Hotărâre nr. 318 din 24.05.2023

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Avizului la proiectul de lege

pentru modificarea Codului de executare

al Republicii Moldova nr.443/2004

nr. 318  din  24.05.2023

 (în vigoare 02.06.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.182-185 art. 414 din 02.06.2023

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul la proiectul de lege pentru modificarea Codului de executare al Republicii Moldova nr.443/2004.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.318/2023

AVIZ

la proiectul de lege pentru modificarea Codului

de executare al Republicii Moldova nr.443/2004

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea Codului de executare al Republicii Moldova nr.443/2004, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.104 din 14 aprilie 2023) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

Sub aspectul intenţiei de reglementare, potrivit notei informative, proiectul a fost elaborat în scopul de a îmbunătăţi cadrul normativ prin prisma recomandărilor expuse de instituţiile naţionale şi internaţionale în domeniul respectării drepturilor omului, şi de a racorda prevederile Codului de executare al Republicii Moldova nr.443/2004 (în continuare – Cod de executare) la realităţile actuale, inclusiv în ceea ce priveşte condamnaţii la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

Prin proiect se propune revizuirea criteriilor de separare a condamnaţilor şi preveniţilor, armonizarea condiţiilor de realizare a dreptului la petiţionare a persoanelor condamnate, oferirea posibilităţii de acordare a întrevederilor de scurtă durată prin aplicaţii de videocoferinţă, scutirea condamnatului de suportarea cheltuielilor pentru întrevederea propriu-zisă, excluderea interdicţiei absolute de acordare a întrevederilor de lungă durată persoanelor care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă în regim iniţial, armonizarea procedurii actuale de ridicare a obiectelor şi substanţelor interzise, renunţarea la practica actuală de percepere a plăţilor pentru tratamentul automutilării, precum şi sancţionarea persoanelor pentru comiterea lor, extinderea posibilităţilor de a presta munci remunerate pentru persoanele care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă în regim comun şi/sau înlesnit, reconceptualizarea procedurii disciplinare, revizuirea termenului-limită de aflare a condamnatului la pedeapsa detenţiunii pe viaţă în regim iniţial, precum şi a termenului după care condamnatul poate fi transferat în regim înlesnit, unificarea reglementărilor privind termenul de adresare a demersului repetat pentru liberarea condiţionată de pedeapsă.

La art.I:

La pct.1:

Cu referire la modificarea art.205 alin.(1) prin excluderea lit.e), f) şi g), ce vizează criteriile de deţinere separată a condamnaţilor în penitenciare (condamnaţii la pedeapsa detenţiunii pe viaţă – de ceilalţi condamnaţi, condamnaţii pentru săvârşirea infracţiunii cu participaţie – de ceilalţi participanţi la aceeaşi infracţiune, şi condamnaţii transferaţi în regim iniţial de deţinere în calitate de sancţiune disciplinară – de condamnaţii aflaţi în regim iniţial pentru prima dată), luând în considerare potenţialitatea unor cazuri de risc, propunem completarea alin.(2) cu criteriul individualizării (la caz cuvintele "şi nediscriminării" se vor substitui cu textul " , nediscriminării şi individualizării), astfel încât administraţia penitenciarului să ţină cont de cazurile particulare în luarea deciziilor.

Referitor la dispoziţia de modificare a art.205 alin.(2), cuvintele "în final" se vor exclude, deoarece acestea sunt inutile. Completarea unui text sau alineat fără a specifica ordinea în care se inserează cuvintele semnifică, potrivit regulii generale de tehnică legislativă, completarea textului la sfârşitul acestuia.

De asemenea, la art.205 alin.(2), cuvintele "se reglementează" se vor substitui cu cuvintele "se stabilesc".

La pct.2:

La art.210¹ alin.(2), propunem următoarele:

1. În prima propoziţie, cuvintele "contul instituţiei sau" şi cuvintele "la un cost minim" se vor exclude.

Potrivit propunerii formulate de autorii proiectului, cheltuielile pentru exercitarea dreptului la petiţionare ar urma a fi suportate de instituţia penitenciară care asigură detenţia persoanei sau din cont propriu la un cost minim, nemijlocit de către petiţionar (deţinut).

Astfel, se conturează regula potrivit căreia instituţia penitenciară va acoperi cheltuielile respective, deşi în argumentarea introducerii acestei norme nu sunt specificate sursele de finanţare pentru aplicarea acesteia.

