav, în 1999 erau de 350400 lei, dar alocate au fost numai 8597 lei. Pentru anul 2000 n-au fost în genere prevăzute resurse pentru cheltuieli.

Asistenţa socială trebuie acordată acelor persoane sau familii, care temporar sau permanent se află într-o situaţie de risc social, determinat în principal de abandonul familial, moartea părinţilor, lipsa de locuinţe, handicapul fizic sau mintal, bolile cronice, numărul mare de copii în familie care trebuie întreţinuţi efectiv, dar sînt în lipsa de resurse necesare, monoparentalitatea familiei, dependenţa de alcool şi de droguri, consecinţele devastării naturale şi ecologice.

După cum urmează din informaţia parvenită la Centru, fenomenul sărăciei afectează în primul rînd păturile defavorizate ale populaţiei, cum sînt pensionarii, invalizii, şomerii, familiile cu mulţi copii, familiile incomplete.

Majoritatea populaţiei a devenit săracă în ultimii ani, cînd s-a mărit numărul de familii care sînt întreţinute de lucrători cu salarii mici, de şomeri. De asemenea, creşterea nivelului de sărăcie este generată şi de pensiile, salariile mici, sporirea preţurilor la mărfurile alimentare şi industriale, la serviciile prestate, la resursele energetice, termice, gaze naturale etc.

Analizînd problemele abordate de către petiţionari, au fost efectuate un şir de acţiuni prevăzute de Legea cu privire la avocaţii parlamentari care au permis repunerea în drepturi a multor persoane aflate sub jurisdicţia Republicii Moldova.

Astfel, la Centrul pentru Drepturile Omului s-a adresat cet.T. din mun.Chişinău referitor la faptul că nu poate ridica restanţele la pensia surorii sale decedate, persoană solitară.

Examinînd petiţia, s-a constatat că Legea privind pensiile de asigurări sociale prevedea un număr restrîns de persoane (soţul supraveţuitor, părinţii şi copiii persoanelor decedate (art. 37 alin. 1) cărora li se permitea să încaseze restanţele pensiei beneficiarului decedat. Ţinînd cont de propunerea Centrului, Parlamentul a lărgit numărul de persoane care pot beneficia de această posibilitate, modificînd art. 37 al legii nominalizate în următoarea redacţie: "pensia neachitată din vina organului de asigurări sociale care stabileşte sau plăteşte pensia, în cazul cînd lipsesc persoanele care sînt în drept să o primească, conform alin.1, se plăteşte integral persoanei care dovedeşte că a suportat cheltuieli ocazionate de deces."

Despăgubirea persoanelor care au pătimit în urma accidentelor de muncă este o altă problemă abordată des de petiţionari, ea devenind obiectul preocupării Centrului.

În rezultatul investigaţiilor s-a ajuns la concluzia că din vina întreprinderilor aflate în proces de lichidare unii cetăţeni erau lipsiţi de dreptul recuperării prejudiciului cauzat sănătăţii în urma unui accident de muncă, bolii profesionale sau pierderii întreţinătorului.

Conform art.28 al Legii cu privire la faliment şi Legii cu privire la capitalizarea plăţilor periodice, întreprinderile aflate în proces de lichidare sînt obligate să transfere Fondului Social sume de bani care urmează a fi eliberate beneficiarilor pentru efectuarea plăţilor în continuare. Însă multe întreprinderi, în special cele agricole, nu au fost pasibile de a efectua aceste transferuri.

În scopul repunerii în drepturi a acestei categorii de persoane, Centrul, în baza art. 29 din Legea cu privire la avocaţii parlamentari, a făcut propuneri de rigoare Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi Guvernului.

Prin art.22 al Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2000, categoria respectivă de persoane a fost repusă în dreptul la asistenţă şi protecţie socială prin următoarea prevedere: "în cazul cînd întreprinderea care se lichidează nu dispune de mijloace financiare sau produse agricole, aceste plăţi sunt achitate de succesorul de drept al întreprinderii în cauză sau de la bugetul de stat".

După adoptarea Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat a sporit numărul adresărilor în care este abordată problema lipsirii de dreptul la pensie pentru limită de vîrstă în condiţii avantajoase a persoanelor care au practicat lucrări nocive şi foarte grele, prin abrogarea listelor aprobate de Hotărîrea Guvernului nr.822 din 15.12.92.

Centrul a intervenit cu propuneri în Comisia parlamentară pentru protecţie socială, sănătate şi familie, solicitînd repunerea în drepturi a persoanelor care au întrunit prevederile legislaţiei anterioare.

Prin modificările operate în alin.1, art.41 al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat, persoanelor care au activat în condiţii nocive şi foarte grele li s-a micşorat vîrsta de pensionare: bărbaţilor de la 55 de ani 9 luni la 50 de ani şi 9 luni, iar femeilor de la 50 de ani 9 luni la 45 de ani 9 luni.

Petiţiile, audienţa zilnică a cetăţenilor la Centru reflectă situaţia reală din societate că dreptul constituţional la un trai decent nu se respectă integral, în mare parte din cauza scăderii nivelului de trai al populaţiei.

Republica Moldova se află printre ţările cu cele mai mici salarii; salariul mediu lunar e numai de 250 lei. Cele mai mici venituri salariale le suportă lucrătorii din agricultură care constituie numărul preponderent de producători agricoli şi principalii furnizori de produse alimentare societăţii. Această remunerare acoperă doar a patra parte din coşul minim de consum estimat pentru perioada anului 2000. Salariile mizere au influenţat negativ atît nivelul de trai, cît şi viaţa populaţiei. Un alt factor important ce afectează substanţial nivelul de trai al populaţiei sînt întîrzierile de lungă durată la plata salariilor, a transferurilor sociale.

Este enorm de mare decalajul remunerării muncii diverselor categorii de lucrători. În 2000 niveluri maxime lunare de remunerări s-au înregistrat în structurile financiare (2262,5 lei), în sistemul energiei electrice, gazelor şi apelor (715,5 lei). Sub media republicană au fost retribuiţi salariaţii din agricultură şi silvicultură (216 lei), sănătate şi asistenţă socială (219,9 lei), învăţămînt (243 lei).

Cu toate că suma restanţelor agenţilor economici şi sociali pentru remunerarea muncii la 01.10.2000 s-a redus pînă la 484,8 mln.lei, iar numărul cetăţenilor afectaţi de neplata la timp a salariilor s-a micşorat de la 57 la sută pînă la 49 la sută, totuşi datoriile continuă să fie impunătoare.

Cele mai mari datorii la plata pensiilor şi indemnizaţiilor revin judeţelor Bălţi - 20,3 mil.lei, Edineţ - 16,1 mil. lei şi Orhei -14,4 mil. lei.

Nivelul inflaţiei faţă de luna decembrie 1999 a constituit 14,7 %.

Situaţia descrisă conduce nemijlocit şi la încălcarea dreptului la o alimentaţie normală. Produsele nu sînt disponibile (în asortiment şi cantitate suficientă) şi accesibile (la preţuri corespunzătoare puterii de cumpărare a veniturilor consumatorilor) marii majorităţi a populaţiei.

Malnutriţia cauzează creşterea morbidităţii şi mortalităţii, răspîndirea bolilor sociale, scăderea potenţialului de vitalitate a naţiunii.

În anul 2000 în republică s-au născut 36,9 mii de copii, cu 1,6 mii mai puţin decît în anul 1999. În aceeaşi perioadă au decedat 41,2 mii de persoane. Deşi mortalitatea în ansamblu s-a menţinut practic la acelaşi nivel în ambii ani, numărul nou-născuţilor decedaţi a depăşit cifra anului 1999 cu 4,3 mii. Or, sporul natural al populaţiei are un sold negativ.

De la an la an descreşte şi numărul căsătoriilor (23,5 mii în 1999 şi 21,6 mii în 2000) pe fondalul sporirii numărului de divorţuri (8,9 mii în 1999 şi 9,7 mii în 2000).

Situaţia a determinat sporirea considerabilă a numărului adresărilor la Centru. Cu toate că problemele respective ţin mai mult de competenţa Guvernului, a organelor administrării publice centrale şi locale, am încercat să intervenim în apărarea drepturilor persoanelor care din diverse motive nu sînt în stare să şi le apere singure. Intervenţiile noastre au urgentat achitarea pensiilor, a indemnizaţiilor şi salariilor restante, au contribuit la repartizarea ajutoarelor umanitare, la grăbirea reparaţiilor caselor din contul primăriilor locale etc.

Astfel, în petiţia sa locuitoarea satului Chirileni, jud.Bălţi, Z. scrie că este mamă a zece copii, dintre care şase sînt elevi. Nu are cu ce procura produse alimentare, haine pentru a-i trimite la şcoală deoarece primeşte un salariu de numai circa 100 de lei. Mai mult decît atît, preşedintele COOP "Concurenţa", unde lucrează de cinci ani, nu-i plăteşte indemnizaţiile şi compensaţiile nominative pentru copii. Prefectul de Bălţi, dl Pavel Lupacescu, care la propunerea Centrului a organizat examinarea petiţiei, ne-a informat că solicitanta a primit 2393 de lei din cei 5279 care i se calculase, iar suma restantă i se va plăti ulterior.

Dna V. din Chişinău ne-a scris că nu primeşte alocaţie socială pentru copilul invalid din copilărie. După intervenirea Centrului la Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei solicitantei i-a fost stabilită alocaţia socială de stat pentru copilul invalid din copilărie cu severitatea I, în cuantum de 65 de lei lunar (100 procente din mărimea pensiei minime pentru limita de vîrstă).

În adresările sale solicitanţii scriu şi despre încălcarea dreptului persoanei la asistenţă medicală, drept consfinţit în art. 36 din Constituţia Republicii Moldova. Or, statul garantează minimumul gratuit de asigurări medicale.

Orice sursă tematică studiată demonstrează că indicii sănătăţii populaţiei continuă să fie în descreştere. Astfel, durata medie a vieţii de la naştere este în prezent de 66 ani, cea mai scăzută în Europa. Rata mortalităţii standardizate pentru toate vîrstele este în medie cu 50% mai mare decît în ţările dezvoltate ale Europei. Rata morţii infantile şi mortalităţii materne e de circa 3 ori mai înaltă faţă de media europeană.

Femeile gravide, mamele şi copiii lor nu beneficiază de o alimentaţie adecvată şi raţională. Sînt reduse posibilităţile acordării îngrijirilor de sănătate a unui număr impunător de copii cu handicap. Nu sînt respectate prevederile Legii ocrotirii sănătăţii la compartimentul acordării asistenţei medicale gratuite, asigurării medico-sociale a unor categorii ale populaţiei etc.

Numărul impunător de adresări parvenite reliefează din nou problema foarte dificilă a asistenţei medicale minime gratuite pentru menţinerea sănătăţii într-o stare normală. Introducerea sistemului de servicii medicale contra plată a redus simţitor posibilitatea persoanelor de a beneficia de aceste servicii. Nu sînt accesibile pentru majoritatea persoanelor nici mijloacele de diagnosticare. Astfel, multe din ele nu reuşesc să-şi realizeze dreptul stabilirii corecte şi la timp a gradului de invaliditate.

Reducerea numărului de pacienţi a dus şi la micşorarea numărului de instituţii medicale de stat. Acest fapt este confirmat şi de adresarea unor colective din instituţiile medical-curative, care au fost disponibilizate în urma reducerii numărului de pacienţi şi declarării nerentabilităţii acestor instituţii. Răspunsurile ministerului de resort la interpelările Centrului se reduc la constatarea situaţiei dificile din sistemul sănătăţii, optîndu-se pentru continuarea promovării politicii de reformare radicală a sistemului de sănătate, inclusiv a introducerii sistemului asigurării medicale obligatorii. Alocarea a 7-8 dolari SUA pe cap de locuitor nu poate aplana situaţia din medicină.

