379/07.05.2010 Hotărîre cu privire la Programul de dezvoltare a asistenţei medicale spitaliceşti pe anii 2010-2012

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la Programul de dezvoltare a asistenţei

medicale spitaliceşti pe anii 2010-2012

nr. 379  din  07.05.2010

 (în vigoare 14.05.2010) 

Monitorul Oficial nr.72-74 art.450 din 14.05.2010

* * *

În conformitate cu prevederile Legii ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.34, art.373), cu modificările şi completările ulterioare, şi în scopul modernizării şi eficientizării asistenţei medicale spitaliceşti, creării unui climat favorabil dezvoltării spitalelor publice în conformitate cu necesităţile populaţiei, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul de dezvoltare a asistenţei medicale spitaliceşti pe anii 2010-2012, conform anexei.

2. Ministerul Sănătăţii:

va elabora şi va aproba mecanismul şi instrumentele necesare pentru implementarea Programului nominalizat în termenele prevăzute de acesta;

va monitoriza şi va coordona procesul de realizare a Programului nominalizat;

anual, pînă la 31 martie a anului următor de gestionare, va prezenta Guvernului raportul privind implementarea Programului menţionat.

3. Organelor administraţiei publice centrale şi locale se recomandă:

să elaboreze şi să aprobe, în termen de trei luni, programele teritoriale de dezvoltare a asistenţei medicale spitaliceşti pe anii 2010-2012, în conformitate cu Programul aprobat şi cu legislaţia în vigoare;

să prezinte Ministerului Sănătăţii, anual, pînă la 31 ianuarie a anului următor de gestionare, informaţiile privind implementarea Programului menţionat, inclusiv despre activităţile întreprinse în vederea realizării recomandărilor de bună practică.

4. Finanţarea acţiunilor preconizate în Programul menţionat se stabileşte din contul şi în limitele mijloacelor financiare prevăzute anual în bugetele respective ale autorităţilor publice şi din alte surse, conform legislaţiei.

Anexă

la Hotărîrea Guvernului

nr.379 din 7 mai 2010

PROGRAMUL

de dezvoltare a asistenţei medicale spitaliceşti pe anii 2010-2012

Capitolul I

IDENTIFICAREA PROBLEMEI

Secţiunea 1

Introducere

1. În procesul tranziţiei la economia de piaţă şi edificării unei societăţi democratice, Republica Moldova s-a confruntat cu multiple şi diverse probleme, iar declinul economic a avut un impact negativ major asupra sectorului spitalicesc, consumator al unui volum semnificativ de resurse alocate sistemului de sănătate.

2. Pe parcursul ultimilor 20-25 de ani nu s-au efectuat investiţii semnificative în sectorul spitalicesc, iar în prezent, infrastructura spitalelor este într-o stare deplorabilă. Majoritatea dispozitivelor medicale existente sînt învechite sau nu mai funcţionează, iar uneori prezintă pericol pentru personalul medical şi pacienţi.

3. Adesea dispozitivele medicale performante şi costisitoare nu sînt utilizate la randament optim, iar procurarea şi instalarea acestora în spitalele raionale şi municipale cere concursul Ministerului Sănătăţii, cu argumentarea necesităţilor reale şi cost-eficienţei.

4. O parte din pacienţi au nevoie de asistenţă medicală de reabilitare, îngrijire de lungă durată, medico-socială şi/sau paliativă, tratament specializat şi/sau intervenţii chirurgicale, care pot fi realizate în condiţiile unei spitalizări de zi.

5. Astfel, unii pacienţi nu necesită toată gama de servicii spitaliceşti, iar fiind internaţi ei utilizează neraţional resursele limitate de care dispune sectorul.

6. Implementarea reformelor în sectorul spitalicesc necesită implicarea mai activă a administraţiei publice locale de nivelul doi, care, în calitate de fondator al spitalelor raionale şi municipale, este un actor local important în acest proces.

7. În prezent s-a reuşit o consolidare a reţelei excesive de spitale, care a fost redusă de la 276 de unităţi în anul 1998, la 82 în 2009, dintre care: 34 spitale raionale; 10 spitale municipale; 18 spitale de nivel republican; 10 spitale publice departamentale şi 10 spitale private.

