435/28.05.2010 Hotărîre privind aprobarea Regulilor specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

privind aprobarea Regulilor specifice de igienă

a produselor alimentare de origine animală

nr.435  din  28.05.2010

 (în vigoare 01.12.2011) 

Monitorul Oficial nr.85-86 art.499 din 01.06.2010

* * *

Abrogat: 08.05.2026

Hotărârea Guvernului nr.692 din 15.10.2025

În scopul executării prevederilor Legii nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.51-54, art.153), cu modificările ulterioare, şi ale Legii nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr.59-65, art.120), Guvernul

[Clauza de adoptare modificată prin Hot.Guv. nr.13 din 27.01.2021, în vigoare 19.03.2021]

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală (se anexează).

2. Prezenta Hotărîre intră în vigoare după 18 luni din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

3. Controlul asupra executării prezentei Hotărîri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

[Pct.1 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Aprobate

prin Hotărîrea Guvernului

nr.435 din 28 mai 2010

Notă: în Reguli, în tot textul, cuvintele "agenţi economici", la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele "operatori din businessul alimentar", la forma gramaticală corespunzătoare, cuvintele "plasarea pe piaţă", la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele "introducerea pe piaţă", la forma gramaticală corespunzătoare, iar cuvintele "de pescuit" şi "din pescuit" se substituie cu cuvîntul "pescăreşti" conform Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017

REGULI

specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală

Prezentele Reguli specifice de igienă a produselor de origine animală (în continuare – Reguli) transpun Regulamentul (CE) nr.853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 139 din 30 aprilie 2004, anexele II-IV şi VI din Regulamentul (CE) nr.2074/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 de stabilire a măsurilor de aplicare privind anumite produse reglementate de Regulamentul (CE) nr.853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului şi organizarea unor controale oficiale prevăzute de Regulamentele (CE) nr.854/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului şi (CE) nr.882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, de derogare de la Regulamentul (CE) nr.852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr.853/2004 şi (CE) nr.854/2004 (Text cu relevanţă pentru SEE), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 338 din 22 decembrie 2005

[Clauza de armonizare în redacţia Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentele Reguli stabilesc pentru operatorii din businessul alimentar norme specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală procesate sau neprocesate. Aceste norme specifice completează Regulile generale de igienă a produselor alimentare.

[Pct.1 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

2. Prezentele Reguli nu se aplică produselor alimentare care conţin atît produse de origine vegetală, cît şi produse de origine animală procesate, cu excepţia cazului în care există o indicaţie expres contrară. În acelaşi timp produsele alimentare de origine animală procesate, utilizate pentru prepararea acestor produse alimentare, trebuie să fie obţinute şi manipulate în conformitate cu prezentele Reguli.

3. Prezentele Reguli nu se aplică:

a) producţiei primare destinate utilizării în gospodăria privată;

b) producerii, manipulării şi depozitării produselor alimentare pentru consum propriu;

c) vînzării directe de către producător a unor cantităţi mici de produse primare către consumatorul final sau către o întreprindere locală de vînzare cu amănuntul, care aprovizionează direct consumatorul final;

d) vînzării directe, de către producător, a unor cantităţi mici de carne provenită de la păsări şi animale lagomorfe sacrificate în fermă, către consumatorul final sau către o întreprindere locală de vînzare cu amănuntul, care furnizează direct astfel de carne consumatorului final drept carne proaspătă;

e) vînătorilor care vînd cantităţi mici de vînat sălbatic sau carne de vînat sălbatic direct consumatorului final sau către o întreprindere locală de vînzare cu amănuntul, care aprovizionează direct consumatorul final.

4. Prezentele Reguli se aplică în comerţul cu amănuntul, în cazul operaţiunilor efectuate în vederea vînzării produselor alimentare de origine animală unei alte întreprinderi, cu excepţia cazurilor în care:

a) operaţiunile se limitează la depozitare sau transport, însă în acest caz trebuie respectate cerinţele specifice de temperatură, prevăzute la capitolele IV-XVI ale prezentelor Reguli;

b) vînzarea produselor alimentare de origine animală, care provin de la întreprinderea de vînzare cu amănuntul, este destinată altor întreprinderi de vînzare cu amănuntul şi în cazul unei activităţi localizate şi restrînse.

5. În sensul prezentelor Reguli, următorii termeni se definesc astfel:

carne – părţi comestibile din ungulate domestice, păsări de curte, lagomorfe, vînat sălbatic, vînat de crescătorie, vînat mic sălbatic, vînat mare sălbatic, inclusiv sîngele;

ungulate domestice – animale domestice din specia bovine (incluzînd speciile Bubalus şi Bison), porcine, ovine şi caprine, precum şi solipede domestice;

păsări de curte – păsări de crescătorie, incluzînd păsări ce nu sînt considerate ca fiind domestice, dar care sînt crescute ca animale domestice, cu excepţia acarinatelor;

lagomorfe – iepuri de casă, iepuri de crescătorie şi rozătoare;

- vînat sălbatic:

ungulate sălbatice şi animale lagomorfe, precum şi alte mamifere terestre care sînt vînate pentru consum uman şi sînt considerate a fi vînat sălbatic, în baza legislaţiei în vigoare, incluzînd mamifere care trăiesc în teritorii închise, în condiţii de libertate similare cu cele ale vînatului sălbatic;

- păsări sălbatice ce sînt vînate pentru consum uman;

vînat de crescătorie – acarinate de crescătorie şi mamifere terestre de crescătorie;

vînat sălbatic mic – păsări de vînat sălbatic şi animale lagomorfe care trăiesc în libertate;

vînat sălbatic mare – mamifere terestre sălbatice care trăiesc în libertate şi nu se încadrează în definiţia vînatului sălbatic mic;

carne proaspătă – carne care nu a fost supusă nici unui proces de conservare, altul decît refrigerarea, congelarea sau congelarea rapidă, incluzînd carnea care este ambalată în vid ori ambalată într-o atmosferă controlată;

carcasă – corp al animalului rezultat după prelucrarea de abator în urma jupuirii, eviscerării, îndepărtării organelor şi a anumitor extremităţi corporale în funcţie de specie;

organe comestibile – carne proaspătă, alta decît carcasa, inclusiv viscerele şi sîngele;

viscere – organe din cavitatea toracică, abdominală sau pelvină, precum traheea şi esofagul, iar pentru păsări – guşa;

carne tocată – carne dezosată ce a fost tocată în fragmente şi conţine mai puţin de 1% sare;

carne separată mecanic (CSM) – produs obţinut prin îndepărtarea cărnii de pe oasele acoperite de carne după dezosare sau de pe carcasele de păsări, prin mijloace mecanice care determină distrugerea sau modificarea structurii fibroase a muşchilor;

carne procesată – carne proaspătă, incluzînd carnea ce a fost tăiată în bucăţi, la care s-au adăugat produse alimentare, condimente, aditivi sau care a fost supusă unui proces insuficient pentru modificarea structurii interne a fibrei musculare şi eliminarea caracteristicilor cărnii proaspete;

abator – întreprindere utilizată pentru sacrificarea şi eviscerarea animalelor a căror carne este destinată consumului uman;

unitate de tranşare – întreprindere destinată pentru dezosarea şi/sau tranşarea cărnii;

întreprindere pentru manipularea vînatului – întreprindere unde vînatul şi carnea de vînat obţinute după vînătoare sînt pregătite pentru introducerea pe piaţă;

moluşte bivalve – moluşte lamelibranhiate care se hrănesc prin filtrare;

zonă de producţie – orice zonă maritimă, a estuarelor sau lagunară care conţine bancuri naturale de moluşte bivalve sau situri utilizate pentru cultura moluştelor bivalve, în care sînt recoltate moluşte bivalve vii;

centru de expediere – unitate terestră sau plutitoare, rezervată recepţiei, condiţionării, spălării, curăţirii, calibrării, împachetării şi ambalării moluştelor bivalve vii destinate consumului uman;

biotoxine marine – substanţe nocive acumulate de moluştele bivalve, în special în urma alimentării lor cu plancton ce conţine toxine;

produse pescăreşti – animale de apă dulce sau marine (cu excepţia moluştelor bivalve vii, echinodermelor vii, tunicatelor vii şi a gasteropodelor marine vii, a tuturor mamiferelor, reptilelor şi broaştelor), fie sălbatice sau de crescătorie, incluzînd toate formele şi părţile comestibile ale acestor animale;

vas-fabrică – navă la bordul căreia produsele pescăreşti trec printr-una sau mai multe din următoarele operaţiuni înainte de a fi împachetate sau ambalate şi, în cazul în care este necesar, sînt refrigerate sau congelate: filetarea, tăierea, jupuirea, decojirea, îndepărtarea cochiliilor, tocarea sau procesarea;

vas-congelator – nava la bordul căreia se efectuează congelarea produselor pescăreşti, iar cînd este cazul, congelarea după activităţi pregătitoare ca: sîngerarea, decapitarea, eviscerarea şi îndepărtarea aripioarelor, urmată de ambalare sau împachetare, dacă este necesar;

produse pescăreşti separate mecanic – produs obţinut prin îndepărtarea cărnii din produsele pescăreşti, utilizîndu-se mijloace mecanice şi avînd ca rezultat pierderea sau modificarea structurii cărnii;

produse proaspete pescăreşti – produse pescăreşti neprocesate, întregi sau preparate, incluzînd produsele împachetate în vid sau într-o atmosferă modificată, care nu au fost supuse unui tratament pentru a se asigura conservarea, cu excepţia răcirii;

produse pescăreşti preparate – produse pescăreşti neprocesate care au fost supuse unor operaţii ce afectează integritatea anatomică a acestora, aşa ca: eviscerarea, decapitarea, felierea, filetarea şi porţionarea;

lapte crud – lapte produs prin secreţia glandei mamare a animalelor de fermă, care nu a fost încălzit peste 40°C sau nu a fost supus unui tratament cu efect echivalent;

colostru – secreţie a glandei mamare a animalelor producătoare de lapte apărută în primele trei-cinci zile după parturiţie, bogat în anticorpi şi minerale, şi care precede producţia de lapte;

exploataţie de producţie a laptelui – exploataţie în care sînt ţinute una sau mai multe animale de fermă, pentru a produce lapte, în vederea punerii pe piaţă a acestuia ca produs alimentar;

ouă – ouă în coajă, în afară de cele sparte, incubate sau gătite, care sînt produse de păsări din crescătorii şi sînt proprii pentru consum uman direct sau pentru prepararea produselor din ouă;

ou lichid – conţinutul oului neprocesat, după îndepărtarea cojii;

ouă crăpate – ouă cu coaja crăpată, dar cu membranele intacte;

centru de ambalare – întreprindere unde ouăle sînt clasate după calitate şi greutate;

pulpe de broască – partea posterioară a corpului unei broaşte eviscerate şi jupuite din specia Ranna spp. (familia Ranidae), separată printr-o secţiune transversală, efectuată în spatele membrelor anterioare;

melci – gasteropode terestre din speciile Helix pomatia Linne, Helix aspersa Muller, Helix lucorum şi specii din familia Achatinidae;

produse din carne – produse procesate care rezultă din procesarea cărnii sau din procesarea ulterioară a unor astfel de produse procesate, astfel încît suprafaţa de tăiere să indice faptul că produsul nu mai are caracteristicile cărnii proaspete;

produse lactate – produse procesate ce rezultă din procesarea laptelui crud sau din procesarea ulterioară a unor astfel de produse procesate;

produse pe bază de colostru – produse care rezultă din procesarea colostrului sau dintr-o nouă procesare a acestor produse;

produse din ouă – produse procesate ce rezultă din procesarea ouălor, a diferitelor componente sau amestecuri de ouă ori din procesarea ulterioară a unor astfel de produse procesate;

produse pescăreşti procesate – produse procesate care rezultă din procesarea produselor pescăreşti sau din procesarea ulterioară a unor astfel de produse procesate;

grăsimi animale procesate – grăsimi rezultate din topirea cărnii, inclusiv a oaselor destinate consumului uman;

jumări – resturi de procesare care conţin proteină, după separarea parţială a grăsimii de apă;

gelatină – proteină naturală solubilă, sub formă gelatinoasă sau nu, obţinută prin hidroliza parţială a colagenului produs din oase, piei prelucrate şi neprelucrate, tendoane şi sinovii de la animale;

colagen – produs pe bază de proteine, derivat din oase, piei prelucrate şi neprelucrate şi tendoane, fabricat în conformitate cu cerinţele prezentelor Reguli;

stomacuri, vezici urinare şi intestine tratate – stomacuri, vezici urinare şi intestine, după ce acestea au fost obţinute şi curăţite, au fost supuse sărării, încălzirii sau uscării;

alte produsealimentare de origine animală – produse alimentare de origine animală, incluzînd mierea şi sîngele, moluşte bivalve vii, echinoderme şi gasteropode marine vii, destinate consumului uman şi livrării către consumatorul final;

tăbăcire – întărirea pieilor cu ajutorul agenţilor vegetali de tăbăcire, sărurilor de crom sau altor substanţe, cum sînt sărurile de aluminiu, sărurile ferice, sărurile de siliciu, aldehidele şi chinonele sau alţi agenţi sintetici$

marcă de identificare – semn distinctiv aplicat de operatorul din businessul alimentar, care atestă că produsele au fost obţinute în unităţi autorizate sanitar-veterinar în conformitate cu prevederile Legii nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;

parazit vizibil – orice parazit sau grup de paraziţi avînd o dimensiune, o culoare sau o textură care permite să se identifice în mod clar parazitul în ţesutul peştelui;

control vizual – examen nedistructiv al peştilor sau al produselor pescăreşti, exercitat cu sau fără un mijloc optic de mărire şi în bune condiţii de iluminare pentru ochiul uman, inclusiv prin examinare la lumină, după caz;

examinare la lumină – (în cazul peştilor plaţi sau al fileurilor de peşte) observarea din sens opus luminii a peştelui iluminat de o sursă luminoasă într-o cameră întunecoasă pentru detectarea paraziţilor.

[Pct.5 modificat prin Hot.Guv. nr.562 din 20.06.2018, în vigoare 22.06.2018]

[Pct.5 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Capitolul II

OBLIGAŢIILE OPERATORILOR DIN BUSINESSUL

ALIMENTAR ŞI CONDIŢIILE DE IMPORT

A PRODUSELOR ALIMENTARE DE ORIGINE ANIMALĂ

[Secţiunea 1 (pct.6-7) abrogată prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

[Pct.6 modificat prin Hot.Guv. nr.51 din 16.01.2013, în vigoare 22.01.2013]

Secţiunea 2

Marca de sănătate şi identificare

8. Operatorii din businessul alimentar:

a) nu trebuie să comercializeze produse alimentare de origine animală procesate într-o întreprindere supusă autorizării sanitar-veterinare, în cazul în care lipseşte marca de sănătate;

b) pot aplica o marcă de identificare pe un produs alimentar de origine animală numai în cazul în care acesta a fost produs la întreprinderi autorizate;

c) pot retrage marca de sănătate aplicată, în conformitate cu procedurile controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman, în cazul tranşării, procesării sau efectuării altor operaţiuni.

9. În cazul în care nu se prevede aplicarea mărcii de sănătate trebuie să existe o marcă de identificare, aplicată în conformitate cu secţiunea 1 a capitolului III al prezentelor Reguli.

[Secţiunea 3 (pct.10-13) abrogată prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Capitolul III

CERINŢE REFERITOARE LA UNELE PRODUSE

ALIMENTARE DE ORIGINE ANIMALĂ

Secţiunea 1

Marca de identificare

14. În cazurile prevăzute la pct. 4, 8, 9 şi 27-165 ale prezentelor Reguli, operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure că pe produsele alimentare de origine animală a fost aplicată o marcă de identificare, în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol.

[Pct.14 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

15. Aplicarea mărcii de identificare :

a) marca de identificare trebuie să fie aplicată înainte de ieşirea produsului din întreprindere;

b) aplicarea unei noi mărci pe un produs este necesară numai în cazul îndepărtării materialului de împachetare şi/sau de ambalare sau dacă este supus unei procesări ulterioare într-o altă întreprindere. În astfel de cazuri noua marcă trebuie să indice numărul autorizaţiei întreprinderii care a efectuat aceste operaţiuni;

c) nu este necesară o marcă de identificare pentru ouă, dacă se aplică codul centrului de ambalare în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind comercializarea ouălor pentru consum uman, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1208 din 27 octombrie 2008;

d) operatorii din businessul alimentar trebuie să dispună de sisteme implementate, cu proceduri care să permită identificarea operatorilor din businessul alimentar care le-au furnizat şi cărora le-au livrat produse de origine animală.

[Pct.15 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

16. Cerinţe faţă de marca de identificare:

a) marca de identificare trebuie să fie lizibilă şi de neşters, iar caracterele utilizate trebuie să fie descifrabile;

b) marca de identificare trebuie să indice denumirea ţării în care este situată întreprinderea, scrisă în întregime sau sub forma codului din două litere, în conformitate cu standardul naţional GOST 7.67-2003 (ISO 3166-1997) pentru Republica Moldova este MD;

c) marca de identificare trebuie să indice numărul de autorizare al întreprinderii.

