39/18.03.2010 Hotărîre pentru aprobarea Concepţiei privind finanţarea sistemului judecătoresc

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Concepţiei privind finanţarea

sistemului judecătoresc

nr. 39  din  18.03.2010

 (în vigoare 14.05.2010) 

Monitorul Oficial nr.72-74 art.205 din 14.05.2010

* * *

Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.

Art.1. – Se aprobă Concepţia privind finanţarea sistemului judecătoresc (se anexează).

Art.2. – Guvernul, în termen de 3 luni, va aproba Planul de acţiuni pentru realizarea Concepţiei privind finanţarea sistemului judecătoresc.

Art.3. – Guvernul şi Consiliul Superior al Magistraturii:

vor asigura realizarea prevederilor Concepţiei nominalizate;

vor prezenta Parlamentului anual, pînă la 15 martie, rapoarte privind realizarea măsurilor stabilite în Concepţia menţionată, conform domeniului de activitate.

Anexă

CONCEPŢIA

privind finanţarea sistemului judecătoresc

Independenţa justiţiei reprezintă premisa de sporire a eficacităţii sistemului judecătoresc. Fundamentarea financiară a activităţii sistemului judecătoresc constituie unul dintre factorii definitorii pentru asigurarea reformării şi independenţei efective a justiţiei. În acest context, este necesară perfecţionarea continuă a mecanismului de finanţare a sistemului judecătoresc.

Concepţia privind finanţarea sistemului judecătoresc vizează ameliorarea mecanismului actual de finanţare a sistemului judecătoresc din Republica Moldova în scopul de asigurare a independenţei şi eficacităţii justiţiei în contextul realizării angajamentelor asumate de statul nostru faţă de Consiliul Europei şi Uniunea Europeană privind asimilarea standardelor internaţionale în domeniu, transpuse în Planul de acţiuni “Republica Moldova – Uniunea Europeană”, în Planul preliminar de ţară al Republicii Moldova în cadrul Programului SUA “Provocările Mileniului”, în Programul de activitate al Guvernului “Integrare Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare”, în Strategia naţională de dezvoltare în perioada 2008–2011, în Strategia de consolidare a sistemului judecătoresc.

Concepţia descrie mecanismul actual de finanţare a sistemului judecătoresc în Republica Moldova şi defineşte problemele acestuia (capitolul I), propune soluţiile de creare a unui mecanism de finanţare adecvat, consecvent şi durabil (capitolul II), evaluează rezultatele scontate ale reformelor propuse şi riscurile nesoluţionării problemelor identificate (capitolul III).

I. PROBLEME ACTUALE PRIVIND FINANŢAREA

SISTEMULUI JUDECĂTORESC

Analiza situaţiei actuale privind finanţarea sistemului judecătoresc din Republica Moldova denotă existenţa unor probleme generate de mecanismul de determinare a finanţării sistemului judecătoresc, inclusiv a celor condiţionate de lacunele cadrului juridic ce îl reglementează, în special:

1) finanţarea insuficientă a instanţelor judecătoreşti;

2) existenţa ambiguităţilor referitoare la procedura de elaborare şi prezentare spre aprobare a bugetului instanţelor judecătoreşti;

3) lipsa criteriilor obiective şi transparente la elaborarea bugetelor operaţional şi capital ale instanţelor judecătoreşti, fundamentate pe evaluarea necesităţilor de ordin organizatoric, administrativ, tehnico-material şi informaţional, precum şi pe performanţă; lipsa indicatorilor cantitativi şi calitativi ai volumului de lucru;

4) gestionarea financiară neadecvată a instanţelor judecătoreşti.

Secţiunea 1

Finanţarea insuficientă a instanţelor judecătoreşti

Pe parcursul ultimilor ani, cuantumul mijloacelor financiare alocate sistemului judecătoresc s-a situat între 0,73–0,78% din cuantumul cheltuielilor bugetului de stat.

Prin Hotărîrea Parlamentului nr.183-XVI din 10 iulie 2008 a fost aprobat bugetul pentru anul 2009 al Curţii Supreme de Justiţie, al instanţelor judecătoreşti şi al Consiliului Superior al Magistraturii. Suma aprobată de Parlament pentru bugetul sistemului judecătoresc a constituit aproximativ 0,77% din cuantumul cheltuielilor bugetare.

Prin această pondere procentuală a bugetului sistemului judecătoresc în cadrul bugetului de stat, Republica Moldova se plasează la un nivel net inferior nivelului finanţării justiţiei în alte state membre ale Consiliului Europei, care, în ansamblu, variază între 1–2% (Portugalia, Slovacia şi Lituania – circa 1%; România, Polonia, Slovenia şi Norvegia – 1,5%; Ungaria – circa 2% din bugetul de stat).

Finanţarea insuficientă a activităţii instanţelor judecătoreşti afectează funcţionarea eficace a sistemului judecătoresc.

Astfel, în timp ce în statele membre ale Uniunii Europene nivelul de salarizare a judecătorilor depăşeşte de trei şi mai multe ori media pe ţară, în Republica Moldova salariul unui judecător este doar de două ori mai mare decît salariul mediu pe ţară. În consecinţă, deşi salarizarea judecătorilor este comparabilă cu cea din sectorul public, nu se asigură un nivel adecvat de salarizare, ceea ce constituie un factor cu potenţial înalt de coruptibilitate. Totodată, salarizarea scăzută are un impact negativ asupra atractivităţii acestui sector al muncii şi asupra angajării personalului auxiliar calificat şi motivat, fiind şi o condiţie care determină fluctuaţia intensă a cadrelor, ceea ce are repercusiuni negative asupra nivelului general de pregătire profesională a personalului judecătoresc.

Eficacitatea activităţii instanţelor judecătoreşti depinde, de asemenea, de numărul personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti. În multe cazuri, sporirea numărului de angajaţi ar putea constitui cea mai rezonabilă cale de soluţionare a problemei privind sarcina mare de dosare aflate pe rol în instanţele judecătoreşti. În judecătoriile din Republica Moldova, unui judecător îi revin în medie circa 2 angajaţi. Într-o instanţă judecătorească tipică din Europa, numărul de angajaţi per judecător variază între 7–12 persoane. Insuficienţa personalului care îl asistă pe judecător în exercitarea atribuţiilor determină plasarea unui volum de lucru inegal în sarcina angajaţilor din diverse instanţe judecătoreşti. Astfel, de exemplu, sarcina medie a unui angajat antrenat în lucrul cu dosarele variază de la 191 de dosare în judecătoria Edineţ la 509 dosare în judecătoria Ceadîr-Lunga.

