Hotărâre nr. 334 din 05.06.2025

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Metodologiei de evaluare

vizuală rapidă a clădirilor

nr. 334  din  05.06.2025

 (în vigoare 01.01.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 343-345 art. 406 din 03.07.2025

* * *

În temeiul art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, şi al art.277 lit.a) din Codul urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2024, nr.41-44, art.61), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Metodologia de evaluare vizuală rapidă a clădirilor (se anexează).

2. Prezenta hotărâre intră în vigoare la 1 ianuarie 2026.

Aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.334/2025

METODOLOGIA

de evaluare vizuală rapidă a clădirilor

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Metodologia de evaluare vizuală rapidă a clădirilor (în continuare – Metodologie) stabileşte normele pentru ierarhizarea clădirilor din punctul de vedere al riscului seismic, în vederea stabilirii priorităţii investiţiilor pentru punerea în siguranţă a clădirilor la acţiuni seismice.

2. Pentru punerea în siguranţă a clădirilor la acţiuni seismice se aplică o strategie bazată pe trei niveluri de evaluare a riscului seismic:

2.1. evaluarea riscului seismic la nivel naţional prin realizarea hărţilor de risc la acţiuni seismice la nivelul fiecărei regiuni (nord, centru, sud), pe baza unei metodologii unitare;

2.2. ierarhizarea clădirilor din punctul de vedere al riscului seismic la nivel de unitate administrativ-teritorială prin evaluare vizuală rapidă, pe baza prevederilor prezentei Metodologii;

2.3. stabilirea gradului de risc seismic la nivel individual prin evaluarea vulnerabilităţii seismice a clădirilor, prin expertizare tehnică de către un expert tehnic atestat pentru domeniul "Rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor", şi stabilirea măsurilor de intervenţie pentru punerea în siguranţă faţă de acţiunea seismică urmată de implementarea acestora.

3. Ierarhizarea clădirilor din punctul de vedere al riscului seismic la nivel de unitate administrativ-teritorială se face prin evaluare vizuală rapidă.

4. Evaluarea vizuală rapidă este o procedură de evaluare seismică simplă, fără analiză inginerească de detaliu, şi are la bază informaţii privind efectul cutremurelor din trecut asupra fondului construit, rezultatele cercetărilor din domeniul riscului seismic, evoluţia reglementărilor tehnice de proiectare seismică, evoluţia practicii de proiectare şi materialele de construcţie utilizate.

5. Prin evaluare vizuală rapidă, se stabileşte un nivel (punctaj) de prioritate pentru realizarea investiţiilor în vederea punerii în siguranţă a clădirilor faţă de acţiunea seismică. Punctajul este stabilit ţinând cont de caracteristicile de vulnerabilitate seismică a clădirilor, realizate conform sistemului de asigurare a calităţii în construcţii, precum şi conform practicii generale de construcţie de la data realizării acestora.

6. Evaluarea vizuală rapidă se realizează prioritar în unităţile administrativ-teritoriale situate în zonele cu risc seismic mai mare, în acord cu rezultatele evaluării riscului seismic la nivel naţional.

7. În cazul în care nu sunt disponibile hărţi de risc la acţiuni seismice la nivel naţional, elaborate pe baza unei metodologii unitare, evaluarea vizuală rapidă se realizează prioritar în unităţile administrativ-teritoriale caracterizate prin valori mai mari de proiectare ale acceleraţiilor orizontale, care descriu hazardul seismic în amplasament.

8. Evaluarea vizuală rapidă este o procedură ce ia în considerare un număr limitat de parametri care influenţează semnificativ riscul seismic asociat unei clădiri.

9. Evaluarea vizuală rapidă necesită colectarea informaţiilor prin inspecţia în teren a fiecărei clădiri care face obiectul acestei proceduri de către inspectori calificaţi, conform prevederilor prezentei Metodologii.

10. Gradul de încredere în rezultatele aplicării Metodologiei depinde de cantitatea şi acurateţea informaţiilor disponibile pentru inspector. Indisponibilitatea informaţiilor relevante sau gradul redus de încredere în informaţiile disponibile conduc la stabilirea unui nivel mai ridicat asociat vulnerabilităţi seismice potenţiale.

11. Informaţiile pentru realizarea evaluării vizuale rapide, conform prevederilor Metodologiei, sunt stabilite minimal, astfel încât inspecţia să se poată realiza de pe domeniul public, prin observarea clădirii dinspre exterior, fără a fi necesar accesul inspectorului în imobil, indiferent de forma de proprietate a acestuia.

12. Prin accesul inspectorului în imobil şi prin punerea la dispoziţia acestuia a unor informaţii tehnice relevante, creşte cantitatea şi precizia informaţiilor disponibile şi sporeşte gradul de încredere în rezultatele evaluării.

13. Pentru evaluarea vizuală rapidă a unei clădiri se pot folosi informaţii din baze de date privind fondul construit, aflate în administrarea autorităţilor publice centrale sau locale, sau alte informaţii din surse publice disponibile. În cazul utilizării imaginilor din surse publice, inspectorul verifică vizual exactitatea acestora în timpul inspecţiei în teren.

14. Evaluarea vizuală rapidă nu constituie evaluare seismică a clădirilor. Prin evaluare vizuală rapidă nu se poate stabili încadrarea clădirilor în clase de risc seismic.

15. Informaţiile obţinute prin aplicarea Metodologiei se colectează în format standardizat şi servesc la inventarierea fondului construit.

16. În cazul în care pentru o anumită clădire există o expertiză tehnică la acţiuni seismice, concluziile acesteia pot fi utilizate pentru a înlocui rezultatele evaluării vizuale rapide, conform prevederilor Metodologiei, la solicitarea beneficiarului expertizei tehnice.

17. Prezenta Metodologie se utilizează în cazul clădirilor publice şi a blocurilor locative, indiferent de forma de proprietate a acestora, având următoarele destinaţii şi moduri de folosinţă:

17.1. blocuri locative;

17.2. alte construcţii destinate locuirii în sensul Legii nr.75/2015 cu privire la locuinţe (case de locuit individuale, cămine, aziluri pentru bătrâni);

17.3. ocrotirea sănătăţii;

17.4. administrativă;

17.5. comerţ şi servicii;

17.6. educaţie;

17.7. activităţi culturale, sport, turism;

17.8. gospodărie comunală, energetică şi activităţi tehnico-edilitare;

17.9. alte funcţiuni specifice sistemului de protecţie civilă.

18. Prevederile Metodologiei pot fi aplicate de către autorităţile publice locale şi autorităţile de control, proprietarii construcţiilor şi specialiştii cu activitate în construcţii.

19. Prevederile Metodologiei pot fi aplicate în cazul clădirilor cu statut de monument istoric numai dacă acestea nu contravin conceptelor, abordărilor şi procedurilor cuprinse în documentele normative specifice acestei categorii de clădiri.

20. În sensul prezentei Metodologii, se definesc următoarele noţiuni:

20.1. amplasament – localizarea în teritoriu a unei activităţi, prin precizarea unei porţiuni de teren care urmează a fi organizată spaţial, corespunzător unei anumite funcţionalităţi;

20.2. clădire existent㠖 clădire la care s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor, inclusiv cele aflate în exploatare înainte de anul 1996;

20.3. consolidare – refacerea sau înnoirea oricărei componente structurale a unei clădiri cu scopul de a îmbunătăţi comportarea structurii la diferite tipuri de acţiuni;

20.4. diafragmă orizontal㠖 element structural care asigură angajarea solidară, coordonată a elementelor structurale verticale în preluarea forţelor seismice orizontale;

20.5. factor de cunoaştere – nivelul de cunoaştere a unei clădiri;

20.6. factor de penalizare – factorul în funcţie de care se stabileşte indicatorul de performanţă seismică a clădirii;

20.7. perete structural – element structural vertical care susţine alte elemente, la care raportul dimensiunilor laturilor secţiunii transversale este mai mare sau egal cu 4;

20.8. planşeu al unei clădiri – totalitate a elementelor structurale care separă două niveluri;

20.9. renovare major㠖 efectuare a lucrărilor de renovare în cadrul cărora costul total al renovării anvelopei clădirii sau al renovării sistemelor tehnice depăşeşte 25 % din valoarea de piaţă a clădirii, excluzând valoarea terenului pe care se află clădirea;

20.10. reparaţie – refacerea sau înnoirea oricărei componente degradate a unei clădiri, cu scopul de a obţine caracteristici similare celor anterioare degradării;

20.11. sistem structural tip pereţi – sistem structural în care pereţii structurali verticali, cuplaţi sau nu, preiau majoritatea încărcărilor verticale şi orizontale, contribuţia acestora la preluarea forţelor tăietoare la baza clădirii depăşind 65 % din forţa tăietoare de bază;

20.12. sistem structural tip cadru – sistem structural în care atât încărcările verticale, cât şi cele orizontale sunt preluate în principal de cadre spaţiale a căror contribuţie la preluarea forţei tăietoare la baza clădirii depăşeşte 65 % din forţa tăietoare de bază.