În procesul reformei sistemului sănătăţii se admit abateri serioase de la legislaţie care pun în dificultate activitatea profesională a cadrelor medicale.

Astfel, în adresa avocaţilor parlamentari a parvenit petiţia unui grup de lucrători medicali ai Spitalului de sector Criuleni referitor la încălcarea dreptului la remunerarea muncii prin neachitarea salariului curent şi a restanţelor salariale pentru anul 1999 şi a indemnizaţiilor pentru deplasări de serviciu pe anul 1998.

În avizul avocatului parlamentar expediat administraţiei spitalului se menţiona că faptele descrise prezintă o încălcare a prevederilor art. 43 din Constituţie şi art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 6 şi 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi a altor tratate internaţionale la care Moldova este parte. Administraţiei spitalului i s-a propus să ia măsuri pentru repunerea imediată în drepturi a lucrătorilor medicali.

În răspunsul parvenit la Centru de la directorul spitalului de sector Criuleni urma că pe parcursul lunii decembrie 2000 au fost achitate restanţele salariale pe lunile ianuarie-aprilie 1999 în sumă de 162,7 mii lei. Restul banilor pentru lunile mai-iunie în sumă de 136,2 mii lei şi indemnizaţiile deplasărilor de serviciu pentru anul 1998 în sumă de 21,3 mii lei urmează a fi achitate îndată după ce Direcţia generală sănătate publică a judeţului Chişinău va transfera suma cuvenită.

În adresa Centrului pentru Drepturile Omului a parvenit petiţia colectivului de muncă dintr-o instituţie din domeniul medicinii de urgenţă care a indicat asupra faptului că în procesul de realizare a Programului naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă în Republica Moldova, instituţia respectivă a pierdut statutul de medicină primară care prevede atribuţii speciale de activitate şi salarizare. În urma adresării la Ministerul Sănătăţii şi examinării problemei mai profund prin crearea unei comisii speciale, s-a constatat că acţiunile administraţiei instituţiei în cauză au fost neadecvate şi nu se încadrau în prevederile programului dat, restabilindu-se atribuţiile ce reieşeau din statutul precedent.

Unul din drepturile de bază fără de care nu poate exista normal nici o persoană este dreptul la locuinţă. Conform noii politici locative naţionale, fiecare cetăţean are dreptul de a-şi alege modul cel mai convenabil de soluţionare a problemelor sale locative. Întru realizarea politicii naţionale, statul urmează să asigure gratuit cu locuinţe păturile social mente vulnerabile, să perfecţioneze şi să creeze noi sisteme financiar - creditare şi fiscale în sfera construcţiilor locative, să acorde credite de gaj şi ipotecarea împrumuturilor.

Privatizarea spaţiului locativ urban a dat posibilitate de a împroprietări cetăţenii, locuinţa pentru multe familii fiind singura proprietate mai semnificativă. Cu toate acestea, sistemul imperfect de privatizare a creat multe dificultăţi, mari probleme la realizarea acestui drept. Deseori nu toţi membrii familiei au fost incluşi în documentul de proprietate asupra locuinţelor, unele apartamente au fost privatizate în detrimentul drepturilor copiilor la spaţiu locativ, iar multe persoane au devenit ilegal proprietari ai cîtorva apartamente.

În urma lichidării întreprinderilor un şir de familii au rămas fără spaţiu locativ. Fiecare a treia familie de orăşeni stă la evidenţă în rîndul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai, iar fiecare a zecea este inclusă în acest rînd mai mult de 10 ani în urmă.

Păturile socialmente-vulnerabile, cum sînt copiii orfani care au fost în îngijirea statului pînă la atingerea vîrstei majoratului, persoanele represate şi ulterior reabilitate, în cazul cănd nu este posibilă restituirea averii, persoanele întoarse din locurile de detenţie, alte persoane vulnerabile, practic, nu au perspectiva de a se asigura de sine stătător cu spaţiu locativ.

Astfel, locuitorul satului Dobruja, G., a comunicat în petiţia sa Centrului că el a devenit invalid de gradul întîi pe viaţă în rezultatul rănilor şi contuziei în timpul acţiunilor militare pentru restabilirea integrităţii statului din 1992. Dînsul, soţia bolnavă şi cei doi copii minori locuiesc într-o odaie cu suprafaţa de 12 metri pătraţi. Pe parcursul a 8 ani expiraţi de la conflict autorităţile publice locale îi refuză înscrierea în rînd pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai sau repartizarea unui lot de pămînt pentru construirea casei.

Centrul a înaintat un aviz Primăriei capitalei în care a argumentat că dreptul de asigurare prioritară cu spaţiu locativ solicitantul îl are în conformitate cu p. 13 din hotărîrea Guvernului nr.520 din 05.08.92 cu privire la măsurile primordiale de protecţie socială a persoanelor participante la acţiunile militare pentru apărarea integrităţii şi independenţei Republicii Moldova şi acordarea ajutorului necesar cetăţenilor şi familiilor afectate de conflictul militar. A fost subliniat faptul că în art. 11 din hotărîrea menţionată, Guvernul indică autorităţilor publice locale să repartizeze, la cerere, sectoare de teren şi materiale necesare pentru construcţia particulară. În baza art. 27 din Legea cu privire la avocaţii parlamentari, Centrul a cerut repunerea în drepturi a solicitantului şi a familiei lui. Primarul capitalei, dl Serafim Urechean, a semnat un răspuns Centrului, conţinutul căruia se reduce la următoarele: "Petiţionarului i s-a propus să prezinte la pretura sectorului Botanica actele respective în vederea elaborării proiectului de decizie corespunzător".

Fondul locativ existent este într-o stare tehnică şi sanitară precară şi continuă să se deterioreze. Condiţiile de trai sînt nesatisfăcătoare, este redus nivelul de comodităţi. Totodată, sînt refuzate neîntemeat cererile de a oferi terenuri pentru construcţia caselor particulare care nu necesită alocaţii din partea statului.

Astfel, locuitorii mun. Chişinău Ţ. şi A. de nenumărate ori s-au adresat Primăriei capitalei de a li se permite reconstrucţia clădirii vechi în care locuiau. Numai după sesizarea avocatului parlamentar, Primăria le-a eliberat solicitanţilor autorizaţiile corespunzătoare.

Orăşenii cheltuiesc circa 50% din veniturile familiei pentru achitarea facturilor de întreţinere a locuinţelor şi a serviciilor comunale. Majoritatea locatarilor au venituri mai mici decît suma calculată pentru acoperirea acestor cheltuieli. Sînt rare zilele în care colaboratorilor Centrului nu le-ar fi adresată întrebarea: "Cum să existăm dacă veniturile familiei noastre sînt de trei ori mai mici decît conturile pentru chirie şi serviciile comunale?". Dar mai urmează şi achitările pentru încălzire, energie electrică, telefon, atît de necesar pensionarilor, invalizilor, persoanelor solitare, cheltuielile pentru produsele alimentare şi îmbrăcăminte.

Astfel, la Centru a telefonat cetăţeanca R. din cartierul Botanica, Chişinău, întrebînd: "Cum să trăiesc, dacă am o pensie lunară de 90 lei, iar numai pentru căldura consumată în luna decembrie mi-a venit un cont de 270 lei?".

Petiţii pline de disperare parvin mai din toate localităţile republicii.

Din lipsa mecanismului de deconectare individuală a apartamentelor în care locuiesc familiile care nu pot achita facturile de plată, sînt deconectate blocuri întregi de la reţeaua termică, apă caldă, gaze naturale.

Persoanele în etate se confruntă cu probleme similare la întreţinerea locuinţelor şi asigurarea nivelului minim de confort. Există şi alte grupuri defavorizate, ca invalizii sau familiile tinere.

Multe apartamente sînt suprapopulate. De exemplu, în 12 % de apartamente din mun. Chişinău locuiesc cîte 2 sau mai multe familii, numărul mediu de persoane la o cameră fiind de 1,6.

Din adresările parvenite la Centru reiese şi problema evacuării din apartamentele ocupate ilegal, punerii la dispoziţie a altui spaţiu locativ conform deciziilor judiciare. Anume din lipsa altui spaţiu locativ de rezervă, persoanele aşteaptă timp îndelungat executarea deciziilor judiciare. Numai în mun. Chişinău există circa 3000 de astfel de persoane. Unele cazuri s-au transformat în drame familiale, cum ar fi familia Ş., care a rămas fără casă proprie în rezultatul demolării ei în legătură cu necesităţile de reconstrucţie planică a urbei. Cu toate că există hotărîri judecătoreşti care obligă Primăria Chişinăului să ofere spaţiu locativ, această familie de 8 ani nu are unde locui.

În aceeaşi situaţie se află şi familia C. care, avînd în componenţa sa participanţi la războiul din Afganistan şi la conflictul militar din Transnistria, mulţi ani a aşteptat îmbunătăţirea condiţiilor de trai, iar cînd au încercat să intre în apartamentul primit, el s-a dovedit a fi ocupat ilegal. Deşi judecata i-a dat cîştig de cauză, această familie nu se poate instala în apartamentul ce îi aparţine legal. Centrul a intervenit şi ţine problema la control.

DREPTUL LA INSTRUIRE

Dreptul la instruire în Republica Moldova este asigurat prin învăţămîntul general obligatoriu, cel liceal, profesional, superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare (art. 35 din Constituţie).

Învăţămîntul general este gratuit, iar cel superior este contra plată, păstrîndu-se şi un număr mic de locuri finanţate din buget. Este clar că în condiţiile cînd majoritatea populaţiei nu-şi poate asigura minimumul de existenţă, locurile gratuite de învăţămînt în sistemul superior sînt insuficiente. Faptul este în detrimentul multor copii care ar dori să obţină studii superioare dar situaţia financiară precară din familie nu le poate asigura această posibilitate, avînd chiar cele mai bune rezultate în învăţămîntul general şi aptitudini. Sînt în defavoare mai ales copiii din localităţile rurale, care din cauza salariilor mizerabile ale părinţilor nu au acces la învăţămîntul superior.

Aceasta este una din cele mai grave piedici în realizarea dreptului la instruire, declarat de Constituţia Republicii Moldova şi actele internaţionale la care Moldova este parte.

În republică activează 37 de instituţii private şi 15 instituţii de stat de învăţămînt superior. 2/3 din cei 80 de mii de studenţi învaţă în instituţiile de învăţămînt superior de stat. Din ei 2/3 îşi fac studiile în limba română şi 1/3 în limba rusă.

În multe instituţii de învăţămînt superior programul de studii este slab realizat. Sporeşte numărul de specialişti cu studii superioare care nu pot fi angajaţi în cîmpul muncii din lipsa locurilor vacante pe piaţa de muncă a Moldovei. De asemenea, sporeşte numărul specialiştilor necalificaţi.

Totodată, s-a creat o situaţie paradoxală: din instituţiile de învăţămînt din republică numai pe parcursul anului 2000 s-au disponibilizat circa 6 mii de cadre didactice din cauza neplăţilor salariilor. Pe lîngă faptul că salariul în învăţîmînt este foarte mic (236 lei), nici acesta nu se plăteşte la vreme, în unele judeţe fiind aşteptat cîte 12-17 luni.

La moment în întreaga republică nu ajung circa 2,5 mii de cadre pedagogice, însă tinerii nu doresc să se angajeze în învăţămînt din cauza remunerării mizerabile. Mii de tineri specialişti au invadat piaţa muncii, refuzînd să practice profesia obţinută.