17. Marca de identificare se aplică:

a) în funcţie de modul de prezentare a diferitelor produse alimentare de origine animală – direct pe produs, pe materialul de împachetare sau pe materialul de ambalare ori poate fi tipărită pe o etichetă aplicată pe produs, pe materialul de împachetare sau pe materialul de ambalare al acestuia. Marca de identificare poate fi o placă fixă realizată dintr-un material rezistent;

b) atunci cînd ambalajul conţine carne tranşată sau organe comestibile – pe o etichetă fixată sau imprimată pe ambalaj, astfel încît să fie distrusă la deschidere. Această măsură nu este necesară în cazul în care, la deschidere, ambalajul este distrus. Atunci cînd împachetarea oferă aceeaşi protecţie ca şi ambalajul, marca poate fi aplicată pe materialul de împachetat;

c) pe produsele alimentare de origine animală plasate în containere de transport sau în ambalaje mari şi care sînt destinate pentru manevrare, procesare, împachetare sau ambalare ulterioară în altă întreprindere – pe suprafaţa exterioară a containerului sau ambalajului;

d) pe produsele alimentare de origine animală sub formă lichidă, granulată sau praf sau produsele pescăreşti transportate în vrac – nu se aplică marca de identificare dacă documentele de însoţire conţin informaţiile prevăzute de prezentele Reguli;

e) pe produsele alimentare de origine animală ambalate, destinate pentru vînzări directe – pe suprafaţa exterioară a ambalajului.

Coloranţii utilizaţi pentru marca de identificare aplicată direct pe produsele alimentare de origine animală trebuie să corespundă cerinţelor faţă de coloranţii alimentari.

[Pct.17 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Secţiunea 2

Exigenţele procedurilor de abatorizare bazate pe principiile

Analizei Riscului şi Punctului Critic de Control (HACCP)

18. Operatorii din businessul alimentar care se ocupă de abatorizarea animalelor trebuie să se asigure că procedurile pe care le pun în aplicare respectă cerinţele a căror necesitate este evidenţiată de principiile Analizei Riscului şi Punctului Critic de Control ( în continuare – HACCP).

19. Procedurile de abatorizare trebuie să garanteze că fiecare animal sau, după caz, fiecare lot de animale, acceptat la abator:

a) este identificat corect;

b) este însoţit de informaţii relevante despre exploataţia de origine, menţionată în secţiunea 3 a prezentului capitol;

c) nu provine din exploataţii sau zone unde este interzisă circulaţia animalelor sau se aplică alte restricţii din motive privind sănătatea animală sau publică, cu excepţia cazurilor permise de Agenţie;

d) este curat;

e) este însoţit de documentele necesare şi este examinat de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit;

f) este într-o stare satisfăcătoare în ceea ce priveşte protecţia şi buna stare a animalelor.

[Pct.19 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

20. În cazul în care una din cerinţele menţionate mai sus nu este respectată, operatorul din businessul alimentar şi medicul veterinar de liberă practică împuternicit de la întreprindere, prezenţi la faţa locului, trebuie să ia măsuri în conformitate cu Legea nr.231-XVI din 20 iulie 2006 privind identificarea şi înregistrarea animalelor şi cu cerinţele specifice privind sacrificarea animalelor la abator.

Secţiunea 3

Informaţii privind circuitul alimentar

21. Operatorii din businessul alimentar care se ocupă cu abatorizarea animalelor:

a) trebuie să solicite, să primească şi să verifice, după caz, informaţiile despre circuitul alimentar şi să procedeze în conformitate cu prezenta secţiune, cu referire la toate animalele, altele decît vînat sălbatic, expediate sau destinate a fi expediate la abator;

b) nu trebuie să accepte animale la abator fără să solicite şi să obţină informaţii relevante privind circuitul alimentar, conform registrelor ţinute în exploataţia de origine;

c) trebuie să obţină informaţiile cu cel puţin 24 de ore înaintea sosirii animalelor la abator, cu excepţia circumstanţelor prevăzute la pct.24 din prezentele Reguli.

22. Informaţiile relevante privind circuitul alimentar trebuie să vizeze, în special:

a) statutul exploataţiei de origine sau statutul privind sănătatea animalelor la nivel regional;

b) starea sănătăţii animalelor;

c) medicamentele de uz veterinar sau alte tratamente administrate animalelor în cursul unei perioade determinate şi a căror perioadă de aşteptare este mai mare de zero, precum şi datele cînd au fost administrate aceste tratamente şi perioadele de aşteptare;

d) apariţia unor boli care pot afecta siguranţa cărnii;

e) rezultatele oricărei analize de probe prelevate de la animale sau alte probe prelevate pentru diagnosticarea bolilor care pot influenţa siguranţa cărnii, inclusiv probele prelevate în cadrul supravegherii şi controlului zoonozelor şi reziduurilor;

f) rapoartele relevante privind rezultatele anterioare ale inspecţiilor veterinare antemortem şi post-mortem efectuate în cazul unor animale care provin din aceeaşi exploataţie, inclusiv rapoartele medicului veterinar de liberă practică împuternicit al întreprinderii;

g) datele privind producţia, în cazul în care acestea ar putea indica prezenţa unei boli;

h) numele şi adresa medicului veterinar de liberă practică împuternicit care deserveşte animalele din exploataţia de origine.

23. Operatorilor din businessul alimentar care se ocupă cu abatorizarea animalelor nu li se pun la dispoziţie informaţiile:

a) prevăzute la lit.a), b), f) şi h) pct.22 din prezentele Reguli, dacă operatorul din businessul alimentar deţine deja aceste informaţii prin intermediul unui dispozitiv permanent sau printr-un sistem de asigurare al calităţii;

b) prevăzute la lit.a), b), f) şi g) pct.22 din prezentele Reguli, dacă producătorul declară că nu există informaţii relevante de raportat.

Informaţiile nu trebuie să fie transmise sub forma unui extras, cuvînt cu cuvînt, din registrele exploataţiei de origine. Acestea pot fi comunicate printr-un schimb electronic de date sau sub forma unei declaraţii standardizate, semnată de producător.

[Pct.23 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

24. Operatorii din businessul alimentar care decid să accepte animale la abator, după evaluarea informaţiilor relevante privind circuitul alimentar, trebuie:

a) să le pună la dispoziţia medicului veterinar de liberă practică împuternicit, cu excepţia circumstanţelor prevăzute la pct.25 din prezentele Reguli, cu cel puţin 24 de ore înaintea sosirii animalului sau a lotului de animale;

b) să notifice medicului veterinar de liberă practică împuternicit orice informaţie în legătură cu aspectele ce pot pune în pericol sănătatea animală, înainte de inspecţia antemortem a animalului;

c) să notifice imediat medicul veterinar de liberă practică împuternicit despre sosirea la abator a unui animal fără informaţii privind circuitul alimentar. Se interzice sacrificarea animalului pînă la primirea autorizaţiei de la medicul veterinar de liberă practică împuternicit.

25. După o coordonare anticipată cu operatorul din businessul alimentar din abator, Agenţia permite mişcarea animalelor spre abator, însoţite de informaţiile privind circuitul alimentar:

a) animalelor din specia porcinelor, păsărilor sau vînatului de crescătorie, care au fost supuse unei inspecţii veterinare antemortem în exploataţia de origine, dacă sînt însoţite de un certificat semnat de medicul veterinar, prin care acesta indică faptul că a examinat animalele în exploataţie şi le consideră sănătoase;

b) solipedelor domestice;

c) animalelor care au fost sacrificate de urgenţă, dacă acestea sînt însoţite de o declaraţie semnată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit, care înregistrează rezultatele favorabile ale inspecţiei veterinare antemortem;

d) animalelor care nu sînt livrate direct de către exploataţia de origine.

26. În cazul solipedelor domestice, operatorii din businessul alimentar trebuie:

a) să controleze prezenţa mijloacelor de identificare care însoţesc animalele pentru a se asigura că acestea sînt destinate sacrificării în vederea consumului uman;

b) să predea medicului veterinar de liberă practică împuternicit mijloacele de identificare a animalelor acceptate pentru sacrificare.

Capitolul IV

CARNE DE UNGULATE DOMESTICE

Secţiunea 1

Transportul animalelor vii la abator

27. Operatorii din businessul alimentar care colectează şi transportă animale vii la abator trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:

a) să manipuleze cu grijă şi să evite orice suferinţă inutilă a animalelor;

b) să transporte la abator animale care prezintă simptome de boală sau care provin din efective despre care s-a stabilit că sînt contaminate cu agenţi periculoşi pentru sănătatea omului numai cu autorizarea Agenţiei.

Secţiunea 2

Cerinţe care se aplică abatoarelor, în care se sacrifică ungulate domestice

[Titlul completat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

28. Operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure că construcţia, configuraţia şi echipamentele abatoarelor în care sînt sacrificate ungulate domestice întrunesc următoarele cerinţe:

a) dispun de spaţii de cazare igienice sau, dacă clima permite, de boxe de aşteptare pentru animale, uşor de curăţat şi dezinfectat, echipate cu adăpătoare, şi, în caz de necesitate, cu hrănitoare. Evacuarea apelor reziduale nu trebuie să compromită siguranţa produselor;

b) sînt dotate cu spaţii separate, care se încuie sau, dacă clima permite, boxe pentru animale bolnave sau suspecte de boală, echipate cu un dispozitiv de evacuare separat a dejecţiilor şi construite astfel încît să se evite orice contaminare a celorlalte animale, cu excepţia cazului în care Agenţia consideră că nu sînt necesare astfel de amenajări;

c) spaţiile de cazare trebuie să aibă dimensiuni suficiente pentru a asigura respectarea bunăstării animalelor, amenajate astfel încît să faciliteze inspecţia veterinară antemortem, inclusiv identificarea animalelor sau a grupurilor de animale;

d) dispun de instalaţii pentru dezinfectarea ustensilelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel puţin 82°C sau de un alt sistem cu un efect echivalent;

e) dispun de echipamente pentru spălarea mîinilor personalului angajat, în manipularea nemijlocită cu carnea, de robinete proiectate pentru prevenirea răspîndirii contaminării;

f) există instalaţii care se încuie, pentru depozitarea la frig a cărnii reţinute şi instalaţii separate care se încuie, pentru depozitarea cărnii declarate improprii pentru consum uman;

g) există un spaţiu separat, cu amenajări corespunzătoare, pentru curăţarea, spălarea şi dezinfectarea mijloacelor de transport utilizate pentru animale vii. Dacă în apropiere există spaţii şi amenajări autorizate oficial de Agenţie şi utilizate de abator, ultimul nu trebuie să dispună de astfel de spaţii şi amenajări;

h) dispun de încăperi care se încuie, destinate sacrificării animalelor bolnave sau suspecte de boală. Aceste încăperi nu sînt necesare în cazul în care sacrificarea se efectuează la sfîrşitul zilei de lucru sau într-o altă întreprindere autorizată în acest scop de către Agenţie;

i) sînt dotate cu o zonă sau un loc special pentru depozitarea gunoiului de grajd şi conţinutului tractului digestiv, în cazul în care depozitarea este necesară;

j) deţin, în mod obligatoriu, capacităţi de prelucrare a deşeurilor animaliere sau încheie contract cu o întreprindere de prelucrare a deşeurilor;

i) dispun de o instalaţie echipată corespunzător care se încuie sau, după caz, de un spaţiu rezervat exclusiv utilizării de către serviciul veterinar.

[Pct.28 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

29. Pentru evitarea contaminării cărnii, abatoarele trebuie:

1) să aibă un număr suficient de spaţii corespunzătoare operaţiunilor efectuate;

2) să dispună de o încăpere separată pentru golirea şi curăţarea stomacurilor şi intestinelor, cu excepţia cazurilor în care Agenţia autorizează, după caz, ca aceste operaţiuni să fie efectuate separat în timp şi într-un abator determinat;

3) să se asigure că următoarele operaţiuni sînt efectuate separat în spaţiu şi timp:

a) asomarea şi sîngerarea;

b) în cazul sacrificării porcilor – opărirea, depilarea, curăţarea şi flambarea;

c) eviscerarea şi prepararea ulterioară a cărnii;

d) manipularea intestinelor şi a stomacurilor curăţate;

e) prepararea şi curăţarea altor organe comestibile, în special manipularea capetelor jupuite, dacă aceste operaţiuni nu se efectuează la linia de sacrificare;

f) ambalarea organelor comestibile;

g) livrarea cărnii;

4) să aibă instalaţii care previn contactul cărnii cu pardoseala, pereţii şi dispozitivele de fixare;

5) să dispună de linii de sacrificare care permit desfăşurarea continuă a sacrificării şi evită contaminarea încrucişată între diferitele părţi ale liniei. În cazul în care funcţionează mai mult de o linie de sacrificare în aceeaşi clădire, trebuie să existe o separare corespunzătoare, pentru a se preveni contaminarea încrucişată.

Secţiunea 3

Cerinţe pentru unităţile de tranşare

30. Operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure că unităţile de tranşare unde se manipulează carnea de ungulate domestice:

a) sînt construite astfel încît să se evite contaminarea cărnii, să se permită desfăşurarea continuă a operaţiunilor, şi să se asigure separarea diferitelor loturi de producţie;

b) dispun de încăperi care permit depozitarea cărnii ambalate separat de carnea neambalată, cu excepţia cazului în care carnea este depozitată în perioade diferite sau materialul de ambalare şi modul de depozitare nu poate constitui o sursă de contaminare pentru carne;

c) dispun de săli de tranşare dotate cu echipamente care să asigure conformitatea cu cerinţele prevăzute de secţiunea 5 a prezentului capitol;

d) dispun, pentru personalul care manipulează carnea, de un echipament pentru spălarea mîinilor, de robinete proiectate pentru prevenirea răspîndirii contaminării;

e) dispun de instalaţii pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel puţin 82°C sau de un alt sistem care are un efect similar.

Secţiunea 4

Igiena sacrificării

31. Operatorii din businessul alimentar care abatorizează animale ungulate domestice asigură respectarea următoarelor cerinţe:

1) după sosirea la abator, sacrificarea animalelor nu trebuie să fie întîrziată fără motiv, cu excepţia cazurilor în care cerinţele privind bunăstarea animală impune odihnirea animalelor înainte de sacrificare;

2) carnea provenită de la animale, altele decît cele prevăzute la subpct.3) şi 4) ale prezentului punct, se interzice să fie utilizată pentru consum uman, dacă acestea au pierit în alt mod decît prin sacrificare în abator;

3) la abator pot fi introduse numai animale vii destinate sacrificării, cu excepţia:

a) animalelor care au fost sacrificate de urgenţă în afara abatorului, în conformitate cu secţiunea 6 a prezentului capitol;

b) animalelor sacrificate la locul de producţie, în conformitate cu capitolul VI al prezentelor Reguli;

c) vînatului sălbatic;

4) carnea provenită de la animale sacrificate în urma unui accident într-un abator poate fi utilizată pentru consum uman dacă, după inspecţia veterinară, nu sînt constatate alte leziuni grave, cu excepţia celor provocate de accident;

5) animalele sau, după caz, fiecare lot de animale, expediate pentru sacrificare trebuie să fie identificate astfel încît să se poată stabili originea acestora;

6) animalele trebuie să fie curăţate;

7) să se respecte instrucţiunile medicului veterinar desemnat de Agenţie, pentru a se asigura că inspecţia antemortem a fiecărui animal înainte de sacrificare este efectuată în condiţii corespunzătoare;

8) să se efectueze jupuirea completă a carcasei şi a altor părţi ale corpului destinate consumului uman, cu excepţia animalelor din specia porcine, a capetelor şi picioarelor de la animale din speciile ovine, caprine şi viţei. Capetele şi picioarele trebuie să fie manipulate astfel încît să se evite contaminarea cărnii;

9) în cazul în care porcinele nu sînt jupuite, trebuie să li se îndepărteze imediat firele de păr, pentru a reduce la minimum riscul contaminării cărnii cu apa folosită pentru opărire. Pentru această operaţiune pot fi utilizaţi numai aditivi autorizaţi conform anexei nr.1 la Regulamentul sanitar privind aditivii alimentari, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.229 din 29 martie 2013. Porcinele trebuie apoi să fie clătite cu apă potabilă din abundenţă;

10) carcasele nu trebuie să conţină contaminări vizibile cu fecale. Orice contaminare vizibilă trebuie să fie îndepărtată fără întîrziere prin fasonare sau printr-o metodă alternativă care are un efect echivalent;

11) carcasele şi organele nu trebuie să vină în contact cu pardoseala, cu pereţii sau cu platformele de lucru;

12) să se respecte instrucţiunile Agenţiei, pentru a se asigura că inspecţia post-mortem a tuturor animalelor sacrificate este efectuată conform normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman;

13) pînă la finalizarea inspecţiei post-mortem, părţile unui animal sacrificat trebuie:

a) să rămînă identificabile ca aparţinînd unei anumite carcase;

b) să nu vină în contact cu alte carcase, organe comestibile sau viscere, inclusiv cu cele care au fost deja supuse inspecţiei post-mortem. Penisul trebuie îndepărtat imediat, cu condiţia ca acesta să nu prezinte nici o leziune patologică;

14) ambii rinichi trebuie detaşaţi din grăsimea ce îi acoperă. În cazul animalelor din speciile bovine, porcine şi solipede trebuie îndepărtată capsula perirenală;

15) dacă sîngele sau alte organe interne ale mai multor animale sînt colectate în acelaşi container înainte de terminarea inspecţiei post-mortem, întregul conţinut trebuie declarat impropriu pentru consum uman, în cazul în care carcasa unui sau a mai multor animale a fost declarată improprie pentru consum uman;

16) după inspecţia veterinară post-mortem:

a) tonsilele animalelor din speciile bovine, porcine şi solipede trebuie îndepărtate în mod igienic;

b) părţile improprii pentru consumul uman trebuie îndepărtate imediat din zona curată a întreprinderii;

c) carnea suspectă sau declarată improprie pentru consum uman şi subprodusele necomestibile nu trebuie să vină în contact cu carnea declarată proprie pentru consum uman;

d) viscerele şi părţile de viscere care rămîn în carcasă, cu excepţia rinichilor, trebuie îndepărtate în întregime cît mai curînd posibil, cu excepţia cazului în care există o autorizaţie contrară din partea Agenţiei;

17) după sacrificare şi inspecţia veterinară post-mortem, carnea trebuie depozitată în conformitate cu cerinţele privind depozitarea şi transportul prevăzute la secţiunea 7 a prezentului capitol;

18) organele destinate pentru prelucrare ulterioară:

a) stomacurile trebuie opărite sau curăţate;

b) intestinele trebuie golite şi curăţate;

c) capetele şi picioarele trebuie jupuite sau opărite şi depilate. Picioarele care sînt în mod vizibil curate pot fi transportate şi jupuite sau opărite şi depilate într-o unitate autorizată conform Legii 221-XVI din 19 noiembrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, care manipulează ulterior picioarele în vederea prelucrării în alimente;

d) stomacurile de rumegătoare tinere destinate producţiei de cheag se golesc.