21. În prezenta Metodologie se utilizează următoarele unităţi de măsură:

21.1. pentru calcule sunt recomandate următoarele unităţi de măsură:

21.1.1. dimensiuni: m, mm;

21.1.2. acceleraţii: m/s²;

21.1.3. acceleraţie gravitaţională: g (9,81 m/s²).

21.2. pentru simboluri se recomandă următoarea unitate de măsură:

a_g – valoarea de proiectare a acceleraţiei orizontale a terenului.

Capitolul II

INFORMAŢIILE UTILIZATE

PENTRU EXAMINAREA VIZUALĂ RAPIDĂ A CLĂDIRILOR

22. Informaţiile relevante privind vulnerabilitatea seismică a clădirilor pentru aplicarea Metodologiei sunt stabilite minimal, astfel încât să poată fi colectate de la:

22.1. autorităţile administraţiei publice centrale sau locale;

22.2. inspecţia în teren a clădirii, prin observarea clădirii din exterior, fără a fi necesar accesul în imobil;

22.3 entităţile private, administratorii/gestionarii clădirilor.

23. Informaţiile relevante precizate în acest capitol se colectează în mod distinct pentru fiecare clădire care face obiectul evaluării vizuale rapide la nivel de unitate administrativ-teritorială.

24. Evaluarea vizuală rapidă a unui tronson dintr-o clădire constituită din două sau mai multe tronsoane învecinate, izolate între ele prin rosturi seismice care traversează întreaga suprastructură, se face independent de restul tronsoanelor.

25. O clădire constituită din două sau mai multe tronsoane învecinate, separate prin rosturi care nu traversează întreaga suprastructură, se evaluează vizual rapid în ansamblu.

Secţiunea 1
Caracteristici ale clădirii

26. Pentru luarea în considerare a vulnerabilităţii seismice potenţiale în evaluarea vizuală rapidă, pentru fiecare clădire se colectează informaţii despre:

26.1. numărul cadastral al clădirii;

26.2. suprafaţa construită şi suprafaţa construită desfăşurată a clădirii, în metri, fără zecimale;

26.3. numărul de etaje ale clădirii:

26.3.1. clădiri cu un singur etaj;

26.3.2. clădiri cu două sau trei etaje;

26.3.3. clădiri cu patru sau cinci etaje;

26.3.4. clădiri cu numărul de etaje cuprins între cinci şi opt;

26.3.5. clădiri cu numărul de etaje cuprins între opt şi douăsprezece;

26.3.6. clădiri cu mai mult de douăsprezece etaje;

26.4. tipul structurii clădirii;

26.5. perioada construirii;

26.6. forma clădirii în plan orizontal;

26.7. forma clădirii în plan vertical;

26.8. existenţa stâlpilor scurţi;

26.9. degradările structurale seismice.

27. Din punct de vedere al tipului structurii, pentru aplicarea Metodologiei, clădirile se clasifică în:

27.1. clădiri cu structura din zidărie nearmată şi planşee flexibile la acţiuni în planul lor – aceste clădiri au structura alcătuită din pereţi de zidărie simplă, realizată din cărămizi şi mortar, fără centuri sau stâlpişori de beton armat şi planşee de lemn sau compozite lemn-oţel;

27.2. clădiri cu structura din zidărie nearmată şi planşee rigide la acţiuni în planul lor – aceste clădiri au structura alcătuită din pereţi de zidărie simplă, realizată din cărămizi şi mortar, fără centuri sau stâlpişori de beton armat şi planşee de beton armat;

27.3. clădiri cu structura de zidărie confinată sau zidărie armată în rosturi – aceste clădiri au structura alcătuită din pereţi de zidărie încadraţi de stâlpişori şi centuri de beton armat sau armaţi în rosturi orizontale cu bare de oţel şi planşee de beton, inclusiv clădirile multietajate cu stâlpi şi grinzi de beton şi pereţi de zidărie, construite înainte de anul 1940;

27.4. clădiri cu structura în cadre de beton armat – aceste clădiri au structura alcătuită din stâlpi şi grinzi de beton armat, conectate rigid la noduri şi planşee de beton armat, iar pereţii de zidărie, dacă există, nu au rol structural;

27.5. clădiri cu structura cu pereţi structurali de beton armat – aceste clădiri au structura alcătuită din pereţi de beton armat, grinzi şi stâlpi de beton armat şi planşee de beton armat; cea mai mare parte a elementelor structurale sunt realizate din beton turnat la şantier, monolit;

27.6. clădiri cu structura realizată din panouri mari prefabricate din beton armat – aceste clădiri au structura alcătuită din pereţi şi plăci de beton armat, realizate prin turnarea betonului în fabrici de prefabricate, transportul şi montajul la şantier;

27.7. clădiri cu structura de beton armat cu parter flexibil – aceste clădiri au structura alcătuită din pereţi, stâlpi, grinzi şi plăci de beton armat; pereţii nu sunt continui, fiind rezemaţi la parter pe stâlpi de beton, fără a fi continui până la infrastructură sau fundaţii;

27.8. clădiri cu structura în cadre cu noduri rigide de oţel – aceste clădiri au structura alcătuită din stâlpi şi grinzi de oţel, conectate rigid la noduri, şi planşee de oţel sau compozite oţel-beton armat; pereţii de zidărie, dacă există, nu au rol structural;

27.9. clădiri cu structura în cadre contravântuite de oţel – aceste clădiri au structura alcătuită din stâlpi, grinzi şi contravântuiri (diagonale) de oţel şi planşee de oţel sau compozite oţel-beton armat;

27.10. clădiri cu structură duală de oţel – aceste clădiri au structura alcătuită din stâlpi şi grinzi de oţel, conectate rigid la noduri, contravântuiri (diagonale) de oţel situate în plan vertical şi planşee de oţel sau compozite oţel-beton armat;

27.11. clădiri cu structura de lemn – aceste clădiri au diferite soluţii structurale la care materialul structural principal este lemnul.

28. Din punct de vedere al perioadei construirii, pentru aplicarea prezentei Metodologii, clădirile se clasifică în:

28.1. clădiri construite înainte de anul 1963;

28.2. clădiri construite între anii 1964 şi 1969;

28.3. clădiri construite între anii 1970 şi 1981;

28.4. clădiri construite între anii 1982 şi 1990;

28.5 clădiri construite între anii 1991 şi 1995;

28.6. clădiri construite între anii 1996 şi 2020;

28.7. clădiri construite după anul 2021.

29. Perioadele relevante de construire, specificate la punctul 28, sunt stabilite în funcţie de evoluţia practicii de proiectare şi de construire a clădirilor şi, în special, în funcţie de evoluţia prevederilor reglementărilor tehnice naţionale de proiectare la acţiuni seismice.

30. În cazul clădirilor la care, ulterior datei construirii iniţiale, au fost realizate lucrări complete pentru punerea în siguranţă faţă de acţiunea seismică, pe baza sistemului legal de asigurare a calităţii în construcţii, perioada construirii se consideră perioada corespunzătoare implementării acestor lucrări.

31. Din punct de vedere al formei clădirii în plan orizontal, pentru aplicarea Metodologiei, clădirile se clasifică în:

31.1. clădiri regulate în plan orizontal – de formă cvasi-rectangulară sau circulară în plan orizontal;

31.2. clădiri neregulate în plan orizontal – de formă variată în plan orizontal.

32. La aprecierea formei clădirilor în plan orizontal, se ia în considerare forma clădirii la primul nivel suprateran.

33. Clădirile a căror formă în plan orizontal prezintă abateri de la o formă circulară sau dreptunghiulară predominantă se consideră regulate dacă:

33.1. aria cumulată a abaterilor este mai mică de 20 % din aria totală a clădirii în plan orizontal, la nivelul considerat;

33.2. aria fiecărei abateri este mai mică de 10 % din aria totală a clădirii în plan orizontal, la nivelul considerat.

