Hotărâre nr. 278 din 27.05.2026

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea  Regulamentului privind aplicarea prevederilor

referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau

hărţuirii în muncă în autorităţile publice

nr. 278  din  27.05.2026

 (în vigoare 29.05.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 227-230 art. 294 din 29.05.2026

* * *

În temeiul art.II alin.(2) din Legea nr.194/2025 pentru modificarea Codului muncii al Republicii Moldova nr.154/2003 (alinierea legislaţiei la prevederile Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.190/2019) (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2025, nr.430-433, art.594) şi al art.2 din Legea nr.440/2023 pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.190 privind violenţa şi hărţuirea în lumea muncii, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice (se anexează).

2. Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale va monitoriza implementarea prezentei hotărâri.

3. Autorităţile publice vor asigura integrarea prevederilor prezentei hotărâri în politicile, procedurile şi actele interne aplicabile în materia raporturilor de muncă, precum şi îşi vor adapta, după caz, reglementările interne existente.

4. Autorităţile publice vor transmite Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, la solicitare, informaţiile necesare pentru monitorizarea implementării cadrului normativ privind prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă.

5. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.278/2026

REGULAMENT

privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea

violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice (în continuare – Regulament) stabileşte cadrul normativ privind modul de elaborare, adoptare, aplicare şi monitorizare a măsurilor, procedurilor şi mecanismelor interne destinate prevenirii, combaterii, identificării, raportării, investigării şi soluţionării cazurilor de violenţă şi/sau hărţuire în muncă în cadrul autorităţilor publice, în calitatea lor de angajatori, în vederea asigurării unui mediu de muncă sigur, sănătos, demn şi lipsit de orice formă de violenţă sau de hărţuire.

2. Prezentul Regulament se aplică autorităţilor publice centrale şi locale, autorităţilor publice autonome, precum şi structurilor organizaţionale din sfera lor de competenţă (autorităţi administrative din subordine, servicii publice desconcentrate, precum şi instituţii publice în care acestea au calitatea de fondator), în calitatea lor de angajatori, şi reglementează obligativitatea elaborării, aprobării şi implementării măsurilor şi procedurilor interne privind prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă.

3. Prezentul Regulament se aplică tuturor persoanelor aflate în raporturi de muncă sau în alte raporturi legate nemijlocit de acestea din cadrul autorităţii publice, inclusiv, dar fără a se limita la:

3.1. persoanele cu funcţii de demnitate publică, indiferent de funcţia de demnitate publică exercitată sau de nivelul autorităţii în care îşi desfăşoară activitatea;

3.2. funcţionarii publici, indiferent de categoria, treapta sau funcţia publică deţinută;

3.3. funcţionarii publici cu statut special, în condiţiile legislaţiei speciale aplicabile;

3.4. salariaţii angajaţi în baza contractului individual de muncă, indiferent de durata, forma sau modalitatea de executare a acestuia;

3.5. persoanele detaşate, delegate, transferate temporar sau puse la dispoziţia autorităţii publice în orice formă permisă de lege;

3.6. stagiarii, voluntarii, persoanele aflate în programe de practică, de instruire profesională sau de formare continuă, precum şi alte persoane care desfăşoară activităţi în cadrul autorităţii publice fără a deţine un contract individual de muncă;

3.7. colaboratorii externi, experţii, consultanţii, asistenţii tehnici, precum şi alte persoane care îşi desfăşoară activitatea în sediile, spaţiile sau locaţiile aflate în gestiunea autorităţii publice ori în cadrul activităţilor realizate pentru sau în legătură cu atribuţiile autorităţii publice;

3.8. persoanele aparţinând altor instituţii sau organizaţii cu care autoritatea publică interacţionează instituţional, în măsura în care interacţiunea are loc în contextul exercitării atribuţiilor de serviciu;

3.9. orice alte persoane faţă de care pot surveni acte de violenţă şi/sau hărţuire în muncă, dacă acestea se manifestă în legătură nemijlocită cu exercitarea atribuţiilor de serviciu în cadrul autorităţii publice.

Pentru categoriile de subiecţi reglementate prin legislaţia specială, dispoziţiile prezentului Regulament se aplică în conformitate cu normele speciale aplicabile.

4. Dispoziţiile prezentului Regulament se aplică acţiunilor comise în timpul exercitării atribuţiilor de muncă, în legătură cu munca sau care rezultă din muncă, inclusiv în următoarele situaţii şi spaţii aferente activităţii profesionale:

4.1. la locul de muncă, inclusiv în spaţiile publice sau private utilizate în mod efectiv pentru desfăşurarea atribuţiilor de serviciu;

4.2. în spaţiile auxiliare puse la dispoziţie de angajator, precum cele destinate remunerării, odihnei şi alimentaţiei, în grupurile sanitare, în vestiare sau în alte spaţii similare;

4.3. în cadrul deplasărilor şi activităţilor aferente exercitării atribuţiilor de serviciu, inclusiv pe durata călătoriilor de serviciu, a programelor de instruire, precum şi a evenimentelor ori activităţilor sociale organizate în interes de serviciu;

4.4. prin intermediul oricăror mijloace de comunicare utilizate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, inclusiv prin tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor;

4.5. în spaţiile de cazare puse la dispoziţie de către angajator în contextul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu;

4.6. pe durata deplasării salariatului către şi dinspre locul de muncă, în situaţia în care transportul este asigurat de către angajator.

5. În sensul prezentului Regulament, următoarele noţiuni semnifică:

5.1. politică internă privind prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă – act intern cu caracter normativ, aprobat prin ordin al conducătorului, obligatoriu pentru toţi salariaţii şi pentru structurile organizatorice ale acestuia, care stabileşte ansamblul de principii, norme, măsuri, proceduri, atribuţii şi responsabilităţi instituite la nivelul unităţii, în scopul prevenirii, descurajării, identificării, raportării, investigării şi soluţionării cazurilor de violenţă şi/sau hărţuire în muncă, al asigurării protecţiei persoanelor vizate, precum şi al aplicării măsurilor obligatorii pentru înlăturarea consecinţelor şi readucerea mediului de muncă la condiţii conforme cerinţelor legale;

5.2. procedură de raportare, investigare şi soluţionare a cazurilor de violenţă şi/sau hărţuire în muncă – totalitatea etapelor, termenelor, competenţelor şi garanţiilor procedurale stabilite de autoritatea publică pentru înregistrarea, examinarea şi soluţionarea sesizărilor privind conduite sau situaţii neconforme legate de raporturile de muncă;

5.3. persoană reclamată – persoana indicată într-o sesizare ca autor al unei conduite susceptibile de a constitui violenţă şi/sau hărţuire în muncă pasibile de a fi examinate în cadrul procedurii interne aplicate de autoritatea publică, dacă aceasta se încadrează în oricare dintre categoriile de persoane prevăzute la punctul 3;

5.4. măsuri provizorii de protecţie – acţiuni cu caracter temporar, dispuse de angajator în prezenţa unui risc iminent de vătămare, intimidare sau presiune asupra persoanei vizate ori asupra altor persoane implicate, destinate prevenirii unor consecinţe prejudiciabile şi asigurării desfăşurării în condiţii de imparţialitate şi continuitate a procedurii interne;

5.5. sesizare – comunicare scrisă sau electronică prin care persoana vizată sau reprezentantul desemnat în condiţiile legii aduce la cunoştinţa angajatorului existenţa unor situaţii, acţiuni, conduite sau împrejurări susceptibile de a fi considerate violenţă şi/sau hărţuire în muncă şi care impun examinarea în cadrul procedurii interne prevăzute de prezentul Regulament;

5.6. măsuri rezonabile şi adecvate pentru prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii – ansamblul acţiunilor, dispoziţiilor şi mecanismelor instituite de angajator, proporţional cu numărul de salariaţi, natura activităţii şi structura organizatorică, destinate prevenirii manifestării situaţiilor nepermise, identificării riscurilor şi aplicării intervenţiilor necesare pentru înlăturarea consecinţelor faptelor susceptibile de a constitui violenţă şi/sau hărţuire în muncă.

