(1) Prezenta lege reglementează activităţile privind utilizarea, conservarea, ameliorarea, evaluarea capacităţii bioproductive şi protecţia solurilor în vederea asigurării utilizării durabile a acestora.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică de către deţinătorii de terenuri din categoria terenurilor cu destinaţie agricolă, indiferent de tipul de proprietate.

(3) Obiectul prezentei legi îl constituie stabilirea cadrului normativ unitar în vederea realizării unor măsuri şi acţiuni pentru:

a) prevenirea degradării solurilor şi a eventualelor impacturi negative asupra calităţii acestora în scopul evitării dereglării sau modificării funcţiilor lor ecologice şi al conservării patrimoniului pedologic;

b) prevenirea şi combaterea eroziunii solului (eoliană şi hidrică) pe terenurile agricole afectate de eroziunea de suprafaţă şi de adâncime;

c) punerea în aplicare a unor măsuri complexe de ameliorare a soloneţilor şi a solurilor salinizate–soloneţizate (automorfe, semihidromorfe, hidromorfe), precum şi a terenurilor agricole afectate de degradarea halomorfă;

d) refacerea terenurilor afectate de degradare ca urmare a deficitului sau a excesului de umiditate, a reducerii conţinutului de materie organică şi elemente nutritive, a reducerii biodiversităţii, a compactării, a deşertificării, a alunecărilor de teren şi refacerea terenurilor afectate de microorganisme (viruşi, bacterii şi fungi periculoşi);

e) conservarea şi sporirea fertilităţii solurilor în scopul utilizării durabile a acestora.

Articolul 2. Scopul legii

Prezenta lege are drept scop:

a) protejarea solului împotriva acţiunii apei şi a vântului (include un ansamblu de lucrări pentru prevenirea şi combaterea eroziunii solului);

b) identificarea zonelor de risc natural şi/sau antropic la deşertificare, compactare, destructurare, reducerea conţinutului de materie organică şi elemente nutritive, reducerea biodiversităţii, provocarea şi/sau intensificarea alunecărilor de teren, în vederea reducerii acestora;

c) reducerea sau atenuarea deficitului de umiditate (include irigarea terenurilor);

d) evacuarea excesului de umiditate în sol şi diminuarea acestuia (include organizarea hidrologică, desecarea şi drenarea terenului);

e) restabilirea solurilor (include lucrările de construcţie şi de exploatare a obiectelor hidrotehnice, lucrările de decopertare selectivă şi de copertare a terenurilor deteriorate sau degradate, precum şi lucrările de ameliorare a solurilor halomorfe şi sărăturate).

Articolul 3. Noţiuni

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

1. ameliorarea solului – ansamblu de măsuri şi lucrări aplicate pe terenurile degradate pentru îmbunătăţirea sănătăţii solului;

2. îmbunătăţiri funciare – ansamblu de lucrări tehnice de amenajare şi ameliorare efectuate pe un anumit teritoriu, al căror efect se menţine pe o perioadă lungă, cu scopul de a valorifica solurile neproductive sau de a creşte productivitatea solurilor slab productive;

3. calitatea solului – capacitatea solului de a-şi îndeplini funcţiile esenţiale în cadrul ecosistemelor, în special funcţia de a contribui la producţia vegetală, la asigurarea calităţii apelor şi a aerului, la protecţia sănătăţii omului şi a animalelor, precum şi la reproducerea extinsă a procesului pedogenetic şi la sporirea fertilităţii solurilor;

4. conservarea solului – ansamblu de măsuri destinate menţinerii sau îmbunătăţirii calităţii solului;

5. contaminarea solului – prezenţa în sol a unei substanţe sau a unui produs chimic într-o concentraţie care poate fi dăunătoare pentru sănătatea umană sau pentru mediu;

6. degradarea solului – impact negativ asupra proceselor pedologice, asupra funcţiilor şi serviciilor ecosistemice ale solului, care poate cauza daune, dezavantaje, incomodităţi considerabile pentru mediu şi societate;