De asemenea, considerăm excesivă sarcina directă de a suporta costurile pentru exercitarea dreptului la petiţionare al deţinutului de către instituţia penitenciară. Mai cu seamă că norma, în propoziţia a doua, reglementează situaţia în care instituţia penitenciară ar putea contribui în acest sens. Respectiv, aportul instituţiei penitenciare urmează a se limita la situaţiile expres indicate în propoziţia a doua, fără a extinde această sarcină conform propunerilor formulate în prima propoziţie.

De asemenea, nu este clară formularea "la un cost minim", în condiţiile în care costurile pentru prestarea serviciilor poştale pentru expedierea unei petiţii se stabilesc prin alte acte normative, care excedă domeniul de reglementare al Codului de executare. Astfel, nu este clar cum va fi aplicată această modalitate de apreciere a preţului.

La fel, considerăm oportună clarificarea aspectului privind intrarea în vigoare a noilor reglementări privind cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului la petiţionare pentru categoriile de deţinuţi care, din motive neimputabile lor, nu au posibilităţi proprii. Precizăm faptul că asumarea cheltuielilor financiare în acest scop în decursul anului de gestiune este imposibilă, or finanţarea a fost efectuată în funcţie de necesităţile planificate, iar noile reglementări presupun cheltuieli suplimentare neplanificate.

2. În propoziţia a treia, cuvintele "şi costurile acesteia" urmează a fi excluse din considerentul că Administraţia Naţională a Penitenciarelor nu are competenţe funcţionale de a stabili tarife cu privire la serviciile poştale şi alte servicii inerente exercitării dreptului la petiţionare.

La art.210¹ alin.(4), cuvintele "organului de tutelă şi curatelă" se vor substitui cu cuvintele "autorităţii tutelare teritoriale" pentru a uniformiza terminologia utilizată în cadrul normativ ce vizează protecţia drepturilor copilului.

La pct.4:

Referitor la alin.(8), vă informăm că Ministerul Justiţiei promovează proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului penal al Republicii Moldova nr.985/2002 şi a Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008) înregistrat la Cancelaria de Stat cu numărul unic 533/MJ/2022, care prevede sancţionarea conform Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008 a transmiterii ilegale a unor obiecte sau substanţe interzise persoanelor deţinute în instituţiile penitenciare, dacă fapta nu constituie infracţiune. Totodată, se propune a se reflecta asupra opţiunii stabilirii de către ministrul justiţiei a procedurii de distrugere a obiectelor sau a substanţelor interzise depistate (observaţie valabilă şi pentru art.246 alin.(9) privind aprobarea procedurii disciplinare). Din acest considerent, propunem ca alin.(8) să fie expus în următoarea formulare:

"(8) Obiectele sau substanţele interzise depistate se ridică în conformitate Codul de procedură penală sau Codul contravenţional, dacă fapta nu constituie infracţiune, cu excepţia celor confecţionate sau preparate artizanal în cadrul instituţiei penitenciare, care se distrug conform procedurii stabilite prin ordin al ministrului justiţiei."

Prevederile alin.(8¹), cu care se propune completarea art.221¹, dublează prevederile alin.(9) al acestui articol. În acest sens, propunem reformularea alin.(9) şi excluderea din proiect a propunerii de completare a art.221¹ cu alin.(8¹).

La pct.6:

1. La propunerea de completare a art.232 alin.(4), cuvântul "printr-un" se va substitui cu cuvântul "prin".

2. Abrogarea alin.(5) al art.232, potrivit căruia "În temeiul hotărârii comisiei medicale specializate, condamnaţii bolnavi de tuberculoză, boli venerice, alcoolism, narcomanie sau toxicomanie sunt supuşi tratamentului obligatoriu", necesită argumentare în nota informativă, or excluderea unor astfel de norme ar îngrădi drepturile deţinuţilor la viaţă şi sănătate, care trebuie să fie garantate de stat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că măsurile de a supune tratamentului obligatoriu un condamnat, în cazul în care se poate demonstra necesitatea lor din punct de vedere medical pentru salvarea vieţii, nu trebuie considerate, în principiu, drept inumane şi degradante, cu condiţia că ele sunt însoţite de garanţii procedurale de protecţie împotriva caracterului arbitrar şi nu depăşesc nivelul minim de gravitate (Cauza Nevmerzhitsky c. Ucrainei, 2005).

Mai mult decât atât, supunerea unui tratament obligatoriu a condamnatului în temeiul hotărârii comisiei medicale se face nu pentru umilirea sau pedepsirea acestuia, ci pentru protecţia condamnatului şi prevenirea unor daune ireversibile (Cauza Ozgul c. Turciei, 2007).