[Pct.31 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

32. Asomarea, sîngerarea, jupuirea, eviscerarea şi orice altă pregătire pentru tranşare trebuie efectuate fără întîrziere nejustificată şi într-o manieră care să evite contaminarea cărnii, şi anume:

1) traheea şi esofagul trebuie să rămînă intacte în timpul sîngerării, cu excepţia cazului în care este vorba despre o sacrificare conform unui ritual religios;

2) la îndepărtarea pieilor, firelor de păr şi a lînii:

a) trebuie evitat contactul dintre suprafaţa externă a pielii şi carcasă;

b) personalul şi echipamentele care vin în contact cu suprafaţa externă a pielii, firelor de păr şi a lînii nu trebuie să intre în contact cu carnea;

3) trebuie luate măsuri pentru a se:

a) preveni scurgerea conţinutului tractului digestiv în timpul şi după eviscerare;

b) asigura că eviscerarea va fi finalizată cît mai curînd posibil după asomare;

4) îndepărtarea ugerului nu trebuie să genereze contaminarea carcasei cu lapte sau colostru.

33. În cazul în care întreprinderile sînt autorizate pentru sacrificarea unor diferite specii de animale sau pentru manipularea carcaselor de vînat de crescătorie şi de vînat sălbatic, trebuie luate măsuri de precauţie pentru a se preveni contaminarea încrucişată, prin separarea în timp şi în spaţiu a operaţiunilor efectuate la diferite specii. Trebuie să existe spaţii separate pentru recepţia şi depozitarea carcaselor nejupuite de vînat de crescătorie tăiat la fermă şi pentru vînat sălbatic.

34. În lipsa încăperilor care pot fi încuiate şi rezervate pentru sacrificarea animalelor bolnave sau suspecte de boală, instalaţiile utilizate pentru sacrificarea acestor animale trebuie curăţate, spălate şi dezinfectate sub supraveghere oficială, înainte de sacrificarea altor animale.

Secţiunea 5

Igiena în timpul tranşării şi dezosării

35. Operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure că tranşarea şi dezosarea cărnii de ungulate domestice are loc în conformitate cu următoarele cerinţe:

1) în abatoare, carcasele de ungulate domestice pot fi secţionate în semicarcase sau sferturi de carcase, iar semicarcasele în cel mult trei bucăţi. Tranşarea şi dezosarea ulterioară trebuie efectuate într-o unitate de tranşare;

2) prelucrarea cărnii trebuie organizată astfel încît să se prevină sau să se reducă la minimum contaminarea. În acest scop, operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure, că:

a) carnea destinată tranşării este introdusă în spaţiile de lucru în mod ritmic, după necesitate;

b) în timpul tranşării, dezosării, fasonării, tăierii, ambalării şi împachetării carnea este menţinută la o temperatură sub 3°C pentru organe şi 7°C pentru altă carne, la o temperatură ambientală ce nu depăşeşte 12°C;

c) în cazul în care spaţiile sînt autorizate pentru tranşarea cărnii diferitelor specii de animale, se iau măsuri de precauţie pentru evitarea contaminării încrucişate, efectuînd aceste operaţiuni în timp şi spaţiu diferit;

3) carnea poate fi dezosată şi tranşată înainte de a ajunge la o temperatură sub 3°C pentru organe şi 7°C pentru altă carne;

4) carnea poate fi dezosată şi tranşată înainte să atingă o temperatură sub 3°C pentru organe şi 7°C pentru altă carne, dacă sala de tranşare este situată în acelaşi loc cu abatorul. În acest caz, carnea trebuie transferată în sala de tranşare, fie direct din spaţiile de sacrificare, fie după o perioadă de aşteptare într-o încăpere de răcire sau refrigerare. Imediat după tranşare şi, după necesitate, împachetare, carnea trebuie răcită la o temperatură sub 3°C pentru organe şi 7°C pentru altă carne.

Secţiunea 6

Sacrificarea de urgenţă în afara abatorului

36. Operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure că, carnea provenită de la ungulate domestice, care sînt supuse sacrificării de urgenţă în afara abatorului, poate fi utilizată pentru consum uman, numai dacă aceasta corespunde următoarelor cerinţe:

1) a fost obţinută de la un animal sănătos care a suferit un accident ce a împiedicat transportarea acestuia la abator;

2) medicul veterinar a efectuat o inspecţie antemortem a animalului;

3) animalul sacrificat şi sîngerat a fost transportată spre abator în condiţii igienice şi fără întîrziere nejustificată. Îndepărtarea stomacului şi a intestinelor, dar fără o altă toaletare, poate fi realizată la faţa locului, sub supravegherea unui medic veterinar. Toate viscerele îndepărtate trebuie să însoţească animalul sacrificat pînă la abator şi trebuie identificate ca aparţinînd acelui animal;

4) dacă de la sacrificare şi pînă la sosirea la abator trec mai mult de două ore, animalul trebuie refrigerat. În cazul în care condiţiile climatice permit aceasta, nu este necesară refrigerarea activă;

5) animalul sacrificat trebuie însoţit de o declaraţie întocmită de către operatorul din businessul alimentar care a crescut animalul, indicînd identitatea animalului, orice produs veterinar sau alt tratament care i-a fost administrat animalului respectiv, precum şi datele de administrare şi perioadele de aşteptare;

6) animalul sacrificat trebuie însoţit pînă la abator de declaraţia emisă de medicul veterinar, indicînd rezultatul favorabil al inspecţiei antemortem, data, ora şi motivul sacrificării de urgenţă, precum şi natura oricărui tratament administrat animalului de către medicul veterinar;

7) animalul sacrificat trebuie declarat propriu pentru consum uman ca urmare a inspecţiei veterinare post-mortem, efectuată în abator, conform procedurii efectuării controalelor oficiale a produselor de origine animală destinate consumului uman, inclusiv după orice test suplimentar, necesar în cazul unei sacrificări de urgenţă.

37. Operatorii din businessul alimentar:

a) trebuie să respecte orice instrucţiuni privind utilizarea cărnii, pe care medicul veterinar oficial le poate furniza în urma inspecţiei post-mortem;

b) nu trebuie să introducă pe piaţa exterioară, cu excepţia celei locale, carne provenită de la animale ce sînt supuse sacrificării de urgenţă, în cazul în care aceasta nu are o marcă specială de sănătate, care nu poate fi confundată nici cu marca de sănătate, nici cu marca de identificare.

Secţiunea 7

Depozitare şi transport

38. Operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure că depozitarea şi transportul cărnii de ungulate domestice au loc în conformitate cu următoarele cerinţe:

1) după inspecţia veterinară postmortem carnea trebuie imediat refrigerată, pentru a asigura, în toată carnea, o temperatură nu mai mare de 3°C pentru organele comestibile şi 7°C pentru altă carne, cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare. Carnea poate fi tranşată şi dezosată în timpul refrigerării. În timpul procesului de refrigerare trebuie să existe o ventilaţie corespunzătoare pentru a se evita condensul la suprafaţa cărnii;

2) carnea trebuie păstrată la o temperatură nu mai mare de 3°C pentru organele comestibile şi 7°C pentru altă carne, înainte şi în timpul depozitării acesteia;

3) o temperatură nu mai mare de 3°C pentru organele comestibile şi 7°C pentru altă carne menţinută înainte de transport şi în timpul acestuia. Transportul poate avea loc dacă autoritatea competentă autorizează aceasta, iar pentru a permite obţinerea de produse specifice trebuie respectate următoarele condiţii:

a) un astfel de transport să aibă loc în conformitate cu cerinţele pe care Agenţia le specifică în ceea ce priveşte transportul de la o întreprindere la alta;

b) carnea să părăsească imediat abatorul sau o sală de tranşare situată în aceeaşi clădire cu abatorul, iar transportul să nu dureze mai mult de două ore;

4) carnea destinată congelării trebuie congelată fără întîrziere nejustificată, ţinîndu-se cont de perioada de stabilizare înainte de congelare;

5) în timpul depozitării şi transportului, carnea neambalată trebuie separată de carnea ambalată, cu excepţia cazului în care aceasta este depozitată sau transportată în perioade diferite sau în aşa fel încît materialul de împachetare şi modul de depozitare ori transportare să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne.

Capitolul V

CARNE PROVENITĂ DE LA PĂSĂRI ŞI DE LA ANIMALE LAGOMORFE

Secţiunea 1

Transportul animalelor vii la abator

39. Operatorii din businessul alimentar care transportă animale vii pînă la abator trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:

a) în timpul colectării şi transportului animalele trebuie manipulate cu grijă, fără să li se cauzeze suferinţe;

b) animalele care prezintă simptome de boală sau sînt originare din efective cunoscute a fi contaminate cu agenţi periculoşi pentru sănătatea omului pot fi transportate spre abator numai cu autorizarea Agenţiei;

c) cuştile şi modulele utilizate pentru transportul animalelor la abator trebuie confecţionate dintr-un material rezistent la coroziune, uşor de curăţat şi de dezinfectat. Imediat după descărcare şi înainte de reutilizare echipamentul utilizat pentru colectarea şi livrarea animalelor vii trebuie curăţat, spălat şi dezinfectat.

[Pct.39 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Secţiunea 2

Cerinţe pentru abatoare, unde se sacrifică

păsări de curte sau animale lagomorfe

[Titlul completat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

40. Operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure că construcţia, configurarea şi echipamentul abatoarelor unde se sacrifică păsări sau animale lagomorfe sînt în conformitate cu următoarele cerinţe:

1) dispun de o încăpere sau un spaţiu acoperit pentru recepţia animalelor şi pentru inspecţia veterinară înainte de sacrificare;

2) pentru a se evita contaminarea cărnii, abatoarele:

a) dispun de un număr suficient de încăperi corespunzătoare operaţiunilor efectuate;

b) dispun de o încăpere separată pentru eviscerare şi pregătirea cărnii, inclusiv adăugarea de condimente la carcasele întregi de pasăre, cu excepţia cazului în care Agenţia autorizează ca aceste operaţiuni să se efectueze separat în timp sau într-un anumit abator;

c) asomarea, sîngerarea, deplumarea sau jupuirea şi eventual opărirea şi expedierea cărnii se efectuează separat în spaţiu şi timp;

d) dispun de instalaţii care să prevină contactul direct al cărnii cu pardoseala, pereţii şi echipamentele;

e) deţin linii de sacrificare care asigură efectuarea succesivă a procedurilor de sacrificare, pentru a se evita contaminarea încrucişată a diferitelor părţi ale liniei de sacrificare. În cazul în care funcţionează mai mult de o linie de tăiere în aceleaşi clădiri, există o separare adecvată a liniilor, pentru a se preveni contaminarea de la o linie la alta;

3) dispun de instalaţii pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel puţin 82°C sau un sistem alternativ care să aibă un efect echivalent;

4) echipamentele utilizate pentru spălarea mîinilor de către personalul angajat care intră în contact direct cu carnea, dispun de robinete proiectate astfel încît să se prevină răspîndirea contaminării;

5) dispun de instalaţii ce se pot încuia, pentru depozitarea frigorifică a cărnii suspecte şi instalaţii separate ce se pot încuia, pentru depozitarea cărnii declarate improprii pentru consum uman;

6) dispun de un loc separat, echipat cu instalaţii corespunzătoare pentru curăţarea, spălarea şi dezinfectarea echipamentelor de transport, cum ar fi cuştile şi mijloacele de transport, cu excepţia cazurilor dacă există şi sînt utilizate spaţiile şi instalaţiile autorizate din apropiere;

7) deţin o instalaţie ce se poate încuia, echipată corespunzător, sau, după caz, de o încăpere rezervată exclusiv utilizării de către serviciul veterinar.

Secţiunea 3

Cerinţe pentru unităţile de tranşare

41. Operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure că unităţile de tranşare unde se manipulează carne de pasăre sau de animale lagomorfe:

a) sînt construite astfel încît să evite contaminarea cărnii, prin desfăşurarea succesivă a operaţiunilor sau prin separarea diferitelor loturi de producţie;

b) dispun de încăperi pentru depozitarea cărnii ambalate separat de cea neambalată, cu excepţia cazului în care carnea este depozitată în perioade diferite sau astfel încît materialul de ambalare şi modul de depozitare să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne;

c) dispun de săli de tranşare echipate;

d) dispun, pentru personalul angajat în manipularea cărnii neambalate, de un echipament pentru spălarea mîinilor prevăzut cu robinete proiectate pentru prevenirea răspîndirii contaminării;

e) dispun de instalaţii pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel puţin 82°C sau de un sistem alternativ care are un efect echivalent.

42. Operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure că sînt disponibile încăperi separate la efectuarea într-o unitate de tranşare a următoarelor operaţiuni:

a) eviscerarea gîştelor şi raţelor, crescute pentru producţia de "ficat gras", care au fost asomate, sîngerate şi deplumate la ferma de îngrăşare;

b) eviscerarea păsărilor cu întîrziere.

Secţiunea 4

Igiena sacrificării

43. Operatorii din businessul alimentar, deţinători ai unităţilor de sacrificare în care sînt sacrificate păsări sau animale lagomorfe, trebuie să respecte următoarele cerinţe:

1) să nu utilizeze pentru consum uman carnea provenită de la animale, altele decît cele menţionate la subpct.2) al prezentului punct, dacă animalele în cauză mor în alt mod decît prin sacrificare în abator;

2) să introducă în spaţiile de sacrificare numai animale vii destinate sacrificării, cu excepţia:

a) păsărilor eviscerate cu întîrziere, a gîştelor şi a raţelor crescute pentru producţia de "ficat gras" şi a păsărilor care nu sînt considerate ca fiind domestice, dar care sînt crescute ca animale domestice de fermă, sacrificate în fermă în conformitate cu prezentele Reguli;

b) vînatului de crescătorie sacrificat la locul de producţie în conformitate cu prezentele Reguli;

c) vînatului sălbatic mic în conformitate cu prezentele Reguli;

3) să asigure efectuarea inspecţiei veterinare antemortem în conformitate cu instrucţiunile Agenţiei;

4) în cazul în care este autorizat pentru sacrificarea diferitelor specii de animale sau pentru manipularea ratitelor de fermă şi a vînatului sălbatic mic, să ia măsuri de precauţie pentru a preveni contaminarea încrucişată, prin separarea în timp şi în spaţiu a operaţiunilor efectuate la diferitele specii, să dispună de instalaţii separate pentru recepţia şi depozitarea carcaselor de ratite sacrificate în fermă şi pentru vînatul sălbatic mic;

5) să sacrifice fără întîrziere nejustificată animalele în sala de sacrificare;

6) să efectueze fără întîrziere nejustificată asomarea, sîngerarea, jupuirea sau deplumarea, eviscerarea şi orice altă pregătire, astfel încît să se evite orice contaminare a cărnii, să ia măsuri pentru a preveni scurgerea conţinutului tractului digestiv în timpul eviscerării;

7) să asigure efectuarea inspecţiei veterinare post-mortem în conformitate cu instrucţiile Agenţiei;

8) după inspecţia veterinară post-mortem:

a) să îndepărteze cît mai curînd posibil din sectorul curat al întreprinderii părţile improprii pentru consum uman;

b) să excludă intrarea în contact a cărnii declarate proprie pentru consum uman cu carnea suspectă sau declarată improprie pentru consum uman şi subprodusele necomestibile;

c) să îndepărteze în întregime, cît mai curînd posibil, viscerele şi părţile de viscere care rămîn în carcasă, cu excepţia rinichilor şi cazurilor în care Agenţia autorizează altfel;

9) după inspecţia veterinară şi eviscerare, animalele sacrificate sînt curăţate şi refrigerate, de îndată ce acest lucru este posibil, la o temperatură ce nu depăşeşte 4°C, cu excepţia cazului în care carnea este tranşată la cald;

10) în cazul în care carcasele sînt supuse unui proces de răcire prin imersie:

a) se iau toate măsurile de precauţie, pentru a se evita contaminarea carcaselor, ţinîndu-se cont de greutatea carcasei, temperatura apei, volumul şi direcţia fluxului apei şi timpul de răcire;

b) echipamentele trebuie să fie golite în întregime, curăţate şi dezinfectate, ori de cîte ori este necesar, dar cel puţin o dată pe zi;

11) nu se sacrifică în întreprindere animalele bolnave sau suspecte de boală şi animalele supuse sacrificării în cadrul programelor de eradicare ori luptă împotriva unei boli, cu excepţia cazului în care Agenţia permite. În acest caz, sacrificarea este efectuată sub controlul medicului veterinar oficial şi se iau măsuri pentru prevenirea oricărei contaminări. Spaţiile se curăţă şi se dezinfectează înainte de a fi reutilizate.

[Pct.43 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Secţiunea 5

Igiena în timpul şi după tranşare şi dezosare

44. Operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure că tranşarea şi dezosarea cărnii de pasăre şi de animale lagomorfe se efectuează în conformitate cu următoarele cerinţe:

1) procesarea cărnii trebuie organizată astfel încît să se prevină sau să se reducă la minimum contaminarea. În acest scop, trebuie să se asigure că:

a) carnea destinată tranşării este introdusă în spaţiile de lucru, în funcţie de necesităţi;

b) în timpul tranşării, dezosării, fasonării, felierii, porţionării, ambalării şi împachetării temperatura cărnii este menţinută la cel mult 4°C, la o temperatură ambientală de 12°C ;

c) în cazul în care clădirile sînt autorizate pentru tranşarea cărnii diferitelor specii de animale, sînt luate măsuri de precauţie pentru a se evita contaminarea încrucişată, prin separarea în timp şi spaţiu a operaţiunilor privind diferitele specii;

2) carnea poate fi dezosată şi tranşată înainte de a atinge o temperatură de cel mult 4°C, în cazul în care sala de tranşare este situată în acelaşi loc cu spaţiile de sacrificare, cu condiţia ca aceasta să fie transferată în sala de tranşare:

a) direct din spaţiile de sacrificare;

b) după o perioadă de aşteptare într-un spaţiu de răcire sau refrigerare;

3) imediat după ce este tranşată şi, după caz, împachetată, carnea trebuie să fie răcită la o temperatură de cel mult 4°C;

4) în timpul depozitării şi transportului, carnea împachetată trebuie separată de carnea neîmpachetată, cu excepţia cazului în care aceasta este depozitată sau transportată în perioade diferite sau astfel încît materialul de împachetare şi modul de depozitare sau de transportare să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne.

Secţiunea 6

Sacrificarea în exploataţie

45. Operatorii din businessul alimentar pot sacrifica în fermă  gîştele şi raţele crescute pentru producţia de "ficat gras", precum şi păsările care nu sînt considerate ca fiind domestice, dar care sînt crescute ca animale domestice de fermă, numai cu autorizarea sanitar-veterinară şi cu respectarea următoarele cerinţe:

a) exploataţia trebuie supusă unui control sanitar-veterinar;

b) să informeze, în prealabil, subdiviziunea teritorială a Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor despre data şi ora sacrificării;

c) să dispună de spaţii pentru plasarea animalelor, care permit efectuarea inspecţiei veterinare antemortem a lotului;

d) să dispună de spaţii corespunzătoare pentru sacrificarea animalelor în condiţii igienice şi pentru manipularea ulterioară a păsărilor;

e) să respecte cerinţele privind protecţia şi bunăstarea animalelor;

f) să transporte spre abator păsările sacrificate însoţite de o declaraţie întocmită de operatorul din businessul alimentar care le-a crescut, indicînd orice produs veterinar sau alt tratament care le-a fost administrat, datele administrării şi perioadele de aşteptare, precum şi data şi ora sacrificării;

g) să transporte spre abator animalul sacrificat însoţit de un certificat emis de medicul veterinar oficial sau medicul veterinar de liberă practică împuternicit;

h) să transporte la abator sau la unitatea de tranşare păsările crescute pentru producţia de "ficat gras", precum şi carcasele neeviscerate. Dacă este necesar să fie refrigerate, eviscerarea trebuie efectuată în decurs de 24 de ore după sacrificare, sub controlul medicului veterinar oficial sau de liberă practică împuternicit;

i) păsările obţinute în exploataţia de producţie şi eviscerate în abator sau unitatea de tranşare se păstrează timp de cel mult 15 zile la o temperatură ce nu depăşeşte 4°C.

[Pct.45 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

[Pct.45 modificat prin Hot.Guv. nr.51 din 16.01.2013, în vigoare 22.01.2013]

46. Se interzice introducerea pe piaţă a cărnii de pasăre tratată în scopul retenţiei apei, ca fiind carne proaspătă, însă poate fi utilizată în producţia de produse procesate sau preparate.

Capitolul VI

CARNE DE VÎNAT

Secţiunea 1

Carne de vînat de crescătorie

47. La producere şi introducerea pe piaţă a cărnii de ratite se aplică şi dispoziţiile capitolului V al prezentelor Reguli.

La producerea şi introducerea pe piaţă a cărnii de vînat de crescătorie se aplică şi dispoziţiile capitolului IV al prezentelor Reguli.

Operatorii din businessul alimentar trebuie să prevadă instalaţii corespunzătoare, adaptate dimensiunii animalelor.

48. Operatorii din businessul alimentar pot sacrifica ratite de crescătorie cu autorizarea Agenţiei, în cazul în care:

a) este exclus riscul pentru persoana care le manipulează şi este garantată bunăstarea animalelor;

b) efectivul este supus inspecţiei sanitar-veterinare;

c) proprietarul animalelor prezintă subdiviziunii teritoriale a Agenţiei pentru Siguranţa Alimentelo, în prealabil, o cerere în care se indică data şi ora sacrificării animalelor;

d) se aplică o procedură de plasare a animalelor, pentru a permite realizarea inspecţiei veterinare antemortem a lotului;

e) există instalaţii corespunzătoare pentru sacrificarea, sîngerarea şi, în caz de necesitate, deplumarea animalelor;

f) se respectă cerinţele privind protecţia şi bunăstarea animalelor;

g) animalele sacrificate şi sîngerate sînt transportate spre abator în condiţii igienice şi fără întîrzieri nejustificate. Dacă transportul durează mai mult de două ore, animalele sînt, dacă este necesar, refrigerate. Eviscerarea poate fi efectuată la faţa locului, sub supravegherea medicului veterinar de liberă practică împuternicit;

h) animalele sacrificate şi transportate pînă la abator sînt însoţite de o declaraţie întocmită de operatorul din businessul alimentar care a crescut animalele, în care se indică identitatea acestora, orice produs de uz veterinar sau alt tratament administrat animalelor respective, precum şi datele de administrare a acestor tratamente şi perioadele de aşteptare;

i) animalele sacrificate sînt însoţite în timpul transportului către întreprinderea autorizată de un certificat emis şi semnat de medicul veterinar oficial sau de medicul veterinar de liberă practică împuternicit, care atestă rezultatul pozitiv al inspecţiei veterinare antemortem, efectuarea corectă a sacrificării şi sîngerări şi care indică data şi ora sacrificării.

[Pct.48 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

[Pct.48 modificat prin Hot.Guv. nr.51 din 16.01.2013, în vigoare 22.01.2013]

Secţiunea 2

Manipularea vînatului sălbatic mic

49. Persoana instruită trebuie:

a) să efectueze de îndată ce este posibil după ucidere o examinare, pentru a identifica orice caracteristici care prezintă risc pentru sănătatea animală;

b) să informeze medicul veterinar despre caracteristicile anormale, comportamentul anormal înainte de ucidere sau suspiciunea unei contaminări a mediului înconjurător depistate.

50. Carnea de vînat sălbatic mic poate fi pusă pe piaţă numai dacă animalul este transportat pînă la întreprinderea de manipulare a vînatului, de îndată ce este posibil după examinare.

51. Refrigerarea trebuie să înceapă după uciderea animalului şi pînă la atingerea temperaturii care să nu fie mai mare de 4°C în tot corpul. În cazul în care condiţiile climatice permit aceasta, nu este necesară refrigerarea activă.

52. Eviscerarea trebuie efectuată sau terminată fără o întîrziere nejustificată la sosirea în întreprinderea de manipulare a vînatului.

53. Vînatul sălbatic mic livrat la o întreprindere de manipulare a vînatului trebuie prezentat pentru inspecţie medicului veterinar.

54. Normele prevăzute la secţiunea 5 a capitolului V al prezentelor Reguli se aplică tranşării şi dezosării vînatului sălbatic mic.

Secţiunea 3

Manipularea vînatului sălbatic mare

[Secţiunea 3 (pct.54¹-54⁸) introdusă prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

54¹. Persoana instruită trebuie:

a) să îndepărteze, cît mai repede posibil după uciderea vînatului sălbatic mare, stomacurile şi intestinele, care, dacă este necesar, trebuie să fie sîngerate;

b) să examineze corpul şi viscerele pentru a identifica orice caracteristică care să indice un risc privind sănătatea animalului şi să informeze medicul veterinar despre caracteristicile şi comportamentul anormal înainte de ucidere sau suspiciunea unei contaminări a mediului înconjurător.

54². Carnea vînatului sălbatic mare este introdusă pe piaţă numai în cazul în care corpul este transportat pînă la o unitate de manipulare a vînatului după examinarea prevăzută la pct.54¹. Este necesar ca viscerele să însoţească animalul şi ca acestea să poată fi identificate ca aparţinînd animalului dat.

54³. În cazul în care, după efectuarea examinării prevăzute la pct.54¹, nu este identificată nici o caracteristică sau un comportament anormal înainte de ucidere şi nu există suspiciunea unei contaminări a mediului înconjurător, persoana instruită ataşează corpului animalului o declaraţie numerotată care atestă acest fapt, cu indicarea datei, orei şi locului uciderii. În acest caz, capul şi viscerele nu trebuie să însoţească corpul animalului, cu excepţia speciilor care pot fi purtătoare de trichinoză (porcine, solipede şi altele), al căror cap (cu excepţia colţilor) şi diafragma trebuie să însoţească corpul animalului.

54⁴. În cazurile nedescrise la pct.54³, capul (cu excepţia colţilor şi coarnelor) şi toate viscerele (cu excepţia stomacului şi intestinelor) trebuie să însoţească corpul animalului. Persoana instruită care a efectuat examinarea informează Agenţia cu privire la caracteristicile şi comportamentul anormal sau suspiciunea de contaminare a mediului înconjurător care au împiedicat-o să întocmească o declaraţie în conformitate cu pct.54³.

54⁵. În cazul în care nu este disponibilă nici o persoană instruită pentru efectuarea examinării prevăzute la pct.54¹, capul (cu excepţia colţilor şi coarnelor) şi toate viscerele (cu excepţia stomacului şi intestinelor) trebuie să însoţească corpul animalului.

54⁶. Refrigerarea trebuie să înceapă într-un interval scurt de timp după uciderea animalului şi carnea să aibă în întregime o temperatură care să nu fie mai mare de 7 °C. În cazul în care condiţiile de climă o permit, nu este necesară o refrigerare activă.

54⁷. Este necesar ca vînatul sălbatic mare livrat unei unităţi de manipulare a vînatului să fie supus inspecţiei medicului veterinar.

54⁸. Vînatul sălbatic mare poate fi jupuit şi introdus pe piaţă numai dacă:

a) înainte de jupuire, este depozitat şi manipulat separat de celelalte produse alimentare şi nu este congelat;

b) după jupuire, face obiectul unui control sanitar-veterinar final.

[Secţiunea 3 (pct.54¹-54⁸) introdusă prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Secţiunea 4

Instruirea vînătorilor în domeniul sănătăţii şi igienei

[Secţiunea 4 (pct.54⁹-54¹²) introdusă prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

54⁹. Persoanele care vînează vînat sălbatic în vederea introducerii pe piaţă pentru consumul uman trebuie să posede cunoştinţe privind patologia vînatului sălbatic, precum şi manipularea vînatului sălbatic şi a cărnii de vînat sălbatic pentru a proceda la o examinare iniţială la faţa locului.

54¹⁰. Este necesar ca cel puţin unul dintre membrii unei echipe de vînători să dispună de cunoştinţele prevăzute la pct.54⁹.

54¹¹. Persoana instruită poate fi pădurarul, în cazul în care face parte din echipa de vînătoare sau în cazul în care se află în apropierea locului unde are loc vînătoarea. În acest caz, vînătorul trebuie să prezinte vînatul sălbatic pădurarului şi să-l informeze cu privire la orice comportament anormal pe care l-a constatat înainte de uciderea acestuia.

54¹². Instruirea vînătorilor trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a) anatomia, fiziologia şi comportamentul normal al vînatului sălbatic;

b) comportamentul anormal şi alterarea patologică a vînatului sălbatic în urma unor boli, a unei contaminări a mediului înconjurător sau a oricărui alt factor care ar putea afecta sănătatea umană după consum;

c) regulile de igienă şi tehnicile corespunzătoare de manipulare, transport şi eviscerare a vînatului sălbatic după ucidere;

d) legislaţia şi actele administrative în domeniul sănătăţii animale şi publice şi condiţiile de igienă care reglementează introducerea pe piaţă a vînatului sălbatic.

[Secţiunea 4 (pct.54⁹-54¹²) introdusă prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Capitolul VII

CARNE TOCATĂ, CARNE PREPARATĂ ŞI CARNE SEPARATĂ MECANIC

Secţiunea 1

Cerinţe faţă de întreprinderile de producţie

[Titlul modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

55. Operatorul din businessul alimentar care produce carne tocată, carne preparată sau carne separată mecanic trebuie să se asigure că întreprinderile:

a) sînt construite astfel încît să se evite contaminarea cărnii şi a produselor, prin desfăşurarea continuă a operaţiunilor sau prin asigurarea prelucrării în mod separat a loturilor de producţie diferite;

b) dispun de încăperi pentru depozitarea cărnii şi a produselor ambalate separat de produsele neambalate, cu excepţia cazului în care acestea sînt depozitate în perioade diferite sau astfel încît materialul de ambalare şi modul de depozitare să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne şi produse;

c) au încăperi echipate pentru crearea şi menţinerea regimului termic;

d) dispun, pentru personalul care manipulează carnea şi produsele neambalate, de un echipament pentru spălarea mîinilor, dotat cu robinete proiectate, pentru a preveni răspîndirea contaminării;

e) dispun de instalaţii pentru dezinfectarea ustensilelor cu apă fierbinte la o temperatură de cel puţin 82°C sau de un alt sistem alternativ care are un efect echivalent.

[Pct.55 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Secţiunea 2

Cerinţe pentru materia primă

56. Operatorul din businessul alimentar care produce carne tocată, carne preparată sau carne separată mecanic trebuie să se asigure că materia primă utilizată corespunde următoarelor cerinţe:

1) pentru prepararea cărnii tocate:

a) corespunde cerinţelor pentru carnea proaspătă;

b) provine din muşchii scheletici, inclusiv din ţesuturile grase aderente acestora;

c) carnea separată mecanic, carnea care conţine fragmente de oase ori piele şi carnea care provine de la cap (cu excepţia maseterilor), partea nemusculară de la "linia alba", carnea din regiunea carpiană şi tarsiană, bucăţile de carne curăţate de pe oase şi musculatura diafragmei (cu excepţia cazului în care membrana seroasă a fost îndepărtată) nu prezintă resturi de tranşare sau fasonare (cu excepţia bucăţilor tăiate din muşchii întregi);

2) pentru obţinerea cărnii preparate se utilizează următoarea materie primă:

a) carnea proaspătă;

b) carnea care corespunde cerinţelor pentru carnea proaspătă şi provine din muşchii scheletici, inclusiv din ţesuturile grase aderente acestora, bucăţile tăiate din muşchii întregi, maseterii, musculatura diafragmei cu membrana seroasă îndepărtată;

c)  carnea provenită de la tocarea sau fragmentarea cărnii, în conformitate cu cerinţele menţionate la subpct.1) al prezentei secţiuni, cu excepţia celor prevăzute la lit.c) subpct.1) al prezentei secţiuni, privind resturile de la tranşare sau fasonare şi carnea separată mecanic, dacă corespunde criteriilor microbiologici pentru carnea tocată, în cazul în care carnea preparată necesită a fi supusă unui tratament termic înainte de consum;

3) materia primă utilizată pentru producerea cărnii separate mecanic trebuie să întrunească cerinţele pentru carnea proaspătă;

4) se interzice la producerea cărnii separate mecanic utilizarea picioarelor, pielii de pe gît şi a capului de păsări, oaselor capului, cozilor, femurului, tibiei, fibulei, humerusului, radiusului şi ulnei.

Secţiunea 3

Igiena în timpul şi după producţie

57. La producerea cărnii tocate, cărnii preparate şi cărnii separate mecanic operatorul din businessul alimentar trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:

1) să prevină sau să reducă la minimum orice contaminare a cărnii:

a) să se  menţină o temperatură ce nu depăşeşte 4°C pentru carnea de pasăre, de 3°C pentru organele comestibile şi 7°C pentru altă carne;

 b) să introducă carnea în încăperea de preparare, în funcţie de necesităţi;

2) la producerea cărnii tocate şi cărnii preparate:

a) se utilizează carnea congelată sau congelată rapid, dezosată înainte de congelare, cu excepţia cazului în care Agenţia autorizează dezosarea cărnii înainte de tocare şi poate fi depozitată numai pentru o perioadă limitată;

b) carnea de pasăre trebuie obţinută în cel mult 3 zile de la sacrificarea acestora, carnea altor animale – în cel mult 6 zile de la sacrificarea acestora, carnea de vită şi mînzat dezosată şi ambalată în vid – în cel mult 15 zile de la sacrificarea animalelor, în cazul utilizării cărnii refrigerate;

c) imediat după producere, carnea tocată şi carnea preparată trebuie ambalată şi/sau împachetată şi refrigerată la o temperatură în interiorul produsului ce nu depăşeşte 2°C pentru carnea tocată 4°C – pentru carnea preparată congelată la o temperatură în interiorul produsului ce nu depăşeşte minus 18°C pentru carnea preparată. Aceste condiţii de temperatură trebuie să fie menţinute în timpul depozitării şi transportului;

3) la producerea şi utilizarea cărnii separate mecanic, obţinute prin utilizarea unor tehnici ce nu modifică structura oaselor, trebuie respectate următoarele cerinţe:

a) materia primă pentru dezosare, provenită dintr-un abator aflat la faţa locului, nu trebuie să fie mai veche de 7 zile, în alte cazuri materia primă pentru dezosare nu trebuie să fie mai veche de 5 zile, carcasele de pasăre nu trebuie să fie mai vechi de 3 zile;

b) separarea mecanică trebuie să aibă loc imediat după dezosare;

c) în cazul în care nu este utilizată imediat după ce a fost obţinută, carnea separată mecanic trebuie să fie ambalată şi împachetată, iar apoi refrigerată la o temperatură ce nu depăşeşte 2°C, iar dacă este congelată, la o temperatură internă ce nu depăşeşte minus 18°C. Aceste temperaturi trebuie menţinute în timpul depozitării şi transportului;

d) dacă carnea separată mecanic corespunde criteriilor microbiologice pentru carnea tocată, ea poate fi utilizată pentru carnea preparată şi produsă din carne, cu condiţia unui tratament termic înainte de consum;

e) carnea separată mecanic care nu respectă criteriile microbiologice pentru carnea tocată, poate fi utilizată numai pentru fabricarea produselor din carne tratate termic în întreprinderi autorizate, în conformitate cu prezentele Reguli;

4) la producerea şi utilizarea cărnii separate mecanic cu alte tehnici, decît cele menţionate la subpct.3) al prezentei secţiuni, se aplică următoarele cerinţe:

a) materia primă pentru dezosare, provenită dintr-un abator aflat la faţa locului, nu trebuie să fie mai veche de 7 zile, în celelalte cazuri materia primă pentru dezosare nu trebuie să fie mai veche de 5 zile, carcasele de pasăre nu trebuie să fie mai vechi de 3 zile;

b) imediat după dezosare, oasele cu carne trebuie să fie depozitate şi transportate la o temperatură în interiorul produsului ce nu depăşeşte 2°C, iar dacă sînt congelate, la o temperatură ce nu depăşeşte minus 18°C;

c) oasele cu carne obţinute din carcase congelate nu trebuie să fie recongelate;

d) dacă nu este utilizată într-o oră după ce a fost obţinută, carnea separată mecanic trebuie să fie răcită imediat la o temperatură ce nu depăşeşte 2°C;

e) dacă, după răcire, carnea separată mecanic nu este prelucrată în 24 de ore, aceasta trebuie să fie congelată în primele 12 ore de la producere şi să atingă în decurs de 6 ore o temperatură în interiorul produsului ce nu depăşeşte minus 18°C;

f) carnea separată mecanic şi congelată trebuie ambalată sau împachetată înainte de depozitare ori transportare, dar nu trebuie să fie depozitată mai mult de 3 luni şi trebuie menţinută la o temperatură ce nu depăşeşte minus 18°C în timpul depozitării şi transportării;

g) carnea separată mecanic poate fi utilizată numai pentru fabricarea produselor din carne tratate termic în întreprinderi autorizate, în conformitate cu prezentele Reguli;

5) carnea tocată, carnea preparată şi carnea separată mecanic decongelată nu poate fi recongelată.

[Pct.57 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Secţiunea 4

Etichetarea

58. Etichetarea se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr.279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare.

[Pct.58 modificat prin Hot.Guv. nr.956 din 03.10.2018, în vigoare 02.11.2018]

59. Pachetele care conţin carne tocată provenită de la păsări sau solipede, carnea preparată şi carnea separată mecanic, destinată pentru livrare consumatorului final, trebuie să poarte o precizare ce indică faptul că asemenea produse trebuie să fie gătite prin tratare termică înainte de consum.

Secţiunea 5

Produse din carne

60. Operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure că la obţinerea produselor din carne, următoarele elemente nu sînt utilizate:

a) organele aparatului genital al femelelor şi masculilor, cu excepţia testiculelor;

b) organele aparatului urinar, cu excepţia rinichilor şi a vezicii urinare;

c) cartilajul laringelui, traheea şi bronhiile extralobulare;

d) ochii şi pleoapele;

e) conductul auditiv extern;

f) ţesuturile corneene;

g) de la păsări capul (cu excepţia crestei, urechilor şi bărbiţelor), esofagul, intestinele şi organele aparatului genital.

[Pct.60 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

60¹. Carnea de pasăre tratată pentru favorizarea retenţiei de apă nu poate fi introdusă pe piaţă de către operatorii din businessul alimentar ca fiind carne proaspătă. Această carne este introdusă ca preparat de carne sau se utilizează la fabricarea produselor prelucrate.

[Pct.60¹ introdus prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

61. Toate tipurile de carne, inclusiv carnea tocată şi carnea preparată, utilizată pentru obţinerea produselor din carne, trebuie să întrunească cerinţele pentru carnea proaspătă. Carnea tocată şi carnea preparată, utilizată pentru obţinerea produselor din carne, nu trebuie să satisfacă alte cerinţe specifice decît cele stabilite în secţiunile 1-4 ale prezentului capitol.

Capitolul VIII

MOLUŞTE BIVALVE VII, ECHINODERME, TUNICATE ŞI GASTEROPODE

MARINE VII ÎN CAZUL COMERŢULUI CU AMĂNUNTUL

Secţiunea 1

Standarde de sănătate pentru moluştele bivalve vii

62. Operatorii din businessul alimentar trebuie să asigure conformitatea moluştelor vii comercializate pentru consumul uman cu:

1) criteriile microbiologice;

2) caracteristicile organoleptice legate de prospeţime şi viabilitate, inclusiv cochilii fără murdărie, un răspuns adecvat la percuţie şi cantitatea normală de lichid intravalvular;

3) cantitatea totală de biotoxine marine (măsurate în întreg corpul sau, separat, în orice parte comestibilă), care nu trebuie să  depăşească următoarele limite:

a) pentru toxina paralitică a crustaceelor "Paralytic Shellfish Poison" (PSP) – 800 micrograme per kg;

b) pentru toxina amnezică a crustaceelor "Amnesic Shellfish Poison" (ASP) – 20 miligrame de acid domoic per kg;

c) pentru acidul okadaic, dinophysitoxine şi pectenotoxine luate împreună – 160 micrograme de echivalent acid okadaic per kg;

d) pentru iesotoxine – 1 miligram de echivalent iesotoxine per kg;

e) pentru azasparacizi – 160 micrograme echivalent azaspiracide per kg;

4) metodele recunoscute de detectare a biotoxinelor marine indicate în anexa nr.5.

[Pct.62 completat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Secţiunea 2

Ambalarea şi împachetarea moluştelor bivalve vii.

Marca de identificare şi etichetare

63. Stridiile trebuie împachetate şi ambalate cu cochilia concavă în jos.

64. Pachetele individuale cu moluşte bivalve vii trebuie închise şi să rămînă astfel pînă la prezentarea acestora spre vînzare către consumatorul final.

65. Eticheta, inclusiv marca de identificare, trebuie să fie rezistente la apă.

66. Pe etichetă trebuie să fie prevăzute dispoziţii generale privind marca de identificare, precum şi următoarele informaţii:

a) specia de moluşte bivalve (denumirea comună şi denumirea ştiinţifică);

b) data împachetării, care cuprinde cel puţin ziua şi luna.

Prin derogare, cerinţele privind termenul minim de valabilitate pot fi înlocuite cu formularea "aceste animale trebuie să fie vii la momentul vînzării".

67. Mărcile de identificare stabilite pentru loturile de moluşte bivalve vii, care nu sînt ambalate, destinate direct consumatorului, trebuie păstrate de către vînzător cel puţin 60 de zile după divizarea conţinutului lotului.

68. Operatorii din businessul alimentar care depozitează şi transportă moluştele bivalve vii trebuie să se asigure că acestea sînt ţinute la o temperatură care nu afectează siguranţa alimentelor şi viabilitatea acestora.

69. Moluştele bivalve vii nu trebuie reintroduse în apă  sau pulverizate cu apă după ce au fost împachetate şi au părăsit centrul de expediere.

Capitolul IX

PRODUSE PESCĂREŞTI

Secţiunea 1

Cerinţe generale privind produsele pescăreşti

70. Cerinţele din prezentul capitol se referă la:

a) întreprinderile, inclusiv vasele, care se ocupă de producţia primară şi operaţiunile conexe;

 b) celelalte întreprinderi, inclusiv vasele, completînd cerinţele prevăzute de capitolul III al prezentelor Reguli.

71. Prevederile prezentului capitol reglementează următoarele genuri de activitate legate de produsele pescăreşti:

1) producţia primară pescăreşti, care include creşterea, pescuitul şi colectarea produselor vii, precum şi introducerea pe piaţă;

2) operaţiunile conexe, cu condiţia ca acestea să fie efectuate la bordul vaselor pescăreşti:

a) sacrificarea, sîngerarea, decapitarea, eviscerarea, îndepărtarea înotătoarelor, refrigerarea şi împachetarea;

b) transportul şi depozitarea produselor pescăreşti ale căror caracteristici nu au fost modificate, în mod substanţial, inclusiv produsele pescăreşti vii, în cadrul fermelor piscicole pe uscat;

c) transportarea produselor pescăreşti ale căror caracteristici nu au fost modificate în mod substanţial, inclusiv produsele pescăreşti vii, de la locul de producţie pînă la prima întreprindere de destinaţie.

 72. Prezentul capitol nu se aplică moluştelor bivalve vii, echinodermelor, tunicatelor şi gasteropodelor marine, în cazul în care sînt introduse pe piaţă vii. Cu excepţia secţiunilor 2-3 ale prezentului capitol, se aplică la astfel de animale cînd nu sînt introduse pe piaţă vii, dar obţinute în conformitate cu capitolul VIII al prezentelor Reguli.

Secţiunea 2

Cerinţe faţă de vase şi echipament

73. Operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure că:

a) vasele utilizate pentru recoltarea produselor pescăreşti în mediul natural al acestora sau pentru manipularea sau procesarea acestor produse după recoltare corespund condiţiilor structurale şi de echipament;

b) operaţiunile efectuate la bordul vaselor au loc cu respectarea condiţiilor stabilite în prezentul capitol.

74. Vasele trebuie proiectate şi construite astfel încît să nu se producă contaminarea produselor cu apa de santină, apa menajeră, fum, combustibil, ulei, grăsimi sau alte substanţe nocive.

75. Suprafeţele cu care vin în contact cu produsele pescăreşti trebuie construite dintr-un material adecvat, rezistent la coroziune, neted şi uşor de curăţat, durabil şi netoxic.

76. Echipamentele şi materialul utilizat pentru prelucrarea produselor pescăreşti trebuie confecţionate din material rezistent la coroziune, uşor de curăţat şi de dezinfectat.

77. În cazul în care vasele dispun de o sursă de apă destinată produselor pescăreşti, aceasta trebuie să se afle într-un loc care să evite contaminarea apei.

78. Vasele proiectate şi echipate pentru conservarea produselor pescăreşti mai mult de douăzeci şi patru de ore trebuie echipate cu cale, cisterne sau containere pentru depozitarea produselor pescăreşti la temperaturile stabilite în secţiunea 7 a prezentului capitol.

79. Calele trebuie separate de hala maşinilor şi de spaţiile rezervate echipajului prin pereţi care permit îndepărtarea oricărui risc de contaminare a produselor pescăreşti depozitate. Recipientele utilizate pentru depozitarea produselor pescăreşti trebuie să asigure conservarea acestora în condiţii de igienă satisfăcătoare şi, după caz, să permită o evacuare adecvată, astfel încît apa provenită din topirea gheţii să nu rămînă în contact cu produsele.

80. În vasele echipate pentru refrigerarea produselor pescăreşti în apă de mare curată răcită, cisternele trebuie echipate cu un sistem care să asigure o temperatură omogenă. Acest dispozitiv trebuie să permită atingerea unei rate de refrigerare, astfel încît temperatura amestecului de peşti şi de apă de mare curată să nu fie mai mare de 3°C după şase ore sau 0°C după şaisprezece ore de la încărcare, precum şi să permită supravegherea şi, dacă este necesar, înregistrarea temperaturii.

81. Vasele-congelator trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

a) să dispună de echipamente de congelare cu capacitate suficientă pentru ca în interior produsele să ajungă repede la o temperatură care să nu fie mai mare de minus 18°C;

b) să dispună de echipamente de refrigerare cu o capacitate suficientă pentru menţinerea produselor pescăreşti în calele de depozitare la o temperatură de cel mult minus 18°C. Calele de depozitare trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de înregistrare a temperaturii, amplasat într-un loc uşor vizibil. Senzorul de temperatură al aparatului de înregistrare trebuie să fie situat într-o zonă unde temperatura din cală este cea mai ridicată;

c) să corespundă cerinţelor aplicate vaselor proiectate şi echipate pentru asigurarea conservării produselor pescăreşti proaspete mai mult de douăzeci şi patru de ore.

82. Vasele-fabrică trebuie să dispună de:

a) un spaţiu de primire rezervat aducerii produselor pescăreşti la bord, proiectat pentru a permite separarea tranşelor care se aduc succesiv, care să fie uşor de curăţat şi proiectat astfel încît să protejeze produsele de acţiunea soarelui sau de intemperii, precum şi de orice sursă de contaminare;

b) un sistem de transportare a produselor pescăreşti de la spaţiul de primire spre locul operaţiunilor, respectînd regulile de igienă;

c) spaţii de lucru, de dimensiuni suficiente pentru a permite prepararea şi procesarea produselor pescăreşti în condiţii de igienă satisfăcătoare, uşor de curăţat şi de dezinfectat, proiectate şi dispuse pentru a evita orice contaminare a produselor;

d) spaţii de depozitare a produselor finite, de dimensiuni satisfăcătoare, proiectate astfel încît să fie uşor de curăţat. În cazul în care la bord funcţionează o unitate de prelucrare a deşeurilor, trebuie prevăzută o cală separată pentru depozitarea acestor deşeuri;

e) un spaţiu pentru depozitarea materialului de ambalat, separat de locurile de pregătire şi prelucrare a produselor;

f) echipamente speciale pentru evacuarea, fie direct în mare, fie, în cazul în care o cer circumstanţele, într-o cuvă etanşă prevăzută în acest scop, a deşeurilor şi produselor pescăreşti necorespunzătoare pentru consumul uman; dacă aceste deşeuri sînt depozitate şi procesate la bord pentru a fi epurate, în acest scop trebuie prevăzute spaţii separate;

g) un orificiu de pompare a apei situat într-un loc care să evite contaminarea apei;

h) dispozitive pentru spălarea mîinilor pentru personalul care manipulează produsele pescăreşti expuse, care să fie prevăzute cu robinete proiectate pentru evitarea propagării contaminării;

i) utilaj corespunzător metodei de tratare sau procesare în cazul în care la bordul vasului-fabrică se practică fierberea, refrigerarea şi împachetarea crustaceelor şi a moluştelor;

j) echipament pentru crearea şi menţinerea regimului de temperatură stipulat în prezentele Reguli, în cazul în care la bordul vasului-fabrică se practică congelarea produselor pescăreşti.

Secţiunea 3

Cerinţe privind igiena

83. Părţile vasului sau containerele rezervate pentru depozitarea produselor pescăreşti trebuie menţinute curate şi în stare bună de întreţinere şi nu trebuie contaminate cu combustibil sau cu apă de santină.

84. Produsele pescăreşti preluate la bord trebuie:

a) protejate, îndată ce este posibil, de contaminare şi de efectele soarelui sau de orice altă sursă de căldură;

b) manipulate şi depozitate, astfel încît să se prevină strivirea acestora. Persoanele care efectuează manipularea pot folosi instrumente ascuţite pentru a manipula peştii mari sau peştii care i-ar putea răni, cu condiţia să nu se producă nici o deteriorare a cărnii produselor;

c) supuse răcirii cît mai curînd posibil după încărcare, cu excepţia celor păstrate vii, iar în cazul în care nu este posibil, trebuie debarcate cît mai repede.

85. În cazul în care peştii sînt decapitaţi şi/sau evisceraţi la bord:

a) operaţiunile trebuie efectuate în mod igienic şi de îndată ce este posibil după capturare;

b) produsele trebuie spălate imediat şi bine cu apă potabilă sau cu apă curată;

c) viscerele şi părţile care pot constitui un pericol pentru sănătatea publică trebuie îndepărtate cît mai curînd posibil şi ţinute separat de produsele alimentare destinate consumului uman;

d) ficatul, lapţii şi icrele destinate pentru consumul uman trebuie conservate cu gheaţă, la o temperatură apropiată de cea a topirii gheţii sau congelate.

[Pct.85 completat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

86. În cazul în care este practicată congelarea în saramură a peştelui întreg destinat pentru obţinerea de conserve, temperatura în interiorul produsului trebuie să nu depăşească minus 9°C.

Saramura nu trebuie să constituie o sursă de contaminare a peştelui.

Secţiunea 4

Cerinţe în timpul şi după debarcare în cazul comerţului cu amănuntul

87. Operatorii din businessul alimentar care răspund de descărcarea şi debarcarea produselor pescăreşti trebuie:

1) să se asigure că echipamentele de descărcare şi de debarcare care vin în contact cu produsele pescăreşti sînt confecţionate dintr-un material uşor de curăţat şi de dezinfectat şi menţinut în stare bună de întreţinere şi curăţenie;

2) să evite contaminarea produselor pescăreşti în timpul descărcării şi debarcării, prin:

a) efectuarea rapidă a operaţiunilor de debarcare şi descărcare;

b) plasarea fără întîrziere a produselor pescăreşti într-un mediu protejat, la o temperatură nu mai mare de minus 20°C în interiorul produsului, pentru cel puţin 24 de ore;

c) neutilizarea echipamentelor şi a practicilor care provoacă pagube inutile părţilor comestibile ale produselor pescăreşti.

88. Pieţele de licitaţie şi de vînzare angro în care se comercializează produse pescăreşti trebuie:

a) să dispună de instalaţii care se pot încuia, pentru depozitarea la frig a produselor pescăreşti reţinute;

b) să dispună de instalaţii separate care se pot încuia, pentru depozitarea produselor pescăreşti declarate improprii pentru consum uman;

c) să existe instalaţii echipate adecvat care se pot încuia, după necesitate;

d) să dispună de o încăpere pentru utilizarea exclusivă a serviciului veterinar.

[Pct.88 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

89. În timpul expunerii sau depozitării produselor pescăreşti:

a) spaţiile nu trebuie utilizate pentru alte scopuri;

b) vehiculele care emit gaze de eşapament de natură să deterioreze calitatea produselor pescăreşti nu trebuie să aibă acces în aceste spaţii;

c) persoanele care au acces în aceste spaţii nu trebuie să introducă alte animale;

d) spaţiile trebuie bine iluminate, pentru a facilita controalele oficiale.

90. În cazul în care nu este posibilă refrigerarea la bordul vasului, produsele pescăreşti proaspete, altele decît cele păstrate vii, trebuie refrigerate cît mai repede posibil după debarcare şi depozitate la o temperatură apropiată de cea a topirii gheţii.

91. Operatorii din businessul alimentar cooperează cu Agenţia, pentru ca aceasta să poată efectua controale oficiale privind procedurile de notificare a debarcării produselor pescăreşti.

Secţiunea 5

Cerinţe pentru operatorii din businessul alimentar, inclusiv navele

care manipulează produse pescăreşti

92. Cerinţe pentru produsele proaspete pescăreşti:

a) în cazul în care produsele răcite şi neambalate nu sînt distribuite, expediate, prelucrate sau procesate imediat după ce au ajuns într-o întreprindere trebuie depozitate sub gheaţă într-un loc corespunzător, adăugînd gheaţă după necesitate;

b) produsele proaspete pescăreşti ambalate trebuie răcite la o temperatură apropiată de cea de topire a gheţii;

c) decapitarea şi eviscerarea trebuie efectuate în condiţii sanitare;

d) eviscerarea trebuie efectuată cît mai repede posibil, după ce produsele au fost capturate sau debarcate, dacă tehnic şi comercial este posibil;

e) produsele trebuie spălate bine cu apă potabilă sau cu apă curată, imediat după eviscerare;

f) filetarea şi tranşarea trebuie efectuate astfel încît să se evite contaminarea ori deteriorarea fileurilor sau a feliilor de carne;

g) fileurile şi feliile de carne nu trebuie să rămînă pe mesele de lucru mai mult decît este necesar pentru procesarea acestora;

h) fileurile şi feliile de carne trebuie ambalate şi, în cazul în care este necesar, împachetate şi răcite cît mai repede posibil după procesare;

i) produsele proaspete pescăreşti preparate, neambalate şi depozitate sub gheaţă în containerele pentru expediere sau depozitare sub gheaţă nu trebuie să rămînă în contact cu apa rezultată din topirea gheţii;

j) produsele pescăreşti întregi proaspete şi eviscerate pot fi transportate şi depozitate în apă răcită la bordul vaselor şi pot fi transportate în apă răcită după debarcare de la întreprinderile de acvacultură pînă la sosirea acestora la prima întreprindere de pe uscat, care efectuează orice activitate, alta decît transportul sau sortarea.

93. Întreprinderile de pe uscat, care congelează produse pescăreşti, trebuie să aibă echipamente care satisfac cerinţele pentru vasele-congelator.

94. Operatorii din businessul alimentar care produc produse pescăreşti separate mecanic trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

1) materia primă:

a) trebuie utilizaţi numai peşti întregi şi carnea care rămîne pe oase după filetare;

b) trebuie lipsită de intestine;

2) procesul de fabricare trebuie să întrunească următoarele cerinţe:

a) separarea mecanică trebuie să aibă loc imediat după filetare;

b) peşti întregi utilizaţi trebuie, în prealabil, evisceraţi şi spălaţi;

c) după procesare, produsele pescăreşti separate mecanic trebuie congelate cît mai repede posibil, ori încorporate într-un produs destinat congelării sau supuse unui tratament de stabilizare.

95. Cerinţe referitoare la paraziţi:

1) următoarele produse pescăreşti, crude sau produse finite, trebuie congelate la o temperatură de cel mult minus 20°C în interiorul produsului, pentru cel puţin 24 de ore, sau minus 35^o C, pentru cel puţin 15 ore:

a) produsele pescăreşti care urmează să fie consumate crude sau semicrude;

b) produsele pescăreşti provenite din următoarele specii (hering, macrou, şprot, somon (sălbatic) de Atlantic şi de Pacific), dacă acestea urmează să fie supuse unui proces de afumare la rece, în timpul căruia temperatura internă a produselor pescăreşti nu este mai mare de 60°C;

c) produsele pescăreşti marinate şi/sau sărate, dacă procesul este insuficient pentru distrugerea larvelor de nematode;

2) nu este necesară congelarea la o temperatură mai mare de minus 20°C în interiorul produsului, pentru cel puţin 24 de ore, dacă:

a) sînt disponibile datele epidemiologice care indică faptul că fondul piscicol de origine nu prezintă un risc pentru sănătatea publică, cu referire la prezenţa paraziţilor;

b) Agenţia  autorizează acest lucru;

c) produsul sau materia primă au fost supuse sau sînt destinate a fi supuse, înaintea consumului, unui tratament termic care distruge parazitul viabil. În cazul altor paraziţi decît trematodele, produsul este încălzit la o temperatură internă de 60 °C sau mai mult, timp de cel puţin un minut;

d) au fost conservate ca produse pescăreşti congelate pentru o perioadă de timp suficient de îndelungată pentru a distruge paraziţii viabili;

3) în cazul introducerii pe piaţă a produselor pescăreşti menţionate la subpct.1) al prezentului punct, acestea trebuie să fie însoţite de un document de la producător, care indică metoda de procesare la care au fost supuse produsele pescăreşti.

[Pct.95 completat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Secţiunea 6

Cerinţe pentru produsele pescăreşti procesate

96. Operatorii din businessul alimentar care manipulează produse pescăreşti procesate trebuie să respecte cerinţele faţă de întreprinderile respective.

[Pct.96 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

97. Crustaceele şi moluştele trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

a) fierberea trebuie să fie urmată de o răcire rapidă. În cazul în care nu este utilizată nici o altă metodă de conservare, răcirea trebuie să continue pînă cînd este atinsă temperatura apropiată de cea a topirii gheţii;

b) decochilierea trebuie efectuată în condiţii igienice, evitîndu-se contaminarea produsului. În cazul în care asemenea operaţiuni sînt efectuate manual, personalul trebuie să se spele bine pe mîini;

c) după decochiliere, produsele gătite trebuie congelate sau răcite cît mai curînd posibil la temperatura prevăzută la pct.95 al prezentelor Reguli.

[Pct.97 completat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

98. Materia primă folosită la prepararea uleiului de peşte destinat consumului uman trebuie:

a) să provină din întreprinderi, inclusiv nave, înregistrate sau autorizate;

b) să provină din produse pescăreşti proprii consumului uman şi să corespundă prevederilor prezentului capitol;

c) transportate şi depozitate în condiţii sanitare;

d) refrigerate cît mai repede posibil şi să rămînă la temperaturile stabilite la pct.95 al prezentelor Reguli.

99. Prin derogare de la lit.d) pct.98 al prezentelor Reguli operatorii din businessul alimentar pot să renunţe la refrigerarea produselor pescăreşti în cazul în care folosesc direct produse pescăreşti întregi la prepararea uleiului de peşte destinat consumului uman şi materia primă se procesează în cel mult 36 de ore de la încărcare, cu condiţia să fie îndeplinite criteriile de prospeţime şi rezultatele controlului chimic să nu depăşească următoarele limite de azot bazic volatil total (ABVT):

a) la speciile Sebastes spp., Helicolenusdactyloptenus, Sebastichthys capensis – 25mg de azot/100g de carne;

b) la speciile din familia Pleuronectidae (cu excepţia halibutului: Hippoglossus spp.) – 30mg de azot/100g de carne;

c) la speciile Salmo salar, speciile din familiile Merlucciidae şiGadidae – 35mg de azot/100g de carne;

d) folosirea uleiului de peşte pentru consum uman este interzisă dacă produsele pescăreşti utilizate la producere conţin mai mult de 60 mg de azot/100 g.

[Pct.99 completat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

100. În procesul de producţie a uleiului de peşte trebuie să se asigure că materia primă destinată producţiei de ulei de peşte brut se supune unui tratament care include, în caz de necesitate, stagii de încălzire, presare, separare, centrifugare, prelucrare, rafinare şi purificare, înainte de introducerea pe piaţă pentru consumatorul final.

101. În cazul în care materia primă şi procesul de producţie corespund cerinţelor cu privire la uleiul de peşte destinat consumului uman, operatorii din businessul alimentar pot să producă şi să depoziteze în aceeaşi întreprindere din sectorul alimentar atît ulei de peşte destinat consumului uman, cît şi ulei de peşte şi făină de peşte nedestinate consumului uman.

Secţiunea 7

Standarde de sănătate pentru produsele pescăreşti

102. Operatorii din businessul alimentar, în funcţie de natura produsului sau a speciei, trebuie:

a) să se asigure că produsele pescăreşti introduse pe piaţă pentru consumul uman sînt în conformitate cu criteriile microbiologice prevăzute în anexa nr.1 la Regulile privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.221 din 16 martie 2009;

b) să efectueze o evaluare organoleptică a produselor pescăreşti, care va asigura conformarea cu criteriile de prospeţime;

c) să se asigure că nu sînt depăşite limitele cu privire la histamină;

d) să se asigure că produsele pescăreşti sînt supuse, în procesul procesării, fasonării, tranşării, porţionării şi plasării pe piaţă, unui examen vizual al cavităţii abdominale, ficatului, icrelor şi lapţilor în scopul detectării paraziţilor vizibili;

e) să introducă pe piaţă produse pescăreşti derivate din moluşte bivalve, echinoderme, tunicate şi gasteropode marine numai în cazul în care au fost produse în conformitate cu prevederile capitolului VIII al prezentelor Reguli.

[Pct.102 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

103. Se interzice introducerea pe piaţă a produselor pescăreşti:

a) neprocesate, dacă testele chimice relevă faptul că au fost depăşite limitele de TVB-N (azot bazic uşor hidrolizabil) sau de TMA-N (azot trimetilamină);

b) contaminate cu paraziţi depistaţi în urma efectuării unui control vizual;

c) provenite de la peşti toxici din următoarele familii: Tetraodontidae, Molidae, Diodontidae şi Canthigasteridae;

d) proaspete, congelate şi procesate din familia Gempylidae, în special Ruvettus pretiosus şi Lepidocybium flavo-brunneum, neambalate sau neîmpachetate, precum şi în lipsa etichetei speciale pe care trebuie să se indice denumirea comună, inclusiv denumirea ştiinţifică a produselor pescăreşti, metodele de fabricare şi/sau de fierbere, precum şi prezenţa substanţelor care pot provoca tulburări gastrointestinale;

e) care conţin biotoxine ca ciguatoxina sau toxine paralizante musculare;

f) neprocesate, atunci cînd la evaluarea organoleptică sînt suspiciuni asupra prospeţimii acestora şi valorile-limită pentru azotul bazic volatil total (ABVT) sînt depăşite. Metoda de determinare a concentraţiei de ABVT în peşti şi produse pescăreşti este indicată în anexa nr.4.

[Pct.103 modificat prin Hot.Guv. nr.13 din 27.01.2021, în vigoare 19.03.2021]

[Pct.103 completat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

104. Cerinţele prevăzute la lit.c) şi d) pct.101, lit.b) pct.102 din prezentele Reguli nu se aplică produselor pescăreşti întregi folosite direct la prepararea uleiului de peşte destinat consumului uman.

Secţiunea 8

Ambalarea, împachetarea şi depozitarea produselor pescăreşti

105. Recipientele în care sînt păstrate sub gheaţă produsele pescăreşti proaspete trebuie să fie rezistente la apă şi să asigure că apa rezultată din gheaţa topită nu rămîne în contact cu produsele.

106. Blocurile congelate şi pregătite la bordul vaselor trebuie ambalate adecvat înainte de debarcare.

107. În cazul în care produsele pescăreşti sînt ambalate la bordul vaselor pescăreşti, operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure că materialul de ambalat:

a) nu constituie o sursă de contaminare;

b) este depozitat astfel încît acesta să nu fie expus unui risc de contaminare;

c) atunci cînd este destinat reutilizării, să fie uşor de curăţat şi, în caz de necesitate, de dezinfectat.

[Pct.107 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

108. Operatorii din businessul alimentar care depozitează produse pescăreşti trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:

a) produsele pescăreşti proaspete, produsele pescăreşti neprocesate decongelate şi produsele gătite şi refrigerate, provenite de la crustacee şi moluşte, trebuie menţinute la o temperatură apropiată de cea de topire a gheţii;

b) produsele pescăreşti congelate trebuie păstrate la o temperatură nu mai mare de minus 18°C în interiorul produsului. Peştele întreg congelat în saramură şi destinat fabricării de produse alimentare conservate poate fi păstrat la o temperatură nu mai mare de minus 9°C;

c) produsele pescăreşti păstrate vii trebuie ţinute la o temperatură şi într-un mod care nu afectează inofensivitatea produselor şi viabilitatea acestora.

Secţiunea 9

Transportarea produselor pescăreşti

109. Operatorii din businessul alimentar care transportă produse pescăreşti trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:

1) în timpul transportării, produsele pescăreşti trebuie menţinute la temperaturi stabilite, în special:

a) produsele pescăreşti proaspete, produsele pescăreşti decongelate neprocesate şi produsele din crustacee şi moluşte gătite şi refrigerate trebuie menţinute la o temperatură apropiată de cea de topire a gheţii;

b) produsele pescăreşti congelate, cu excepţia peştelui congelat în saramură, destinat fabricării de alimente conservate, trebuie menţinute la o temperatură constantă nu mai mare de minus 18°C în interiorul produsului, cu permiterea unor scurte fluctuaţii ascendente care să nu depăşească 3°C;

2) nu este necesar ca operatorii din businessul alimentar să se conformeze cu prevederile lit.b) subpct.1) al prezentului punct, în cazul în care produsele pescăreşti congelate sînt transportate de la un depozit frigorific la o întreprindere autorizată, pentru a fi decongelate la sosire, în scopul preparării şi/sau procesării, cu permisiunea Agenţiei;

3) dacă produsele pescăreşti sînt ţinute sub gheaţă, apa rezultată din gheaţa topită nu trebuie să rămînă în contact cu acestea;

4) produsele pescăreşti care urmează a fi introduse pe piaţă vii trebuie transportate astfel încît să nu afecteze inofensivitatea produselor alimentare şi viabilitatea acestora.