7. descriptor al solului – parametru care caracterizează o proprietate fizică, chimică sau biologică a sănătăţii solului;

8. evaluarea sănătăţii solului – determinarea sănătăţii solului în baza măsurării sau a estimării unor descriptori ai solului;

9. fertilitatea solului – capacitatea solului de a satisface nevoile nutriţionale ale plantelor, de a oferi sistemelor radiculare suficient aer, căldură şi un mediu fizic, chimic şi biologic favorabil pentru creşterea şi dezvoltarea normală;

10. gestionarea resurselor de sol – ansamblu de activităţi care vizează evaluarea, utilizarea raţională, conservarea şi refacerea resurselor de sol;

11. protecţia solului – ansamblu de acţiuni şi măsuri destinate să prevină degradarea solului şi să contribuie la refacerea acestuia, care presupune un set de măsuri juridice, organizatorice, economice, tehnologice şi de altă natură, prin care să se asigure conservarea şi utilizarea raţională a solurilor;

12. resurse de sol – totalitatea solurilor, a factorilor şi a proceselor pedogenetice care pot fi utilizate de către om în scopul obţinerii producţiei vegetale şi al asigurării unui management durabil al componentelor mediului ambiant;

13. regenerare – activitate care vizează readucerea solului dintr-o stare degradată într-o stare bună de sănătate;

14. salinizare – proces de sporire a conţinutului de săruri uşor solubile în sol peste conţinutul normal (0,15%);

15. sănătatea solului – stare fizico-chimică şi biologică a solului, care determină capacitatea acestuia de a funcţiona ca un ecosistem viu şi dinamic şi care susţine plantele şi animalele;

16. sol – stratul superior al scoarţei terestre, situat între roca de bază şi suprafaţa terestră, care este compus din substanţe de origine minerală, materii organice, apă, aer şi organisme vii, având un profil pedogenetic, trăsături morfologice şi morfometrie corespunzătoare unui anumit tip de pedogeneză;

17. soloneţizare (alcalinizare) – proces de creştere a conţinutului de sodiu schimbabil în sol peste conţinutul normal (5%);

18. utilizare – modul de exploatare a terenurilor în scopuri agricole, forestiere sau în alte scopuri.

Articolul 4. Funcţiile solului

Solul are următoarele funcţii:

a) funcţia ecologică – solul reprezintă mediul fizic pentru dezvoltarea şi conservarea biodiversităţii acestuia;

b) funcţia socioeconomică – solul constituie o sursă de materii prime;

c) funcţia energetică – solul asigură acumularea de energie chimică şi transferul de substanţe şi energie între geosfere;

d) funcţia culturală/de arhivă – solul păstrează probe cu privire la istoria naturală şi istoria culturală a societăţii umane.

Articolul 5. Principiile generale de reglementare a relaţiilor privind utilizarea, conservarea şi protecţia solurilor

(1) Principiile generale de reglementare a relaţiilor privind utilizarea, conservarea şi protecţia solurilor prevăd utilizarea durabilă a solurilor, conservarea şi prevenirea degradării lor, precum şi îmbunătăţirea, restabilirea şi protecţia acestora.

(2) Principiile care stau la baza utilizării, conservării şi protecţiei solurilor se referă la:

a) rolul solului ca parte componentă a mediului geologic, ca factor vital al ecosistemelor terestre şi ca resursă naturală fundamentală;

b) importanţa solului ca mediu de viaţă pentru om, pentru plante şi animale, pentru conservarea biodiversităţii şi a rezervei genetice prezente în sol, precum şi la funcţia ecologică a solului;

c) asigurarea securităţii ecologice şi alimentare, precum şi a siguranţei alimentelor, a materiilor prime alimentare şi/sau furajere, prin menţinerea şi susţinerea calităţii solului;