Învăţămîntul general şi preşcolar, fiind limitat în asigurarea cu mijloace financiare de la stat, a ajuns într-o stare deplorabilă. În multe localităţi rurale se închid şcoli, grădiniţe, astfel reducîndu-se accesul la învăţămîntul preşcolar şi general. Baza tehnico-materială practic este sub orice nivel, nu corespunde cerinţelor vremii. Din cauza salariilor mici şi reţinerea plăţilor pedagogii abandonează serviciul, plecînd peste hotarele ţării în căutarea unui cîştig suficient.

Instituţiile de învăţămînt se află într-o stare tehnică şi sanitară precară. Lipseşte căldura în perioada rece a anului, nu se efectuează reparaţii capitale, în unele şcoli lipseşte personalul medical, prezenţa căruia este obligatorie în instituţiile de învăţămînt. Problemele nominalizate sînt abordate de pedagogi în petiţiile adresate Centrului şi în cadrul audienţelor. Recomandările avocaţilor parlamentari făcute administraţiilor publice centrale şi locale în mare parte rămîn nerealizate.

Dreptul la muncă

Principala sursă de existenţă în oricare societate este munca. Exercitarea acestui drept în Republica Moldova este încălcat flagrant prin lipsa pieţii de muncă, salariile mici şi neachitarea lor la timp.

La 01.10.2000 rata şomajului a constituit 107,4 %, iar numărul de persoane aflate în şomaj era de 33881 persoane. Populaţia ocupată în cîmpul muncii constituia 1568 mii de persoane, reprezentînd 43 la sută din populaţia totală de 3636,5 mii de persoane.

Pe parcursul anului 2000 la Centru s-au adresat peste 1000 de persoane în legătură cu încălcarea dreptului lor la muncă, drept prevăzut atît de art. 43 din Constituţie, cît şi de art. 6 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale care stabileşte obligaţiile statelor semnatare şi aderante.

Punctul 1 din art.43 din Constituţie prevede că orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

Investigînd petiţiile şi stabilind încălcările comise, au fost înaintate acte de reacţionare ale avocaţilor parlamentari pentru restabilirea dreptului în acest domeniu.

Astfel, la Centru a parvenit petiţia colectivă a unui grup de colaboratori ai spitalului municipal de urgenţă referitor la încălcarea drepturilor lor la muncă, manifestată prin neachitarea salariului în mărimea prevăzută de legislaţia în vigoare.

În rezultatul investigării petiţiei faptele expuse s-au adeverit şi directorului spitalului i-a fost expediat un aviz.

În urma măsurilor luate personalului medical i s-a recalculat salariul şi a fost plătit pe toată perioada restantă.

Un alt exemplu.

La Centru s-a adresat un grup de colaboratori ai Asociaţiei "Termocomenergo" cu privire la faptul că în procesul disponibilizării salariaţilor în legătură cu lichidarea întreprinderii, lor nu li se achită salariile şi alte plăţi.

Pentru repunerea în drepturi a solicitanţilor, administraţiei i s-a înaintat un aviz cu propunerea de a întreprinde măsuri imediate de soluţionare a problemelor.

În răspunsul său, directorul general al Asociaţiei a informat Centrul că angajaţii aparatului central al întreprinderii şi lucrătorii bazei Chişinău au fost remuneraţi, achitîndu-li-se toate plăţile cuvenite.

La puţin timp după aceasta directorul general al Asociaţiei şi viceministrul mediului şi amenajării teritoriului au fost destituiţi din funcţie ca urmare a încălcărilor comise în procesul de lichidare a SA "Termocomenergo".

Centrul a examinat litigiul dlui S. cu şcoala internaţională a businessului care nu-şi onora angajamentul de plată a concediilor pentru perioada lucrată de solicitant la instituţie. În argumentarea cerinţelor sale, S. a prezentat concluzia Comisiei parlamentare pentru protecţie socială, sănătate şi familie privind dreptul la concediul anual, iar la eliberarea din serviciu - şi compensarea materială în contul concediului. Concluzia Comisiei este bazată pe prevederile legislaţiei naţionale şi a celei internaţionale, ca supremă în cazul neconcordanţei cu cea naţională. Deoarece Procuratura Generală îi ignora adresările, Centrul a intervenit cu recomandări să soluţioneze problema în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Procuratura Generală a atacat cu recurs în anulare în Curtea Supremă de Justiţie hotărîrile judecătoreşti în cauza civilă a lui S. către şcoala internaţională de business.

Prin exercitarea atribuţiilor avocatului parlamentar ca mediator, conform art. 23 din Legea cu privire la avocaţii parlamentari, au fost repuşi în drepturi colaboratorii instituţiei bugetare din subordinea Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei care au invocat în adresare neachitarea sporurilor la salariu, a indemnizaţiilor la concediere, reţinerea achitării salariilor pentru o perioadă îndelungată de timp.

Acţiunile ilegale ale administraţiei şi gestionarea incompetentă a finanţelor alocate sînt des subiectele petiţiilor adresate de angajaţii, atît ai instituţiilor bugetare, cît şi ai celor cu statut privat, privind salarizarea neechitabilă, achitarea privilegiată a salariilor unor colaboratori, reţinerea achitării plăţilor restante din motive necunoscute.

În procesul investigaţiilor s-au constatat încălcări ale drepturilor petiţionarilor şi în baza art. 27 din Legea cu privire la avocaţii parlamentari au fost întocmite avize care conţineau propuneri de luare de măsuri pentru repunerea imediată în drepturi a celor lezaţi.

Din cauza lipsei locurilor de muncă în ţară sporeşte migraţia ilegală a forţei de muncă. Cifrele oficiale privind numărul persoanelor deplasate peste hotare în căutarea unui cîştig oscilează între 600 şi 800 mii. Ele însă nu sînt verificate şi pot fi cu mult mai mari, deoarece în majoritatea cazurilor plecările sînt ilegale.

Guvernul Republicii Moldova depune eforturi pentru încheierea acordurilor bilaterale cu statele dezvoltate economic pentru acces la piaţa muncii din aceste ţări. În felul acesta, persoanele angajate peste hotarele republicii ar beneficia acolo de protecţie socială, medicală şi de altă natură, ar apărea condiţii reale de reducere a migraţiei ilegale a forţei de muncă.

La momentul actual doar 11 persoane juridice şi fizice dispun de licenţă privind angajarea provizorie a cetăţenilor noştri în cîmpul muncii peste hotarele republicii.

În cadrul Ministerului Afacerilor Interne a fost creat serviciul de combatere a traficului ilicit cu persoane şi crime ale cetăţenilor străini. Biroul Central Interpol-Chişinău verifică legalitatea activităţilor întreprinzătorilor străini în vederea plasării în cîmpul muncii a lucrătorilor migranţi.

Unul din fenomene ce rezultă din situaţia descrisă este şi traficul cu fiinţe umane care a luat amploare în ultimii ani, odată cu căderea fostului lagăr socialist, în special a fostei Uniuni Sovietice. Traficului sînt supuşi copii, femei, bărbaţi, fiind unul din cele mai dureroase şi periculoase aspecte ale exodului forţei de muncă.

Şomajul şi sărăcia afectează în mod special femeile. În cadrul programelor de stabilizare şi restructurare a economiei, multe femei sînt excluse din rîndurile salariaţilor. Ele înfruntă greutăţi şi obstacole şi la integrarea în noua piaţă a muncii, unde este evidentă tendinţa de a prefera bărbaţii.

La 01.10. 2000 din numărul total de şomeri înregistraţi (33881 persoane), femeile alcătuiau 19746, ceea ce constituie 58,2 procente (date prezentate de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei).

Conform datelor OSCE, numai în 1997 circa 175 mii de femei şi tinere au fost implicate în traficul cu fiinţe umane.

Traficanţii momesc femeile noastre cu salarii mari; le obţin vize, le transportă peste hotare şi, deposedîndu-le apoi de documente, le vînd în robie deţinătorilor de bordeluri şi cazinouri clandestine. Conform datelor Poliţiei de Moravuri, în ultimii ani sute de mame s-au adresat în legătură cu dispariţia fetelor plecate la munci peste hotare.

Conform sondajelor efectuate de instituţii competente, în liceele şi şcolile din republică 70 procente din respondenţi consideră prostituţia drept o muncă profitabilă şi demnă de respect. După părerea noastră şi a multor persoane interesate în problema dată, acesta este cel mai grav fenomen care aduce prejudiciu sănătăţii morale publice, punîndu-se în pericol viitorul naţiunii.

Consiliul Europei şi OSCE au propus un şir de recomandări incluse în Programul de acţiune regional pentru combaterea traficului cu fiinţe umane în sud-vestul Europei, adoptat în cadrul seminarului internaţional de la Atena la 29 iunie - 1 iulie 2000. Programul include cooperarea dintre instituţiile guvernamentale şi cele neguvernamentale la nivel naţional şi internaţional.

Punctele de control - trecere ale frontierei de stat se dotează cu sistemul automatizat de control "Control -D" care va spori calitatea supravegherii trecerii peste hotarele ţării şi va contribui la combaterea traficului cu fiinţe umane.

Dar problema dată rămîne să fie foarte actuală. De aceea este nevoie de consolidarea forţelor societăţii civile pentru a informa populaţia despre consecinţele traficului respectiv şi a migraţiei ilicite.

Centrul pentru Drepturile Omului a creat un Consiliu de conlucrare cu ONG-urile care are ca scop generalizarea problemelor, elaborarea opiniilor şi promovarea lor în faţa instituţiilor statale, cît şi informarea permanentă a societăţii despre pericolul traficului cu fiinţe umane.

DREPTUL LA PROPRIETATE

Protecţia proprietăţii este stipulată în articolul 17 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului: "Orice persoană are dreptul la proprietate, atît singură că şi în asociere cu alţii. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa."

Standardul privind proprietatea a fost încorporat în 2 din cele mai importante instrumente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite - Pactul internaţional cu privire la drepturile politice şi civile şi Pactul internaţional cu privire la drepturile Economice, Sociale şi Culturale.

Legislaţia naţională şi în primul rînd Constituţia Republicii Moldova (art. 46) stipulează că dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate.

Însă aceste drepturi nu sînt pretutindeni şi în deplină măsură respectate. Ca exemplu a celor mai frecvente încălcări sînt: dificultăţile excesive de natură administrativă privind înregistrarea pămîntului; realocarea gospodăriilor cu scopul implementării proiectelor fără o compensaţie adecvată. Faptul că protecţia proprietăţii contribuie la securitatea economică şi poate stimula semnificativ creşterea în acest context rămîne indiscutabil.

Contrar dispoziţiilor art.46 din Constituţie, statul, la moment, nu este în stare să asigure restituirea mijloacelor băneşti depuse de sute de mii de cetăţeni. Din această cauză suferă în primul rînd persoanele de vîrsta a treia, care, avînd pensii mizerabile, fiind lipsite de posibilitatea ridicării sumelor depuse, îndură foame, nu pot să-şi procure medicamente, să plătească facturile etc.

Pînă la absurd a fost simplificată Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, care iniţial garanta reintegrarea persoanelor reabilitate atît în drepturile politice, sociale şi civile, cît şi în cele patrimoniale. Astfel, dacă în baza legislaţiei vechi fiecare familie avea dreptul la recompensă pentru casă şi averea confiscată sau naţionalizată în mărime de 7 mii ruble, apoi după 1992 această recompensă constituie numai 300 de lei, a treia parte din coşul minim de consum lunar pentru o persoană. În pofida deciziei Curţii Constituţionale, care, satisfăcînd sesizarea avocatului parlamentar, a recunoscut neconstituţionale modificările în detrimentul victimelor represiunilor, Guvernul nu a luat măsurile de rigoare pentru alocarea mijloacelor de plată a recompenselor echitabile.