Capitolul II

MĂSURILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE INSTITUŢIONALE ÎN DOMENIUL

PREVENIRII ŞI COMBATERII VIOLENŢEI ŞI/SAU HĂRŢUIRII ÎN MUNCĂ

6. Autorităţile publice, în calitate de angajatori, au obligaţia de a asigura un mediu de muncă sigur, sănătos şi lipsit de violenţă şi/sau hărţuire şi de a preveni şi a combate orice forme de violenţă şi/sau hărţuire care apar în cadrul raporturilor de muncă, precum şi în cadrul altor raporturi legate nemijlocit de acestea, indiferent de forma de manifestare, de frecvenţă, de intensitate sau de statutul persoanei care le exercită.

7. Autorităţile publice elaborează şi aprobă, prin ordin al conducătorului autorităţii publice, politica internă privind prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă, adaptată capacităţii, naturii activităţii şi structurii lor organizatorice (conform modelului din anexa nr.1).

8. Politica internă privind prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă trebuie să conţină următoarele prevederi:

8.1. scopul şi principiile generale;

8.2. noţiunile şi definiţiile utilizate;

8.3. atribuţiile şi responsabilităţile persoanelor desemnate ori ale comisiei de investigare;

8.4. procedura de raportare şi de investigare a cazurilor;

8.5. măsurile de protecţie şi de reparare aplicabile;

8.6. mecanismele de monitorizare şi de evaluare a eficienţei, precum şi periodicitatea actualizării politicii.

9. Autoritatea publică are obligaţia de a asigura instruirea persoanelor desemnate şi a membrilor comisiei de investigare în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şi/sau hărţuirii în muncă.

10. Instruirea se realizează la nivel intern prin una sau mai multe dintre următoarele modalităţi, alese de autoritate în funcţie de specificul activităţii sale: sesiuni de instruire dedicate, ghiduri, materiale metodologice şi alte instrumente stabilite de angajator, organizate anterior exercitării atribuţiilor şi periodic, în funcţie de necesităţi, pentru asigurarea competenţei şi imparţialităţii acestora.

11. Autorităţile publice sunt obligate să asigure un mediu de muncă sigur, sănătos, demn şi lipsit de violenţă şi/sau hărţuire, prin adoptarea şi prin aplicarea următoarelor măsuri minime obligatorii:

11.1. elaborarea, aprobarea şi implementarea unei politici interne privind prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă, care să includă dispoziţii clare privind drepturile, obligaţiile, procedurile şi mecanismele interne aplicabile;

11.2. instituirea unor proceduri interne clare, accesibile, imparţiale şi confidenţiale, aplicabile la raportarea, înregistrarea, investigarea şi soluţionarea sesizărilor referitoare la fapte de violenţă şi/sau hărţuire în muncă;

11.3. identificarea şi evaluarea periodică, dar nu mai rar de o dată pe an, a riscurilor de violenţă şi/sau hărţuire în muncă, cu participarea salariaţilor sau a reprezentanţilor acestora, precum şi actualizarea măsurilor de prevenire în funcţie de riscurile constatate;

11.4. informarea periodică a salariaţilor, dar nu mai rar decât o dată pe an, cu privire la drepturile, obligaţiile şi procedurile interne privind prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă, precum şi cu privire la mecanismele disponibile de raportare şi protecţie;

11.5. asigurarea protecţiei persoanelor care denunţă, sunt victime ale unor fapte de violenţă şi/sau hărţuire ori participă în calitate de martori la procedura internă, împotriva oricăror forme de presiune, intimidare sau tratament nefavorabil;

11.6. asigurarea instruirii periodice, dar nu mai rar de o dată pe an, a salariaţilor, inclusiv a personalului cu funcţii de conducere, privind prevenirea şi combaterea situaţiilor susceptibile de a întruni elementele violenţei şi/sau hărţuirii în muncă, prin programe de instruire, informări interne, acţiuni de sensibilizare ori alte mijloace adecvate;

11.7. desemnarea persoanei responsabile sau a structurii interne competente pentru preluarea şi înregistrarea sesizărilor, precum şi a persoanelor desemnate ori a comisiei de investigare pentru analiza şi investigarea cazurilor de violenţă şi/sau hărţuire, cu respectarea principiilor imparţialităţii şi confidenţialităţii;

11.8. păstrarea evidenţei sesizărilor, a documentaţiei aferente procedurilor de examinare şi a măsurilor dispuse pentru o perioadă de cel puţin trei ani de la finalizarea acestora, cu respectarea legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal şi a normelor aplicabile în materia arhivării;

11.9. sesizarea autorităţilor competente, în situaţiile în care există indicii că fapta săvârşită poate întruni elementele constitutive ale unei contravenţii sau infracţiuni.

12. În vederea asigurării unui mediu de muncă sigur, sănătos, demn şi lipsit de violenţă şi/sau hărţuire, persoanele aflate în raporturi de muncă ori în alte raporturi direct conexe acestora cu autorităţile publice beneficiază de următoarele drepturi:

12.1. dreptul la un mediu de muncă sigur, sănătos, demn şi lipsit de orice formă de violenţă şi/sau hărţuire, garantat de angajator prin măsurile instituite conform prezentului Regulament;

12.2. dreptul la informare periodică cu privire la drepturile şi obligaţiile ce le revin, precum şi la procedurile şi măsurile interne aplicabile în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şi/sau hărţuirii în muncă;

12.3. dreptul la raportarea, în condiţii de confidenţialitate, a oricărei situaţii, acţiuni sau conduite susceptibile de a constitui violenţă şi/sau hărţuire în muncă, fără a fi expuse unui tratament nefavorabil;

12.4. dreptul la solicitarea persoanei vizate şi în limitele resurselor disponibile ale angajatorului, la acordarea măsurilor adecvate de protecţie şi sprijin, inclusiv consiliere psihologică, juridică sau de altă natură, în condiţiile stabilite prin politicile interne ale autorităţii publice;

12.5. dreptul la întreruperea desfăşurării activităţii, cu acordul angajatorului, în situaţii de risc iminent şi substanţial susceptibile de a afecta integritatea fizică sau psihică, cu obligaţia de a informa angajatorul cu privire la circumstanţele constatate.

13. Persoanele încadrate în raporturi de muncă ori în alte raporturi conexe acestora cu autorităţile publice au obligaţia de a contribui la asigurarea şi menţinerea unui mediu de muncă sigur, sănătos, demn şi lipsit de violenţă şi/sau hărţuire, prin respectarea dispoziţiilor prezentului Regulament, a politicilor interne şi a legislaţiei aplicabile în domeniu.

14. În scopul prevenirii şi combaterii violenţei şi/sau hărţuirii în muncă, persoanele menţionate la punctul trei au următoarele obligaţii:

14.1. de a manifesta un comportament conform normelor legale şi dispoziţiilor interne, lipsit de orice manifestare de violenţă şi/sau hărţuire, şi corespunzător cerinţelor de conduită profesională aplicabile în cadrul autorităţii publice;

14.2. de a garanta, prin conduita proprie, respectarea demnităţii şi integrităţii fizice, psihice şi profesionale a persoanelor cu care interacţionează în exercitarea atribuţiilor de serviciu, indiferent de poziţia acestora în cadrul autorităţii publice;

14.3. de a colabora cu angajatorul şi cu persoanele sau comisiile desemnate în vederea aplicării măsurilor de prevenire şi combatere a faptelor susceptibile de a constitui violenţă şi/sau hărţuire în muncă, inclusiv a măsurilor privind identificarea, raportarea şi investigarea acestora;

14.4. de a respecta integral procedurile interne privind raportarea conduitelor susceptibile să constituie violenţă şi/sau hărţuire în muncă, participarea la procedurile de investigare, furnizarea informaţiilor necesare şi punerea în aplicare a măsurilor dispuse în conformitate cu prezentul Regulament;

14.5. de a se abţine de la orice act de presiune, influenţare ori intimidare exercitat asupra persoanelor care formulează sesizări sau care participă, în orice calitate, la procedura internă de examinare şi soluţionare a acestora.

15. Persoanele care, prin acţiuni sau omisiuni, împiedică, obstrucţionează sau influenţează desfăşurarea procedurilor interne privind prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă poartă răspundere în condiţiile legislaţiei şi ale politicilor interne ale autorităţii publice.

Capitolul III

PROCEDURA DE RAPORTARE, INVESTIGARE ŞI SOLUŢIONARE

A CAZURILOR DE VIOLENŢĂ ŞI/SAU HĂRŢUIRE ÎN MUNCĂ

16. Autoritatea publică instituie, prin politica internă privind prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă, o procedură internă clară, accesibilă, echitabilă şi eficientă pentru raportarea, investigarea şi soluţionarea cazurilor de violenţă şi/sau hărţuire survenite în cadrul acesteia.

17. Procedura internă se aplică întregului proces de soluţionare a sesizărilor, de la depunerea acestora până la dispunerea măsurilor finale şi comunicarea rezultatului părţilor implicate.

18. Sesizările privind faptele susceptibile de a constitui violenţă şi/sau hărţuire în muncă se depun în formă scrisă, pe suport hârtie sau prin mijloace electronice, fiind semnate de persoana vizată ori de reprezentantul desemnat în condiţiile legii şi transmise persoanei sau structurii desemnate să le preia în cadrul autorităţii publice (conform modelului din anexa nr.2).

19. În vederea asigurării preluării şi evidenţei sesizărilor, fiecare autoritate publică desemnează, prin ordin al conducătorului, o persoană responsabilă sau o structură internă competentă care va exercita atribuţiile de primire, înregistrare şi gestionare a sesizărilor privind faptele susceptibile de a constitui violenţă şi/sau hărţuire în muncă, în conformitate cu prevederile prezentului Regulament.

20. Persoana sau structura desemnată în cadrul autorităţii publice pentru primirea sesizărilor înregistrează sesizarea într-un registru special în aceeaşi zi sau cel târziu în prima zi lucrătoare următoare primirii acesteia, asigură evidenţa şi păstrarea sesizărilor în conformitate cu procedurile interne ale autorităţii publice (conform modelului din anexa nr.3) şi verifică existenţa informaţiilor esenţiale necesare pentru demararea procedurii. În cazul în care sesizarea este incompletă, aceasta solicită persoanei vizate clarificări sau completări în termen de cel mult trei zile lucrătoare de la data înregistrării.

21. În termen de cel mult trei zile lucrătoare de la înregistrarea sesizării complete, conducătorul autorităţii publice, prin ordin, desemnează, pentru fiecare sesizare referitoare la faptele susceptibile de a constitui violenţă şi/sau hărţuire în muncă, o persoană responsabilă de investigarea cazului sau constituie o comisie de investigare.

22. Componenţa numerică a fiecărei comisii desemnate pentru investigarea cazurilor de violenţă şi/sau hărţuire în muncă se stabileşte de către conducătorul autorităţii publice prin ordin şi poate varia de la un caz la altul, în funcţie de natura, circumstanţele şi complexitatea situaţiei investigate. Preşedintele şi secretarul comisiei se aleg dintre membrii acesteia, prin votul majorităţii membrilor comisiei.

23. În cazul în care persoana reclamată pentru fapte de violenţă şi/sau hărţuire în muncă este conducătorul autorităţii publice, iar în structura administrativă există o autoritate publică ierarhic superioară, comisia de investigare se desemnează de către aceasta, prin act administrativ, cu respectarea principiilor legalităţii, imparţialităţii, confidenţialităţii şi dreptului la apărare, conducătorul reclamat fiind exclus de la orice formă de implicare în procedura de desemnare şi desfăşurare a investigaţiei. În cazul în care în structura administrativă nu există o autoritate publică ierarhic superioară, persoana vizată se poate adresa instanţelor de judecată, Inspectoratului de Stat al Muncii, Consiliului pentru egalitate sau oricărei alte autorităţi competente.

24. Persoana desemnată pentru investigarea cazului sau membrii comisiei de investigare trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele cerinţe:

24.1. competenţă profesională, prin deţinerea unei instruiri specifice în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şi/sau hărţuirii în muncă;

24.2. lipsa oricărui conflict de interese, nefiind în relaţii ori situaţii care ar putea afecta independenţa, obiectivitatea sau neutralitatea faţă de părţile ori faptele supuse examinării;

24.3. imparţialitate şi obiectivitate, având obligaţia de a analiza situaţia exclusiv în temeiul probelor administrate şi al normelor legale incidente;

24.4. respectarea confidenţialităţii, prin menţinerea confidenţialităţii datelor cu caracter personal, a informaţiilor rezultate din procedura de investigare şi a identităţii persoanelor implicate;

24.5. integritate profesională, prin abţinerea de la orice acţiune, atitudine sau comportament care ar putea influenţa, direct ori indirect, desfăşurarea imparţială a investigaţiei.

25. Persoana desemnată sau membrii comisiei de investigare care se află în conflict de interese ori nu îndeplinesc criteriile prevăzute la punctul 24 se abţin de la examinarea cauzei sau, după caz, sunt înlăturaţi de la examinare. Înlăturarea se dispune de către conducătorul autorităţii publice prin ordin, la cererea motivată a persoanei care a formulat sesizarea sau a persoanei reclamate. Părţile iau cunoştinţă de componenţa comisiei în momentul audierii şi pot formula, în această etapă, cereri motivate de recuzare. În cazul abţinerii sau al înlăturării unui membru, conducătorul autorităţii publice desemnează, prin ordin, un alt membru al comisiei de investigare.

26. Persoana desemnată pentru investigarea cazului sau, după caz, comisia de investigare exercită următoarele atribuţii:

26.1. stabileşte etapele procedurale, calendarul orientativ al investigaţiei, metodele de colectare a informaţiilor, persoanele care urmează să fie audiate, documentele şi mijloacele de probă ce vor fi analizate, precum şi responsabilităţile fiecărui membru al comisiei;

26.2. convoacă, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data emiterii ordinului de desemnare, persoana vizată şi persoana reclamată, în vederea audierii, asigurând desfăşurarea discuţiilor într-un cadru confidenţial, imparţial şi lipsit de presiuni;

26.3. audiază martorii indicaţi în sesizare sau identificaţi ulterior, consemnând declaraţiile acestora;

26.4. examinează toate documentele, datele şi mijloacele de probă puse la dispoziţie de părţi sau obţinute legal în cadrul procedurii, evaluând relevanţa, autenticitatea şi credibilitatea acestora;

26.5. garantează respectarea dreptului la apărare al tuturor părţilor implicate, oferindu-le posibilitatea de a prezenta explicaţii, de a depune probe, de a propune martori şi de a primi informaţii corespunzătoare despre stadiul procedurii.

