Hotărâre nr. 342 din 15.12.2022

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

privind aprobarea Programului naţional de recuperare a bunurilor

infracţionale pentru anii 2023–2027 şi a Planului de acţiuni pentru

implementarea  Programului naţional de recuperare

a bunurilor infracţionale pentru anii 2023–2027

nr. 342  din  15.12.2022

 (în vigoare 15.12.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.13-16 art. 46 din 20.01.2023

* * *

Parlamentul adoptă prezenta hotărâre.

Art.1. – Se aprobă:

a) Programul naţional de recuperare a bunurilor infracţionale pentru anii 2023–2027, conform anexei nr.1;

b) Planul de acţiuni pentru implementarea Programului naţional de recuperare a bunurilor infracţionale pentru anii 2023–2027, conform anexei nr.2.

Art.2. – Monitorizarea şi evaluarea implementării Programului naţional de recuperare a bunurilor infracţionale pentru anii 2023–2027 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Programului naţional de recuperare a bunurilor infracţionale pentru anii 2023–2027 se vor realiza prin intermediul instrumentelor prevăzute de acestea.

Art.3. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la data adoptării.

Anexa nr.1

PROGRAMUL NAŢIONAL

de recuperare a bunurilor infracţionale pentru anii 2023–2027

I. INTRODUCERE

1. Republica Moldova a ratificat Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei prin Legea nr.158/2007¹, reafirmându-şi astfel aderenţa la principiile, valorile şi normele internaţionale de prevenire şi combatere a corupţiei, precum şi angajamentul său de transpunere a standardelor anticorupţie universale în legislaţia şi practicile juridice naţionale.

______________________

¹ Legea nr.158/2007 pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=12294&lang=ro 

2. Articolul 52 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei² subliniază necesitatea coordonării îndeaproape a iniţiativelor anticorupţie şi a măsurilor de combatere a spălării banilor. Statele părţi trebuie să oblige instituţiile financiare să ia măsurile necesare pentru a verifica identitatea clienţilor lor (în special a celor care pot reprezenta un risc ridicat pentru instituţia financiară, cum ar fi funcţionarii publici de rang înalt, miniştrii şi şefii de guvern şi de stat), să menţină un sistem de înregistrare şi de contabilitate adecvat, de asemenea să ia măsuri rezonabile pentru a identifica beneficiarii celor mai mari conturi.

______________________

² United Nations Convention against Corruption https://www.unodc.org/documents/treaties/UNCAC/Publications/Convention/08-50026_E.pdf 

3. Republica Moldova a acceptat obligaţiile care revin tuturor statelor membre ale Uniunii Europene în temeiul articolului 3 din Statutul Consiliului Europei³: respectarea principiilor democraţiei pluraliste şi a statului de drept, precum şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ale tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia sa.

______________________

³ Document constituţional al Consiliului Europei http://www.coe.int/en/web/conventions/full-list//conventions/rms/0900001680306052 

4. Până în prezent, Republica Moldova a semnat şi a ratificat 118 tratate ale Consiliului Europei şi face obiectul mai multor mecanisme ale Consiliului, inclusiv ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, Comitetului de Miniştri, Adunării Parlamentare, Grupului de state împotriva corupţiei, Comitetului de experţi pentru evaluarea măsurilor de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului (MONEYVAL).

5. În cadrul reuniunii din 23 iunie 2022 a Consiliului European, liderii Uniunii Europene au acordat Republicii Moldova statutul de ţară candidată. Consiliul European reaminteşte importanţa reformelor, în special în domeniul supremaţiei legii şi mai ales a celor legate de independenţa şi funcţionarea sistemului judiciar şi de lupta împotriva corupţiei⁴.

______________________

⁴ Reuniunea Consiliului European (23 şi 24 iunie 2022) – Concluzii, Bruxelles, 24 iunie 2022, EUCO 24/22 https://www.consilium.europa.eu/media/57467/2022-06-2324-euco-conclusions-ro.pdf 

6. Necesitatea elaborării unui program naţional privind recuperarea bunurilor infracţionale este prevăzută în Planul de acţiuni pentru implementarea măsurilor propuse de Comisia Europeană în Avizul său privind cererea de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, aprobat de către Comisia Naţională pentru Integrare Europeană la 4 august 2022 (pct. 5.2.3)⁵.

______________________

⁵ Plan de acţiuni pentru implementarea măsurilor propuse de către Comisia Europeană în Avizul său privind cererea de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

7. Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte (în continuare – Acord de Asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană), ratificat de Parlamentul Republicii Moldova prin Legea nr.112/2014, prevede, la art.4 lit.e) din titlul II "Libertate, securitate şi justiţie", necesitatea întreprinderii unor importante reforme interne, inclusiv prin asigurarea eficacităţii în lupta împotriva corupţiei, îndeosebi în vederea îmbunătăţirii cooperării internaţionale privind combaterea corupţiei, precum şi necesitatea asigurării unei puneri în aplicare eficace a instrumentelor juridice internaţionale relevante, cum ar fi Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei din 2003.

8. Articolul 16 din Acordul de Asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană stabileşte că părţile vor coopera în prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, a corupţiei şi a altor activităţi ilegale, în special în partea ce ţine de corupţia activă şi cea pasivă, inclusiv abuzul de funcţii şi traficul de influenţă, atât în sectorul privat, cât şi în cel public. Totodată, articolul 18 din Acord stabileşte că părţile cooperează pentru a preveni utilizarea sistemelor lor financiare şi a celor nefinanciare relevante în scopul spălării veniturilor provenite din activităţi infracţionale, precum şi în scopul finanţării terorismului. Această cooperare cuprinde şi recuperarea activelor sau a fondurilor provenite din veniturile obţinute din infracţiuni. Cooperarea în acest domeniu permite realizarea unor schimburi de informaţii utile în cadrul legislaţiilor respective ale părţilor şi adoptarea de standarde adecvate pentru combaterea spălării de bani şi a finanţării terorismului, echivalente cu cele adoptate de organismele internaţionale relevante care acţionează în acest domeniu, cum ar fi Grupul de Acţiune Financiară Internaţională.

9. Pornind de la angajamentele expuse în Acordul de Asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană, Programul de guvernare "Moldova vremurilor bune" a definit combaterea corupţiei ca una dintre priorităţile fundamentale, ale cărei părţi intrinseci sunt combaterea îmbogăţirii ilicite şi confiscarea produselor actelor de corupţie şi actelor conexe acestora. Guvernul rămâne ferm în angajamentul de a realiza progrese în ceea ce priveşte recuperarea activelor sustrase în urma fraudei bancare din 2014⁶ prin aplicarea măsurilor şi acţiunilor de urmărire penală, cu utilizarea diverselor canale şi cooperarea cu omologii străini, inclusiv prin crearea unor echipe de investigaţie comune.