34. Aria cumulată a abaterilor se determină ca valoarea absolută a diferenţei dintre aria clădirii în plan orizontal, la nivelul considerat, şi aria formei circulare sau dreptunghiulare predominante.

35. Balcoanele realizate cu grinzi sau plăci având schema statică de consolă (fixate împotriva rotirii la un singur capăt sau pe o singură latură) nu sunt luate în considerare la evaluarea formei clădirii în plan orizontal, dacă acestea nu sprijină elemente structurale sau pereţi nestructurali de închidere perimetrală a clădirii.

36. În cazul în care condiţiile prevăzute la punctul 33 nu sunt respectate cumulativ, clădirile se consideră neregulate în plan orizontal.

37. Informaţia privind forma clădirii se colectează prin inspecţia clădirii în teren sau prin extragerea informaţiilor din bazele de date ale autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale sau din alte baze de date publice puse la dispoziţie de către entităţi private.

38. Clădirile realizate cu baza izolată se consideră a fi regulate în plan orizontal, indiferent de forma acestora în plan orizontal.

39. Din punct de vedere al formei clădirii în plan vertical, pentru aplicarea prezentei Metodologii, clădirile se clasifică în:

39.1. clădiri regulate în plan vertical – de formă cvasi-rectangulară în plan vertical;

39.2. clădiri neregulate în plan vertical – de formă variată în plan vertical.

40. La stabilirea formei clădirilor în plan vertical, se ia în considerare forma supraterană a clădirii în planul vertical al faţadelor.

41. La stabilirea formei clădirilor în plan vertical, care au mai mult de cinci niveluri, nu se iau în considerare spaţiile tehnice anexe situate la ultimul nivel al clădirii, dacă aria acestora este mai mică de 20 % din aria totală a clădirii.

42. Clădirile a căror formă în plan vertical prezintă abateri de la o formă dreptunghiulară înfăşurătoare se consideră regulate dacă:

42.1. aria cumulată a abaterilor este mai mică de 20 % din aria totală a clădirii în planul vertical luat în considerare;

42.2. abaterile există numai la nivelurile superioare, având forma unor retrageri.

43. Aria cumulată a abaterilor se determină ca valoarea absolută a diferenţei dintre aria clădirii în planul vertical considerat şi aria formei dreptunghiulare înfăşurătoare.

44. Balcoanele realizate cu grinzi sau plăci având schema statică de consolă (fixate împotriva rotirii la un singur capăt sau pe o singură latură) nu se iau în considerare la evaluarea formei clădirii în plan vertical, dacă acestea nu sprijină elementele structurale sau pereţii nestructurali de închidere perimetrală a clădirii.

45. În cazul în care condiţiile prevăzute la punctul 42 nu sunt respectate cumulativ, clădirile se consideră neregulate în plan vertical.

46. Clădirile care au retrageri la nivelurile inferioare, faţă de forma dreptunghiulară înfăşurătoare, se consideră neregulate în plan vertical.

47. Această informaţie se colectează prin inspecţia clădirii în teren sau prin extragerea informaţiilor din bazele de date ale autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale sau din alte baze de date publice puse la dispoziţie de către entităţi private.

48. Clădirile realizate cu baza izolată se consideră a fi regulate în plan vertical, indiferent de forma acestora în plan vertical.

49. Din punct de vedere al existenţei stâlpilor scurţi, pentru aplicarea prezentei Metodologii, clădirile se clasifică în:

49.1. clădiri care sunt rezemate predominant pe stâlpi scurţi;

49.2. clădiri care nu sunt rezemate predominant pe stâlpi scurţi.

50. Prin stâlpi scurţi se înţeleg stâlpii la care raportul dintre înălţimea liberă şi dimensiunea secţiunii transversale (orizontale), în planul considerat, este mai mic decât 2,0.

51. Se consideră că structura este rezemată predominant pe stâlpi scurţi dacă aria orizontală totală a clădirii aferentă (care descarcă pe) stâlpilor scurţi este mai mare de 20 % din aria orizontală totală a clădirii. Verificarea se face prioritar la primul nivel al clădirii situat deasupra nivelului terenului amenajat.

52. Această informaţie se colectează prin inspecţia în teren a clădirii.

53. Din punct de vedere al existenţei degradărilor structurale seismice, pentru aplicarea prezentei Metodologii, clădirile se clasifică în:

53.1. clădiri care au avarii structurale seismice sistematice;

53.2. clădiri care nu au avarii structurale seismice sistematice.

54. Prin degradări structurale seismice se înţeleg:

54.1. pentru structurile de zidărie:

54.1.1. fisurile verticale în parapete, buiandrugi şi arce;

54.1.2. fisurile înclinate în parapete, buiandrugi şi arce;

54.1.3. fisurile înclinate în şpaleţi;

54.1.4. zdrobirea zidăriei provocată de concentrarea locală a eforturilor de compresiune, eventual cu expulzarea materialului;

54.1.5. fisurile orizontale la extremităţile şpaleţilor;

54.1.6. avariile la intersecţiile pereţilor, cu tendinţă de desprindere;

54.1.7. fisurile sau crăpăturile verticale la legăturile dintre pereţii perpendiculari;

54.1.8. expulzarea locală a zidăriei din elementele orizontale pe care se sprijină planşeele;

54.2. pentru structurile de beton armat:

54.2.1. fisurile înclinate în zonele critice ale grinzilor sau stâlpilor;

54.2.2. fisurile înclinate în pereţi;

54.2.3. fisurile normale în grinzi şi stâlpi, cu deschideri mai mari de 0,3 mm;

54.2.4. expulzarea stratului de acoperire cu beton în zonele critice ale elementelor structurale;

54.2.5. zdrobirea betonului din zonele critice ale stâlpilor, grinzilor sau pereţilor de beton;

54.2.6. flambajul armăturilor longitudinale;

54.2.7. fisurile care se dezvoltă în lungul barelor de armătură în zonele critice ale elementelor structurale;

54.2.8. fisurile şi deformaţiile remanente în zonele critice (zonele plastice) ale stâlpilor, pereţilor şi grinzilor;

54.2.9. fisurile longitudinale în elementele structurale solicitate la compresiune;

54.2.10. fracturile înclinate sau normale în zonele critice ale elementelor structurale;

54.2.11. deplasările remanente ale elementelor structurale;

54.2.12. abaterile de la verticalitate a structurii în ansamblu;

54.2.13. degradările locale cauzate de interacţiunea cu clădirile învecinate;

54.2.14. degradările severe ale componentelor nestructurale care interacţionează cu structura (fisuri, crăpături, deformaţii excesive);

54.2.15. fisurile în planşee cauzate de eforturi acţionând în planul lor;

54.2.16. degradările fundaţiilor sau ale terenului de fundare;

54.3. pentru structurile de oţel:

54.3.1. voalarea pereţilor secţiunii, fisurile şi ruperile parţiale în grinzi sau stâlpi;

54.3.2. deformaţiile pronunţate, voalarea, fisurile şi ruperile parţiale ale sudurilor, ruperile elementelor prinderii (şuruburi, gusee, rigidizări) la nodurile grindă-stâlp;

54.3.3. deformaţiile plastice severe, fisurile şi ruperile parţiale ale barelor sau ale elementelor din noduri;

54.3.4. flambajul, deformaţiile plastice, cedarea prinderilor la contravântuiri (diagonale);

54.3.5. deformaţiile excesive ale plăcii de bază, traverselor, precum şi deformaţiile excesive sau ruperea elementelor de prindere în fundaţii la baza stâlpilor;

54.3.6. fisurarea sau ruperea planşeelor, distrugerea prinderii plăcii din beton armat de structura metalică (smulgerea din conectori/ruperea conectorilor).

55. Se consideră că o structură are degradări seismice sistematice dacă sunt observate degradări de tipul celor prezentate la punctul 54 la mai mult de 5 % din elementele inspectate.

56. Această informaţie se colectează prin inspecţia în teren a clădirii.

57. În evaluarea vizuală rapidă, expunerea este cuantificată pe baza următoarelor informaţii:

57.1. funcţiunea curentă;

57.2. numărul de utilizatori;

57.3. valoarea patrimonială;

57.4. funcţiunea specifică în caz de dezastru sau calamitate naturală;

57.5. capacitatea de adăpostire temporară a persoanelor sinistrate în caz de dezastru sau calamitate naturală;

57.6. consecinţele asupra siguranţei publice, economice, sociale şi de mediu în cazul avarierii.