d) asigurarea, pe termen lung, a contribuirii optime şi semnificative la produsul intern brut a agriculturii şi a silviculturii, precum şi a altor ramuri socioeconomice care utilizează solul;

e) menţinerea şi ameliorarea calităţii solului, la prevenirea degradării solului, la stoparea deşertificării, la îmbunătăţirea şi conservarea biodiversităţii solului şi la înlăturarea poluanţilor care periclitează calitatea solului, cu respectarea legislaţiei în domeniu;

f) dezvoltarea zonelor rurale în scopul utilizării durabile şi al gestionării eficiente a solurilor;

g) asigurarea participării şi a sprijinului direct al statului, al societăţii civile, al operatorilor economici şi al fiecărui cetăţean la elaborarea şi implementarea măsurilor şi a acţiunilor privind modul de utilizare, conservare şi protecţie a solurilor;

h) stimularea participării directe, cu aport propriu, a deţinătorilor şi a utilizatorilor de terenuri la implementarea măsurilor şi a acţiunilor privind modul de utilizare, conservare şi protecţie a solurilor;

i) elaborarea programelor, a planurilor şi a acţiunilor de interes naţional, regional şi local privind utilizarea, conservarea şi protecţia solurilor, în care statul are rolul de iniţiator sau cofinanţator;

j) elaborarea programelor, a planurilor şi a măsurilor de protecţie, de prevenire şi de reducere a impacturilor negative asupra solului la nivel naţional, regional şi local;

k) identificarea activităţilor antropice cu impact negativ asupra solului în toate ecosistemele şi a zonelor de risc natural;

l) educarea şi sensibilizarea societăţii civile cu privire la utilizarea, conservarea şi protecţia solurilor pentru protejarea sănătăţii umane şi asigurarea dezvoltării durabile;

m) dezvoltarea colaborării internaţionale în vederea asigurării realizării programelor naţionale de utilizare, conservare şi protecţie a solurilor, în conformitate cu standardele economice şi ecologice.

Capitolul II

OBLIGAŢIILE DEŢINĂTORILOR DE TEREN

Articolul 6. Obligaţiile deţinătorilor de terenuri agricole privind utilizarea, conservarea şi protecţia solurilor

(1) Deţinătorii de terenuri agricole au următoarele obligaţii privind utilizarea, conservarea şi protecţia solurilor:

a) să prevină degradarea solului şi să nu admită deteriorarea acestuia;

b) să asigure aplicarea unor măsuri speciale de conservare a pădurilor şi a fâşiilor forestiere cu funcţii de protecţie a solurilor, situate pe terenurile în pantă, cu risc şi/sau afectate de alunecări de teren şi eroziune;

c) să asigure utilizarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor în funcţie de capacitatea acestora de regenerare şi de protecţie, precum şi ameliorarea şi prevenirea degradării solului;

d) să sesizeze autorităţile administraţiei publice locale şi autorităţile responsabile de protecţia mediului cu privire la accidentele sau activităţile care afectează calitatea solului, în contextul gestionării şi protecţiei resurselor de sol;

e) să întreprindă măsuri de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole prietenoase mediului;

f) să menţină şi să îmbunătăţească fertilitatea solului şi alte proprietăţi utile ale acestuia prin implementarea asolamentelor fundamentate ştiinţific, prin administrarea raţională a îngrăşămintelor, prin aplicarea metodelor cruţătoare de prelucrare a solului, precum şi prin alte măsuri de utilizare raţională şi de protecţie a acestuia;

g) să utilizeze solul conform proiectelor de organizare şi de amenajare a teritoriului.

(2) Deţinătorii de terenuri agricole sunt obligaţi să întreprindă măsuri de protecţie a solului în conformitate cu prevederile art.64–71 din Codul funciar nr.22/2024.