8. Peste 50% din spitale, indiferent de forma juridică de organizare şi forma de proprietate, se află în municipiul Chişinău: 9 spitale municipale, 8 spitale publice departamentale, 8 spitale private şi 16 spitale republicane.

9. Planificarea asistenţei medicale spitaliceşti necesită a fi realizată prin prisma strategiilor moderne de regionalizare a acesteia, în scopul gestionării efective a viitoarelor investiţii în sectorul spitalicesc.

10. Aprobarea şi implementarea argumentată a regionalizării serviciului spitalicesc va conduce la optimizarea asistenţei medicale spitaliceşti prin alocarea argumentată a resurselor fiecărui spital pentru modernizarea lor şi garantarea accesului populaţiei la servicii medicale specializate calitative, sigure şi cost-eficiente.

Secţiunea a 2-a

Contextul local, comparativ cu ţările europene

11. Pentru comparare a fost folosită baza de date a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (“Sănătate pentru toţi”), din care au fost selectaţi indicatorii pentru:

1) Republica Moldova (RM);

2) Comunitatea Statelor Independente (C.S.I.);

3) Regiune Europeană (RE);

4) ţările-membre ale Uniunii Europene pînă la 1 mai 2004 (UE pînă la 2004);

5) ţările-membre ale Uniunii Europene după 1 mai 2004 (UE după 2004).

12. La 1 ianuarie 2010 sistemul spitalicesc public curent cuprinde în total 72 de spitale, dintre care:

1. 62 de instituţii în subordinea Ministerului Sănătăţii:

1) 34 de spitale raionale, ai căror fondatori sînt consiliile raionale respective;

2) 10 spitale municipale, ai căror fondatori sînt consiliile municipale respective;

3) 18 spitale de nivel republican, al căror fondator este Ministerul Sănătăţii;

2. 10 spitale departamentale, aflate în subordinea altor Ministere şi autorităţi publice centrale.

13. Asistenţa medicală spitalicească se prestează şi în 10 spitale private.

14. Asigurarea populaţiei cu spitale este de 2,32 spitale la 100000 de locuitori, fiind cea mai mică în comparaţie cu mediile înregistrate în Europa (RE – 3,73; UE pînă la 2004 – 3,1; UE după 2004 – 2,58; C.S.I.– 4,91).

15. Astfel, în cadrul viitoarelor planificări şi modernizări ale spitalelor, accentul va fi pus pe reprofilarea şi reorganizarea asistenţei medicale spitaliceşti, fără reducerea numărului lor.

16. La 1 ianuarie 2010, numărul total de paturi în cadrul instituţiilor medico-sanitare publice spitaliceşti din subordinea Ministerului Sănătăţii constituia 20021 paturi, dintre care:

1) 8225 de paturi – în cadrul spitalelor de nivel republican (41,1%);

2) 3550 de paturi – în spitalele municipale (17,7%);

3) 8246 de paturi – în spitalele raionale (41,2%).

17. 46,8% din numărul total de paturi (9369 de paturi) se află în municipiul Chişinău.

18. Nivelul de asigurare a populaţiei cu paturi spitaliceşti în instituţiile aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii constituie 561,0 paturi la 100000 locuitori (315,0 paturi la 100000 de locuitori – în cadrul spitalelor raionale şi 372,0 paturi la 100000 de locuitori – în spitalele municipale).

19. Asigurarea populaţiei cu paturi spitaliceşti – 612,04 paturi la 100000 de locuitori, în comparaţie cu mediile înregistrate în Europa, este practic la acelaşi nivel ca şi în ţările Europene (RE – 667,86; UE după 2004 – 625,49; C.S.I. – 844,82) şi puţin mai mare decît în ţările dezvoltate din Europa (UE pînă la 2004 – 554,13).

20. Astfel, numărul total de paturi nu poate fi redus, iar accentul va fi plasat pe reprofilare şi reorganizarea acestora.

21. Paturile spitaliceşti de scurtă durată – 493,22 paturi la 100000 de locuitori, ceea ce reprezintă mai mult decît în cazul ţărilor-membre ale Uniunii Europene (RE – 542,02; UE pînă la 2004 – 375,32; UE după 2004 – 464,84; C.S.I. – 797,06).