În condiţiile actuale de finanţare a sistemului judecătoresc nu este posibilă majorarea statelor de personal în instanţele judecătoreşti.

În aceeaşi ordine de idei, examinînd factorii care generează pronunţarea hotărîrilor Curţii Europene a Drepturilor Omului versus Moldova, inclusiv pe cei ce ţin de funcţionarea sistemului judecătoresc, prin Hotărîrea nr.72-XVI din 28 martie 2008, Parlamentul Republicii Moldova a considerat indispensabilă întreprinderea măsurilor de ordin normativ, organizatoric şi financiar, necesare pentru asigurarea funcţionării adecvate a sistemului judecătoresc, realizarea acestora fiind pusă în atribuţiile Guvernului.

Analizînd funcţionarea sistemului judecătoresc, în Raportul cu privire la respectarea angajamentelor asumate de Republica Moldova faţă de Consiliul Europei, aprobat de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în anul 2007, Forul de la Strasbourg a constatat că mijloacele financiare alocate sistemului judecătoresc din Moldova sînt insuficiente pentru activitatea eficace a instanţelor judecătoreşti.

În contextul celor expuse, se impune identificarea soluţiilor de ameliorare treptată a finanţării sistemului judecătoresc, care să asigure activitatea eficientă a instanţelor judecătoreşti.

Secţiunea a 2-a

Suprapunerea competenţelor diferitelor autorităţi la elaborarea

bugetului instanţelor judecătoreşti

Constituţia Republicii Moldova, în art.121 alin.(1), prevede că resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti se aprobă de Parlament şi se includ în bugetul de stat.

Legea fundamentală a statului care conţine norme-principii nu stabileşte expres organul competent de elaborarea şi prezentarea în Parlament a proiectului bugetului instanţelor judecătoreşti. Astfel, în art.123 din Constituţie, care stabileşte atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, nu este indicată competenţa acestuia cu specific financiar. În acelaşi timp, în art.131 alin.(2) din Constituţie se precizează că Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat pe care îl supune aprobării Parlamentului. Suplimentar, art.131 alin.(4) din Constituţie prevede că “orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare, pot fi adoptate numai după ce sînt acceptate de Guvern”. În alin.(6) al aceluiaşi articol se precizează că “nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare”.

Articolul 22 din Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească stabileşte că “mijloacele financiare necesare bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti sînt aprobate de Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii”. De asemenea, în conformitate cu prevederile Legii nr.947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, autoadministrarea judecătorească se efectuează prin Consiliul Superior al Magistraturii care examinează, confirmă şi propune proiectul bugetelor instanţelor judecătoreşti (a se vedea art.4 alin.(4) lit.c) din legea respectivă).

Concomitent, în baza prevederilor normelor constituţionale, responsabil de elaborarea, aprobarea şi prezentarea în Parlament a proiectului bugetului de stat care înglobează şi bugetul justiţiei este Guvernul, procedura propriu-zisă de formare a bugetului de stat fiind reglementată de Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar.

În conformitate cu prevederile art.23 din Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, Ministerul Justiţiei este responsabil de asigurarea organizatorică, tehnico-materială şi financiară a judecătoriilor şi a curţilor de apel.

Pentru asigurarea realizării sarcinilor respective ale Ministerului Justiţiei, prin Hotărîrea Guvernului nr.1202 din 6 noiembrie 2007 a fost înfiinţat Departamentul de administrare judecătorească – autoritate administrativă subordonată Ministerului Justiţiei. Competenţa departamentului constă în distribuirea plafoanelor de cheltuieli, acumularea, verificarea şi totalizarea proiectelor bugetelor instanţelor judecătoreşti şi prezentarea lor Ministerului Justiţiei şi Consiliului Superior al Magistraturii pentru analiză şi propuneri.

Luînd în considerare ambiguităţile reglementărilor legislative, aspectele privind modul de formare a bugetului justiţiei au fost supuse dezbaterilor în Parlament în luna iulie 2008. În consecinţă, s-a dispus aprobarea proiectului bugetului justiţiei de către Consiliul Superior al Magistraturii şi prezentarea acestuia direct Parlamentului.

Totuşi, pentru executarea conformă a normelor fundamentale, bugetul justiţiei va continua să fie negociat cu executivul. Avînd în vedere că aceste negocieri constituie o sursă potenţială de divergenţe între puterile judecătorească şi executivă referitor la plafonul sumelor alocate sistemului judecătoresc, urmează a fi identificat un mecanism de constituire obiectivă a bugetului justiţiei.

Secţiunea a 3-a

Existenţa ambiguităţilor privind procedura de aprobare

a bugetului instanţelor judecătoreşti

Constituţia nu indică expres actul prin care Parlamentul urmează să aprobe bugetul instanţelor judecătoreşti.

În principiu, pentru a fi parte integrantă a legii bugetului de stat, actul normativ prin care se consimte cuantumul resurselor financiare alocate instanţelor judecătoreşti trebuie să fie învestit cu aceeaşi forţă juridică.

Aprobarea bugetului instanţelor judecătoreşti prin hotărîre a Parlamentului nu se înscrie în enumerarea domeniilor în care Parlamentul adoptă hotărîri, specificate în art.11 alin.(2) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative. Mai mult, potrivit prevederilor art.28 alin.(1) din Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, Parlamentul examinează proiectul legii bugetare anuale, de regulă, în trei lecturi. Astfel, din punctul de vedere al procedurii de adoptare, aprobarea de către Parlament a bugetului pentru instanţele judecătoreşti prin hotărîre nu reprezintă voinţa majorităţii deputaţilor aleşi, ci doar a celor prezenţi şi nici nu corespunde etapelor de examinare specifice legii bugetului de stat, act legislativ în care urmează să se încorporeze.

În consecinţă, nu poate fi justificată aprobarea repetată de către Parlament a bugetului instanţelor judecătoreşti, iniţial prin hotărîre şi ulterior ca parte integrantă a legii bugetare anuale.

Secţiunea a 4-a

Lipsa unor criterii obiective şi transparente la elaborarea bugetelor

operaţional şi capital ale instanţelor judecătoreşti

În prezent nu există proceduri care să coreleze bugetele operaţionale ale instanţelor judecătoreşti cu volumul de lucru pe care îl execută acestea. Bugetele instanţelor judecătoreşti se bazează pe modele de cheltuieli din trecut, nefiind adaptate la schimbările din sistem şi nici raportate la sarcina de dosare din diferite instanţe.

Starea clădirilor multor instanţe judecătoreşti denotă faptul că investiţiile capitale sînt insuficiente pentru a asigura corespunderea clădirilor normelor de bază privind securitatea şi eficacitatea funcţională a lor.

În acelaşi timp, nu au fost elaborate proceduri standard şi obiective de alocare a mijloacelor bugetare care să permită achitarea lucrărilor de reparaţii capitale şi curente, luînd în calcul starea clădirii instanţei judecătoreşti.

De asemenea, lipsa unor reglementări obiective şi transparente la elaborarea bugetelor instanţelor judecătoreşti nu le permite acestora să estimeze în prealabil suma mijloacelor financiare care li se cuvine şi cum va fi modificată această sumă la intervenirea schimbărilor în sarcina de dosare şi în procesul de elaborare a bugetului. Faptul afectează organizarea activităţii instanţei judecătoreşti, condiţionînd apariţia unor deficienţe la realizarea dreptului persoanei la informaţie şi la asigurarea transparenţei.

Lipsa reglementărilor condiţionează şi distribuirea inechitabilă şi ineficientă a sarcinii de dosare per judecător şi per membru al personalului auxiliar în diferite instanţe judecătoreşti, ceea ce influenţează, implicit, coerenţa repartizării mijloacelor financiare care sînt interdependente. Astfel, pot apărea situaţii cînd în două instanţe cu sarcini de dosare aproape identice activează un număr diferit de judecători, de personal auxiliar şi cu alte resurse disponibile.

Sistemul judecătoresc din Republica Moldova nu este administrat şi finanţat în baza sarcinii de dosare, a performanţei instanţelor şi a judecătorilor aparte. Se impune elaborarea unor indicatori de performanţă, care să fie raportaţi la stimulente şi la sancţiuni, pentru instanţele judecătoreşti, în general, şi pentru judecători, în special.

În majoritatea ţărilor, direcţia generală de politici, planificare şi administrare a resurselor judiciare depinde, în mare măsură, de colectarea, analiza şi revizuirea periodică a indicatorilor de performanţă judiciară. Indicatorii stabilesc punctele forte şi slabe ale sistemului judecătoresc: unde sînt necesare mai multe resurse şi unde acestea pot fi reduse, unde inovaţiile reuşesc să sporească eficacitatea muncii şi unde se impune asistenţă la mobilizarea unor eforturi suplimentare. Acest mod de abordare a gestionării sistemului judecătoresc din Republica Moldova este afectat de cîteva dificultăţi, inclusiv de:

a) utilizarea exclusivă a raportării manuale şi de deficienţele de analiză a datelor;

b) lipsa unor competenţe analitice suficiente pentru elaborarea politicilor;

c) lipsa unei abordări sistematice a gestionării, bazată pe date pertinente şi concludente.

În prezent, activitatea analitică a Ministerului Justiţiei şi a Consiliului Superior al Magistraturii nu este una suficient de complexă şi în măsură să permită evaluarea performanţelor judecătorilor, instanţelor judecătoreşti şi ale sistemului judecătoresc în ansamblu.

Cu toate acestea, planificarea, gestionarea şi elaborarea eficientă a bugetelor pentru sistemul judecătoresc nu sînt posibile fără colectarea şi analiza sistematică a indicatorilor de performanţă. Pe parcursul ultimelor trei decenii s-a înregistrat un progres în elaborarea indicatorilor de performanţă a sistemului judecătoresc în multe ţări ale lumii – de regulă, în asociere cu automatizarea sistemelor de gestionare a dosarelor şi de raportare statistică.

În baza Planului preliminar de ţară al Republicii Moldova în cadrul Programului SUA “Provocările Mileniului”, sistemul judecătoresc din Moldova este antrenat într-un proces temerar de automatizare a unor funcţii administrative ale instanţelor judecătoreşti şi de implementare a unor noi sisteme informaţionale şi de comunicaţii. Ca parte a Programului de acţiuni pentru implementarea Planului preliminar de ţară al Republicii Moldova în cadrul Programului SUA “Provocările Mileniului”, prin Hotărîrea Guvernului nr.776 din 3 iulie 2007 a fost aprobată Concepţia sistemului informaţional judiciar pentru anii 2007–2008. În acest context, urmează a fi dezvoltate capacităţile Ministerului Justiţiei şi ale Consiliului Superior al Magistraturii în gestionarea sistemului informaţional judiciar.

Aplicarea tehnologiilor informaţionale în sistemul judecătoresc, inclusiv instalarea computerelor în toate instanţele judecătoreşti şi implementarea sistemului informaţional judiciar, va permite, în perspectivă, ţinerea registrelor, raportarea şi analiza automatizată a datelor.

Astfel, în prezent sistemul judecătoresc este afectat de mecanismul de distribuire a fondurilor între instanţe, fiind necesară ameliorarea acestuia în baza unor criterii obiective şi transparente, fundamentate pe evaluarea necesităţilor de ordin organizatoric, administrativ, tehnico-material şi informaţional, precum şi pe performanţă.

Secţiunea a 5-a

Gestionarea financiară neadecvată a instanţelor judecătoreşti

În rezultatul controalelor efectuate în 35 de instanţe judecătoreşti, Curtea de Conturi a Republicii Moldova, în Hotărîrea nr.19 din 29 aprilie 2008 privind sinteza rapoartelor de audit al regularităţii la judecătorii pe perioada 2006–2007, a relevat nereguli legate de organizarea şi ţinerea evidenţei contabile, de gestionarea patrimoniului de stat, de legalitatea cheltuielilor, de încasarea taxei de stat, precum şi de modul de ţinere a evidenţei şi de raportare a datelor respective. Printre cauzele acestor deficienţe, Curtea de Conturi le-a menţionat pe următoarele: nivelul insuficient de calificare şi experienţă a factorilor responsabili de domeniul economico-financiar; delegarea obscură a responsabilităţilor fiecărui angajat în procesul de utilizare a banilor publici; lipsa unor reglementări clare şi exhaustive ale actelor normative în vigoare în vederea raportării veniturilor acumulate de la încasarea taxei de stat; şi, nu în ultimul rînd, nerespectarea normelor legale de disciplină financiar-bugetară.