Articolul 7. Obligaţiile deţinătorilor de terenuri cu destinaţie agricolă privind monitoringul solului

Deţinătorii de terenuri cu destinaţie agricolă, indiferent de tipul de proprietate, sunt obligaţi:

a) să asigure accesul la teren autorităţii administrative care implementează politicile în domeniul îmbunătăţirii funciare, al relaţiilor funciare şi al monitoringului funciar, precum şi instituţiei care desfăşoară activităţi de cercetare, inovare şi transfer tehnologic privind evaluarea, protecţia şi sporirea fertilităţii solurilor;

b) să acorde asistenţă persoanelor împuternicite cu drept de acces la teren pentru prelevarea probelor de sol, apă şi plante necesare pentru elucidarea problemelor privind starea calităţii solului;

c) să respecte măsurile recomandate de către autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor în domeniul îmbunătăţirii funciare, al relaţiilor funciare şi al monitoringului funciar, precum şi de către instituţia care desfăşoară activităţi de cercetare, inovare şi transfer tehnologic privind evaluarea, protecţia şi sporirea fertilităţii solurilor, în vederea îmbunătăţirii calităţii solului ca rezultat al monitoringului;

d) să suporte costurile pentru repararea prejudiciului cauzat resurselor de sol în cazul deteriorării sitului de monitoring, cu excepţia circumstanţelor care justifică neexecutarea obligaţiei.

Articolul 8. Particularităţile de reglementare a utilizării, conservării şi protecţiei solurilor

Efectuarea lucrărilor de protecţie şi de ameliorare a solului de către deţinătorii de terenuri cu destinaţie agricolă este asigurată, parţial sau în totalitate, în limita alocaţiilor bugetare de stat aprobate.

Capitolul III

COMPETENŢE ADMINISTRATIVE ÎN DOMENIUL UTILIZĂRII,

CONSERVĂRII ŞI PROTECŢIEI SOLURILOR

Articolul 9. Competenţa Guvernului

Guvernul asigură organizarea şi planificarea strategică, precum şi aprobă documentele de politici şi cadrul normativ privind utilizarea, conservarea şi protecţia solurilor.

Articolul 10. Competenţa Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare este organul central de specialitate al administraţiei publice care asigură elaborarea politicilor în domeniul îmbunătăţirii funciare (conservarea, ameliorarea şi sporirea fertilităţii solurilor) şi are următoarele competenţe:

a) elaborează politici privind utilizarea şi conservarea solului;

b) elaborează, în baza rezultatelor cercetărilor ştiinţifice, măsuri de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole;

c) elaborează şi monitorizează politicile în domeniul monitoringului calităţii solului.

Articolul 11. Competenţa Ministerului Mediului

Ministerul Mediului este organul central de specialitate al administraţiei publice care asigură realizarea politicilor în domeniul gestionării protecţiei solului şi are următoarele competenţe:

a) elaborează politici în domeniul gestionării durabile a protecţiei solului;

b) coordonează, monitorizează şi asigură implementarea şi controlul politicilor în domeniul gestionării durabile a protecţiei solului.

Articolul 12. Competenţa Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare

Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare este autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor în domeniul îmbunătăţirii funciare (conservarea, ameliorarea şi sporirea fertilităţii solurilor), al relaţiilor funciare, al cadastrului funciar şi al monitoringului funciar şi are următoarele competenţe:

a) asigură implementarea politicilor statului privind conservarea, ameliorarea şi sporirea fertilităţii solurilor;

b) promovează documentele de politici în domeniul conservării, ameliorării şi sporirii fertilităţii solurilor;

c) asigură realizarea monitoringului calităţii solului.

Articolul 13. Competenţa Agenţiei de Mediu

Agenţia de Mediu este autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor de protecţie a mediului şi are următoarele competenţe:

a) monitorizează starea şi calitatea solului şi evaluează parametrii critici pentru sănătatea solurilor agricole;

b) implementează şi aplică reglementările privind utilizarea fertilizanţilor, a pesticidelor şi a altor substanţe chimice, asigurând conformitatea cu standardele de mediu pentru prevenirea contaminării solului;

c) coordonează programele şi proiectele de ameliorare a solurilor, inclusiv refacerea terenurilor degradate, combaterea eroziunii şi implementarea tehnologiilor ecologice pentru sporirea fertilităţii solurilor;

d) evaluează impactul de mediu al proiectelor şi al activităţilor agricole, asigurând prevenirea efectelor adverse asupra calităţii solului şi a resurselor naturale.