______________________

⁶ Scrisoare de intenţii, International Monetary Fund, Chişinău, 30 noiembrie 2021, https://www.imf.md/press/Moldova_LOI_MEFP_TMU_Nov2021_ROM.pdf 

10. Programul de recuperare a bunurilor infracţionale pentru anii 2023–2027 (în continuare – Program) asigură alinierea la Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) şi contribuie la realizarea ODD 16 "Promovarea unor societăţi paşnice şi incluzive pentru o dezvoltare durabilă, a accesului la justiţie pentru toţi", inclusiv a indicatorilor globali:

1) reducerea semnificativă a fluxurilor financiare ilicite […], consolidarea recuperării şi returnării bunurilor furate (ODD 16.4);

2) reducerea semnificativă a corupţiei şi mituirii în toate formele lor (ODD 16.5);

3) dezvoltarea unor instituţii eficiente, responsabile şi transparente la toate nivelurile (ODD 16.6);

4) protejarea libertăţilor fundamentale în conformitate cu legislaţia naţională şi cu acordurile internaţionale (ODD 16. 10);

5) promovarea […] unor legi şi politici nediscriminatorii pentru o dezvoltare durabilă (ODD 16.b).

11. Prezentul Program asigură de asemenea transpunerea mai multor obiective strategice, trasate în documentele de politici publice şi documentele de planificare, cum ar fi Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030"⁷, care oferă o viziune pe termen lung, centrată pe nevoile cetăţeanului, şi care este racordată la obiectivele incluse în Agenda pentru Dezvoltare Durabilă – 2030 a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Programul va contribui la implementarea strategiei menţionate, în special a obiectivului general nr.8 "Edificarea unui sistem de justiţie echitabil, incoruptibil şi independent". Conform angajamentelor privind dezvoltarea durabilă, până în anul 2030 urmează să fie implementate următoarele ţinte strategice:

1) promovarea supremaţiei legii şi asigurarea accesului egal la justiţie pentru toate femeile, toţi bărbaţii şi copiii, în special pentru cei din grupurile vulnerabile (ODD 16.3, ODD 5.2);

2) reducerea semnificativă a corupţiei şi mituirii în toate formele lor (ODD 16.5).

______________________

⁷ Hotărârea Guvernului nr.653/2022 cu privire la aprobarea proiectului de lege pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare "Moldova Europeană 2030".

12. Conform Strategiei naţionale de integritate şi anticorupţie pentru anii 2017–2023, obiectivul pilonului al III-lea este sporirea prestaţiei justiţiei şi a autorităţilor anticorupţie prin îmbunătăţirea mecanismului de recuperare a activelor şi asigurarea despăgubirii persoanelor prejudiciate de corupţie. Prioritatea III.4 preconizează indisponibilizarea şi confiscarea bunurilor provenite din acte de corupţie şi din acte conexe acestora. La rândul său, obiectivul general 3 din Strategia naţională de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului pentru anii 2020–2025 urmăreşte sancţionarea subiecţilor care au comis infracţiuni de spălare a banilor şi deposedarea lor directă sau indirectă de veniturile şi bunurile infracţionale, iar obiectivul specific 3.3 al aceleiaşi strategii urmăreşte eficientizarea mecanismelor de sechestrare, confiscare şi recuperare a bunurilor utilizate la săvârşirea infracţiunilor sau provenite din infracţiuni.

13. În vederea asigurării recuperării bunurilor obţinute în mod ilicit a fost creată Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale⁸, iar Codul de procedură penală a fost completat cu prevederi ce ţin de procesul de recuperare a bunurilor infracţionale. De asemenea a fost creat un mecanism de conlucrare în domeniul recuperării bunurilor infracţionale (Ordinul Procurorului General nr.41/26 din 6.09.2018 de aprobare a Ghidului privind metodica de urmărire penală a infracţiunilor de spălarea banilor şi finanţarea terorismului), au fost elaborate instrucţiuni privind aplicarea dispoziţiilor legale ce ţin de sechestrarea şi confiscarea bunurilor infracţionale şi a fost aprobat Ghidul privind efectuarea investigaţiilor financiare paralele (Ordinul Procurorului General nr.18/11 din 9.04.2019).

______________________

⁸ Legea nr.48/2017 privind Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale.

14. Procesul de recuperare a bunurilor infracţionale este orientat spre identificarea şi implementarea de mecanisme care îmbunătăţesc eficienţa în identificarea, sechestrarea, confiscarea şi recuperarea efectivă a bunurilor infracţionale şi care permit reutilizarea socială a acestora. Potrivit Comitetului MONEYVAL, "numărul real şi valoarea bunurilor confiscate rămân scăzute şi nu par să corespundă cu amploarea infracţiunilor generatoare de profit din ţară"⁹.

______________________

⁹ The Republic of Moldova. Fifth Round Mutual Evaluation Report. MONEYVAL Report. 2019. https://www.fatf-gafi.org/media/fatf/documents/reports/mer-fsrb/Moneyval-Mutual-Evaluation-Report-Moldova-2019.pdf 

15. Prezentul Program este un document de viziune strategică ce urmăreşte creşterea valorii totale a bunurilor infracţionale recuperate, prin îmbunătăţirea comunicării, colaborării şi coordonării acţiunilor între autorităţile responsabile de recuperarea bunurilor şi omologii lor străini. Programul asigură sporirea transparenţei şi responsabilizării instituţiilor implicate în sistemul de recuperare a bunurilor infracţionale în Republica Moldova, prin asigurarea unei mai bune colectări de date şi diseminări a informaţiei referitoare la sechestrarea şi confiscarea bunurilor infracţionale.

16. Programul recunoaşte pluralitatea instituţiilor implicate în procesul de recuperare a bunurilor infracţionale din Republica Moldova şi responsabilitatea fiecărei instituţii în implementarea măsurilor care urmăresc sporirea eficacităţii acestuia.

17. Implementarea prezentului Program va asigura consolidarea capacităţilor autorităţilor responsabile de sistemul de recuperare a bunurilor infracţionale în Republica Moldova prin ajustarea cadrului legal existent conform standardelor internaţionale şi cerinţelor Uniunii Europene.

18. Implementarea Programului va contribui la dezvoltarea unei baze normative noi pentru majoritatea autorităţilor/instituţiilor responsabile de procesul de recuperare a bunurilor infracţionale, respectivele prevederi urmând a fi transpuse în practică şi valorificate pe parcursul următorilor ani pentru a produce rezultatele scontate.

19. Programul reprezintă un răspuns la aşteptările cetăţenilor în planul îmbunătăţirii procesului de recuperare a bunurilor infracţionale¹⁰.

______________________

¹⁰ Impactul corupţiei asupra realizării drepturilor omului în Republica Moldova: Studiu analitic cu recomandări de politici (elaborat la solicitarea Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD)).

20. Prin abordarea integrată, coordonată şi intersectorială, Programul antrenează autorităţile judecătoreşti, instituţiile specializate, autorităţile publice, organizaţiile societăţii civile, mediul academic în crearea unui sistem eficient, transparent, modern, care să fie adaptat cerinţelor societăţii şi să răspundă provocărilor viitorului.