Abordarea deficienţelor depistate constituie o premisă pentru ameliorarea capacităţilor manageriale ale instanţelor judecătoreşti. Respectiv, orice sporire a finanţării trebuie să fie corelată cu implementarea reformelor destinate să stabilească un proces bugetar mai obiectiv, să implice mai multă responsabilitate şi să asigure instruirea adecvată a personalului instanţelor judecătoreşti în managementul financiar, raportarea financiară, auditul intern şi în achiziţiile publice.

Luînd în considerare faptul că bugetul este cel mai important instrument pentru încurajarea reformelor şi funcţionarea sistemului judecătoresc, lipsa stimulentelor şi sancţiunilor în procesul bugetar încetineşte procesul de introducere a schimbărilor de gestiune care să sporească eficacitatea şi să contribuie la atingerea obiectivelor strategiei privind reforma judiciară.

II. CREAREA UNUI MECANISM ADECVAT, CONSECVENT ŞI DURABIL

DE FINANŢARE A SISTEMULUI JUDECĂTORESC

Soluţionarea problemelor descrise în capitolul precedent impune o abordare complexă care să includă crearea unui cadru legal intern consecvent şi corect din punct de vedere constituţional, care se referă la planificarea şi alocarea resurselor bugetare, la gestionarea sistemului judecătoresc, la managementul performanţei şi la gestionarea adecvată a instanţelor judecătoreşti.

Pentru atingerea scopului propus sînt necesare următoarele acţiuni:

1) majorarea finanţării sistemului judecătoresc;

2) perfecţionarea cadrului normativ privind procedura de elaborare şi gestionare a bugetului sistemului judecătoresc;

3) identificarea unor criterii obiective pentru stabilirea bugetelor operaţional şi capital pentru instanţele judecătoreşti;

4) implementarea eficientă a sistemului informaţional judiciar;

5) elaborarea unor indicatori de performanţă şi utilizarea sistemelor de raportare statistică; instituirea unor stimulente şi sancţiuni ce ţin de performanţă;

6) consolidarea capacităţii instanţelor judecătoreşti şi a Ministerului Justiţiei în managementul financiar, auditul intern şi în achiziţiile publice.

Secţiunea 1

Majorarea finanţării sistemului judecătoresc

Obiectiv: evaluarea surselor financiare necesare pentru sistemul judecătoresc şi identificarea unor surse alternative de sporire a mijloacelor financiare destinate sistemului judecătoresc.

Bugetul de ansamblu al sistemului judecătoresc trebuie să acopere necesităţile acestuia. Accentul se va pune pe evaluarea reală a surselor financiare. Nivelul corespunzător pentru finanţarea activităţii instanţelor judecătoreşti şi a lucrărilor de reparaţie capitală va fi calculat în baza criteriilor obiective, conform capitolului II secţiunea a 3-a a prezentei concepţii.

Suportul practic la elaborarea şi executarea bugetelor instanţelor judecătoreşti rezidă în aptitudinile şi posibilităţile personalului implicat în aceste proceduri dificile, dar şi esenţiale pentru viabilitatea sistemului judecătoresc.

Legislaţia admite perceperea de taxe pentru eliberarea copiilor (duplicatelor) repetate de pe hotărîrea, sentinţa, încheierea, decizia instanţei judecătoreşti, precum şi a copiilor de pe alte documente din dosar, eliberate de instanţa judecătorească la solicitarea părţilor şi a altor persoane participante la proces, într-un cuantum expres stabilit (art.3 pct.1) lit.m) din Legea nr.1216-XII din 3 decembrie 1992 privind taxa de stat).

Persoanele care nu sînt părţi la proces au dreptul să beneficieze de informaţie în virtutea dreptului constituţional prevăzut în art.34 din Constituţie şi în Legea nr.982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie. Autoritatea judecătorească, în calitate de furnizor de informaţie, poate percepe plăţi care nu vor depăşi mărimile cheltuielilor suportate pentru efectuarea copiilor, expedierea lor solicitantului şi/sau pentru traducerea, la cererea solicitantului, a informaţiei, documentului (art.5 alin.(2) lit.a) şi art.20 din Legea nr.982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie).

Avînd în vedere că cheltuielile instanţelor judecătoreşti pentru serviciul prestat nu sînt identice datorită factorilor tehnici diverşi (procurarea copiatoarelor, întreţinerea acestora, consumul de energie şi de materiale utilizate, calitatea produsului pentru imprimare etc.), umani (cumularea cu altă funcţie sau specializarea personalului), precum şi în raport cu frecvenţa serviciului solicitat, se impune identificarea unei modalităţi de calculare a costului pentru eliberarea copiilor, precum şi determinarea indicilor pentru asigurarea capacităţii financiare a instanţelor judecătoreşti de onorare a acestor solicitări. Indicatorii vor facilita planificarea acestor cheltuieli în bugetul instanţelor judecătoreşti.

Tendinţa de modernizare a procedurilor judiciare şi de redare exactă a modalităţilor şi mijloacelor procedurale de apărare, utilizate de participanţii la proces, prin înregistrarea audio şi/sau video sau printr-un alt mod de înregistrare a şedinţei de judecată, de asemenea, necesită resurse umane şi financiare.

Dreptul participanţilor la proces de a beneficia de copia înregistrării şedinţei de judecată reclamă acoperirea cheltuielilor suportate de instanţa judecătorească pentru realizarea copiei. Se impune evaluarea cheltuielilor şi pentru prestarea acestor servicii.

În acelaşi timp, judecătorii din Republica Moldova se bucură de anumite facilităţi (pensionare la vîrsta de 50 de ani, pensie în mărime de 75% din salariul judecătorului, posibilitatea de continuare a exercitării funcţiei în perioada de pensionare, primirea concomitentă a pensiei şi a salariului pînă la atingerea plafonului de 65 de ani, acordarea creditelor preferenţiale etc.), fapt ce ar putea servi drept motiv de reflecţie pentru identificarea unor alternative de sporire a mijloacelor financiare destinate sistemului judecătoresc, în special salarizării.