58. În aplicarea prezentei Metodologii, clădirile se clasifică, din perspectiva expunerii, în cinci clase de expunere, notate cu cifre romane de la I la V. Clasa I reprezintă clasa clădirilor cu expunerea cea mai mare. Clasa V reprezintă clasa clădirilor cu expunerea cea mai mică.

59. În cazul clădirilor alcătuite din mai multe tronsoane, cuantificarea expunerii se face independent pentru fiecare tronson.

60. Funcţiunea clădirii se referă la modul în care este aceasta utilizată în momentul evaluării. Categoria şi tipul clădirii se raportează la destinaţia ei actuală, aşa cum este ea constatată la momentul evaluării.

61. Din punct de vedere al funcţiunii curente, pentru aplicarea Metodologiei, clădirile se clasifică în:

61.1. clădiri rezidenţiale:

61.1.1. case de locuit individuale;

61.1.2. blocuri locative;

61.1.3. alte construcţii destinate locuirii în sensul Legii nr.75/2015 cu privire la locuinţe (cămine, aziluri pentru bătrâni);

61.2. clădiri civile:

61.2.1. clădiri pentru ocrotirea sănătăţii;

61.2.2. clădiri cu funcţiune administrativă şi de birouri;

61.2.3. clădiri pentru comerţ şi servicii;

61.2.4. clădiri pentru activităţi culturale, educaţie, culte, sport, turism, agrement;

61.3. clădiri cu funcţiuni tehnice şi economice:

61.3.1. clădiri pentru activităţi de producere şi pentru alte procese tehnologice;

61.3.2. clădiri pentru depozitare;

61.3.3. clădiri de gospodărie comunală, activităţi energetice şi tehnico-edilitare;

61.3.4. clădiri cu funcţiuni agricole;

61.4. clădiri cu funcţiuni speciale:

61.4.1. clădiri din sistemul de protecţie civilă;

61.4.2. clădiri din sistemul de siguranţă naţională.

Această informaţie se colectează din baze de date ale autorităţilor publice centrale sau locale sau, în lipsa acesteia, prin inspecţia clădirii în teren.

62. Din punct de vedere al numărului de utilizatori, pentru aplicarea prezentei Metodologii, clădirile se clasifică în:

62.1. clădiri cu număr mic de utilizatori, având până la 10 utilizatori în aria totală expusă;

62.2. clădiri cu număr mediu de utilizatori, având între 11 şi 100 de utilizatori în aria totală expusă;

62.3. clădiri cu număr mare de utilizatori, având între 101 şi 1000 de utilizatori în aria totală expusă;

62.4. clădiri cu număr foarte mare de utilizatori, având peste 1000 de utilizatori în aria totală expusă.

Această informaţie se colectează din bazele de date ale autorităţilor publice centrale sau locale, ale administratorilor clădirii sau, în lipsa acesteia, prin inspecţia clădirii în teren.

63. Prin utilizatori se înţelege numărul total de persoane permanente, temporare sau ocazionale care pot fi simultan în clădire.

64. Din perspectiva valorii patrimoniale, definite de regimul juridic de protecţie legal instituit asupra clădirii, din punctul de vedere al importanţei sale cultural-istorice, pentru aplicarea Metodologiei, clădirile se clasifică în:

64.1. monument istoric de importanţă naţională (grupa valorică A);

64.2. monument istoric de importanţă locală (grupa valorică B);

64.3. clădire cu valoare arhitecturală sau istorică;

64.4. clădire fără regim de protecţie individual, inclusă în ansamblu sau în sit clasat, în zonă construită protejată sau în zona de protecţie a unui alt monument istoric;

64.5. clădire obişnuită, fără valoare patrimonială definită.

65. Din punct de vedere al funcţiunii specifice, în caz de dezastru sau calamitate naturală, pentru aplicarea Metodologiei, clădirile se clasifică în:

65.1. clădiri a căror funcţiune se schimbă în caz de dezastru sau calamitate naturală, din funcţiunea curentă în funcţiune pentru asigurarea coordonării activităţilor
post-dezastru, îngrijire medicală a persoanelor rănite sau adăpostirea serviciilor de primă necesitate;

65.2. clădiri care îşi păstrează funcţiunea curentă şi în caz de dezastru sau calamitate naturală.

66. Din punct de vedere al capacităţii de adăpostire temporară a persoanelor sinistrate în caz de dezastru sau calamitate naturală, pentru aplicarea prezentei Metodologii, clădirile se clasifică în:

66.1. clădiri fără capacitate de cazare a persoanelor sinistrate;

66.2. clădiri cu capacitate de cazare a persoanelor sinistrate mai mică de 100 de persoane;

66.3. clădiri cu capacitate de cazare a persoanelor sinistrate mai mare de 100 de persoane.

67. Din punct de vedere al consecinţelor pentru siguranţa publică în caz de avariere majoră sau prăbuşire, pentru aplicarea Metodologiei, clădirile se clasifică în:

67.1. clădiri a căror avariere majoră sau prăbuşire are efect semnificativ asupra siguranţei publice, asupra contextului sau vieţii socio-economice, precum şi asupra mediului;

67.2. clădiri a căror avariere majoră sau prăbuşire nu are efect semnificativ asupra siguranţei publice, asupra contextului sau vieţii socio-economice, sau asupra mediului.

68. Consecinţele pentru siguranţa publică în caz de avariere majoră sau prăbuşire se stabilesc în funcţie de efectele negative preconizate.

69. La evaluarea efectelor negative preconizate, se ţine cont de efectele asupra siguranţei publice (alta decât cea a utilizatorilor clădirii, respectiv, de exemplu, avarierea sau distrugerea altor clădiri, punerea în pericol a utilizatorilor acestora sau a persoanelor din spaţiul public limitrof, blocarea unor căi de circulaţie adiacente, afectarea reţelelor de utilităţi expuse, punerea în pericol indirectă prin neîndeplinirea funcţiei de bază a clădirii etc.), asupra contextului sau vieţii socio-economice (pierderi de bunuri materiale, de mijloace fixe, de locuri de muncă etc.) sau asupra mediului (accidente de mediu, poluare sau contaminare de diferite tipuri, cauzată direct sau indirect, prin neîndeplinirea funcţiei de bază a clădirii etc.).

70. Seismicitatea amplasamentului este descrisă prin valorile de proiectare ale intensităţii seismice, în conformitate cu reglementarea tehnică MD SNiP II-7-81 Construcţia în zonele seismice.

71. În funcţie de modul de colectare a informaţiilor relevante şi de sursele utilizate, se definesc trei niveluri de cunoaştere:

71.1. cunoaştere normal㠖 informaţiile sunt colectate din baze de date publice, baze de date ale autorităţilor administraţiei publice şi prin inspecţia simplă a clădirii dinspre exterior, din amplasamente învecinate aflate în proprietate publică, în cazul clădirilor care nu au făcut obiectul reabilitării termice prin refacerea integrală a anvelopei clădirii;

71.2. cunoaştere limitat㠖 informaţiile sunt colectate din baze de date publice, baze de date ale autorităţilor administraţiei publice şi prin inspecţia simplă a clădirii dinspre exterior, din amplasamente învecinate care se află în proprietate publică, în cazul clădirilor care au făcut obiectul reabilitării termice prin refacerea integrală a anvelopei clădirii;

71.2. cunoaştere extins㠖 informaţiile sunt colectate din baze de date publice, baze de date ale autorităţilor administraţiei publice, cartea tehnică a construcţiei şi prin inspecţia simplă a clădirii dinspre exterior şi interior.

72. În cazul în care informaţiile colectate din bazele de date publice, din bazele de date ale administraţiilor publice şi prin inspecţia simplă a clădirii dinspre exterior, din amplasamente învecinate aflate în proprietate publică nu sunt suficiente pentru stabilirea tipului structurii clădirii, a perioadei construirii, a formelor clădirii în plan orizontal sau vertical, a existenţei stâlpilor scurţi sau a degradărilor structurale seismice, nivelul de cunoaştere este limitat.