27. Părţile implicate au dreptul de a fi informate, în mod clar, complet şi în timp util, cu privire la toate etapele procedurii de investigare a cazului, la drepturile procedurale de care beneficiază şi la obligaţiile ce le revin pe întreaga durată a desfăşurării investigaţiei.

28. Toate informaţiile, datele cu caracter personal şi identităţile persoanelor implicate sunt supuse obligaţiei de confidenţialitate, accesul la acestea fiind permis exclusiv persoanelor autorizate, potrivit procedurilor interne şi legislaţiei aplicabile.

29. Obligaţia de a respecta caracterul confidenţial al procedurii de investigare şi de a proteja datele cu caracter personal şi identitatea persoanelor implicate le revine tuturor persoanelor participante la această procedură, inclusiv membrilor comisiilor de investigare, martorilor, persoanelor desemnate să preia sesizările, precum şi oricărei alte persoane care, prin natura atribuţiilor sau implicării, are acces la astfel de informaţii. Încălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea în condiţiile prevăzute de lege.

30. Persoana desemnată pentru investigarea cazului sau, după caz, comisia de investigare evaluează probele potrivit principiilor obiectivităţii, imparţialităţii şi proporţionalităţii, ţinând cont de circumstanţele concrete ale fiecărui caz şi de standardele aplicabile în materia prevenirii şi combaterii violenţei şi/sau hărţuirii în muncă.

31. La finalizarea investigaţiei, persoana desemnată pentru investigarea cazului sau comisia de investigare întocmeşte un raport de constatare (conform modelului din anexa nr.4).

32. Raportul de constatare se elaborează în formă scrisă şi cuprinde următoarele:

32.1. datele de identificare ale persoanei desemnate pentru investigarea cazului sau, după caz, ale membrilor comisiei de investigare;

32.2. obiectul sesizării;

32.3. situaţia de fapt stabilită;

32.4. mijloacele de probă administrate;

32.5. analiza şi evaluarea probelor;

32.6. concluziile formulate;

32.7. propunerile de măsuri;

32.8. data şi locul întocmirii;

32.9. semnăturile persoanei desemnate sau ale membrilor comisiei.

33. Raportul de constatare se transmite conducătorului autorităţii publice în termen de cel mult trei zile lucrătoare de la finalizarea investigaţiei.

34. În funcţie de concluziile procedurii de investigare incluse în raport, conducătorul autorităţii publice dispune, prin ordin, măsurile necesare, acestea putând consta, după caz, în:

34.1. iniţierea procedurii disciplinare, în temeiul constatărilor rezultate din investigaţie, pentru aplicarea sancţiunilor corespunzătoare persoanei care a săvârşit fapta;

34.2. sesizarea autorităţilor competente, inclusiv a organelor de constatare a contravenţiilor sau de urmărire penală, atunci când există indicii că fapta poate întruni elementele constitutive ale unei contravenţii ori infracţiuni;

34.3. acordarea măsurilor necesare de sprijin persoanei vătămate, inclusiv prin aplicarea unor măsuri provizorii de protecţie, măsuri de restabilire a mediului de muncă sigur şi măsuri destinate prevenirii repetării unor situaţii similare;

34.4. orice alte măsuri adecvate impuse de circumstanţele concrete ale cazului, necesare pentru asigurarea unui mediu de muncă sigur, demn şi conform cerinţelor legale.

35. Sesizarea se examinează într-un termen rezonabil, care nu va depăşi 30 de zile de la data înregistrării acesteia. În cazuri justificate, termenul poate fi prelungit o singură dată, prin ordin motivat, pentru o perioadă de cel mult 15 zile, cu informarea părţilor implicate. Ordinul de prelungire a termenului se comunică persoanei vizate şi persoanei reclamate în termen de maximum trei zile lucrătoare de la emiterea acestuia, cu indicarea motivelor care justifică prelungirea. Desfăşurarea examinării sesizării şi curgerea termenelor prevăzute de prezentul punct se suspendă în cazul imposibilităţii audierii persoanei vizate din motive obiective, inclusiv aflarea acesteia în concediu de odihnă anual, concediu de studii sau concediu medical. În asemenea situaţii, examinarea sesizării se reia imediat după încetarea cauzei care a determinat suspendarea.

36. Autoritatea publică poate recurge, atunci când este necesar, la servicii de consultanţă externă specializată sau poate solicita sprijinul reprezentanţilor salariaţilor ori al autorităţilor competente, în vederea garantării caracterului imparţial, obiectiv şi conform cerinţelor legale al procedurii de investigare.

37. Conducătorul autorităţii publice dispune măsurile necesare şi asigură comunicarea soluţiilor către părţile implicate, în formă scrisă, în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii raportului. Ordinul emis poate fi contestat în condiţiile generale stabilite de legislaţie.

Capitolul IV

MĂSURILE PROVIZORII DE PROTECŢIE ÎN CADRUL

PROCEDURII DE INVESTIGARE A CAZURILOR

DE VIOLENŢĂ ŞI /SAU HĂRŢUIRE ÎN MUNCĂ

38. În situaţia în care, pe parcursul procedurii de raportare, investigare şi soluţionare a unui caz de violenţă şi/sau hărţuire în muncă, se constată existenţa unui risc iminent de vătămare, intimidare, presiune ori a oricăror alte consecinţe prejudiciabile pentru persoana vizată sau pentru alte persoane implicate, conducătorul autorităţii publice dispune măsuri provizorii de protecţie, corespunzătoare naturii şi circumstanţelor cazului.

39. Măsurile provizorii de protecţie pot fi aplicate pe întreaga durată a procedurii interne, de la momentul înregistrării sesizării şi până la comunicarea soluţiei finale, fiind dispuse cu respectarea principiilor legalităţii, proporţionalităţii, imparţialităţii şi protejării drepturilor tuturor părţilor implicate, având drept scop siguranţa şi integritatea persoanei vizate.

40. Măsurile provizorii de protecţie sunt stabilite în funcţie de natura, gravitatea şi complexitatea situaţiei investigate, pe baza evaluării riscurilor efectuate de persoana desemnată pentru investigarea cazului sau de comisia de investigare, şi sunt determinate de la caz la caz, în raport cu circumstanţele specifice ale fiecărei situaţii.

