Hotărâre nr. 338 din 18.05.2022

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Avizului la proiectul de lege cu privire la prelungirea

termenelor de declarare şi achitare a impozitului pe venit anul 2021,

pentru persoanele juridice şi fizice

nr. 338  din  18.05.2022

 (în vigoare 20.05.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.151-157 art. 396 din 20.05.2022

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul la proiectul de lege cu privire la prelungirea termenelor de declarare şi achitare a impozitului pe venit anul 2021, pentru persoanele juridice şi fizice.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.338/2022

AVIZ

la proiectul de lege cu privire la  prelungirea termenelor

de declarare şi achitare a impozitului pe venit anul 2021,

pentru persoanele juridice şi fizice

Guvernul a examinat proiectul de lege cu privire la prelungirea termenelor de declarare şi achitare a impozitului pe venit anul 2021, pentru persoanele juridice şi fizice, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.57 din 24 februarie 2022) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

Potrivit proiectului respectiv, se propune:

- prelungirea termenelor de declarare a impozitului pe venit pe anul 2021 de către persoanele juridice şi fizice până la 31 mai 2022, iar achitarea impozitului pe venit să se efectueze până la 31 decembrie 2022;

- prelungirea termenului de examinare a cazurilor de încălcare a legislaţiei fiscale şi vamale sau de examinare a contestaţiilor fiscale şi vamale care au survenit în perioada stării de urgenţă, declarate la 20 ianuarie 2022, precum şi a termenului de depunere a dezacordului la actul de control fiscal întocmit în perioada menţionată.

Cu referire la art.1 şi 2 din proiect, remarcăm că obligaţiile fiscale ale agenţilor economici urmează a fi examinate în complex cu momentul apariţiei obiectului impunerii. Or, conform art.169 alin.(1) din Codul fiscal nr.1163/1997, obligaţia fiscală naşte în momentul apariţiei circumstanţelor, stabilite de legislaţia fiscală, care prevăd stingerea ei.

În cazul impozitului pe venitul obţinut din activitatea de întreprinzător, venitul impozabil se determină ca diferenţa dintre venitul brut şi cheltuielile permise spre deducere în scopuri fiscale.

Astfel, ţinând cont că principala caracteristică a impozitului pe venit este faptul că mărimea acestuia este direct proporţională cu mărimea profitului obţinut de către agentul economic (capacitatea contributivă a subiectului impunerii), diminuarea profitului sau lipsa acestuia, ca urmare a crizei energetice şi pandemice asupra economiei, atrage după sine, în mod automat, diminuarea sau lipsa obligaţiei fiscale privind impozitul pe venit.

Potrivit art.84 alin.(1) din Codul fiscal nr.1163/1997, agenţii economici sunt obligaţi să achite, nu mai târziu de 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie ale anului fiscal, sume egale cu 1/4 din:

a) suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit, conform titlului II din Codul fiscal nr.1163/1997, pentru anul respectiv; sau

b) impozitul ce urma să fie plătit, conform titlului II din Codul fiscal nr.1163/1997, pentru anul precedent.

Totodată, conform art.188 din Codul fiscal nr.1163/1997, contribuabilul are dreptul să prezinte o dare de seamă corectată, în care poate ajusta obligaţia fiscală prognozată privind achitarea în rate a sumei calculate drept impozit ce urmează a fi plătit pentru anul respectiv.

Astfel, în cazul în care suma impozitului pe venit, reflectată în anexa 8D la Declaraţia persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit (forma VEN 12) şi care urmează a fi achitată în rate în anul în curs, nu corespunde venitului obţinut în perioada de gestiune, aceasta poate fi ajustată prin depunerea unei dări de seamă corectate.

Prin urmare, menţionăm că legislaţia fiscală prevede posibilitatea restructurării termenului de stingere a obligaţiei fiscale în conformitate cu prevederile art.180 din Codul fiscal nr.1163/1997.

În acest sens, potrivit art.180 alin.(2) din Codul fiscal nr.1163/1997, modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale se efectuează prin:

a) amânarea stingerii obligaţiei fiscale (stingerea se va efectua printr-o plată unică);

b) eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale (stingerea se va efectua în rate).

Totodată, specificăm că, în condiţiile art.180 alin.(3)-(6) din Codul fiscal nr.1163/1997, amânarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă contribuabilului în următoarele cazuri:

a) calamităţi naturale şi tehnogene;

b) distrugere accidentală a clădirilor de producţie;

c) împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod efectiv capacitatea de producţie pe o perioadă lungă de timp şi executarea obligaţiei contractuale a contribuabilului;

d) datorii ale autorităţilor sau instituţiilor publice (finanţate de la bugetul public naţional) faţă de contribuabil, doar în limitele sumelor datorate, precum şi impozitelor şi taxelor aferente acestora;

e) alte circumstanţe, stabilite de Ministerul Finanţelor, ce îndreptăţesc contribuabilul de a beneficia de modificarea termenului de stingere a obligaţiilor fiscale.

Cazurile amânării sau eşalonării stingerii obligaţiei fiscale expuse la lit.a)- c) urmează a fi confirmate prin acte emise de autorităţile sau instituţiile competente.

Amânarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă cu condiţia stingerii obligaţiei fiscale curente în perioada termenului de amânare sau eşalonare.

Amânarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă în baza unui contract-tip, care se încheie între Serviciul Fiscal de Stat şi contribuabil. Procedura de modificare a termenului de stingere a obligaţiei fiscale, modelul contractului-tip privind modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, inclusiv modul de intrare în vigoare, de suspendare, de modificare şi de reziliere a acestuia, sunt stabilite de Ministerul Finanţelor.

Astfel, prin Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.1030/2016 a fost aprobat formularul tipizat al Cererii privind modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale prin eşalonare sau amânare şi procedura examinării acesteia.

Prin urmare, cadrul normativ prevede pârghii de susţinere a contribuabililor aflaţi în dificultate de a-şi onora obligaţiile fiscale, fără a afecta lichidităţile bugetului public naţional.

Cu referire la art.3, ce ţine de prelungirea termenelor de declarare şi achitare de către persoanele fizice a impozitului pe venit pe anul 2021, menţionăm că, potrivit art.83 alin.(2) lit.a), alin.(4) lit.b) şi alin.(8) din Codul fiscal nr.1163/1997, persoanele fizice (cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini, apatrizii, inclusiv membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii) care au obligaţii privind achitarea impozitului sunt obligate să prezinte Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (forma CET18) nu mai târziu de data de 30 aprilie a anului următor anului fiscal de gestiune.

La cererea în scris a persoanei fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, Serviciul Fiscal de Stat poate prelungi (în limite rezonabile) termenul de prezentare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit. Prelungirea termenului se admite numai în cazul în care cererea a fost depusă înainte de expirarea termenului stabilit pentru prezentarea declaraţiei.

Menţionăm că, în raport cu veniturile achitate de către persoanele juridice în folosul persoanelor fizice, prevederile art.90 alin.(1) din Codul fiscal nr.1163/1997 stabilesc că acestea au obligaţia de reţinere a impozitului pe venit la sursa de plată conform cotelor prevăzute de legislaţie. Astfel, conform art.90¹ alin. (4) din Codul fiscal nr.1163/1997, persoanele fizice sunt scutite de includerea veniturilor respective în componenţa venitului brut, precum şi de declararea acestora.

În acest sens constatăm că persoanele fizice care pe parcursul anului 2021 au obţinut venituri în raport cu care nu a fost reţinut impozitul pe venit la sursa de plată urmează să prezinte Declaraţia cu privire la impozitul pe venit în termenul stabilit de legislaţie, cu posibilitatea prelungirii acesteia conform art.83 alin.(4) din Codul fiscal nr.1163/1997.

De asemenea, relevăm că proiectul prevede reglementări cu impact asupra activităţii de întreprinzător. Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art.13 din Legea nr.235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător şi art.25 alin.(2) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, nota informativă trebuie să conţină analiza impactului de reglementare, realizată conform Metodologiei de analiză a impactului în procesul de fundamentare a proiectelor de acte normative, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.23/2019.

Mai mult decât atât, nota informativă nu reflectă analiza impactului bugetar generat de implementarea normelor propuse, precum şi nici costul acestora, contrar art.30 din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative.

Or, potrivit art.17 alin.(2) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, pe parcursul anului bugetar în curs nu pot fi puse în aplicare decizii care conduc la reducerea veniturilor şi/sau majorarea cheltuielilor bugetare, dacă impactul financiar al acestora nu este prevăzut în buget.

Astfel, reducerea semnificativă a veniturilor ca urmare a implementării măsurilor propuse, fără existenţa surselor de acoperire, creează riscuri iminente de stabilizare a sistemului finanţelor publice, şi, respectiv, a sistemului financiar al ţării.

Adiţional, în partea ce ţine de termenul-limită pentru achitarea impozitului pe venit (31 decembrie 2022), evidenţiem că acesta contravine prevederilor art.70 alin.(1) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, potrivit cărora, în ultima zi lucrătoare a anului bugetar nu se efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi, ci doar operaţiuni interne şi de încheiere a anului bugetar.

Referitor la normele propuse la art.4, privind modalitatea de depunere a dezacordului la actul de control fiscal, a contestaţiilor împotriva deciziilor/acţiunilor Serviciului Fiscal de Stat, precum şi modalitatea de examinare a cazurilor de încălcare a legislaţiei fiscale şi vamale şi/sau de examinare a contestaţiilor împotriva deciziei de încălcare a legislaţiei fiscale şi vamale, menţionăm că, potrivit art.246 alin.(2) din Codul fiscal nr.1163/1997, în cazul prezentării unor argumente întemeiate, termenul stabilit pentru examinarea cazului de încălcare a legislaţiei poate fi prelungit cu 30 de zile prin decizia organului abilitat să examineze cazurile de încălcare fiscală, inclusiv în baza demersului argumentat, prezentat de persoana trasă la răspundere pentru încălcarea fiscală, conform art.243 alin.(2) din Codul nominalizat.

De asemenea, conform art.268 alin.(1) din Codul fiscal nr.1163/1997, în cazul omiterii termenului stabilit pentru depunerea contestaţiei (30 de zile de la data deciziei sau întreprinderii acţiunii contestate) din motive întemeiate, acesta poate fi restabilit, la cererea persoanei vizate în decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea, de Serviciul Fiscal de Stat.

Totodată, contribuabilul dispune de posibilitatea de a depune dezacord şi contestaţii prin intermediul oficiului poştal sau prin expedierea acestora la adresa electronică a Serviciului Fiscal de Stat, precum şi de modalitatea alternativă de examinare a cazului de încălcare a legislaţiei în regim online prin intermediul sistemelor de comunicare online.

Cu referire la art.5, ce ţine de data intrării în vigoare a proiectului, menţionăm că acesta contravine art.56 alin.(2) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, conform căruia, pentru legile care modifică Codul fiscal, Codul vamal şi Legea nr.1380/1997 cu privire la tariful vamal, precum şi pentru legile de punere în aplicare a titlurilor Codului fiscal şi a legilor ce ţin de politica fiscală, data intrării în vigoare trebuie să survină nu mai devreme de 6 luni de la data publicării legilor respective.

În contextul celor expuse supra, Guvernul nu susţine iniţiativa legislativă în cauză.