Secţiunea a 2-a
Susceptibilitatea de degradare seismică

73. Susceptibilitatea de degradare seismică se stabileşte în funcţie de parametrii indicaţi la punctul 26.

74. Susceptibilitatea de degradare seismică este caracterizată numeric printr-un indicator de performanţă seismică aşteptată exprimat ca un număr natural, cu valori de la 1 la 100, în care 1 se atribuie unei clădiri cu susceptibilitatea de degradare seismică cea mai mare şi 100 se atribuie unei clădiri la care susceptibilitatea de degradare seismică este similară celei aşteptate pentru clădirile noi, realizate în acord cu sistemul legal de asigurare a calităţii în construcţii. Indicatorul de performanţă seismică aşteptată (în continuare – I_PS) se evaluează după formula:

I_PS = I_BS x F_PS1 x F_PS2 x F_PS3 x F_PS4 ,

unde:

I_BS – indicatorul de bază al performanţei seismice aşteptate;

F_PS1 – factorul de penalizare al susceptibilităţii care ţine seama de forma clădirii în plan orizontal;

F_PS2 – factorul de penalizare al susceptibilităţii care ţine seama de forma clădirii în plan vertical;

F_PS3 – factorul de penalizare al susceptibilităţii care ţine seama de existenţa stâlpilor scurţi;

F_PS4 – factorul de penalizare al susceptibilităţii care ţine seama de existenţa degradărilor seismice.

75. Indicatorul de bază al performanţei seismice aşteptate, I_BS, se stabileşte diferenţiat, în funcţie de tipul structurii, de perioada construirii şi de numărul de niveluri ale clădirii, astfel:

75.1. clădiri cu structura din zidărie nearmată şi planşee flexibile la acţiuni în planul lor (ZNAF):

Tabelul 1

Indicatorul de bază pentru clădiri ZNAF

75.2. clădiri cu structura din zidărie nearmată şi planşee rigide la acţiuni în planul lor (ZNAR):

Tabelul 2

Indicatorul de bază pentru clădiri ZNAR

75.3. clădiri cu structura de zidărie confinată sau zidărie armată în rosturi (ZC/ZA):

Tabelul 3

Indicatorul de bază pentru clădiri ZC/ZA

75.4. clădiri cu structura în cadre de beton armat (CBA):

Tabelul 4

Indicatorul de bază pentru clădiri CBA

75.5. clădiri cu structura cu pereţi structurali de beton armat (BA):

Tabelul 5

Indicatorul de bază pentru clădiri PBA

75.6. clădiri cu structura realizată din panouri mari prefabricate din beton armat (MBA):

Tabelul 6

Indicatorul de bază pentru clădiri PMBA

75.7. clădiri cu structura de beton armat cu parter flexibil (FBA):

Tabelul 7

Indicatorul de bază pentru clădiri PFBA

75.8. clădiri cu structura în cadre cu noduri rigide de oţel (CRO):

Tabelul 8

Indicatorul de bază pentru clădiri CRO

75.9. clădiri cu structura în cadre contravântuite de oţel (CCO):

Tabelul 9

Indicatorul de bază pentru clădiri CCO

75.10. clădiri cu structură duală de oţel (DO):

Tabelul 10

Indicatorul de bază pentru clădiri DO

75.11. clădiri cu structura de lemn (L):

Tabelul 11

Indicatorul de bază pentru clădiri L

Notă: Indicatorul de bază pentru clădiri cu structura realizată din bârne suprapuse se stabileşte de către specialistul atestat responsabil de supraveghere.

76. Factorul de penalizare care ţine seama de forma clădirii în plan orizontal, F_PS1, se alege astfel:

76.1. clădiri regulate în plan orizontal – 1,00;

76.2. clădiri neregulate în plan orizontal – 0,80.

77. Factorul de penalizare care ţine seama de forma clădirii în plan vertical, F_PS2, se alege astfel:

77.1. clădiri regulate în plan vertical – 1,00;

77.2. clădiri neregulate în plan vertical – 0,80.

78. Factorul de penalizare care ţine seama de existenţa stâlpilor scurţi, F_PS3, se alege astfel:

78.1. clădiri care nu sunt rezemate predominant pe stâlpi scurţi – 1,00;

78.2. clădiri care sunt rezemate predominant pe stâlpi scurţi – 0,70.

79. Factorul de penalizare care ţine seama de existenţa degradărilor seismice, F_PS4, se alege astfel:

79.1. clădiri care nu au degradări seismice sistematice – 1,00;

79.2. clădiri care au degradări seismice sistematice – 0,70.

80. În cazul în care, pentru o anumită clădire există o expertiză tehnică la acţiuni seismice, indicatorul de performanţă seismică aşteptată, I_PS, se poate considera egal cu valoarea minimă asociată celor trei indicatori R₁, R₂ şi R₃, stabiliţi prin expertiza tehnică, la solicitarea beneficiarului expertizei tehnice.

Secţiunea a 3-a
Expunerea

81. Indicatorul de expunere, I_E, se evaluează după formula:

I_E = I_BE x F_PE1 x F_PE2 x F_PE3 x F_PE4 x F_PE5 ,

unde:

I_BE – indicatorul de bază al expunerii;

F_PE1 – factorul de penalizare al expunerii care ţine seama de numărul de utilizatori;

F_PE2 – factorul de penalizare al expunerii care ţine seama de valoarea patrimonială;

F_PE3 – factorul de penalizare al expunerii care ţine seama de utilizarea în caz de dezastru sau calamitate naturală în coordonarea activităţilor post-dezastru, precum şi de îngrijirea medicală a persoanelor rănite;

F_PE4 – factorul de penalizare al expunerii care ţine seama de capacitatea de adăpostire temporară a persoanelor sinistrate în caz de dezastru sau calamitate naturală;

F_PE5 – factorul de penalizare al expunerii care ţine seama de consecinţele asupra siguranţei publice, economice, sociale şi de mediu în cazul avarierii.

82. Indicatorul de bază al expunerii, I_BE, se stabileşte diferenţiat, pentru fiecare tip de funcţiune curentă, conform prevederilor din tabelul 12.

Tabelul 12

Indicatorul de bază al expunerii

83. Factorul de penalizare care ţine seama de numărul de utilizatori, F_PE1, se stabileşte diferenţiat, conform prevederilor din tabelul 13.

Tabelul 13

Factorul de penalizare care ţine seama de numărul de utilizatori

84. Factorul de penalizare care ţine seama de valoarea patrimonială, F_PE2, se stabileşte diferenţiat, conform prevederilor din tabelul 14.

Tabelul 14

Factorul de penalizare care ţine seama de valoarea patrimonială

85. Factorul de penalizare care ţine seama de funcţiunea specifică în caz de dezastru sau calamitate naturală, F_PE3, se stabileşte diferenţiat, conform prevederilor din tabelul 15.

Tabelul 15

Factorul de penalizare care ţine seama de funcţiunea

specifică în caz de dezastru sau calamitate naturală

86. Factorul de penalizare care ţine seama de capacitatea de adăpostire temporară a persoanelor sinistrate în caz de dezastru sau calamitate naturală, F_PE4, se stabileşte diferenţiat, conform prevederilor din tabelul 16.

Tabelul 16

Factorul de penalizare care ţine seama de capacitatea de cazare
a persoanelor sinistrate în caz de dezastru sau calamitate naturală

87. Factorul de penalizare care ţine seama de consecinţele asupra siguranţei publice, economice, sociale şi de mediu în cazul avarierii, F_PE5, se stabileşte diferenţiat, conform prevederilor din tabelul 17.

Tabelul 17

Factorul de penalizare care ţine seama de consecinţele asupra

siguranţei publice, economice, sociale şi de mediu în cazul avarierii

Secţiunea a 4-a

Nivelul de cunoaştere

88. Nivelul de cunoaştere se caracterizează prin factorul de cunoaştere F_c, având următoarele valori:

88.1. pentru cunoaşterea extinsă, F_c = 1,00;

88.2. pentru cunoaşterea normală, F_c = 1,20;

88.3. pentru cunoaşterea limitată, F_c = 1,35.

89. În cazul în care indicatorul de performanţă seismică aşteptată, I_PS, se stabileşte pe baza unei expertize tehnice la acţiuni seismice, factorul de cunoaştere se consideră egal cu cel corespunzător cunoaşterii extinse.

Secţiunea a 5-a
Indicatorul de asigurare seismică

90. Riscul seismic asociat unei clădiri se caracterizează în mod convenţional printr-un indicator de asigurare seismică exprimat ca un număr natural, cu valori de la 1 la 100, în care 1 se atribuie unei clădiri cu risc seismic ridicat şi 100 se atribuie unei clădiri la care riscul seismic este similar celui aşteptat pentru o clădire nouă, realizată în acord cu sistemul legal de asigurare a calităţii în construcţii.