22. Astfel, un număr din aceste paturi poate fi reprofilat sau reorganizat în paturi de profil cronic/de reabilitare/de îngrijiri paliative/de îngrijiri de lungă durată/de îngrijiri medico-sociale etc.

23. În ţările europene dezvoltate, paturile medico-sociale, de îngrijiri paliative şi de îngrijiri de lungă durată sînt întreţinute financiar de fondator, cofinanţate obligatoriu din fondurile asigurărilor medicale şi beneficiarilor.

24. În Republica Moldova serviciile medicale prestate de spitale sînt acoperite din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală (FAOAM), din care poate fi format fondul de rezervă al instituţiilor medico-sanitare în mărime de pînă la 10%, direcţionat la modernizarea şi consolidarea bazei tehnico-materiale a lor.

25. Dezvoltarea paturilor medico-sociale, de îngrijiri paliative şi de lungă durată va contribui la eficientizarea activităţii spitalelor, care actualmente, în mod nejustificat, prestează servicii medico-sociale.

26. În cadrul spitalelor private, numărul de paturi spitaliceşti constituie 0,69% din numărul total de paturi, fiind foarte mic în comparare cu ratele din ţările Europene (RE – 21,26; UE pînă la 2004 – 23,65; UE după 2004 – 6,45; C.S.I. – 2,5).

27. Astfel, dezvoltarea parteneriatului public-privat şi susţinerea sectorului spitalicesc privat reprezintă una dintre oportunităţile pentru modernizarea asistenţei medicale spitaliceşti.

28. Nivelul mediu de spitalizare – 11,5 internări la 100 de locuitori pentru spitalele raionale şi municipale, este unul din cel mai mic din ţările Europene (RE – 18,03; UE pînă la 2004 – 16,74; UE după 2004 – 18,06; C.S.I. – 20,69).

29. Astfel, optimizarea spitalelor va fi orientată spre mărirea cost-eficienţei lor prin majorarea numărului de pacienţi trataţi şi a calităţii serviciilor prestate.

30. Pentru toate tipurile de instituţii medicale spitaliceşti, durata medie de tratament a pacienţilor este de 10 zile, iar în spitalele cu durată scurtă de spitalizare – de 8,1 zile, indicele fiind superior acelui înregistrat în ţările Uniunii Europene (RE – 8,5; UE pînă la 2004 – 6,5; UE după 2004 – 7,5; C.S.I. – 11).

31. Astfel, durata medie de spitalizare poate fi micşorată prin reorganizarea şi dotarea adecvată a spitalelor, mărirea randamentului şi a cost-eficienţei acestora.

32. Rata de ocupare a patului – în medie 73%, este la acelaşi nivel ca şi în ţările Uniunii Europene (RE – 79,14; UE pînă la 2004 – 76,4; UE după 2004 – 70,6; C.S.I. – 85), pentru care limita superioară la acest indicator este de 85%.

Capitolul II

OBIECTIVUL SPECIFIC AL PROGRAMULUI

33. Obiectivul specific al Programului este eficientizarea şi sporirea calităţii asistenţei medicale spitaliceşti prin fortificarea bazei tehnico-materiale, dezvoltarea şi modernizarea spitalelor publice.

34. Pentru realizarea obiectivului menţionat se va ţine cont de clasificarea spitalelor, caracteristica fiecărei categorii de spitale şi recomandările de bună practică.

Secţiunea 1

Clasificarea spitalelor

35. Spitalele de stat şi cele private se clasifică în baza următoarelor criterii:

1) complexitatea serviciilor medicale prestate;

2) tipul de proprietate;

3) durata asistenţei medicale specializate acordate pacienţilor;

4) teritoriul deservit;

5) specificul maladiilor tratate;

6) realizarea instruirii universitare, postuniversitare şi pregătirii continue medicale;

7) categorie.

36. În funcţie de complexitatea serviciilor medicale prestate, spitalele sînt:

1) primare, la care se atribuie instituţiile medico-sanitare ce acordă asistenţă medicală în condiţii de staţionar, fără acordarea asistenţei medicale spitaliceşti de profil chirurgical şi obstetrical;

2) secundare, la care se atribuie instituţiile medico-sanitare ce acordă asistenţă medicală specializată, în condiţii de staţionar, care nu poate fi oferită de asistenţa medicală primară;

3) terţiare, la care se atribuie instituţiile medico-sanitare ce acordă asistenţă medicală înalt specializată, în condiţii de staţionar, care nu poate fi oferită în spitalele de nivel secundar.

