Hotărâre nr. 434 din 28.06.2023

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului privind îmbătrânirea

activă şi sănătoasă pentru anii 2023-2027

nr. 434  din  28.06.2023

 (în vigoare 20.08.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 251-253 art. 603 din 20.07.2023

* * *

În temeiul art.5 lit.a) şi art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, şi în scopul implementării direcţiei de politici 5.28. Protecţie socială din Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", aprobată prin Legea nr.315/2022 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr.409-410, art.758), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul privind îmbătrânirea activă şi sănătoasă pentru anii 2023-2027 (se anexează).

2. Ministerele, alte autorităţi administrative centrale şi instituţiile publice responsabile:

1) vor întreprinde măsurile necesare în vederea realizării obiectivelor şi acţiunilor preconizate pentru implementarea Programului menţionat;

2) vor include politicile şi acţiunile referitoare la îmbătrânirea activă şi sănătoasă în documentele de politici publice, conform competenţelor;

3) vor prezenta Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, până la data de 1 martie a anului următor anului de raportare, informaţia privind implementarea Programului nominalizat.

3. Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale va prezenta Guvernului:

1) raportul de progres anual privind implementarea Programului, până la data de 1 aprilie a anului următor anului de raportare;

2) raportul final de evaluare a Programului, până la data de 1 mai a anului următor după finalizarea implementării Programului.

4. Realizarea acţiunilor stipulate în Program se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor prevăzute în aceste scopuri în bugetele autorităţilor şi instituţiilor publice specificate în Planul de acţiuni, precum şi din alte surse, conform legislaţiei.

5. Se abrogă Hotărârea Guvernului nr.406/2014 cu privire la aprobarea Programului pentru integrarea problemelor îmbătrânirii în politici (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.153-159, art.453).

6. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.434/2023

PROGRAM

privind îmbătrânirea activă şi sănătoasă pentru anii 2023-2027

I. INTRODUCERE

Programul privind îmbătrânirea activă şi sănătoasă pentru anii 2023-2027 (în continuare – Program) este un document de politici publice pe termen mediu ce descrie obiectivele şi acţiunile necesare a fi întreprinse pentru integrarea şi implementarea principiului îmbătrânirii active, având ca impact sporirea şanselor populaţiei Republicii Moldova de a îmbătrâni activ şi sănătos.

Elaborarea Programului este determinată de necesitatea consolidării eforturilor tuturor actorilor în vederea promovării politicilor care să răspundă nevoilor unei populaţii îmbătrânite. Programul vine să asigure realizarea angajamentelor asumate de Republica Moldova, în anul 2002, prin aderarea la Planul Internaţional de Acţiune pentru Îmbătrânire de la Madrid, care îşi propune ca persoanele de pretutindeni să îmbătrânească în siguranţă şi demnitate şi să continue să participe în societăţile lor ca cetăţeni cu drepturi depline (paragraful 10). În acelaşi timp, declararea de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a perioadei 2021-2030 ca fiind Decada Îmbătrânirii Sănătoase, impune necesitatea dezvoltării politicilor, în special în domeniul de sănătate pentru adaptarea acestuia la nevoile populaţiei. Programul este elaborat şi în conformitate cu Rezoluţia Parlamentului European din 7 iulie 2021 referitoare la îmbătrânirea populaţiei vechiului continent – posibilităţi şi provocări legate de politica privind îmbătrânirea populaţiei după 2020 (2020/2008(INI)) şi Declaraţia Ministerială de la Roma, adoptată cu ocazia celei de-a cincea Conferinţe ministeriale a Comisiei Economice pentru Europa a ONU privind îmbătrânirea (2022).

Asigurarea unui mediu propice pentru îmbătrânirea activă şi sănătoasă relevă necesitatea unei abordări transversale şi intersectoriale. În acest context, priorităţile de politici vizează domenii precum: sănătatea, educaţia, piaţa muncii, cultura, participarea, protecţia socială şi altele, fiind necesară o sinergie a intervenţiilor în aceste domenii. Abordarea comprehensivă şi intersectorială a problemelor îmbătrânirii este relevantă inclusiv în contextul alinierii Republicii Moldova la Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030. Programul contribuie la atingerea următoarelor Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD):

• reducerea sărăciei şi îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor în etate (ODD1, ODD 10);

• asigurarea unei vieţi sănătoase şi promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă (ODD 3);

• extinderea şi adaptarea serviciilor educaţionale pentru persoanele în etate în contextul învăţării pe tot parcursul vieţii (ODD 4);

• dezvoltarea abilităţilor digitale ale acestora, fapt ce va contribui la o mai bună incluziune şi participare socială (ODD 17);

• crearea unei pieţe a muncii prietenoase persoanelor în etate, care va contribui la participare crescută şi valorificare a potenţialului persoanelor în etate pe piaţa muncii (ODD 8);

• promovarea şi consolidarea dialogului intergeneraţional, cu impact asupra diminuării situaţiilor de discriminare şi abordării stereotipe a persoanelor în etate (ODD 10);

• asigurarea participării persoanelor în etate în procese decizionale care le vizează şi diminuarea numărului persoanelor în etate supuse formelor de violenţă şi discriminare (ODD 16).

Intervenţiile propuse în Program corelează cu prevederile altor documente de politici care se află în proces de implementare sau elaborare, asigurându-se o abordare intersectorială a îmbătrânirii active.

În acest context, noul document de politici corelează cu Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", care accentuează slaba integrare a principiului îmbătrânirii active şi sănătoase în politicile sectoriale, fiind necesară promovarea unui mod de viaţă sănătos şi activ pe toată durata vieţii, implementarea conceptului de educaţie continuă şi învăţare pe tot parcursul vieţii ş.a., asigurându-se astfel adaptarea subsistemelor sociale (de asigurări sociale, de asistenţă socială etc.) la o populaţie îmbătrânită.

Programul corelează cu Strategia naţională de dezvoltare regională a Republicii Moldova 2022-2028, care cuprinde o analiză a impactului îmbătrânirii demografice a regiunilor ţării. Acţiunile formulate sunt axate pe îmbunătăţirea situaţiei la nivel regional în ceea ce priveşte accesul la servicii de canalizare, apeduct, de colectare a deşeurilor, petrecerea timpului liber, dezvoltarea economică şi socială a regiunilor, având un impact direct asupra persoanelor în vârstă.

Programul se va alinia la obiectivele trasate în proiectul Strategiei naţionale de sănătate 2022-2031, cu precădere la domeniul 3.1. Buna guvernare – Obiectivul specific 3. "Creşterea nivelului de participare a părţilor interesate şi cetăţenilor în procesul decizional şi asigurarea participării active şi fără constrângeri în cadrul deliberărilor", 3.2. Sănătate publică – Obiectivul specific 4. "Formarea unui comportament de viaţă sănătos la toate etapele vieţii prin creşterea nivelului de alfabetizare în sănătate, mobilizare comunitară şi împuternicirii individului pentru promovarea sănătăţii", 3.3. Prestarea serviciilor – Obiectivul specific 1. "Sporirea eficienţei asistenţei medicale primare în contextul medicinii integrate, fortificarea capacităţilor în prestarea serviciilor de reabilitare, îngrijirilor pe termen lung, precum şi a serviciilor comunitare şi integrate. Consolidarea parteneriatului cu comunităţile locale şi asigurarea continuităţii serviciilor medicale", Obiectivul specific 3. "Creşterea accesului populaţiei la servicii calitative de reabilitare, paliaţie şi de îngrijiri pe termen lung, adaptate fenomenului demografic de îmbătrânire a populaţiei şi profilului epidemiologic al morbidităţii" ş.a., 3.8. Maladii netransmisibile – Obiectivul specific 1. "Fortificarea controlului integrat a factorilor de risc pentru sănătatea populaţiei în scopul reducerii mortalităţii premature prin bolile netransmisibile prioritare, inclusiv sporirea speranţei de viaţă".

