Hotărâre nr. 254 din 13.10.2021

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea actelor normative cu privire la constituirea

şi gestionarea Fondului cinegetic naţional

nr. 254  din  13.10.2021

 (în vigoare 05.11.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 266-272 art. 542 din 05.11.2021

* * *

Abrogat: 14.12.2024

Hotărîrea Guvernului nr.793 din 27.11.2024

În temeiul art.4 alin.(4), art.11 alin.(1), art.23 alin.(3) şi art.34 alin.(2) lit.b) din Legea vânătorii şi fondului cinegetic nr.298/2018 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr.76-85, art.135), Guvernul

 HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Regulamentul privind criteriile şi modul de constituire a fondului cinegetic, conform anexei nr.1;

2) Regulamentul privind normele de protecţie a culturilor agricole, fondului forestier şi animalelor domestice împotriva cauzării daunelor de fauna de interes cinegetic şi modul de reparare a prejudiciului, conform anexei nr.2;

3) Regulamentul privind vânarea exemplarelor din specii de faună de interes cinegetic şi caracteristicile mijloacelor folosite în cadrul vânătorii, conform anexei nr.3.

2. În denumirea coloanei a doua a tabelului din anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.273/2007 cu privire la aprobarea Nomenclatorului şi tarifelor la serviciile prestate, contra plată, de către Agenţia "Moldsilva" şi Regulamentului cu privire la modul de formare şi direcţiile de utilizare a mijloacelor speciale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.39-42, art.293), cu modificările ulterioare, după textul "Tariful, lei pentru o autorizaţie" se introduce textul "pentru fiecare vânător cu drept de împuşcare".

3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Mediului.

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Anexa nr.1

la Hotărârea Guvernului nr.254/2021

REGULAMENT

privind criteriile şi modul de constituire a fondului cinegetic

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul privind criteriile şi modul de constituire a fondului cinegetic (în continuare – Regulament) stabileşte criteriile de delimitare a Fondului cinegetic naţional, consecutivitatea acţiunilor şi modul de constituire a unui fond cinegetic, care reprezintă unitatea elementară pentru care se preconizează gospodărirea cinegetică.

2. Fondul cinegetic este unitatea de gospodărire cinegetică constituită din fauna de interes cinegetic şi suprafaţa terenurilor pe care fauna respectivă habitează, indiferent de categoria şi de forma de proprietate, şi delimitată astfel încât să asigure o stabilitate optimă a faunei sălbatice aflate în interior. Acesta reprezintă un complex unic şi indivizibil de interes naţional şi internaţional, care nu se supune privatizării sau transferării în altă formă de proprietate decât cea publică. Asigurarea ocrotirii şi conservării faunei constituie responsabilitatea statului.

3. Fauna de interes cinegetic este o componentă de bază a biocenozelor naturale şi joacă un rol important în menţinerea echilibrului ecologic, fiind o resursă naturală regenerabilă.

4. Gestionarea durabilă a fondului cinegetic se realizează prin metode care nu dăunează faunei, habitatului acesteia şi mediului înconjurător.

5. În calitate de administrator al Fondului cinegetic naţional, autoritatea administrativă centrală abilitată cu funcţia de administrare a resurselor naturale şi protecţie a mediului înconjurător, în vederea oferirii soluţiilor eficiente în executarea funcţiilor şi atribuţiilor pe domeniile de competenţă şi a executării Legii vânătorii şi fondului cinegetic nr.298/2018, în temeiul art.27 lit.h) din Legea nr.98/2012 privind administraţia publică centrală de specialitate, poate delega, în tot sau în parte, exercitarea funcţiei de delimitare, constituire şi administrare a fondurilor cinegetice autorităţii administrative din subordinea sa.

6. În sensul prezentului Regulament, următoarele noţiuni principale semnifică:

suprafaţa productivă a fondului cinegetic – partea fondului cinegetic constituită din speciile de faună de interes cinegetic şi din terenurile ce dispun de condiţii de existenţă permanentă a acestora, pe care este posibilă desfăşurarea atât a acţiunilor de vânătoare, cât şi a altor activităţi cinegetice;

suprafaţa neproductivă a fondului cinegetic – partea fondului cinegetic pe care desfăşurarea activităţilor cinegetice este imposibilă şi pe care acţiunile de vânătoare sunt interzise, ce cuprinde localităţi, inclusiv întovărăşiri pomicole, vile, suprafeţe de terenuri ocupate cu construcţii şi instalaţii inginereşti, grădini zoologice, păduri-parc, zone delimitate în scop de recreere, drumuri înregistrate în Registrul obiectivelor de infrastructură tehnico-edilitară.

7. Desfăşurarea acţiunilor de vânătoare este imposibilă, inclusiv interzisă, pe următoarele tipuri de suprafeţe terestre:

1) suprafeţele fondului cinegetic neproductive;

2) zonele nucleu de protecţie integrală a ariilor naturale protejate de stat;

3) teritoriul cu lăţimea de 1 km de la frontiera de stat către interior, de-a lungul frontierei pe uscat şi pe apele de frontieră;

4) terenurile sportive şi cimitirele;

5) terenurile din intravilanul localităţilor, precum şi teritoriile cu lăţimea de 2 km de la periferiile municipiilor Chişinău, Bălţi, Tiraspol şi Bender;

6) teritoriile cu lăţimea de 500 m de la periferiile celorlalte localităţi.

II. CRITERII DE DELIMITARE ŞI MODALITĂŢILE

DE CONSTITUIRE A FONDURILOR CINEGETICE

8. La constituirea unui fond cinegetic se respectă următoarele criterii:

1) stabilitatea vânatului – trasarea limitelor fondului cinegetic astfel încât să asigure o cât mai mare stabilitate a vânatului în interiorul său.

Speciile de vânat mare au o stabilitate mai mare în interiorul bazinetelor, iar aria de răspândire în cadrul acestor teritorii, stabilită prin cercetări pentru fiecare specie în parte, se bazează pe raza de activitate anuală a speciilor;

2) limitele fondurilor cinegetice – în procesul de delimitare se stabilesc şi se descriu astfel încât să fie uşor de identificat, ţinând cont de următoarele aspecte detaliate:

a) pentru vânatul mare (cerb, căprior, mistreţ) limitele se suprapun, pe cât posibil, pe formele reliefului orografic natural (culmi, creste, văi, râuri, pâraie, etc.) sau pe forme artificiale stabile (drumuri, canale de irigare, linii electrice aeriene, conducte de gaze etc.);

b) aria de răspândire pe teren a grupărilor speciilor de vânat, care frecventează inclusiv terenuri din afara fondului forestier (vii, livezi, semănături de toamnă, păşuni, surse de apă etc.), precum şi limitele de altitudine maxime (superioare) sau minime (inferioare) ale terenurilor în care se încadrează perimetrul fondului cinegetic;

c) limitele fondului cinegetic pentru vânatul sedentar mic (iepure de câmp, fazan, potârniche) trebuie să se suprapună, pe cât este posibil, pe limitele unităţilor administrativ-teritoriale ale autorităţilor administraţiei publice locale, care nu trebuie să divizeze unităţile elementare de evidenţă cadastrală;

d) în procesul de delimitare pe teren a limitelor teritoriale a fondului cinegetic sunt examinate propunerile argumentate şi adresate în scris administratorului de către deţinătorii şi proprietarii de terenuri, alte autorităţi ale administraţiei publice locale pe ale căror teritorii sunt stabilite hotarele fondului cinegetic constituit;

3) suprafaţa fondului cinegetic – cuprinde teritorii constituite pe suprafeţe de minimum 2 mii ha şi maximum 10 mii ha, amplasate pe terenurile uneia sau mai multor unităţi administrativ-teritoriale ale autorităţilor administraţiei publice locale.

În cazul suprafeţelor mici ale unităţilor administrativ-teritoriale ale autorităţilor administraţiei publice locale, acestea sunt comasate, respectându-se suprafaţa minimă şi maximă a fondului cinegetic;

4) structura de proprietate a terenurilor – fondurile cinegetice trebuie să se suprapună, după posibilitate, pe limitele blocului cadastral din care fac parte acestea. În acest caz, indiferent de categoria şi forma de proprietate, terenul se include integral într-un singur fond cinegetic;

5) includerea tuturor localităţilor – în fondurile cinegetice se includ toate localităţile, cu excepţia municipiilor Chişinău, Bălţi, Tiraspol şi Bender;

6) diversitatea folosirii terenurilor – pentru o mai bogată şi mai diversificată hrană a vânatului ierbivor-plantivor se urmăreşte ca, în cadrul unui fond cinegetic, să existe cât mai multe categorii de folosinţă a terenurilor şi, de regulă, care să se încadreze într-un singur etaj fitoclimatic, în funcţie de complexul de factori de mediu, de hrana reprezentată din vegetaţia care s-a format distinct pe zona dată;

7) ordinea de constituire a fondurilor cinegetice – se constituie, în primul rând, fondurile cinegetice pentru vânatul mare, care îşi exercită funcţiile sale ecologice în habitate (teritorii) mari, conform necesităţilor biologic-teritoriale ale vânatului mare, precum şi conform tipului teritoriilor la care acesta s-a adaptat evolutiv. Pentru vânatul sedentar mic se constituie fonduri cinegetice care se conformează la fondurile cinegetice constituite pentru vânatul mare;

8) ponderea suprafeţei productive a unui fond cinegetic – cuprinde teritorii de minimum 50% până la maximum 95% din suprafaţa totală a fondului;

9) zonă de linişte a fondului cinegetic – se constituie pe teritorii preponderent împădurite, de minimum 10% şi maximum 30% din suprafaţa productivă a fondului cinegetic, cu excepţia fondurilor cinegetice care cuprind teritoriile ariilor naturale protejate de stat, unde prioritate se acordă zonelor de linişte, iar limita maximă procentuală a zonei poate fi şi mai mare, care cumulează inclusiv suprafeţele teritoriale declarate, în conformitate cu Legea nr.1538/1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat, zone de protecţie integrală sau parţială, în care este interzisă orice activitate recreativă şi economică etc.

Teritoriile zonei de linişte pot fi modificate nu mai des decât o dată la doi, trei ani pentru vânatul mic şi o dată la cinci ani pentru vânatul mare, cu excepţia cazurilor prevăzute în art.12 alin.(2) din Legea vânătorii şi fondului cinegetic nr.298/2018, în care trebuie să se asigure condiţii optime de existenţă pentru anumite specii de faună de interes cinegetic, unde acţiunile de vânătoare la specia pentru care este formată zona de linişte sunt interzise. Hotarele zonelor de linişte sunt marcate pe teren şi pe harta/schema fondului cinegetic;

10) destinaţia şi importanţa fondului cinegetic – se stabileşte în funcţie de valoarea speciilor de interes cinegetic pentru care se realizează gospodărirea cinegetică (valoarea economică, estetică, de conservare, educativă şi de cercetare etc.).

Pot fi constituite fonduri cinegetice în care gospodărirea se bazează doar pe vânatul sedentar mic, pe vânatul mare sau fonduri cinegetice cu gospodărire cinegetică mixtă (vânat mic şi vânat mare);

11) includerea terenurilor ariilor naturale protejate în fondurile cinegetice – sunt considerate suprafeţe productive la constituirea fondului cinegetic, destinate asigurării condiţiilor optime de viaţă a speciilor de faună de interes cinegetic, unde gospodărirea cinegetică se efectuează conform planului de management al ariei naturale protejate de stat, în baza Regulamentului cu privire la reglementarea efectivului de animale sălbatice în ariile naturale protejate de stat din fondul forestier de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.239/2014, şi a Regulamentului cu privire la modul de organizare şi desfăşurare a vânătorii de selecţie, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1132/2016.

9. Stabilirea limitelor hotarelor fondului cinegetic şi constituirea acestuia este precedată de un studiu de analiză, pentru:

1) precizarea categoriilor de folosinţă a terenurilor şi elaborarea hărţii/schemei fondului cinegetic;

2) concretizarea suprafeţei totale a fondului cinegetic şi stabilirea suprafeţei terenurilor productive şi neproductive;

3) stabilirea componenţei teritoriilor unităţilor administrativ-teritoriale (localităţile) din limitele hotarelor fondului cinegetic;

4) stabilirea proporţiei procentuale pe tipuri de teren al entităţilor care au gestionat anterior fauna de interes cinegetic;

5) obţinerea altor date relevante pentru a fi consemnate în fişa fondului cinegetic, conform anexei nr.1.

10. Bonitatea fondului cinegetic este stabilită în fişa fondului cinegetic la momentul constituirii acestuia, în baza evaluării capacităţii de reproducere a populaţiei speciilor de faună de interes cinegetic şi în funcţie de asigurarea condiţiilor de hrană, linişte şi adăpost. Categoriile de bonitate se atribuie în funcţie de capacitatea biogenică a fondului de vânătoare (factorii biologici, ecologici, geomorfologici, edafici, climatici etc.) ce influenţează viaţa efectivelor speciilor de vânat şi se consemnează în fişa fondului cinegetic de către administrator.

Executarea lucrărilor de evaluare şi stabilire a bonităţii fondului cinegetic este efectuată de către instituţiile de cercetări ştiinţifice în domeniul cinegetic sau de către persoane juridice acreditate în domeniul respectiv şi care prestează astfel de servicii.

11. Fondurile cinegetice sunt formate prin separare, divizare, comasare, combinare iniţial a suprafeţelor terenurilor împădurite, apoi a terenurilor preponderent neîmpădurite.

12. Fondului cinegetic i se atribuie denumire şi număr, i se indică suprafaţa totală şi productivă, locul exact al amplasării, specia de faună de interes cinegetic principală şi cea complementară care îl populează, bonitatea etc.

13. La aprobarea fişei fondului de către administrator, acestuia i se atribuie număr şi se înregistrează în Registrul de evidenţă a fondurilor cinegetice, conform anexei nr.2.

După atribuirea în gestiune a fondurilor cinegetice, în Registrul de evidenţă a fondurilor cinegetice sunt înregistrate datele gestionarului, numărul contractului de gestiune şi perioada de valabilitate.

14. Fişa fondului cinegetic conţine cel puţin următoarele date:

1) numărul şi denumirea fondului cinegetic;

2) suprafaţa totală a fondului cinegetic;

3) suprafeţele productive şi neproductive, inclusiv ale zonelor de linişte;

4) categoria de bonitate după specia principală de vânat;

5) descrierea limitelor hotarelor fondului (Nord, Vest, Sud, Est);

6) suprafaţa fondului cinegetic pe categorii de folosinţă a terenurilor;

7) componenţa unităţilor administrativ-teritoriale (localităţi), proporţia procentuală a suprafeţelor acestora care sunt parte a noului fond cinegetic constituit;

8) căile de acces;

9) condiţiile hidrologice;

10) condiţiile de vegetaţie (păşunat, păduri şi culturi agricole);

11) speciile de vânat, suprafeţele favorabile populării şi reproducerii şi efectivele speciilor la momentul atribuirii fondului cinegetic în gestiune (cu menţionarea speciei principale şi a celor complementare);

12) efectivul răpitorilor la momentul atribuirii fondului cinegetic în gestiune;

13) construcţiile, instalaţiile vânătoreşti şi biotehnice la momentul atribuirii în gestiune;

14) planul topografic la scara 1:50 000, hotarele reprezentate prin coordonate geografice ale punctelor unghiulare stabilite în sistemul de coordonate MOLDREF-99;

15) harta/schema reprodusă după planul topografic;

16) numele, prenumele, instituţia şi funcţia persoanelor responsabile de întocmirea şi avizarea fişei fondului cinegetic, data întocmirii şi a vizării.

15. În cadrul unui fond cinegetic, la stabilirea speciei principale şi a celei complementare a faunei de interes cinegetic, se acordă prioritate speciei care:

1) însuşeşte cât mai bine condiţiile de mediu existente oferite de terenurile de vânătoare;

2) prezintă valoarea cea mai mare în condiţiile social-economice sau ecologice existente.

Speciile complementare se stabilesc în ordinea descrescătoare a valorii lor cinegetice.

16. Harta/schema fondului cinegetic inclusă în fişa fondului cinegetic este reprezentată pe plan topografic la scara 1:50000 şi este reprodusă după harta cuprinsă în studiul de analiză generală, care dispune de coordonate geografice ale punctelor unghiulare ale hotarelor fondului cinegetic, marcându-se în mod obligatoriu diversele categorii de folosinţă a terenurilor, păşunile, pădurile, apele curgătoare şi stătătoare, canalele, drumurile şi căile de acces.