91. Indicatorul de asigurare seismică, I_AS, se evaluează conform formulei:

I_AS = I_PS/F_c

unde:

I_PS – indicatorul privind performanţa seismică aşteptată;

F_c – factorul de cunoaştere.

Secţiunea a 6-a
Stabilirea priorităţii investiţiilor

92. Indicatorul pentru stabilirea priorităţii investiţiilor pentru punerea în siguranţă faţă de acţiunea seismică, I_PI, se evaluează conform formulei:

I_{PI =} I_PS x I_E x F_HS/100F_c ,

unde:

I_PS – indicatorul de performanţă seismică aşteptată;

I_E – indicatorul privind expunerea;

F_HS – factorul de hazard seismic;

F_c – factorul de cunoaştere.

93. Factorul de hazard seismic se alege în funcţie de valoarea de proiectare a acceleraţiei seismice orizontale în amplasamentul clădirii, conform prevederilor din tabelul 18.

Tabelul 18

Factorii de hazard seismic în amplasament

Secţiunea a 7-a
Ierarhizarea clădirilor

94. În acord cu valorile obţinute în urma evaluării vizuale rapide pentru indicatorii relevanţi, clădirile se ierarhizează astfel:

94.1. după indicatorul de asigurare seismică, I_AS, pentru stabilirea clădirilor care prezintă susceptibilitatea cea mai mare de degradare seismică şi sunt caracterizate prin valori I_AS minime;

94.2. după indicatorul pentru stabilirea priorităţii investiţiilor, I_PI, pentru clădirile la care intervenţia pentru punerea în siguranţă faţă de acţiuni seismice este prioritară şi sunt caracterizate prin valori I_PI minime.

Capitolul III

COLECTAREA INFORMAŢIILOR

95. Informaţiile relevante precizate în capitolul II se colectează în mod distinct pentru fiecare clădire care face obiectul evaluării vizuale rapide la nivel de unitate administrativ-teritorială, utilizând formularul din anexă.

96. În cadrul procesului de evaluare vizuală rapidă, informaţiile se colectează în format digital sau pe suport de hârtie.

97. Informaţiile colectate se transmit spre înregistrare Inspectoratului Naţional pentru Supraveghere Tehnică.

Secţiunea 1
Organizarea programelor

98. Pentru implementarea programului de evaluare vizuală rapidă colaborează următoarele entităţi:

98.1. Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică;

98.2. autoritatea coordonatoare prin intermediul managerului de program;

98.3. specialistul atestat responsabil de supraveghere;

98.4. inspectorii.

99. Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică stochează informaţiile obţinute într-o bază de date unică.

100. Autoritatea coordonatoare este o autoritate publică centrală sau locală sau orice altă entitate care are în proprietate clădiri. Autoritatea coordonatoare este autoritatea care a decis realizarea unui program de evaluare vizuală rapidă şi care va utiliza rezultatele obţinute.

101. Autoritatea coordonatoare are următoarele responsabilităţi:

101.1. stabileşte obiectivele programului de evaluare vizuală rapidă şi, după caz, modul de utilizare a rezultatelor acestuia;

101.2. numeşte managerul de program şi specialistul atestat responsabil de supraveghere;

101.3. aprobă planul de implementare a programului stabilit de către managerul de program.

102. Managerul de program este:

102.1. o persoană fizică, angajată la o subdiviziune de specialitate a autorităţii coordonatoare;

102.2. o instituţie publică cu atribuţii specifice implementării programului;

102.3. o persoană juridică ce prestează serviciile de management de program pentru autoritatea coordonatoare, pe bază de contract.

103. Responsabilităţile managerului de program sunt:

103.1. defineşte scopul programului;

103.2. elaborează planul de implementare al programului;

103.3. elaborează bugetul;

103.4. monitorizează şi controlează programul;

103.5. alocă eficient resursele pentru inspecţie;

103.6. efectuează, după caz, inspecţia preliminară;

103.7. introduce informaţiile colectate în baza de date digitală;

103.8. stabileşte în acord cu autoritatea contractantă bazele de date publice relevante şi asigură accesul la acestea;

103.9. alte responsabilităţi stabilite în acord cu autoritatea coordonatoare.

104. Specialistul atestat responsabil de supraveghere poate fi orice specialist atestat conform Regulamentului cu privire la atestarea specialiştilor care desfăşoară activităţi în construcţii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.743/2024, în domeniul rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor.

105. În funcţie de dimensiunile programului, specialistul atestat responsabil de supraveghere poate îndeplini şi funcţia de manager de program, la decizia autorităţii coordonatoare.

106. În funcţie de dimensiunile programului, atribuţiile specialistului atestat responsabil de supraveghere pot fi realizate şi de o echipă de specialişti atestaţi responsabili de supraveghere. Fiecare specialist atestat din echipă îndeplineşte condiţiile enumerate la punctul 107.

107. Specialistul atestat responsabil de supraveghere are următoarele atribuţii:

107.1. asigură, prin mijloace de telecomunicaţie, consultanţa specifică pentru inspectori în timpul desfăşurării inspecţiei în teren;

107.2. recenzează formularele completate de către inspectori;

107.3. stabileşte oportunitatea de utilizare a informaţiilor relevante existente în baze de date publice;

107.4. oferă asistenţă în interpretarea rezultatelor programului;

107.5. propune adaptarea punctajelor de bază şi a factorilor de penalizare pentru cazuri particulare de clădiri, identificate în cadrul inspecţiei, cu acordul autorităţii coordonatoare.

108. Inspectorii sunt persoane fizice cu studii superioare de licenţă sau profesional tehnice postsecundare în domeniul ingineriei civile, ingineriei instalaţiilor, arhitecturii sau urbanismului.

109. Inspectorii îşi desfăşoară activitatea sub coordonarea specialistului atestat responsabil de supraveghere.

110. Inspectorii sunt instruiţi privind aplicarea metodologiei de evaluare vizuală rapidă, de către specialistul atestat responsabil de supraveghere sau de către instituţiile de învăţământ acreditate sau în centrele de instruire acreditate în domeniul arhitecturii, urbanismului, ingineriei civile sau ingineriei instalaţiilor sau ingineriei antiincendiu şi protecţiei civile.

111. Inspectorii au următoarele atribuţii:

111.1. desfăşoară inspecţia în teren şi completează formularele de inspecţie;

111.2. asistă managerul de program la introducerea informaţiilor în baza de date.

Capitolul IV

IDENTIFICAREA TIPULUI DE STRUCTURĂ A CLĂDIRII

Secţiunea 1

Clădiri cu structura din zidărie nearmată

şi planşee flexibile la acţiuni în planul lor

112. Sistemul structural vertical de preluare a acţiunilor laterale pentru acest tip de clădiri este format din pereţi de zidărie nearmată şi neconfinată, fără elemente de beton armat în zonele de intersecţie.

113. În cazuri frecvente, dispunerea pereţilor de zidărie a urmărit, în principal, doar îndeplinirea condiţiilor arhitecturale şi funcţionale ale clădirii.

114. Zidăria este realizată, de obicei, din elemente ceramice pline. Grosimea pereţilor este modulată de dimensiunile blocurilor de cărămidă. De regulă, proprietăţile mecanice ale mortarului de legătură au valori mici.

115. Planşeele sunt flexibile la acţiuni în planul lor, fiind realizate cu grinzi din lemn, mai rar cu grinzi din profile metalice sau cu bolţi din cărămidă. Aceste planşee nu sunt suficient de rigide în planul lor, astfel încât deformaţiile orizontale ale acestora nu pot să fie neglijate în raport cu deformaţiile elementelor verticale.

116. Pereţii de zidărie nu au elemente de rigidizare pentru prevenirea efectelor induse de acţiuni perpendiculare pe planul lor.

117. Acest tip de structuri au o vulnerabilitate ridicată la solicitare seismică, deoarece planşeul nu poate distribui eforturile între pereţii structurali şi pot apărea cedări locale, prin cedarea pereţilor în afara planului lor sau în zonele de rezemare a grinzilor de planşeu pe pereţi.

118. În situaţiile în care nu se poate stabili, fără echivoc, tipul planşeelor, se recomandă ca pentru clădirile din zidărie de cel mult două niveluri, construite înainte de anul 1963, şi pentru clădirile de cel mult un nivel, construite după anul 1963, încadrarea să se facă în această categorie.

Secţiunea a 2-a
Clădiri cu structura din zidărie nearmată

şi planşee rigide la acţiuni în planul lor

119. Sistemul structural de preluare a forţelor laterale pentru acest tip de clădiri este alcătuit din pereţii de zidărie.