Articolul 14. Competenţa Agenţiei "Moldsilva"

Agenţia "Moldsilva" este autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor în domeniul silviculturii şi cinegeticii şi are următoarele competenţe:

a) promovează măsurile de protecţie a solului prin împădurirea terenurilor;

b) promovează înfiinţarea şi reabilitarea fâşiilor forestiere de protecţie a câmpurilor şi a apelor.

Articolul 15. Competenţa Institutului Naţional de Cercetări Aplicative în Agricultură şi Medicină Veterinară

Institutul Naţional de Cercetări Aplicative în Agricultură şi Medicină Veterinară este instituţia care desfăşoară activităţi de cercetare, inovare şi transfer tehnologic privind evaluarea, protecţia şi sporirea fertilităţii solurilor şi care are următoarele competenţe:

a) asigură actualizarea studiilor pedologice de monitorizare sol-teren;

b) întocmeşte statistici şi elaborează propuneri de programe privind reabilitarea, refacerea şi amendarea solurilor în vederea îmbunătăţirii calităţii acestora;

c) realizează şi asigură funcţionarea sistemului naţional de supraveghere, evaluare, prognozare şi avertizare privind efectele ecologice şi economice asupra solului;

d) elaborează măsuri, programe şi proiecte destinate pentru îmbunătăţirea calităţii mediului şi a peisajului, precum şi pentru sănătatea solului;

e) întocmeşte şi actualizează anual baza de date la nivel naţional privind terenurile degradate şi zonele de risc la eroziune, exces sau deficit de umiditate, reducere a conţinutului de materie organică şi elemente nutritive, reducere a biodiversităţii, compactare, acidifiere, sodizare, alcalinizare şi deşertificare, în baza studiilor realizate;

f) elaborează studii pedologice şi agrochimice, realizează şi actualizează sistemele de monitorizare sol-teren pentru agricultură;

g) elaborează studiile agrochimice pentru utilizarea raţională, monitorizarea cantitativă şi calitativă a aplicării îngrăşămintelor minerale şi/sau organice, precum şi a aplicării amendamentelor de sol;

h) propune şi stabileşte, în baza studiilor ştiinţifice, măsurile şi lucrările necesare pentru protecţia şi ameliorarea terenurilor neproductive care pot fi amenajate în cadrul perimetrelor de ameliorare şi pot fi folosite pentru producţia agricolă, inclusiv pentru recuperarea pajiştilor permanente scoase din circuitul agricol, în condiţiile legii.

Articolul 16. Competenţa Inspectoratului pentru Protecţia Mediului

Inspectoratul pentru Protecţia Mediului este autoritatea administrativă responsabilă de efectuarea supravegherii şi controlului de stat în domeniul protecţiei mediului şi resurselor naturale, care are următoarele competenţe:

a) exercită controlul privind aplicarea măsurilor de ameliorare a solului, în baza reglementărilor tehnice de protecţie a solului, privind prevenirea degradării şi distrugerii învelişului de sol, precum şi a altor urmări negative cauzate de factorul natural şi/sau antropic, privind combaterea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren de către deţinătorii de terenuri;

b) exercită controlul asupra respectării de către deţinătorii de terenuri, indiferent de tipul de proprietate, a cerinţelor legislaţiei privind protecţia mediului şi a resurselor naturale, precum şi ale legislaţiei funciare, a standardelor şi normativelor referitoare la prevenirea şi lichidarea proceselor care provoacă degradarea şi poluarea resurselor funciare;

c) coordonează/avizează programele anuale şi pe termen lung de combatere a eroziunii solului, a alunecărilor de teren etc., precum şi de utilizare a îngrăşămintelor minerale, organice, a pesticidelor şi a altor produse şi substanţe nocive.