Noul Program rezonează şi cu proiectul Strategiei de dezvoltare "Educaţia-2030" în mod special la obiectivul 7. "Asigurarea oportunităţilor de învăţare şi educaţie pentru toţi cetăţenii pe parcursul vieţii în context formal şi informal", care îşi propune consolidarea educaţiei nonformale şi informale ca forme de realizare a educaţiei pe parcursul întregii vieţi (Axa nr.6).

Integrarea îmbătrânirii în toate domeniile, inclusiv monitorizarea intervenţiilor, implică necesitatea datelor statistice sistematice şi suficiente, în corespundere cu metodologiile internaţionale (MIPAA/RIS), context în care Programul va corela şi cu obiectivele viitoarei Strategii de dezvoltare a sistemului statistic naţional 2022-2030.

Programul, elaborat în temeiul punctului 13.20 al Planului de acţiuni al Guvernului pentru anul 2023, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.90/2023, vine să răspundă la o serie de nevoi, printre care:

• necesitatea de fortificare a capacităţilor instituţionale la nivel central şi local, care să permită implementarea acţiunilor ce vizează îmbătrânirea activă, fapt determinat de implicarea scăzută a actanţilor în aplicarea documentelor de politici, prioritizarea precară a problemei la nivel local, resurse financiare limitate etc.;

• necesitatea de a asigura integrarea şi participarea deplină a persoanelor în vârstă la viaţa socială, prin extinderea modalităţilor de consultare şi implicare în procese decizionale la nivel local şi naţional, a oportunităţilor de implicare în activităţi generatoare de venit şi voluntariat, prin consolidarea dialogului intergeneraţional;

• necesitatea dezvoltării în continuare a sistemelor de securitate socială, de sănătate, de educaţie etc., care să permită valorificarea potenţialului de îmbătrânire activă şi sănătoasă, inclusiv prin asigurarea unei pieţe a muncii incluzive pentru toate vârstele, dezvoltarea abilităţilor prin programe de educaţie formale şi non-formale care să contribuie la fortificarea autonomiei persoanelor în vârstă;

• necesitatea creării mediului social, fizic, digital prietenoase cu vârsta şi mai accesibile pentru toate persoanele, prin implementarea unor soluţii inovative în domeniul infrastructurii, prin continuarea integrării abordării îmbătrânirii active şi sănătoase în toate domeniile, prin diminuarea singurătăţii şi a izolării sociale prin încurajarea participării sociale, prin combaterea stereotipurilor, prejudecăţilor şi discriminării bazate pe vârstă în toate domeniile vieţii sociale.

Intervenţiile propuse în cadrul Programului au fost stabilite în baza a două evaluări externe asupra implementării în Republica Moldova a principiului îmbătrânirii active, realizate cu suportul partenerilor de dezvoltare – Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA) şi Comisia Economică pentru Europa a ONU (UNECE) în anul 2021 şi 2022. Realizările şi deficienţele în domeniu au fost determinate ca urmare a calculării în anul 2020 a indicelui îmbătrânirii active.

Programul a fost elaborat de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, fiind asigurată participarea părţilor interesate (alte autorităţi publice centrale, mediul academic, societatea civilă, partenerii de dezvoltare) prin instituirea unui grup de lucru, fiind organizate 4 şedinţe, cu participarea inclusiv a persoanelor în vârstă.

II. ANALIZA SITUAŢIEI

1. Contextul demografic

În ultimele decenii, Republica Moldova se confruntă cu multiple provocări ale îmbătrânirii demografice rapide, în contextul unei scăderi în ritmuri alerte a numărului populaţiei cu reşedinţă obişnuită, cauzată de nivelul înalt al scăderii naturale şi al migraţiei externe. Doar în ultimii 8 ani, populaţia cu reşedinţă obişnuită a ţării a scăzut cu 265,5 mii de persoane sau cu 9,3%, de la 2,9 milioane (anul 2014) până la 2,6 milioane (anul 2022). Pe fundalul acestei descreşteri a efectivului populaţiei asistăm la o îmbătrânire a acesteia, accentuată în special după anii 2000. În perioada 2016-2022, populaţia de 60 de ani şi peste a crescut cu peste 4 puncte procentuale şi a atins valoarea de 22,8% (figura 1). Totodată, se înregistrează o creştere a proporţiei persoanelor în vârstă de 65 de ani şi peste cu 2,9 puncte procentuale (de la 12,0% până la 14,9%). Datele provizorii ale Biroului Naţional de Statistică indică o creştere a coeficientului de îmbătrânire a populaţiei spre 1 ianuarie 2023 de până la 23,8%, fiind cea mai mare creştere în perioada 2016-2023.

Figura 1. Coeficientul îmbătrânirii populaţiei, perioada 2016-2022 (%)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Populaţia vârstnică este în creştere. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, ponderea populaţiei vârstnice cu reşedinţă obişnuită (58 de ani pentru femei/63 de ani pentru bărbaţi) a crescut în perioada 2014-2022 în toate regiunile de dezvoltare ale ţării (figura 2). Cele mai mari creşteri ale ponderii persoanelor vârstnice se atestă în Regiunea Sud (cu 6,9 puncte procentuale) şi Regiunea Centru (cu 6,3 puncte procentuale). Regiunea Nord înregistrează cea mai numeroasă populaţie în vârstă, cu o pondere de 23,6%, fiind urmată de Regiunea Sud (23,3%).

Figura 2. Ponderea populaţiei de peste 58/63 de ani cu reşedinţă

obişnuită în profil teritorial, anii 2014 şi 2022 (%)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Analiza datelor pe unităţi teritorial-administrative atestă că cel mai îmbătrânit raion din ţară este raionul Cimişlia, cu o pondere a populaţiei de 60 de ani şi peste de 29,1%, iar municipiul Chişinău este unitatea teritorial-administrativă cu ponderea cea mai scăzută a populaţiei în vârstă – 18,7% (figura 3). În zona Nord cea mai mare rată a populaţiei vârstnice a fost atestată în raionul Briceni (28,3%), iar în zona Centru – în raionul Hînceşti (25,3%). În zona Sud, după raionul Cimişlia, o pondere destul de înaltă a populaţiei de peste 60 de ani este înregistrată în raionul Basarabeasca (28,7%).

Figura 3. Ponderea populaţiei de 60 de ani şi peste pe zone şi raioane, anul 2022 (%)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Totodată, raionul Basarabeasca a înregistrat în ultimii 5 ani cel mai înalt ritm al îmbătrânirii: de la 22,6% în anul 2017 până la 28,8% în anul 2022 (creştere cu 6,2 puncte procentuale). În municipiul Chişinău (de la 16,6% în 2017 până la 18,7% în 2022 sau 2,1 puncte procentuale mai mult) şi raionul Donduşeni (de la 25,4% în 2017 până la 27,6% în 2022 sau cu 2,2 puncte procentuale mai mult) se atestă un ritm mai scăzut al îmbătrânirii.

Îmbătrânirea populaţiei reflectă o perspectivă de gen relevantă. Piramidele vârstei relevă o disproporţie între populaţia feminină şi masculină, în special la vârste înaintate: la 100 de femei cu vârsta de 60 de ani şi peste revin circa 66 de bărbaţi, ceea ce este determinat de nivelul mai înalt al mortalităţii în rândul populaţiei masculine (figura 4). Studiile arată că deşi femeile trăiesc mai mult, multe din ele petrec anii într-o stare de sănătate precară, respectiv speranţa de viaţă sănătoasă este mai mică.