120. Nu există însă elemente din beton armat verticale înglobate în zidărie (stâlpişori). De asemenea, la nivelul intersecţiilor dintre planşee şi pereţi, nu există întotdeauna (mai ales la clădiri mai vechi de anul 1963) o grindă (centură) care să asigure o bună legătură între planşee şi pereţi.

121. Existenţa planşeelor rigide la acţiuni în planul lor (planşee din beton armat) permite distribuţia eforturilor rezultate din acţiuni seismice către pereţi, proporţional cu rigiditatea fiecărui perete. Astfel vulnerabilitatea la acţiuni perpendiculare pe planul pereţilor este redusă. În general, zidăria este realizată din blocuri ceramice pline.

Secţiunea a 3-a
Clădiri cu structura de zidărie confinată sau de zidărie armată în rosturi

122. Sistemul structural de preluare a forţelor laterale pentru acest tip de clădiri este alcătuit din pereţii de zidărie.

123. La intersecţiile pereţilor, există (în cazul zidăriei confinate) elemente din beton armat verticale înglobate (stâlpişori).

124. Planşeele sunt în general realizate din beton armat. În zona de intersecţie dintre planşee şi pereţi există o grindă (centură) care asigură conlucrarea dintre pereţi şi planşee. În situaţia în care nu sunt identificaţi, în cadrul inspecţiei vizuale, stâlpişori şi nu există documentaţia completă de proiectare şi execuţie, se recomandă ca structura să nu fie considerată de tip "zidărie confinată".

125. Zidăria armată în rosturi presupune existenţa în pereţii structurali din zidărie a unor armături orizontale, cu rol de creştere a rezistenţei pereţilor, în special la forţă tăietoare.

126. Pentru aplicarea în practică a prezentei Metodologii, se va considera că o structură este din zidărie armată în rosturi doar dacă există documentaţia completă de proiectare şi de execuţie a clădirii, din care reiese, fără echivoc, că s-a utilizat acest sistem structural sau, în cazul clădirilor din zidărie nearmată consolidate, când există documentaţia completă, inclusiv procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor, din care rezultă că toţi pereţii structurali au fost consolidaţi cu tencuială armată sau placare cu beton armat, pe întreaga înălţime a clădirii.

127. Atât pentru toate clădirile de până în anul 1977, cât şi pentru clădirile din zidărie de cel mult trei niveluri de după anul 1977, dacă nu se poate identifica în mod clar prezenţa stâlpişorilor sau a armăturilor orizontale şi dacă nu este disponibilă documentaţia completă de proiectare şi execuţie, se recomandă încadrarea acestora în categoria ZNAR.

128. Pentru a stabili dacă o clădire are o structură cu pereţi, se va urmări în primul rând aspectul parterului faţă de nivelurile superioare. Dacă parterul este (mult) mai înalt decât etajele superioare sau dacă golurile din faţada (ferestre, uşi) de la parter nu sunt aliniate cu golurile din etaje, este mult mai probabil să nu fie o structură cu pereţi, ci una cu structura în cadre.

129. Dacă este posibil accesul şi în interiorul clădirii, se va urmări grosimea pereţilor. În cazul structurilor din zidărie, aceştia au grosimi de peste 25 cm (chiar peste 30 cm, dacă se ia în calcul şi stratul de tencuială). Dacă o clădire realizată după anul 1963 are mai mult de cinci niveluri, în general structura acesteia este din beton armat şi nu din zidărie.

Secţiunea a 4-a
Clădiri cu structura în cadre de beton armat

130. Clădirile în cadre de beton armat au sistemul structural format din stâlpi şi grinzi din beton armat.

131. În unele cazuri, nodurile de cadre au capacitate mică de a prelua momente încovoietoare, în alte cazuri cadrele sunt proiectate pentru preluarea încărcărilor laterale. În general, structura este ascunsă la exterior de pereţi nestructurali de diferite tipuri (faţadă cortină, zidărie de cărămidă, panouri din beton prefabricate) şi la interior de tavane şi pereţi nestructurali.

132. Planşeele, de obicei din beton armat, transferă încărcările laterale la cadrele de beton armat.

133. Cadrele cu rigiditate laterală redusă duc la drifturi mari, ceea ce provoacă avarii considerabile elementelor nestructurale.

Secţiunea a 5-a
Clădiri cu structura din pereţi de beton armat

134. În cazul clădirilor cu structura din pereţi de beton armat, componentele verticale ale sistemului structural de preluare a încărcărilor laterale sunt pereţii de beton armat.

135. În cazul clădirilor vechi, pereţii sunt slab armaţi, mai ales pentru preluarea forţei tăietoare. În cazul clădirilor noi, pereţii structurali au comportarea ductilă.

136. În funcţie de dimensiunile clădirii, acestea pot fi clasificate în clădiri "punct" şi clădiri "bară".

Secţiunea a 6-a
Clădiri cu structura realizată din panouri

mari prefabricate din beton armat

137. Sistemul structural al clădirilor cu structura realizată din panouri mari prefabricate din beton armat este realizat, parţial sau integral, din panouri prefabricate din beton armat, solidarizate la intersecţii prin monolitizări ale elementelor de contact. Panourile exterioare sunt alcătuite din mai multe straturi, având un strat median termoizolator.

138. Panourile interioare au o alcătuire monostrat, din beton armat.

139. Planşeele acestor clădiri sunt parţial sau integral prefabricate, având o comportare rigidă la acţiuni în planul lor. Aceste clădiri sunt executate după proiecte tipizate, având un grad înalt de repetabilitate.

140. Pereţii sunt dispuşi în sistem fagure.

Secţiunea a 7-a
Clădiri cu structura de beton armat cu parter flexibil

141. Clădirile cu structura de beton armat cu parter flexibil au discontinuităţi semnificative la nivelul parterului.

142. Pereţii de beton dispuşi în etaje sunt întrerupţi la nivelul parterului. Această alcătuire permite organizarea funcţională optimă a spaţiilor comerciale de la parter, dar creşte vulnerabilitatea clădirii în ansamblu la acţiuni seismice.

Secţiunea a 8-a
Clădiri cu structura în cadre cu noduri rigide de oţel

143. În cazul clădirilor cu structura în cadre cu noduri rigide de oţel structura metalică nu este vizibilă.

144. Structura metalică este acoperită de elemente arhitecturale, astfel că aceste tipuri de structuri sunt greu de identificat în lipsa unui proiect de execuţie.

Secţiunea a 9-a
Clădiri cu structura în cadre contravântuite de oţel

145. Clădirile cu structura în cadre contravântuite de oţel sunt realizate atât în sistem de cadre contravântuite centric, cât şi în sistem de cadre contravântuite excentric.

146. Au fost realizate consolidări ale clădirilor existente prin introducerea unor sisteme de contravântuiri pentru preluarea solicitărilor seismice. În general, contravântuirile sunt vizibile şi acest tip de structură este uşor de identificat.

Secţiunea a 10-a
Clădiri cu structură duală de oţel

147. Sistemul structural dual de oţel reprezintă o soluţie optimă de a realiza clădiri cu rigiditate mare la sarcini laterale şi capacitate mare de disipare a energiei seismice.

148. În general, structura de rezistenţă metalică este mascată de elemente arhitecturale, cadrele contravântuite sunt dispuse în tramele interioare din considerente arhitecturale, iar perimetral sunt dispuse cadrele necontravântuite. Chiar dacă structura este vizibilă, acestea pot fi uşor confundate cu structurile în cadre contravântuite.

Secţiunea a 11-a
Clădiri cu structura de lemn

149. Clădirile cu structura de lemn sunt alcătuite din elemente de lemn suprapuse, precum bârne şi grinzi, îmbinate cu dornuri de lemn sau prin îmbinări în coadă de rândunică. Acestea sunt realizate cu regim de înălţime parter şi pod.

150. Grosimile pereţilor variază între 15 şi 25 cm.

151. Etanşeizarea este asigurată fie prin presarea muşchiului în interstiţiu, fie prin lipirea cu lut în interior, în funcţie de perioada de construcţie.

152. Planşeul peste parter este realizat cu grinzi de lemn dispuse la 80-90 cm distanţă.

153. Realizarea umpluturii implică, pe lângă elementul de lemn şi împletiturile de nuiele, utilizarea unei tencuieli alcătuite dintr-un amestec de pământ argilos, paie, apă şi adaos de bălegar.