Articolul 17. Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întâi şi al doilea, precum şi ale celor de nivel special, în domeniul amenajării teritoriului

Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi şi al doilea, precum şi cele de nivel special au următoarele competenţe:

a) promovează practicile agricole sustenabile şi încurajează deţinătorii de terenuri să adopte metode de gestionare a solului care îmbunătăţesc fertilitatea acestuia;

b) examinează şi aprobă proiectele de organizare a teritoriului privind ameliorarea şi protecţia solului;

c) la solicitarea reprezentanţilor autorităţii administrative responsabile de efectuarea supravegherii şi controlului de stat în domeniul protecţiei mediului şi resurselor naturale, acordă sprijin în exercitarea atribuţiilor acestora.

Articolul 18. Competenţa subdiviziunilor pentru reglementarea de stat a regimului proprietăţii funciare din cadrul autorităţilor executive ale administraţiei publice locale de nivelul întâi şi al doilea, precum şi din cadrul celor de nivel special

Subdiviziunile pentru reglementarea de stat a regimului proprietăţii funciare din cadrul autorităţilor executive ale administraţiei publice locale de nivelul întâi şi al doilea, precum şi din cadrul celor de nivel special, au următoarele competenţe:

a) monitorizează procesul de reglementare a regimului proprietăţii funciare şi al resurselor de sol;

b) coordonează programele de ameliorare şi protecţie a solurilor terenurilor agricole;

c) participă la elaborarea proiectelor privind ameliorarea şi protecţia terenurilor agricole;

d) prezintă informaţii despre starea fondului funciar şi propuneri privind utilizarea raţională a resurselor de sol, precum şi informaţii despre monitoringul solului;

e) participă la întocmirea rapoartelor tehnice şi a recomandărilor privind constituirea perimetrelor de ameliorare (recuperarea terenurilor care, ca urmare a degradării şi poluării, şi-au pierdut parţial sau în totalitate capacitatea de producţie agricolă), în scopul sporirii fertilităţii şi protejării solului;

f) colaborează cu instituţii ştiinţifice specializate, organizaţii şi structuri interesate în vederea efectuării cercetărilor, precum şi pentru implementarea tehnologiilor moderne şi a practicilor privind utilizarea, conservarea şi protecţia solurilor;

g) participă la monitorizarea stării solurilor, la analiza eficacităţii măsurilor implementate, precum şi la ajustarea planurilor de ameliorare şi protecţie a solurilor;

h) evaluează acţiunile care trebuie întreprinse în cazul accidentelor cu impact poluant.

Capitolul IV

IDENTIFICAREA, INVESTIGAREA ŞI EVALUAREA ZONELOR

DE RISC NATURAL ŞI A TERENURILOR DEGRADATE

Articolul 19. Identificarea zonelor de risc natural şi a terenurilor degradate

(1) Autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor în domeniul îmbunătăţirii funciare, al relaţiilor funciare şi al monitoringului funciar, în colaborare cu autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor de protecţie a mediului, organizează şi coordonează activităţile de identificare a zonelor de risc (eroziune, alunecări de teren, inundaţii, secetă, reducere a biodiversităţii şi alte fenomene naturale care pot afecta calitatea solului).

(2) Zonele de risc la eroziune, exces sau deficit de umiditate, reducere a conţinutului de materie organică şi elemente nutritive, reducere a biodiversităţii, compactare, alcalinizare, acidifiere şi deşertificare sunt identificate şi prioritizate în funcţie de gradul de risc şi de necesitatea intervenţiei, iar datele sunt actualizate anual.

(3) Finanţarea activităţilor de investigare, evaluare şi identificare este asigurată de la bugetul de stat, prin bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale care le administrează, sau din fonduri externe nerambursabile, prin proiecte executate şi aprobate spre finanţare în conformitate cu regulile de implementare a fondurilor respective.