Figura 4. Piramida vârstelor, anul 2014 şi anul 2022 (persoane)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Conform prognozelor Centrului de Cercetări Demografice, în deceniile viitoare, declinul demografic va continua cu ritmuri rapide. În anul 2040, piramida pe vârste şi sexe va obţine un profil neproporţional, generaţiile în vârstă de 50 de ani şi peste vor constitui circa jumătate din totalul populaţiei. Totodată, ponderea populaţiei de peste 60 de ani ar putea ajunge la 30,2% conform scenariului pozitiv, şi până la 32,3% conform scenariului negativ (figura 5). De asemenea, se prognozează o mărire de două ori a contingentului populaţiei de peste 70 de ani: de la 8% până la 17,2%.

Figura 5. Piramida vârstelor, anul 2040 (persoane)

Sursa: Centrul de Cercetări Demografice

2. Sănătatea vârstnicilor

În ultimii ani se atestă o scădere a duratei vieţii persoanelor de 60 de ani şi peste. În anul 2021 durata vieţii persoanelor de 60 de ani a scăzut comparativ cu anul 2020 cu 0,96 ani (de la 16,55 ani în 2020 până la 15,59 în anul 2021), a persoanelor de 65 de ani cu 0,91 ani (de la 13,31 ani în 2020 până la 12,40 ani în 2021), iar la cele de 85 de ani cu 0,36 ani (de la 3,74 ani în 2020 până la 3,38 ani în 2021) (figura 6).

Figura 6. Durata de viaţă a persoanelor de 60 de ani şi peste (ani)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Scăderea duratei vieţii pentru populaţia vârstnică este mai pronunţată în rândul bărbaţilor decât în rândul femeilor. În anul 2021 speranţa de viaţă, în medie, pentru bărbaţii la vârsta de 60 de ani a fost de 13,4 ani, iar pentru femei la aceeaşi vârstă – 17,5 ani. Totodată, durata medie a vieţii pentru bărbaţii care au atins în anul 2021 vârsta de 65 de ani a constituit 10,6 ani, iar pentru femeile de aceeaşi vârstă – 13,8 ani. În ultimii 5 ani, se atestă o creştere cu 31,5 puncte procentuale a deceselor în rândul populaţiei de 60 de ani şi peste: de la 27 976 decese în anul 2017 până la 36 693 în anul 2021, fiind influenţate mult şi de maladia COVID-19 în perioada anilor 2020-2022. Datele statistice evidenţiază o supramortalitate în rândul bărbaţilor, cu o diferenţă semnificativă, în special în anul 2021 (figura 7).

Figura 7. Rata mortalităţii pe grupe de vârstă şi sexe (‰)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Cauzele ratei înalte a mortalităţii la vârstele înaintate rămân a fi aceleaşi. Ponderea cea mai mare este înregistrată de bolile aparatului circulator. Totuşi, datele statistice relevă că în ultimii ani o supramortalitate a bărbaţilor de 60 de ani şi peste este cauzată de: tumori maligne, boli ale aparatului digestiv, boli ale aparatului respirator, accidente (figura 8).

Figura 8. Persoane decedate în vârstă de 60 de ani şi peste,

după principalele cauze ale decesului (%)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Studiile relevă faptul că începând cu vârsta de 50 de ani, persoanele îşi petrec 30% din restul vieţii având o stare de sănătate rea sau foarte rea, iar aproximativ a treia parte (31,2%) dintre persoanele de 65-79 de ani îşi evaluează starea sănătăţii ca fiind rea sau foarte rea (26,4% persoane de 65-69 de ani, 29,7% din populaţia 70-74 de ani şi 37,6% din populaţia 75-79 de ani). De asemenea, aproximativ 86% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 60 şi 79 de ani consideră că sunt afectate de cel puţin o boală cronică. Fiecare a treia persoană vârstnică, recunoscută cu dizabilitate primară, suferă de boli ale aparatului circulator şi circa a cincea parte – de tumori maligne (figura 9). De asemenea, aproximativ fiecare a şaptea persoană suferă de boli ale ochiului şi a anexelor sale. În acelaşi timp, tuberculoza este mai răspândită în rândul bărbaţilor de peste 55 de ani (26,4%).

Figura 9. Morbiditatea persoanelor în vârstă de 58 de ani 6 luni/63 de ani

şi peste, recunoscute cu dizabilitate primară, în anul 2020 (%)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Vârstnicii din mediul rural într-o pondere mai mare îşi evaluează starea de sănătate ca fiind rea şi foarte rea, aceştia confruntându-se cu obstacole în accesarea serviciilor medicale la nivel local (insuficienţa cadrelor medicale, în special a medicilor specialişti şi stomatologi, care preponderent activează în municipii şi centrele raionale). În perioada pandemică COVID-19, în special în primele 4 luni de pandemie, problema accesibilităţii serviciilor medicale s-a acutizat, 2/3 din persoanele vârstnice indicând dificultăţi de a merge la medic.

O pondere semnificativă a femeilor vârstnice nu au acces deplin la serviciile de îngrijire a sănătăţii. Nevoia nesatisfăcută este şi mai mare în rândul femeilor vulnerabile, ajungând la 43% în rândul femeilor cu dizabilităţi, 35% în rândul femeilor sărace şi 35% în rândul femeilor cu vârsta de peste 60 de ani (figura 10). O analiză recentă arată că, pentru 46% dintre femeile cu vârsta de 60+, lipsa resurselor financiare reprezintă o cauză semnificativă care explică dificultatea de adresare la servicii de sănătate, iar ponderea acestei categorii în cadrul bărbaţilor vârstnici este de 37%. Aceeaşi analiză arată că 30% dintre bărbaţii vârstnici şi 27% dintre femeile vârstnice au achitat în mod informal pentru serviciile medicale accesate.

Figura 10. Nevoia medicală nesatisfăcută (%)

Sursa: UNFPA, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Studiul "Generaţii şi Gen"

Bărbaţii, în special prevârstnici, sunt mult mai expuşi consumului de alcool şi tutun. În general, bărbaţii tind să folosească produse din tutun în cantităţi mai mari decât femeile. Deşi ponderea persoanelor de 60 de ani şi peste care consumă tutun şi alcool, în mod frecvent, este relativ mică comparativ cu alte grupuri socio-demografice (figura 11), se estimează că 29% dintre bărbaţii din această categorie sunt fumători, iar ponderea bărbaţilor fumători din categoria de vârstă 45-59 de ani este de 56%.

Figura 11. Ponderea consumatorilor de tutun şi alcool, %

Sursa: Moldova Inegală: O analiză a inegalităţilor din Republica Moldova, 2021

Înaintarea în vârstă este asociată cu un nivel scăzut al stării de fericire şi un nivel înalt al singurătăţii. Mai puţin de a patra parte din populaţia de 75-79 de ani se consideră fericită şi mai mult de a treia parte resimte un sentiment de singurătate (11% – sever şi 23% – moderat). Studiul "Generaţii şi Gen" scoate în evidenţă faptul că vârstnicii sunt mai des expuşi stărilor depresive comparativ cu celelalte categorii de vârstă. De asemenea, se atestă o lipsă a serviciilor psihologice la nivel de comunitate, o reticenţă a populaţiei faţă de acest tip de servicii, costuri ridicate a serviciilor psihologice etc., fapt ce limitează accesul persoanelor care au nevoie de îngrijiri paliative şi familiile acestora la servicii de suport psihologic. În contextul îmbătrânirii alerte a populaţiei, va creşte nevoia acoperirii cu servicii de sănătate şi de îngrijire pentru asigurarea unei bătrâneţi demne. Starea de sănătate a vârstnicilor este determinată şi de practicarea scăzută a activităţilor de menţinere a sănătăţii, precum plimbări, gimnastică, alte exerciţii fizice. Conform datelor Studiului "Generaţii şi Gen", doar 1/4 din populaţia de peste 55 de ani practică zilnic astfel de activităţi.