Nedreptăţile de acest fel persistă şi în legislaţia funciară. Petiţionarii ridică tot mai insistent problema dreptului la moştenire a pămîntului proprietarilor represaţi şi reabilitaţi ulterior, invocînd contradicţiile dintre dispoziţiile Constituţiei, prevederile drepturilor civile despre moştenire şi reglementările actelor juridice internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Starea protejării drepturilor omului în regiunea de est a Republicii Moldova

După cum este bine cunoscut faptul, structurile autoproclamatei republici moldoveneşti nistrene au fost create prin măsuri anticonstituţionale, nedemocratice şi violente, a căror aplicare a provocat pierderi de vieţi omeneşti, prin încălcarea masivă a drepturilor fundamentale ale omului. În acest teritoriu timp de mai bine de 8 ani de zile se ignorează Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova. Sub formă de ideologie de stat, cu mijloace specifice unui regim totalitar, aici se promovează ideea formării unui stat independent.

Locuitorii acestui teritoriu sînt siliţi prin constrîngere să accepte cetăţenia autoproclamatei republici. Acei locuitori care au acceptat cetăţenia Republicii Moldova sînt lipsiţi de dreptul de a participa la alegeri legale, fapt prin care se încalcă dreptul de vot şi dreptul de a fi ales prevăzute de art. 41 din Constituţie. Nici unui partid politic de opoziţie, structurilor autoproclamate nu i se permite să activeze pe malul stîng al Nistrului, încălcîndu-se dreptul la libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice prevăzut de art. 41 din Constituţie. Acestea, sînt încălcări flagrante ale drepturilor politice.

Majoritatea din puţinele persoane care s-au adresat la Centru din partea stîngă a rîului Nistru au abordat probleme legate de nivelul scăzut de viaţă pe care îl au, salariile mici, dorinţa de a emigra în altă ţară pentru trai permanent, dar şi în legătură cu dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti ale instanţelor din teritoriu. Colaboratorii Centrului, consultînd persoanele interesate au avut posibilitatea real-obiectivă de a le explica că activitatea autorităţilor transnistrene este contrară prevederilor Constituţiei. Dar este imposibil de întreprins careva măsuri reale. Unica explicaţie utilă se reducea la faptul că hotărîrile judecătoreşti neconstituţionale pot fi apelate la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

La Centru s-a adresat locuitorul or. Rîbniţa, F., în legătură cu faptul că el a fost oprit de colaboratorii miliţiei rutiere din zonă care au întocmit un proces-verbal şi prin hotărîrea judecăţii l-au privat de permisul de conducere a automobilului. Deoarece rămăsese fără surse de existenţă, neputînd lucra, solicitantul a atacat hotărîrea instanţei de judecat, dar apelul i-a fost respins. El a fost nevoit să se adreseze la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Însă, pînă la examinarea cauzei în Curte el a ajuns cu familia în stare disperată. Neavînd de lucru, a fost nevoit să-şi vîndă automobilul cu care întreţinea familia. Banii nu i-au ajuns pe mult timp şi acum familia sa este în pericolul evacuării din apartament din cauza neplăţii serviciilor comunale şi a chiriei.

Şi mai tragică este situaţia familiei H. din or.Slobozia. După conflictul militar din 1992 membrii acestei familii au început să fie persecutaţi de autorităţile locale şi reprezentanţii formaţiunilor militare, în felul acesta forţîndu-i să părăsească localitatea. Le-a fost furat automobilul cu care îşi asigurau cît de cît existenţa. Deoarece miliţia nu luase măsuri de reţinere a răpitorilor, stăpînul singur a dat de urmele lor. Aceştia, cu susţinerea tacită a miliţiei, l-au capturat şi l-au bătut crunt, apoi, transportîndu-l în portbagaj pe malul Nistrului, l-au preîntîmpinat că dacă nu părăseşte Transnistria va fi omorît el şi toţi membrii familiei sale.

Autorităţile Republicii Moldova nu controlează şi n-au nici o influenţă asupra Transnistriei. Iată de ce, la momentul ratificării Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Parlamentul Republicii Moldova a făcut o remarcă prin care a specificat că nu se va putea asigura respectarea dispoziţiilor Convenţiei "pentru omisiunile şi actele comise de către organele autoproclamatei republici nistrene pe teritoriul controlat de aceste organe pînă la soluţionarea definitivă a conflictului în regiune".

De fapt, această remarcă este valabilă şi pentru alte tratate şi convenţii internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Din considerentele de mai sus, nici Centrul pentru Drepturile Omului nu are acces în partea stîngă a Nistrului. Totodată, nici cetăţenii de acolo nu se încumetă să se adreseze avocaţilor parlamentari. Însă, dacă în anii precedenţi la Centru nu parvenise nici o petiţie din Transnistria, în 2000 "gheaţa s-a spart". În mare parte, graţie faptului că adresările la instituţia noastră sînt confidenţiale.

Încălcarea în masă a drepturilor şi libertăţilor omului în partea stîngă a Nistrului trezeşte tot mai mult îngrijorarea organismelor internaţionale. Nu întîmplător una din primele vizite în calitatea sa de Comisar al Drepturilor Omului al Consiliului Europei dl Gil-Robles a efectuat-o la Tiraspol, avînd în prealabil o întrevedere cu directorul Centrului, avocatul parlamentar Alexei Potînga.

Documentele acumulate, informaţiile parvenite pe viu din această regiune demonstrează continuarea procesului de instaurare a unui regim totalitar, violarea în masă a drepturilor şi libertăţilor omului, în special dreptul la viaţă şi la integritate fizică, la apărare, la vot şi dreptul de a fi ales, libertatea opiniei şi a exprimării, dreptul la justiţie, libertatea conştiinţei, dreptul la libera circulaţie, libertatea întrunirilor, dreptul la muncă şi la protecţia muncii, la proprietate privată, la învăţătură, la satisfacere a serviciului militar, un şir de alte drepturi şi libertăţi.

Este îmbucurător faptul că apar tot mai multe organizaţii neguvernamentale preocupate de promovarea şi protecţia drepturilor şi libertăţilor omului în această regiune. În anul 2000 Centrul a reuşit să organizeze trei întrevederi cu reprezentanţii organizaţiilor respective şi ele, în măsura posibilităţilor, vor continua.

Accesul liber la justiţie

Accesul liber la justiţie, fiind unul din drepturile constituţionale ale omului este şi garantul tuturor celorlalte drepturi şi libertăţi. În aceasta constă specificul şi valoarea lui esenţială. De aceea art.20 din Constituţie prevede că drepturile şi libertăţile cetăţenilor se asigură prin accesul liber la justiţie.

Pe parcursul anului 2000 la Centru s-au adresat cu probleme ce ţin de accesul liber la justiţie 368 şi au fost audiate 668 de persoane, din care 98 în teritoriu, ceea ce, conform geografiei adresărilor, se plasează pe primul loc după clasificarea tematicii.

Principalele probleme ridicate de solicitanţi sînt:

Însăşi dreptul accesului la justiţie, manifestat prin:

- necunoaşterea modului de adresare în instanţele judecătoreşti, a procedurii şi a mijloacelor de protejare a drepturilor lor, atît pe plan naţional, cît şi a mecanismelor internaţionale de protejare a drepturilor omului;

- neîncrederea petiţionarilor în soluţionarea problemelor lor pe cale judiciară;.

- lipsa mijloacelor băneşti în cazul litigiilor patrimoniale şi imposibilitatea suportării cheltuielilor de judecată;

- tergiversarea examinării cauzelor penale şi civile;

- neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti în cauze civile.

În domeniul necunoaşterii mecanismelor naţionale şi internaţionale de protecţie a drepturilor omului, în afară de răspunsurile avocaţilor parlamentari prin care s-au explicat toate momentele ce-i interesau pe petiţionari (începînd cu explicarea drepturilor procesuale şi finisînd cu condiţiile adresării la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului), colaboratorii Centrului au ieşit în teritoriu, făcînd audienţă în toate judeţele republicii, precum şi în instituţiile penitenciare, cu excepţia teritoriului de est al republicii.

Din cauza imposibilităţii suportării cheltuielilor de judecată şi datorită prevederilor Legii taxei de stat (art.4), conform căruia avocaţii parlamentari sînt scutiţi de plata taxei de stat în instanţele judecătoreşti, a fost posibilă susţinerea a 6 petiţionari prin intermediul Centrului cu cereri de chemare în judecată pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor lor constituţionale.

Încălcarea drepturilor de procedură atît în cauze civile cît şi penale.

Reieşind din petiţiile investigate, cele mai frecvente încălcări procedurale ţin de neaprecierea justă a probelor de către instanţa judecătorească.

Un caz examinat de avocaţii parlamentari elucidează elocvent acest fapt. Organizaţia invalizilor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în interesele a 2 invalizi cărora le-a fost încălcat dreptul la spaţiu locativ prin evacuarea în mod forţat. Instanţa de judecată, fără a aprecia probele şi depoziţiile (argumentele) organizaţiei invalizilor, a evacuat pîrîţii fără acordarea altui spaţiu locativ. Examinînd argumentele reprezentantului organizaţiei invalizilor şi petiţia parvenită ulterior, avocaţii parlamentari au considerat că instanţa judecătorească nu a apreciat just probele şi a făcut o interpelare în Tribunal de care s-a ţinut cont pe deplin, invalizii fiind repuşi în drepturile lor.

În cauze penale s-a constatat încălcarea dreptului la apărare al inculpaţilor. În cazul în care aceştia nu au surse financiare pentru a achita serviciile avocatului în bază de contract, lor li se asigură apărători din oficiu. Însă de obicei în această calitate participă tineri specialişti sau avocaţi care, deşi au o bogată experienţă, nefiind remuneraţi la timp şi după merit, nu-şi îndeplinesc obligaţiile de serviciu la modul cuvenit, astfel lipsindu-i pe inculpaţi de celelalte drepturi procedurale pe care de obicei ei nu le cunosc.

Altă problemă ce rezultă din investigaţiile avocaţilor parlamentari este tergiversarea examinării cauzelor în instanţa de judecată, în special a celor penale. Din informaţia prezentată de către Ministerul Justiţiei, în instanţele judecătoreşti ale republicii se examinează dosare penale mai mult de 12 luni în cazurile aplicării măsurilor preventive în formă de arest. Or, "termenul rezonabil" stabilit de lege durează ani de zile.

Ministerului Justiţiei i-a fost expediat un aviz, cerîndu-se luarea de măsuri întru redresarea situaţiei.

Multe petiţii ţin de problema dezacordului cu hotărîrile sau sentinţele instanţelor judecătoreşti. Însă ele nu fac obiectul activităţii avocaţilor parlamentari, deoarece în cazul cînd hotărîrea sau sentinţa a întrat în vigoare, conform legislaţiei procedurale, a le ataca cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie poate numai Procurorul general şi adjuncţii lui. Reieşind din aceste considerente, solicitanţilor li se explică prevederile legii sau, cu acordul lor, petiţiile se remit după competenţă. Conform informaţiei prezentată de către Procuratura Generală, din 791 petiţii privind ilegalitatea hotărîrilor judecătoreşti pronunţate în cauze penale, au fost admise 193 petiţii şi din 1819 petiţii privind ilegalitatea hotărîrilor judecătoreşti în cauze civile au fost admise 379 petiţii.

Şi cea mai dureroasă problemă cu care se confruntă cetăţenii este tergiversarea executării hotărîrilor judecătoreşti.

În cazuri aparte, datorită intervenţiei avocaţilor parlamentari cu avize către Ministerul Justiţiei, problemele se soluţionează. Însă cînd există hotărîri definitive, pe care reclamanţii le obţin în cîteva luni de aşteptare pe scările judecătoriei, iar ele nu se execută, apare o anumită îndoială privind eficacitatea normelor de executare a hotărîrilor judecătoreşti. Faptul ştirbeşte din imaginea generală a statului de drept şi, în particular, din garantul constituţional de acces al cetăţeanului la justiţie.