Articolul 20. Evaluarea terenurilor degradate

(1) Evaluarea terenurilor degradate se realizează prin studii de specialitate, care includ cercetări de teren şi de laborator, cu analize fizice, chimice, fizico-chimice şi biologice ale solului.

(2) Deţinătorii de terenuri colaborează cu autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor în domeniul îmbunătăţirii funciare, al relaţiilor funciare şi al monitoringului funciar, precum şi cu instituţia care desfăşoară activităţi de cercetare, inovare şi transfer tehnologic privind evaluarea, protecţia şi sporirea fertilităţii solurilor.

(3) Rezultatele evaluării se publică în Sistemul informaţional "Registrul solurilor Republicii Moldova" şi se păstrează în arhiva autorităţii administrative responsabile de implementarea politicilor în domeniul îmbunătăţirii funciare (conservarea, ameliorarea şi sporirea fertilităţii solurilor), al relaţiilor funciare, al cadastrului funciar şi al monitoringului funciar.

Articolul 21. Ameliorarea terenurilor degradate

În zonele de risc sporit, deţinătorii de terenuri implementează proiecte de îmbunătăţiri funciare pentru conservarea şi sporirea fertilităţii solurilor, prevenind procesele de degradare a acestora.

Articolul 22. Monitorizarea şi raportarea

(1) Responsabili de monitorizarea şi raportarea monitoringului solului sunt:

a) autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor de protecţie a mediului, care monitorizează continuu starea solurilor în zonele de risc;

b) autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor în domeniul îmbunătăţirii funciare, al relaţiilor funciare şi al monitoringului funciar, în colaborare cu instituţia care desfăşoară activităţi de cercetare, inovare şi transfer tehnologic privind evaluarea, protecţia şi sporirea fertilităţii solurilor, care monitorizează, prin intermediul siturilor de monitoring, schimbările calitative şi cantitative ale solurilor prin cercetări pedologice, agrochimice şi biologice necesare pentru aprecierea modificărilor produse în sol, elaborează prognozele cu privire la evoluţia calităţii solurilor, avertizează autorităţile interesate despre problemele care afectează resursele de sol şi furnizează date pentru intervenţii operative referitoare la starea calităţii solului şi la stabilirea tendinţelor de evoluţie a acesteia.

(2) Autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor de protecţie a mediului şi autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor în domeniul îmbunătăţirii funciare, al relaţiilor funciare şi al monitoringului funciar prezintă anual Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Ministerului Mediului, până la data de 1 februarie a anului următor de raportare, un raport privind totalitatea lucrărilor efectuate şi datele obţinute referitoare la starea calităţii solului.

(3) Pentru fiecare zonă de risc natural şi/sau antropic, identificată în cadrul perimetrului degradat, se elaborează o documentaţie specială, care conţine următoarele informaţii:

a) localizarea geografică a zonei de risc natural şi/sau antropic, precum şi a perimetrului degradat;

b) date privind clima şi precipitaţiile din zonă;

c) date privind biodiversitatea în zonă şi geologia zonei în care este constatată degradarea prin diverse procese;

d) date şi informaţii pedologice locale;

e) natura şi tipul degradării;

f) cauzele degradării;

g) evaluarea riscurilor;

h) programe de măsuri de restaurare specifice zonelor de risc natural şi/sau antropic identificate;

i) informaţii privind utilizarea terenurilor degradate în trecut, în prezent şi în viitor care urmează să constituie subiectul unui program de măsuri de restaurare;

j) obiectivele incluse în programele de măsuri prevăzute la lit.h), restricţiile impuse în zonele de risc natural şi/sau antropic, programele de protecţie şi de monitorizare necesare.

(4) Raportul prevăzut la alin.(2) trebuie să includă şi recomandări pentru îmbunătăţirea politicilor de conservare şi utilizare a solului, precum şi măsuri necesare pentru prevenirea degradării ulterioare.