21. Cooperarea între instituţiile statului cu atribuţii în domeniul combaterii corupţiei şi societatea civilă este reafirmată ca una dintre priorităţile Strategiei naţionale de integritate şi anticorupţie pentru anii 2017–2023. Conform strategiei, societatea civilă face parte din rândul grupurilor de monitorizare şi efectuează o supraveghere independentă. Astfel, este posibilă mai multă colaborare şi mai multe organizaţii pot fi încurajate să colaboreze cu Centrul Naţional Anticorupţie, inclusiv cele de nivel regional. Eficacitatea implementării Programului depinde şi de nivelul de implicare a societăţii civile, de contribuţia acesteia. Iată de ce, pe lângă depunerea rapoartelor oficiale ale autorităţilor/instituţiilor responsabile, este important ca pilonul societăţii civile să contribuie nemijlocit la monitorizarea implementării şi să prezinte rapoarte de alternativă la rapoartele oficiale ale autorităţilor.

II. ANALIZA SITUAŢIEI

2.1. Situaţia şi standardele la nivel internaţional şi european

22. Subiectul recuperării bunurilor infracţionale ocupă un loc tot mai important pe actuala agendă publică şi instituţională la nivel internaţional şi european. Majoritatea impedimentelor legale care apar în calea recuperării bunurilor infracţionale la nivel internaţional constau în cerinţele pentru acordarea de asistenţă juridică reciprocă, secretul bancar excesiv, lipsa procedurilor de confiscare a activelor fără o hotărâre de condamnare şi legile procesuale şi probatorii complexe¹¹.

______________________

¹¹ Kevin M. Stephenson, Larissa Alanna Gray, Richard John Power, Jean Pierre Brun, Gabriele Dunker, Melissa Panjer, Barriers to Asset Recovery: An Analysis of the Key Barriers and Recommendations for Action.

23. Statisticile oficiale de la nivelul Uniunii Europene, relevate în noua Strategie a UE privind securitatea pentru perioada 2020–2025¹², sunt îngrijorătoare. În contextul în care criminalitatea organizată generează costuri enorme pentru victime, precum şi pentru economie, pierderile anuale fiind estimate la 218–282 de miliarde de euro, încă se menţine un dezechilibru major în ceea ce priveşte raportul dintre valoarea estimativă a produselor infracţiunilor de la nivelul tuturor statelor membre ale UE (de 110 miliarde de euro anual) şi rezultatul măsurilor asigurătoare dispuse: aproximativ 2% dintre aceste produse sunt sechestrate, iar 1% sunt confiscate.

______________________

¹² Communication from the commission on the EU Security Union Strategy, Brussels, 24.07.2020, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?qid=1596452256370&uri=CELEX:52020DC0605 

24. În ultimii ani au apărut ameninţări noi, mai complexe, transfrontaliere şi transsectoriale, la adresa securităţii, ceea ce evidenţiază necesitatea unei cooperări mai strânse în materie de securitate la toate nivelurile. Criza provocată de pandemia de COVID-19, criza energetică, conflictele armate au adus în prim-plan securitatea europeană, testând rezilienţa infrastructurii critice a Europei, pregătirea pentru situaţiile de criză şi sistemele sale de gestionare a crizelor.

25. Comisia Europeană a propus o serie de măsuri de creştere a capacităţii de recuperare a creanţelor provenite din infracţiuni, printre care se evidenţiază: extinderea domeniului de aplicare al Directivei UE 2014/42 privind îngheţarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunilor săvârşite în Uniunea Europeană; consolidarea administrării bunurilor sechestrate; dezvoltarea reutilizării sociale a bunurilor confiscate; îmbunătăţirea regulilor privind despăgubirea victimelor infracţiunilor; fortificarea rolului birourilor de recuperare a creanţelor provenite din infracţiuni în urmărirea şi identificarea bunurilor având legătură cu infracţiunile.

26. Referindu-ne la standardele europene în domeniul confiscării şi recuperării activelor, menţionăm că Uniunea Europeană deţine un set cuprinzător de reglementări referitoare la procesul de recuperare a bunurilor infracţionale. Acestea sunt:

1) Acţiunea comună 98/699/JAI privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, îngheţarea sau sechestrarea şi confiscarea instrumentelor şi a produselor infracţiunii;

2) Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 iunie 2001 privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, îngheţarea, sechestrarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunii;

3) Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de îngheţare a bunurilor sau a probelor;

4) Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea;

5) Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informaţii şi date operative între autorităţile de aplicare a legii ale statelor membre ale Uniunii Europene;

6) Decizia 2007/845/JAI a Consiliului din 6 decembrie 2007 privind cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanţelor din statele membre în domeniul urmăririi şi identificării produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracţiunile;

7) Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind îngheţarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunilor săvârşite în Uniunea Europeană;

8) Regulamentul (UE) 2018/1805 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind recunoaşterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare şi de confiscare.

De asemenea, Comisia Europeană a prezentat, la 25 mai 2022, o propunere de o nouă directivă privind recuperarea şi confiscarea activelor, care prevede revizuirea completă a Directivei 2014/42 a Parlamentului European şi a Consiliului, precum şi revizuirea Deciziei 2007/845/JAI a Consiliului.

27. Pentru a asigura cooperarea internaţională corespunzătoare şi eficientă, în special asistenţa juridică reciprocă şi echipele de investigare comune, pentru a acumula probe şi a confisca veniturile şi instrumentele infracţiunii, există un cadru internaţional şi regional cuprinzător în ceea ce priveşte procesul de recuperare a activelor, care include:

1) Convenţia europeană privind asistenţa judiciară în materie penală, semnată la Strasbourg la 20 aprilie 1959;

2) Convenţia privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracţională, semnată la Strasbourg la 8 noiembrie1990;

3) Convenţia penală privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie1999;

4) Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003;

5) Convenţia Consiliului Europei privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracţională şi finanţarea terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005.

28. În perioada 2017–2022, Republica Moldova a aderat la două convenţii multilaterale care acoperă o parte din domeniul recuperării bunurilor infracţionale: Protocolul privind introducerea modificărilor în Acordul de colaborare a statelor membre ale Comunităţii Statelor Independente privind combaterea furtului mijloacelor de transport şi asigurarea restituirii lor din 25 noiembrie 2005 şi Acordul de colaborare între statele membre ale Comunităţii Statelor Independente în domeniul luptei împotriva furtului de valori culturale şi asigurării restituirii lor. Pe dimensiunea bilaterală a fost semnat, în anul 2021, Memorandumul de înţelegere între Guvernul Regatului Unit şi Guvernul Republicii Moldova privind restituirea fondurilor ilicite confiscate de la cetăţeanul Republicii Moldova Luca Filat.

2.2. Sinteza analitică a procesului de recuperare a bunurilor infracţionale la nivel naţional

29. Evoluţii importante privind recuperarea bunurilor infracţionale s-au produs începând cu anul 2017, odată cu adoptarea Legii nr.48/2017 privind Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale, a Legii nr.49/2017 pentru completarea unor acte legislative, prin care în Codul de procedură penală au fost introduse norme privind mecanismul de recuperare a bunurilor infracţionale şi privind etapele recuperării, precum şi a Legii nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului. Instituirea unor asemenea reglementări a fost dictată şi de necesitatea creării mecanismului de reacţie şi investigare ca urmare a evenimentelor nefaste din sectorul financiar-bancar al Republicii Moldova, precum şi de nevoia de a crea o infrastructură instituţională care să asigure interacţiunea la nivel naţional, regional şi internaţional pentru recuperarea bunurilor infracţionale.