37. În funcţie de tipul de proprietate, spitalele sînt:

1) publice, la care se atribuie spitalele subordonate Ministerului Sănătăţii şi care acordă asistenţă medicală specializată şi înalt specializată întregii populaţii de pe teritoriul Republicii Moldova;

2) publice departamentale, la care se atribuie spitalele din subordinea altor ministere şi autorităţi publice centrale, destinate să deservească un grup limitat al populaţiei Republicii Moldova, stabilite de ministerul sau autoritatea respectivă;

3) private, la care se atribuie spitalele organizate ca persoane juridice de drept privat. Instituţiile medico-sanitare înfiinţate în cadrul unor organizaţii nonguvernamentale sau al unor societăţi comerciale, care acordă servicii medicale spitaliceşti în condiţiile legii se echivalează cu spitalele private;

4) publice cu secţii şi/sau servicii private, care prestează servicii în condiţiile Legii cu privire la parteneriatul public-privat.

38. În funcţie de durata asistenţei medicale specializate acordate pacienţilor, spitalele sînt:

1) de scurtă durată (pentru maladii/stări acute), la care se atribuie spitalele ce acordă asistenţă medicală specializată şi/sau înalt specializată pentru afecţiunile grave pe parcursul fazei lor acute;

2) de lungă durată (pentru maladii/stări cronice), la care se atribuie spitalele ce acordă asistenţă medicală specializată persoanelor ce şi-au pierdut autonomia fizică şi/sau psihică şi care necesită îngrijire medicală şi tratament de susţinere, durata de spitalizare fiind prelungită conform patologiei;

3) de reabilitare, la care se atribuie spitalele ce acordă asistenţă medicală de reabilitare, readaptare şi convalescenţă în cadrul tratamentului sau supravegherii medicale;

4) medico-sociale, la care se atribuie spitalele ce acordă servicii de îngrijiri medicale, paliative, servicii sociale persoanelor cu nevoi medico-sociale şi afecţiuni cronice, după evaluarea medicală şi stabilirea conduitei de îngrijire, inclusiv de instituţiile de asistenţă socială conform legislaţiei.

39. În funcţie de teritoriul deservit, spitalele sînt:

1) locale şi comunitare, la care se atribuie spitalele ce acordă asistenţă medicală specializată pentru populaţia dintr-un teritoriu prestabilit;

2) regionale, la care se atribuie spitalele ce acordă asistenţă medicală specializată şi/sau înalt specializată pentru populaţia dintr-o regiune prestabilită;

3) naţionale, la care se atribuie spitalele ce acordă asistenţă medicală înalt specializată pentru populaţie dintr-un teritoriu prestabilit.

40. În funcţie de specificul maladiilor, spitalele sînt:

1) de profil general, la care se atribuie spitalele care acordă asistenţă medicală specializată şi/sau înalt specializată în cel puţin două din specialităţile de bază (medicină internă, pediatrie, chirurgie, obstetrică-ginecologie);

2) specializate, la care se atribuie spitalele care acordă asistenţă medicală înalt specializată într-o specialitate în conexiune cu alte specialităţi complementare.

41. În funcţie de realizarea procesului de instruire universitară, postuniversitară şi de pregătire continuă medicală, spitalele sînt:

1) universitare, în care sînt organizate clinici universitare, ce prezintă baza clinică a instituţiilor de învăţămînt medical amplasate în instituţiile medico-sanitare şi medico-sociale şi asigură acordarea de asistenţă medicală înalt specializată populaţiei, realizează instruirea universitară, postuniversitară şi continuă a personalului medical, asigură condiţii pentru efectuarea investigaţiilor ştiinţifice în domeniu. Pentru desfăşurarea activităţii medicale, de diagnosticare şi terapeutice, personalul didactic este în subordinea administraţiei spitalului, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

2) institute, la care se atribuie spitalele specializate în care se desfăşoară activitate de învăţămînt şi cercetare ştiinţifică medicală, de îndrumare şi coordonare metodologică în domeniile lor de activitate, precum şi de educaţie medicală continuă.