Astfel, obligaţia de a proteja viaţa persoanelor private de libertate implică o obligaţie ireversibilă a autorităţilor de a le acorda asistenţa medicală necesară şi în termene proxime, pentru a le proteja viaţa şi sănătatea (Cauza Jasinskis c. Letoniei, 2010, § 60 şi Cauza Hilmioğlu c. Turciei (dec.), 2020, § 70).

Această prevedere urmăreşte nu doar să protejeze societatea de urmările grave pe care le au aceste boli, dar să protejeze şi persoanele bolnave înseşi. Cu atât mai mult acest tratament este necesar să fie obligatoriu în cazurile în care deţinutul a fost condamnat pentru o faptă săvârşită sub influenţa fie a băuturilor alcoolice, fie a unor substanţe interzise, fiind dependent de acestea şi reprezentând un risc social pentru persoanele din jur. Totodată, bolile care sunt transmisibile şi nu se tratează pun în pericol celelalte persoane care interacţionează cu persoanele bolnave (celelalte persoane deţinute, colaboratorii penitenciarelor etc.).

La pct.8, referitor la modificarea art.236¹, se propune completarea proiectului cu amendamente ce vizează alin.(2) după cum urmează:

"la alineatul (2):

cuvintele "şeful penitenciarului" se substituie cu cuvintele "directorul instituţiei penitenciare";

se completează cu următorul enunţ:

"Executarea ordinului de imputare se realizează conform reglementărilor aplicabile executării creanţelor băneşti bazate pe dispoziţii de drept public."

În sensul propunerii menţionate, precizăm faptul că, potrivit reglementărilor actuale, recuperarea prejudiciului cauzat la locul de detenţie din vina condamnatului se efectuează în baza ordinului de imputare emis de către directorul instituţiei penitenciare. Conform dispoziţiilor art.10 din Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116/2018, ordinul respectiv, în esenţă, este un "act administrativ", însă, subsumat cu prevederile art.2 alin.(3) lit.b) din acelaşi cod, nu poate fi asigurată executarea acestuia în corespundere cu dispoziţiile art.175-177 din Codul administrativ al Republicii Moldova nr.116/2018 şi ale Regulamentului privind procedura de executare a creanţelor băneşti bazate pe dispoziţii de drept public, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.618/2019. Prin urmare, acest fapt implică o procedură inutilă de adresare în instanţa de drept civil pentru obţinerea titlului executoriu.

La pct.9 şi 10 din proiectul de lege, atragem atenţia asupra faptului că propunerile înaintate de către autorii proiectului sunt contradictorii. Astfel, la art.245 alin.(1) din Codul de executare, autorii proiectului propun aplicarea măsurilor disciplinare în cazul în care condamnatul încalcă obligaţiile stabilite în Codul de executare. Concomitent, autorii proiectului propun abrogarea art.242¹ din Codul de executare, care prevede obligaţiile condamnaţilor stabilite în cod. Astfel, se consideră mai accesibilă şi previzibilă evidenţierea tuturor obligaţiilor condamnaţilor în conţinutul unui singur articol, motiv pentru care se va revizui amendamentul propus la pct.9.

Adiţional, din conţinutul art.245 alin.(1) din Codul de executare se vor exclude cuvintele "cu vinovăţie", ca fiind excedente.

Totodată, la art.245 alin.(3), cuvintele "bănuire rezonabilă" se vor substitui cu cuvintele "bănuială rezonabilă" (a se vedea art.6 din Codul de procedură penală nr.122/2003).

La pct.11:

La art.246 alin.(2), propunem ca după cuvintele ,,măsuri disciplinare" să se completeze cu cuvintele "în funcţie de gravitatea încălcării". Totodată, deşi se consideră binevenită reducerea termenelor de izolare disciplinară, stabilirea diferenţiată a acestora pentru condamnaţi maturi de sex feminin şi cei de sex masculin necesită o argumentare în nota informativă.

La art.246 alin.(4)-(7), propunem substituirea termenului "sancţiunea" cu termenul "măsura disciplinară", pentru a respecta terminologia utilizată în acest articol (observaţie valabilă şi pentru noua formulare a art.247).

La pct.13, dispoziţia de modificare se va indica după cum urmează:

"13. Articolele 247, 248 şi 248¹ vor avea următorul cuprins:".

În acest context, se va exclude textul "Articolul 248 va avea următorul cuprins:", precum şi numerotarea amendamentului ce vizează art.248¹.

La pct.15, se va revizui numerotarea alineatului propus spre completare, dat fiind că art.257 are doar trei alineate.