O problemă atestată este şi reţeaua slab dezvoltată de servicii paliative la domiciliu, iar numărul de echipe de îngrijiri paliative nu sunt suficiente pentru a acoperi necesităţile potenţialilor beneficiari de servicii. Totodată, în Republica Moldova serviciile de îngrijiri paliative în ambulatoriu nu sunt dezvoltate. Datele Ministerului Sănătăţii evidenţiază că doar 38% din persoane au beneficiat de îngrijiri paliative la domiciliu şi până la 25% – în unităţi cu paturi. Acest aspect este determinat de accesul redus la medicamentele esenţiale pentru îngrijirea paliativă şi de capacităţile reduse ale prestatorilor de servicii medicale de a presta servicii calitative persoanelor care necesită îngrijire paliativă.

3. Participarea la programe educaţionale

Rata de participare la programe de formare profesională continuă este una destul de modestă. Datele Studiului "Generaţii şi Gen" au stabilit că doar 2% dintre persoanele de 55-74 de ani desfăşoară activităţi de învăţare continuă, fiind sub media UE (4,5%). Studiile desfăşurate evidenţiază o participare mai mare în diferite activităţi de învăţare a tinerilor decât a persoanelor în vârstă: 66,2% din tineri de 18-29 de ani versus 56,6% dintre persoanele de peste 60 de ani. Aceeaşi analiză a conceptualizat gruparea populaţiei în funcţie de nivelul de acces la oportunităţi de educaţie şi nivelul de motivaţie de a învăţa. Astfel, s-a stabilit că doar 4,7% dintre persoanele de 60 de ani şi peste pot fi consideraţi ca fiind parte a grupului de împuterniciţi – grupul care are acces la oportunităţi de învăţare şi are un nivel mare de motivaţie de a învăţa. Ponderea celor de 45-59 de ani în cadrul acestui grup era de 10,1%, iar a celor de 30-44 de ani era de 20,7%. În cazul educaţiei nonformale, ponderea celor împuterniciţi în rândul vârstnicilor este şi mai mică (figura 12).

Figura 12. Gruparea populaţiei în funcţie de nivelul de acces şi motivaţie de a învăţa (%)

Sursa: Calea incertă spre calificarea adulţilor. O analiză a inegalităţilor

de învăţare pe tot parcursul vieţii în Republica Moldova. Chişinău, 2020

Interesul faţă de formarea profesională continuă a populaţiei adulte este destul de scăzut: doar a patra parte din populaţie ar fi predispusă să urmeze studii formale pe viitor, adiţional celor de care dispun deja. Astfel, cu cât înaintează în vârstă populaţia, cu atât scade nivelul de interes faţă de posibilităţile de urmare/continuare a unei forme de învăţământ (de la 21,4% în cazul tinerilor, la 2,7% în rândul vârstnicilor, aceşti indici fiind sub media europeană (în jur de 20% din populaţia cu vârsta cuprinsă între 45-54 de ani şi 12% între 55-64 de ani sunt în căutarea posibilităţilor de învăţare). Factorii care determină lipsa interesului faţă de educaţia formală sunt lipsa nevoii studiilor date (33,7%) şi costurile prea mari (24,5%). Motivaţia pentru educaţia informală este, de asemenea, destul de scăzută în rândul persoanelor în vârstă: circa 4%, înregistrând ponderea cea mai mică. În cazul programelor de educaţie nonformală barierele în accesarea acestora de către persoanele în vârstă sunt distanţa prea mare (33,8%), responsabilităţile familiale şi sănătatea/vârsta (a câte 22,6%). Datele Ministerului Educaţiei şi Cercetării atestă că la nivel naţional au fost create 5 centre de educaţie a adulţilor în: raionul Şoldăneşti (satul Rogojeni), raionul Rezina (satul Pripiceni), raionul Dubăsari (satul Oxentea), raionul Leova (satul Sărata Nouă şi oraşul Leova), ceea ce explică factorul enunţat mai sus referitor la distanţa prea mare.

Interesul scăzut pentru educaţia de-a lungul vieţii este dependent de impactul acesteia asupra reuşitei profesionale, or conexiunea între continuarea studiilor/cursurilor de profesionalizare şi reuşita profesională este mai puţin resimţită odată cu înaintarea în vârstă. Astfel, persoanele în vârstă ar opta mai des pentru studii nonformale (5,4% – traininguri/seminare, 3,9% – cursuri de specializare/recalificare şi 2,6% – schimb de experienţă), decât pentru studii formale (4,2% – continuarea studiilor la colegiu/universitate şi 2,6% – studii de master/doctorat). În acelaşi timp, probabilitatea de a urma studii în următorii ani de către persoanele în vârstă este destul de scăzută, prezentând interes în mare parte activităţile de educaţie nonformală: 6,0% ar participa la seminare/traininguri (figura 13).

Figura 13. Ponderea populaţiei de peste 60 de ani care probabil

ar urma studii formale sau nonformale în următorii 3 ani (%)

Sursa: Studiul Calea incertă spre calificarea adulţilor. O analiză a inegalităţilor

de învăţare pe tot parcursul vieţii în Republica Moldova. Chişinău, 2020

În Republica Moldova oportunităţile de formare profesională de-a lungul vieţii nu răspund totalmente necesităţilor adulţilor, inclusiv persoanelor în vârstă. Chiar dacă în ultimii ani au fost înregistrate o serie de progrese în dezvoltarea cadrului de politici în domeniul educaţiei pe tot parcursul vieţii, studiile în domeniu relevă o slabă coerenţă în realizarea acestora. Programele educaţionale sunt centrate în mare parte pe formarea abilităţilor şi competenţelor care să le permită încadrarea în câmpul muncii, dar mai puţin pe satisfacerea nevoilor de dezvoltare personală, socială, culturală etc. Pe parcursul anului 2020 au fost dezvoltate, evaluate şi acreditate 404 programe de formare profesională continuă în contextul învăţării pe tot parcursul vieţii, în mare parte acestea fiind din domeniul ştiinţe ale educaţiei. Pentru aproximativ 40% dintre vârstnicii doritori de a studia, programele de studii par a nu fi destul de prietenoase, aceştia invocând vârsta şi starea sănătăţii ca fiind o barieră (figura 14). Pentru o altă parte semnificativă dintre vârstnici barierele în realizarea studiilor ţin de locul de muncă (21,1% au un program inflexibil, pentru 11,2% nu au avut susţinerea angajatorului), iar 22,4% (în mare parte femeile vârstnice) au invocat responsabilităţile familiale drept barieră pentru a învăţa.

Figura 14. Bariere în continuarea studiilor a populaţiei care a

beneficiat anterior de studii formale şi ar mai fi dorit să studieze

Sursa: Studiul Calea incertă spre calificarea adulţilor. O analiză a inegalităţilor

de învăţare pe tot parcursul vieţii în Republica Moldova. Chişinău, 2020

În domeniile în care activează într-o pondere mai mare persoanele în vârstă, rata globală de participare la programe de formare continuă este relativ mai mică.