Dreptul fiecărui om la apărare este garantat de art.26 din Constituţie, art.6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, alte instrumente internaţionale la care Republica Moldova este parte. Spre regret, aceste garanţii nu se respectă în deplină măsură. Deşi legea prevede dreptul fiecărei persoane reţinute de a avea întrevederi între patru ochi cu apărătorul său după primul interogatoriu, fără limitarea numărului acestora şi a duratei, deseori stipulările respective se încalcă. Mai mult, în petiţiile lor adresate Centrului cetăţenii reţinuţi se plîng că li se refuză dreptul de a contacta telefonic rudele pentru a le informa unde se află.

Lipsite de apărare sînt în mare parte şi pătimiţii în rezultatul infracţiunilor. Formal ei au un şir de garanţii, dar ele nu se respectă. Totodată, legea nu prevede expres dreptul pătimitului la avocat, la protejare împotriva ameninţărilor inculpatului. Urmează a fi perfectată legea în partea ce prevede aducerea cu forţa în instanţă a pătimitului.

Avocaţii parlamentari continuă să studieze aceste şi alte probleme pentru a interveni după necesitate cu propuneri legislative concrete.

Demnitatea şi securitatea personală

În condiţiile actuale apărarea drepturilor omului tot mai pronunţat devine una din dominantele progresului societăţii, baza căruia constituie interesele umane generale. Progresul este imposibil fără asigurarea cuvenită a drepturilor şi libertăţilor omului, inclusiv a dreptului la demnitate şi securitate personală.

Cele mai frecvente petiţii de acest gen parvenite la Centrul pentru Drepturile Omului ţin de problema apărării integrităţii personale, libertatea personală şi siguranţa persoanei.

În problema demnităţii personale, în special privind condiţiile de deţinere în instituţiile penitenciare, au parvenit 63 petiţii. De asemenea, din audienţa persoanelor la oficiu, precum şi în teritoriu, cu probleme ce ţin de demnitatea personală s-au adresat 120 de persoane, dintre care 82 de persoane în teritoriu, majoritatea solicitanţilor fiind persoanele aflate sub anchetă şi condamnaţi la privaţiune de libertate.

În problema securităţii personale, în special excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu din partea colaboratorilor poliţiei şi ai instituţiilor penitenciare, torturarea (maltratarea) persoanelor aflate sub anchetă şi a condamnaţilor, perchiziţionarea, reţinerea sau arestarea ilegală s-au adresat 87 de persoane şi au fost audiate 222, dintre care 159 în teritoriu.

În prim plan apare excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu de către colaboratorii poliţiei şi ai penitenciarelor în formă de utilizare abuzivă a violenţei fizice sau a torturii.

Conform Convenţiei împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante la care Republica Moldova este parte, toate actele de tortură sau comportament inuman trebuiau calificate în legislaţia internă ca infracţiune. Convenţia de asemenea prevede ca măsura de pedeapsă pentru tortură să reflecte caracterul de "infracţiune gravă".

Articolul 101¹ din Codul penal prevede direct infracţiunea de tortură, care corespunde normelor internaţionale.

Însă fiind o infracţiune după noţiune relativ nouă, organele de drept nu au în practică asemenea dosare penale intentate, iar acţiunile infracţionale cu semnele calificative ale torturii le califică drept exces de putere sau abuz de serviciu.

Faptul excesului de putere de către colaboratorii poliţiei în unele cazuri s-a adeverit. La sesizarea avocaţilor parlamentari, organele procuraturii au intentat dosare penale în baza art.185 CP R.M. Conform datelor Procuraturii Generale, în anul 2000 în total în baza articolului nominalizat au fost intentate 79 dosare penale împotriva colaboratorilor poliţiei.

În circa 15 % din petiţii parvenite la Centru, condamnaţii susţin că asupra lor au fost aplicate măsuri de constrîngere fizică şi psihică. Însă, în pofida explicaţiilor date de condamnaţi şi depoziţiilor martorilor, nu în fiecare caz persoanelor vinovate li s-au aplicat măsuri disciplinare sau intentate împotriva lor dosare penale.

În cadrul instituţiilor penitenciare, pe parcursul anilor 1998-2000 a avut loc un singur caz oficial înregistrat de comportament inuman, degradant faţă de condamnaţi din partea colaboratorilor sistemului penitenciar. La 24 noiembrie 1999, colaboratorul instituţiei OŞC 29/9, Pruncul, sublocotenentul de justiţie C., prin exces de putere, l-a maltratat pe condamnatul S., provocîndu-i leziuni corporale. În urma cercetării de serviciu s-a constatat că au fost încălcate flagrant cerinţele art.99 din Codul de executare a sancţiunilor de drept penal, pentru care fapt, prin ordinul nr.4 din 10 ianuarie 2000 a Ministerului Justiţiei, sublocotenentul a fost concediat din cadrul sistemului penitenciar.

Trebuie menţionat faptul că CpDOM desfăşoară un lucru sistematic pentru excluderea cazurilor de comportament inuman faţă de condamnaţi. Practic, cu întreg efectivul sistemului penitenciar Centrul a organizat seminare în cadrul cărora a fost abordată şi tematica comportării cu condamnaţii la privaţiune de libertate. Această activitate continuă.

În problema reţinerii sau arestării ilegale la Centru s-au adresat mai multe persoane. Două exemple din practica CpDOM elucidează celelalte cazuri analogice.

Avocatul Dlujanschi a intervenit către avocaţii parlamentari în interesele unei persoane care susţinea că a fost reţinută de către Inspectoratul poliţiei mun.Chişinău fără sancţiunea respectivă. În urma investigaţiilor s-a constatat că exista mandat de arest eliberat de instanţa de judecată, însă persoana era reţinută mai mult de 3 zile după expirarea mandatului. La intervenirea avocatului parlamentar către şeful adjunct al Inspectoratului poliţiei, dl.Maiduc, cetăţeanul deţinut ilegal a fost eliberat de sub strajă, iar responsabilului de acest caz i s-a aplicat o mustrare aspră.

Dna S. s-a adresat Centrului privind interzicerea întrevederii ei cu feciorul arestat. Folosindu-ne de art.24 lit.(f) din Legea cu privire la avocaţii parlamentari, a fost vizitat inculpatul respectiv în izolator, s-au luat explicaţii de la anchetatorul penal şi s-a ajuns la concluzia că refuzul neadmiterii întrevederilor este neîntemeiat. În urma concilierii cu şeful Instituţiei OŞC 29/3, a fost posibilă întrevederea mamei cu feciorul.

Unele fapte expuse de petiţionari privind neasigurarea condiţiilor de deţinere, în special în izolatoarele de anchetă şi închisori, parţial s-au adeverit.

Persistă în deosebi încălcarea drepturilor condamnaţilor, constatate şi în anul 1999:

- asigurarea materială şi condiţiile de trai nesatisfăcătoare;

- necorespunderea alimentării condamnaţilor cu normativele stabilite;

- lipsa preparatelor medicale necesare pentru tratarea contingentului special.

Din informaţia prezentată de către Departamentul instituţiilor penitenciare s-a constatat că, fiind o instituţie bugetară, sistemul penitenciar are necesitate, după calculul minimal, de 47 mln.lei pe an. În realitate, în anul 2000 a fost aprobat devizul de cheltuieli în mărime de 11 mln.lei, adică 24 % din minimul necesar, inclusiv pentru alimentarea unui condamnat au fost repartizaţi 3,50 lei pe zi, pentru mijloace de igienă s-au repartizat 159 mii lei în an, alocaţii insuficiente. Ca rezultat, Departamentul instituţiilor penitenciare şi instituţiile penitenciare din republică n-au putut procura în proporţiile necesare produse alimentare, mijloace de igienă şi medicamente.

De la an la an sporeşte numărul deţinuţilor afectaţi de boli contagioase, cum ar fi tuberculoza activă (970 de persoane), HIV (129 de persoane) etc. Se măreşte procentul morbidităţii. în lipsa de medicamente, aceste boli nu sînt tratate şi provoacă contaminarea în continuare a altor deţinuţi, iar în caz de eliberare - şi a societăţii.

La CpDOM a parvenit petiţia dnei V. în interesele fiului ei, condamnatului D.

Din petiţie şi materialele prezentate s-a stabilit faptul că condamnatul D. este deţinut în instituţia OŞC 29/8, aflîndu-se într-o stare gravă a sănătăţii cu diagnosticul tuberculoză pulmonară infiltrativă în fază de destrucţie cu desiminare. Mai mult decît atît, administraţia penitenciarului tergiversa examinarea deţinutului de către comisia medicală pentru stabilirea gravităţii stării sănătăţii sale.

Petiţionara a confirmat mai apoi cele scrise, menţionînd şi faptul că medicamentele pe care ea le expediază pentru lecuire sînt reţinute de colaboratorii penitenciarului.

Avocatul parlamentar a făcut o sesizare Ministrului Justiţiei prin care a atenţionat asupra încălcării normelor Codului de executare a sancţiunilor de drept penal.

Argumentele petiţionarei şi sesizarea avocatului parlamentar au fost examinate de către serviciul medical al Departamentului instituţiilor penitenciare al Ministerului Justiţiei care a studiat dosarul personal, documentaţia medicală, a conversat cu medicii curanţi şi a constatat starea gravă a sănătăţii condamnatului D.

Conform cerinţelor ordinului Ministerului Justiţiei nr.230 din 29.10.96 "Despre ordinea de prezentare a condamnaţilor către eliberarea de ispăşire a pedepsei pe starea sănătăţii" şi în baza hotărîrii judecătoriei or.Bender, la 23.05.2000 deţinutul a fost eliberat de ispăşirea pedepsei pe motive de boală.

O încălcare a dreptului la informaţie s-a constatat în instituţia OŞC 29/15. Astfel, la CpDOM au parvenit mai multe petiţii de la condamnaţii din această instituţie care susţineau că administraţia refuză să le elibereze copiile sentinţelor şi altor documente necesare pentru adresare în Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, prin aceasta concomitent încălcîndu-li-se şi dreptul accesului liber la justiţie.

În cadrul vizitei la instituţia respectivă şi primirii în audienţă a unor condamnaţi, faptul dat s-a confirmat.

Luînd în considerare încălcarea drepturilor constituţionale - accesul liber la justiţie şi dreptul la informaţie - a fost contactat şeful secţiei speciale a penitenciarului. În urma concilierii, s-a convenit asupra modului de eliberare a documentelor şi problema a fost soluţionată pozitiv.

Altă problemă apărută pe parcursul anului ţine de încălcarea dreptului la învăţătură al deţinuţilor. La Centru a parvenit petiţia colectivă a unui grup de condamnaţi care îşi ispăşesc pedeapsa în Colonia Corecţională nr.6 din Soroca şi-şi fac studiile la şcoala serală nr.2 de pe teritoriul coloniei.

Problema abordată în petiţie este lichidarea şcolii menţionate.

La demersul avocatului parlamentar, viceministrul justiţiei, şeful Departamentului instituţiilor penitenciare, ne-a informat că şcoala serală este lichidată prin ordinul nr.54 din 06.06.2000 emis de Direcţia generală judeţeană pentru învăţămînt, tineret şi sport din mun. Soroca.

De menţionat faptul că în conformitate cu art.2, alin.1, lit.(e) din Legea cu privire la sistemul penitenciar, precum şi art.89, alin.2, lit.(c) din Codul de executare a sancţiunilor de drept penal, statul este obligat să asigure condamnaţilor posibilitatea de a se instrui în învăţămîntul mediu de cultură generală şi profesional, educarea lor spirituală şi cultural-estetică.

Reieşind din cele expuse, avocatul parlamentar s-a adresat viceprim-ministrului dnei L.Guţu cu rugămintea de a găsi posibilitatea soluţionării pozitive a problemelor abordate.

În rezultatul examinării sesizării, Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei a anulat ordinele Direcţiei generale judeţene învăţămînt, tineret şi sport Soroca "privind desfiinţarea şcolii medii de cultură generală serală". În felul acesta au fost restabilite în dreptul constituţional la învăţătură mai mult de 200 de persoane.

Unele consideraţiuni privind respectarea drepturilor copilului

în Republica Moldova

Problema asigurării şi respectării drepturilor copilului este permanent în atenţia avocaţilor parlamentari. Într-un fel sau altul, chestiunile ce ţin de lezarea acestor drepturi, mai ales cele economice, sociale şi culturale, sînt abordate în marea majoritate a petiţiilor parvenite la Centru şi în audierile efectuate în teritoriu.

Ratificînd Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului (CDC), Republica Moldova s-a angajat să protejeze copiii (toate persoanele sub 18 ani, conform CDC) de orice gen de discriminare, să le asigure o bună securitate socială şi condiţii pentru o dezvoltare intelectuală şi fizică cît mai completă. Normele naţionale referitoare la drepturile copilului sînt stipulate în Constituţie, Legea cu privire la drepturile copilului (1994). Măsuri de realizare a acestor norme sînt prevăzute în Programul de Stat privind asigurarea drepturilor copilului adoptat de Guvern în 1995.

Cu toate acestea, drepturile copilului în R.M. sînt adeseori încălcate. Fiecare a treia familie cu copii minori este afectată de sărăcie. Din acest motiv, aproape 40 % din copiii minori (pînă la 14 ani) sînt nevoiţi să practice diverse activităţi de cîştig în detrimentul şcolarizării. Circa 70 % din familii nu au bani pentru a achita taxele de şcolarizare şi rechizitele şcolare. Ca urmare, fiecare al 10-lea copil abandonează şcoala pentru diferite perioade de timp.

Subnutriţia este frecvent întîlnită la copii: circa 1/5 din ei nu-şi iau micul dejun, iar 1/10 nu au ce mînca la cină. Situaţia devine şi mai deplorabilă din cauza calităţii proaste a alimentaţiei. În plus, mai bine de jumătate din numărul total al copiilor suferă din cauza imunităţii scăzute. Această problemă este deosebit de acută în localităţile rurale, unde asistenţa medicală este nesemnificativă.

Starea sănătăţii copiilor este reflectată de indicii înalţi ai mortalităţii infantile, deşi în ultimii ani s-a înregistrat o descreştere uşoară a acestora. Conform datelor UNICEF Moldova, rata mortalităţii infantile a scăzut de la 21,2 la 1000 locuitori în 1995 pînă la 18,2 la 1000 de locuitori în 1999, iar cea a mortalităţii copiilor de 0-5 ani - de la 27,3 / 1000 în 1995 pînă la 23,6 / 1000 în 1999.

O problemă de ascensiune este epidemia HIV-SIDA şi a bolilor cu transmisiune sexuală (BTS) care au o creştere rapidă. HIV-SIDA a afectat iniţial consumatorii de droguri intravenoase, însă în prezent este în creştere transmisiunea pe cale heterosexuală şi în rîndurile adolescenţilor şi tinerilor. La moment, sînt identificaţi 1110 de purtători de HIV (24 la 100000 locuitori), 27 dintre care au dezvoltat SIDA. Copiilor şi tinerilor de 15-19 ani le revin 15,4 % din toate cazurile HIV. A fost înregistrată o creştere substanţială a BTS pe parcursul ultimului deceniu - de la 7,1 cazuri la 100000 locuitori în 1989 pînă la 200,1 în 1999. Cu toate acestea, datele unui studiu de supraveghere santinelă în rîndurile femeilor gravide au demonstrat o incidenţă de 308 cazuri la 100000 locuitori, ceea ce înseamnă că cifra reală poate fi şi mai înaltă. Potrivit Studiului Sănătăţii Reproductive, desfăşurat în 1997, aproximativ 58 % dintre adolescente sînt sexual active. Dacă luăm în consideraţie faptul că numai 12,8 % dintre ele au folosit prezervativul în timpul primei experienţe sexuale (Studiul Sănătăţii Reproductive, 1997), se poate conchide că există premisele reale pentru o creştere rapidă a infecţiei HIV.

Calitatea educaţiei de bază a scăzut substanţial ca rezultat al deteriorării situaţiei economice şi a finanţării inadecvate permanente. Nu există date oficiale privind accesul la educaţie al celor mai săraci copii. Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, mai mult de 15 % dintre cei mai săraci copii nu frecventează şcoala. Ratele abandonului sînt în creştere din cauza imposibilităţii multor familii de a acoperi taxele şi costurile manualelor, rechizitelor, a hainelor pentru copii etc.

Educaţia preşcolară a fost afectată mai grav decît alte nivele de educaţie. Numărul grădiniţelor s-a redus cu o treime în ultimii cinci ani. În anul 1996 43 % din copiii de 1-6 ani frecventau instituţiile preşcolare, în prezent - 33 %.

Analiza efectuată de CpDOM, de unele organizaţii neguvernamentale, cum ar fi Centrul de informare şi documentare privind drepturile copilului din Moldova, demonstrează că în mare parte copiii continuă să fie priviţi de către adulţi ca nişte simpli beneficiari de drepturi şi acţiuni de binefacere şi asistenţă. Opinia publică, organele administraţiei centrale şi locale trec cu vederea o nouă viziune asupra drepturilor copilului, care presupune nu doar acordarea unor drepturi copiilor, ci şi implicarea lor în formularea şi realizarea acestora. Opiniile copiilor sînt importante şi vocea lor trebuie să fie auzită în discuţiile privind protecţia lor, aplicarea şi apărarea drepturilor lor.

Proporţii impunătoare capătă fenomenul violenţei domestice, victime ale căreia sînt în special copiii. Cele mai des întîlnite forme de pedepsire a copiilor sînt: agresarea verbală, bătaia, loviturile, izolarea şi închiderea temporară, gonirea din casă, lipsirea de mîncare pentru un timp. Relaţiile abuzive din familie au consecinţe grave asupra comportamentului copilului, generînd agresivitate, absenteism, furie, abandonul familiei etc.

Alte acte de reacţionare privind repunerea în drepturi a cetăţenilor

În conformitate cu art.31 din Legea cu privire la avocaţii parlamentari, ei sînt abilitaţi cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională în vederea controlului constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului asupra corespunderii lor principiilor general-acceptate în domeniul apărării drepturilor omului şi care sînt proclamate de stat şi stabilite în Constituţia Republicii.

Întru exercitarea acestui drept şi asigurarea respectării prevederilor art.4 al Constituţiei, care prevede aplicarea normelor internaţionale în caz de neconcordanţă a legislaţiei naţionale cu principiile stabilite în domeniul asigurării drepturilor şi libertăţilor omului, pe parcursul anului 2000 Centrul a sesizat de mai multe ori Curtea Constituţională, solicitînd declararea neconstituţională a actelor care direct sau indirect lezau drepturile cetăţenilor.

Astfel, la sesizarea avocatului parlamentar A.Potînga, a fost recunoscută neconstituţională Legea nr.552-XIV din 28.07.99 prin care Parlamentul a modificat şi a abrogat unele legi, ce reglementau modul de stabilire a pensiilor procurorilor, judecătorilor, anchetatorilor. În rezultatul aplicării legii sus-nominalizate, a fost suspendată plata pensiilor pentru funcţionarii publici menţionaţi În cazul continuării exercitării funcţiilor de serviciu. În urma investigaţiilor efectuate de Centru, s-a stabilit că modificările operate prin această lege în mod direct încalcău drepturile constituţionale ale omului: dreptul la muncă şi la asigurarea socială prevăzute atît în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, cît şi de Constituţia Republicii Moldova. Argumentele invocate de avocatul parlamentar au fost recunoscute drept fondate şi la 27.01.2000 Curtea Constituţională a declarat legea atacată neconstituţională.

La 15.02.2000 Curtea Constituţională a examinat în şedinţă sesizarea privind constituţionalitatea Legii cu privire la avocatură. Potrivit opiniei Centrului pentru Drepturile Omului, prevederile legii nominalizate în ce priveşte obligativitatea aderării la Uniunea Avocaţilor a persoanelor care deţin licenţa de acordare a asistenţei juridice limitau drepturile lor constituţionale. Prevederile contestate contraveneau alin.1, art.43 şi art.42 ale Constituţiei şi încălcau dreptul persoanei la muncă şi la liberă alegere a muncii. Curtea Constituţională a recunoscut întemeiate argumentele invocate de avocatul parlamentar şi în baza lor a declarat neconstituţionale prevederile sus-menţionate ale Legii cu privire la avocatură.

În mod analogic, la 17.07.2000 Centrul pentru Drepturile Omului a expediat în adresa Curţii Constituţionale sesizarea privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.934-XIV din 14.04.2000, prin care Parlamentul a modificat unele articole din Legea nr.544-XIII din 20.07.95 Cu privire la statutul judecătorului, excluzînd garanţiile materiale şi sociale. În urma investigaţiilor efectuate de Centru s-a stabilit că prin anularea garanţiilor nominalizate Parlamentul a încălcat unul din principiile generale stipulate de Constituţie - separarea puterilor în stat, principii consfinţite în art.6 al Constituţiei.

Potrivit acestui articol, puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi conlucrează între ele. Orice atentare la inviolabilitatea justiţiei, inclusiv excluderea garanţiilor declarate anterior prin lege organică, nu este altceva decît atentat la separarea puterilor existente. În opinia Centrului, anularea unor aşa garanţii importante cum ar fi dreptul judecătorului şi a membrilor familiei sale de a beneficia de asistenţa medicală gratuită la nivel necesar şi alte garanţii sociale prevăzute de legea serviciului public, asigurarea familiei cu plata unei indemnizaţii unice în caz de deces al judecătorului şi altele, esenţial schimbă statutul judecătorului şi astfel subminează independenţa acestuia la efectuarea justiţiei. Argumentele avocatului parlamentar dl A.Potînga au fost susţinute şi de Curtea Supremă de Justiţie, care a prezentat Curţii Constituţionale un aviz respectiv. În urma dezbaterilor judiciare, cerinţele invocate au fost satisfăcute iar legea sus-menţionată a fost recunoscută neconstituţională.

Avocaţii parlamentari folosesc pe scară largă dreptul înaintării avizelor factorilor de decizie privind încălcările drepturilor petiţionarilor, precum şi recomandărilor întru lichidarea greşelilor depistate. Utilizînd acest drept, avocaţii parlamentari au expediat în adresa diferitelor ministere şi departamente multiple avize, solicitînd redresarea stării de lucruri. În marea majoritate ele au fost satisfăcute.

O altă formă la contribuirea perfecţionării legislaţiei şi corespunderii ei normelor şi practicii internaţionale în domeniul protecţiei drepturilor omului constituie participarea activă a avocaţilor parlamentari şi a reprezentanţilor Centrului la şedinţele Guvernului şi avizarea proiectelor actelor normative care urmează a fi adoptate. Mai mult, Centrul contribuie şi la elaborarea unor proiecte. Spre exemplu, la şedinţa Guvernului din 6 decembrie 2000 a fost solicitat aportul Centrului la elaborarea proiectului Legii privind înregistrarea dactiloscopică. Cu concursul reprezentantului Ministerului Afacerilor Interne, Centrul a redactat un proiect ţinînd cont de respectarea indiscutabilă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului şi a transmis proiectul menţionat în MAI pentru a fi coordonat cu alte ministere şi departamente interesate.