La art.II:

Suplimentar, în contextul propunerii de a renunţa la practica actuală de percepere a plăţilor pentru tratamentul automutilării, precum şi sancţionarea persoanelor pentru comiterea lor, precizăm că proiectul urmează a fi completat cu dispoziţii tranzitorii cu privire la acţiunile înaintate sau care se află la etapa de executare cu privire la perceperea acestor plăţi odată cu intrarea în vigoare a actului normativ. Astfel, se propune expunerea articolului II în următoarea formulare:

"Art.II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Sunt scutiţi de obligaţia de a restitui cheltuielile legate de tratamentul automutilării intenţionate persoanele care au comis acte de automutilare până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi nu au restituit aceste cheltuieli până la această dată.

(3) Instituţiile penitenciare:

a) vor renunţa la acţiunile civile aflate pe rolul instanţelor de judecată privind recuperarea cheltuielilor legate de tratamentul automutilării intenţionate de la persoanele care au comis acte de automutilare până la data intrării în vigoare a prezentei legi;

b) nu vor prezenta spre executare silită documentele executorii privind restituirea cheltuielilor legate de tratamentul automutilării intenţionate de la persoanele care au comis acte de automutilare până la data intrării în vigoare a prezentei legi;

c) vor înceta acţiunile de executare silită intentate împotriva persoanelor care au comis acte de automutilare până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) La încetarea acţiunilor de executare în derulare, conform prevederilor alin.(3) lit.c), debitorul este eliberat de achitarea creanţei neexecutate. Partea de creanţă şi taxa de stat care au fost executate până la data intrării în vigoare a prezentei legi nu se restituie.

(5) Persoanele care au comis acte de automutilare până la data intrării în vigoare a prezentei legi au obligaţia de a achita, personal, cheltuielile de judecată, onorariul avocaţilor, taxele şi spezele procedurii de executare pentru acţiunea încetată, suportate de executorul judecătoresc până la momentul încetării procedurii de executare. Onorariul executorului judecătoresc se calculează din creanţa real executată."

În nota informativă la proiect, autorii constată că propunerile înaintate nu implică cheltuieli suplimentare din contul bugetului de stat.

Totodată, analiza modificărilor propuse denotă că implementarea proiectului va avea impact asupra bugetului de stat, care în prezent nu poate fi estimat (a se vedea în acest sens art.210¹ alin.(2) şi art.213 din proiect).

Astfel, menţionăm că, potrivit prevederilor Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative, în compartimentul "Fundamentarea economico-financiară" din nota informativă trebuie să se descrie impactul economico-financiar, cu indicarea cheltuielilor (bugetare şi nebugetare) necesare pentru implementarea prevederilor noului act normativ şi, după caz, a veniturilor generate de noile reglementări.

Adiţional amendamentelor propuse de autorii proiectului, se propune completarea proiectului supus avizării cu următoarele modificări la Codul de executare:

1. "Articolul 175¹ se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

"(3) Alimentarea reţinuţilor se efectuează în conformitate cu prevederile actului normativ aprobat de către instituţiile care au în subordine izolatoare de detenţie provizorie."

2. "Se completează cu articolul 175² cu următorul cuprins:

Articolul 175². Drepturile persoanei reţinute

(1) Persoanei reţinute i se garantează:

a) dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante;

b) dreptul de a fi informat despre motivele reţinerii şi drepturile sale;

c) dreptul de a avea acces la asistenţă juridică;

d) dreptul de notificare a unei rude sau a unei alte persoane cu privire la reţinere şi detenţie;

e) dreptul la asistenţă medicală.

(2) Persoana reţinută are şi alte drepturi prevăzute de legislaţie."

Raţionamentul modificărilor precitate rezidă în faptul că, potrivit art.165 alin.(2) din Codul de executare, legislaţia execuţional-penală reglementează modul şi condiţiile executării pedepsei, determină mijloacele de corijare a condamnaţilor, stabileşte modul de executare a măsurilor de siguranţă şi preventive, având drept scop protecţia drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, precum şi acordarea de ajutor condamnaţilor la adaptarea lor socială.

Cu referire la domeniul detenţiei provizorii şi executarea reţinerii în izolatoarele de detenţie provizorie, art.175¹ din Codul de executare stabileşte că reţinerea de până la 72 de ore, ca măsură procesuală de constrângere, se asigură în izolatoarele de detenţie provizorie, cu excepţia reţinerii militarilor, care se efectuează în garnizoană sau în comenduirea militară a garnizoanei, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi a condiţiilor adecvate de deţinere.

De altfel, art.175¹ din Codul de executare este singura prevedere legală din legislaţia execuţional-penală care face referire la executarea reţinerii în izolatoarele de detenţie provizorie, respectarea drepturilor omului şi asigurarea condiţiilor adecvate de deţinere a persoanelor reţinute şi plasate în aceste instituţii.