Aceste domenii sunt: agricultură şi silvicultură (27,9%), învăţământ (14,8%), industrie (11,9%), comerţ (10,6%), sănătate şi asistenţă socială (9,4%). Valoarea cea mai scăzută a ratei globale de participare la programe de formare continuă a fost înregistrată în agricultură, silvicultură şi pescuit (5,6%). În cazul învăţământului, rata globală de participare la programe de formare continuă a fost de 15,5% în anul 2021, în industrie – 15,2%, comerţ – 12,1%, sănătate şi asistenţă socială – 22%, ceea ce atestă o participare scăzută în programe de formare continuă a celor care muncesc în aceste domenii, inclusiv persoanele în vârstă.

Participarea persoanelor în vârstă la programele de educaţie este condiţionată şi de accesul limitat la tehnologiile digitale. În medie, doar 32,9% din populaţia ţării de peste 60 de ani utilizează internetul, fiind cu aproximativ 41 puncte procentuale sub media pe populaţia generală (18 ani şi peste) şi cu circa 8 puncte procentuale sub media UE (40,8%). Înaintarea în vârstă este asociată cu o scădere a numărului persoanelor care accesează sursele de internet (figura 15). Utilizarea internetului într-o pondere mai mare se realizează de către persoanele de peste 60 de ani din mediul urban (media 42,8%) şi într-o pondere mai mică în mediul rural (media 28,9%). Totodată, femeile de 70-79 de ani (20,1%), comparativ cu bărbaţii de aceeaşi vârstă (26,0%), au înregistrat o pondere mai mică în utilizarea internetului.

Figura 15. Ponderea populaţiei de peste 60 de ani care utilizează internetul (%)

Sursa: Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, UNFPA, Studiul "Generaţii şi Gen"

Competenţele digitale ale persoanelor în vârstă sunt destul de limitate. Analizele existente (figura 16) indică asupra unor discrepanţe semnificative în ceea ce priveşte competenţele digitale de bază. Nivelul competenţelor digitale este mic atât pentru grupul de vârstă 60+, cât şi în rândul grupului de vârstă de 45-59 de ani. Accesul limitat la tehnologiile informaţionale şi nivelul slab al competenţelor digitale vor avea repercusiuni semnificative, în sensul în care pentru aceste grupuri serviciile publice digitale nu vor fi deplin disponibile, la fel ca şi posibilitatea de a comunica şi a accesa forme flexibile de muncă sau de educaţie, precum şi simpla posibilitate de a se informa din mediul digital.

Figura 16. Nivelul competenţelor digitale de bază, %

Sursa: Studiul Calea incertă spre calificarea adulţilor. O analiză a inegalităţilor

de învăţare pe tot parcursul vieţii în Republica Moldova. Chişinău, 2020

O problemă care afectează dezvoltarea şi prestarea serviciilor de educaţie continuă a adulţilor, inclusiv a persoanelor în vârstă, este lipsa unui mecanism clar cu privire la reglementarea colectării, prelucrării, interpretării şi furnizării datelor statistice. În afara unor date care să reflecte nevoile de competenţe şi cunoştinţe ale acestui grup de persoane este dificil să se proiecteze anumite intervenţii. În acelaşi context, se resimte o lipsă de studii ştiinţifice desfăşurate sistematic cu privire la nevoile de instruire, fapt ce afectează buna înţelegere a necesităţilor şi a aspiraţiilor de instruire, a obstacolelor etc.

4. Participarea vârstnicilor pe piaţa muncii

În condiţiile unui declin demografic, piaţa forţei de muncă va fi afectată prin scăderea numărului celor mai activi pe piaţa forţei de muncă – contingentul în vârstă de 20-64 de ani. Astfel, dacă la începutul anului 2022 efectivul acestora era de circa 1,6 milioane, atunci în anul 2040 se prognozează o reducere de până la 1 milion. Chiar dacă după proporţii, raportat la totalul populaţiei, acest contingent nu va diminua semnificativ − de la 61,4% până la 58,1%, raportul dintre forţa de muncă tânără şi adultă se va majora în favoarea ultimilor. În consecinţă, vom asista la o insuficienţă a forţei de muncă.

Înaintarea în vârstă este asociată cu dificultăţi de participare a persoanelor pe piaţa muncii, accentuându-se odată cu pensionarea. Mai mult de 88,0% dintre persoanele de peste 60 de ani consideră că este greu şi foarte greu pentru persoanele în vârstă de a-şi găsi un loc de muncă în Republica Moldova. În perioada 2016-2020 se înregistrează o scădere cu 5,6 puncte procentuale a numărului persoanelor de 60 de ani şi peste ocupate în câmpul muncii (de la 19,4% în anul 2016 până la 13,8% în anul 2020), în raport cu o creştere a ponderii populaţiei inactive (figura 17).

Figura 17. Participarea la activitatea economică a persoanelor

de 60 de ani şi peste, anii 2016-2020 (%)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Activismul pe piaţa muncii este mai mare în rândul populaţiei de 55-59 de ani, în anul 2020 rata de ocupare fiind de 52,9%. Rata de ocupare scade spre vârsta de 74 de ani: mai puţin de 7% din populaţia de 70-74 de ani este ocupată (figura 18).

Figura 18. Rata de ocupare a persoanelor de 55-74 de ani, 2020 (%)

Sursa: Centrul Cercetări Demografice

Ocuparea persoanelor vârstnice este determinată de inegalităţi de gen. Datele dezagregate evidenţiază o diferenţă de şanse pe piaţa muncii pentru femei. Rata de ocupare a femeilor este mai scăzută decât cea a bărbaţilor, în special la categoriile de vârstă 60-64 de ani (de 2,2 ori mai mică) şi 65-69 de ani (de 1,5 ori mai mică), una din explicaţiile fiind vârsta de pensionare a femeilor. Pe lângă diferenţele impuse de limita de vârstă la pensionare, de-a lungul anilor femeile se confruntă cu o serie de provocări legate de inegalităţile de gen în acces la oportunităţi economice, în divizarea muncii plătite şi neplătite etc.

Persoanele vârstnice sunt ocupate preponderent în sectoare şi locuri de muncă cu o productivitate mică. În mare parte, persoanele de peste 60 de ani activează în domenii precum agricultură şi silvicultură (27,9%), învăţământ (14,8%), industrie (11,9%), comerţ (10,6%), sănătate şi asistenţă socială (9,4%) (figura 19).

Figura 19. Ponderea persoanelor în vârstă de 60 de ani şi

peste ocupate, pe activităţi economice, în anul 2020 (%)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Un aspect important de menţionat este creşterea în ultimii 3 ani a numărului şomerilor din categoria de vârstă 45-64 de ani: de la 32% în anul 2019 până la 37,2% în anul 2021. Acest fapt are consecinţe asupra integrării ulterioare a acestora pe piaţa muncii.

Practicile discriminatorii de pe piaţa muncii în raport cu persoanele care au atins vârsta de pensionare au devenit mai frecvente. Datele Consiliului pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalităţii indică asupra faptului că în 8% din totalul plângerilor înregistrate în anul 2021 era invocată discriminarea pe criteriul de deţinere a statutului de pensionar pentru limită de vârstă. Unii vârstnici consideră că nu sunt trataţi în mod corespunzător odată ce ajung la vârsta de pensionare, dat fiind mărimea mică a pensiei. În acelaşi timp, 48,5% din persoanele de peste 60 de ani consideră că persoanele în vârstă sunt printre grupurile cele mai discriminate în Republica Moldova, iar aproximativ 27% au fost discriminate în ultimele 12 luni.