Ţinînd cont de importanţa problemei, în anul 2001 Centrul a planificat pentru activitatea sa unele măsuri care ar permite o conlucrare mai efectivă cu diverse ministere şi departamente în domeniul elaborării actelor legislative. În adresa Guvernului a fot expediat un demers în care s-a solicitat prezentarea completă şi la timp a materialelor respective pentru acordarea ajutorului practic la elaborarea proiectelor de legi, alte acte normative şi perfecţionarea în continuare a legislaţiei.

INFORMAREA ŞI INSTRUIREA POPULAŢIEI

Activitatea informaţională

De la începutul anului au fost publicate în mass-media centrală şi locală circa 300 de materiale cu referinţă la Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova. Avocaţii parlamentari au fost în emisie TV circa 18 ore şi circa 12 ore în emisie radiofonică. Lunar Centrul remite mass-mediei comunicate informative privind activităţile CpDOM, cazurile de încălcare a drepturilor omului.

S-a stabilit o legătură strînsă cu mass-media din capitală şi din teritoriu. La CpDOM există o bancă de date cu articolele jurnaliştilor din presa scrisă divizată pe teme separate. Folosind această bancă, avocaţii parlamentari reacţionează la cazurile de încălcare a drepturilor omului depistate de jurnalişti. Exemple concludente de reacţie a avocaţilor parlamentari la informaţia din mass-media sînt avizul către societatea "Moldova-Gaz" privind încălcarea în masă şi gravă a drepturilor consumatorilor de gaze naturale din martie 2000 după campania din presă privind această problemă; adresarea avocaţilor parlamentari către studenţii rebeli care au încercat prin violenţă să-şi revendice drepturile, alte cazuri.

Centrul are legături eficiente de colaborare cu Uniunea Jurnaliştilor din Moldova, Centrul Independent de Jurnalism, Asociaţia Presei Independente, Agenţiile de presă, un şir de ziare republicane şi judeţene.

Periodic se completează pagina electronică a Centrului pentru Drepturile Omului în limba română şi engleză. Adresa electronică a CpDOM este: www.iatp.md/cpdom/ Reieşind din cele relatate mai sus, putem spune cu certitudine că fără suportul financiar al PNUD Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova nu ar fi obţinut o autoritate şi credibilitate atît de rapidă în mijlocul populaţiei.

Centrul desfăşoară şi o intensă activitate editorială, tipărind mai multe pliante, ghiduri informative, broşuri, altă literatură privind drepturile diferitelor categorii de cetăţeni.

La scrierea publicaţiilor sînt implicaţi atît colaboratorii Centrului pentru Drepturile Omului cît şi specialişti din afară. Unele publicaţii sînt destinate unui cerc larg de cititori, altele au ca ţintă anumite grupe de cetăţeni, în special păturile socialmente-vulnerabile, mai puţin informate şi instruite.

Trimestrial apare în limbile română, rusă şi engleză buletinul Centrului "Avocatul parlamentar" în care se publică materiale despre activitatea instituţiei, se dau consultaţii în domeniu, sînt reflectate drepturile şi libertăţile cetăţenilor stipulate în Constituţia Republicii Moldova, alte legi naţionale, cît şi în convenţiile şi tratatele la care statul nostru este parte.

Pliantul "Drepturile tinerilor în întrebări şi răspunsuri" completează într-o anumită măsură golul informativ privind drepturile esenţiale de care se bucură tinerii, încercînd să le formeze o cultură juridică într-un stat democratic.

Pentru minorităţile naţionale a fost editat ghidul "Culturi diferite - drepturi egale" (în limbile de stat, rusă, bulgară, găgăuză, ucraineană şi engleză) şi broşura "Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale", care încorporează materialele seminarului internaţional desfăşurat la Chişinău, Comrat şi Bălţi între 9-11 noiembrie 1999.

Aniversării a 50-a de la adoptarea Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale este dedicat minighidul didactic, prezentat în formulă de răspunsuri la cele mai frecvente întrebări puse de cetăţenii care se adresează Centrului.

Ţinînd cont de doleanţele petiţionarilor, persoanelor audiate de către avocaţii parlamentari în teritoriu şi luînd în consideraţie faptul lipsei de literatură în domeniu pentru autoinstruirea funcţionarilor publici, Centrul a editat broşura "Funcţionarul public în rol de apărător şi asigurator al drepturilor omului".

Pentru colaboratorii poliţiei a fost tipărit pliantul "Poliţistul în rol de apărător al drepturilor omului", menit să-i familiarizeze cu principalele cerinţe de protecţie a cetăţenilor, să le schimbe în bine atitudinea faţă de persoană, să-i ajute să înţeleagă că rolul lor constă mai întîi de toate în preîntîmpinarea cazurilor de lezare a intereselor oamenilor, ei fiind în primul rînd exemplu de respectare a demnităţii umane.

Cartea pentru copii "Drepturile mele" este unică şi cuprinde descrierea mai multor drepturi ale copiilor stipulate în Convenţia O.N.U. cu privire la Drepturile Copilului în poezii, cîntece, mici povestiri, istorioare, desene, ea fiind foarte solicitată de copii, educatori, profesori, părinţi.

Au mare priză la cetăţeni, de asemenea, broşura "Drepturile femeii", ghidul "Drepturile oamenilor în vîrsta de pensionare", broşura "Drepturile persoanelor invalide", cărţile de vizită "Drepturile mamei şi copilului", "Drepturile invalizilor", "Drepturile femeilor condamnate", "Drepturile condamnatului", "Protecţia mediului înconjurător".

Pliantele "Cum se scrie o petiţie", "Centrul pentru Drepturile Omului", broşura "Legea cu privire la avocaţii parlamentari" au scopul de a familiariza cetăţenii cu atribuţiile Centrului, rolul avocaţilor parlamentari, de a-i îndruma concret cum îşi pot apăra drepturile şi libertăţile constituţionale.

În total în anul 2000 Centrul a scos de sub tipar 22 denumiri de literatură de specialitate cu un tiraj de 93600 de exemplare.

Toată această literatură este distribuită gratuit în mijlocul populaţiei, mai ales în cadrul sesiunilor de instruire organizate de Centru.

Odată cu începerea activităţii filialelor, o mare parte din această literatură va fi dusă încolo.

Activitatea instructivă

Informarea şi instruirea juridică a cetăţenilor privind drepturile, libertăţile şi îndatoririle lor fundamentale, prevăzute de Constituţia R.M. şi documentele internaţionale la care Republica Moldova este parte constituie unul din obiectivele de bază ale CpDOM.

Pe parcursul anului 2000 la compartimentul "Programe instructive" activitatea de informare şi instruire a comunităţii în domeniul drepturilor omului a fost desfăşurată conform planului de lucru al CpDOM, clasificîndu-se în:

• activităţi în cadrul Programului de educaţie a comunităţii pentru diverse categorii ale populaţiei;

• activităţi tematice (seminare republicane şi regionale, conferinţe, "mese rotunde", concursuri);

• activităţi în colaborare cu diferiţi parteneri sociali din republică.

În cadrul proiectului PNUD "Susţinerea iniţiativelor democratice în domeniul drepturilor omului în Republica Moldova", începînd cu septembrie 1999, CpDOM a organizat şi desfăşurat 81 de seminare cu participarea a 2273 persoane, care au contribuit activ pe parcursul acestei perioade la informarea şi instruirea comunităţii în domeniul drepturilor omului prin implementarea Programei de instruire a diferitelor grupe de persoane, cu susţinerea financiară a Guvernului Regatului Olanda. Proiectul s-a desfăşurat cu genericul "Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului". A fost elaborat un Program de instruire a cîte două zile, pentru şapte grupuri ţintă, printre care:

- reprezentanţii administraţiei publice locale;

- reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale;

- colaboratorii comisariatelor de poliţie;

- personalul din penitenciare;

- jurişti;

- cadre didactice;

- colaboratori ai mass-mediei.

Programul de instruire a inclus un şir de metodologii de prezentare, inclusiv prelegeri, seminare şi grupuri de lucru şi a fost implementat cu participarea consultanţilor străini, precum şi a experţilor naţionali. Au fost implicaţi în procesul de organizare conducătorii diferitelor departamente, ministere, reprezentanţi ai autorităţilor publice locale, instituţiilor de învăţămînt superior şi organizaţiilor neguvernamentale, colaboratorii mijloacelor de informare în masă.

Seminarele au fost gîndite ca scurte cursuri de instruire. O atenţie deosebită a fost acordată transferului de cunoştinţe privind:

- drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, documentele şi mecanismele de protecţie şi respectare a lor;

- practicile şi procedurile moderne de lucru, practici care duc la îmbunătăţirea serviciilor prestate publicului.

S-a lucrat la dezvoltarea abilităţilor de a participa la procesul decizional, de a lucra în echipă, de a expune şi argumenta opiniile proprii.

Participanţii la seminare au fost asiguraţi cu seturi de materiale informative şi metodice apreciate ca foarte importante şi utile în activitatea cotidiană. Experţii internaţionali de la O.N.U. au remarcat importanţa şi necesitatea promovării cunoştinţelor, concluzionînd că în felul acesta populaţia va deveni mai sensibilă faţă de problemele drepturilor omului şi va putea depăşi apatia socială şi depresia. Ei au estimat că Centrul a reuşit în scurt timp să capete o imagine credibilă în mijlocul comunităţii graţie volumului de lucru efectuat şi implicării active în procesul de promovare şi protejare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

În perioada februarie-octombrie au fost desfăşurate 12 seminare de instruire a funcţionarilor publici cu genericul "Cîţiva paşi spre democratizarea autorităţilor publice", la care au participat 297 funcţionari din toate judeţele şi UTA Găgăuzia.

Pentru colaboratorii aparatului Ministerului Afacerilor Interne, Comisariatelor judeţene şi de sectoare ale judeţelor Edineţ, Ungheni, Soroca, Lăpuşna, Cahul, Taraclia, Comrat (UTA Găgăuzia), reprezentanţii cadrelor didactice de la instituţiile de învăţămînt ale MAI, în lunile mai-iulie s-au desfăşurat 12 seminare cu genericul "Drepturile omului şi poliţia" la care au participat 300 persoane.

În septembrie-octombrie au fost desfăşurate 4 seminare cu genericul "Drepturile femeii-standarde internaţionale şi naţionale" la care au participat 107 persoane (funcţionari publici, medici-şefi ai spitalelor, directori şi vicedirectori de licee şi şcoli, membri ai organizaţiilor neguvernamentale) din judeţele Cahul, Taraclia, Bălţi şi UTA Găgăuzia.

Pentru colaboratorii penitenciarelor au fost organizate 14 seminare de instruire cu genericul "Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului" cu o specificare mai amplă a problemelor ce ţin de respectarea drepturilor deţinuţilor, la care au participat 405 persoane sau 13% din întregul efectiv al acestui sistem.

În scopul pregătirii formatorilor în domeniul drepturilor omului, Centrul a organizat un şir de seminare de instruire a membrilor Centrului de Educaţie pentru Drepturile Copilului (5), organizaţiilor neguvernamentale (3), mijloacelor de informare în masă (2), jurişti (2), cadre didactice (2), alţi reprezentanţi (3) ce v-or activa ca voluntari în judeţe.

Programîndu-şi să familiarizeze populaţia cu prevederile CEDAW, s-o facă să conştientizeze că drepturile femeii sînt drepturi umane, iar aplicarea prevederilor CEDAW în practica judiciară va contribui la excluderea diverselor forme de discriminare faţă de femei existente în societatea noastră, CpDOM, în colaborare cu Centrul Naţional de Studii şi Informare pentru problemele Femeii, a organizat două seminare de instruire cu genericul "Actualitatea şi rolul Convenţiei asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei în promovarea şi consolidarea drepturilor umane ale femeii" pentru reprezentanţii organelor de drept.

În perioada 25-28 septembrie (Vadul lui Vodă) s-a desfăşurat seminarul cu genericul "Drepturile minorităţilor etnice: standarde şi practici naţionale şi internaţionale", organizat în colaborare cu PNUD Moldova şi Departamentul Relaţii Naţionale şi Funcţionarea Limbilor.

Republica Moldova a aderat la un şir de pacte şi convenţii internaţionale. Dat fiind faptul că mecanismul de pregătire a rapoartelor pentru Comitetele respective ale O.N.U. se află la noi într-un proces de evoluţie, CpDOM, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, a organizat în cadrul Proiectului 3 seminare de instruire a specialiştilor ministerelor, departamentelor, instituţiilor preocupaţi de elaborarea acestor rapoarte.

Au fost organizate 3 seminare de instruire şi pentru personalul CpDOM. Sesiunile de instruire au fost asistate de experţii internaţionali Peter Hosking, consultant superior la Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului din Geneva, Margaret Anne Cook, director al Departamentului Relaţii cu publicul şi mass-media al Comisiei pentru Drepturile Omului şi posibilităţi egale din Australia, Mariana Neacşu, expert guvernamental la Agenţia Naţională pentru protecţia Drepturilor Copilului din Romînia, Frank Steketee, reprezentant al Consiliului Europei, Renate Weber, preşedintele Fundaţiei "Lumea Deschisă" din România; Gabriel Andreescu, preşedintele Consiliului de experţi în problemele minorităţilor, România, Davide Zaffi, specialist în secţia minorităţi lingvistice în Regiunea autonomă Trentino Sud-tirol, Italia.

Conform opiniilor participanţilor, formatorilor şi consultanţilor internaţionali, care au evaluat importanţa activităţilor de instruire în cadrul Programului de informare şi educare a comunităţii, seminarele enumerate mai sus au avut un caracter constructiv, materialul informaţional a fost expus accesibil, interesant şi util pentru aplicare ulterioară în activitatea practică. Ca aspecte efective au fost menţionate metodele interactive de instruire, creativitatea, participarea colectivă în discuţii, obiectivele seminarelor fiind realizate.

ACTIVITĂŢI TEMATICE REPUBLICANE

În scopul evidenţierii problemelor ce necesită soluţionare urgentă, găsirii unor căi eficiente de redresare a situaţiei create în Republica Moldova, CpDOM a organizat la 24 mai, Chişinău, seminarul republican "Dreptul la muncă, conceptul de protecţie a persoanei şi garanţiile sale în Republica Moldova", la lucrările căruia au participat reprezentanţi ai ministerelor şi departamentelor, autorităţilor publice locale, organizaţiilor neguvernamentale, instituţiilor şi organizaţiilor sindicale.

Participanţii la seminar au evidenţiat un şir de probleme legate de dreptul cetăţeanului la muncă, realizarea acestui drept, prezentînd unele propuneri concrete de soluţionare a lor şi care ulterior au fost exprimate în Avizul privind luarea măsurilor de respectare a drepturilor cetăţenilor la muncă adresat Guvernului Republicii Moldova.

În colaborare cu Centrul de Informare şi Documentare al Consiliului Europei în Moldova au fost organizate două conferinţe: una cu genericul "Cinci ani de la aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei: realizări şi perspective" şi alta cu genericul "Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale: priorităţi şi deziderate pentru Republica Moldova", ambele desfăşurate în municipiul Chişinău.

În colaborare cu Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului CpDOM a organizat seminarul republican cu genericul "Drepturile cetăţeanului în contextul protecţiei mediului înconjurător: priorităţi şi deziderate" în scopul sensibilizării şi implicării publicului larg în soluţionarea problemelor ecologice, promovării lor la un nivel decizional mai înalt şi atragerii persoanelor de decizie în soluţionarea acestora.

În scopul antrenării active a organizaţiilor neguvernamentale în promovarea drepturilor omului, Centrul a organizat seminarul republican cu genericul "Societatea civilă, organizaţiile neguvernamentale şi aportul lor la promovarea drepturilor omului".

Conform planului de lucru, Centrul, în colaborare cu PNUD Moldova, Organizaţia "Salvaţi Copiii" Moldova, Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului, revistele "Alunelul" şi "Amigul", a anunţat două concursuri, totalurile cărora au fost făcute la finele anului 2000: concursul republican al eseurilor pentru copii cu genericul "Drepturile omului încep cu drepturile copilului" şi concursul republican al desenelor cu reflectarea viziunii copiilor privind drepturile stipulate în Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, ambele avînd drept scop implicarea activă a copiilor în cunoaşterea drepturilor omului şi în special a drepturilor copilului. La aceste concursuri au participat peste 500 de copii din toate judeţele republicii.

În colaborare cu PNUD Moldova, Uniunea Jurnaliştilor şi Asociaţia Presei Independente s-a desfăşurat concursul republican pentru jurnalişti "Reflectarea în mass-media a problemelor drepturilor omului". Învingătorii au fost desemnaţi în ajunul aniversării Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Conferinţa ştiinţifică universitară republicană, deja tradiţională, cu genericul "Respectarea drepturilor omului - orientare prioritară a dreptului şi justiţiei contemporane" a fost organizată în colaborare cu Centrul de Informare şi Documentare al Consiliului Europei în Moldova şi Organizaţia "Salvaţi Copiii" Moldova, cu susţinerea financiară a Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în Moldova. Conferinţa a fost dedicată evenimentelor remarcabile ale anului: 50 ani de la adoptarea Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale; 10 ani de la semnarea Cartei de la Paris pentru o nouă Europă; 10 ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului. La etapa finală a Conferinţei au participat cu comunicări studenţi de la şapte instituţii de învăţămînt superior din republică. Audierea în public a tezelor prezentate de studenţi a demonstrat o bună înţelegere a conceptului de drepturi ale omului, pregătire în domeniu şi interpretare originală a temei prezentate.

În total la activităţile tematice republicane au participat circa 900 de persoane.

ACTIVITĂŢI TEMATICE REGIONALE

Conform planului de lucru, Centrul a organizat mai multe seminare tematice în teritoriu, implicînd activ Prefecturile, consiliile judeţene şi primăriile de oraş.

În cadrul seminarului "Migraţia de muncă şi problemele drepturilor omului", desfăşurat în municipiul Bălţi, au fost puse în discuţie aşa subiecte ca: reglementarea legislativă în domeniul migraţiei de muncă, starea reală la moment; migraţia, evidenţa persoanelor intern deplasate din republică; migraţia de muncă şi problemele sănătăţii populaţiei; protecţia cetăţenilor Republicii Moldova în căutarea locurilor de muncă cu prezentarea informaţiilor de către specialiştii Ministerelor Justiţiei, Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Afacerilor Interne, Departamentului Migraţie.

Seminarul de la Taraclia "Drepturile cetăţeanului la informare privind protecţia mediului înconjurător" a avut drept scop instruirea ecologică a populaţiei, formarea sentimentului de responsabilitate personală pentru starea mediului ambiant.

"Dreptul la muncă, drept inalienabil pentru toate fiinţele umane" a fost tema seminarului desfăşurat la Ceadîr-Lunga în ideea găsirii unor soluţii de protecţie a drepturilor şomerilor, precum şi în scopul reglementării migraţiei de muncă. La subiectele puse în discuţie (dreptul la muncă în legislaţia internaţională şi naţională; dreptul la asigurare socială şi protecţia şomerilor; migraţia de muncă şi drepturile omului) au participat activ reprezentanţi ai diverselor departamente şi ministere şi specialişti ai autorităţilor publice locale.

Subiectele luate în dezbatere în cadrul seminarului "Aspectele respectării drepturilor omului în contextul reabilitării sociale a bolnavilor de SIDA, narcomanie, alcoolism" de la Bălţi au fost generate de pericolul extinderii în Republica Moldova a epidemiilor HIV/SIDA, narcomaniei, alcoolismului, avînd un impact negativ asupra societăţii. Au prezentat informaţii ample, competente reprezentanţii Ministerului Sănătăţii, Centrului Republican de Profilaxie SIDA, Dispensarului Republican Narcologic, Universităţii Pedagogice "Ion Creangă", Prefecturii şi Consiliului Judeţean Bălţi.

INSTRUIREA COLABORATORILOR CENTRULUI

În anul 2000 a continuat şi instruirea colaboratorilor Centrului pentru Drepturile Omului. Preponderent, paralel cu autoinstruirea, s-a acordat o deosebită atenţie lecţiilor ţinute de experţii internaţionali. Ei au consultat specialiştii instituţiei în problemele repartizării sferei de activitate şi delimitării atribuţiilor, conlucrării dintre subdiviziuni, colaborării cu organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale şi internaţionale. Recomandările au fost expuse în rapoarte ample care sînt studiate şi implementate la Centru pentru o mai bună activitate.

De asemenea, colaboratorii noştri au avut posibilitatea să-şi perfecţioneze cunoştinţele la diverse instituţii internaţionale, pe care le aplică în practică.

PARTICIPĂRI LA ALTE ACTIVITĂŢI

Pe parcursul anului colaboratorii Centrului au fost des solicitaţi de a participa la diverse manifestări organizate de un şir de ministere, departamente, instituţii, organizaţii, lista cărora este prezentată mai jos. În cadrul acestora angajaţii Centrului au familiarizat participanţii cu atribuţiile avocaţilor parlamentari, le-au povestit despre activitatea propriu-zisă a instituţiei, problemele existente în domeniul protejării şi promovării drepturilor omului în Republica Moldova, cerinţele legislaţiei naţionale şi internaţionale la care statul nostru este parte. În felul acesta a putut fi lărgită aria de instruire a cetăţenilor.

PARTENERII CENTRULUI PENTRU DREPTURILE OMULUI DIN MOLDOVA

La organizarea şi desfăşurarea activităţilor sale Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova a colaborat cu:

• Ministerul Afacerilor Interne

• Ministerul Afacerilor Externe

• Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei

• Ministerul Sănătăţii

• Ministerul Justiţiei

• Ministerul Educaţiei şi Stiinţei

• Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului

• Curtea Supremă de Justiţie

• Departamentul Instituţiilor Penitenciare

• Direcţia pentru Politica de Cadre pe lîngă Guvernul RM

• Departamentul Relaţii Naţionale şi Funcţionarea Limbilor

• Centrul Republican de Profilaxie SIDA

• Dispensarul Republican Narcologic

• Academia de Poliţie "Ştefan cel Mare"

• Universitatea de Stat din Moldova

• Universitatea Pedagogică "Ion Creangă"

• Prefecturile şi Consiliile Judeţene

• Adunarea Populară a UTA Găgăuzia

• Centrul de Informare şi Documentare al Consiliului Europei în Moldova

• Organizaţia "Salvaţi Copiii" Moldova

• Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului din Moldova

• Asociaţia pentru Managementul Resurselor Umane

• Societatea Independentă pentru Educaţie şi Drepturile Omului

• Centrul Naţional de Studii şi Informare pentru Problemele Femeii

• Liga Apărării Drepturilor Omului din Moldova

• Centrul Independent de Jurnalism

• Asociaţia Psihologilor Profesionişti

• Organizaţia de Tineret a Adunării Cetăţeneşti Helsinki

• Centrul Naţional de prevenire a abuzului faţă de copil

• Societatea Internaţională a Drepturilor Omului - Secţia din Republica Moldova

• Centrul public de avocatură ecologică "ECO-LEX"

• Clubul femeilor "CRISTAP"

• Asociaţia "Atena"

• Asociaţia persoanelor de vîrsta a treia "Bunătate"

• Asociaţia de protecţie a persoanelor în etate "Eterna"

• Asociaţia "Imperativ"

• Liga Tineretului şi Studenţilor Universităţii din Comrat

• Asociaţia de Tineret "JUVENTUS"