Pentru identificarea suprafeţelor fondului cinegetic, suprafeţele productive cinegetic se numerotează cu cifre romane, iar suprafeţele neproductive cinegetic – cu cifre arabe.

Semnele convenţionale de pe hartă/schemă, inclusiv cele care nu pot fi exprimate grafic, sunt înscrise (detaliate) în legendă, după cum urmează:

1) limita fondului cinegetic – cu o linie groasă de culoare roşie;

2) limita ocolului silvic – cu o linie de culoare verde-închis;

3) drumurile – cu o linie subţire neagră;

4) căile ferate – cu o linie dublă subţire neagră;

5) pădurile – cu o linie de culoare verde-deschis;

6) apele – cu o linie de culoare albastru;

7) culmile, podişurile golite – se colorează cu maro;

8) suprafeţele productive cinegetic (în afară de bazinele acvatice şi păduri) – se colorează cu galben-deschis;

9) suprafeţele neproductive cinegetic – se colorează cu gri;

10) zona de linişte (refugiu) se delimitează cu o linie subţire de culoare roşie.

Semnele convenţionale la întocmirea hărţii/schemei pot fi modificate de către specialişti în cadrul efectuării lucrărilor de cartare, cu menţionarea adiţională a reconsiderărilor efectuate.

17. Aprobarea de către administrator a modificărilor în fişa fondului cinegetic poate fi solicitată de gestionarul fondului cinegetic, în cazul implementării acţiunilor şi măsurilor de îmbunătăţire a managementului de gestionare a fondului cinegetic, considerate şi justificate ca indispensabile, precum şi în cazul apariţiei modificărilor de altă natură, care, prin evoluţia lor, pot să schimbe sau au schimbat aspectele fizice în amplasament şi au apărut după atribuirea în gestiune a fondului cinegetic.

18. Modificările în fişa fondului cinegetic sunt consemnate de către administrator în urma evaluării comprehensive a rezultatelor gestionării fondului cinegetic şi a verificării pe teren (in-situ) a executării condiţiilor consemnate în contractul de gestiune, în perioada de gestiune sau la sfârşitul termenului contractului sau de fiecare dată când se încheie un nou contract de gestiune.

III. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

19. Gestionarii terenurilor de vânătoare (fondurilor cinegetice) atribuite până la intrarea în vigoare a Legii vânătorii şi fondului cinegetic nr.298/2018 de către autorităţile administraţiei publice locale, persoanele fizice sau juridice, alte entităţi, care sunt în raporturi juridice existente, până la atribuirea noilor fonduri cinegetice delimitate şi constituite în conformitate cu prezentul Regulament, gestionează în continuare şi poartă responsabilitate pentru protecţia, reproducerea şi folosirea raţională a resurselor cinegetice (fauna de interes cinegetic) în baza aprobărilor administratorului Fondului cinegetic naţional şi în conformitate cu Regulamentul privind normele de protecţie a culturilor agricole, fondului forestier şi animalelor domestice împotriva cauzării daunelor de fauna de interes cinegetic şi modul de reparare a prejudiciului, Regulamentul privind vânarea exemplarelor din specii de faună de interes cinegetic şi caracteristicile mijloacelor folosite în cadrul vânătorii şi Regulile de securitate la vânătoare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.140/2017.

20. Arendaşii terenurilor din fondul forestier atribuite în folosinţă în scopuri de gospodărire cinegetică, până la expirarea contractului de arendă sau rezoluţiune anticipată, desfăşoară activităţile de gestionare a speciilor de faună de interes cinegetic, în coordonare cu gestionarul fondului forestier de stat, în baza aprobărilor administratorului Fondului cinegetic naţional şi în conformitate cu Regulamentul privind normele de protecţie a culturilor agricole, fondului forestier şi animalelor domestice împotriva cauzării daunelor de fauna de interes cinegetic şi modul de reparare a prejudiciului, Regulamentul privind vânarea exemplarelor din specii de faună de interes cinegetic şi caracteristicile mijloacelor folosite în cadrul vânătorii, Regulile de securitate la vânătoare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.140/2017, şi cu Regulamentul privind atribuirea în folosinţă a terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică şi/sau de recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.187/2008.

Anexa nr.2

la Hotărârea Guvernului nr.254/2021

REGULAMENT

privind normele de protecţie a culturilor agricole, fondului forestier

şi animalelor domestice împotriva cauzării daunelor de fauna

de interes cinegetic şi modul de reparare a prejudiciului

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentul Regulament reglementează normele de protecţie a culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice împotriva cauzării daunelor de fauna de interes cinegetic, măsurile de prevenire a pagubelor, obligaţiile şi responsabilităţile gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor/deţinătorilor de terenuri de culturi agricole, silvice şi de animale domestice, precum şi modalitatea de evaluare, constatare a pagubelor şi modul de acordare a despăgubirilor şi reparare a prejudiciului cauzat.

2. În sensul prezentelor norme, următoarele noţiuni principale semnifică:

1) animal domestic – se defineşte în sensul noţiunii "animal" din Legea zootehniei nr.412/1999;

2) culturi agricole – plantaţiile agricole prelucrate, semănăturile şi seminţişurile din aceste plantaţii, culturile de plante legumicole, inclusiv din sere şi solarii, toate plantaţiile multianuale, păşunile semănate cu culturi furajere, care sunt utilizate pentru păşunat sau cosit;

3) culturi silvice – arborii, arbuştii sau arboreturile tinere provenite din regenerare naturală, seminţişul natural şi preexistent de pe suprafeţele destinate reîmpăduririi, puieţii şi butaşii din pepinierele şi plantaţiile silvice până la faza trecerii în starea de masiv (arboret cu vârsta vegetativă mai mică de 15 ani sau înălţime inferioară de 5 metri), alte plantaţii constituite în scop tehnic şi economic atât pe terenurile fondului forestier, cât şi în afara acestuia;

4) pagubă – rezultatul acţiunii de modificare a integrităţii fizice şi a caracteristicilor fiziologice ale exemplarelor din speciile de floră din culturile agricole şi silvice atât din fondul forestier, cât şi din afara acestuia, ale animalelor domestice, cauzată de speciile de faună de interes cinegetic sau alt animal sălbatic, care afectează, prin vătămare sau distrugere, culturile şi producţia agricolă, silvică, inclusiv răspândesc boli, determină îmbolnăvirea, cu excepţia epizootiilor, modifică starea fizică sau cauzează moartea animalelor domestice;

5) producţie silvică (nelemnoasă) – produse secundare ale pădurii supuse certificării, precum fructele şi pomuşoarele sălbatice, ciupercile, plantele medicinale şi alte plante valoroase din punct de vedere economic, arborii şi arbuştii fructiferi sălbatici şi derivatele acestora (rădăcini şi rizomi; flori, scoarţă, muguri, fructul de nuci, aluni, măceş etc.), melcii de viţă de vie, de pe terenurile din fondul forestier.

II. CONSTATAREA ŞI EVALUAREA PAGUBELOR PRODUSE DE SPECIILE

DE FAUNĂ DE INTERES CINEGETIC CULTURILOR AGRICOLE,

SILVICE ŞI ANIMALELOR DOMESTICE

3. Constatarea şi evaluarea pagubelor (prejudiciului cauzat) se realizează în baza unei cereri scrise, depusă la autoritatea administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu proprietarul/deţinătorul terenului de culturi agricole, silvice sau animal domestic pretinde despăgubire pentru daunele cauzate de fauna de interes cinegetic, ale cărui bunuri sunt prezente pe suprafaţa fondului cinegetic.

4. Autoritatea administraţiei publice locale, sub conducerea comisiei create prin actul său administrativ, o convoacă imediat (prin telefon) pe teren, cu confirmarea ulterioară în scris (prin fax, sau e-mail), în termen de cel mult trei zile lucrătoare de la data depunerii cererii de despăgubire pentru daunele cauzate de fauna de interes cinegetic, pentru examinarea stării de fapt şi a informaţiei prezentate în scopul evaluării pagubelor, al determinării responsabilităţilor proprietarului şi al gradului respectării obligaţiilor gestionarului faunei de interes cinegetic, precum şi al stabilirii mărimii şi modului de despăgubire.

5. Comisia de evaluare şi stabilire a pagubelor cauzate de fauna de interes cinegetic (în continuare – Comisia de stabilire a pagubelor) activează pe principii de voluntariat (fără remunerare) şi este constituită de autoritatea administraţiei publice locale din reprezentanţi ai autorităţilor şi instituţiilor publice, după cum urmează:

1) reprezentantul autorităţii administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu s-a produs daune/pagube, responsabil de gestionarea fondului funciar;

2) reprezentantul subdiviziunii pentru agricultură a autorităţii administraţiei publice raionale pe al cărei teritoriu s-a produs daune/pagube, în cazul pagubelor produse culturilor agricole;

3) reprezentantul structurii teritoriale a Agenţiei de Mediu;

4) reprezentantul structurii teritoriale a Inspectoratului pentru Protecţia Mediului;

5) reprezentantul structurii teritoriale a Agenţiei "Moldsilva", în cazul pagubelor produse culturilor silvice;

6) reprezentantul subdiviziunii teritoriale a Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, în cazul pagubelor cauzate animalelor domestice;

7) reprezentantul gestionarului fondului cinegetic şi cel mult doi martori selectaţi la discreţia acestuia pentru participare în procesul de stabilire a pagubelor;

8) reprezentantul autorităţii administraţiei publice centrale sau locale, deţinătorii de terenuri în a căror administrare se află obiecte şi complexe din fondul ariilor protejate de stat, în cazul pagubelor produse acestor teritorii;

9) persoana păgubită şi cel mult doi martori, selectaţi la discreţia acesteia pentru participare în procesul de stabilire a pagubelor.

6. În funcţie de obiectul daunei (cultură sau producţie agricolă/silvică sau animal domestic) pentru care se pretinde despăgubire, autoritatea administraţiei publice locale numeşte reprezentanţii pentru constituirea Comisiei de stabilire a pagubelor, pe care îi convoacă în conformitate cu cerinţele stabilite în pct.4.

7. Convocarea tuturor reprezentanţilor notificaţi şi incluşi în componenţa nominală a Comisiei de stabilire a pagubelor este obligatorie, iar întrunirea cvorumului este considerată valabilă în prezenţa tuturor membrilor nominalizaţi pentru asigurarea obiectivă a desfăşurării procesului de constatare, evaluare, determinare a părţii vinovate, stabilire a mărimii pagubelor şi modului de despăgubire.

8. Cererea de despăgubire, altă informaţie şi documentaţie (pe suport de hârtie sau electronic) prezentată autorităţii administraţiei publice locale de către persoana păgubită şi gestionarul fondului cinegetic în procesul de stabilire a daunei pagubelor cauzate de fauna de interes cinegetic, la momentul recepţionării, este distribuită obligatoriu, prin poşta electronică sau prin corespondenţă, spre examinare membrilor Comisiei de stabilire a pagubelor.

9. În cazul imposibilităţii convocării în teritoriu din cauza schimbării condiţiilor climatice, care pot cauza riscuri sau alte dificultăţi de ordin organizatoric, autoritatea administraţiei publice locale reconvoacă în teritoriu membrii Comisiei de stabilire a pagubelor în cel mult trei zile lucrătoare de la data notificării reprezentanţilor convocaţi iniţial.

10. Lucrările Comisiei de stabilire a pagubelor trebuie finalizate în termen rezonabil, dar nu mai mult de 30 de zile lucrătoare de la data finalizării verificării şi consemnării stării de fapt pe teren.

11. Pentru inacţiunile manifestate de către reprezentanţii autorităţilor din componenţa nominală a Comisiei de stabilire a pagubelor sau pentru lipsa nemotivată a membrilor notificaţi în ordinea stabilită în pct.5–10, aceştia poartă şi sunt atraşi la răspundere disciplinară, materială etc.

12. Lipsa sau constatarea pretinsei pagube, precum şi cuantumul prejudiciului cauzat se stabileşte în baza Procesului-verbal de constatare a stării de fapt, evaluare a daunelor cauzate culturilor agricole, fondului forestier, inclusiv producţiei agricole şi silvice, de fauna de interes cinegetic şi de stabilire a despăgubirilor (în continuare – Proces-verbal de evaluare şi stabilire a pagubelor), întocmit şi aprobat de Comisia de stabilire a pagubelor, conform anexei nr.1.

13. Procesul-verbal de evaluare şi stabilire a pagubelor este întocmit în prezenţa Comisiei de stabilire a pagubelor şi semnat, în mod obligatoriu, de toţi participanţii implicaţi în procesul de evaluare şi stabilire a pagubelor. Opiniile/recomandările fiecărui participant, exprimate verbal, asupra gradului de realizare a acţiunilor/inacţiunilor necesare pentru determinarea finală a părţii vinovate de daunele produse se consemnează obligatoriu în Procesul-verbal. Copiile de pe originalul Procesului-verbal de evaluare şi stabilire a pagubelor, vizat spre neschimbare de către convocatorul Comisiei de stabilire a pagubelor, se eliberează fiecărui semnatar.

14. În cazul dezacordului asupra opiniilor/recomandărilor separate, invocate justificat de participanţii la procesul de evaluare şi stabilire a pagubelor, acestea sunt obligatoriu descrise în esenţă şi consemnate separat în Procesul-verbal, ca opinii minoritare.

15. Contestarea rezultatelor Comisiei de stabilire a pagubelor se efectuează în termenele şi modalitatea stabilită în Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116/2018.

16. Determinarea gradului de respectare de către proprietar/deţinător a măsurilor de protecţie şi prevenire împotriva cauzării pagubelor de fauna de interes cinegetic, precum şi a gradului de respectare a obligaţiilor gestionarului faunei de interes cinegetic este parte a procesului de examinare a stării de fapt, verificare a dovezilor privind îndeplinirea responsabilităţilor părţilor şi de stabilire a vinovatului, inclusiv a modului de despăgubire.

17. Partea determinată vinovată în procesul de examinare a stării de fapt, evaluare a pagubelor şi de stabilire a mărimii şi modului de despăgubire, în mod benevol, achită, în termen de zece zile lucrătoare de la data eliberării Procesului-verbal de evaluare şi stabilire a pagubelor, proprietarului/deţinătorului terenului de culturi agricole, silvice sau animale domestice cuantumul calculat. Prin plata efectuată se sting orice pretenţii referitoare la prejudiciul cauzat, în caz contrar, persoana păgubită este în drept, în baza Procesului-verbal de evaluare şi stabilire a pagubelor, să se adreseze în instanţa de judecată pentru a încasa despăgubirea pentru prejudiciul cauzat.

18. Rezultatele evaluării şi constatării daunelor cauzate culturilor agricole, fondului forestier, inclusiv producţiei agricole şi silvice, de către speciile de faună de interes cinegetic se consemnează şi se stabilesc în Procesul-verbal de evaluare şi stabilire a pagubelor.

19. Rezultatele evaluării şi constatării daunelor cauzate animalelor domestice de către speciile de faună de interes cinegetic se consemnează şi se stabilesc în Procesul-verbal de constatare a stării de fapt, evaluare a daunelor cauzate animalelor domestice de fauna de interes cinegetic şi de stabilire a despăgubirilor, conform modelului din anexa nr.2.