5. Vulnerabilitatea economică

Vulnerabilitatea economică a persoanelor în vârstă este mult mai semnificativă comparativ cu cea a populaţiei generale, fiind expuse într-o măsură mai mare sărăciei absolute. În anul 2021, trăiau în sărăcie absolută aproximativ 36% dintre vârstnici, ponderea acestora fiind într-o descreştere nesemnificativă în comparaţie cu anul 2020 (37,2%), dar în creştere faţă de anul 2016 (31,6%). În ultimii 3 ani se atestă o discrepanţă semnificativă între rata sărăciei absolute în rândul persoanelor de 60 de ani şi peste şi celelalte categorii de vârstă (figura 20).

Figura 20. Rata sărăciei absolute pe categorii

de vârstă în perioada 2016-2021, în %

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Gospodăriile formate exclusiv de vârstnici din mediul rural au o situaţie financiară mai precară comparativ cu cele din mediul urban. În acelaşi timp, se constată o dependenţă financiară a vârstnicilor de prestaţiile sociale, care sunt principala sursă de venit a gospodăriilor formate doar de vârstnici atât din mediul urban (66,0%), cât şi din cel rural (65,2%). Doar în a cincea parte dintre gospodăriile formate numai de vârstnici din mediul urban şi în aproximativ a zecea parte dintre cele din mediul rural veniturile sunt completate de cele provenite din activitatea salarială (figura 21).

Figura 21. Veniturile medii lunare per persoană

în gospodăriile cu vârstnici în anul 2021 (lei)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Femeile în vârstă sunt expuse într-o măsură mai mare vulnerabilităţii economice. Astfel, 73,8% dintre beneficiarii serviciului Cantină de ajutor social şi 72,1 % din totalul vârstnicilor care au beneficiat în anul 2021 de Suport monetar adresat familiilor/persoanelor defavorizate sunt femei. Odată cu înaintarea în vârstă, femeile, într-o măsură mai mare, sunt beneficiare de suport financiar (cel puţin 750 de lei): în medie, 14,0% de femei de peste 60 de ani comparativ cu 11,6% de bărbaţi de aceeaşi vârstă. Femeile de peste 65 de ani, într-o măsură mai mare, au beneficiat în ultimele 12 lunii de suport financiar. De asemenea, majoritatea (83,4%) beneficiarilor serviciului social Îngrijire la domiciliu, în anul 2020, au fost femeile. Datele Studiului "Generaţii şi Gen" evidenţiază că, în medie, doar 17,5% dintre persoanele de 60-79 de ani au venituri suficiente pentru acoperirea necesităţilor de bază, fiind cu 11,4 puncte procentuale mai puţine persoane comparativ cu populaţia generală. Femeile în vârstă, comparativ cu bărbaţii, într-o pondere mai mică au venituri suficiente, ceea ce relevă o capacitate redusă de satisfacere a nevoilor de bază (figura 22).

Figura 22. Distribuţia persoanelor de 60-79 de ani după suficienţa

veniturilor pentru a acoperi necesităţile de bază (%)

Sursa: Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, UNFPA, Studiul "Generaţii şi Gen"

6. Solidaritate intergeneraţională

Reţelele intergeneraţionale reprezintă un mecanism relevant în asigurarea unei îmbătrâniri active şi sănătoase. Oferirea suportului persoanelor în vârstă în autoîngrijire este un indicator care reflectă nivelul de solidaritate între generaţii. În cazul Republicii Moldova doar 6,6% din populaţia de 15-79 de ani a oferit regulat îngrijire personală în ultimele 12 luni persoanelor cu vârsta de 75 de ani şi peste, cu o pondere mai mare în rândul femeilor. Participarea persoanelor de peste 55 de ani în îngrijirea adulţilor este mai mare (15,5%) comparativ cu populaţia generală, înregistrându-se o participare mai activă şi în acest caz a femeilor. Pe de altă parte, doar 4,1% dintre persoanele de 65 de ani+ au beneficiat în ultimele 12 luni de ajutor în îngrijirea personală, ponderea fiind mai mare odată cu înaintarea în vârstă şi în rândul bărbaţilor.

Figura 23. Ponderea persoanelor de 60-79 de ani care au beneficiat de ajutor

şi au oferit ajutor în mod regulat pentru realizarea treburilor casnice (%)

Sursa: Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, UNFPA, Studiul "Generaţii şi Gen"

Contribuţia vârstnicilor este regăsită şi în ajutorarea altora în treburile casnice. Aproximativ 12% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 60 şi 79 de ani au oferit ajutor altor persoane din afara gospodăriei în realizarea treburilor casnice, în timp ce 14,6% au beneficiat de un astfel de ajutor (figura 23). Starea economică precară a persoanelor de peste 60 de ani influenţează capacitatea acestora de a plăti pentru realizarea treburilor casnice de către persoane terţe: în medie, doar 2,5% şi-au permis acest lucru în ultimele 12 luni. O contribuţie a generaţiei vârstnice este oferirea suportului în îngrijirea copiilor mici. Aproximativ a cincea parte dintre persoanele de 60-69 de ani au oferit în ultimele 12 luni astfel de ajutor, cu o implicare mai mare a femeilor.

7. Participarea persoanelor în vârstă în viaţa civică şi a comunităţii

Nivelul de informare a vârstnicilor este relativ mai mic. Datele existente cu privire la nivelul de informare a persoanelor în vârstă cu privire la activitatea autorităţilor publice locale, cât şi nivelul de cunoştinţe cu privire la drepturile omului este mai mic comparativ cu celelalte grupuri de vârstă (figura 24). Un factor care devine tot mai semnificativ, care explică aceste diferenţe, se referă la accesul limitat al vârstnicilor la tehnologiile digitale de informare. Un alt factor relevant este modul în care organizaţiile societăţii civile abordează vârstnicii în procesul de informare sau mobilizare comunitară. Datele unui studiu realizat de către Oficiul Avocatului Poporului arată că aproximativ 7% dintre tineri au fost abordaţi de către organizaţiile societăţii civile într-un proces de informare cu privire la drepturile omului comparativ cu 2% dintre vârstnici.

Figura 24. Nivelul de informare cu privire la activitatea

autorităţilor publice locale şi drepturile omului, (%)

Sursa: Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, Oficiul Avocatului Poporului

Participarea la viaţa comunitară a vârstnicilor este destul de limitată.

Doar 3% din populaţia de peste 55 de ani susţin că cel puţin o dată pe lună participă la activităţi organizate în comunitate de către serviciile sociale şi comunitare, asociaţiile educaţionale şi culturale, organizaţiile caritabile etc. De asemenea, doar 1% din totalul veniturilor gospodăriilor de pensionari sunt cheltuite pe recreere şi cultură şi 0,2% − pe educaţie, fiind în scădere faţă de anul 2019. Participarea la activităţi culturale determină menţinerea persoanelor în vârstă în circuitul social. În cazul Republicii Moldova, înţelegerea accesării serviciilor culturale de către persoanele în vârstă nu este posibilă, din cauza lipsei unor date statistice dezagregate.

Participarea în procesul decizional a crescut, dar disponibilitatea de a participa rămâne a fi mică. Comparativ cu anul 2018, în anul 2021, rata de participare a vârstnicilor în procesul decizional, dar şi a tuturor grupurilor de vârstă a crescut. Implementarea mai multor programe şi iniţiative la nivel comunitar ar putea explica această dinamică pozitivă. Totodată, disponibilitatea de a participa la procesul decizional rămâne a fi relativ mică prin comparaţie. Spre exemplu, în anul 2021, 35,9% din populaţia generală şi 37,3% din populaţia cu vârsta de 30-44 de ani erau dispuşi să se implice în anumite activităţi de influenţare a procesului decizional, ponderea persoanelor de 60+ dispuse să se implice era de 27,7% (figura 25).

Figura 25. Nivelul de participare în procesul decizional (%)

Sursa: Moldova Inegală: O analiză a inegalităţilor din Republica Moldova, 2021

8. Infrastructura fizică şi dotarea gospodăriilor

Gospodăriile formate numai de persoane în vârstă sunt mai slab dotate cu principalele comodităţi comparativ cu gospodăriile în care locuiesc şi alte persoane pe lângă cele vârstnice. În aproximativ jumătate din gospodării (în medie 51,2%), vârstnicii au acces la grup sanitar în interiorul locuinţei, un acces mai scăzut având cei din gospodării formate exclusiv din persoane în vârstă (48,2%). În acelaşi timp, vârstnicii din acest tip de gospodării au acces limitat la apă caldă (53,5 %), baie sau duş în interiorul locuinţei (54,6%), gaze naturale din reţea (55,3%) şi apeduct (76,4 %) (figura 26).

Figura 26. Dotarea cu principalele comodităţi a locuinţelor

gospodăriilor formate numai de vârstnici, 2021 (%)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Gospodăriile persoanelor vârstnice sunt dezavantajate în raport cu cele ale tinerilor în ceea ce priveşte accesul la serviciile comunitare. Această discrepanţă este determinată, în mare parte, de decalajul de venituri pe care le au aceste gospodării şi capacităţile lor financiare de a se conecta la servicii. Pentru o parte semnificativă a vârstnicilor, serviciile comunitare sunt scumpe (figura 27).

Figura 27. Ponderea persoanelor de 60+ care consideră serviciile

comunale prea scumpe, în raport cu veniturile disponibile (%)

Sursa: Moldova Inegală: O analiză a inegalităţilor din Republica Moldova, 2021

Astfel, gospodăriile persoanelor vârstnice au acces limitat la servicii şi utilităţi, având în vedere veniturile şi statutul acestora.

9. Indicele îmbătrânirii active

Contextul social şi economic al Republicii Moldova are un impact important asupra situaţiei persoanelor vârstnice şi oportunităţilor acestora. Persoanele în vârstă sunt expuse unei vulnerabilităţi multiaspectuale, care poate fi identificată prin Indicele îmbătrânirii active. Indicatorul dat a înregistrat, în anul 2020, valoarea de 28,7 puncte din 100, fiind cu 8,1 puncte mai mică comparativ cu media europeană (36,8 puncte) şi aproximativ de 2 ori mai mică faţă de obiectivul-ţintă de 57,5 puncte. Valoarea Indicelui Îmbătrânirii Active atestă discrepanţe dintre bărbaţi (30,5 puncte) şi femei (27,1 puncte). Femeile, deşi au o durată a vieţii mai lungă, au şanse inegale în raport cu bărbaţii de a îmbătrâni activ şi sănătos, fiind dezavantajate social şi având un nivel înalt de vulnerabilitate ocupaţională, materială, financiară şi fizică pe parcursul înaintării în vârstă. În acest context, mai puţin de a treia parte din populaţia de 55 de ani şi peste din Republica Moldova are oportunităţi de a îmbătrâni activ şi sănătos.

Analiza implementării angajamentelor asumate de Republica Moldova ca urmare a aderării la Planul Internaţional de Acţiune pentru Îmbătrânire Activă de la Madrid (2002), desfăşurată în anul 2021, relevă o serie de aspecte lacunare ale politicilor implementate până la moment (figura 28), fapt ce conduce la necesitatea revizuirii politicilor publice, care să răspundă plenar la nevoile persoanelor în vârstă, dar şi la cele ale întregii populaţii, pentru a contribui la crearea unui mediu care să ofere oportunităţi de îmbătrânire sănătoasă şi activă.

Figura 28. Deficienţe în asigurarea implementării angajamentelor MIPAA

Sursa: Elaborat în baza Raportului de Evaluare a Planului de acţiuni privind

implementarea principiului îmbătrânirii active, 2018-2021 şi a Planului

internaţional de acţiuni pentru îmbătrânire, semnat la Madrid (MIPAA)

III. OBIECTIVE GENERALE ALE PROGRAMULUI

Crearea unui mediu oportun pentru asigurarea unei îmbătrâniri active şi sănătoase, cu respectarea demnităţii şi recunoaşterea potenţialului persoanelor la orice vârstă implică o abordare intersectorială şi un efort consolidat al tuturor instituţiilor. În condiţiile unui ritm alert de îmbătrânire a populaţiei ţării, se impune necesitatea intervenţiilor coerente şi bine coordonate pentru a maximiza impactul politicilor. În acest context, scopul Programului este de a crea premise şi oportunităţi de a îmbătrâni sănătos, activ şi productiv pentru toate persoanele din Republica Moldova, contribuind la creşterea indicelui de îmbătrânire activă cu 8,1 puncte, de la 28,7 puncte în anul 2020 la 36,8 puncte în anul 2027.

În atingerea scopului, au fost stabilite următoarele obiective generale:

1) extinderea accesului persoanelor în vârstă la servicii sociale de bază calitative;

2) consolidarea cadrului de politici şi instituţional în vederea sporirii oportunităţilor de îmbătrânire sănătoasă şi activă prin crearea mediilor prietenoase cu vârsta şi integrarea îmbătrânirii în domeniile vieţii sociale;

3) creşterea numărului persoanelor vârstnice care participă în programe, servicii şi activităţi comunitare pentru împuternicirea lor;

4) sporirea numărului persoanelor vârstnice care utilizează tehnologiile informaţionale pentru accesarea serviciilor publice, comunicare şi informare.

IV. OBIECTIVE SPECIFICE ALE PROGRAMULUI

Conceptualizarea obiectivelor generale este realizată prin setul de obiective specifice, coerente şi relevante în raport cu principalele probleme care au impact asupra domeniului îmbătrânirii active şi sănătoase, după cum urmează:

obiectivul specific 1.1. Crearea şi extinderea în 50 de comunităţi a serviciilor sociale de bază pentru persoanele în vârstă, până în anul 2027;

obiectivul specific 2.1. Sporirea cu 60% a gradului de implementare a obiectivelor de politică publică relevante îmbătrânirii active şi sănătoase, ca urmare a fortificării capacităţilor autorităţilor administrative responsabile de implementarea Programului, până în anul 2027;

obiectivul specific 2.2. Integrarea perspectivei îmbătrânirii active şi sănătoase în 5 politici sectoriale, până în anul 2027;

obiectivul specific 3.1. Ajustarea de către cel puţin 80 de autorităţi publice locale a serviciilor comunitare existente (cultură, sport etc.) pentru a le face mai prietenoase persoanelor vârstnice, până în anul 2027;

obiectivul specific 3.2. Iniţierea de către 50 de autorităţi publice locale a serviciilor şi programelor comunitare de mobilizare, autoorganizare a persoanelor vârstnice, până în anul 2027;

obiectivul specific 3.3. Sporirea numărului de organizaţii ale societăţii civile care implementează programe şi activităţi destinate îmbătrânirii active la nivel local, de la 4 în anul 2022 la 25 în anul 2027;

obiectivul specific 4.1. Dezvoltarea şi asigurarea funcţionalităţii Platformei Naţionale de Echipamente TIC pentru vârstnici, începând cu anul 2024;

obiectivul specific 4.2. Iniţierea şi implementarea Programului de Suport pentru Conectare dedicat persoanelor vârstnice, asigurându-se accesul în perioada 2024-2027 pentru 25 000 de persoane vârstnice la comunicare prin echipamente moderne;

obiectivul specific 4.3. Extinderea în mai multe comunităţi a reţelei naţionale de mentori digitali pentru vârstnici, contribuind la sporirea numărului acestora până la 5 000 de persoane, având cunoştinţe de operare a echipamentelor TIC cu impact asupra posibilităţilor de accesare a serviciilor publice, de comunicare şi relaţionare socială, până în anul 2027.