Măsuri necesare pentru atingerea obiectivului:

1) consolidarea capacităţilor de planificare a bugetului în cadrul sistemului judecătoresc prin:

a) crearea unor reglementări obiective şi transparente pentru stabilirea bugetelor operaţionale (în baza analizei ponderate a sarcinii de dosare) şi a bugetelor capitale (în baza evaluării obiective a stării clădirilor);

b) elaborarea şi implementarea indicatorilor de performanţă;

2) identificarea unor surse alternative de sporire a mijloacelor financiare destinate sistemului judecătoresc prin:

a) stabilirea unor criterii unice de percepere a taxelor pentru anumite servicii, elaborarea şi aprobarea metodologiei de calculare a cheltuielilor suportate de instanţele judecătoreşti pentru eliberarea copiilor de pe actele procedurale;

b) aprobarea de către Guvern a plăţilor pentru copiile înregistrărilor şedinţelor de judecată;

c) examinarea impactului facilităţilor acordate judecătorilor asupra bugetului instanţelor judecătoreşti.

Secţiunea a 2-a

Perfecţionarea cadrului normativ privind procedura de elaborare

şi gestionare a bugetului sistemului judecătoresc

Obiectiv: definirea expresă şi exhaustivă a competenţelor instituţiilor responsabile de elaborarea şi gestionarea bugetului sistemului judecătoresc.

În scop de evitare a potenţialelor incertitudini şi contradicţii generate de modul de reglementare a competenţelor Ministerului Justiţiei şi Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul determinării politicii bugetare, elaborării bugetelor, gestionării sistemului judecătoresc, menţionate în capitolul I secţiunea a 2-a din prezenta concepţie, se impune definirea expresă şi exhaustivă în actele normative a atribuţiilor fiecărei autorităţi nominalizate.

Măsuri necesare pentru atingerea obiectivului:

1) efectuarea unui studiu privind oportunitatea amendării legislaţiei în vederea definirii exprese şi exhaustive a atribuţiilor Ministerului Justiţiei şi ale Consiliului Superior al Magistraturii;

2) elaborarea, după caz, a proiectului de act normativ pentru modificarea legislaţiei în vigoare.

Secţiunea a 3-a

Identificarea unor criterii obiective pentru stabilirea bugetelor

operaţional şi capital pentru instanţele judecătoreşti

Obiectiv: fundamentarea bugetelor operaţionale ale instanţelor judecătoreşti pe normative care să reflecte volumul de lucru într-un mod transparent şi previzibil şi a bugetelor capitale pe normative care să reflecte suprafaţa şi starea clădirii.

Bugetul operaţional reprezintă totalitatea cheltuielilor pentru funcţionarea curentă a instanţelor judecătoreşti, inclusiv pentru deservirea clădirilor.

În vederea asigurării unei distribuţii echitabile şi eficiente a resurselor (judecători, personal auxiliar şi fonduri operaţionale), bugetele operaţionale ale instanţelor vor reflecta volumul de lucru şi nu se vor baza pe precedentul istoric. O comparaţie simplă a numărului total de dosare din diferite instanţe judecătoreşti nu ar constitui o modalitate corectă de determinare a bugetelor acestora, deoarece urmează a se lua în calcul faptul că diferite tipuri de dosare necesită, pentru soluţionare, un număr diferit de ore de lucru din partea judecătorilor şi a personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti.

În practica internaţională există tendinţa de creare a unui sistem de ponderare în procesul de examinare a dosarelor. Sistemul acordă o pondere mai mică dosarelor care se soluţionează mai simplu decît dosarelor care, de regulă, necesită eforturi sporite. Estimarea ponderilor constituie o sarcină statistică complexă, însă, o dată stabilite, aceste valori se aplică datelor raportate privind numărul diverselor tipuri de dosare iniţiate şi soluţionate în fiecare instanţă pentru a calcula, în primul rînd, numărul adecvat de judecători şi de personal auxiliar în fiecare instanţă şi, în al doilea rînd, pentru a calcula bugetul operaţional. Odată cu repartizarea judecătorilor în instanţele judecătoreşti în conformitate cu aceste metode, se va aplica un proces constituit din şase etape pentru estimarea bugetului operaţional al instanţelor judecătoreşti.

Etapa 1. Stabilirea numărului de judecători şi de personal auxiliar în fiecare instanţă judecătorească.

Etapa a 2-a. Calcularea salariului mediu pentru judecători şi pentru personalul auxiliar din fiecare instanţă judecătorească.

Etapa a 3-a. Înmulţirea numărului de judecători şi de personal auxiliar din instanţă cu media salariului calculat la etapa a 2-a pentru a stabili salarizarea din bugetul operaţional pentru fiecare instanţă judecătorească.

Etapa a 4-a. Stabilirea normativelor pentru alte componente ale bugetului (procurarea rechizitelor de birou, achitarea serviciilor comunale etc.) ce ţin fie de sarcina de dosare, fie de numărul de judecători şi calcularea retribuirii muncii pentru fiecare instanţă judecătorească.

Etapa a 5-a. Sumarea retribuirii muncii calculate la etapa a 3-a şi a celei calculate la etapa a 4-a pentru a estima bugetul total pentru fiecare instanţă judecătorească.

Etapa a 6-a. Adunarea sumelor obţinute la etapa a 5-a de la toate instanţele judecătoreşti.

Bugetul capital reprezintă fondurile alocate din bugetul de stat pentru investiţiile capitale şi pentru alte cheltuieli de investiţii, fixate în propunerea de buget în baza devizului de cheltuieli.