Aici intervine şi problema reglementării situaţiei reţinuţilor de actele normative subordonate legii, adoptate pentru executarea prevederilor Codului de executare, cum ar fi Hotărârea Guvernului nr.609/2006 privind normele minime de alimentare zilnică şi obiecte de toaletă şi menaj ale deţinuţilor, care se referă la alimentarea condamnaţilor şi preveniţilor, persoanele reţinute ce se află în izolatoarele de detenţie provizorie reprezentând o altă categorie de subiecţi.

În acest sens, modificarea Codului de executare este justificată de reglementarea legislativă insuficientă şi incompletă a segmentului detenţiei provizorii, făcând abstracţie de persoanele deţinute în izolatoarele de detenţie provizorie ale Poliţiei, care sunt private de libertate şi se află în situaţie identică cu deţinuţii din instituţiile penitenciare sub acest aspect, deosebirile de tratament neavând nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. Din acest considerent, în proiectul de lege supus avizării se propune completarea Codului de executare cu art.175², care statuează drepturile reţinuţilor, acestea constituind garanţiile fundamentale împotriva torturii şi a altor rele tratamente.

3. "La articolul 181 alineatul (2):

cuvântul "administraţiei" se substituie cu cuvântul "conducerii", iar cuvintele "persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor ierarhic superioare" se substituie cu cuvintele "conducerii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor";

textul "iar în cazul preveniţilor – şi în baza hotărârii organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, în procedura cărora se află cauza" se exclude;

se completează cu textul "Cercul persoanelor care pot vizita preveniţii şi/sau condamnaţii a căror sentinţă nu este definitivă poate fi restrâns în baza hotărârii organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, în procedura cărora se află cauza penală. Hotărârea respectivă se notifică instituţiei penitenciare în care se deţine persoana sau Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor."

Amendarea normei în cauză rezultă din necesitatea de a eficientiza şi de a debirocratiza procedurile specifice acordării accesului în instituţia penitenciară, în special pentru situaţiile ce vizează persoanele în privinţa cărora a fost dispusă măsura preventivă – arestul preventiv.

Este de remarcat faptul că vizitarea acestei categorii de deţinuţi implică o procedură complexă şi anevoioasă, care nu corespunde testului de proporţionalitate dintre exercitarea dreptului şi scopul protejat. Or, interacţiunea cu prevenitul nu se rezumă doar la vizitarea acestuia de către rude sau membrii familiei, ci şi la contactul cu organele de drept care au în procedură anumite activităţi ce vizează persoana prevenitului. Astfel, spre exemplu, în cazul în care deţinutul este cercetat în două cauze penale în care are statut de prevenit, iar aceste cauze se află în gestiunea diferitor organe de urmărire penală, pentru efectuarea acţiunilor de urmărire penală este necesară solicitarea acordului organului de urmărire penală care a înaintat demersul de aplicare a măsurii preventive.

În acest context, menţionăm că restricţiile reprezintă excepţii de la regula generală şi, prin urmare, trebuie aplicate numai în circumstanţe limitate şi numai în măsura în care acest lucru este strict necesar şi proporţional în vederea îndeplinirii unui obiectiv bine definit. Ele trebuie să fie totuşi strict limitate în privinţa domeniului de aplicare şi a duratei de aplicare, cu posibilitatea revizuirii acestora.

Prin urmare, considerăm că mecanismul actual de autorizare a vizitelor preveniţilor trebuie inversat, în sensul în care prevenitul să aibă dreptul de a fi vizitat de orice persoană, cu excepţia celei cu care această vizită este expres interzisă de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, în procedura cărora se află cauza penală.

Reamintim că, în cauza Ostrovar contra Republicii Moldova (cererea nr.35207/03), s-a constatat violarea art.8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pentru că ingerinţa în dreptul reclamantului de a avea întrevederi cu soţia şi fiica sa nu respecta cerinţa cu privire la previzibilitate, deoarece nu indica cu o claritate rezonabilă scopul şi modalitatea de exercitare a discreţiei conferite autorităţilor publice cu privire la restricţiile la întrevederile deţinuţilor cu familia şi cu alte persoane şi că, prin urmare, ingerinţa invocată nu a fost "prevăzută de lege" (a se vedea §106-107).

În sensul celor expuse mai sus, Guvernul comunică susţinerea proiectului de lege pentru modificarea Codului de executare al Republicii Moldova nr.443/2004, cu luarea în considerare a obiecţiilor şi propunerilor de îmbunătăţire menţionate supra.