41. Aceste măsuri pot consta, fără a se limita la, în:

41.1. modificarea temporară a locului sau a programului de muncă al persoanei vizate, al persoanei reclamate ori al altor persoane implicate, atunci când această măsură contribuie la reducerea riscului de contact direct, de presiune, intimidare sau influenţare asupra procedurii;

41.2. restricţionarea, limitarea sau suspendarea interacţiunilor directe dintre părţile implicate, inclusiv prin stabilirea unor reguli clare de comunicare sau prin realizarea comunicării exclusiv prin intermediul persoanei ori al structurii desemnate pentru gestionarea interacţiunilor;

41.3. stabilirea temporară a unor sarcini, responsabilităţi sau spaţii de lucru distincte, în scopul protejării persoanei vizate şi al menţinerii unui mediu de lucru sigur, sănătos şi lipsit de violenţă şi/sau hărţuire;

41.4. acordarea, cu titlu de excepţie, la cererea persoanei vizate, a unui concediu plătit sau neplătit, în situaţiile în care această măsură constituie singura formă adecvată de protecţie;

41.5. orice alte măsuri prevăzute în politicile interne ale autorităţii publice necesare pentru prevenirea oricăror consecinţe prejudiciabile, pentru garantarea imparţialităţii procedurii şi pentru asigurarea unui mediu de lucru sigur, sănătos, demn şi lipsit de violenţă şi/sau hărţuire.

42. Măsurile provizorii de protecţie se dispun prin ordin al conducătorului autorităţii publice, la propunerea persoanei desemnate pentru investigarea cazului sau a comisiei de investigare ori, după caz, în urma constatării imediate a existenţei unui risc semnificativ pentru persoana vizată sau pentru alte persoane implicate.

43. Ordinul prin care se dispun măsurile provizorii cuprinde, în mod obligatoriu:

43.1. temeiul sesizării şi justificarea necesităţii aplicării măsurilor provizorii;

43.2. descrierea precisă şi detaliată a măsurilor dispuse;

43.3. durata de aplicare a acestora;

43.4. obligaţiile care le revin părţilor implicate pe durata aplicării măsurilor;

43.5. menţiunea privind posibilitatea de revizuire, modificare sau încetare anticipată a măsurilor, în funcţie de evoluţia situaţiei de fapt ori de noile informaţii apărute pe parcursul procedurii.

44. Ordinul privind aplicarea măsurilor provizorii de protecţie se aduce la cunoştinţa persoanei vizate sau a altor persoane implicate, sub semnătură sau prin orice altă modalitate care permite confirmarea recepţionării ori înştiinţării, în termen de trei zile lucrătoare de la data emiterii acestuia.

45. Măsurile provizorii de protecţie pot fi revizuite în orice moment, la iniţiativa conducătorului autorităţii publice, a persoanei desemnate, a comisiei de investigare sau la solicitarea justificată a persoanei vizate, în funcţie de evoluţia investigaţiei şi de noile informaţii apărute pe parcursul acesteia.

46. Revizuirea măsurilor provizorii poate consta în:

46.1. menţinerea măsurilor în forma iniţială;

46.2. modificarea sau completarea acestora;

46.3. înlocuirea cu alte măsuri mai adecvate circumstanţelor concrete ale cazului;

46.4. încetarea aplicării măsurilor, în situaţia în care riscurile au dispărut ori nu mai sunt justificate.

47. Încetarea aplicării măsurilor provizorii înainte de finalizarea procedurii este permisă doar în situaţia în care se constată că nu mai există riscuri pentru persoana vizată sau pentru alte persoane implicate.

48. Decizia de revizuire, modificare sau încetare a măsurilor provizorii se dispune prin ordin al conducătorului autorităţii publice şi se comunică în scris părţilor implicate, cu indicarea motivelor care au stat la baza acesteia, în termen de cel mult trei zile lucrătoare de la adoptarea deciziei.

Capitolul V

MONITORIZAREA, EVALUAREA ŞI RAPORTAREA APLICĂRII MĂSURILOR

PRIVIND PREVENIREA ŞI COMBATEREA VIOLENŢEI ŞI/SAU HĂRŢUIRII ÎN MUNCĂ

49. Autorităţile publice au obligaţia de a monitoriza aplicarea măsurilor şi procedurilor interne privind prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă, în vederea evaluării eficienţei acestora şi a identificării necesităţilor de actualizare, completare sau îmbunătăţire a politicilor şi mecanismelor instituite, cu scopul prevenirii apariţiei sau repetării unor astfel de fapte.

50. Monitorizarea se realizează periodic de către persoana responsabilă sau de către structura internă competentă, desemnată special în acest scop prin ordin al conducătorului autorităţii publice, care are atribuţia de a colecta, a centraliza şi a analiza datele relevante privind implementarea procedurilor interne, după cum urmează:

50.1. numărul sesizărilor depuse – evidenţierea sesizărilor înregistrate într-o anumită perioadă de referinţă, diferenţiate în funcţie de natura faptelor sesizate, momentul depunerii şi modalitatea de transmitere, în vederea identificării tendinţelor de raportare,

50.2. tipologia faptelor reclamate – clasificarea situaţiilor semnalate (hărţuire morală, hărţuire sexuală, violenţă fizică sau verbală etc.), în vederea identificării tendinţelor şi a zonelor cu risc ridicat;

50.3. măsurile dispuse şi eficienţa acestora – evaluarea măsurilor provizorii şi finale aplicate, precum şi a impactului acestora asupra protecţiei persoanelor vizate, a restabilirii unui mediu de lucru sigur şi sănătos şi a prevenirii unor situaţii similare;

50.4. durata procedurilor de investigare – analiza respectării termenelor procedurale şi identificarea întârzierilor sau a blocajelor intervenite în desfăşurarea investigaţiilor, inclusiv a cauzelor organizaţionale care au determinat apariţia acestora;

50.5. situaţiile de recidivă – identificarea cazurilor de repetare a faptelor, în vederea evaluării eficienţei măsurilor adoptate şi a necesităţii unor intervenţii suplimentare;

50.6. dificultăţile de aplicare a procedurilor – constatarea eventualelor obstacole de orice tip şi formularea recomandărilor de îmbunătăţire.

51. Persoana responsabilă sau structura desemnată elaborează anual un raport intern privind aplicarea măsurilor şi procedurilor, care se prezintă conducătorului autorităţii publice şi se utilizează pentru actualizarea politicilor interne.

52. Raportul anual se întocmeşte cu respectarea principiilor confidenţialităţii, fără a include date sau informaţii care ar putea conduce la identificarea persoanelor implicate în sesizări sau în procedurile de investigare.

53. Pe baza concluziilor şi a recomandărilor cuprinse în raportul anual, conducătorul autorităţii publice dispune, după caz, măsurile necesare de îmbunătăţire, care pot consta în:

53.1. actualizarea politicii interne privind prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă;

53.2. completarea şi clarificarea procedurilor interne aplicabile;

53.3. suplimentarea sau diversificarea programelor de instruire şi informare;

53.4. revizuirea şi consolidarea mecanismelor de protecţie şi sprijin pentru persoanele vizate.

Capitolul VI

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA PREVEDERILOR REGULAMENTULUI

54. Persoanele menţionate la punctul 3 au obligaţia de a respecta dispoziţiile acestuia, politicile interne ale autorităţii publice şi reglementările în vigoare. Încălcarea acestor obligaţii atrage răspunderea persoanelor vinovate, în condiţiile legii.

55. Răspunderea disciplinară a persoanelor încadrate în baza unui raport de serviciu sau a unui contract individual de muncă se angajează în condiţiile legislaţiei aplicabile raporturilor de muncă sau de serviciu, după caz, precum şi ale actelor interne ale autorităţii publice, cu respectarea garanţiilor procedurale şi a principiului proporţionalităţii sancţiunii.

56. La stabilirea sancţiunii disciplinare se au în vedere natura şi gravitatea faptei, circumstanţele săvârşirii acesteia, consecinţele produse, conduita anterioară a persoanei reclamate şi eventualele situaţii de recidivă.