[Pct.109 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Capitolul X

LAPTE CRUD, COLOSTRU, PRODUSE LACTATE

ŞI PRODUSE PE BAZĂ DE COLOSTRU

Secţiunea 1

Cerinţe de sănătate animală pentru producerea laptelui crud şi colostrului

[Titlul completat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

110. Laptele crud şi colostrul trebuie să provină de la animale:

a) care nu prezintă nici un simptom de boală infecţioasă transmisibilă la om prin lapte şi colostru;

b) care sînt într-o stare bună de sănătate şi nu prezintă nici un semn de boală care ar putea conduce la contaminarea laptelui şi, în special, care nu suferă de nici o infecţie a aparatului genital, însoţită de secreţii, enterită cu diaree şi febră sau de o inflamaţie vizibilă a ugerului;

c) care nu prezintă răni ale ugerului, ce pot altera laptele şi colostrul;

d) cărora nu li s-au administrat substanţe sau produse neautorizate sau nu au fost supuse unui tratament ilegal, conform cerinţelor actelor normative în vigoare privind măsurile de supraveghere şi control ale unor substanţe şi ale reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele acestora;

e) care au fost tratate cu produse sau substanţe autorizate şi s-a respectat perioada de aşteptare, prescrisă pentru aceste produse sau substanţe.

111. În ceea ce priveşte bruceloza şi tuberculoza, laptele crud şi colostrul trebuie să provină de la:

1) în cazul brucelozei:

a) vaci sau bivoliţe care aparţin unui efectiv liber sau oficial liber de bruceloză, în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comerţul Republicii Moldova cu animale din speciile bovine şi porcine;

b) oi sau capre care aparţin unei exploataţii oficial libere sau libere de bruceloză, în conformitate cu cerinţele sanitar-veterinare referitoare la certificarea veterinară pentru comerţul şi exportul ovinelor şi caprinelor;

c) femele din alte specii, sensibile la bruceloză, care aparţin unor efective controlate cu regularitate pentru această boală, în baza unui plan de control, aprobat de Agenţie;

2) în cazul tuberculozei:

a) vaci sau bivoliţe care aparţin unui efectiv oficial liber de tuberculoză, în conformitate cu cerinţele sanitar-veterinare prevăzute la subpct.1) al prezentului punct;

b) femele din alte specii, sensibile la tuberculoză, care aparţin unor efective controlate cu regularitate pentru această boală, în baza unui plan de control, aprobat de Agenţie;

c) în cazul în care caprele sînt ţinute împreună cu vacile, acestea trebuie inspectate şi testate la tuberculoză.

112. Laptele crud provenit de la animale care nu îndeplinesc cerinţele pct.111 al prezentelor Reguli poate fi utilizat cu autorizarea Agenţiei:

1) în cazul vacilor sau al bivoliţelor care nu prezintă o reacţie pozitivă la testele pentru tuberculoză sau bruceloză şi nici simptome ale acestor boli, după ce a fost supus unui tratament termic, astfel încît să prezinte o reacţie negativă la testul fosfatazei;

2) în cazul oilor sau al caprelor care nu prezintă o reacţie pozitivă la testele pentru bruceloză sau care au fost vaccinate împotriva brucelozei, în cadrul unui program de eradicare aprobat, şi care nu prezintă nici un simptom al bolii respective:

a) pentru fabricarea brînzeturilor cu o perioadă de maturare de cel puţin două luni;

b) după ce a fost supus unui tratament termic, astfel încît să prezinte o reacţie negativă la testul fosfatazei;

3) în cazul femelelor din alte specii care nu prezintă o reacţie pozitivă la testele pentru tuberculoză sau bruceloză şi nici un simptom al acestor boli, dar care aparţin unui efectiv în care a fost detectată bruceloza sau tuberculoza în timpul controalelor prevăzute în prezenta secţiune, dacă acesta a fost tratat pentru a se garanta inofensivitatea lui.

113. Se interzice utilizarea pentru consum uman a laptelui crud şi colostrului provenit de la animalele care nu îndeplinesc cerinţele prezentei secţiuni şi, în special, animalele care prezintă individual o reacţie pozitivă la testele profilactice pentru tuberculoză sau bruceloză.

114. Izolarea animalelor infectate sau suspecte trebuie să fie eficientă, pentru a se evita orice efect nefavorabil asupra laptelui şi a colostrului celorlalte animale.

Secţiunea 2

Cerinţe pentru spaţii şi echipamente

115. Echipamentele pentru muls şi spaţiile în care este depozitat, manipulat sau răcit laptele şi colostrul trebuie situate şi construite astfel încît să se limiteze riscul de contaminare a produselor respective.

116. Spaţiile pentru depozitarea laptelui şi colostrului trebuie protejate împotriva dăunătorilor, să aibă o separare adecvată de orice spaţii în care sînt ţinute animale şi, în caz de necesitate, să întrunească cerinţele prevăzute la secţiunea 3 a prezentului capitol şi să aibă echipament de refrigerare adecvat.

117. Suprafeţele echipamentelor destinate să intre în contact cu laptele şi colostrul (ustensile, containere, tancuri etc., destinate mulsului, colectării sau transportării) trebuie să fie uşor de curăţat, dezinfectat şi menţinute în stare bună. Aceasta implică utilizarea unor materiale netede, lavabile şi netoxice.

118. După utilizare astfel de suprafeţe trebuie curăţate şi, în caz de necesitate, dezinfectate. După fiecare transportare sau după fiecare serie de transportări, în cazul în care există o perioadă foarte mică între descărcare şi următoarea încărcare, dar în toate cazurile, cel puţin o dată pe zi, containerele şi tancurile utilizate pentru transportarea laptelui crud, trebuie curăţate şi dezinfectate în mod corespunzător, înainte de folosire.

Secţiunea 3

Igiena în timpul mulsului, colectării şi transportării.

Igiena personalului

119. Mulsul trebuie efectuat cu respectarea cerinţelor sanitare.

Persoanele care efectuează mulsul şi/sau manipularea laptelui crud şi al colostrului trebuie:

a) să poarte îmbrăcăminte specială curată;

b) să respecte un nivel înalt de igienă personală;

c) să utilizeze instalaţii adecvate disponibile la locul de lucru pentru spălarea mîinilor şi braţelor.

Colostrul se mulge separat şi nu se amestecă cu laptele crud.

120. Laptele şi colostrul trebuie supuşi controlului în scopul depistării unor anomalii organoleptice sau fizico-chimice.

121. Se interzice utilizarea pentru consum uman a laptelui şi colostrului care prezintă:

a) semne clinice ale unei afecţiuni a ugerului;

b) anumite riscuri cauzate de reziduurile de medicamente din lapte în urma nerespectării perioadei de aşteptare prescrise. Animalele supuse unui astfel de tratament trebuie identificate;

c) urme ale spray-urilor pentru mameloane sau ale dispozitivelor pentru imersia mamelonului neautorizate şi într-un mod care nu produce niveluri inacceptabile de reziduuri.

122. Imediat după muls laptele şi colostrul trebuie să fie păstrat într-un loc curat, proiectat şi echipat astfel încît să se evite contaminarea:

1) laptele trebuie răcit imediat la o temperatură:

a) nu mai mare de 8°C – în cazul colectării zilnice;

b) nu mai mare de 6°C – dacă laptele nu este colectat zilnic;

2) colostrul trebuie imediat adus şi depozitat separat la o temperatură nu mai mare de:

a) 8°C – dacă se colectează în fiecare zi;

b) 6°C – dacă colectarea nu se efectuează în fiecare zi.

123. În timpul transportării trebuie să fie menţinută temperatura astfel încît la sosirea la întreprinderea de destinaţie temperatura laptelui să nu depăşească 10°C.

124. Nu este necesar ca operatorii din businessul alimentar să respecte regimul de temperatură, dacă laptele nu întruneşte criteriile prevăzute la secţiunea 4 a prezentului capitol şi în cazul în care:

a) este prelucrat în decurs de două ore de la mulgere;

b) este necesară o temperatură mai ridicată din motive tehnologice legate de fabricarea anumitor produse lactate.

Secţiunea 4

Criteriile care se aplică laptelui crud şi colostrului

125. Controlul trebuie efectuat pe un număr reprezentativ de probe de lapte crud, colectat din exploataţiile de producere a laptelui şi prelevate prin probe aleatorii. Controalele pot fi efectuate de către sau în numele:

a) operatorului din businessul alimentar care produce laptele;

b) operatorilor din businessul alimentar care colectează sau procesează laptele;

c) unui grup de operatori din businessul alimentar;

d) în contextul unui program de control la nivel naţional sau raional.

126. Operatorii din businessul alimentar trebuie să pună în aplicare proceduri, pentru a se asigura că laptele crud întruneşte următoarele criterii:

1) pentru laptele crud de la vaci:

a) numărul total de germeni per ml (N.T.G.) la 30°C – < 100.000, determinat ca media geometrică variabilă pe o perioadă de două luni, cu cel puţin două probe pe lună;

b) numărul celulelor somatice per ml – < 400.000, determinat ca media geometrică variabilă pe o perioadă de 3 luni, cu cel puţin o probă pe lună, cu excepţia cazului în care autoritatea specifică o altă metodologie, pentru a se ţine cont de variaţiile sezoniere ale nivelurilor de producţie;

2) pentru laptele crud provenit de la alte specii:

N.T.G.per ml la 30°C – < 1.500.000, determinat ca media geometrică variabilă pe o perioadă de două luni, cu cel puţin două probe pe lună;

3) în cazul în care laptele crud provenit de la alte specii decît bovine, este destinat pentru fabricarea produselor obţinute din lapte crud printr-un proces care nu implică nici un tratament termic, operatorii din businessul alimentar trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că laptele crud utilizat întruneşte următoarele criterii: N.T.G. la 30°C (per ml) < 500.000, determinat ca media geometrică variabilă pe o perioadă de două luni, cu cel puţin două probe pe lună;

4) operatorii din businessul alimentar trebuie să pună în aplicare proceduri pentru evitarea introducerii pe piaţă a laptelui crud:

a) al cărui conţinut de reziduuri de antibiotice depăşeşte nivelul autorizat;

b) în care totalul combinat de reziduuri ale tuturor substanţelor antibiotice depăşeşte o limită maximă admisibilă.

127. În cazul în care laptele crud nu corespunde prevederilor prezentei secţiuni, operatorii din businessul alimentar trebuie să:

a) informeze Agenţia;

b) ia măsuri pentru remedierea situaţiei.

Secţiunea 5

Cerinţe referitoare la produsele lactate şi cele pe bază de colostru

128. Operatorii din businessul alimentar la livrarea laptelui şi colostrului în întreprinderea de procesare trebuie să asigure următoarele cerinţe de temperatură:

a) laptele trebuie răcit rapid la o temperatură nu mai mare de 6°C şi menţinut la această temperatură pînă la procesare;

b) colostrul trebuie răcit rapid la o temperatură nu mai mare de 6°C sau congelat şi este menţinut la această temperatură pînă la procesare.

129. Operatorii din businessul alimentar pot păstra laptele şi colostrul la o temperatură mai ridicată, în cazul în care:

a) procesarea începe imediat după muls sau în decurs de patru ore de la recepţia la întreprinderea de procesare;

b) Agenţia autorizează o temperatură mai ridicată din motive tehnologice referitoare la fabricarea anumitor produse lactate sau a celor pe bază de colostru.

130. În cazul în care laptele crud, colostrul, produsele lactate sau cele pe bază de colostru sînt supuse unui tratament termic trebuie respectate regulile generale de igienă ale produselor alimentare, în special utilizarea următoarelor procedee:

1) pasteurizarea se efectuează printr-un tratament:

a) la o temperatură nu mai scăzută de 72°C timp de 15 secunde;

b) la o temperatură nu mai scăzută de 63°C timp de 30 de minute;

c) orice altă îmbinare a duratei de timp şi temperaturii, pentru a se obţine un efect echivalent, astfel încît produsele să prezinte, după caz, imediat după un astfel de tratament, o reacţie negativă la testul de fosfatază;

2) tratamentul de ultrapasteurizare (UTH) se realizează printr-un tratament:

a) care implică un flux continuu de căldură la temperatură înaltă pentru un timp scurt ( nu mai puţin de 135°C în îmbinare cu o perioadă de menţinere potrivită ), astfel încît să nu se poată dezvolta microorganisme sau spori viabili în produsul tratat;

b) suficient pentru a garanta că produsele rămîn stabile din punct de vedere microbiologic pe o perioadă de 15 zile la o temperatură de 30°C în recipiente închise sau după punerea în aplicare a oricărei alte metode care demonstrează că s-a aplicat tratamentul termic corespunzător.

131. În cazul în care operatorii din businessul alimentar supun laptele crud şi colostrul unui tratament termic, trebuie:

a) să respecte procedurile elaborate în conformitate cu principiile HACCP;

b) să se conformeze oricăror cerinţe pe care Agenţia le-ar putea formula în această privinţă.

132. Operatorii din businessul alimentar care fabrică produse lactate trebuie să pună în aplicare procedurile bazate pe principiile HACCP prin care să se asigure că, imediat după tratarea termică şi dacă se depăşeşte termenul acceptabil:

a) laptele de vacă, utilizat pentru prepararea produselor lactate are conţinutul de germeni mai mic de 300.000 per ml la o temperatură de 30°C;

b) laptele de vacă tratat termic, utilizat pentru prepararea produselor lactate are conţinutul de germeni mai mic de 100.000 per ml la o temperatură de 30°C.

133. În cazul în care laptele crud nu corespunde prevederilor prezentei secţiuni, operatorii din businessul alimentar trebuie să:

a) informeze Agenţia;

b) ia măsuri pentru remedierea situaţiei.

Secţiunea 6

Ambalarea şi etichetarea. Marca de identificare

134. Sigilarea ambalajelor destinate consumatorului trebuie să se efectueze imediat după umplere, prin intermediul dispozitivelor de sigilare care previn contaminarea, la întreprinderea în care are loc ultimul tratament termic al produselor lactate lichide.

Sistemul de sigilare trebuie confecţionat astfel încît, după deschidere, să rămînă vizibil şi uşor de controlat, fapt ce confirmă că ambalajul a fost deschis.

[Pct.134 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

135. Pe etichetele produselor alimentare destinate pentru comerţul cu amănuntul trebuie să se indice în mod clar:

a) în cazul laptelui crud destinat consumului uman direct – cuvintele "lapte crud";

b) în cazul produselor obţinute din lapte crud, printr-un proces de fabricaţie care nu include nici un tratament termic, fizic sau chimic – cuvintele "produs cu lapte crud";

c) în cazul colostrului – cuvîntul "colostru";

d) în cazul produselor pe bază de colostru – cuvintele "pe bază de colostru".

136. Prin derogare de la cerinţele secţiunii 1 capitolul III al prezentelor Reguli:

a) pe ambalaj sau pe pachet în locul indicării numărului de autorizare al întreprinderii, marca de identificare poate conţine o trimitere la locul de origine, unde este înscris numărul de autorizare al întreprinderii;

b) în cazul sticlelor reutilizabile, marca de identificare poate să indice numai codul ţării expeditoare şi numărul de autorizare al întreprinderii.

Secţiunea 7

Determinarea numărului de germeni

şi a numărului de celule somatice

[Secţiunea 7 (pct.136¹-136²) introdusă prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

136¹. Operatorii din businessul alimentar aplică următoarele standarde ca metode de referinţă pentru determinarea numărului de germeni şi a numărului de celule somatice:

a) SM EN ISO 4833-1:2014 şi SM EN ISO 4833-2:2014 – pentru numărul de germeni la 30°C;

b) SM EN ISO13366-1:2014 – pentru numărul de celule somatice.

136². Se acceptă utilizarea altor metode de analiză:

1) pentru numărul de germeni la 30°C, atunci cînd metodele sînt validate în raport cu metoda de referinţă, în conformitate cu standardul SMV EN ISO 16140-1:2017 sau cu alte protocoale analoge recunoscute pe plan internaţional. Relaţia de conversie între o altă metodă şi metoda de referinţă definită la punctul 136¹ litera a) se stabileşte în conformitate cu standardul SM EN ISO 21187:2015;

2) pentru numărul de celule somatice, atunci cînd metodele sînt validate în raport cu metoda de referinţă definită la punctul 136¹ litera b) şi atunci cînd sînt aplicate în conformitate cu standardul SM SR EN ISO 13366-2 sau cu alte protocoale analoge recunoscute pe plan internaţional.

[Secţiunea 7 (pct.136¹-136²) introdusă prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Secţiunea 8

Determinarea activităţii fosfatazei alcaline

[Secţiunea 8 (pct.136³) introdusă prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

136³. Atunci cînd se determină activitatea fosfatazei alcaline, se aplică standardul SM EN ISO 11816-1:2014 ca metodă de referinţă.

1) Activitatea fosfatazei alcaline se exprimă în miliunităţi de activitate enzimatică pe litru (mU/l). O unitate de activitate a fosfatazei alcaline este cantitatea de enzimă a fosfatazei alcaline care catalizează transformarea unui micromol de substrat pe minut.