O metodă de alocare a fondurilor destinate reparaţiilor capitale pentru instanţele judecătoreşti o constituie stabilirea unei formule de clasificare a clădirilor instanţelor în cîteva categorii, după “necesitatea” lor de renovare, în funcţie de vechimea şi de perioada de timp de la efectuarea ultimelor lucrări de reparaţie capitală. Prin formula respectivă s-ar putea calcula valoarea medie de reparaţie capitală pentru fiecare categorie de clădiri. Astfel, o clădire construită înainte de 1980 în care lucrări de reparaţie capitală s-au efectuat cu mai mult de 12 ani în urmă ar putea fi inclusă în categoria A. O clădire cu vechime similară în care însă lucrări de reparaţie s-au efectuat între 9 şi 12 ani în urmă ar putea fi inclusă în categoria B. În timp ce o clădire cu vechime similară cu reparaţie efectuată între 6 şi 9 ani în urmă ar putea fi inclusă în categoria C. O clădire cu vechime similară în care lucrări de reparaţie s-au efectuat între 3 şi 6 ani în urmă ar putea fi inclusă în categoria D. O clădire construită între 1981 şi 2000 în care lucrări de reparaţie s-au efectuat cu mai mult de 12 ani în urmă ar putea fi inclusă în categoria B. În timp ce o clădire cu vechime similară cu reparaţie efectuată între 3 şi 6 ani în urmă ar putea fi inclusă în categoria E.

În acest mod se va determina numărul total de clădiri pe categorii conform tabelului de mai jos, iar fondurile pentru reparaţii capitale se vor calcula pe metru pătrat.

Evident, un astfel de sistem nu este absolut echitabil. În cadrul aceleiaşi categorii, necesităţile de reparaţie vor varia de la o clădire la alta. Totuşi, astfel s-ar crea un sistem simplu şi transparent de alocare a fondurilor. În acest scop se impun cercetări pentru identificarea factorilor ce vor influenţa raportarea unei clădiri la o categorie concretă. Evaluarea trebuie să se facă în baza unui eşantion de clădiri, cu specificarea lucrărilor urgente de reparaţie şi a costului acestora pe metru pătrat.

Informaţia va fi introdusă în baza de date care va fi actualizată anual. Astfel, instanţa judecătorească ce a primit mijloace financiare pentru reparaţii capitale va fi transferată din categoria cu prioritate înaltă în categoria cu prioritate scăzută.

Măsuri necesare pentru atingerea obiectivului:

1) elaborarea instrucţiunilor privind sistemul de ponderare a dosarelor;

2) stabilirea normativelor pentru repartizarea judecătorilor în instanţele judecătoreşti în bază de analiză a sarcinii ponderate a dosarelor;

3) stabilirea unui coeficient normativ de angajaţi aplicat la calcularea bugetelor pentru toate instanţele judecătoreşti, care să fie mărit treptat;

4) crearea unei baze de date a clădirilor instanţelor judecătoreşti, care să includă informaţii despre suprafaţa acestora, anul de dare în exploatare, evaluarea obiectivă a stării actuale, precum şi alocaţiile primite în ultimii 5 ani pentru reparaţii capitale;

5) stabilirea criteriilor privind alocarea fondurilor pentru întreţinerea şi reparaţia clădirilor instanţelor judecătoreşti.

Secţiunea a 4-a

Gestionarea sistemului informaţional judiciar

Obiectiv: consolidarea capacităţilor Ministerului Justiţiei şi ale instanţelor judecătoreşti privind gestionarea sistemului informaţional judiciar

Avînd în vedere că Ministerul Justiţiei este abilitat prin lege cu asigurarea organizatorică, tehnico-materială şi financiară a instanţelor judecătoreşti, sistemul informaţional judiciar va fi gestionat de acest minister.

Exploatarea sistemului informaţional judiciar presupune efectuarea unor activităţi complexe, inclusiv:

a) întreţinerea echipamentului informaţional şi a reţelelor locale în instanţele judecătoreşti;

b) elaborarea specificaţiilor tehnice la achiziţiile de echipament pentru funcţionarea sistemului informaţional judiciar;

c) actualizarea şi optimizarea sistemului computerizat de gestionare a dosarelor în instanţele judecătoreşti pentru reflectarea schimbărilor în procedurile administrative;

d) întreţinerea şi actualizarea paginilor web ale structurilor judiciare;

e) asigurarea securităţii sistemelor informaţionale şi de comunicare.

La întreţinerea şi perfecţionarea sistemului computerizat de gestionare a dosarelor, programatorii şi analiştii ar putea activa în Chişinău, deoarece, în virtutea riscului de compromitere a integrităţii datelor, nu se admite ca fiecare instanţă judecătorească să modifice independent acest sistem.

Totuşi, luîndu-se în calcul faptul că implementarea sistemului informaţional judiciar constituie o reformă de anvergură, vor trebui soluţionate, de asemenea, cel puţin în faza incipientă, problemele de rutină ale utilizatorilor legate de computere, servere, reţele locale. În acest context, întrucît în Republica Moldova activează 55 de instanţe judecătoreşti, amplasate pe întreg teritoriul ţării, este extrem de important ca entitatea responsabilă de administrarea sistemului să poată pune la dispoziţie personal tehnic competent în fiecare judecătorie sau, cel puţin, în toate oraşele unde există instanţe judecătoreşti.

Măsuri necesare pentru atingerea obiectivului:

1) identificarea structurii care, de comun acord cu Ministerul Justiţiei, va asigura realizarea acţiunilor necesare gestionării sistemului informaţional judiciar;

2) instruirea, de către Institutul Naţional al Justiţiei, a personalului judecătoresc privind utilizarea echipamentului necesar pentru funcţionarea sistemului informaţional judiciar, întreţinerea paginii web şi pentru aplicarea programelor soft elaborate pentru instanţele judecătoreşti, inclusiv asigurarea actualizării şi modificării continue a materialelor de instruire, a cursurilor de instruire şi a competenţelor de testare a personalului.

Secţiunea a 5-a

Elaborarea unor indicatori de performanţă şi utilizarea

sistemelor de raportare statistică

Obiectiv: stabilirea unor proceduri de colectare, analiză, monitorizare şi aplicare a indicatorilor de performanţă

Ministerul Justiţiei publică date statistice detaliate privind sectorul judecătoresc pe categorii de dosare (contravenţionale, civile şi penale), cu indicarea numărului de dosare iniţiate, în curs de examinare, examinate şi soluţionate, şi a sancţiunilor aplicate. Aceste date sînt necesare pentru aprecierea situaţiei criminogene din Republica Moldova, organizarea şi monitorizarea activităţii organelor de drept, executarea legilor şi pentru gestionarea sistemului penitenciar. În această ordine de idei, se constată că nu este necesară modificarea Legii nr.412-XV din 9 decembrie 2004 cu privire la statistica oficială, întrucît cerinţele actuale privind raportarea şi păstrarea datelor corespund necesităţilor actuale.