30. Republica Moldova actualizează şi îmbunătăţeşte continuu legislaţia pentru combaterea eficientă a infracţiunilor grave, a criminalităţii organizate şi corupţiei. Modificările legislative operate de-a lungul anilor nu au acoperit toate aspectele care ar îmbunătăţi sistemul de recuperare a bunurilor infracţionale în Republica Moldova şi l-ar face mai eficient. Aceste deficienţe variază de la sfera limitată în domeniul efectuării investigaţiilor financiare paralele până la absenţa unei game mai largi de posibilităţi de confiscare a bunurilor infracţionale.

31. Identificarea tuturor bunurilor infracţionale constituie o premisă pentru un proces eficient de recuperare şi confiscare. Astfel, nu în toate cazurile până la finalizarea investigaţiilor financiare paralele se reuşeşte identificarea bunurilor care pot face obiectul confiscării sau pot contribui la recuperarea prejudiciului. Sunt situaţii când, ulterior efectuării investigaţiilor financiare paralele, bănuitul/învinuitul procură bunuri (imobile, mijloace de transport etc.) sau îşi deschide alte conturi bancare prin care se efectuează tranzacţii.

32. Un impediment cu care se confruntă Republica Moldova este lipsa unui mecanism de confiscare care să nu se bazeze pe o hotărâre de condamnare (mecanism de confiscare civilă). Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei (art. 54) şi Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European şi a Consiliului reglementează un asemenea mecanism, care poate fi aplicat în cazul îmbolnăvirii sau al sustragerii făptuitorului de la participarea în procedurile penale. Propunerea de directivă prezentată de Comisie la 25 mai 2022 extinde sfera situaţiilor în care poate fi aplicată confiscarea în absenţa unei condamnări la următoarele cazuri: decesul persoanei suspectate sau învinuite, imunitatea, amnistia şi prescripţia. Aceste reguli sunt aplicabile doar infracţiunilor care pot genera, direct sau indirect, un avantaj economic substanţial şi pentru care se aplică o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 4 ani.

33. Practica organelor de urmărire penală a demonstrat că, în majoritatea cazurilor, din momentul când făptuitorului i se atribuie o calitate procesuală (bănuit/învinuit), acesta întreprinde acţiuni de înstrăinare a bunurilor sau de transferare a acestora către terţi, astfel încât să nu poată fi urmărite. Tergiversarea procesului de aplicare a sechestrului are repercusiuni ireversibile pentru procesul de recuperare a bunurilor infracţionale. Astfel, stabilirea în Codul de procedură penală a unui termen restrâns în care judecătorul de instrucţie poate să se expună asupra demersului procurorului ar contribui la eficacitatea procesului de recuperare.

34. Activele provenite din infracţiuni sunt supuse sechestrării şi confiscării, cu posibilitatea confiscării echivalentului în bani. Regimul sechestrării şi confiscării acoperă toate activele provenite din infracţiuni şi mijloacele acestora.

35. Pe segmentul aplicării sechestrelor, în perioada 2017–2021, Procuratura Anticorupţie împreună cu Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale au contribuit la aplicarea sechestrelor în cazul celor mai valoroase categorii de bunuri, care formează 65,4% din totalul sechestrelor aplicate. Procuratura Generală a sechestrat bunuri în valoare de 620630958 lei, ceea ce constituie 11,3% din totalul sechestrelor aplicate. Procuratura Generală a solicitat efectuarea investigaţiilor financiare paralele pentru 5 cauze penale, în cadrul cărora s-au aplicat sechestre. Cauzele penale au fost intentate drept urmare a comiterii următoarelor infracţiuni: spălarea banilor; evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor; coruperea pasivă; traficul de fiinţe umane în cumul cu organizarea migraţiilor ilegale şi confecţionarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor false.

36. Din datele prezentate în tabelul 2 pentru perioada 2017–2021 se observă că organul de urmărire penală al Centrului Naţional Anticorupţie (CNA) a participat activ la procesul de recuperare a bunurilor infracţionale, valoarea bunurilor secestrate fiind estimată la 130101698 de lei.

37. În perioada 2017–2021, Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale (ARBI) a sechestrat bunuri în valoare totală de circa 5,49 miliarde de lei. Primele patru cele mai valoroase categorii de bunuri sechestrate de către ARBI constituie aproximativ 2/3 din valoarea tuturor sechestrelor aplicate în 4 ani deplini de activitate.

38. Pe parcursul a 4 ani deplini de activitate, ARBI a preluat în administrare 692 de bunuri sechestrate, în acestea fiind incluse şi mijloacele financiare sechestrate în numerar.

39. În scopul administrării mijloacelor băneşti sechestrate, începând cu anul 2019, ARBI dispune de conturi trezoreriale în diferite valute. Numerarul sechestrat în monedă naţională şi valută străină, mijloacele băneşti sechestrate pe conturi bancare, precum şi mijloacele băneşti obţinute din valorificarea bunurilor sechestrate sunt transferate pe conturile trezoreriale gestionate de ARBI. În perioada anilor 2019–2021, pe conturile trezoreriale ale ARBI au fost plasate mijloace financiare sechestrate în valoare totală de 116103285 de lei. Totodată, în aceeaşi perioadă, de pe conturile ARBI au fost scoase mijloace financiare în valoare de:

ˇ 11682581 de lei (91,8% din totalul sumei scoase de pe conturile ARBI) – restituire în urma scoaterii persoanei de sub urmărire penală/achitării inculpatului;

ˇ 985803 lei (7,7% din totalul sumei scoase de pe conturile ARBI ) – restituire în urma achitării integrale a amenzii penale;

ˇ 54471 de lei (0,4% din totalul sumei scoase de pe conturile ARBI) – transfer în scopul confiscării speciale.

40. Valorificarea bunurilor sechestrate¹³ constituie înstrăinarea acestora prin vânzarea la preţ egal sau mai mare decât cel evaluat în cadrul unei licitaţii publice sau în baza unui contract de comision. După evaluarea bunului sechestrat, în cazurile când sechestrele sunt aplicate pentru garantarea achitării amenzii sau recuperării prejudiciului, părţile sunt în drept să achite contravaloarea bunului sechestrat la contul trezorerial gestionat de ARBI.

______________________

¹³ Hotărârea Guvernului nr.684/2018 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la evaluarea, administrarea şi valorificarea bunurilor infracţionale (sechestrate).

41. Serviciul Fiscal de Stat, suplimentar atribuţiilor prevăzute de Codul fiscal, exercită atribuţii de evidenţă, evaluare şi vânzare a bunurilor confiscate, a bunurilor fără stăpân, a bunurilor sechestrate perisabile sau cu termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte, a bunurilor trecute în proprietatea statului cu drept de succesiune şi a comorilor¹⁴, în conformitate cu Codul penal, Codul de procedură penală, Codul contravenţional, Codul civil, Codul de procedură civilă.

______________________

¹⁴ Hotărârea Guvernului nr.972/2001 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de evidenţă, evaluare şi vânzare a bunurilor confiscate, fără stăpân, sechestrate uşor alterabile sau cu termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte, a bunurilor trecute în posesia statului cu drept de succesiune şi a comorilor.

42. Confiscarea bunurilor este o măsură de siguranţă care se aplică de către instanţele de judecată asupra bunurilor care au fost utilizate la săvârşirea infracţiunii sau rezultă din infracţiune ori activităţi infracţionale. Începând cu 1 ianuarie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a fost împuternicit cu atribuţii de urmărire penală şi astfel poate participa la procesul de sechestrare sau confiscare a bunurilor, exercitându-şi atribuţiile în calitate de organ de urmărire penală şi de administrator al bunurilor.

43. Existenţa unui sistem solid de măsuri provizorii şi de confiscare din partea statului, aplicabile în cazurile de comitere a unor categorii de infracţiuni, este indispensabilă. Un proces efectiv de recuperare a bunurilor infracţionale devine demoralizant pentru infractori şi poate avea rol semnificativ în prevenirea comiterii de infracţiuni.

44. În vederea formării unor bune practici cu privire la aplicarea măsurilor asigurătoare sunt necesare norme legale care să oblige organele de urmărire penală şi instanţele de judecată să remită la ARBI actele procedurale de scoatere a bunurilor de sub sechestru şi, respectiv, hotărârile de pronunţare asupra sechestrului. Comunicarea eficientă dintre actorii publici antrenaţi în procesul de recuperare a bunurilor infracţionale poate fi realizată prin intermediul unui sistem informaţional automatizat cu acces securizat la informnaţia despre sechestrele aplicate.

45. Pentru înţelegerea corespunzătoare a situaţiei şi amplorii problemelor din sector s-a efectuat o analiză SWOT, care prezintă evoluţia problemelor şi consecinţele corespunzătoare.

46. Analiza SWOT reflectă caracteristicile mediului intern (punctele tari şi punctele slabe) şi ale mediului extern (oportunităţile şi riscurile), care avantajează sau stagnează procesul de recuperare a bunurilor infracţionale în Republica Moldova.

1) Puncte forte:

a) eforturile anticorupţie în sectorul public sunt împărţite în cadrul unei reţele de instituţii specializate anticorupţie;

b) Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale asigură identificarea şi indisponibilizarea bunurilor infracţionale în cadrul investigării infracţiunilor generatoare de profit;

c) reglementarea în legea penală a măsurii de siguranţă – confiscarea extinsă are un potenţial considerabil de a deposeda de bunuri persoanele care au săvârşit infracţiuni generatoare de profit;

d) existenţa unui sistem de administrare a bunurilor sechestrate.

2) Puncte slabe:

a) lipsa unui sistem informaţional automatizat funcţional de evidenţă a bunurilor infracţionale indisponibilizate;

b) lipsa mecanismului de colectare a datelor statistice în domeniul recuperării bunurilor infracţionale şi de asigurare a furnizării informaţiilor relevante de către instituţiile responsabile;

c) în pofida unor volume semnificative de bunuri sechestrate la etapa de urmărire penală, sumele confiscate şi recuperate efectiv sunt extrem de mici;

d) tergiversarea procesului de aplicare a sechestrului ar putea avea repercusiuni ireversibile pentru recuperarea ulterioară a bunurilor infracţionale;

e) informarea redusă şi sensibilizarea insuficientă cu privire la procesul de recuperare a bunurilor infracţionale;

f) lipsa platformei online pentru vânzarea la licitaţie a bunurilor sechestrate/confiscate;

g) capacităţile instituţionale reduse de realizare eficientă a procesului de recuperare a bunurilor infracţionale;

h) colaborarea insuficientă dintre autorităţile/instituţiile responsabile de recuperarea bunurilor infracţionale;

i) folosirea insuficientă a cazurilor speciale de valorificare a bunurilor sechestrate;

j) existenţa dezacordurilor între autorităţile de aplicare a legii în privinţa capacităţii de efectuare a investigaţiilor financiare paralele;

k) cooperarea insuficientă cu alte jurisdicţii în privinţa schimbului de date şi informaţii, indisponibilizării bunurilor, precum şi în privinţa recunoaşterii şi executării în străinătate a confiscării speciale şi extinse dispuse în Republica Moldova;

l) înţelegerea insuficientă a beneficiilor reutilizării sociale a bunurilor confiscate ca urmare a săvârşirii infracţiunilor;

m) existenţa unui mecanism complicat şi ineficient de executare a confiscării speciale şi extinse;

n) lipsa unei analize detaliate a gradului de recuperare efectivă de către victimele infracţiunilor a prejudiciilor suferite.

3) Oportunităţi:

a) cooperarea internaţională axată pe valorificarea parteneriatelor deja existente şi pe stabilirea unor parteneriate noi în vederea asigurării schimbului de bune practici cu instituţiile de formare în domeniul recuperării bunurilor infracţionale;

b) asistenţa tehnică din partea partenerilor de dezvoltare şi donatorilor în implementarea diferitor acţiuni ale Programului;

c) racordarea cadrului normativ în domeniu la angajamentele internaţionale;

d) instruirea specialiştilor care activează în diferite sectoare responsabile de recuperarea bunurilor infracţionale;

e) implicarea societăţii civile în realizarea diferitor măsuri menite să sporească gradul de încredere în recuperarea bunurilor infracţionale.

4) Ameninţări/limite:

a) coordonarea insuficientă a acţiunilor cu partenerii naţionali şi internaţionali;

b) posibila inconsecvenţă în realizarea tuturor măsurilor prevăzute în Program;

c) limitările financiare pentru susţinerea corespunzătoare a procesului de implementare a Programului.

2.3. Constatările analizei situaţionale efectuate

47. Ţările care au avut cel mai mare succes în urmărirea, îngheţarea, sechestrarea şi confiscarea bunurilor obţinute ilicit (indiferent dacă sunt situate în străinătate sau în ţara în cauză) sunt cele care au adoptat mecanisme care pot accelera procesele asociate justiţiei penale de confiscare, precum şi mecanisme de confiscare a bunurilor care nu se bazează pe hotărâri de condamnare. În plus, statele care au dezvoltat mecanisme puternice de cooperare interinstituţională au demonstrat un succes mai mare în recuperarea bunurilor obţinute ilicit.

48. Republica Moldova ar trebui să ia în considerare consolidarea mecanismelor nonpenale sau civile pentru sechestrarea şi confiscarea bunurilor. Procesele penale durează adesea ani întregi, amânându-se emiterea hotărârilor finale pentru confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni generatoare de venit, inclusiv din criminalitatea organizată şi corupţie. Implementarea mecanismelor civile poate reduce timpul de confiscare a bunurilor de la o perioadă de câţiva ani la câteva luni, cu menţinerea procesului echitabil.

49. Este necesar să se acorde o atenţie mai mare mecanismelor de consolidare care să asigure un dialog faţă în faţă, regulat cu autorităţile de recuperare a bunurilor infracţionale din alte ţări-cheie în ceea ce priveşte sechestrarea, confiscarea şi recuperarea bunurilor provenite din infracţiuni generatoare de venit.

50. Abordările comune pot asigura, de asemenea, integrarea în procesul de recuperare a bunurilor infracţionale a volumelor mari de date, în aşa fel încât acestea să fie eficiente atât în ceea ce priveşte combaterea criminalităţii, cât şi în asigurarea drepturilor fundamentale.

51. Recuperarea bunurilor obţinute ilicit este esenţială pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate şi corupţiei, deoarece îi privează pe infractori de câştiguri financiare şi acţionează ca o măsură de descurajare împotriva infracţiunilor viitoare (prin eliminarea motivaţiei financiare a infractorilor).

52. Guvernul Republicii Moldova ar trebui să ia în considerare consolidarea mecanismelor transparente pentru sechestrarea, confiscarea, gestionarea şi reutilizarea (în mod ideal, pentru nevoile de dezvoltare prioritare) a bunurilor obţinute ilicit şi să se asigure că ARBI este capabilă să acţioneze ca entitate-cheie care facilitează acest rol.

53. Rata scăzută de confiscare determină grupările criminale să îşi extindă activităţile şi să se infiltreze în economia legală, de aceea este nevoie de un răspuns ferm, la nivel naţional.

54. Ratificarea mai multor acte internaţionale în domeniul recuperării şi confiscării bunurilor, inclusiv a bunurilor dobândite în mod ilicit sau procesate în alt mod pe cale infracţională, creează o necesitate stringentă de a elabora un cadru normativ care să răspundă rigorilor contemporane.

55. Cooperarea internaţională este, de asemenea, esenţială pentru eficienţa aplicării legii şi a cooperării judiciare. Acordurile bilaterale cu parteneri-cheie au un rol fundamental în obţinerea de informaţii şi probe din afara Republicii Moldova.

III. OBIECTIVELE GENERALE ŞI SPECIFICE

56. Analiza strategică pune accentul pe imaginea de ansamblu a unor tendinţe pe termen mediu şi lung, prognoze şi estimări în scopul de a fundamenta adoptarea unor decizii strategice sau de a constitui suport pentru gestionarea unor situaţii/evenimente cu impact macroeconomic în domeniul recuperării bunurilor infracţionale, inclusiv pe diseminarea informaţiilor acumulate.

57. Programul are la bază analiza detaliată a problemelor cu care se confruntă sistemul de recuperare a bunurilor infracţionale, arată care sunt acţiunile necesare a fi realizate pentru a atinge rezultatele planificate pe termen scurt şi mediu, bazate pe evidenţe, şi, în final, reflectă impactul preconizat pe termen lung asupra întregului sistem de recuperare a bunurilor infracţionale.

58. Obiectivele urmează a fi stabilite anticipând posibilitatea ca fondurile să fie insuficiente şi vor fi însoţite de o proiecţie preliminară a activităţilor necesare pentru atingerea lor.

59. Obiectivul general 1. Consolidarea sistemului naţional de recuperare a bunurilor infracţionale în conformitate cu standardele internaţionale şi cerinţele Uniunii Europene. Obiectivul are drept scop perfecţionarea cadrului normativ şi fortificarea capacităţilor instituţionale în domeniul recuperării bunurilor infracţionale. Astfel, Republica Moldova se va alinia la standardele internaţionale şi cerinţele Uniunii Europene, contribuind la creşterea gradului de încredere a cetăţenilor în justiţie. Rezultatul scontat al obiectivului ţine de înlăturarea lacunelor de ordin normativ, conducând la îmbunătăţirea şi eficientizarea procesului de recuperare a bunurilor infracţionale. Totodată, se va consolida cadrul de cooperare atât la nivel local, cât şi internaţional, se vor defini competenţele şi rolurile autorităţilor implicate în procesul de recuperare a bunurilor infracţionale, se vor diversifica competenţele şi activităţile acestora, în scopul asigurării managementului durabil.

Obiectivul specific 1.1. Eficientizarea procesului de urmărire şi indisponibilizare a bunurilor infracţionale, până în anul 2024.

Obiectivul specific 1.2. Consolidarea capacităţilor autorităţilor/instituţiilor antrenate în procesul de recuperare a bunurilor infracţionale în domeniul conservării valorii bunurilor sechestrate, până în anul 2024.

Obiectivul specific 1.3. Consolidarea rolului instituţiei confiscării, până în anul 2025.

Obiectivul specific 1.4. Eficientizarea mecanismului de recuperare efectivă a bunurilor infracţionale confiscate, până în anul 2026.

Rezultate scontate:

1) creşterea numărului sentinţelor ce dispun aplicarea confiscării speciale şi extinse cu privire la cauze de corupţie, criminalitate organizată şi alte infracţiuni comise din interes material;

2) creşterea numărului cererilor de comisii rogatorii transmise în străinătate privind indisponibilizarea bunurilor infracţionale;

3) creşterea numărului cererilor de schimb de date şi informaţii cu alte jurisdicţii;

4) creşterea numărului bunurilor sechestrate valorificate în cursul procesului penal în beneficiul tuturor părţilor implicate, pentru evitarea diminuării valorii acestora şi reducerea costurilor de administrare;

5) creşterea numărului cererilor de recunoaştere şi executare în străinătate a hotărârilor judecătoreşti emise în Republica Moldova ce au ca obiect confiscarea specială şi extinsă a bunurilor infracţionale;

6) creşterea numărului cererilor de comisii rogatorii privind indisponibilizarea bunurilor infracţionale executate în Republica Moldova;

7) facilitarea recuperării bunurilor provenite din infracţiuni de corupţie;

8) infrastructura sistemelor informaţionale pentru eficacitatea procesului de recuperare a bunurilor infracţionale, dezvoltată şi implementată.

60. Obiectivul general 2. Creşterea gradului de transparenţă, expertiză şi integritate în procesul de recuperare a bunurilor infracţionale. Obiectivul propune dezvoltarea competenţelor şi cunoştinţelor profesioniştilor implicaţi în procesul de recuperare a bunurilor infracţionale în baza unei pregătiri profesionale mixte, comune şi multidisciplinare, care se va asigura atât prin programele de pregătire profesională dedicate şi organizate, cât şi prin participarea la cursuri de formare la nivelul instituţiilor de profil naţionale şi internaţionale. În plus, obiectivul urmăreşte dezvoltarea unor instituţii eficiente, responsabile şi transparente la toate nivelurile. Totodată, volumul tot mai mare de informaţie pus la dispoziţie atât publicului larg, cât şi participanţilor la proces, prin intermediul mijloacelor electronice, de către actorii implicaţi în procesul recuperării bunurilor infracţionale, necesită a fi gestionat în permanenţă de către autorităţile responsabile în condiţii de maximă securitate, fapt ce implică implementarea unui set amplu de măsuri de consolidare a capacităţilor. Îndeplinirea obiectivului va asigura formarea profesională conform necesarului de instruire a angajatorului pe toate domeniile de activitate ale procesului de recuperare a bunurilor infracţionale.

Obiectivul specific 2.1. Asigurarea procesului decizional receptiv, incluziv, participativ şi reprezentativ la toate nivelurile, până în anul 2025.