57. În situaţia în care faptele săvârşite sunt susceptibile de a întruni elementele constitutive ale unei contravenţii sau ale unii infracţiuni, conducătorul autorităţii publice are obligaţia de a sesiza autorităţile competente, potrivit legii.

58. Persoanele care, prin faptele lor, cauzează prejudicii materiale sau morale persoanelor vizate, autorităţii publice sau altor persoane aflate în raporturi de muncă ori în raporturi legate nemijlocit de acestea pot fi obligate la repararea prejudiciilor, în condiţiile legii.

59. Aplicarea măsurilor şi sancţiunilor prevăzute de prezentul capitol nu exclude şi nu limitează exercitarea altor mijloace legale de apărare a drepturilor lezate, prevăzute de legislaţie, inclusiv dreptul persoanelor vizate de a se adresa instanţelor de judecată, Inspectoratului de Stat al Muncii, Consiliului pentru egalitate sau oricărei alte autorităţi competente.

Anexa nr.1

la Regulamentul privind aplicarea

prevederilor referitoare la prevenirea

şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în

muncă în autorităţile publice

[Antetul autorităţii publice]

POLITICA INTERNĂ

privind prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă

(model)

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Politica internă privind prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă (în continuare – Politică internă) este elaborată în temeiul Regulamentului privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.278/2026, în conformitate cu Codul muncii al Republicii Moldova nr.154/2003, cu legislaţia privind funcţia publică, legislaţia în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă, egalităţii de şanse, nediscriminării, protecţiei datelor cu caracter personal, precum şi cu alte reglementări aplicabile.

2. Prezenta Politică internă se aplică în cadrul [denumirea autorităţii] şi stabileşte:

2.1. principiile şi angajamentele instituţionale privind prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă;

2.2. măsurile de prevenire;

2.3. procedura de raportare, înregistrare, investigare şi soluţionare a cazurilor;

2.4. măsurile de protecţie şi sprijin;

2.5. responsabilităţile structurilor şi persoanelor implicate;

2.6. mecanismele de monitorizare şi actualizare.

3. Scopul prezentei Politici interne este prevenirea, descurajarea, identificarea, raportarea şi combaterea tuturor formelor de violenţă şi/sau hărţuire în muncă în cadrul [denumirea autorităţii], precum şi protejarea persoanelor vizate şi asigurarea unui mediu de muncă sigur, sănătos, demn şi lipsit de violenţă şi/sau hărţuire.

Capitolul II

PRINCIPIILE ŞI ANGAJAMENTELE INSTITUŢIONALE

4. [Autoritatea] îşi asumă următoarele principii şi angajamente instituţionale:

4.1. toleranţă zero faţă de orice formă de violenţă şi/sau hărţuire în muncă, indiferent de persoana care săvârşeşte fapta, de statutul acesteia sau de forma de manifestare a comportamentului;

4.2. respectarea demnităţii umane şi a integrităţii fizice, psihice şi profesionale a tuturor persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţii sau în legătură cu aceasta;

4.3. legalitate – toate măsurile, procedurile şi deciziile adoptate în temeiul prezentei Politici interne se întemeiază pe legislaţie şi pe prevederile Regulamentului privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.278/2026;

4.4. confidenţialitate – toate datele, informaţiile şi identitatea persoanelor implicate în procedura de sesizare, investigare sau aplicare a măsurilor de protecţie sunt protejate, accesul fiind permis doar persoanelor autorizate, potrivit legislaţiei şi procedurilor interne;

4.5. imparţialitate şi obiectivitate în gestionarea sesizărilor şi investigarea cazurilor, cu evitarea oricărui conflict de interese şi a oricărei aparenţe de părtinire;

4.6. garantarea dreptului la apărare şi la informare al tuturor părţilor implicate, prin asigurarea posibilităţii acestora de a formula puncte de vedere, de a prezenta probe şi de a beneficia de informaţii privind etapele şi rezultatul procedurii;

4.7. protecţia împotriva tratamentelor nefavorabile a persoanelor care formulează sesizări, sunt victime ale unor fapte de violenţă şi/sau hărţuire ori participă în calitate de martori sau persoane desemnate în cadrul procedurii interne, orice tratament nefavorabil legat de participarea la procedură fiind interzis;

4.8. proporţionalitate – măsurile de prevenire, protecţie şi sancţionare adoptate sunt adecvate naturii, circumstanţelor şi gravităţii faptelor constatate, precum şi riscurilor identificate;

4.9. prevenire activă – [autoritatea] se angajează să identifice din timp riscurile de violenţă şi/sau hărţuire, să adopte măsuri de prevenire şi să intervină prompt la primele semne care indică afectarea climatului organizaţional;

4.10. formare şi dezvoltare continuă – persoanele desemnate, membrii comisiilor de investigare şi conducătorii structurilor organizaţionale, precum şi celelalte persoane din cadrul autorităţii publice beneficiază de instruiri periodice în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şi/sau hărţuirii în muncă.

4.11. responsabilitatea conducerii – conducătorii [autorităţii] şi ai subdiviziunilor acesteia poartă răspundere pentru promovarea unui mediu de muncă sigur, sănătos şi demn şi pentru aplicarea efectivă a prezentei Politici interne;

4.12. transparenţă procedurală, în limitele confidenţialităţii – modul de raportare, investigare şi soluţionare a cazurilor de violenţă şi/sau hărţuire este cunoscut de personal, procedurile sunt clare şi previzibile, iar rezultatele sunt comunicate părţilor, cu protejarea datelor cu caracter personal;

4.13. răspundere şi asumare – orice încălcare a prevederilor prezentei Politici interne şi ale Regulamentului privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.278/2026, atrage răspunderea persoanelor vinovate, în condiţiile legii.

Capitolul III

MĂSURILE DE PREVENIRE

5. În vederea prevenirii violenţei şi/sau hărţuirii în muncă, [autoritatea] adoptă şi implementează, în mod sistematic, următoarele măsuri preventive:

5.1. elaborează, aprobă şi actualizează anual materiale informative (ghiduri, broşuri, afişe, note interne, instrucţiuni etc.) privind recunoaşterea, prevenirea şi raportarea formelor de violenţă şi/sau hărţuire şi se asigură că acestea sunt accesibile tuturor persoanelor vizate;

5.2. organizează, cel puţin o dată pe an, sesiuni de informare şi instruire obligatorii pentru personal, cu privire la drepturile, obligaţiile, procedurile interne şi măsurile de protecţie aplicabile în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şi hărţuirii în muncă;

5.3. integrează în programele de instruire pentru personalul nou-angajat un modul obligatoriu privind prevenirea şi combaterea violenţei şi hărţuirii în muncă, prezentat în primele 30 de zile de la angajare;

5.4. promovează o cultură organizaţională bazată pe respect reciproc, colaborare, integritate, comunicare nonviolentă, echitate şi responsabilitate profesională;

5.5. evaluează periodic, dar nu mai rar decât o dată pe an, riscurile de violenţă şi hărţuire în muncă la nivelul fiecărei structuri/subdiviziuni, prin:

5.5.1. analiza climatului organizaţional;

5.5.2. identificarea factorilor de risc (de ex.: suprasolicitare, conflicte persistente, dezechilibre de putere, deficienţe de comunicare etc.);

5.5.3. colectarea opiniei personalului prin instrumente anonime (chestionare, sondaje etc.);

5.5.4. elaborarea raportului intern privind riscurile identificate şi transmiterea acestuia conducătorului [autorităţii];

5.6. adoptă şi implementează măsuri de reducere a riscurilor identificate, care pot include reorganizarea sarcinilor, ajustarea fluxurilor de comunicare, redistribuirea responsabilităţilor, crearea unor mecanisme suplimentare de sprijin psihologic sau profesional;

5.7. instituie mecanisme de consiliere internă sau externă pentru prevenirea conflictelor, medierea situaţiilor tensionate şi îmbunătăţirea relaţiilor de muncă, la care personalul poate apela confidenţial;

5.8. asigură vizibilitatea şi accesibilitatea procedurilor de raportare, prin afişarea acestora în spaţii vizibile, publicarea pe paginile oficiale şi prin comunicări periodice.

6. Conducătorii de structuri organizatorice (şefi de direcţie/serviciu/birou etc.) au următoarele obligaţii specifice de prevenire:

6.1. să intervină prompt şi în mod proporţional atunci când observă sau primesc informaţii privind comportamente, tensiuni, conflicte sau situaţii susceptibile de a constitui violenţă, hărţuire sau risc de hărţuire, luând măsuri imediate pentru stoparea escaladării şi restrângerea eventualelor consecinţe;

6.2. să asigure un climat de lucru organizat, sigur, echilibrat şi lipsit de presiuni psihologice, intimidări, abuzuri de autoritate sau conduite ostile, prin menţinerea unei comunicări transparente, asigurarea unei distribuiri echitabile a sarcinilor, soluţionarea promptă a eventualelor conflicte profesionale şi prevenirea situaţiilor de suprasolicitare profesională;

6.3. să informeze de îndată persoana sau structura desemnată atunci când iau cunoştinţă, în orice mod, de posibilele situaţii de violenţă şi/sau hărţuire:

6.3.1. informarea se face în termen de maximum 24 de ore din momentul în care conducătorul de structură a luat cunoştinţă de situaţia semnalată;

6.3.2. în cazul unor situaţii urgente, conducătorul de structură poate solicita conducătorului [autorităţii] dispunerea de măsuri imediate de protecţie, chiar înainte de intervenţia persoanei/comisiei desemnate;

6.4. să colaboreze pe deplin cu persoana/comisia desemnată pentru investigarea cazurilor, inclusiv prin facilitarea accesului la documente, informaţii, spaţii şi personalul relevant;

6.5. să asigure, în cadrul echipei pe care o coordonează, respectarea prevederilor prezentei Politici interne şi să adopte măsurile necesare pentru prevenirea situaţiilor de violenţă şi hărţuire, în conformitate cu responsabilităţile care îi revin;

6.6. să monitorizeze interacţiunile profesionale din cadrul structurii pe care o conduc şi să raporteze periodic conducerii eventualele zone de vulnerabilitate sau risc.

Capitolul IV

PROCEDURA DE RAPORTARE ŞI DE INVESTIGARE

Secţiunea 1

Depunerea sesizării

7. Sesizările privind fapte susceptibile de a constitui violenţă şi/sau hărţuire în muncă se depun în formă scrisă, pe suport hârtie sau prin mijloace electronice, fiind semnate de persoana vizată ori de reprezentantul desemnat în condiţiile legii şi transmise persoanei sau structurii desemnate să le preia în cadrul autorităţii publice (conform modelului din anexa nr.2 la Regulamentul privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.278/2026). Sesizarea se consideră depusă la data înregistrării acesteia în registrul de evidenţă a sesizărilor privind cazurile de violenţă şi/sau hărţuire în muncă al [autorităţii].

8. Sesizarea trebuie să includă, pe cât posibil, datele de identificare ale persoanei vizate, datele persoanei reclamate, descrierea detaliată a faptelor, perioada şi locul în care acestea s-au produs, precum şi, după caz, indicarea martorilor şi a mijloacelor de probă disponibile.

Secţiunea a 2-a

Înregistrarea şi repartizarea sesizărilor

9. Persoana/structura desemnată:

9.1. înregistrează sesizarea în Registrul de evidenţă a sesizărilor privind violenţa şi/sau hărţuirea în muncă (conform modelului din anexa nr.3 la Regulamentul privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.278/2026) în aceeaşi zi sau cel târziu în prima zi lucrătoare următoare primirii;

9.2. verifică existenţa informaţiilor esenţiale necesare pentru demararea procedurii şi, în situaţia în care sesizarea este incompletă, solicită persoanei vizate clarificări sau completări în termen de cel mult trei zile lucrătoare de la data înregistrării.

10. În termen de cel mult trei zile lucrătoare de la înregistrarea sesizării complete, conducătorul [autorităţii]:

10.1. desemnează, prin ordin, o persoană responsabilă sau constituie o comisie de investigare, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.278/2026;

10.2. se asigură că persoana/comisia desemnată îndeplineşte condiţiile de competenţă, imparţialitate, lipsă a conflictului de interese şi confidenţialitate.

Secţiunea a 3-a

Desfăşurarea investigaţiei

11. Persoana desemnată pentru investigarea cazului sau, după caz, comisia de investigare exercită următoarele atribuţii:

11.1. stabileşte etapele procedurale, calendarul orientativ al investigaţiei, metodele de colectare a informaţiilor, persoanele care urmează a fi audiate, documentele şi mijloacele de probă ce vor fi analizate, precum şi responsabilităţile fiecărui membru al comisiei;

11.2. convoacă, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data emiterii ordinului de desemnare, persoana vizată şi persoana reclamată, în vederea audierii, asigurând desfăşurarea discuţiilor într-un cadru confidenţial, imparţial şi lipsit de presiuni;

11.3. audiază martorii indicaţi în sesizare sau identificaţi ulterior, consemnând declaraţiile acestora;

11.4. examinează toate documentele, datele şi mijloacele de probă puse la dispoziţie de părţi sau obţinute legal în cadrul procedurii, evaluând relevanţa, autenticitatea şi credibilitatea acestora;

11.5. garantează respectarea dreptului la apărare al tuturor părţilor implicate, oferindu-le posibilitatea de a prezenta explicaţii, de a depune probe, de a propune martori şi de a primi informaţii corespunzătoare despre stadiul procedurii.

12. Investigaţia se desfăşoară şi se finalizează într-un termen rezonabil, care nu poate depăşi 30 de zile, perioadă în care se realizează audierile, se administrează şi se analizează probele, precum şi se elaborează raportul de constatare.

13. În situaţia în care cazul prezintă un grad ridicat de complexitate sau există circumstanţe obiective care împiedică finalizarea procedurii în termenul prevăzut la punctul 12, termenul poate fi prelungit o singură dată, în mod justificat, cu cel mult 15 zile calendaristice, prin ordin motivat al conducătorului [autorităţii].

14. Ordinul de prelungire a termenului se comunică persoanei vizate şi persoanei reclamate în termen de maximum trei zile lucrătoare de la emiterea acestuia, cu indicarea motivelor care justifică prelungirea.

Secţiunea a 4-a

Raportul de constatare şi măsurile dispuse

15. La finalizarea investigaţiei, persoana desemnată sau comisia de investigare întocmeşte raportul de constatare, în conformitate cu modelul din anexa nr.4 la Regulamentul privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.278/2026.

16. Raportul de constatare se transmite conducătorului autorităţii publice în termen de cel mult trei zile lucrătoare de la finalizarea investigaţiei.