Analiza acestor date statistice este necesară pentru elaborarea politicilor ce ţin de gestionarea sistemului judecătoresc din Republica Moldova, pentru repartizarea eficientă a judecătorilor în instanţele judecătoreşti, elaborarea bugetelor operaţional şi capital pentru instanţe, evaluarea performanţei instanţelor judecătoreşti şi a judecătorilor aparte.

Sistemele judecătoreşti din alte state aplică indicatorii de performanţă în exercitarea funcţiilor lor manageriale. Indicatorii de performanţă demonstrează factorilor de decizie şi administratorilor sistemului, în expresie numerică, dacă judecătorii şi sistemul judecătoresc în ansamblu întrunesc obiectivele stabilite. Practica internaţională defineşte patru obiective principale de colectare a datelor statistice judiciare:

a) planificarea strategică eficientă a dezvoltării sistemului judiciar pe termen lung;

b) administrarea eficientă a instanţelor judecătoreşti;

c) elaborarea unor bugete anuale şi semestriale echilibrate;

d) transparenţa şi responsabilitatea, la oferirea informaţiilor, exacte şi oportune, părţilor interesate din cadrul sistemului judiciar şi publicului larg.

Tabelul de mai jos prezintă indicatorii de performanţă aplicaţi în sistemele judecătoreşti care au automatizat colectarea şi analiza datelor statistice.

Performanţa va fi evaluată în cadrul fiecărei instanţe, pentru fiecare judecător şi angajat ai instanţelor judecătoreşti. Aceasta reprezintă o preocupare nouă a factorilor de decizie şi înlesneşte evaluarea angajaţilor privind atingerea obiectivelor personale, de echipă sau organizaţionale, stabilirea sistemelor de recompense şi beneficii, aprecierea şansei de creştere şi dezvoltare personală, raportate la cererea de servicii judiciare, la procesul judiciar şi la rezultatele procesului, toate acestea permiţînd analiza calitativă a percepţiei cetăţenilor.

Optimizarea sistemului de management al performanţei poate fi atinsă prin efectuarea analizei statistice a sectorului judiciar şi prin elaborarea unui sistem simplu de evaluare a performanţei pentru sistemul judiciar în ansamblu.

Sistemul de management al performanţei, care implică evaluarea performanţei angajaţilor, devine unul din punctele sensibile ale managementului resurselor umane în cadrul unei instanţe. Sistemul de management al performanţei aspiră să consolideze performanţa sistemului la nivel instituţional, inclusiv prin colectarea informaţiilor de evaluare obiective şi consistente.

Managementul performanţei include întreaga relaţie pe care o instanţă o are cu angajaţii săi. Reprezintă un sistem care începe din momentul cînd activitatea este identificată, aşteptările şi rezultatele sînt comunicate şi finalizează odată cu plecarea atît a angajaţilor, cît şi a cetăţenilor din cadrul instanţei judecătoreşti. Implementarea sistemului descris poate îmbunătăţi substanţial rezultatele activităţii unei instanţe judecătoreşti.

Evaluările performanţei instanţei şi a fiecărui judecător în parte pot fi bazate pe informaţiile (datele) despre numărul de dosare parvenite în instanţă, respectarea procedurilor proceselor judiciare, cheltuielile pentru dosar, dosarele rămase nesoluţionate, soluţionarea în termen a cauzelor, durata medie de soluţionare, micşorarea numărului de dosare aflate pe rol, numărul de şedinţe amînate, motivele amînării, organizarea procedurilor, volumul de lucru al judecătorului, numărul de decizii anulate, cauzele anulării, respectarea practicii unice, utilizarea jurisprudenţei CEDO, perceperea de către public a modului de examinare a cauzelor, respectarea normelor deontologice etc.

Concomitent, sistemul de evaluare a managementului performanţei justiţiei trebuie să asigure echilibrul valorilor de independenţă şi responsabilitate judecătorească.

Pentru a fi eficientă, evaluarea performanţei sistemului judecătoresc trebuie să corespundă următoarelor criterii: să aibă obiective clare, să prezinte metode valide de evaluare, să excludă aprecierile subiective, să asigure acceptarea sistemului de evaluare atît de către judecători, cît şi de către personalul auxiliar, să asigure angajarea conducerii în procesul de evaluare.

Măsuri necesare pentru atingerea obiectivului:

1) adoptarea de către Ministerul Justiţiei a unui set de indicatori de performanţă şi emiterea unei instrucţiuni pentru calcularea, publicarea şi aplicarea lor;

2) elaborarea şi aprobarea modelelor de rapoarte statistice trimestriale şi anuale, cu utilizarea indicatorilor de performanţă pentru suplimentarea datelor deja compilate şi raportate cu privire la dosare. Modelele trebuie să includă tabelele care urmează a fi completate şi modalitatea în care acestea vor prezenta indicatorii de performanţă;

3) întocmirea unui ghid pentru preşedinţii instanţelor judecătoreşti şi pentru alţi factori de decizie privind utilizarea datelor statistice pentru planificarea, elaborarea şi managementul bugetelor;

4) stabilirea procedurii de acordare a stimulentelor şi de aplicare a sancţiunilor în baza indicatorilor de performanţă a instanţelor judecătoreşti, cu stimularea instanţelor care înregistrează performanţe superioare standardelor stabilite şi cu penalizarea celor care nu ating nivelul standardelor respective. Unele stimulente şi sancţiuni legate de performanţă trebuie să fie incluse în procedurile de elaborare a bugetelor.

Secţiunea a 6-a

Consolidarea capacităţilor instituţiilor responsabile de managementul

financiar, auditul intern şi de achiziţiile publice

Obiectiv: crearea condiţiilor pentru administrarea eficientă a procesului de planificare şi gestionare a bugetului sistemului judiciar în mod obiectiv, transparent şi bazat pe performanţă

Pentru funcţionarea eficientă a sistemului judecătoresc este importantă gestionarea adecvată a bugetelor instanţelor judecătoreşti, care depinde de competenţa profesională a subiecţilor responsabili şi se materializează în rezultatele auditului intern. Pentru examinarea independentă a rapoartelor financiare şi a altor informaţii aferente acestora, în scop de supraveghere a corespunderii lor cerinţelor stabilite faţă de aceste rapoarte, se impune întreprinderea unor acţiuni ce ţin de angajarea personalului calificat, precum şi de instruirea continuă a acestuia.