Obiectivul specific 2.2. Formarea şi dezvoltarea competenţelor în domeniul recuperării bunurilor infracţionale, până în anul 2027.

Obiectivul specific 2.3. Asigurarea transparenţei în procesul de recuperare a bunurilor infracţionale de către autorităţile responsabile, până în anul 2026.

Obiectivul specific 2.4. Promovarea şi asigurarea integrităţii în procesul de recuperare a bunurilor infracţionale, până în anul 2027.

Rezultate scontate:

1) sistemul de management unitar şi eficient dezvoltat în procesul recuperării bunurilor infracţionale;

2) sistemul de formare profesională perfecţionat;

3) informarea constantă a cetăţenilor cu privire la procesul de recuperare a bunurilor infracţionale şi a rezultatelor obţinute;

4) creşterea încrederii cetăţenilor în procesul de recuperare a bunurilor infracţionale şi în autorităţile/instituţiile implicate în acest proces.

61. Rezultatele urmează a fi evaluate periodic, după încheierea anumitor activităţi.

IV. IMPACTUL

62. Alinierea tuturor proceselor şi procedurilor la cele mai bune practici internaţionale, cu respectarea abordării bazate pe drepturile omului, va reduce la minimum eventualitatea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Expertiza autorităţilor/instituţiilor implicate în procesul de recuperare a bunurilor infracţionale va genera un nivel înalt de mulţumire şi satisfacţie în rândul societăţii.

63. Programul îşi propune în primul rând să aibă un impact asupra beneficiarilor săi finali, care sunt cetăţenii Republicii Moldova, astfel încât efectele fenomenului corupţiei să nu constituie o ameninţare a vieţii şi bunăstării lor într-o societate modernă. Este evident că pentru obţinerea unui astfel de impact sunt necesare schimbări de ordin normativ, funcţional şi operaţional la diferite niveluri ale administraţiei de stat. Or o performanţă sporită a activităţii autorităţilor de resort în prevenirea şi combaterea corupţiei este unul dintre instrumentele care poate garanta atingerea impactului aşteptat.

64. Problemele abordate în prezentul Program nu sunt noi şi tocmai din acest motiv necesită o schimbare de paradigmă a intervenţiei. Astfel, cele două obiective generale propun o altă abordare a procesului de stabilire a priorităţilor de dezvoltare a sistemului de recuperare a bunurilor infracţionale, bazată pe impact prin evidenţe, instituţii puternice, societate informată şi activă, precum şi prin capacităţi consolidate de reacţie eficientă.

65. Pe lângă beneficiarii finali ai Programului, care sunt cetăţenii Republicii Moldova afectaţi de efectele fenomenului corupţiei, unele obiective ale acestui document vizează reglementarea clară a procesului de recuperare a bunurilor infracţionale în scopul combaterii actelor de corupţie şi al reducerii sărăciei.

66. Odată cu implementarea acţiunilor planificate de ordin normativ, funcţional şi de consolidare a capacităţilor instituţiilor se vor obţine următorii indicatori de impact:

1) indicele percepţiei corupţiei în sectorul justiţiei, îmbunătăţit;

2) calitatea reglementărilor în procesul recuperării bunurilor infracţionale, îmbunătăţită;

3) creşterea gradului de identificare şi recuperare a bunurile provenite din acte de corupţie şi din acte conexe acestora, precum şi din alte activităţi criminale, indisponibilizate şi confiscate;

4) creşterea ratei de executare a ordinelor de confiscare dispuse în materie penală;

5) transparenţa decizională şi transparenţa datelor autorităţilor responsabile, sporite;

6) autorităţile şi instituţiile acţionează în mod unitar şi sunt pregătite să lucreze împreună;

7) creşterea veniturilor aduse la bugetul de stat, precum şi a celor prin care se asigură despăgubirea victimelor;

8) conştientizarea socială a consecinţelor negative ale infracţionalităţii şi revitalizarea etică a cetăţenilor.

V. ESTIMAREA COSTURILOR

67. Finanţarea acţiunilor prevăzute în prezentul Program se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate anual în aceste scopuri în bugetele autorităţilor publice implicate, precum şi din alte surse. Pentru realizarea obiectivelor Programului, autorităţile responsabile vor asigura planificarea resurselor financiare în cadrul bugetar pe termen mediu şi în proiectul legii bugetului de stat pentru anii respectivi.

68. Având în vedere disponibilitatea limitată a resurselor bugetare, autorităţile/instituţiile responsabile vor întreprinde acţiuni de atragere a resurselor financiare externe pentru implementarea prezentului Program.

69. Suportul partenerilor de dezvoltare în implementarea Programului este unul important şi esenţial, având în vedere resursele bugetare limitate. În acelaşi timp, şi partenerii de dezvoltare ar putea fi interesaţi de unele domenii specifice compatibile cu politicile lor de finanţare. Doar printr-un efort consolidat poate fi accelerată implementarea obiectivelor propuse şi a activităţilor planificate.

VI. RISCURI DE IMPLEMENTARE

70. Implementarea cu succes a Programului depinde de o serie de factori, dar în primul rând de implicarea deplină, dedicaţia autorităţilor responsabile şi de voinţa factorilor de decizie de a-şi asuma realizarea obiectivelor propuse în Program. Principalele riscuri privind implementarea prezentului Program şi măsurile de contracarare a acestora sunt:

1) extinderea proceselor destabilizatoare şi a stării de război din proximitatea Republicii Moldova, cu efecte asupra securităţii interne – se va monitoriza permanent situaţia; se vor intensifica acţiunile de cooperare cu organizaţiile şi agenţiile europene, precum şi cu statele vecine;

2) provocările cu impact negativ asupra situaţiei sociale şi economice a ţării, care pot cauza reorientarea politicilor de dezvoltare – se va monitoriza permanent situaţia; se vor revizui măsurile şi se vor identifica soluţiile de alternativă; se vor intensifica acţiunile de cooperare cu organizaţiile şi agenţiile europene;

3) rezistenţa instituţiilor publice la reingineria proceselor – se va monitoriza permanent situaţia; se vor revizui măsurile şi se vor identifica soluţiile de alternativă; se vor intensifica acţiunile de cooperare cu organizaţiile şi agenţiile europene;

4) fluctuaţia mare de cadre în instituţiile implementatoare care astfel nu vor putea pune în aplicare în termene utile acţiunile Programului – se vor opera majorări salariale în limita disponibilităţii bugetare; se vor identifica alte stimulente nepecuniare de motivare;

5) lipsa fondurilor suficiente pentru punerea în aplicare a Planului de acţiuni pentru implementarea Programului – se vor spori eforturile de mobilizare a resurselor într-o manieră coordonată; se va lua în considerare în continuare feedbackul partenerilor şi donatorilor astfel încât să fie îmbunătăţite conceptele proiectelor, punerea în aplicare, monitorizarea bazată pe rezultate şi practicile de raportare, pentru a atrage şi a păstra donatorii; se va intensifica şi îmbunătăţi comunicarea rezultatelor acţiunilor anterioare şi în curs de desfăşurare din ţară;