154. Toate aceste tipuri de structuri, având regim foarte mic de înălţime şi greutate redusă au avut o comportare bună la acţiunea seismică, în principiu neexistând degradări rezultate din această acţiune.

155. Structurile de lemn prezintă, în general, degradări datorate cauzelor non-seismice: cedări ale terenului de fundare (din cauza lipsei fundaţiilor corespunzătoare), umiditate, atac al insectelor etc.

156. Structurile cu cadre transversale sunt folosite pentru structurile de tip hală (de obicei, de tip parter) şi structurile de tip cadre spaţiale sunt folosite pentru clădiri cu regim de înălţime maximă P+3E. Sunt structuri concepute având la bază principii de proiectare gravitaţională sau seismică, în funcţie de anul realizării.

157. Pentru clădirile care au finisajul exterior bine întreţinut, există dificultatea identificării vizuale a structurii de lemn, care poate fi uşor confundată cu o structură de zidărie sau cu o structură în cadre de beton armat.

158. În funcţie de specificul locului (unde majoritar clădirile sunt construite având structura din lemn) şi de perioada de construcţie, se poate stabili tipul de structură şi tipul de material utilizat.

Secţiunea a 12-a
Stabilirea indicatorilor clădirii

159. Stabilirea suprafeţei construite a unei clădiri, în lipsa altor informaţii, se poate efectua pe ortofotoplanuri disponibile.

160. Stabilirea suprafeţei construite desfăşurate a unei clădiri, în lipsa altor informaţii, se poate determina prin înmulţirea suprafeţei construite cu numărul de niveluri.

161. Stabilirea numărului de utilizatori se va face după cum urmează:

161.1. pentru casele de locuit individuale, se vor lua în considerare mai puţin de zece utilizatori;

161.2. pentru blocurile locative, se pot utiliza următoarele surse de informare: informaţii furnizate de către preşedinţi sau administratori ai asociaţiilor de proprietari din condominiu/gestionari ai fondului locativ. În măsura în care aceste surse nu sunt disponibile, însă poate fi estimat numărul de apartamente, poate fi luat în considerare, forfetar, un număr de 2 utilizatori/apartament. Dacă nu poate fi estimat numărul de apartamente, se va lua în considerare 1 utilizator/40 mp de suprafaţă desfăşurată;

161.3. pentru clădirile cu funcţiuni asimilabile locuinţelor, se pot utiliza următoarele surse de informare: evidenţe locative afişate la loc vizibil şi informaţii furnizate de către administratorii acestor clădiri. În măsura în care aceste surse nu sunt disponibile, însă poate fi estimat numărul unităţilor de cazare, poate fi luat în considerare, forfetar, un număr de 1 utilizator/unitate de cazare. Dacă nu poate fi estimat numărul unităţilor de cazare, se va lua în considerare 1 utilizator/20 mp de suprafaţă desfăşurată a funcţiunii specifice;

161.4. pentru clădirile pentru ocrotirea sănătăţii, se pot utiliza date publice disponibile (număr de paturi, personal angajat etc.) sau informaţii furnizate de către administratorii acestora;

161.5. pentru clădirile cu funcţiune administrativă şi de birouri sau de servicii, se pot utiliza informaţii furnizate de către administratorii acestor clădiri. În măsura în care aceste surse nu sunt disponibile, se va lua în considerare 1 utilizator/25 mp de suprafaţă desfăşurată a funcţiunii specifice;

161.6. pentru clădirile cu funcţiune comercială, se va lua în considerare 1 utilizator/15 mp de suprafaţă desfăşurată a funcţiunii specifice;

161.7. pentru clădirile cu funcţiuni culturale, de educaţie, culte, sport, turism şi agrement, se pot utiliza date publice disponibile (număr de locuri) sau informaţii furnizate de către administratorii acestora;

161.8. pentru clădirile cu funcţiuni de producere şi pentru alte procese tehnologice, de depozitare, de gospodărie comunală, de activităţi energetice şi tehnico-edilitare, se pot utiliza informaţii furnizate de către administratorii acestor clădiri. În măsura în care aceste surse nu sunt disponibile, se va lua în considerare 1 utilizator/100 mp de suprafaţă desfăşurată a funcţiunii specifice;

161.9. pentru clădirile din sistemul de protecţie civilă, se pot utiliza date publice disponibile (capacitate de adăpostire) sau informaţii furnizate de către administratorii acestor clădiri;

161.10. pentru clădirile din sistemul de siguranţă naţională, se pot utiliza informaţii furnizate de către administratorii acestora;

161.11. în toate situaţiile în care, din cauza insuficienţei de informaţii disponibile, inginerul supervizor consideră că numărul de utilizatori nu poate fi stabilit cu un grad satisfăcător de precizie sau de încredere, factorului de penalizare care ţine seama de numărul de utilizatori F_PE1 i se va acorda valoarea 1,0.

162. Clădirile utilizate în caz de dezastru sau calamitate naturală, care îşi schimbă funcţiunea pentru a facilita coordonarea activităţilor post-dezastru şi îngrijirea medicală a persoanelor rănite sau care sunt transformate pentru a adăposti servicii de primă necesitate pot fi şcolile, spitalele, policlinicile.

163. Autoritatea executivă a administraţiei publice locale poate pune la dispoziţie, în funcţie de disponibilităţi, şi alte spaţii pentru a facilita coordonarea activităţilor
post-dezastru şi îngrijirea medicală a persoanelor rănite sau care pot fi transformate pentru a adăposti servicii de primă necesitate.

164. De regulă, clădirile folosite în caz de dezastru pentru cazarea persoanelor sinistrate sunt spaţii de cazare care aparţin instituţiilor publice, precum cămine, săli de sport, stadioane, arene sportive, săli de spectacole, cămine culturale.

165. Administraţia locală poate pune la dispoziţie, în funcţie de disponibilităţi, şi alte spaţii de cazare.

166. Se consideră că avarierea majoră sau prăbuşirea clădirilor poate avea efecte semnificative asupra siguranţei publice, economice, sociale sau de mediu atunci când este potenţial incidentă cel puţin una dintre următoarele situaţii:

166.1. avarierea semnificativă a unor clădiri învecinate;

166.2. punerea în pericol a unui număr semnificativ de persoane aflate pe domeniul public;

166.3. blocarea unor căi de evacuare sau de intervenţie esenţiale în timpul sau în perioada imediat următoare cutremurului;

166.4. afectarea unor reţele tehnico-edilitare de importanţă majoră;

166.5. producerea unor explozii, degajări de substanţe nocive, accidente hidrotehnice sau a altor evenimente similare;

166.6. afectarea semnificativă a unor factori de mediu;

166.7. oprirea unor activităţi esenţiale pentru viaţa social-economică a comunităţilor umane sau pentru mediul ambiant.

167. În cazul în care nu este incidentă niciuna dintre situaţiile enumerate mai sus (sau alte situaţii considerate de inginerul supervizor ca fiind asimilabile acestora), se consideră că avarierea majoră sau prăbuşirea clădirilor nu are efecte semnificative asupra siguranţei publice, economice, sociale sau de mediu.

Anexă

la Metodologia de evaluare vizuală

rapidă a clădirilor

Formular de evaluare vizuală rapidă a clădirilor

Caracteristici ale clădirii

Poze ale clădirilor

Penalizarea susceptibilităţii de degradare

I_PS = I_BS x F_PS1 x F_PS2 x F_PS3 x F_PS4

Expunerea clădirii

I_E = I_BE x F_PE1 x F_PE2 x F_PE3 x F_PE4 x F_PE5

I_AS = I_PS / F_C

I_PI = I_PSI_EF_HS /100F_C

Expunerea clădirii

Indicatorul de bază al expunerii (bifaţi cu "x" tipul de clădire)

Factorul de penalizare care ţine seama de numărul de utilizatori

(bifaţi cu "x" varianta corespunzătoare)

Factorul de penalizare care ţine seama de valoarea patrimonială

(bifaţi cu "x" varianta corespunzătoare)

Factorul de penalizare care ţine seama de funcţiunea

specifică în caz de dezastru sau calamitate naturală
(bifaţi cu "x" varianta corespunzătoare)

Factorul de penalizare care ţine seama de capacitatea

de adăpostire temporară în caz de dezastru
(bifaţi cu "x" varianta corespunzătoare)

Factorul de penalizare care ţine seama de funcţiunea

specifică în caz de dezastru sau calamitate naturală
(bifaţi cu "x" varianta corespunzătoare)

Alte observaţii