În prezent nu este asigurată instruirea în vederea formării unor deprinderi necesare pentru monitorizare, finanţare şi administrare bazate pe performanţă, care sînt indispensabile pentru implementarea noilor sisteme de administrare, de raportare statistică şi pentru realizarea strategiei de implementare a tehnologiilor informaţionale.

În acest scop se impune instruirea factorilor de decizie privind utilizarea datelor statistice în procesul de luare a hotărîrilor şi în management. Aceasta ar include astfel de aspecte precum sînt stabilirea unor obiective cu privire la performanţă şi monitorizarea progresului realizat vizavi de obiectivele respective.

Măsuri necesare pentru atingerea obiectivului:

1) instruirea personalului instanţelor judecătoreşti şi al Departamentului de administrare judecătorească la Institutul Naţional al Justiţiei:

a) preşedinţilor instanţelor judecătoreşti şi angajaţilor care sînt responsabili de managementul financiar, raportarea financiară, auditul intern şi de achiziţiile publice;

b) personalului din unitatea de audit privind planificarea şi gestionarea bugetului din cadrul instanţelor judecătoreşti şi a personalului Departamentului de administrare judecătorească privind procedurile de audit, în vederea consolidării capacităţii instanţelor judecătoreşti şi a Ministerului Justiţiei privind monitorizarea managementului financiar şi remedierea deficienţelor identificate;

c) personalului instanţelor judecătoreşti privind raportarea statistică;

d) personalului instanţelor judecătoreşti şi al Departamentului de administrare judecătorească privind modul de utilizare a datelor statistice la gestionarea sistemului judiciar, inclusiv elaborarea bugetului, planificarea repartizării resurselor umane în cadrul sistemului judiciar şi monitorizarea performanţei instanţelor judecătoreşti;

2) crearea unei unităţi de audit intern în cadrul Departamentului de administrare judecătorească ce să monitorizeze rapoartele financiare din instanţele judecătoreşti;

3) elaborarea unor instrucţiuni pentru implementarea Legii nr.96-XVI din 13 aprilie 2007 privind achiziţiile publice.

III. ANALIZA DE IMPACT

Secţiunea 1

Rezultatele scontate

Modificările prevăzute de prezenta Concepţie vor adapta cadrul normativ naţional şi practica Republicii Moldova în domeniul finanţării sistemului judecătoresc la standardele internaţionale de finanţare şi vor constitui un pas important în asigurarea independenţei, inclusiv a celei financiare, a justiţiei din Republica Moldova. Concomitent, realizarea acestora va constitui pentru partenerii europeni drept o probă a existenţei voinţei politice de onorare a angajamentelor asumate de Republica Moldova referitor la consolidarea capacităţilor sistemului judecătoresc.

Realizarea prevederilor concepţiei va contribui, de asemenea, la executarea obiectivelor Strategiei de consolidare a sistemului judecătoresc, după cum urmează:

1) garantarea independenţei sistemului judecătoresc prin:

a) instituirea unor criterii obiective şi transparente la elaborarea bugetului sistemului judecătoresc;

b) consolidarea capacităţii Consiliului Superior al Magistraturii şi a Ministerului Justiţiei de evaluare a bugetului instanţelor judecătoreşti şi de monitorizare a activităţii lor;

2) asigurarea transparenţei actului justiţiei prin:

a) publicarea indicatorilor de performanţă pentru toate instanţele judecătoreşti sub formă de rapoarte care să fie accesibile pentru public;

b) îmbunătăţirea calităţii raportării financiare şi consolidarea procedurilor de audit intern;

c) achiziţionarea bunurilor şi a serviciilor pentru sistemul judecătoresc în conformitate cu cadrul normativ în vigoare;

3) îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie prin:

a) stabilirea indicatorilor de performanţă care să fie corelaţi cu durata de examinare a cauzelor judiciare, ceea ce va conduce la soluţionarea mai rapidă a acestora;

b) dotarea tehnică şi logistică a instanţelor judecătoreşti;

c) implementarea eficientă a tehnologiilor informaţionale;

d) planificarea strategică a activităţii instanţelor judecătoreşti;

4) sporirea eficienţei şi a responsabilităţii sistemului judecătoresc prin:

a) stabilirea indicatorilor de performanţă şi instituirea unor stimulente financiare pentru instanţele judecătoreşti care vor atinge sau vor depăşi aceşti indicatori;

b) consolidarea capacităţii instanţelor judecătoreşti de gestionare financiară şi de efectuare a auditului intern;

5) administrarea eficientă a instanţelor judecătoreşti prin:

a) stabilirea indicatorilor de performanţă şi responsabilizarea instanţelor judecătoreşti şi a judecătorilor care nu ating obiectivele de performanţă;

b) distribuirea personalului şi alocarea resurselor bugetare în baza unor reglementări obiective;

c) îmbunătăţirea stării clădirilor instanţelor din contul bugetelor cheltuielilor capitale;

6) prevenirea şi combaterea corupţiei în sistemul judecătoresc prin:

a) punerea la dispoziţia publicului a informaţiei privind activitatea instanţelor judecătoreşti;

b) asigurarea aplicării conforme de către instanţele judecătoreşti a Legii nr.96-XVI din 13 aprilie 2007 privind achiziţiile publice.

Secţiunea a 2-a

Riscurile nerealizării prevederilor prezentei Concepţii

Nerealizarea prevederilor prezentei Concepţii va avea un impact negativ asupra efectelor reformelor implementate în sistemul judecătoresc în vederea ameliorării funcţionalităţii acestuia şi, implicit, a asigurării independenţei, imparţialităţii, eficacităţii, solemnităţii şi credibilităţii justiţiei, soldîndu-se cu:

a) capacităţi manageriale insuficiente;

b) salarizare insuficientă;

c) fluctuaţie sporită a cadrelor;

d) personal insuficient calificat;

e) servicii de calitate redusă;

f) lipsa încrederii populaţiei în actul de justiţie;

g) dotare tehnică şi logistică deficitară;

h) circulaţia manuală a informaţiei;

i) planificare inadecvată a necesităţilor;

j) tehnologii informaţionale învechite;

k) politica de cadre ineficientă;

l) corupţie în sistemul judecătoresc.