Obiectivele Programului corelează cu angajamentele Planului Internaţional de Acţiune pentru Îmbătrânire de la Madrid, având impact asupra domeniilor măsurate prin indicele îmbătrânirii active.

V. IMPACT

Implementarea prezentului Program urmăreşte sporirea numărului vârstnicilor din Republica Moldova mai sănătoşi, mai productivi şi împuterniciţi de a participa activ în toate sferele vieţii sociale. În acest context, Programul ţinteşte depăşirea constrângerilor referitoare la capacităţile instituţionale în abordarea şi integrarea principiului îmbătrânirii active în politici la nivel naţional şi local.

Impactul anticipat al obiectivelor specifice propuse şi efectele pe termen mediu rezultate din implementarea Programului se estimează după cum este prezentat în tabelul 1.

Aceşti indicatori de impact vor fi realizaţi în perioada 2023-2027 şi vor fi evaluaţi la finalizarea implementării Programului.

VI. COSTURI

Valoarea estimativă a resurselor financiare necesare pentru asigurarea implementării documentului de politică publică în domeniul îmbătrânirii active şi sănătoase în perioada 2023-2027 este de 42,95 mil. lei, dintre care 6,76 mil. lei (15,7%) din bugetul de stat şi 36,19 mil. lei (84,3%) din surse ale partenerilor de dezvoltare, identificate la momentul elaborării Programului.

Distribuţia resurselor financiare pe obiective în funcţie de activităţile planificate indică o pondere de 51,3% pentru obiectivul 1, de 4,7% pentru realizarea activităţilor planificate la obiectivul 2, de 27,9% pentru activităţile planificate a fi realizate în cadrul obiectivului 3 şi de 16,1% pentru asigurarea realizării activităţilor planificate la obiectivul 4.

Resursele financiare în sumă de 22,04 mil. lei aferente obiectivului 1 sunt necesare pentru implementarea obiectivelor specifice, în următoarele proporţii: obiectivul specific 1.1 – 51,3%.

Resursele financiare în sumă de 2,01 mil. lei aferente obiectivului 2 sunt necesare pentru implementarea obiectivelor specifice, în următoarele proporţii: obiectivul specific 2.1 – 0,9% şi obiectivul specific 2.2 – 3,7%.

Resursele financiare în sumă de 12,00 mil. lei aferente obiectivului 3 sunt necesare pentru implementarea obiectivelor specifice, în următoarele proporţii: obiectivul specific 3.1 – 11,5%, obiectivul specific 3.2 – 7,6% şi obiectivul specific 3.3 – 8,8%.

Resursele financiare în sumă de 6,9 mil. lei aferente obiectivului 4 sunt necesare pentru implementarea obiectivelor specifice, în următoarele proporţii: obiectivul specific 4.1 – 7,0%, obiectivul specific 4.2 –2,3% şi obiectivul specific 4.3 – 6,8%.

Distribuirea resurselor financiare în funcţie de sursa de finanţare pentru perioada 2023-2027 este prezentată în tabelele 2-4.

Realizarea unor acţiuni ale prezentului Program ar putea genera costuri suplimentare faţă de cele prevăzute, care nu pot fi estimate la momentul elaborării acestuia şi care urmează a fi determinate pe parcurs.

Obiectivele şi acţiunile propuse în cadrul Programului vor fi corelate cu resursele financiare planificate în Cadrul bugetar pe termen mediu, la sectoare şi subprograme, precum sectorul Sănătate (18), în special subprogramele 8010. Asistenţa medicală spitalicească şi 8015. Servicii medicale paliative, sectorul Educaţie (21) subprogramul 8812. Perfecţionarea cadrelor, sectorul Tineret şi sport (19), subprogramul 8602. Sport, subprogramul 8603. Tineret, sectorul Cultura (20) subprogramul 8502. Dezvoltarea culturii, sectorul Protecţia socială (22) subprogramele 9004. Protecţie a persoanelor în etate, 9010. Asistenţa socială a persoanelor cu necesităţi speciale, 9012. Protecţia socială în cazuri excepţionale, 9019. Protecţia socială a unor categorii de cetăţeni, prin estimarea costurilor de implementare şi prin prioritizarea acţiunilor de reformă cu impact asupra domeniului îmbătrânirii active.

Având în vedere disponibilitatea limitată a resurselor bugetare, autorităţile publice centrale şi locale vor întreprinde acţiuni de atragere a resurselor financiare externe pentru implementarea prezentului Program. La etapa de elaborare a documentului de politici, UNFPA, PNUD şi UE (Proiectul "Parteneriate pentru servicii de cantină socială"), în calitate de parteneri de dezvoltare, susţin eforturile Guvernului în asigurarea implementării principiului îmbătrânirii active şi sănătoase.

VII. RISCURI DE IMPLEMENTARE

Implementarea cu succes a Programului ar putea fi afectată de câteva riscuri, fiind identificate măsurile de înlăturare a impactului şi reducere a probabilităţii apariţiei acestor riscuri.

VIII. AUTORITĂŢI/INSTITUŢII RESPONSABILE

Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale va fi autoritatea publică centrală responsabilă pentru coordonarea generală a implementării şi prezentarea rapoartelor de progres către Guvern. Totodată, în implementarea Programului şi a Planului de acţiuni vor fi antrenate şi alte instituţii la nivel central şi local, după cum urmează: Cancelaria de Stat, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Ministerul Culturii, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Finanţelor, Ministerul Afacerilor Interne, Biroul Naţional de Statistică, Inspectoratul Social de Stat, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Centrul Republican Experimental Protezare, Ortopedie şi Reabilitare, Agenţia Naţională Asistenţă Socială, Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea Programelor şi Activităţii de Tineret, instituţii de învăţământ superior şi de cercetare, autorităţi publice locale.

IX. PROCEDURI DE RAPORTARE

Monitorizarea şi evaluarea Programului se vor efectua de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în parteneriat cu Grupul de lucru constituit de minister în vederea elaborării Programului. Activitatea de monitorizare a prezentului Program va include elaborarea de către minister a Rapoartelor anuale de progres şi prezentarea acestora Guvernului, până data de 1 aprilie a fiecărui an.

Evaluarea Programului se va realiza în două etape. Evaluarea intermediară va fi realizată în anul 2025 la finalul primei faze a Programului (2023-2025). Evaluarea finală va fi desfăşurată la finalizarea implementării Programului (2027). Exerciţiile de evaluare intermediară şi finală vor fi desfăşurate în conformitate cu Ghidul metodologic de evaluare intermediară şi ex-post a documentelor de politici publice.

Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale va fi responsabil pentru coordonarea atât a evaluării intermediare, cât şi a evaluării finale. Desfăşurarea evaluărilor Programului se vor realiza printr-un proces participativ, transparent, obiectiv şi cu o abordare comprehensivă, fapt ce va permite revizuirea documentului de politici (ca urmare a evaluării intermediare) şi proiectarea unui nou document de politici în domeniu pentru perioada următoare (ca urmare a evaluării finale). Exerciţiile de evaluare vor urmări inclusiv nivelul de realizare a angajamentelor din Planul Internaţional de Acţiune pentru Îmbătrânire de la Madrid.

Rezultatele monitorizărilor şi evaluărilor Programului vor fi discutate în cadrul grupului de lucru şi vor fi publicate pe pagina web oficială a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

PLAN DE ACŢIUNI

pentru implementarea Programului privind îmbătrânirea

activă şi sănătoasă pentru anii 2023-2027