17. În funcţie de concluziile procedurii de investigare consemnate în raport, conducătorul autorităţii publice dispune măsurile necesare, care pot consta, după caz, în:

17.1. iniţierea procedurii disciplinare, în temeiul constatărilor rezultate în urma investigaţiei, pentru aplicarea sancţiunii disciplinare corespunzătoare persoanei care a săvârşit fapta;

17.2. sesizarea autorităţilor competente, inclusiv a organelor de constatare a contravenţiilor sau de urmărire penală, atunci când există indicii că întruneşte elementele constitutive ale unei contravenţii sau ale unei infracţiuni;

17.3. dispunerea măsurilor necesare de sprijin pentru persoana vătămată, inclusiv prin aplicarea unor măsuri provizorii de protecţie, a unor măsuri de restabilire a unui mediu de muncă sigur şi a unor măsuri destinate prevenirii repetării unor situaţii similare;

17.4. dispunerea oricăror alte măsuri adecvate, impuse de circumstanţele concrete ale cazului, necesare pentru asigurarea unui mediu de muncă sigur, demn şi conform cerinţelor legale.

18. Conducătorul autorităţii publice dispune măsurile necesare şi asigură comunicarea soluţiilor către părţile implicate, în formă scrisă, în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii raportului.

Capitolul V

MĂSURILE PROVIZORII DE PROTECŢIE

19. Pe durata procedurii interne de raportare, investigare şi soluţionare a cazurilor de violenţă şi/sau hărţuire în muncă, [autoritatea] poate dispune, în condiţiile prevăzute de Regulamentul privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.278/2026, măsuri provizorii de protecţie, menite să prevină apariţia unor consecinţe prejudiciabile şi să asigure desfăşurarea imparţială, obiectivă şi în condiţii de siguranţă a procedurii.

20. Măsurile provizorii de protecţie se dispun prin ordin al conducătorului [autorităţii]. Acestea se revizuiesc ori de câte ori intervin elemente noi în cauză, inclusiv apariţia unor probe suplimentare, modificarea nivelului de risc sau schimbarea situaţiei persoanei vizate. Măsurile încetează la dispariţia circumstanţelor care au justificat dispunerea acestora ori la finalizarea procedurii.

21. Lista măsurilor provizorii de protecţie se stabileşte de către fiecare autoritate publică, în cadrul politicilor interne, suplimentar faţă de măsurile prevăzute de Regulamentul privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.278/2026, în funcţie de specificul activităţii, structura organizatorică şi riscurile identificate la nivel instituţional.

Capitolul VI

RESPONSABILITĂŢILE INSTITUŢIONALE

22. Conducătorul [autorităţii] are următoarele responsabilităţi:

22.1. aprobă Politica internă şi documentele conexe (modelul de sesizare, registrul de evidenţă, modelul de raport);

22.2. desemnează persoanele/structurile responsabile şi persoanele/comisiile de investigare, prin ordin;

22.3. asigură organizarea şi desfăşurarea instruirilor periodice interne în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şi/sau hărţuirii în muncă;

22.4. monitorizează implementarea măsurilor dispuse în urma fiecărui caz;

22.5. monitorizează respectarea termenelor procedurale prevăzute în Regulamentul privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.278/2026 şi în prezenta Politică internă.

23. Persoana/structura desemnată are următoarele responsabilităţi:

23.1. asigură înregistrarea sesizărilor în registrul de evidenţă a sesizărilor;

23.2. păstrează şi arhivează documentele aferente procedurilor (sesizări, rapoarte, corespondenţă), cu respectarea normelor privind protecţia datelor şi a celor privind arhivarea;

23.3. oferă suport procedural persoanelor/comisiilor de investigare;

23.4. contribuie la elaborarea raportului anual privind aplicarea măsurilor şi procedurilor interne, în limita şi cu respectarea cadrului procedural prevăzut de Regulamentul privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.278/2026.

24. Persoanele desemnate/membrii comisiilor de investigare au următoarele responsabilităţi:

24.1. participă la instruirile specifice în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei şi/sau hărţuirii;

24.2. îşi desfăşoară activitatea cu imparţialitate, obiectivitate şi în lipsa oricărui conflict de interese;

24.3. respectă confidenţialitatea asupra datelor şi informaţiilor de care iau cunoştinţă;

24.4. respectă alte obligaţii prevăzute de Regulamentul privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.278/2026 şi de prezenta Politică internă.

Capitolul VII

MONITORIZAREA ŞI ACTUALIZAREA

25. Aplicarea prezentei Politici interne se monitorizează în mod continuu, prin colectarea şi analiza datelor prevăzute în Regulamentul privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.278/2026, inclusiv numărul sesizărilor formulate, tipologia faptelor semnalate, măsurile dispuse, durata procedurilor, situaţiile de recidivă şi dificultăţile întâmpinate în aplicarea procedurilor interne. În acest scop, anual se întocmeşte un raport intern, care se prezintă conducătorului [autorităţii] şi care conţine concluzii privind eficienţa măsurilor implementate, precum şi recomandări de îmbunătăţire la nivel instituţional.

26. Pe baza raportului anual şi, după caz, a recomandărilor formulate de către autorităţile de control, conducătorul [autorităţii] poate dispune actualizarea prezentei Politici interne, modificarea procedurilor interne, intensificarea măsurilor de instruire şi informare, precum şi adoptarea altor măsuri organizatorice necesare pentru asigurarea aplicării eficiente a cadrului intern de prevenire şi combatere a violenţei şi/sau hărţuirii în muncă.

27. Prezenta Politică internă se revizuieşte în mod obligatoriu în termen de cel mult şase luni de la orice modificare majoră a cadrului normativ relevant, precum şi ori de câte ori se constată, în mod repetat, deficienţe sau neclarităţi în aplicarea dispoziţiilor acesteia.

Capitolul VIII

APLICAREA ŞI INTRAREA ÎN VIGOARE A POLITICII INTERNE

28. Prezenta Politică internă intră în vigoare la data aprobării prin ordin al conducătorului [autorităţii] şi se aplică tuturor subiecţilor vizaţi, potrivit domeniului de reglementare.

29. [Autoritatea] are obligaţia de a asigura informarea tuturor subiecţilor vizaţi cu privire la prezenta Politică internă, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la aprobarea acesteia, prin modalităţi precum aducerea la cunoştinţă sub semnătură, transmiterea prin e-mail intern, confirmarea scrisă de luare la cunoştinţă, şedinţe sau instruiri dedicate, precum şi prin asigurarea accesului permanent la un exemplar tipărit şi/sau în format electronic.

30. Lipsa luării la cunoştinţă nu absolvă subiecţii de obligaţia respectării prevederilor prezentei Politicii interne, în condiţiile în care aceasta a fost publicată, afişată şi comunicată conform normelor legale.

31. Prevederile prezentei Politici interne se aplică coroborat cu Regulamentul privind aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.278/2026, şi nu pot fi interpretate sau aplicate în sensul restrângerii drepturilor şi garanţiilor prevăzute de acesta ori de legislaţie.

Anexa nr.2

la Regulamentul privind aplicarea

prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea

violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice

Anexa nr.3

la Regulamentul privind aplicarea

prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea

violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice

REGISTRU DE EVIDENŢĂ A SESIZĂRILOR

privind cazurile de violenţă şi/sau hărţuire în muncă

(model)

Anexa nr.4

la Regulamentul privind aplicarea

prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea

violenţei şi/sau hărţuirii în muncă în autorităţile publice