42. În baza clasificării lor funcţionale, spitale sînt de:

1. categoria I, se atribuie spitalele de nivel terţiar:

1) subcategoria A, se atribuie spitalele de nivel naţional, inclusiv cele universitare;

2) subcategoria B, se atribuie spitalele de nivel regional, inclusiv cele universitare;

2. categoria a II-a, se atribuie spitalele de nivel secundar:

1) subcategoria A, se atribuie spitalele de nivel municipal, inclusiv cele universitare;

2) subcategoria B, se atribuie fostele spitale judeţene;

3) subcategoria C, se atribuie spitalele de nivel raional ce nu fac parte din subcategoria B;

3. categoria a III-a, se atribuie spitalele de nivel primar.

43. Repartizarea actuală a spitalelor pe tipuri şi categorii distincte, în baza clasificărilor de mai sus, este prezentată schematic în anexa la prezentul Program.

Secţiunea a 2-a

Caracteristica diferitelor categorii de spitale

Secţiunea a 3-a

Recomandări de bună practică (obiectivele de perspectivă) privind

organizarea asistenţei medicale spitaliceşti în Republica Moldova

44. În Republica Moldova asistenţa medicală spitalicească acordată în cadrul spitalelor publice va fi organizată ţinînd cont de următoarele recomandări de bună practică, identificate prin analiza experienţei internaţionale, indicatorilor înregistraţi în ţările Europei, recomandările instituţiilor internaţionale de specialitate din domeniu şi de specificul local:

1) principiul “orei de aur” sau al “ferestrelor terapeutice” pentru încadrarea pacienţilor în timpul optim de spitalizare;

2) asigurarea populaţiei cu paturi spitaliceşti pentru toate profilurile de servicii este în limitele 550-670 de paturi la 100.000 de locuitori;

3) asigurarea populaţiei cu paturi de scurtă durată, pentru acordarea asistenţei medicale specializate şi/sau înalt specializate în afecţiunile grave pe parcursul fazei lor acute este în limitele 370-550 de paturi la 100.000 de locuitori;

4) asigurarea populaţiei cu paturi de nivel secundar, pentru acordarea asistenţei medicale specializate în condiţii de staţionar şi care nu poate fi oferită de asistenţa medicală primară este în limitele 270-350 de paturi la 100.000 de locuitori;

5) asigurarea populaţiei cu paturi de nivel terţiar pentru care acordarea asistenţei medicale înalt specializate în condiţii de staţionar şi care nu poate fi oferită în spitalele de nivel secundar este în limitele 100-200 de paturi la 100.000 de locuitori;

6) asigurarea populaţiei cu paturi de lungă durată, pentru acordarea asistenţei medicale specializate persoanelor ce şi-au pierdut autonomia fizică şi/sau psihică şi care necesită îngrijire medicală şi tratament de susţinere, durata de spitalizare fiind prelungită în funcţie de specificul maladiei, inclusiv servicii de reabilitare şi medico-sociale, este în limitele 180-400 de paturi la 100.000 de locuitori;

7) numărul minim de intervenţii chirurgicale pentru un spital cu platou chirurgical este de 1.000 de operaţii pe an;

8) implementarea spitalizării de o zi şi de zi;

9) asigurarea cu paturi de asistenţă medicală specializată la domiciliu, asigurată de echipele mobile din spitalele cu paturi spitaliceşti de lungă durată şi medico-sociale;

10) numărul minim de naşteri pentru un spital cu platou obstetrical este de 500 de naşteri pe an, cu condiţia că dispune de platou chirurgical;

11) durata medie de spitalizare pe paturi de scurtă durată este de 6-8 zile;

12) rata medie de ocupare a paturilor de scurtă durată este de 75%-85%;

13) rata de internare este de 11-13 internări pe an la 100 de locuitori.

Capitolul III

ACŢIUNILE CE URMEAZĂ A FI ÎNTREPRINSE

Anexă

la Programul de dezvoltare

a asistenţei medicale

spitaliceşti pe anii 2010-2012

Repartizarea schematică actuală a spitalelor pe tipuri şi categorii: