304/17.03.2007 Hotărîre cu privire la aprobarea Programului Naţional de asigurare a securităţii ecologice pentru anii 2007-2015

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Programului Naţional de asigurare

a securităţii ecologice pentru anii 2007-2015

nr. 304  din  17.03.2007

 (în vigoare 30.03.2007) 

Monitorul Oficial nr.43-46 art.336 din 30.03.2007

* * *

În conformitate cu art.2 al Legii nr.1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător (Monitor, 1993, nr.10, art.283), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul Naţional de asigurare a securităţii ecologice pentru anii 2007-2015 (se anexează).

2. Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale vor elabora şi aproba, în termen de două luni, planuri de asigurare a securităţii ecologice departamentale şi locale şi vor prezenta, anual, începînd cu 2007, pînă la data de 25 septembrie, Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale informaţia privind implementarea prevederilor Programului Naţional de asigurare a securităţii ecologice pentru anii 2007-2015.

3. În baza analizei informaţiei transmise de organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale privind rezultatele implementării Programului nominalizat, Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale va prezenta Guvernului, către 30 noiembrie, informaţia sintetizată.

4. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr.447 din 17 aprilie 2003 “Cu privire la aprobarea Programului Naţional de asigurare a securităţii ecologice” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.77-79, art.471).

5. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Aparatului Guvernului.

 Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului

nr.304 din 17 martie 2007

  PROGRAMUL NAŢIONAL

de asigurare a securităţii ecologice pentru anii 2007-2015

I. Introducere

Securitatea ecologică este una dintre componentele de bază care contribuie esenţial la asigurarea securităţii generale a statului şi la dezvoltarea durabilă a acestuia.

Un loc important în politica statului îl ocupă soluţionarea problemelor de asigurare a securităţii ecologice, fapt confirmat de Constituţia Republicii Moldova (art.37), care garantează dreptul fiecărui om la un mediu înconjurător neprimejdios.

Securitatea ecologică este starea mediului înconjurător în care totalitatea cauzelor şi consecinţelor naturale şi ale activităţilor antropogene (de producţie, militare, comunicaţii, construcţii, ştiinţifice, informaţionale, de recreaţie, medico-biologice şi alte genuri, inclusiv acţiuni de prevenire a consecinţelor calamităţilor naturale şi situaţiilor excepţionale) exclud sau reduc la minimum schimbările ce conduc la degradarea ecosistemelor mediului şi impactului negativ asupra sănătăţii populaţiei.

Interacţiunea efectivă a politicii ecologice cu măsurile din domeniul securităţii în general, precum şi colaborarea în scopul protecţiei mediului înconjurător, contribuie la diminuarea impactului activităţilor economice, stimularea stabilităţii şi menţinerea echilibrului ecosistemelor naturale, extinderea dialogului politic şi credibilităţii între ţări şi regiuni.

Pentru asigurarea securităţii ecologice la nivel regional şi internaţional ţările europene au încheiat un şir de acorduri, tratate şi alte documente politice. Luînd în considerare multiplele probleme ecologice şi necesitatea rezolvării lor în comun, Organizaţia pentru Securitate şi Colaborare Europeană (OSCE), Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) şi Organizaţia Nord Atlantică (NATO) s-au unit sub egida Iniţiativei “Mediul şi securitatea” (ENVSEC). Republica Moldova a aderat la iniţiativa menţionată în 2005.

Programul Naţional de asigurare a securităţii ecologice pentru anii 2007-2015 (în continuare - Programul) a fost condiţionat de necesitatea:

prevenirii şi reducerii degradării resurselor naturale şi eficientizarea utilizării acestora;

menţinerii calităţii mediului ca factor ce asigură păstrarea sănătăţii şi calităţii vieţii;

creării unui sistem eficient de monitorizare, prevenire şi compensare a pagubelor cauzate de calamităţile naturale şi accidentele tehnogene;

ajustarea legislaţiei naţionale din domeniul protecţiei mediului şi utilizării durabile a resurselor naturale cu cerinţele directivelor Uniunii Europene;

colaborării avantajoase în cadrul Iniţiativei “Mediul şi Securitatea”;

perfectării bazei legale de reglementare a asigurării securităţii ecologice.

2. Scopul, obiectivele şi principiile de asigurare a securităţii ecologice

Scopul principal al Programului este asigurarea securităţii ecologice a statului prin diminuarea riscurilor ecologice, prevenirea impactului negativ asupra mediului înconjurător şi sănătăţii populaţiei, inclusiv în context transfrontalier, perfectarea bazei legislative şi sistemului instituţional etc.

Pentru atingerea scopurilor propuse este necesară realizarea următoarelor obiective:

perfectarea actelor legislative şi normative, inclusiv a standardelor naţionale, în conformitate cu cerinţele Directivelor Europene, convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

elaborarea şi realizarea măsurilor operative şi de lungă durată privind conservarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului, prevenirea şi diminuarea consecinţelor negative asupra acestuia;

prevenirea impactului negativ asupra mediului în context transfrontalier;

perfecţionarea sistemului de monitoring al calităţii componentelor de mediu şi elaborarea pronosticului;

optimizarea şi majorarea eficacităţii sistemului de control şi autorizare a utilizării resurselor naturale;

informarea şi conştientizarea publicului;

extinderea colaborării internaţionale în domeniul securităţii ecologice;

integrarea cerinţelor ecologice în strategiile de dezvoltare a sectoarelor economiei naţionale etc.

Activitatea practică de asigurare a securităţii ecologice se bazează pe principiile:

priorităţii securităţii vieţii şi sănătăţii populaţiei;

evaluării complexe a pericolului şi efectuarea măsurilor de prevenire a acestora;

durabilităţii ecosistemelor;

compensării obligatorii a prejudiciului cauzat mediului şi sănătăţii populaţiei de pe urma activităţilor economice;

evaluării obligatorii a impactului activităţii antropogene asupra mediului;

asigurării accesului publicului la informaţia de mediu şi participării acestuia la luarea deciziilor în problemele de mediu.

3. Componentele securităţii ecologice şi starea factorilor de mediu

Securitatea ecologică este asigurată de o multitudine de componente atît de origine antropogenă, cît şi de origine naturală, interacţiunea cărora poate influenţa dezvoltarea durabilă.

În calitate de componente ale securităţii ecologice servesc:

activităţile antropogene sectoriale - industrie, agricultură, transport, energetică, construcţii etc.;

acţiunile generale - poluarea internă şi transfrontalieră, inclusiv poluarea radioactivă, producerea deşeurilor;

procesele geologice şi hidrologice periculoase - cutremurele de pămînt, inundaţiile, surpările, ridicarea nivelului apelor freatice, procesele de tasare şi umflare a solului;

situaţiile excepţionale - alunecările de teren, accidentele industriale şi tehnogene;

măsurile organizatorice - măsurile concrete de asigurare a securităţii ecologice, monitoringul, controlul, licenţierea, sistemul de alarmă şi informare, cooperarea regională şi internaţională.

Securitatea ecologică, în mare măsură, este determinată şi de starea componentelor mediului înconjurător. Poluarea resurselor de apă, aerului atmosferic, diminuarea fertilităţii solului, poluarea transfrontalieră şi altele reprezintă un pericol pentru securitatea ecologică.

Este deosebit de îngrijorătoare în republică existenţa riscurilor pentru resursele acvatice, care au o importanţă deosebită pentru viaţa şi sănătatea populaţiei, pentru funcţionarea ecosistemelor şi reprezintă o condiţie indiscutabilă pentru dezvoltarea durabilă a economiei ţării şi securităţii statului.

Bazinul hidrografic al Republicii Moldova este reprezentat prin 3621 rîuri şi pîraie, inclusiv 7, cu lungimea de peste 100 km, 247 - de peste 10 km, 57 lacuri, cu suprafaţa oglinzii apei de 62,2 km², şi circa 3000 iazuri şi rezervoare de acumulare, cu un volum de 1,8 km³ şi suprafaţa oglinzii apei de 333 km². Cele mai mari rîuri care curg pe teritoriul ţării sînt Nistru şi Prut, cu un volum anual de scurgere de 13,6 km³ .

Republica dispune de peste 3500 de obiective acvatice artificiale şi naturale dintre care 82 au un volum de apă de peste 1 mil. m³ apă, cele mai mari fiind Costeşti-Stînca pe r.Prut (735 mil. m³ apă) şi Dubăsari pe r.Nistru (277,4 mil. m³ apă).

Monitorizarea calităţii apelor de suprafaţă se realizează la nivel naţional în 49 secţiuni ale 16 rîuri, 6 bazine acvatice şi 1 liman în baza a 43 ingredienţi. Lunar se efectuează observaţii după o serie de indicatori, cum ar fi: indicii fizico-chimici, elementele biogene, produsele petroliere, detergenţii anioni-activi, fenolii etc.

Pe parcursul anilor 2000-2005 calitatea apei rîurilor Nistru şi Prut a variat în limitele claselor de calitate “curată” şi “moderat poluată”, iar a rîurilor mici continuă să rămînă în limitele claselor “poluată” şi “extrem de poluată”.

În bazinele rîurilor Nistru şi Prut, pe teritoriul Ucrainei şi României sînt situate mai multe întreprinderi chimice, de extragere a resurselor naturale şi de prelucrare a produselor petroliere, care reprezintă potenţiale surse de poluare accidentală. Acest fapt cere iniţierea unei colaborări fructuoase cu ţările vecine în cadrul Iniţiativei “Mediul şi Securitatea”, în scopul elaborării şi implementării măsurilor comune de prevenire şi diminuare a poluării transfrontaliere.

Fiind situată geografic între ţări industriale, republica este poluată cu noxe prin transferul transfrontier. Concentraţia de fond a principalelor substanţe poluante în atmosferă este influenţată de transferul transfrontier de noxe.

Unul dintre resursele naturale importante ale ţării supus riscurilor este solul şi subsolul, degradarea şi poluarea căruia influenţează securitatea ecologică şi calitatea vieţii şi sănătăţii populaţiei.

În scopul executării prevederilor Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi, realizării Planului Naţional de Implementare a acestei Convenţii, Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei şi Planului de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană, în cadrul Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale se implementează proiectul “Managementul şi distrugerea stocurilor de poluanţi organici persistenţi (POP)” oferit Guvernului Republicii Moldova de Fondul Global de Mediu prin intermediul Băncii Mondiale. Proiectul prevede un şir de activităţi, inclusiv distrugerea tuturor stocurilor de pesticide din categoria poluanţilor organici persistenţi (1150 tone) şi a părţii majore de bifenili policloruraţi (BPC) (1060 tone de condensatoare electrice ce conţin BPC) în Franţa la întreprinderile Companiei TREDI S.A.

Practica ţărilor dezvoltate în domeniul gestionării deşeurilor este axată pe implementarea cerinţelor Directivelor UE.

Cerinţele Directivelor UE prevăd asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a mediului de la depozitarea deşeurilor, inclusiv diminuarea volumului de formare a deşeurilor în urma proceselor de producere. În acest context politica naţională de gestionare a deşeurilor trebuie să fie direcţionată spre diminuarea riscurilor de pe urma depozitării deşeurilor, inclusiv a reducerii esenţiale a numărului gunoiştilor existente, construite fără măsuri de protecţie a mediului şi înlocuirea lor cu depozite mari, centralizate de deşeuri care corespund cerinţelor Directivelor UE. Conform investigaţiilor efectuate de către experţii străini în cadrul proiectului TALES pentru Republica Moldova sînt necesare aproximativ 10-12 gunoişti mari în locul celor 1850 existente. În republică se fac abia primii paşi spre reformarea sistemului existent de gestionare a deşeurilor - depozitarea controlată, implementarea colectării separate a deşeurilor, salubrizarea teritoriilor etc.

Procesele de degradare a mediului înconjurător conduc la dispariţia unor taxoni din habitat, ceea ce constituie un risc important pentru regnul vegetal (5513 specii de plante, inclusiv plante superioare - 1989 specii, briofite (muşchi) - 157 specii, plante inferioare - 3524 specii (lichenofite - 124 specii, alge - 3400 specii), precum şi pentru stabilitatea ecosistemelor naturale ale ţării.

Multe specii de plante din ecosistemele ţării devin tot mai periclitate şi necesită protecţie de stat. În Cartea Roşie a Republicii Moldova (2000) sînt incluse 117 specii de plante: angiosperme - 81, gimnosperme - 1, pteridofite - 9, briofite - 10 şi licheni - 16.

Diversitatea regnului animal (461 specii de animale vertebrate şi 14339 specii de animale nevertebrate), de asemenea, este supusă riscurilor ecologice ca rezultat al activităţilor antropice, valorificării excesive a terenurilor agricole, reducerii suprafeţelor cu vegetaţie naturală. Aceste procese au provocat fragmentarea, limitarea ariilor naturale, înrăutăţirea condiţiilor de viaţă, limitarea ariilor de răspîndire a multor specii de animale, reducînd numărul lor sau provocînd dispariţia totală a unora din acestea. Una din cauzele diminuării numărului de specii cinegetice este braconajul. Ecosistmele forestiere oferă animalelor condiţii de viaţă mai sigure şi variate, însă fragmentarea pădurilor reduce posibilitatea de răspîndire a speciilor respective. Se atestă diminuarea sau chiar distrugerea faunei solului şi herpetofaunei prin arderea miriştilor, buruienilor, desţelenirea nejustificată, desecarea terenurilor umede, aplicarea neraţională a preparatelor chimice, distrugerea ecosistemelor naturale.

4. Informarea publicului şi participarea acestuia la luarea deciziilor

În Republica Moldova, în domeniul mediului, activează cca 450 organizaţii neguvernamentale, cu care Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale şi instituţiile subordonate acestuia colaborează permanent în baza unui Memorandum de colaborare. Conform acestui document atît Ministerul, cît şi ONG-urile se obligă să asigure transparenţa şi participarea largă a publicului la procesul decizional în domeniul protecţiei mediului.

În scopul informării şi conştientizării publicului sînt elaborate şi editate, anual, Raportul Naţional privind Starea Mediului în Republica Moldova, lunar, revistele “Mediul Ambiant” şi “Buletin ecologic”. Sînt difuzate permanent emisiuni radio şi TV cu tematică ecologică şi publicate materiale în ziarele centrale şi locale. Sistematic se organizează ore cu tematică ecologică, concursuri, victorine şi olimpiade ecologice. Pentru implementarea proiectelor de protecţie a mediului, anual, Ministerul susţine financiar ONG-urile.

În scopul asigurării securităţii ecologice este necesară consolidarea rolului societăţii civile la luarea deciziilor în acest domeniu. Activităţile următoare vor fi direcţionate spre perfectarea sistemului de informare a populaţiei despre calitatea mediului, atragerea publicului în procesul elaborării şi implementării documentelor strategice privind crearea condiţiilor de transparenţă a deciziilor luate.

O pondere deosebită la antrenarea populaţiei în realizarea activităţilor practice în domeniul protecţiei mediului îl are Concursul Republican “Cea mai verde, mai salubră şi mai amenajată localitate”, aflat la a 7-a ediţie.

5. Colaborarea regională şi internaţională în domeniul asigurării securităţi ecologice

Republica Moldova colaborează activ în domeniul protecţiei mediului şi utilizării durabile a resurselor naturale în cadrul organizaţiilor internaţionale, procesului “Un Mediu pentru Europa” şi “Sănătatea în relaţie cu Mediul”, convenţiilor internaţionale, acordurilor şi iniţiativelor. Guvernul a semnat acorduri în domeniul protecţiei mediului cu guvernele României şi Ucrainei, iar cu Guvernul Regatului Danemarcii - un memorandum de colaborare. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, de asemenea, a semnat un şir de acorduri de colaborare în acest domeniu cu ministerele de specialitate din Republica Polonă, Republica Italiană şi Republica Letonia.

În 2002 Moldova a aderat la Pactul de Stabilitate pentru ţările de Sud-Est a Europei. Moldova, de asemenea, este membru al Organizaţiei pentru Democraţie şi Dezvoltare Economică - GUAM (Georgia, Ucraina, Azerbaidjan, Moldova), scopul căreia este menţinerea păcii şi stabilităţii, dezvoltarea colaborării în problemele reglementării conflictelor şi altele.

La nivel regional, colaborarea în domeniul protecţiei mediului se bazează pe încheierea acordurilor bilaterale şi trilaterale cu România şi Ucraina. Aceste acorduri prevăd crearea grupurilor de lucru comune în scopul coordonării activităţilor în domeniul protecţiei resurselor piscicole şi reglementării pescuitului în rîurile Nistru şi Prut, protecţiei şi utilizării durabile a apelor transfrontiere şi colaborării în zonele ariilor naturale protejate, situate în Delta Dunării şi Prutul de Jos. Dezvoltarea colaborării regionale în cadrul Iniţiativei “Mediul şi Securitatea”, precum şi Iniţiativei Europene a Apelor care va fi direcţionată spre introducerea gestionării complexe a resurselor acvatice pe bazine, perfecţionarea monitoringului transfrontalier, sistemului de informare, elaborarea şi implementarea standardelor ecologice unice. Începînd cu anul 2006 Moldova a preluat preşedinţia în cadrul Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR), fapt ce va contribui la intensificarea relaţiilor de colaborare cu ţările din Bazinul Dunărean, precum şi atragerea investiţiilor străine în soluţionarea problemelor ecologice şi ameliorarea stării resurselor acvatice, biodiversităţii etc.

6. Sarcinile prioritare ale autorităţilor administraţiei publice

în asigurarea securităţii ecologice

Autorităţile administraţiei publice au următoarele sarcini în asigurarea securităţii ecologice:

realizarea obligaţiunilor internaţionale în domeniul protecţiei mediului, precum şi implementarea treptată a prevederilor programului şi altor strategii şi planuri de acţiuni naţionale, care direct sau indirect asigură securitatea ecologică a statului;

efectuarea controlului de stat şi departamental privind respectarea prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi utilizării durabile a resurselor naturale;

efectuarea monitoringului privind starea mediului înconjurător;

elaborarea şi realizarea planurilor de acţiuni departamentale şi locale privind asigurarea securităţii ecologice de către toate sectoarele economiei naţionale;

informarea şi atragerea publicului în rezolvarea problemelor ce ţin de asigurarea securităţii ecologice;

dezvoltarea cooperării transfrontiere la toate nivelurile în scopul realizării măsurilor de asigurare a monitoringului calităţii componentelor de mediu, adoptarea măsurilor comune privind prevenirea şi diminuarea impactului în cazul accidentelor tehnogene şi situaţiilor excepţionale.

[Cap.7 modificat prin Hot.Guv. nr.485 din 12.08.2009, în vigoare 14.08.2009]

[Cap.7 modificat prin Hot.Guv. nr.1508 din 31.12.2008, în vigoare 16.01.2009]