20. După examinarea informaţiei din cererea adresată în scopul evaluării pagubelor, a dovezilor deţinerii în proprietate sau folosinţă a terenurilor culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice, verificarea stării de fapt în teren (in-situ), determinarea gradului de realizare de către proprietar/deţinător a măsurilor de protecţie şi prevenire împotriva cauzării pagubelor de fauna de interes cinegetic, precum şi a gradului de respectare a obligaţiilor gestionarului faunei de interes cinegetic, Comisia de stabilire a pagubelor apreciază şi calculează cuantumul prejudiciului cauzat, în baza următoarelor criterii:

1) pentru daunele cauzate culturilor agricole sunt luate în considerare:

a) suprafaţa afectată;

b) gradul de vătămare sau distrugere a culturilor agricole prelucrate, în funcţie de întreruperea sau încetarea creşterii culturilor (examinarea scoarţei, tulpinii, rădăcinilor, lăstarilor şi frunzişului);

c) gradul de afectare a roadei plantaţiilor multianuale prelucrate, în special la speciile sâmburoase, care pot fi afectate de păsări;

d) stadiul de dezvoltare şi starea fitosanitară a culturilor rămase neafectate, în cazul în care există situaţia respectivă;

e) roada medie în ultimii trei ani, în cazul proprietarilor/deţinătorilor de culturi agricole pe o suprafaţă de 10 ha şi peste, reflectată în rapoartele prezentate subdiviziunii teritoriale (direcţiei) a Biroului Naţional de Statistică;

f) roada medie pe raion conform datelor Biroului Naţional de Statistică, în cazul proprietarilor/deţinătorilor de culturi agricole pe o suprafaţă de până la 10 ha;

g) preţul mediu de realizare a culturilor agricole conform datelor Biroului Naţional de Statistică;

2) pentru daunele cauzate culturilor şi producţiei silvice pe terenurile din fondul forestier sunt luate în considerare:

a) suprafaţa afectată, cantitatea culturilor şi a producţiei silvice;

b) gradul de vătămare sau distrugere a seminţişului natural, a culturilor silvice, în caz de întrerupere (vătămat până la 1/3) sau încetare a creşterii (vătămarea tulpinii mai mult de 30% din circumferinţă ori dacă vătămarea coroanei sau a sistemului radicular depăşeşte 1/3 sau este distrus), se evaluează prin examinarea rădăcinilor, scoarţei, tulpinii, ramificaţiilor, lăstarilor şi a frunzişului;

c) stadiul de dezvoltare şi starea fitosanitară a culturilor silvice neafectate, după caz;

3) pentru daunele cauzate animalelor domestice sunt luate în considerare:

a) numărul de capete, familii, colonii etc.;

b) specia şi rasa animalului;

c) vârsta, sexul, greutatea şi starea fiziologică a animalului;

d) preţul de piaţă şi producţia ratată la data depistării pagubei.

21. În cazul distrugerii stupilor/stupinelor amplasate pe terenuri din fondul forestier sau din afara fondului forestier, determinarea pagubei se calculează pornind de la preţul de piaţă al unei familii de albine, al inventarului, precum şi venitul ratat până la sfârşitul sezonului apicol de la data depistării pagubei.

22. Pagubele cauzate de fauna de interes cinegetic terenurilor fondului forestier cu culturi şi producţie silvică sunt supuse compensării se efectuează concomitent cu repararea prejudiciilor. Calcularea pagubelor cauzate culturilor silvice se efectuează în modul stabilit în anexele nr.1, nr.2, nr.3, nr.4 şi nr.6 din Codul silvic nr.887/1996, iar a pagubelor cauzate producţiei silvice după determinarea cantităţii producţiei recoltate ratate – conform preţului de piaţă la data depistării acestora.

23. După finalizarea procedurii de examinare a stării de fapt, evaluare a pagubelor şi stabilire a mărimii şi modului de despăgubire, originalul Procesului-verbal de evaluare şi de stabilire a pagubelor se păstrează la autoritatea administraţiei publice locale, în dosarul cauzei de despăgubire, care cuprinde:

1) cererea păgubaşului;

2) notificările pentru convocarea Comisiei de stabilire a pagubelor;

3) actul administrativ de constituire a Comisiei de stabilire a pagubelor;

4) dovada înregistrării dreptului de proprietate sau folosinţă a terenurilor agricole, silvice;

5) dovada înregistrării animalelor domestice în Registrul de stat al animalelor sau certificatul eliberat de autoritatea administraţiei publice locale privind deţinerea speciilor de animale care nu sunt înscrise în Registrul de stat al animalelor;

6) certificatele de origine şi provenienţă a culturilor agricole sau silvice;

7) certificatele privind valoarea bunului afectat sau valoarea de piaţă a acestuia;

8) rapoartele care determină roada medie a culturilor agricole;

9) documentele oficiale ale Biroului Naţional de Statistică;

10) dovezile proprietarului/deţinătorului privind realizarea măsurilor de protecţie şi prevenire a cauzării pagubelor (notificări, aprobări de la proprietari/deţinători de păşuni, bilete silvice, poze, înregistrări video etc.);

11) dovezile gestionarului fondului cinegetic privind executarea obligaţiilor contractuale referitoare la gestionarea faunei sălbatice de interes cinegetic care a produs dauna (copia contractului de gestiune şi fişa fondului cinegetic, notificările, procesele-verbale, actele de constatare, autorizările, fişele de recoltare etc.);

12) alte documente care pot servi ca probe la evaluarea responsabilităţilor şi obligaţiilor părţilor şi determinarea părţii vinovate, precum şi la estimarea cuantumului pagubelor cauzate.

III. OBLIGAŢIILE, RESPONSABILITĂŢILE DE ASIGURARE A MĂSURILOR

DE PROTECŢIE ŞI PREVENIRE ÎMPOTRIVA CAUZĂRII DAUNELOR DE

FAUNA DE INTERES CINEGETIC CULTURILOR AGRICOLE, SILVICE

ŞI ANIMALELOR DOMESTICE

24. Proprietarilor/deţinătorilor de culturi agricole, silvice sau de animale domestice, pentru obţinerea plăţii determinate conform procedurii din Regulament, le revin următoarele obligaţii:

1) înregistrarea bunurilor imobile (terenuri) pentru care se pretinde despăgubirea, în conformitate cu art.4 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543/1998, raportate şi incluse după categoria de folosinţă în datele Cadastrului funciar, conform art.10 din Legea nr.1247/1992 privind reglementarea de stat a regimului proprietăţii funciare, cadastrul funciar de stat şi monitoringul funciar;

2) prezentarea, conform art.15 alin.(3), art.22 alin.(2) din Legea nr.93/2017 cu privire la statistica oficială, a documentelor şi evidenţelor privind producţia obţinută la culturile recoltate pe toată suprafaţa însămânţată, în cazul verificării terenurilor de culturi pentru determinarea calităţii datelor comunicate;

3) elaborarea şi aprobarea amenajamentelor silvice pentru îngrijirea, conform cerinţelor tehnice de gospodărire silvică, a pădurilor raportate şi incluse ca păduri sau plantaţii forestiere în datele Cadastrului funciar potrivit art.2, art.53 şi art.73 alin.(3) din Codul silvic nr.887/1996;

4) identificarea şi declararea animalului domestic pentru înregistrarea acestuia în Registrul de stat al animalelor, conform art.5 şi 7 din Legea nr.231/2006 privind identificarea şi înregistrarea animalelor;

5) aplicarea unor măsuri inofensive, care să nu admită pieirea animalelor sălbatice în procesul de producţie agricolă, conform art.14 din Legea regnului animal nr.439/1995.

25. Asigurarea realizării măsurilor minime de protecţie şi prevenire împotriva cauzării daunelor culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice de fauna de interes cinegetic sunt necesare şi definitorii în justificarea obţinerii despăgubirilor, care pot fi realizate prin diferite metode, mai mult sau mai puţin costisitoare, de către proprietar/deţinător, prin mijloace inofensive precum:

1) plasarea de sperietori mecanice fixe sau mişcătoare (momâie, baloane, morişcă, repelente, reflectoare de lumină etc.) sau de dispozitive electronice (difuzoare cu sunet intermitent; alarme acustice; tunuri cu gaz etc.);

2) instalarea obstacolelor mecanice (plasă de protecţie antipăsări, gard din plasă de rabiţă, de lemn, din metal, construcţie de zidărie etc.) sau electronice (gard electric cu impulsuri intermitente etc.);

3) asigurarea supravegherii prin sisteme video şi a pazei individual (angajaţi, câini etc.) sau externalizarea serviciilor (prin persoane juridice specializate) pentru exploataţiile zootehnice autorizate, inclusiv taberele de vară înregistrate, conform prevederilor Legii nr.221/2007 privind activitatea sanitară veterinară;

4) plasarea adăposturilor animalelor domestice doar în locuri împrejmuite şi păzite (obor/ţarc acoperit, grajd etc.) în scopul ocrotirii şi apărării acestora pe timp de noapte de atacurile speciilor de faună de interes vânătoresc sau ale altor animale sălbatice-dăunători (vulpi, şacali, câine-enot, pisică sălbatică, viezure etc.);

5) asigurarea supravegherii păşunatului şi adăpatului animalelor, orientarea deplasării acestora în locuri şi trasee autorizate sau coordonate cu proprietarii/gestionarii terenurilor destinate în acest scop.

26. În cazul imposibilităţii accesului la informaţia privind datele gestionarilor fondurilor cinegetice şi privind aria teritorială pe care sunt constituite, proprietarii/deţinătorii de culturi agricole, silvice sau de animale domestice sunt în drept să solicite autorităţii administraţiei publice locale informaţie despre fondul cinegetic constituit pe terenurile proprietăţii private sau ale unităţii teritorial-administrative a localităţii şi datele de contact ale gestionarului.

27. În zona expusă riscului de producere a pagubelor la culturile agricole, silvice sau animalele domestice, în cazul apariţiei speciilor de faună de interes cinegetic pentru hrană în intravilanul sau extravilanul localităţii, autoritatea administraţiei publice locale sau oricare persoană poate anunţa, imediat prin telefon şi ulterior prin notificare scrisă (fax, e-mail, poştă), gestionarul fondului cinegetic în scopul întreprinderii măsurilor şi acţiunilor de reglementare numerică a speciilor de animale de interes cinegetic sau strămutare autorizată, prin metode inofensive, a animalului sălbatic protejat de stat.

28. Gestionarii fondurilor cinegetice sunt obligaţi să întreprindă următoarele acţiuni pentru prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, alte animale sălbatice, inclusiv cele protejate de stat:

1) să fie realizată integral cota de recoltă aprobată pentru specia/speciile de vânat corespunzătoare;

2) să asigure şi să administreze hrana complementară pentru exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cel puţin jumătate din cantităţile de hrană complementară prevăzute în planul de amenajamente-cinegetice a fondului cinegetic pe a căror rază s-a produs paguba, în scopul menţinerii acestora în zonele de hrănire şi pentru abaterea de la culturile agricole sau din vegetaţia forestieră în care s-ar putea produce pagube;

3) să execute acţiuni de îndepărtare a exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic din zonele expuse sau de strămutare autorizată prin metode inofensive a animalului sălbatic protejat de stat, pe care le aduce la cunoştinţa autorităţii administraţiei publice locale şi structurii teritoriale a Inspectoratului pentru Protecţia Mediului cu cel puţin 24 de ore înainte de desfăşurarea acestora;

4) să solicite aprobările necesare pentru suplimentarea cotelor de recoltă şi autorizarea pentru vânarea, în afara perioadelor permise, a acelor exemplare din speciile de faună de interes cinegetic care produc pagube culturilor agricole, vegetaţiei forestiere şi animalelor domestice;

5) să vâneze cu prioritate, în condiţiile legii şi cu informarea obligatorie a proprietarului/deţinătorului de teren, în locurile unde se produc pagube, acele exemplare din speciile de faună de interes cinegetic care produc pagube sau care reprezintă un potenţial pericol de producere a pagubelor.

29. Gestionarii fondurilor cinegetice fac dovada îndeplinirii acţiunilor prevăzute la pct.28 prin:

1) informaţia privind numărul de exemplare recoltate, raportat la numărul de exemplare aprobat pentru recoltare, pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la subpct.1);

2) procesele-verbale de administrare a hranei complementare în locurile destinate pentru hrănire şi abatere, pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la subpct.2);

3) procesele-verbale întocmite cu ocazia desfăşurării acţiunilor de îndepărtare a exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic din zonele periclitate sau prin autorizările obţinute pentru strămutarea animalelor sălbatice protejate de stat în perioadele în care acestea frecventează intravilanul sau extravilanul localităţilor pentru hrană şi prin notificările înaintate în scris (prin fax, e-mail, poştă) autorităţii administraţiei publice locale şi structurii teritoriale a Inspectoratului pentru Protecţia Mediului anterior executării acestora, pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la subpct.3);

4) solicitarea scrisă şi transmisă în vederea obţinerii aprobărilor necesare recoltării, prin autorizaţiile de vânătoare eliberate pentru împuşcare şi prin împuşcarea efectivă a exemplarelor respective, pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la subpct.4) şi 5). În situaţia în care gestionarul constată că nu poate recolta exemplarele pentru care a obţinut aprobare, deoarece acestea nu mai frecventează zonele respective, notifică acest lucru structurii teritoriale a Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, pentru a încheia un act de constatare în acest sens.

30. Modul de executare a obligaţiilor şi de asigurare a măsurilor de protecţie şi prevenire împotriva cauzării pagubelor culturilor agricole, silvice şi a animalelor domestice de fauna de interes cinegetic ce revin părţii care pretinde despăgubire şi părţii care gestionează fauna de interes cinegetic în fondul cinegetic din raza unităţii teritorial-administrative unde s-a produs paguba culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice sunt verificate în procesul de constatare a stării de fapt, evaluare a daunelor cauzate culturilor agricole, fondului forestier, inclusiv producţiei agricole şi silvice, de fauna de interes cinegetic şi de determinare şi stabilire a despăgubirilor, consemnate în Procesul-verbal de evaluare şi stabilire a pagubelor.

Anexa nr.3

la Hotărârea Guvernului nr.254/2021

REGULAMENT

privind vânarea exemplarelor din specii de faună de interes cinegetic

şi caracteristicile mijloacelor folosite în cadrul vânătorii

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentul Regulament reprezintă totalitatea instrucţiunilor, normelor şi regulilor care stabilesc şi asigură ordinea, modul şi mijloacele folosite pentru buna organizare şi desfăşurare a vânătorii la exemplarele din specii de faună de interes cinegetic în fondurile cinegetice din Republica Moldova, precum şi obligaţiile şi drepturile participanţilor şi modul de folosinţă a producţiei de vânat, inclusiv a producţiei de vânat ilicit.

2. Dreptul de recoltare a producţiei cinegetice din fondurile cinegetice din Republica Moldova se realizează în condiţiile prevederilor Legii regnului animal nr.439/1995, Legii vânătorii şi fondului cinegetic nr.298/2018 şi ale prezentului Regulament.

3. Vânătoarea la speciile permise spre recoltare se efectuează în perioadele indicate în anexa la Legea vânătorii şi fondului cinegetic nr.298/2018.

1) Metodologia de evaluare a efectivelor populaţiilor speciilor de faună de interes cinegetic şi de calcul al cotelor anuale de recoltare se aprobă prin ordin al ministrului mediului, se înregistrează şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

2) Cotele anuale de recoltare se aprobă de către administratorul fondului cinegetic, cu consultarea gestionarilor fondurilor cinegetice.

3) Zilele de vânătoare şi cota de recoltare pentru un vânător se stabilesc de către gestionari.

4. Datele pentru fiecare fond cinegetic atribuit în gestiune, rezultatele evaluării anuale a faunei de interes cinegetic, perioadele de vânătoare, cotele anuale de recoltare aprobate şi cantitatea de exemplare extrase în sezonul de vânătoare precedent sunt publicate de către deţinătorul Registrului de evidenţă a fondurilor cinegetice cu cel puţin 30 de zile lucrătoare înainte de începerea sezonului de vânătoare.

5. În sensul prezentului Regulament, următoarele noţiuni semnifică:

1) autorizaţie de a vâna animale sălbatice copitate – permis de vânătoare care confirmă dreptul unui vânător cu drept de împuşcare sau al unui grup de vânători de a exercita vânătoarea la animale sălbatice copitate într-un anumit fond cinegetic sau pe o porţiune din acesta, pentru o perioadă de timp determinată, cu indicarea speciei, vârstei şi sexului, precum şi a numărului de exemplare permise spre recoltare;

2) foaie/fişă de recoltare – permis de vânătoare care confirmă dreptul unui vânător sau al unui grup de vânători de a exercita vânătoarea la vânatul mic în fondurile cinegetice atribuite gestionarului;

3) exemplar "de selecţie" – exemplar degenerat, bolnav, accidentat, rănit, cu trofee degradate, precum şi cel cu deviaţii comportamentale evidente;

4) goană – acţiune de vânătoare care constă în stârnirea şi mânarea (hăituirea) vânatului de către gonaşi spre linia de ţintaşi;

5) gonaş – persoană fizică, participant la vânătoarea colectivă, deţinător al carnetului de vânător, elevii/studenţii instituţiilor de învăţământ, indiferent că sunt sau nu deţinători ai carnetului de vânător, care dispun de program de studii şi au ca disciplină managementul cinegetic;

6) ţintaş – persoană fizică, participant la vânătoarea colectivă, deţinător al carnetului de vânător, care are obligaţia de a respecta regulile de desfăşurare a vânătorii şi sarcina de recoltare prin împuşcare a vânatului;

7) raţă "chemătoare" – raţă crescută în gospodăria vânătorului, marcată cu inel special şi folosită pentru atragerea vânatului acvatic.

II. TIPURI ŞI METODE DE VÂNĂTOARE

6. Tipurile, metodele şi armele de vânătoare se reglementează prin prezentul Regulament. Tipurile, metodele, armele şi condiţiile de vânătoare a speciilor de faună sălbatică care nu se încadrează în prezentul Regulament sunt interzise.

7. Prin tip de vânătoare se înţelege felul în care se practică acţiunea de vânătoare.

Pe teritoriul fondurilor cinegetice se permit următoarele tipuri de vânătoare:

1) în funcţie de numărul de participanţi:

a) vânătoare individuală;

b) vânătoare colectivă;

2) în funcţie de scopul urmărit prin acţiunea de vânătoare:

a) vânătoarea sportivă şi de amatori, permisă în toate fondurile cinegetice la animalele de interes cinegetic;

b) reglarea numerică a răpitorilor şi combaterea dăunătorilor vânatului (pisici şi câini hoinari fără zgardă, coţofene, ciori grive etc.), permise în toate fondurile cinegetice, care au ca scop menţinerea efectivelor reale ale răpitoarelor la nivelul efectivelor optime, în vederea diminuării prejudiciului produs de către acestea;

c) extragerea unor exemplare în scopuri de selecţie, de cercetare ştiinţifică, de repopulare, cultural-educative sau estetice, permisă în toate fondurile cinegetice.

8. În fondurile cinegetice se permit următoarele metode de vânătoare:

1) vânătoarea "la dibuit"– metoda individuală de vânătoare ce se bazează pe căutarea vânatului şi apropierea la o distanţă optimă pentru tragere;

2) vânătoarea "la pândă" – aşteptarea potenţialului de vânat, aflat în libertate pe terenurile de vânătoare, fără a fi impus de vânător să se mişte premeditat într-o anumită direcţie şi care se exercită la: trecători, scăldători, hrănitori, cadavrul animalului ucis de către animalul sălbatic ce face obiectul acţiunii respective de vânătoare, locurile unde se produc pagube, vizuini, locurile de pasaj, locurile de înnoptat (locurile de montă/rut);

3) vânătoarea "prin ademenire" – metoda bazată pe ademenirea animalelor spre vânător prin mijloace şi procedee sonore, vizuale sau olfactive;

4) vânătoarea "la nadă" – administrarea hranei pentru ademenirea vânatului în vederea recoltării sau capturării în scop de cercetare ştiinţifică, de repopulare, cultural-educativ sau estetic, precum şi pentru prevenirea cauzării daunelor sectorului cinegetic, culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice (de fermă);

5) vânătoarea "la vizuină" – stârnirea vânatului din vizuină cu utilizarea câinilor de vânătoare;

6) vânătoarea "la sărite" – stârnirea vânatului cu sau fără utilizarea câinilor de vânătoare de rasă;

7) vânătoarea "la goană" – metoda bazată pe stârnirea, hăituirea şi mânarea vânatului de către gonaşi şi câini de vânătoare de rasă spre linia de tragere a ţintaşilor;

8) vânătoarea "cu atrape" – atragerea vânatului către vânător prin utilizarea unor atrape permise de lege.

9. Vânătoarea în fondul cinegetic se organizează şi se desfăşoară exclusiv în baza autorizaţiei pentru animale sălbatice copitate (în continuare – autorizaţie), iar pentru specii de animale sălbatice cu blană, păsări – exclusiv în baza foii/fişei de recoltare. Modelele acestora, modul de plată şi reglementările de eliberare se aprobă prin ordin al ministrului mediului.

10. Autorizaţiile şi foile/fişele de recoltare se eliberează prin ordin intern al gestionarului fondului cinegetic, în limitele cotelor anuale de recoltare aprobate de administrator, în funcţie de tipul de vânătoare planificat:

1) autorizaţie pentru vânătoare individuală – atribuie dreptul unei singure persoane fizice de a practica vânătoarea, care este membru al unei societăţi de vânători;

2) autorizaţie pentru vânătoare colectivă – atribuie dreptul de a practica vânătoarea, în acelaşi timp şi spaţiu, mai multor persoane, membri ai unei societăţi de vânători.

11. În scopuri de cercetare ştiinţifică, de repopulare, cultural-educative sau estetice, extragerea prin vânătoare în baza autorizaţiei sau foii/fişei de recoltare a exemplarelor din specii de animale sălbatice se realizează individual, prin selecţie, prin metoda "la nadă", "la pândă", "la dibuit" sau "ademenire", "la vizuină", "cu atrape", cu condiţia obţinerii acordului administratorului şi a avizului instituţiilor de cercetări în domeniul cinegeticii din Republica Moldova.

III. ORGANIZAREA ŞI PRACTICAREA VÂNĂTORII

Secţiunea 1

Reguli generale de organizare a vânătorii şi dreptul de participare

12. La vânătoare au dreptul să participe membrii organizaţiilor vânătoreşti, deţinători ai carnetului de vânător, candidaţi la obţinerea carnetului de vânător, cetăţenii străini şi apatrizii, elevii/studenţii din instituţia de învăţământ care dispune de program de studii şi are ca disciplină managementul cinegetic. Modul de examinare, evaluare a solicitantului carnetului de vânător, aprobarea modelului-tip, eliberarea, înregistrarea şi evidenţa acestuia se reglementează prin Regulament aprobat prin ordin al ministrului mediului, înregistrat şi publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

13. Pentru practicarea vânătorii, participanţii trebuie se deţină:

1) carnet de vânător, cu excepţia elevilor/studenţilor instituţiilor de învăţământ, participanţi la vânătoarea colectivă;

2) permis de vânătoare (foaie/fişă pentru recoltare, autorizaţie de a vâna animale sălbatice copitate);

3) permis de portarmă;

4) permis pentru arcul de vânătoare;

5) paşaportul câinelui de vânătoare sau paşaportul păsării de pradă dresate, în cazul folosirii acestuia (acesteia).

14. Pentru practicarea vânătorii, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să prezinte:

1) actul prin care se adevereşte calitatea de vânător, obţinut în ţara de origine;

2) permisul de portarmă şi muniţii provizoriu, eliberat cetăţenilor străini pentru vânătoare în ordinea stabilită de Ministerul Afacerilor Interne;

3) acte de înregistrare a câinilor de vânătoare de rasă, a păsărilor de pradă care îi aparţin, eliberate în ţara în care cetăţeanul străin îşi are domiciliul.

15. Cetăţenii străini şi apatrizii, participanţi la vânătoare, trebuie să fie însoţiţi de o persoană împuternicită de către gestionarul fondului cinegetic. Conducătorul vânătorii, însoţitor al cetăţenilor străini şi apatrizilor care participă la vânătoare trebuie să dispună de permis de vânătoare şi de Registrul tehnicii securităţii la vânătoare.

16. Vânătoarea se efectuează la una sau la mai multe specii de animale sălbatice şi în termenele indicate în autorizaţia sau fişa/foaia de recoltare. Vânătoarea se organizează doar în condiţii de vizibilitate bună (răsărit total, lipsa ceţii şi a ninsorii abundente), fiind interzisă orice tragere în amurg, în ceaţă, pe ploaie torenţială şi ninsoare puternică în timpul vânătorii.

17. Vânătoarea se poate practica cu câini de vânătoare identificaţi în baza paşaportului, care confirmă testarea lor pentru vânătoarea de animale sălbatice copitate, animale cu blană, inclusiv la păsări acvapalustre sau terestre.

18. În caz de necesitate, pentru desfăşurarea în maximă siguranţă a acţiunilor de vânătoare, în funcţie de modul vânătorii, suprafaţa şi condiţiile fondului cinegetic, se asigură supravegherea şi paza pe marginile terenului de tragere (flancuri) sau linia de tragere, pentru a preveni pătrunderea pe terenul de vânătoare a animalelor domestice sau a persoanelor străine, altele decât participanţii înregistraţi.

19. Paznicii de vânătoare au dreptul de portarmă şi de folosire a armei de foc de serviciu din dotare sau a armei de foc care le aparţine pentru exercitarea funcţiilor de serviciu.

20. Pentru buna organizare şi desfăşurarea în maximă siguranţă a acţiunilor de vânătoare, gestionarul fondului cinegetic împuterniceşte în acest scop, prin ordin, reprezentanţii săi, desemnând un conducător al acţiunii de vânătoare, care devine responsabil de întreg procesul de organizare, desfăşurare şi închidere a vânătorii.

21. Atunci când este organizată şi desfăşurată vânătoarea prin metoda "la goană", conducătorul vânătorii, la necesitate, numeşte, în coordonare cu gestionarul, una sau două persoane, deţinător(i) al (ai) carnetului de vânător şi permisului de portarmă, în calitate de coordonator(i) (coorganizator(i)) al (ai) goanei, care, în baza indicaţiilor, se implică în acţiuni de dirijare (aranjare) a gonaşilor şi monitorizare a desfăşurării corecte a vânătorii.

22. Ţintaşii au sarcina de a extrage vânatul în conformitate cu prevederile autorizaţiei sau foii/fişei pentru recoltare. Acestora li se interzice schimbul de numere (ţintaşi enumeraţi în limita sectorului de tragere) sau abandonarea acţiunilor de vânătoare înainte de încheierea goanei.

23. Gonaşilor li se asigură, în mod obligatoriu, veste reflectorizante pentru evidenţiere pe fundalul fondului cinegetic. Acestora li se interzice să se afle pe teren cu armă, cu excepţia coordonatorului goanei.

24. Numărul ţintaşilor şi gonaşilor în cadrul acţiunilor de vânătoare, indiferent de modul de desfăşurare, este stabilit în funcţie de suprafaţa şi condiţiile fondului cinegetic de către conducătorul vânătorii. Ţintaşii şi gonaşii sunt conduşi şi dirijaţi, la necesitate, de către coordonatorul goanei, pentru a mâna eficient animalele sălbatice.

25. Toţi participanţii la vânătoare sunt obligaţi să respecte legislaţia privind regnul animal, regulile de securitate în timpul vânătorii, prevederile prezentului Regulament, precum şi toate indicaţiile conducătorului vânătorii, iar când este organizată şi desfăşurată vânătoarea prin metoda "la goană" – inclusiv indicaţiile coordonatorilor goanei.

26. Responsabilitatea pentru modul în care se organizează şi se desfăşoară acţiunile de vânătoare revine, în primul rând, conducătorului vânătorii, apoi, consecutiv, coordonatorului goanei şi celorlalţi participanţi la vânătoare. Pentru încălcarea regulilor de vânătoare, a regulilor de securitate la vânătoare, precum şi a indicaţiilor conducătorului vânătorii şi coordonatorului goanei, fiecare participant poartă răspundere personală în cadrul acţiunii de vânătoare.

27. Până la începerea acţiunilor de vânătoare, conducătorul vânătorii, în mod obligatoriu, efectuează instructajul privind regulile de vânătoare şi regulile de securitate la vânătoare pentru toţi participanţii la vânătoare, fapt consemnat în Registrul tehnicii securităţii la vânătoare, numerotat cu pagini şnuruite, sigilate şi ştampilate de gestionar.

28. În Registrul tehnicii securităţii la vânătoare se înscrie locul, data în care se desfăşoară vânătoarea, inclusiv numele, prenumele şi numărul carnetului vânătorului cu drept de împuşcare şi ale gonaşilor participanţi la vânătoare.

29. Conducătorul vânătorii începe şi opreşte acţiunea de vânătoare prin semnale convenţionale sonore sau de alt gen, care sunt însuşite de către toţi participanţii la vânătoare înaintea începerii vânătorii.

30. După recoltarea vânatului indicat în autorizaţie sau în foaia/fişa de recoltare, vânătoarea se consideră finalizată, iar conducătorul vânătorii asigură ieşirea echipei de vânătoare din fondul cinegetic şi completează toate formularele necesare pentru însoţirea vânatului recoltat.

31. La trecerea animalului rănit pe terenul fondului cinegetic al altui gestionar, răpunerea se face doar cu înştiinţarea şi acordul gestionarului fondului cinegetic respectiv.

32. În cazurile în care se recoltează un număr mai mare de exemplare decât numărul indicat în autorizaţie sau în foaia/fişa de recoltare, vânătoarea se sistează, iar conducătorul vânătorii întocmeşte pe acest caz un proces-verbal şi anunţă gestionarul fondului cinegetic.

33. În caz de recoltare a unui număr mai mare de exemplare decât cel prevăzut în autorizaţie sau foaia/fişa de recoltare, care dovedeşte depăşirea limitei cotei anuale de recoltare, aprobată de administrator pentru fondul cinegetic, conducătorul echipei de vânători anunţă gestionarul şi subdiviziunea teritorială a Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, care întocmeşte un proces-verbal pentru braconaj pe numele conducătorului vânătorii sau pe numele vânătorului care a comis fapta.

34. Despăgubirea pentru numărul depăşit de animale recoltate, în lipsa sau din culpa echipei de vânători, se achită integral gestionarului. În acest caz gestionarul fondului cinegetic achită administratorului despăgubiri conform plăţilor de încasare pentru pagubele cauzate de către persoanele fizice şi juridice prin vânarea animalelor de vânat stabilite în anexa nr.6 la Legea regnului animal nr.439/1995.

35. Producţia recoltată prin acţiuni de vânătoare sau deţinută ilegal se supune, obligatoriu, expertizei sanitar-veterinare conform Normei sanitar-veterinare de organizare a controlului specific oficial al produselor alimentare de origine animală, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1112/2010.

Secţiunea a 2-a

Vânătoarea animalelor sălbatice copitate

36. Vânătoarea animalelor sălbatice copitate în fondul cinegetic se organizează şi se desfăşoară exclusiv în baza autorizaţiei, doar prin următoarele metode de vânătoare:

1) "la dibuit" – se practică individual, cu furişarea vânătorului spre vânat până la o distanţă de la care poate să tragă şi să-l răpună, însoţit obligatoriu de conducătorul vânătorii;

2) "la pândă" – se practică individual, de către un vânător, însoţit obligatoriu de conducătorul vânătorii, de pe turnuri de vânătoare (hochstanduri) sau din alte locuri special amenajate pentru acest scop, în locurile de pasaj sau activitate a vânatului (scăldători, hrănitori, vizuini etc.);

3) "prin ademenire" – se practică individual, de către un vânător, însoţit obligatoriu de conducătorul vânătorii, cu ademenirea animalelor spre vânător prin imitarea sunetelor produse de femele sau masculi în perioada de montă/rut, cu ajutorul anumitor dispozitive, instrumente sau voci ori prin utilizarea atractanţilor sau a atrapelor autorizate;

4) "la nadă" – se practică individual, de către un vânător, însoţit obligatoriu de conducătorul vânătorii, în locurile depunerii hranei pentru ademenirea vânatului, în scopul recoltării sau capturării de către vânător;

5) "la goană" – se practică colectiv, de către o echipă de cel puţin cinci vânători cu drept de împuşcare şi gonaşi, realizându-se doar la specia "mistreţ". Gonaşii stârnesc şi mână vânatul spre linia de tragere a ţintaşilor, care exercită tragerea în vânat de pe turnuri de vânătoare, alte locuri special amenajate pentru tragere sau de pe terenuri neamenajate, unde, de regulă, ţintaşii sunt aranjaţi în linie dreaptă.

37. În cadrul acţiunii de vânătoare la animale sălbatice copitate prin metoda "la goană" sunt respectate următoarelor reguli:

1) ţintaşii sunt repartizaţi (aranjaţi) pe teren de către conducătorul vânătorii, de regulă, în linie dreaptă, distanţaţi la un interval de până la 100 m, încât să se asigure vizibilitatea dintre fiecare doi ţintaşi vecini, care le stabileşte direcţia şi sectorul de tragere, ce trebuie respectat cu stricteţe de către aceştia;

2) limitele sectoarelor de tragere trebuie să fie bine determinate prin obiecte (repere) fixe şi să formeze un unghi nu mai mic de 45° în dreapta şi în stânga ţintaşului;

3) ţintaşilor li se permite să încarce arma doar la locul de tragere stabilit, iar la părăsirea locului sunt obligaţi să-şi descarce arma;

4) când gonaşii sunt la 150 m faţă de linia de tragere, la apariţia vânatului, ţintaşii se întorc la 180° în direcţie opusă şi pot trage sub un unghi nu mai mic de 45° faţă de linia de tragere;

5) fiecare echipă de cinci gonaşi este însoţită de către un coordonator al goanei înarmat, pregătit să răpună în orice moment vânatul rănit, observat pe parcurs de către gonaşii din echipă.

38. La vânătoarea de animale sălbatice copitate se permite utilizarea armei cu ţeava lisă, a cartuşelor cu glonţ, a armei cu ţeavă ghintuită de calibrul 223 Rem şi mai mare, precum şi a arcului cu săgeţi. Se interzice categoric folosirea glonţului sferic, precum şi a alicelor cu diametrul mai mare de 5 mm (0000).

39. Ţintaşul poate să se apropie de animalul doborât doar după sfârşitul goanei, apropiindu-se atent din spatele animalului şi asigurându-se că este mort. În caz că animalul căzut este rănit, ţintaşul îl împuşcă mortal, asigurându-se obligatoriu că direcţia de tragere nu produce riscuri pentru viaţa şi sănătatea celorlalţi participanţi.

40. În cazul rănirii animalului indicat în autorizaţie, vânătoarea poate continua doar pentru ca acesta să fie răpus. Până la începerea acestei acţiuni, conducătorul vânătorii notează pe versoul autorizaţiei că animalul a fost rănit. Se interzice vânarea altor animale sălbatice în timpul dobândirii animalului rănit. Răpunerea vânatului rănit se face în hotarele fondului cinegetic al gestionarului unde a fost organizată vânătoarea, iar în cazul vânătorii colective, la indicaţia conducătorul vânătorii – de către o echipă de cel mult cinci vânători cu drept de împuşcare.

41. La trecerea animalului rănit pe terenul fondului cinegetic al altui gestionar, răpunerea se face doar cu înştiinţarea acestuia, iar în cazul în care răpunerea animalului rănit nu a fost posibilă, autorizaţia se consideră utilizată.

42. După recoltarea vânatului, conducătorul vânătorii asigură ieşirea echipei de vânătoare din fondul cinegetic, completează compartimentele din autorizaţia de vânătoare şi eliberează deţinătorului cotorul acesteia, pentru însoţirea vânatului recoltat.

43. În cazurile în care se recoltează un exemplar de alt sex sau vârstă decât cel indicat în autorizaţia de vânătoare, precum şi în cazul în care se recoltează un număr mai mare de exemplare decât cel indicat în autorizaţie, vânătoarea se sistează, fapt pentru care conducătorul acţiunii de vânătoare întocmeşte un proces-verbal şi anunţă gestionarul fondului cinegetic respectiv.

44. La vânătoarea colectivă prin metoda "la goană", în caz de recoltare a unui număr mai mare de exemplare decât cel prevăzut în autorizaţie, conducătorul vânătorii sistează vânătoarea şi întocmeşte un act de constatare. Despăgubirea pentru numărul depăşit de animale recoltate, în lipsa sau din culpa echipei de vânători, este integral achitată gestionarului de persoana vinovată sau de conducătorul vânătorii.

45. Dacă animalele sălbatice copitate dobândite depăşesc limita cotei anuale de recoltare, aprobată de administrator pentru fondul cinegetic, gestionarul anunţă imediat administratorul şi achită despăgubiri cauzate prin vânare. Toate animalele recoltate peste limita de recoltare sunt predate gestionarului pentru utilizarea lor ulterioară.

46. Recoltarea animalelor sălbatice copitate se desfăşoară în termenele şi prin metodele prezentate mai jos:

1) vânătoarea la căprior:

a) de la 15 mai până la 15 octombrie se permite vânătoarea individuală şi de selecţie la masculi. Metodele aplicabile – "la nadă", "la pândă", "la dibuit" şi "prin ademenire";

b) de la 1 septembrie până la 31 decembrie se permite vânătoarea la specimenele indicate în autorizaţia de vânătoare. Metodele aplicabile – "la pândă", "la dibuit";

2) vânătoarea la cerb (cerb comun, cerb lopătar, cerb cu pete):

a) de la 1 septembrie până la 15 octombrie se permite vânătoarea individuală, de trofeu şi de selecţie la masculi. Metoda aplicabilă – "la nadă", "la pândă", "la dibuit" şi "prin ademenire";

b) de la 15 octombrie până la 31 decembrie se permite vânătoarea la toate specimenele indicate în autorizaţia de vânătoare. Metodele aplicabile – "la pândă", "la dibuit";

3) vânătoarea la muflon:

a) de la 1 septembrie până la 15 noiembrie se permite vânătoarea individuală, de trofeu şi de selecţie la masculi. Metodele aplicabile – "la nadă", "la pândă", "la dibuit";

b) de la 15 noiembrie până la 31 decembrie se permite vânătoarea la toate specimenele indicate în autorizaţia de vânătoare. Metodele aplicabile – "la pândă", "la dibuit";

4) vânătoarea la mistreţ – de la 15 septembrie până la 15 ianuarie se permite vânătoarea la toate specimenele indicate în autorizaţia de vânătoare, cu excepţia femelelor-cap de ciurdă. Metodele aplicabile – "la nadă", "la pândă", "la dibuit" şi "la goană", cu sau fără câini de vânătoare (cu excepţia câinilor gonitor).

Secţiunea a 3-a

Vânătoarea animalelor sălbatice cu blană

47. Vânătoarea animalelor sălbatice cu blană în fondul cinegetic se organizează şi se desfăşoară exclusiv în baza foii/fişei de recoltare doar prin următoarele metode de vânătoare:

1) "la dibuit" – se practică individual, de către un vânător, însoţit sau nu de conducătorul vânătorii, pe urmele vizibile ale animalului, cu folosirea doar a armei cu ţeava lisă şi fără câine de vânătoare;

2) "la pândă" – se practică individual, de către un vânător, însoţit obligatoriu de conducătorul vânătorii în locuri special amenajate pentru acest scop sau în locurile de trecere a vânatului;

3) "prin ademenire" – se practică individual, de către un vânător, prin imitarea sunetelor produse de femele sau masculi în perioada de montă sau de alt gen, cu ajutorul anumitor dispozitive, voci sau prin atragerea animalelor cu ajutorul atractanţilor sau atrapelor;

4) "la nadă" – se practică individual, de către un vânător, în locurile depunerii nadei (resturi animaliere, atractanţi);

5) "la vizuină" – se practică individual sau colectiv, cu implicarea cel mult a trei vânători, însoţiţi sau nu de conducătorul vânătorii, la vizuinile animalelor, cu folosirea obligatorie a câinilor de vizuină, identificaţi în baza paşaportului, prin care se confirmă testarea lor în cadrul vânătorii la animale sălbatice cu blană de vizuină;

6) "la sărite" – se practică colectiv, de către o echipă de vânători, însoţiţi obligatoriu de conducătorul vânătorii, care trec în lanţ prin ascunzişurile de zi ale animalelor, speriindu-le din culcuş pentru a trage din arma de vânătoare;

7) "la goană" – se practică colectiv, de către o echipă de vânători şi gonaşi. Gonaşii stârnesc şi mână vânatul spre linia de tragere a ţintaşilor, care exercită tragerea în vânat fie din locuri special amenajate pentru tragere, fie de pe terenuri neamenajate, unde, de regulă, ţintaşii sunt aranjaţi în linie dreaptă.

48. Acţiunea de vânătoare la animale sălbatice cu blană prin metoda "la pândă", "prin ademenire" şi "la nadă" se practică în apropierea stufăriilor şi tufărişurilor, la marginea pădurilor şi pârloagelor, la o distanţă de până la 40 m cu armă cu ţeava lisă sau până la 100 m cu armă cu ţeava ghintuită, iar deplasarea vânătorului către şi de la ascunziş se efectuează cu armă descărcată, pusă în toc.

49. În cadrul acţiunii de vânătoare la animale sălbatice cu blană prin metoda "la vizuină" sunt respectate următoarele reguli:

1) se permite folosirea doar a armei cu ţeava lisă;

2) scoaterea armei din toc şi eliberarea câinelui din lesă se permite doar după aranjarea vânătorilor lângă vizuină, la o distanţă de cel mult 50 m de la ele;

3) la sfârşitul partidei de vânătoare arma trebuie se fie descărcată şi pusă în toc, iar câinii să fie prinşi în lesă;

4) în cazul câinilor localizaţi în vizuină, în urma extragerii lor este necesar ca zonele excavate ale vizuinilor să fie obligatoriu acoperite şi nivelate complet cu sol.

50. În cadrul acţiunii de vânătoare la animale sălbatice cu blană prin metoda "la sărite" sunt respectate următoarele reguli:

1) se permite folosirea doar a armei cu ţeava lisă;

2) se permite tragerea în animalele care se îndepărtează sau au trecut în spatele lanţului vânătorilor.

51. În cadrul acţiunii de vânătoare la animale sălbatice cu blană prin metoda "la goană" sunt respectate următoarele reguli:

1) ţintaşii sunt repartizaţi (aranjaţi) pe teren de către conducătorul vânătorii, de regulă, în linie dreaptă, distanţaţi la un interval de până la 70 m, încât să se asigure vizibilitatea dintre fiecare doi ţintaşi vecini, care le stabileşte direcţia şi sectorul de tragere, ce trebuie respectate cu stricteţe de către aceştia;

2) limitele sectoarelor de tragere trebuie să fie fixate bine, determinate prin obiecte (repere) fixe şi să formeze un unghi nu mai mic de 45° în dreapta şi în stânga ţintaşului;

3) ţintaşilor li se permite să încarce arma doar la locul de tragere stabilit, iar la părăsirea locului, vânătorul se obligă să-şi descarce arma;

4) tragerea în direcţia gonaşilor se permite dacă distanţa până la ei nu este mai mică de 100 m;

5) la apariţia gonaşilor mai aproape de 100 m, ţintaşul poate trage numai în spatele liniei, dacă se întoarce în direcţie opusă la 180°, în unghiul sectorului său, adică la 45° dreapta şi stânga de pe perpendiculara liniei de tragere;

6) la decizia conducătorului vânătorii, fiecare echipă de cinci gonaşi este însoţită de către un coordonator al goanei înarmat, pregătit să răpună în orice moment vânatul rănit, observat pe parcurs de către gonaşii din echipă;

7) se permite folosirea doar a armei cu ţeava lisă.

52. La vânătoarea de animale sălbatice cu blană se permite utilizarea armei cu ţeavă lisă, a armei cu ţeavă ghintuită de calibrul 22 WMR mm şi mai mare, precum şi a arcului cu săgeţi, cu excepţia vânătorii prin metoda "la vizuină", la sărite" şi "la goană" şi prin utilizarea păsărilor de pradă.

53. Recoltarea animalelor sălbatice cu blană se desfăşoară în termenele şi prin metodele prezentate mai jos:

1) la câine enot – de la 1 septembrie până 31 decembrie se permite vânătoarea individuală "la pândă" sau "la vizuină" sau vânătoarea colectivă "la vizuină" şi "la goană". Se interzice folosirea cartuşelor încărcate cu alice mai mari de 5 mm (0000);

2) la bursuc – de la 15 septembrie până la 31 decembrie se permite vânătoarea individuală "la pândă" sau "la vizuină" sau vânătoarea colectivă "la vizuină". Se interzice folosirea cartuşelor încărcate cu alice mai mari de 5 mm (4/0);

3) la iepure de vizuină – de la 15 septembrie până la 31 decembrie se permite vânătoarea individuală "la pândă" sau "la vizuină" sau vânătoarea colectivă "la sărite" şi "la vizuină". Se interzice folosirea cartuşelor încărcate cu alice mai mari de 4 mm (0);

4) la iepure de câmp – de la 15 noiembrie până la 15 ianuarie se permite vânătoarea individuală "la dibuit" sau vânătoarea colectivă "la sărite" şi "la goană". Se interzice vânarea iepurelui pe "culcuş", "în cerc" şi "în potcoavă" sau prin alte modalităţi, precum şi cu folosirea cartuşelor încărcate cu alice mai mari de 5 mm (0000);

5) la şacal şi vulpe – de la 1 iunie până la 31 martie se permite vânătoarea individuală "la pândă", "la nadă" sau vânătoarea colectivă "la goană", "la vizuină". Se interzice folosirea cartuşelor încărcate cu alice mai mari de 5 mm (4/0) sau, în cazul în care este permisă folosirea armei cu ţeava ghintuită, cu calibrul mai mic de 22 WMR.

Secţiunea a 4-a

Vânătoarea păsărilor din fauna sălbatică

54. Vânătoarea la păsări în fondul cinegetic se organizează şi se desfăşoară exclusiv în baza foii/fişei de recoltare, doar prin următoarele metode de vânătoare:

1) "la pândă" – se practică individual sau colectiv, de către o echipă de vânători, însoţiţi obligatoriu de conducătorul vânătorii, în locuri special amenajate, locuri de trecere a vânatului, de hrănire a acestora, semănături, adăpat, ascunzişuri de zi;

2) "la sărite" – se practică individual sau colectiv, de către o echipă de vânători, însoţiţi obligatoriu de conducătorul vânătorii, în locurile de hrănire, revărsări şi canale, crânguri, liziere, fâşii forestiere, tufăriş, livezi şi vii lăsate în paragină, tufăriş crescut de-a lungul malurilor râuleţelor şi râpelor, cu sau fără păsări de pradă dresate/câini de vânătoare;

3) "la goană" – se practică colectiv, de către o echipă de vânători şi gonaşi, însoţiţi obligatoriu de conducătorul vânătorii. Gonaşii stârnesc şi mână vânatul spre linia ţintaşilor, care exercită tragerea în vânat din locurile special amenajate pentru tragere sau din terenurile neamenajate, unde, de regulă, ţintaşii sunt aranjaţi în linie dreaptă.

55. La vânătoarea de păsări din faună sălbatică se permite utilizarea doar a armei cu ţeava lisă.

56. Acţiunea de vânătoare la păsări din fauna sălbatică "la pândă" se desfăşoară cu respectarea următoarelor reguli:

1) se admite utilizarea atrapelor, mijloacelor sonore, raţelor "chemătoare";

2) în timpul vânătorii la păsări acvapalustre se permite ca pe un sector de un hectar să vâneze cel mult patru vânători;

3) la vânătoarea de păsări acvapalustre din barcă, dacă aceasta stă ancorată la pândă, ambilor vânători li se permite să împuşte cu acordul preventiv asupra sectoarelor de tragere. Vânătorului care stă în picioare sau care este aşezat în barcă i se interzice să tragă pe deasupra capului celuilalt vânător;

4) se permite utilizarea bărcilor doar pentru instalarea şi ridicarea atrapelor, a raţelor "chemătoare" şi culegerea vânatului dobândit;

5) se interzice tragerea în păsările aşezate (nemişcate) sau care se mişcă pe pământ;

6) se permite tragerea doar în păsările care zboară nu mai jos de 5 m şi la o distanţă nu mai mare de 40 m, cu excepţia uciderii păsărilor rănite, care au căzut pe apă, dacă în direcţia împuşcăturii nu se află alte persoane.

57. Acţiunea de vânătoare la păsări din faună sălbatică "la sărite" se desfăşoară cu respectarea următoarelor reguli:

1) la vânătoarea colectivă, participanţii trec în lanţ prin ascunzişurile de zi ale păsărilor, speriindu-le din culcuş pentru a trage, iar tragerea se permite numai în păsările care se îndepărtează sau au trecut în spatele lanţului vânătorilor;

2) vânătoarea se poate practica cu câini de vânătoare pentru stârnirea păsărilor, căutarea şi dobândirea celor rănite sau împuşcate;

3) la vânătoarea practicată cu câini de vânătoare, se permite folosirea păsărilor de pradă dresate, pentru vânarea prepeliţelor, fazanilor, potârnichilor, speriate şi ridicate în zbor de către câinii de vânătoare.

58. Acţiunea de vânătoare la păsări din faună sălbatică "la goană" se desfăşoară cu respectarea următoarelor reguli:

1) ţintaşii sunt repartizaţi (aranjaţi) pe teren de către conducătorul vânătorii, de regulă, în linie dreaptă, distanţaţi la un interval de până la 70 m, încât să se asigure vizibilitatea dintre fiecare doi ţintaşi vecini şi le stabileşte direcţia şi sectorul de tragere, care trebuie respectate cu stricteţe de către aceştia;

2) limitele sectoarelor de tragere trebuie să fie fixate bine, determinate prin obiecte (repere) fixe şi să formeze un unghi nu mai mic de 45° în dreapta şi în stânga ţintaşului;

3) ţintaşilor li se permite să încarce arma doar la locul de tragere stabilit, iar la părăsirea locului vânătorul se obligă să-şi descarce arma;

4) tragerea în direcţia gonaşilor se permite dacă distanţa până la ei nu este mai mică de 100 m;

5) la apariţia gonaşilor mai aproape de 100 m, ţintaşul poate trage numai în spatele liniei, dacă se întoarce în direcţie opusă la 180°, în unghiul sectorului său, adică la 45°dreapta şi stânga de pe perpendiculara liniei de tragere.

59. Recoltarea păsărilor din fauna sălbatică se desfăşoară în termenele prevăzute în anexa la Legea vânătorii şi fondului cinegetic nr.298/2018 şi prin metodele prezentate mai jos:

1) la porumbel – se permite vânătoarea individuală "la pândă". Se interzice folosirea cartuşelor încărcate cu alice mai mari de 2,5 mm (7);

2) la păsări acvapalustre – se permite vânătoarea individuală sau vânătoarea colectivă "la dibuit", "la sărite" sau "la pândă". Se interzice folosirea cartuşelor încărcate cu alice mai mari de 4,5 mm (2/0) – la gâşte, 3,5 mm (3) – la raţe şi lişiţe, 2,5 mm (7) – la limicole şi găinuşi de baltă;

3) la prepeliţă – se permite vânătoarea individuală sau colectivă "la sărite", cu câini de vânătoare sau cu păsări de pradă dresate. Se interzice folosirea cartuşelor încărcate cu alice mai mari de 2,5 mm (7);

4) la fazan – se permite vânătoarea individuală "la sărite" sau vânătoarea colectivă "la sărite" sau "la goană" cu sau fără câini de vânătoare, păsări de pradă dresate. Se interzice folosirea cartuşelor încărcate cu alice mai mari de 3,5 mm (3);

5) la potârniche – se permite vânătoarea individuală "la sărite" cu câini de vânătoare sau păsări de pradă dresate. Se interzice folosirea cartuşelor încărcate cu alice mai mari de 2,5 mm (7);

6) la limicole – se permite vânătoarea individuală "la sărite" cu câini de vânătoare. Se interzice folosirea cartuşelor încărcate cu alice mai mari de 2,5 mm (7);

7) la sturzi – se permite vânătoarea individuală "la pândă". Se interzice folosirea cartuşelor încărcate cu alice mai mari de 2 mm (9);

8) la păsările predătoare, dăunători ai faunei cinegetice (cioară grivă, coţofană) – se permite vânătoarea individuală sau colectivă prin metoda "la pândă". Se interzice folosirea cartuşelor încărcate cu alice mai mari de 3 mm (5).

Secţiunea a 5-a

Vânătoarea cu arcul de vânătoare

60. Vânătoarea cu arcul de vânătoare se efectuează individual, în prezenţa obligatorie a conducătorului vânătorii, prin metoda "la dibuit", "la pândă", "la ademenire", "la nadă", în baza autorizaţiei de vânat pentru speciile de animale sălbatice copitate (cerbul comun, cerbul lopătar, cerbul cu pete, căpriorul, muflonul, mistreţul) sau a foii/fişei de recoltare doar pentru specia de iepure de vizuină.

61. La vânătoarea cu arcul sunt admişi membrii organizaţiilor vânătoreşti care au experienţă de cel puţin 5 ani în utilizarea armelor cu ţeavă lisă, care au frecventat cursuri de pregătire a arcaşilor şi care fac dovada promovării examenelor speciale.

62. Vânătoarea cu arcul se efectuează la o distanţă de cel mult 40 m, în preajma stufăriilor, tufărişurilor, în pădure, văgăuni, de pe turn sau din diferite ascunzişuri pregătite din timp.

63. Arcul de vânătoare trebuie să aibă o forţă de întindere de cel puţin 27 kg, iar vârful săgeţii trebuie să fie cu margini ascuţite, tăioase, late la bază de cel puţin 2 cm sau cu muchii de tăiere, care trebuie să se deschidă până la lăţimea respectivă în momentul lovirii vânatului.

Secţiunea a 6-a

Vânătoarea cu păsări de pradă dresate

64. Vânătoarea cu păsări de pradă dresate pentru vânarea animalelor sălbatice cu blană şi a păsărilor (fazan, potârniche, prepeliţă), speriate şi ridicate în zbor de către câinii de vânătoare sau vânător, se efectuează individual sau colectiv, în prezenţa obligatorie a conducătorului vânătorii.

65. La vânătoarea cu păsări de pradă se permite să se utilizeze numai păsări de pradă achiziţionate sau crescute în captivitate în mod autorizat, care fac parte din următoarele specii:

1) acvila de munte (Aquila chrysaetos);

2) uliul porumbar (Accipiter gentilis);

3) uliul păsărar (Accipiter nisus);

4) şoimul călător (Falco peregrinus);

5) şoimul dunărean (Falco cherrug);

6) şoimul polar (Falco rusticolus).

66. Au dreptul la vânătoare cu păsări de pradă membrii organizaţiilor vânătoreşti naţionale şi internaţionale care dispun de paşapoarte pentru păsările de pradă recunoscute reciproc.

67. Întreţinerea păsărilor de pradă aduse din străinătate sau întreţinerea păsărilor de pradă crescute în captivitate este permisă în baza certificatului sanitar-veterinar, eliberat de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, şi în baza certificatului de înregistrare a colecţiei de animale din fauna sălbatică, eliberat de Agenţia de Mediu în conformitate cu Regulamentul cu privire la înfiinţarea, înregistrarea, completarea, păstrarea, exportul şi importul colecţiilor de animale şi plante din flora şi fauna sălbatică, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1107/2003.

68. Evidenţa şi înregistrarea păsărilor de pradă întreţinute şi folosite la vânătoare, precum şi emiterea paşapoartelor păsărilor de pradă se efectuează de către Agenţia de Mediu.

69. Vânătoarea se permite doar cu păsări de pradă dresate, pentru care se face dovada prin certificat (act confirmativ), eliberat de persoanele juridice care prestează astfel de servicii. Dresajul şi testarea păsărilor de pradă se permit doar pe terenurile/sectoarele stabilite şi amenajate special de gestionar, în coordonare cu administratorul fondului cinegetic, şi consemnate în fişa fondului cinegetic. Condiţiile şi ordinea efectuării dresajului şi a testării sunt stabilite de către gestionar, cu implicarea experţilor în ornitologie.

70. Se interzice capturarea păsărilor de pradă şi colectarea ouălor acestora din natură în scopul creşterii în captivitate şi folosirii la vânătoare.

Secţiunea a 7-a

Vânătoarea cu câini de vânătoare de rasă

71. Vânătoarea este permisă doar în baza paşapoartelor câinilor de vânătoare din următoarele grupe de rase: de aret, gonitori, de aport, scotocitori, de vizuină, laica, cu pedigree (certificatul genealogiei câinelui), testaţi şi vaccinaţi, care au zgardă cu inscripţia numărului de înregistrare şi a numelui proprietarului.

72. În paşaportul câinelui de vânătoare se înscrie rasa, sexul, porecla, data naşterii, menţiunea despre testarea câinelui pentru specia de faună de interes cinegetic, pentru care se face dovada prin certificat (act confirmativ), eliberat de persoanele juridice care prestează astfel de servicii, numele proprietarului şi data eliberării.

73. Înregistrării sunt supuşi toţi câinii de vânătoare care au atins vârsta de zece luni. Evidenţa şi înregistrarea în baza de date, precum şi eliberarea paşaportului câinelui de vânătoare se efectuează de Agenţia de Mediu, iar în cazul în care survine decesul câinelui, proprietarul este obligat, în termen de trei zile lucrătoare, să informeze Agenţia de Mediu, pentru radierea înregistrării din baza de date.

74. Dresarea şi testarea câinelui de vânătoare se permite doar pe terenurile/sectoarele stabilite şi amenajate special de gestionar, în coordonare cu administratorul fondului cinegetic, şi consemnate în fişa fondului cinegetic. Condiţiile şi ordinea dresării şi testării sunt stabilite de către gestionar, cu implicarea experţilor în chinologie.

75. Vânătoarea cu câini de vânătoare de rasă este permisă la mistreţ, animale sălbatice cu blană, păsări pentru întreaga perioadă de vânătoare stabilită pentru specia de vânat.

76. Se permite folosirea câinilor de rasă pură doar pentru a căuta animalele rănite la vânătoarea individuală, pentru speciile cerb, cerb lopătar, muflon şi căprior.

77. La vânătoarea "la vizuină", dezgroparea vizuinilor se permite doar pentru recuperarea câinelui de vânătoare şi a animalelor recoltate. După vânătoare, vizuina se închide şi se nivelează.

78. Paşaportul câinelui de rasă este păstrat de proprietar sau de persoana împuternicită. Lipsa paşaportului câinelui de vânătoare în timpul vânătorii se consideră drept încălcare.

79. Câinele de vânătoare de rasă, depistat de paznicii fondului cinegetic (angajaţii gestionarului) în perioada interzisă pentru vânătoare şi când vânătoarea nu se practică, sunt reţinuţi de către aceştia până la identificarea proprietarului de către gestionarul fondului cinegetic sau, la solicitare, de către Agenţia de Mediu prin intermediul bazei de date care o deţine.

80. Stăpânul câinelui de vânătoare reţinut recuperează câinele imediat după ce achită cheltuielile de întreţinere suportate de gestionarul fondului cinegetic din data întreprinderii măsurilor de căutare a proprietarului.

81. În cazul în care proprietarul câinelui a fost identificat şi înştiinţat, însă, în decurs de 15 zile lucrătoare, acesta nu a preluat câinele sau s-a dezis de el, câinele poate rămâne în posesia gestionarului fondului cinegetic pe al cărui teritoriu a fost declarat şi reţinut sau poate fi transmis gratuit autorităţii administraţiei publice locale limitrofe terenului fondului cinegetic pe care a fost reţinut.

82. Posesorii câinilor de vânătoare poartă răspundere proprie pentru viaţa şi integritatea câinilor care au permis de aflare pe terenurile fondului cinegetic pe tot parcursul anului, inclusiv în perioada interzisă pentru vânătoare.

83. Proprietarii de câini care au cauzat pagube fondului cinegetic sunt traşi la răspundere atât pentru braconaj, cât şi pentru compensarea prejudiciilor.

84. Câinii şi pisicile fără stăpân, zgardă, dispozitiv electronic (microchip) aflate sau depistate frecvent pe terenurile fondului cinegetic sunt considerate animale domestice (de companie) hoinare, pentru care, în cazul depistării sau reţinerii lor de către gestionarul fondului cinegetic sau reprezentanţii acestuia, se purcede la identificarea proprietarului prin intermediul informării în scris a autorităţii administraţiei publice locale limitrofe terenului fondului cinegetic pe care a fost reţinut, cu aplicarea similară a procedurilor prezentate în pct.80-83.

Secţiunea a 8-a

Vânătoarea de trofeu

85. Vânătoarea de trofeu se efectuează doar la animalele sălbatice copitate, individual, cu prezenţa obligatorie a conducătorului vânătorii, prin metoda "la dibuit", "la pândă", "la ademenire" şi "la nadă".

86. Prin exemplar "de trofeu" se înţelege exemplarul dintr-o specie de vânat purtătoare de trofeu convenţional de o valoare cinegetică încadrată în normele de calificare medaliabile (baremuri) ale Consiliului Internaţional de Vânătoare şi Protecţie a Vânatului.

87. Prin exemplar de trofeu "de viitor" se înţelege exemplarul dintr-o specie de vânat purtătoare de trofeu convenţional, exemplar tânăr, bine conformat, al cărui trofeu corespunde din punctul de vedere al caracteristicilor cu vârsta sa şi care se impune a fi protejat (interzis pentru recoltare), pentru a putea transmite caracterele acestuia la urmaşi.

88. La vânătoarea de trofeu se permite utilizarea armei cu ţeava lisă, a cartuşelor cu glonţ, a armei cu ţeavă ghintuită de calibrul 223 Rem şi mai mare, precum şi a arcului de vânătoare.

89. Trofeele dobândite aparţin deţinătorului autorizaţiei de vânat, care sunt obligatoriu înregistrate de către gestionarul fondului cinegetic în fişa de trofeu, în care se înscrie locul, data dobândirii, numele şi numărul carnetului vânătorului, aprecierea calităţii acestuia.

90. Achitarea pentru trofeul dobândit este efectuată de către vânător conform tarifelor stabilite de către gestionar.

Secţiunea a 9-a

Vânătoarea de selecţie

91. Pentru asigurarea gestionării durabile a populaţiilor speciilor de vânat, în scopul păstrării şi ameliorării statutului genetic al acestora, este necesară realizarea selecţiei artificiale, care constă în extragerea prin vânătoare a exemplarelor de specii din populaţiile de vânat sedentar (mamifere copitate) a animalelor degenerate, bolnave, accidentate, rănite, cu deviaţii comportamentale evidente, de ambele sexe şi de toate categoriile de vârstă.

92. Exemplarul "de selecţie" se consideră animalul sălbatic dintr-o specie de vânat care nu corespunde din punctul de vedere al caracteristicilor genotipice cantitative şi calitative cu vârsta sa şi care se impune a fi urgent recoltat, pentru a nu transmite caractere nedorite la urmaşi.

93. Vânătoarea de selecţie se organizează în toate fondurile cinegetice, inclusiv în suprafeţele productive cuprinse de ariile naturale protejate de stat, cu aprobarea administratorului, în coordonare cu institutul de cercetare în domeniul cinegeticii din Republica Moldova.

94. Vânătoarea de selecţie se desfăşoară individual, prin metoda "la pândă", folosind arma cu ţeavă ghintuită, în prezenţa conducătorului vânătorii, cu coordonarea prealabilă cu Inspectoratul pentru Protecţia Mediului şi cu institutul de cercetare în domeniul cinegeticii din Republica Moldova, conform cerinţelor stabilite de Regulamentul cu privire la modul de organizare şi desfăşurare a vânătorii de selecţie, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1132/2016.

95. După recoltarea animalului selectat, conducătorul vânătorii întocmeşte un act de constatare, contrasemnat de toţi participanţii, în care înscrie acţiunile întreprinse, specia recoltată, sexul şi categoria de vârstă, la care se anexează imaginile exemplarului recoltat, care, în termen de zece zile lucrătoare, se expediază administratorului şi Inspectoratului pentru Protecţia Mediului.

96. Carnea vânatului dobândit se comercializează prin reţelele comerciale sau se foloseşte conform deciziei gestionarului fondului cinegetic.

IV. REGULILE ŞI OBLIGAŢIILE DE PREVENIRE

A ACCIDENTELOR LA VÂNĂTOARE

Secţiunea 1

Regulile de folosire a armelor de vânătoare

şi a muniţiilor aferente

97. Arma de vânătoare se foloseşte doar pe terenul suprafeţei productive a fondului cinegetic. După completarea documentelor necesare pentru vânătoare, aceasta se scoate din toc şi se încarcă doar la locul de tragere a vânatului, iar în afara suprafeţei productive se transportă descărcată şi introdusă în toc, cu piedica de siguranţă trasă.

98. La vânătoare se folosesc doar armele care sunt în stare funcţională, iar în cazul în care vânătoarea se declară închisă, cartuşele se scot din armă, declanşatorul se închide, puşca se pune în toc, iar dacă există posibilităţi tehnice, se dezasamblează.

99. În timpul odihnei, arma descărcată se plasează numai în locuri care oferă o bună stabilitate. Chiar dacă aceasta este descărcată, se interzice îndreptarea armei spre alte persoane.

100. Muniţia trebuie să fie corespunzătoare tipului şi calibrului armei utilizate pentru specia de vânat recoltată, iar utilizarea alicelor cu diametrul mai mare de 5 mm şi a gloanţelor sferice (rotunde) este interzisă.

101. Alte situaţii interzise sunt:

1) tragerea din armă cu ţeava ghintuită asupra liniei orizontului, dacă este imposibil să se stabilească în care direcţie zboară glonţul;

2) urcarea sau coborârea din barcă sau pe turnul de vânătoare cu arma încărcată;

3) folosirea armei pentru sprijin sau lovirea vânatului rănit;

4) punerea mâinii pe gura ţevilor;

5) practicarea vânătorii în situaţii periculoase precum:

a) ploile torenţiale;

b) vântul puternic sau rafalele de vânt care ar putea provoca rupturi de arbori ori de crengi;

c) ceaţa sau viforniţa care reduc vizibilitatea până la 100 m;

d) temperatura mai joasă de –25°C, fără vânt sau cu vânt puternic până la moderat;

e) temperatura mai joasă de –20°C, cu vânt moderat până la puternic;

f) apariţia întâmplătoare pe teren a persoanelor sau a animalelor domestice;

g) alte situaţii imprevizibile ce prezintă risc pentru viaţa şi sănătatea persoanelor, a animalelor domestice etc.

Secţiunea a 2-a

Obligaţiile şi drepturile reprezentanţilor gestionarului fondului cinegetic

 împuterniciţi pentru organizarea şi desfăşurarea vânătorii

102. Organizatorii acţiunilor de vânătoare desemnaţi şi numiţi, în coordonare cu gestionarul fondului cinegetic, conform cerinţelor stabilite în pct.20 şi 21, au obligaţia:

1) să notifice în scris, cu 72 de ore înainte de desfăşurarea acţiunilor de vânătoare la animalele sălbatice copitate şi cu blană, subdiviziunea teritorială a Inspectoratului pentru Protecţia Mediului şi autorităţile administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu sunt desfăşurate acţiunile de vânătoare (perioada, numărul participanţilor, locaţia etc.);

2) să organizeze şi să desfăşoare în maximă siguranţă vânătoarea conform prezentului Regulament şi Regulilor de securitate la vânătoare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.140/2017;

3) să verifice vânătorii participanţi dacă deţin documentaţia menţionată la pct.13 şi 14: autorizaţia de vânătoare sau foaia/fişa de recoltare, completată corect; corespunderea armei şi muniţiilor tipului şi metodei de vânătoare; paşaportul câinelui de vânătoare sau a pasărilor de pradă; alte dispozitive/instrumente necesare aplicării;

4) să informeze despre rigorile de comportament la vânătoare şi să efectueze un instructaj privind regulile de securitate, fapt ce trebuie autentificat prin semnătura fiecărui participant în Registrul tehnicii securităţii la vânătoare;

5) să informeze despre principalele reguli de practicare a vânătorii, speciile de vânat şi numărul de exemplare care pot fi recoltate;

6) să informeze despre suprafaţa şi condiţiile terenului, obstacolele care pot fi întâlnite în timpul partidei de vânătoare – pâraie, canale, mlaştini, arbori doborâţi etc.;

7) să instruiască vânătorii privind semnalele sonore pentru începerea şi încetarea goanei, care trebuie însuşite pentru a fi utilizate de aceştia în timpul vânătorii;

8) să informeze despre interzicerea consumului de alcool şi al substanţelor psihotrope în timpul vânătorii;

9) să stabilească numărul şi componenţa echipelor de gonaşi, pentru vânătoarea colectivă "la goană", şi să desemneze coordonatorul goanei;

10) să asigure instructajul despre modul de desfăşurare a goanei în funcţie de tipul de vânat;

11) să constituie echipa şi să desemneze coordonatorul acesteia pentru urmărirea vânatului mare rănit;

12) să anunţe imediat gestionarul fondului cinegetic vecin în cazul în care urmărirea vânatului mare rănit continuă în afara hotarului fondului cinegetic pe care a fost demarată vânătoarea;

13) să anunţe subdiviziunea teritorială a Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, doar în cazul în care urmărirea animalului rănit continuă pe teritoriul unde vânătoarea este neautorizată sau interzisă, inclusiv în cazul în care gestionarul fondului cinegetic vecin a coordonat urmărirea animalului rănit, însă nu a fost posibilă recuperarea vânatului mare rănit;

14) să conducă vânătorii în fondul cinegetic şi să stabilească amplasarea vânătorilor în turnuri de vânătoare, alte locuri amenajate sau pe limita sectorului de tragere;

15) să informeze fiecare participant asupra poziţiei ocupate de vecini şi, în funcţie de situaţie, asupra poziţiei vânătorilor/paznicilor amplasaţi pe marginile terenului de tragere;

16) să stabilească direcţiile şi unghiurile de tragere, reperele între care se permite tirul, precum şi interdicţiile de tragere în funcţie de amplasarea vânătorilor în turnuri de vânătoare, alte locuri amenajate sau pe limita sectorului de tragere;

17) să anunţe prin semnale sonore începerea şi încetarea goanei, precum şi a tirului;

18) să organizeze şi să supravegheze aducerea vânatului mare împuşcat până la unitatea de transport;

19) să aplice crotalia vânatului împuşcat înainte de a părăsi terenul de vânătoare, după care să înscrie în autorizaţie sau foaia/fişa de recoltare numărul crotaliilor aplicate şi recuperate;

20) să elimine resturile animalelor dobândite în locurile special amenajate, cu respectarea cerinţelor serviciilor sanitar-veterinare;

21) să asigure organizarea expertizei veterinare a cărnii animalelor sălbatice copitate dobândite şi să interzică vânătorilor să o folosească până la rezultatele expertizei veterinare;

22) să sisteze vânătoarea pe vreme nefavorabilă, la identificarea persoanelor neautorizate în limita sectorului de tragere, la producerea unor accidente;

23) să acorde urgent ajutor medical persoanei vătămate în caz de accident la vânătoare, iar atunci când întâmplarea ţine de aplicarea armei de vânătoare – să marcheze, să îngrădească locul şi să facă schema descifrată, cu consemnarea pe schemă a participanţilor la vânătoare şi a martorilor;

24) să informeze subdiviziunile teritoriale de poliţie şi ale Inspectoratului pentru Protecţia Mediului dacă în timpul vânătorii a fost accidentat cineva prin declanşarea focului din armă.

103. Organizatorii vânătorii, pentru asigurarea desfăşurării vânătorii în maximă siguranţă, au dreptul să excludă:

1) vânătorul care refuză să semneze în Registrul tehnicii securităţii la vânătoare;

2) participantul în stare de ebrietate sau sub influenţa substanţelor psihotrope;

3) câinii de vânătoare din rasele neadmise la vânătoare;

4) vânătorii care se află în fondul cinegetic şi nu respectă regulile de desfăşurare a vânătorii.

104. Deciziile organizatorului vânătorii, dacă acestea nu contravin legislaţiei, sunt obligatorii şi se execută de către toţi participanţii la vânătoare. Dacă în timpul vânătorii, conducătorul vânătorii nu-şi poate exercita funcţia din cauze neprevăzute, el este în drept să desemneze un alt conducător, consemnând acest fapt în permisul de vânătoare.

Secţiunea a 3-a

Obligaţiile participanţilor la vânătoarea individuală

105. Persoanele autorizate să practice vânătoarea individuală, la fiecare ieşire pe teren, sunt obligate:

1) să prezinte conducătorului vânătorii autorizaţia de vânătoare sau foaia/fişa de recoltare, carnetul de vânător, permisul de portarmă, arma, muniţiile, paşaportul câinelui de vânătoare sau al pasării de pradă, alte dispozitive/instrumente;

2) să prezinte arma funcţională şi muniţiile, care trebuie să aibă caracteristicile necesare pentru împuşcarea exemplarului din specia înscrisă în autorizaţie sau foaia/fişa de recoltare;

3) să vâneze numai exemplarul indicat de conducătorul vânătorii, în cazul organizării vânătorii "de trofeu";

4) să folosească doar arme cu ţevi ghintuite la extragerea exemplarelor de cerb comun, cerb lopătar, cerb pătat şi arme de vânătoare cu ţeava lisă, însă numai cu muniţie cu proiectil unic – la mistreţ, căprior şi muflon;

5) să verifice şi să cureţe ţevile de depunerile de frunze, pământ, zăpadă etc. înainte de a încărca arma;

6) să asigure încărcarea armei la locul de vânătoare şi să verifice lipsa altor persoane pe direcţia de tragere;

7) să asigure încărcarea armei basculante cu ţevile îndreptate în jos, iar închiderea – prin ridicarea patului;

8) să asigure încărcarea carabinei ţinând ţeava în sus;

9) să închidă piedica de siguranţă imediat după încărcare;

10) să poarte arma în mână sau pe umăr, cu piedica de siguranţă trasă, până la identificarea vânatului;

11) să se convingă de lipsa persoanelor (altor obstacole) pe direcţia lui de tragere înainte de acţiona siguranţa armei şi a declanşa focul asupra vânatului.

106. Aşteptarea vânatului la locul de tragere se admite doar stând în picioare sau aşezat.

107. Tragerea în poziţia "din picioare" se execută doar când se împuşcă de pe turnul de vânătoare. Turnul nu poate avea înălţimea mai mică decât un stat de om, iar marginile acestuia trebuie să servească la sprijinirea armei. La tragerile de pe turn trebuie să se vadă bine sectorul şi ţinta. Înainte de coborârea de pe turn, arma trebuie să fie descărcată, iar vânătorii de pe turnurile vecine – anunţaţi.

108. Declanşarea focului asupra vânatului în mişcare pe pământ, la ridicare sau în zbor se face numai după asigurarea că prin ricoşeu nu pot fi provocate accidente.

109. În barcă vânătorul se aşază cu spatele la barcagiu şi ţine arma îndreptată cu ţeava în sus. Tirul este permis numai înainte şi lateral.

110. Vânătorul trebuie să cunoască unde sunt amplasate observatoarele, unde este expusă hrana şi să fie dotat cu armă cu glonţ de calibru corespunzător.

111. Declanşarea focului, inclusiv din observator, se face numai după identificarea precisă a vânatului.

Secţiunea a 4-a

Obligaţiile participanţilor la vânătoare colectivă

112. La vânătoarea colectivă, vânătorii au următoarele obligaţii:

1) deplasarea pe teren, între goane, se face colectiv, în linişte;

2) la aşezarea în turnul de vânătoare, fiecare vânător trebuie să cunoască locul de amplasare a vecinilor;

3) este interzisă schimbarea locului de tragere indicat de conducătorul vânătorii;

4) este interzis consumul de băuturi alcoolice şi al substanţe psihotrope în timpul vânătorii;

5) efectuarea testului de alcoolemie sau la consum de substanţe psihotrope, la cererea Poliţiei, a reprezentantului Inspectoratului pentru Protecţia Mediului sau conducătorului vânătorii. Se consideră în stare de ebrietate sau sub influenţa substanţelor psihotrope participantul la vânătoare care refuză să treacă acest control;

6) încărcarea armei se face numai în turnul de vânătoare, după ce vânătorul şi-a ocupat locul indicat de conducătorul vânătorii;

7) arma se descarcă în turnul de vânătoare, după semnalul de încetare a goanei;

8) este interzisă părăsirea turnului de vânătoare în timpul vânătorii;

9) urmărirea vânatului rănit se face după încetarea goanei şi doar la indicaţia conducătorului vânătorii;

10) focul se declanşează doar după ce vânatul a fost foarte bine identificat şi numai dacă se află la o distanţă corespunzătoare faţă de tirul de vânătoare;

11) nu se trage în vânatul aflat în faţa vecinului;

12) înainte de părăsirea tirului de vânătoare pentru goana următoare, arma se descarcă, deplasarea între goane făcându-se doar cu arma frântă sau cu închizătorul deschis, astfel încât acest lucru să fie vizibil;

13) nu se părăseşte turnul de vânătoare până la strângerea tuturor tuburilor trase, pentru a fi duse ulterior la un recipient destinat deşeurilor;

14) ţintaşilor li se interzice categoric să părăsească locul şi să se apropie de vânatul împuşcat sau rănit până la încetarea goanei. Acest lucru poate fi făcut după încheierea goanei şi doar la indicaţia conducătorului vânătorii;

15) la vânătoarea "în lanţ", participanţii trebuie să-şi vadă bine vecinii şi să menţină mişcarea liniară, tragerea făcându-se sub un unghi de cel puţin 30° faţă de lanţ;

16) în situaţia amplasării turnurilor de vânătoare pe o singură linie, se interzice declanşarea focului sub un unghi mai mic de 45° faţă de linia vânătorilor, tirul fiind permis în faţa şi în spatele liniei de tragere a vânătorilor;

17) în situaţia amplasării turnurilor de vânătoare în linie pe o distanţă mai mică de 200 m, cu unul sau două flancuri, declanşarea focului de către vânătorii aflaţi pe marginea terenului de tragere este permisă numai în spatele liniei de tragere, cu respectarea unghiului minim de tragere de 45°;

18) interzicerea tirului în faţă se semnalizează sonor de către conducătorul vânătorii. După acest semnal, tirul este permis numai în spatele liniei turnurilor de vânătoare;

19) pentru executarea tirului asupra vânatului care a trecut linia tirului de vânătoare, trecerea armei încărcate peste acesta se face numai cu ţeava în sus;

20) pentru urmărirea vânatului mare rănit, conducătorul vânătorii stabileşte numărul vânătorilor pentru constituirea echipei/echipelor de căutare şi recuperare, formată din 2-5 vânători dotaţi cu armament corespunzător şi câini de vânătoare;

21) vânătorii au obligaţia de a avertiza gonaşii în cazul în care vânatul mare rănit se deplasează în direcţia lor;

22) în cazul vânătorii "la pândă", cu mai multe turnuri de vânătoare alăturate, fiecare vânător trebuie să cunoască locurile în care sunt aşezaţi ceilalţi vânători;

23) declanşarea focului se face numai după identificarea clară a vânatului;

24) părăsirea turnului de vânătoare se face la ora stabilită sau la semnalul sesizat de conducătorul vânătorii;

25) tragerea în vânatul care se mişcă în direcţia numărului vecin se interzice;

26) tragerea de-a lungul liniei de tragere şi în afara limitei sectorului de tragere se interzice categoric. Tragerea pe linie se consideră tragerea în urma căreia încărcătura a trecut la o distanţă mai mică de 15 metri de numărul vecin.

113. Toţi participanţii la vânătoarea colectivă (ţintaşi şi gonaşi) cu câini de vânătoare sunt obligaţi să poarte echipament sau veste de culoare galben-verzuie, roşie sau portocalie-intens.

114. La vânătoarea colectivă, gonaşii sunt obligaţi:

1) să se deplaseze în goană aliniaţi cu vecinii, la distanţă egală de aceştia pe traseul sau în direcţia indicată de conducătorul vânătorii;

2) să facă permanent zgomot pentru a fi uşor identificaţi de vânători, îndeosebi atunci când se apropie de linia acestora;

3) să avertizeze vânătorii în momentul observării vânatului, conform regulilor stabilite la începutul partidei de vânătoare sau indicaţiilor conducătorului vânătorii;

4) să nu se apropie de vânatul mare căzut şi nici de cel rănit fără indicaţia conducătorului vânătorii;

5) să confirme recepţionarea semnalului de avertizare.

115. Observatorii, invitaţii, candidaţii la obţinerea carnetului de vânător sunt obligaţi să respecte regulile stabilite de conducătorul vânătorii.

V. INTERDICŢII ÎN SCOPUL PROTECŢIEI ŞI GESTIONĂRII

DURABILE A FONDULUI CINEGETIC

116. În scopul protecţiei şi gestionării durabile a fondului cinegetic, se interzice:

1) vânătoarea fără autorizaţie sau foaie/fişă de recoltare, carnet de vânător, permis de portarmă, carnet de vânător nevalabil sau care aparţine altei persoane;

2) depăşirea normelor/prevederilor de recoltare stabilite, vânătoarea în locuri şi termene interzise, precum şi în locuri care nu sunt indicate în autorizaţia de vânătoare sau foaia/fişa de recoltare;

3) utilizarea armelor de vânătoare ce aparţin altei persoane fizice;

4) folosirea arbaletelor, armelor pneumatice, precum şi a armelor de model militar, a armelor cu ţeava ghintuită de calibru mai mic de 22 WMR şi a altor tipuri de arme şi muniţii neaprobate de conducătorul vânătorii pentru toate tipurile de vânătoare;

5) vânătoarea cu câini de vânătoare şi cu păsări de pradă neînregistrate;

6) folosirea câinilor de vânătoare care nu au fost testaţi;

7) transportarea animalelor sălbatice fără avizul pozitiv al Agenţiei de Mediu, eliberat în baza certificatului sanitar-veterinar, care se eliberează de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor;

8) vânătoarea în perioada de primăvară pe întreg teritoriul ţării, iar pentru speciile de păsări migratoare – în timpul perioadei de reproducere şi în timpul traseului de întoarcere către locul cuibăritului, precum şi în habitatele de iernare;

9) tragerea şi aflarea cu arma încărcată pe teritoriul cu lăţimea de 1 km de la frontiera de stat către interior, de-a lungul frontierei pe uscat şi pe apele de frontieră, pe teritoriile cu o rază de 2 km de la periferiile municipiilor Chişinău, Bălţi, Bender şi Tiraspol şi cu o rază de 500 m de la marginea celorlalte localităţi;

10) împuşcarea păsărilor de pe stâlpi şi de pe firele de comunicaţii şi electrice;

11) dobândirea pe parcursul întregului an a speciilor de animale care nu sunt incluse în anexa la Legea vânătorii şi fondului cinegetic nr.298/2018;

12) efectuarea lucrărilor agricole mecanizate de la periferia câmpului spre centru;

13) păstrarea neglijentă şi aplicarea substanţelor chimice interzise, ce prezintă pericol pentru viaţa animalelor;

14) capturarea sau nimicirea speciilor din fauna sălbatică, folosirea oricăror mijloace, sisteme sau metode pentru capturarea ori nimicirea pe scară largă, care pot conduce la perturbarea gravă a populaţiilor unor specii, inclusiv a speciilor protejate de stat;

15) reglementarea efectivului de păsări migratoare de apă în ariile de protecţie specială avifaunistică şi de specii care fac obiectul protecţiei în ariile speciale de conservare, precum şi reglementarea efectivului de păsări în suprafeţele celorlalte arii naturale protejate, cuprinse în fondurile cinegetice, fără respectarea prevederilor referitoare la reglementarea numerică, prevederile din planurile de management ale ariilor naturale protejate şi din planurile de management cinegetic ale fondului cinegetic;

16) folosirea la vânătoare a armelor ghintuite de către membrii organizaţiilor vânătoreşti care nu au experienţă de cel puţin cinci ani în utilizarea armei de vânătoare, nu au absolvit cursurile de utilizare a armei ghintuite la vânătoare, nu au promovat examenul corespunzător şi nu au obţinut un certificat special ce oferă dreptul la vânătoarea cu arma ghintuită;

17) vânătoarea fără conducătorul vânătorii, dacă la vânătoare participă mai mult de o persoană;

18) împuşcarea animalelor copitate din armă ghintuită, cu gloanţe învelite metalice (FMJ);

19) aflarea persoanelor pe suprafeţele productive ale fondului cinegetic, inclusiv cu unităţile de transport pe căile de acces comun, cu arme neînchise în toc, în stare montată cu cartuşe aferente, gata pentru aplicare sau alte unelte de vânătoare, laţuri, capcane de vânătoare interzise pentru anumite specii de vânat (cerb, căprioară, mistreţ, iepure etc.), precum şi cu câini, păsări de vânătoare sau cu producţie de vânat în lipsa actelor permisive;

20) însuşirea, fără a anunţa şi fără permisiunea gestionarului fondului cinegetic sau a subdiviziunilor teritoriale ale Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, a animalelor sălbatice sau a unei părţi dintre acestea, găsite decedate sau mutilate după o ciocnire cu mijloace de transport, utilaje agricole sau din alte motive;

21) dobândirea cervidelor prin metoda "la goană" cu câini de vânătoare;

22) vânătoarea în stare de ebrietate (0,15 promile şi mai mult) sau sub acţiunea substanţelor psihotrope;

23) neinformarea la timp a gestionarului despre depăşirea limitei de recoltare pentru o zi de vânătoare.

VI. PRODUCŢIA CINEGETICĂ

Secţiunea 1

Producţia cinegetică dobândită

117. Producţie cinegetică se consideră carnea, pieile, colţii, coarnele (exceptând cele abandonate), altă producţie obţinută în urma vânătorii speciilor de vânat.

118. Dreptul de recoltare a producţiei cinegetice din fondurile cinegetice din Republica Moldova se oferă gestionarilor fondurilor cinegetice, precum şi persoanelor fizice, membri ai unei organizaţii obşteşti de vânători, în condiţiile prevederilor Legii regnului animal nr.439/1995, Legii vânătorii şi fondului cinegetic nr.298/2018 şi ale prezentului Regulament.

119. Colectarea, cumpărarea, prelucrarea (tăbăcirea, uscarea, vopsirea etc.) şi vânzarea blănurilor şi pieilor de vânat se efectuează numai de către entităţile autorizate şi specializate în domeniul prelucrării şi confecţionării articolelor din piele şi blănuri.

120. Persoanele care predau la organizaţiile de achiziţionare pieile de vânat mare sunt obligate să prezinte cotorul autorizaţiei de vânătoare, iar persoanele care predau pieile de vânat mic – carnetul de vânător.

121. Pieile de vânat, obţinute de vânători în urma vânătorii sportive şi de amatori sau ca trofee, în cazul în care nu au fost folosite de către vânători în scopuri personale, îi revin gestionarului fondului cinegetic.

122. La recepţionarea pieilor şi blănurilor de vânat mic, organizaţiile de achiziţionare sunt obligate să înregistreze în facturile de recepţionare numărul permisului de vânătoare.

123. Despre animalele sălbatice rănite, căzute, zdrobite de mijloacele de transport, vânate ilicit sau prinse în laţuri/capcane se comunică imediat reprezentanţilor gestionarului fondului cinegetic, care, în comun cu reprezentantul subdiviziunii teritoriale a Inspectoratului pentru Protecţia Mediului şi a Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, determină însuşirea şi utilitatea acestor animale, întocmindu-se un act de constatare de forma stabilită. Însuşirea necoordonată a animalelor sălbatice se consideră ca braconaj şi se sancţionează.

124. Trofeele de vânătoare (coarnele, craniile, colţii, pieile etc.) ale animale căzute (depistate) se transmit gestionarului fondului de vânătoare pe al cărui teritoriu au fost depistate acestea.

125. Carnea, coarnele, craniile şi colţii de vânat, pieile dobândite în urma vânătorii sportive şi de amatori se folosesc de către vânători ca "trofeu însuşit" ori se predau la organizaţiile de achiziţionare sau de comerţ, la preţuri stabilite, pentru a fi comercializate.

126. Trofeele de vânat (coarnele, craniile, colţii etc.) dobândite autorizat sunt proprietate a persoanelor fizice sau juridice care le-au dobândit, achitate conform tarifelor stabilite de către gestionarul fondului cinegetic.

Secţiunea a 2-a

Producţia vânatului ilicit

127. Producţie a vânatului ilicit se consideră:

1) blănurile, pieile, carnea şi altă producţie de vânat obţinute prin încălcarea prevederilor Legii regnului animal nr.439/1995, Legii vânătorii şi fondului cinegetic nr.298/2018 şi ale prezentului Regulament;

2) blănurile finisate (tăbăcite, uscate, vopsite etc.), precum şi cele nefinisate, care nu au semnul de stat (ştampilă), articolele producţiei meşteşugăreşti confecţionate din ele, cumpărate sau vândute de persoane particulare.

128. Producţia de vânat ilicit urmează să fie confiscată fără recompensă de către reprezentantul Inspectoratului pentru Protecţia Mediului şi se transmite, în baza unui act de constatare, organizaţiilor de achiziţionare sau comerciale.

1) Actul cuprinde cel puţin următoarele date: denumirea completă şi adresa organizaţiei de achiziţionare, numele şi prenumele împuternicitului de achiziţionare, furnizorului, martorului la procesul de primire–predare şi ale contravenientului, specia, cantitatea şi costul producţiei predate.

2) Primul exemplar al actului, cu semnătura conducătorului organizaţiei sau a persoanei împuternicite care a primit producţia, se expediază gestionarului fondului cinegetic pe al cărui teritoriu a fost confiscată producţia ilicită, împreună cu procesul-verbal în care reprezentantul Inspectoratului pentru Protecţia Mediului constată încălcarea prevederilor Legii regnului animal nr.439/1995, Legii vânătorii şi fondului cinegetic nr.298/2018 şi ale prezentului Regulament.

129. În caz de imposibilitate a confiscării (ridicării) producţiei de vânat ilicit din cauza că aceasta a fost folosită de contravenient în scopuri personale sau s-a alterat din vina lui, contravenientul compensează costul ei, conform celor mai înalte preţuri cu amănuntul existente la momentul descoperirii acestei producţii la contravenient, ţinând cont de următoarele calcule:

1) elan – 200 kg carne, 200 dm² piele;

2) cerb nobil – 150 kg carne, 240 dm² piele;

3) cerb cu pete, cerb lopătar şi muflon – 60 kg carne, 70 dm² piele;

4) căprior – 30 kg carne, 65 dm² piele;

5) mistreţ – 150 kg carne, 100 dm² piele;

6) pentru blana animalelor sălbatice cu blană scumpă şi pieile animalelor sălbatice copitate, indiferent de culoare, dimensiuni şi specie.

Secţiunea a 3-a

Modul de predare a producţiei confiscate (reţinute)

130. Se interzice primirea de la persoane particulare pentru prelucrare şi vopsire, comercializare sau în consignaţie (păstrare) a pieilor, a blănurilor nefinisate, precum şi a blănurilor finisate fără semnul de stat (ştampilă), precum şi a articolelor meşteşugăreşti confecţionate din ele, care, conform legislaţiei, trebuie să fie predate statului în mod obligatoriu, prin urmare Inspectoratului pentru Protecţia Mediului.

131. Pieile uscate nefinisate ale animalelor sunt predate organizaţiilor de achiziţionare şi de comerţ în termen de cinci zile lucrătoare de la data confiscării.

132. Pieile finisate ale animalelor copitate şi blănurile finisate ale animalelor sălbatice cu blană scumpă fără semn de stat (ştampilă), în termen de cinci zile lucrătoare de la data confiscării, sunt marcate cu ştampilă specială şi predate în consignaţie sau comerţ de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului.

133. În cazul depistării producţiei vânatului ilicit la persoana particulară care o predă organizaţiilor de achiziţionare şi de comerţ, acestea sunt obligate să anunţe imediat Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, să o primească gratuit în baza actului de predare–primire, în scopul eliberării facturii/chitanţei.

134. Factura/chitanţa se anexează la actul de predare–primire, în care se indică cantitatea şi tipul producţiei primite gratuit, numele, prenumele, adresa şi numărul de identificare personal al persoanei care a predat-o.

135. Reprezentantul Inspectoratului pentru Protecţia Mediului întocmeşte un proces-verbal pentru deţinere neautorizată a producţiei pe numele persoanei care a predat-o, cu consemnarea responsabilului instituţiei care a primit producţia. Actul de confiscare (ridicare), întocmit de Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, este contrasemnat de către conducătorul organizaţiei sau persoana împuternicită care a primit producţia.

136. Producţia vânatului ilicit este marcată prin ştampilă specială şi se păstrează la organizaţia de achiziţionare şi de comerţ până la luarea altor măsuri corespunzătoare de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului sau, în baza acordului scris, se comercializează.

137. Profitul în proporţie de 75% din costul producţiei vânatului ilicit confiscat, obţinut din vânzare de către organizaţiile de achiziţionare şi de comerţ, se virează, în termen de 30 de zile lucrătoare, la contul bancar al Inspectoratului pentru Protecţia Mediului.

Secţiunea a 4-a

Responsabilitatea contravenienţilor

138. Pentru încălcarea prevederilor prezentului Regulament persoanele fizice şi juridice pot fi atrase la răspundere civilă, contravenţională sau penală în conformitate cu legislaţia.

139. Uneltele de vânătoare ilicită – armele, unităţile de transport, alte scule şi unelte folosite la vânătoarea neautorizată, se ridică de Inspectoratul pentru Protecţia Mediului până la stabilirea identităţii proprietarilor şi constatarea încălcărilor contravenienţilor.

140. Persoanele fizice şi juridice care au cauzat pagube fondului cinegetic, ca urmare a încălcării modului şi regulilor de vânătoare stabilite în prezentul Regulament, repară sau compensează pagubele cauzate gestionarului fondului de vânătoare în valorile/mărimile plăţilor de încasare stabilite în anexa nr.6 la Legea regnului animal nr.439/1995.

Pagubele cauzate de către gestionarul fondului de vânătoare se repară în cazul care este posibil, dacă nu, se achită concomitent cu plata prejudiciului cauzat faunei sălbatice şi habitatelor acesteia pe contul bancar al administratorului în termen de zece zile de la data eliberării actului de constatare a stării de fapt sau a procesului-verbal pentru braconaj.

141. La examinarea cazurilor de încălcare a regulilor şi termenelor de vânătoare, animalele rănite de contravenienţi se consideră dobândite.

142. În imposibilitatea stabilirii cine dintre participanţii la vânătoarea neautorizată a dobândit specia de faună cinegetică, contravenienţii care au cauzat în comun pagube gospodăriei cinegetice poartă răspundere solidară pentru repararea pagubei cauzate.

143. Persoanele participante la vânătoarea neautorizată în calitate de gonaşi poartă răspundere solidară de rând cu contravenienţii vânători-ţintaşi.

144. Persoanele vinovate de primirea, achiziţionarea şi comercializarea nedeclarată a producţiei de vânat ilicit, inclusiv a pieilor de animale nefinisate şi finisate care nu au semnul corespunzător (ştampilă sau crotalia gestionarului), a articolelor meşteşugăreşti confecţionate din ele, recuperează costul producţiei conform legislaţiei.

145. În caz de depistare a montării atrapelor, capcanelor, laţurilor, plaselor, altor unelte/scule de vânătoare neautorizate sau interzise de către persoanele constatate culpabile, se achită suma pagubei cauzate în folosul gestionarului fondului de vânătoare, conform plăţilor de încasare stabilite în anexa nr.6 la Legea regnului animal nr.439/1995, calculate în funcţie de numărul, specia, integritatea fizică şi caracteristicile fiziologice ale animalului sălbatic depistat capturat în ustensilele instalate ilegal în fondul de vânătoare.

146. Uneltele/sculele de vânătoare ilicită care nu pot fi realizate se distrug/ se lichidează în modul stabilit de legislaţie.

VII. FOLOSIREA MAMIFERELOR ŞI PĂSĂRILOR DE FAUNĂ DE

INTERES CINEGETIC ÎN SCOPUL CERCETĂRILOR ŞTIINŢIFICE,

CULTURAL-EDUCATIVE SAU ESTETICE

147. Vânătoarea în scopuri de cercetare ştiinţifică, cultural-educative sau estetice, în termenele şi locurile interzise pentru vânătoare, a mamiferelor şi păsărilor a căror dobândire este limitată se permite numai cu autorizarea administratorului, instituţiilor de cercetare în domeniul cinegeticii din Republica Moldova şi cu acordul gestionarului fondului cinegetic. Ţinerea acestora în captivitate pentru scopurile menţionate se permite în baza certificatului de înregistrare a colecţiei de animale din fauna sălbatică, obţinut în conformitate cu Regulamentul cu privire la înfiinţarea, înregistrarea, completarea, păstrarea, exportul şi importul colecţiilor de animale şi plante din flora şi fauna sălbatică, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1107/2003, care se eliberează de Agenţia de Mediu în baza certificatului sanitar-veterinar eliberat de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

148. În cazul în care producţia vânatului (carnea şi derivatele ei) dobândite în scopuri de cercetare ştiinţifică, cultural-educative sau estetice poate fi utilizată în alimentaţie, aceasta se foloseşte de către organizaţiile care le-au dobândit, iar coarnele, pieile, blănurile animalelor sălbatice, în cazul în care nu pot fi folosite pentru expoziţii de muzeu sau alte necesităţi sociale, sunt predate organizaţiilor de achiziţionare şi de comerţ. Profitul în proporţie de 50%, calculat conform preţurilor cu amănuntul pentru producţia predată, se virează de către organizaţia de achiziţionare şi de comerţ, în termen de 30 zile lucrătoare, la contul bancar al gestionarului fondului de vânătoare.

149. Fotografierea, înregistrarea video sau cinematografică a mamiferelor şi păsărilor în perioada de reproducere (de la 1 martie până la 30 iunie) în apropierea cuiburilor, vizuinilor, bârlogurilor etc., precum şi în locurile de hibernare a faunei de interes cinegetic se permite numai cu aprobarea administratorului Fondului cinegetic naţional, precum şi cu acordul gestionarului fondului cinegetic.

150. În timpul fotografierii, înregistrării video sau cinematografice este interzisă demascarea sau schimbarea locului cuiburilor, a altor ascunzişuri sau a adăposturilor animalelor, precum şi urmărirea puilor de animale sau îndepărtarea lor de mamă.

151. Capturarea penatelor şi aflarea lângă cuib în scopul inelării se permite numai cu aprobarea administratorului Fondului cinegetic naţional, precum şi cu acordul gestionarului fondului cinegetic.