6) întreruperea procesului de punere în aplicare a Planului de acţiuni pentru implementarea Programului din cauza fluctuaţiei ridicate a personalului din instituţiile partenere – se vor pune în aplicare proceduri pentru susţinerea memoriei instituţionale pe termen lung pentru instituţiile partenere; se va asigura sustenabilitatea acumulării de cunoştinţe în instituţiile partenere;

7) lipsa cunoştinţelor şi abilităţilor pentru realizarea analizei de gen şi a abordării integratoare a principiului egalităţii de gen în rândul autorităţilor/instituţiilor responsabile – se vor consolida capacităţile partenerilor naţionali de a colecta, analiza şi utiliza informaţiile relevante, de a lua măsuri de creştere a gradului de conştientizare cu privire la inegalitatea de gen şi integrarea principiului egalităţii de gen în rândul părţilor interesate;

8) imposibilitatea de a desfăşura evenimente din cauza regulilor impuse de pandemia de COVID-19 (distanţare socială), din cauza restricţiilor privind adunările, precum şi din cauza altor situaţii excepţionale – se vor utiliza metode alternative de desfăşurare a reuniunilor şi cursurilor de formare (videoconferinţe, seminare web).

VII. AUTORITĂŢI ŞI INSTITUŢII RESPONSABILE

71. Implementarea eficientă a prezentului Program se bazează pe colaborarea strânsă dintre autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice, organizaţiile societăţii civile, mass-media, mediul academic şi partenerii internaţionali de dezvoltare.

72. Autorităţile şi instituţiile publice responsabile pentru implementarea fiecărei acţiuni în parte sunt specificate în tabelul 5 şi în Planul de acţiuni pentru implementarea Programului (în continuare – Planul de acţiuni). Gradul de realizare a Planului de acţiuni va fi evaluat anual de către autorităţile responsabile, iar rezultatele analizei vor fi utilizate pentru revizuirea şi/sau ajustarea ulterioară, după caz, a Planului de acţiuni în contextul asigurării implementării depline a obiectivelor Programului.

VIII. PROCEDURI DE RAPORTARE

73. Implementarea Programului se va realiza în conformitate cu Planul de acţiuni, în două etape:

1) etapa I: anii 2023–2024;

2) etapa II: anii 2025–2027.

74. Monitorizarea implementării prezentului Program presupune un proces continuu şi sistematic de colectare a datelor privind progresul implementării acestuia, în conformitate cu cadrul de monitorizare şi evaluare.

75. Scopul monitorizării constă în urmărirea modului de implementare a acţiunilor planificate şi de utilizare a resurselor disponibile în vederea determinării gradului de realizare a acţiunilor şi a conformităţii acestora cu cele planificate, precum şi în vederea identificării cauzelor eventualelor întârzieri şi a prezentării propunerilor de măsuri necesare pentru îmbunătăţirea procesului de implementare, inclusiv pentru utilizarea mai eficientă a resurselor.

76. Responsabilitatea pentru procesul de monitorizare, colectare a datelor şi asigurare a conexiunii cu platforma electronică guvernamentală de monitorizare a documentului de politici publice revine Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale, care va asigura lucrările de secretariat, cu participarea reprezentanţilor subdiviziunii de analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor din cadrul Centrului Naţional Anticorupţie.

77. Secretariatul Programului se constituie prin ordinul directorului Centrului Naţional Anticorupţie. În sarcina secretariatului se pune evaluarea semestrială a gradului de implementare a Planului de acţiuni.

78. Raportul anual de progres se prezintă în primul trimestru al anului succesiv celui de raportare. Secretariatul elaborează raportul anual de progres în baza rapoartelor autorităţilor/instituţiilor responsabile, cu remiterea ulterioară a acestuia Comisiei parlamentare securitate naţională, apărare şi ordine publică.

79. Raportul anual de progres are un caracter analitic şi conţine date statistice, conform indicatorilor de monitorizare, informaţii privind gradul de realizare a acţiunilor stabilite pentru anul de raportare şi privind provocările care au împiedicat realizarea acţiunilor, de asemenea conţine propuneri de redresare pentru anii succesivi.

80. Comisia parlamentară securitate naţională, apărare şi ordine publică organizează audieri anuale în cadrul cărora se prezintă rapoartele anuale privind gradul de implementare a Programului şi a Planului de acţiuni.

81. În cazul unor provocări majore legate de implementarea Programului, raportul anual privind gradul de implementare a Programului şi a Planului de acţiuni poate fi audiat în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului.

82. Evaluarea intermediară şi evaluarea finală a prezentului Program presupun un proces de analiză a datelor colectate în procesul de monitorizare şi reflectate în rapoartele anuale de progres, precum şi a altor informaţii colectate de la autorităţile/instituţiile responsabile de implementare, de la beneficiarii finali şi donatori. Scopul acestui proces este de a evalua relevanţa şi eficienţa utilizării resurselor şi a managementului implementării Programului, impactul asupra beneficiarilor finali şi durabilitatea rezultatelor obţinute prin atingerea obiectivelor generale şi specifice şi prin îndeplinirea Planului de acţiuni.

83. Activităţile de evaluare privind implementarea Programului se vor realiza după cum urmează:

1) după prima etapă de implementare (la mijlocul termenului), prin elaborarea unui raport de evaluare intermediară pentru 2 ani;

2) după finalizarea implementării Programului, prin elaborarea unui raport de evaluare finală pentru 5 ani.

84. Evaluarea intermediară este o evaluare formativă ce se realizează după doi ani de implementare a Planului de acţiuni cu scopul de a aprecia gradul de atingere a rezultatelor prin comparare cu valorile planificate ale indicatorilor pentru perioada de referinţă. Evaluarea intermediară identifică eventualele bariere şi constrângeri ce împiedică sau pot împiedica atingerea rezultatelor planificate, servind în special instituţiilor care coordonează şi implementează Planul de acţiuni şi având scopul de a eficientiza acest proces până la finalul perioadei de implementare. La necesitate, prezentul Program va fi ajustat în baza recomandărilor din raportul de evaluare intermediară. Ţinând cont că procedurile de evaluare intermediară şi de ajustare a documentului pot dura între 6 şi 9 luni, modificările la prezentul Program se vor referi doar la ultimii doi ani de implementare.

85. În cazul în care evaluarea intermediară atestă devieri de la activităţile planificate (inclusiv de la acţiunile şi de la indicatorii de rezultat şi de monitorizare), raportul evaluării intermediare poate constitui temei pentru iniţierea procesului de modificare a Planului de acţiuni.

86. În vederea asigurării transparenţei proceselor de implementare a prezentului Program, rapoartele anuale de progres, raportul de evaluare intermediară şi raportul de evaluare finală se publică pe pagina web oficială a Centrului Naţional Anticorupţie sau, după caz, a Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale şi au scopul de a scoate în evidenţă succesele înregistrate, precum şi de a identifica provocările, sugerând acţiuni de intervenţie pentru perioada următoare.

Anexa nr.2

PLANUL DE ACŢIUNI

pentru implementarea Programului naţional de recuperare

a bunurilor infracţionale pentru anii 2023–2027