Articolul 23. Evaluarea şi gestionarea zonelor de risc şi modul de investigare

Autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor în domeniul îmbunătăţirii funciare, al relaţiilor funciare şi al monitoringului funciar, în colaborare cu autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicilor de protecţie a mediului şi cu instituţia care desfăşoară activităţi de cercetare, inovare şi transfer tehnologic privind evaluarea, protecţia şi sporirea fertilităţii solurilor, în cazul în care dispune de date privind degradarea solului, elaborează măsuri pentru stabilirea valorii sau a gradului de degradare şi, după caz, determină mărimea prejudiciului cauzat resurselor de sol, precum şi a despăgubirii deţinătorilor de terenuri din zonele de risc.

Articolul 24. Cercetarea solurilor

(1) Evaluarea calităţii solului se efectuează în baza cercetărilor pedologice şi agrochimice, în conformitate cu Metodologia studiilor pedologice, elaborată de către instituţia care desfăşoară activităţi de cercetare, inovare şi transfer tehnologic privind evaluarea, protecţia şi sporirea fertilităţii solurilor şi aprobată de către Guvern, în scopul realizării monitoringului calităţii solului, al implementării proiectelor de îmbunătăţiri funciare, de organizare şi amenajare a teritoriului, precum şi pentru aplicarea măsurilor de conservare, prevenire şi combatere a proceselor de degradare a solului.

(2) Pe terenurile afectate de calamităţile naturale sau de activităţile socioeconomice, precum şi pe terenurile care necesită a fi ameliorate, cercetările pedologice se efectuează la solicitarea deţinătorilor de terenuri.

(3) Instituţiile care desfăşoară activităţi de cercetare, inovare şi transfer tehnologic privind evaluarea, protecţia şi sporirea fertilităţii solurilor asigură suportul ştiinţific pentru utilizarea durabilă, conservarea, protecţia şi ameliorarea resurselor de sol.

(4) Evidenţa datelor de monitorizare a solului se ţine în Sistemul informaţional "Registrul solurilor Republicii Moldova".

Capitolul V

CONTROLUL PRIVIND GESTIONAREA DURABILĂ

ŞI CALITATEA SOLULUI

Articolul 25. Controlul privind gestionarea durabilă a solurilor

Controlul privind gestionarea durabilă a solurilor se realizează de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, care este autoritatea administrativă responsabilă de efectuarea supravegherii şi controlului de stat în domeniul protecţiei mediului şi resurselor naturale.

Articolul 26. Proceduri de control

(1) Inspectoratul pentru Protecţia Mediului este autoritatea administrativă responsabilă de efectuarea supravegherii şi controlului de stat în domeniul protecţiei mediului şi resurselor naturale şi asigură efectuarea controalelor în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat.

(2) Inspectorii au dreptul de a investiga terenurile agricole şi de a solicita documentele relevante necesare pentru evaluarea gestionării solurilor.

(3) Deţinătorii de terenuri sunt obligaţi să prezinte informaţiile solicitate de către inspectori, în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat.

Articolul 27. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei privind utilizarea, conservarea şi protecţia solurilor

(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere civilă, contravenţională şi/sau penală, în condiţiile legii.

(2) Aplicarea sancţiunilor persoanelor fizice şi juridice pentru nerespectarea legislaţiei privind utilizarea, conservarea şi protecţia solurilor nu scuteşte persoanele fizice şi persoanele juridice respective de obligaţia de a repara prejudiciile cauzate solului.

(3) Mijloacele financiare obţinute ca urmare a aplicării amenzilor pentru nerespectarea legislaţiei privind utilizarea, conservarea şi protecţia solurilor se varsă la bugetul de stat şi se utilizează pentru restabilirea, ameliorarea şi sporirea fertilităţii solurilor.

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 28. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, va aduce actele sale normative în conformitate cu aceasta.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.303. Chişinău, 12 decembrie 2025.