2) Se consideră că un test de activitate a fosfatazei alcaline dă un rezultat negativ în cazul în care activitatea măsurată în laptele de vacă nu depăşeşte 350 mU/l.

3) Se acceptă utilizarea altor metode de analiză atunci cînd metodele sînt validate în raport cu metoda de referinţă, în conformitate cu protocoalele recunoscute pe plan internaţional.

[Secţiunea 8 (pct.136³) introdusă prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Capitolul XI

OUĂ ŞI PRODUSE DIN OUĂ

Secţiunea 1

Ouă

137. În spaţiile producătorului şi pînă la vînzarea către consumator, ouăle trebuie să fie ţinute curate, uscate, fără miros străin, protejate eficient contra loviturilor şi ferite de expunere directă la soare.

138. Ouăle trebuie depozitate şi transportate, pînă la vînzarea către consumatorul final, la o temperatură, preferabil, constantă, corespunzătoare pentru asigurarea conservării optime a proprietăţilor igienice ale acestora.

Ouăle trebuie livrate către consumator în termen de cel mult 21 de zile de la ouat.

Secţiunea 2

Produse din ouă

139. Operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure că:

1) întreprinderile pentru fabricarea produselor din ouă sînt construite, proiectate şi echipate astfel încît să se efectueze în mod separat următoarele operaţiuni:

a) spălarea, uscarea şi dezinfectarea ouălor murdare, după caz;

b) spargerea ouălor, colectarea conţinutului acestora şi îndepărtarea părţilor de coajă şi membrane;

c) alte operaţiuni, decît cele prevăzute în prezentul punct;

2) materia primă utilizată la fabricarea produselor din ouă respectă următoarele cerinţe:

a) cojile ouălor utilizate pentru fabricarea produselor din ouă sînt complet dezvoltate şi nu prezintă crăpături;

b) ouăle crăpate se utilizează pentru fabricarea produselor din ouă, dacă întreprinderea de producţie sau centrul de ambalare le livrează direct întreprinderilor de procesare, unde acestea trebuie sparte cît mai curînd posibil;

c) ouăle lichide obţinute în conformitate cu cerinţele prezentei secţiuni într-o întreprindere autorizată în acest scop pot fi utilizate ca materie primă;

3) toate operaţiunile se efectuează astfel încît să se evite orice contaminare în timpul producţiei, manipulării şi depozitării produselor din ouă, în special, prin asigurarea următoarelor cerinţe:

a) ouăle pot fi sparte numai dacă sînt curate şi uscate;

b) ouăle sînt sparte astfel încît să se reducă la minimum contaminarea, în special prin asigurarea unei separări adecvate de alte operaţiuni;

4) ouăle crăpate sînt procesate cît mai curînd posibil;

5) ouăle, altele decît cele de găină, de curcă sau de bibilică, sînt manipulate şi procesate separat; tot echipamentul este curăţat şi dezinfectat înainte să fie reluată procesarea ouălor de găină, curcă şi bibilică;

6) conţinutul ouălor nu este obţinut prin centrifugarea ori zdrobirea ouălor, centrifugarea nu este utilizată nici pentru obţinerea resturilor de albuş de ou din cojile goale pentru consum uman;

7) după spargere, oul lichid este supus integral procesării cît mai curînd posibil, pentru a se elimina riscurile microbiologice sau reducerea acestora la un nivel acceptabil;

8) lotul care a fost prelucrat insuficient este supus imediat unei noi procesări în aceeaşi întreprindere, dacă aceasta îl face propriu pentru consum uman;

9) lotul impropriu pentru consum uman este denaturat astfel încît să se asigure că nu este utilizat pentru consum uman;

10) nu este necesară procesarea pentru albuşul de ou destinat fabricării de albumină deshidratată sau cristalizată, care ulterior este supusă unui tratament termic;

11) dacă procesarea nu este efectuată imediat după spargere, ouăle lichide sînt depozitate, fie congelate, fie la o temperatură nu mai mare de 4°C, pentru o perioadă ce nu depăşeşte 48 de ore, cu excepţia produselor din care urmează să se extragă zaharurile;

12) produsele, care nu au fost stabilizate astfel încît să fie păstrate la temperatura camerei, sînt răcite la o temperatură nu mai mare de 4°C sau, în caz de necesitate, congelate imediat după procesare.

140. Specificaţii analitice:

a) concentraţia de acid 3 hidroxibutiric nu trebuie să depăşească 10 mg/kg în substanţa uscată a produsului din ouă nemodificat;

b) conţinutul de acid lactic în materia primă utilizată pentru fabricarea produselor din ouă nu trebuie să depăşească 1 g/kg de substanţă uscată. Pentru produsele fermentate această valoare trebuie să fie determinată înaintea procesului de fermentaţie;

c) cantitatea de resturi de coji de ouă, membrane de ouă şi orice alte părţi care ar putea fi în produsul din ouă procesat nu trebuie să depăşească 100 mg/kg din produsul din ouă.

141. Etichetarea şi marca de identificare:

1) loturile de produse din ouă care nu sînt destinate vînzării cu amănuntul, ci utilizării ca ingrediente la fabricarea unui alt produs li se aplică:

a) cerinţele generale pentru marca de identificare prevăzute la secţiunea 1 capitolul III al prezentelor Reguli;

b) o etichetă ce indică temperatura la care produsele din ouă trebuie să fie păstrate şi perioada în care poate fi asigurată conservarea;

2) în cazul ouălor lichide, eticheta prevăzută la subpct.1) al prezentului punct trebuie să includă formularea "produse din ouă nepasteurizate – pentru a fi tratate la locul de destinaţie", precum şi data şi ora spargerii.

Capitolul XII

PULPE DE BROAŞTE ŞI MELCI DE MARE

142. Operatorii din businessul alimentar care procesează pulpe de broaşte sau melci de mare pentru consum uman trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:

a) broaştele şi melcii de mare trebuie sacrificaţi într-o întreprindere construită, proiectată şi echipată în acest scop;

b) întreprinderea în care sînt procesate pulpele de broaşte trebuie să aibă o încăpere rezervată pentru depozitarea şi spălarea broaştelor vii şi pentru sacrificarea şi sîngerarea acestora. Această încăpere trebuie separată fizic de încăperea de procesare;

c) broaştele şi melcii de mare care au murit altfel decît prin sacrificare în întreprindere nu trebuie utilizaţi pentru consum uman;

d) broaştele şi melcii de mare trebuie supuşi unei examinări organoleptice efectuate prin prelevare de probe. Dacă în urma examinării se constată faptul că broaştele şi melcii de mare pot prezenta un pericol, aceştia nu trebuie utilizaţi pentru consum uman;

e) imediat după procesare pulpele de broască trebuie spălate complet cu un jet de apă potabilă şi răcite imediat la o temperatură apropiată de cea de topire a gheţii, congelate sau procesate;

f) după sacrificare hepato-pancreasul melcilor de mare trebuie îndepărtat şi nu trebuie utilizat pentru consum uman.

Capitolul XIII

GRĂSIMI DE ORIGINE ANIMALĂ PROCESATE ŞI JUMĂRI

Secţiunea 1

Cerinţe aplicabile pentru întreprinderile care

colectează sau procesează materie primă

143. Operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure că întreprinderile care colectează sau procesează materie primă pentru obţinerea de grăsimi de origine animală procesate şi jumări respectă următoarele cerinţe:

1) centrele destinate colectării de materie primă şi transportării ulterioare către întreprinderile de procesare trebuie dotate cu instalaţii pentru depozitarea materiei prime la o temperatură nu mai mare de 7°C;

2) fiecare întreprindere de procesare trebuie să aibă:

a) instalaţii pentru refrigerare;

b) un spaţiu pentru expediere, cu excepţia cazului în care întreprinderea expediază grăsime animală procesată numai în containere;

c) dacă este necesar, echipament potrivit pentru procesarea produselor din grăsimi animale procesate amestecate cu alte produse şi/sau condimente;

3) instalaţii de refrigerare nu sînt necesare, dacă protocoalele pentru furnizarea de materie primă asigură că aceasta nu a fost depozitată sau transportată fără refrigerare activă, dacă va fi procesată în decurs de 12 ore în ziua în care a fost obţinută.

Secţiunea 2

Cerinţe de igienă pentru prepararea grăsimii

de origine animală procesate şi a jumărilor

144. Operatorii din businessul alimentar care procesează grăsimi de origine animală procesate şi jumări trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:

1) materia primă:

a) să provină de la animale sacrificate într-un abator şi care au fost considerate proprii pentru consum uman ca urmare a inspecţiei antemortem şi post-mortem;

b) să fie constituită din ţesuturi adipoase sau oase cu un conţinut cît mai mic de sînge şi impurităţi;

c) să provină din întreprinderi înregistrate sau autorizate;

d) să fie transportată şi depozitată pînă la procesare în condiţii sanitare şi la o temperatură internă nu mai mare de 7°C. Materia primă poate fi depozitată şi transportată fără refrigerare activă, dacă va fi procesată în decurs de 12 ore în ziua în care a fost obţinută;

2) în timpul procesării se interzice utilizarea solvenţilor;

3) grăsimile animale procesate şi preparate conform prevederilor prezentului punct pot fi rafinate în aceeaşi întreprindere sau în altă întreprindere în scopul îmbunătăţirii calităţilor fizico-chimice ale acestora, în cazul în care grăsimile destinate rafinării întrunesc standardele prevăzute în anexa nr.1 la prezentele Reguli;

4) grăsimile animale topite, în funcţie de tipul acestora, trebuie să respecte standardele prevăzute în anexa nr.1 la prezentele Reguli;

5) jumările destinate consumului uman trebuie:

a) procesate la o temperatură de cel mult 70°C – la o temperatură de cel mult 7°C, pentru o perioadă ce nu depăşeşte 24 de ore, sau la o temperatură de cel mult minus 18°C;

b) procesate la o temperatură mai mare de 70°C şi care au un procent de umiditate mai mare sau egal cu 10% – la o temperatură nu mai mare de 7°C, pentru o perioadă ce nu depăşeşte 48 de ore sau în orice îmbinare de timp şi temperatură care să ofere o garanţie echivalentă, la o temperatură nu mai mare de minus 18°C;

c) procesate la o temperatură mai mare de 70°C şi care au un procent de umiditate sub 10% – în condiţii de temperatură nestabilite.

Capitolul XIV

STOMACURI, VEZICI URINARE ŞI INTESTINE TRATATE

145. Intestinele, vezicile urinare şi stomacurile de animale pot fi introduse pe piaţă numai dacă:

a) provin de la animale sacrificate într-un abator şi care s-au dovedit a fi proprii pentru consum uman, ca urmare a inspecţiei antemortem şi post-mortem;

b)  sînt sărate, tratate termic sau uscate; şi

c) după sărare, tratare termică sau uscare sînt luate măsuri eficiente pentru a se preveni recontaminarea.

146. Stomacurile, vezicile urinare şi intestinele tratate, care nu pot fi ţinute la o temperatură ambientală, trebuie depozitate pînă la livrare în stare refrigerată, utilizîndu-se instalaţii destinate pentru acest scop. În special, produsele care nu sînt sărate sau uscate trebuie ţinute la o temperatură de cel mult 3°C.

Capitolul XV

GELATINĂ

Secţiunea 1

Cerinţe pentru materia primă

147. Pentru producerea gelatinei pot fi folosite următoarele materii prime, destinate utilizării în alimentaţie:

a) oase;

b) piei prelucrate şi neprelucrate de la animale rumegătoare de fermă;

c) piei de porc;

d) piei de pasăre;

e) tendoane şi sinovii;

f) piei prelucrate şi neprelucrate de vînat sălbatic;

g) piei şi oase de peşte.

148. Se interzice utilizarea pieilor prelucrate şi neprelucrate care au fost supuse oricărui proces de tăbăcire finalizat sau nefinalizat.

149. Materia primă de la animalele de fermă trebuie să provină de la animale sacrificate într-un abator şi ale căror carcase s-au dovedit a fi proprii pentru consum uman, ca urmare a inspecţiei antemortem şi post-mortem, sau în cazul pieilor prelucrate şi neprelucrate provenite de la vînat sălbatic – proprii pentru consum uman.

150. Este necesar ca materiile prime care nu au fost supuse nici unui tratament în vederea conservării, cu excepţia refrigerării, congelării sau congelării rapide, să provină din unităţi autorizate. Pot fi utilizate următoarele materii prime tratate:

1) oasele care provin din unităţi aflate sub controlul Agenţiei şi care au fost supuse unuia dintre tratamentele următoare:

a) zdrobire în bucăţi de aproximativ 15 mm şi degresare cu apă fierbinte la o temperatură de minimum 70 °C timp de cel puţin 30 de minute, de minimum 80 °C timp de cel puţin 15 minute sau de minimum 90 °C timp de cel puţin 10 minute şi apoi separare, spălare şi uscare ulterior timp de cel puţin 20 de minute într-un curent de aer fierbinte cu o temperatură iniţială de minimum 350 °C sau timp de 15 minute într-un curent de aer fierbinte cu o temperatură iniţială de peste 700 °C;

b) uscare la soare timp de minimum 42 de zile la o temperatură medie de cel puţin 20 °C;

c) tratament cu acid, astfel încît pH-ul nucleului să fie menţinut la o valoare mai mică de 6 timp de cel puţin o oră înainte de uscare;

2) pieile de rumegătoare de crescătorie, pieile de porc, pieile de păsări de curte şi pieile de vînat sălbatic care provin din unităţi aflate sub controlul Agenţiei şi care au fost supuse unuia dintre tratamentele următoare:

a) tratament cu alcaline pentru a atinge un pH al nucleului cu o valoare mai mare de 12, urmată de o sărare timp de cel puţin şapte zile;

b) uscare timp de cel puţin 42 de zile la o temperatură de cel puţin 20 °C;

c) tratament cu acid, astfel încît pH-ul nucleului să fie menţinut la o valoare mai mică de 5 timp de cel puţin o oră;

d) tratament alcalin menţinînd un pH cu o valoare mai mare de 12 timp de cel puţin 8 ore;

3) oasele, pieile de rumegătoare de crescătorie, pieile de porc, pieile de păsări de curte, pieile de peşte şi pieile de vînat sălbatic care au fost supuse oricărui alt tratament decît cele precizate la subpunctul 1) sau subpunctul 2) şi care provin din unităţi autorizate.

În scopurile de la subpunctul 2) literele a) şi b), durata tratamentelor poate include şi timpul de transport.

Materiile prime tratate menţionate la subpunctele 1) şi 2) trebuie să fie obţinute:

a) de la rumegătoare domestice şi de crescătorie, porcine şi păsări de curte care au fost sacrificate într-un abator şi ale căror carcase au fost considerate adecvate pentru consumul uman în urma inspecţiilor ante- şi post-mortem; sau

b) de la vînat sălbatic ucis, ale cărui carcase au fost considerate adecvate pentru consumul uman în urma inspecţiei post-mortem.

[Pct.150 în redacţia Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

151. Centrele de colectare şi tăbăcăriile pot să furnizeze materie primă pentru producerea gelatinei destinate consumului uman, dacă Agenţia autorizează aceste operaţiuni, cu condiţia că:

a) dispun de încăperi de depozitare cu pardoseli solide şi pereţi netezi, care sînt uşor de curăţat şi de dezinfectat, iar în caz de necesitate, utilate cu instalaţii pentru refrigerare;

b) încăperile de depozitare sînt păstrate în stare bună de curăţenie şi întreţinere, astfel încît acestea să nu constituie o sursă de contaminare pentru materia primă;

c) materia primă, care nu este în conformitate cu prezenta secţiune, este depozitată şi/sau procesată în aceste spaţii separată de materia primă conformă, pe toată durata recepţiei, depozitării, procesării şi expedierii.

Secţiunea 2

Transportarea şi depozitarea materiei prime

152. În locul mărcii de identificare materia primă trebuie să fie însoţită pe durata transportării şi în timpul livrării unui centru de colectare, unei tăbăcării sau unei întreprinderi de prelucrare a gelatinei, de un document în care se indică întreprinderea de origine şi informaţiile prevăzute în anexa nr.3 la prezentele Reguli.

153. În timpul transportării şi depozitării materia primă trebuie să fie răcită sau congelată, cu excepţia cazului în care sînt procesate în decurs de 24 de ore de la livrare. Pot fi transportate şi depozitate la o temperatură ambientală oasele degresate şi uscate sau oseina, pieile sărate, uscate şi tratate cu apă de var, precum şi pieile tratate cu acizi ori baze.

Secţiunea 3

Cerinţe pentru fabricarea gelatinei

154. Procesul de producţie a gelatinei trebuie să asigure că:

1) toată materia osoasă de la rumegătoare, provenită de la animale fătate, crescute sau sacrificate în ţări ori în regiuni clasificate ca avînd o incidenţă redusă de encefalopatie spongiformă bovină, este supusă unui proces de zdrobire fină şi degresare cu apă fierbinte, apoi de tratare cu acid clorhidric diluat (în concentraţie minimă de 4% şi pH<1,5), pentru o perioadă de cel puţin două zile. Acest tratament este urmat, fie de:

a) un tratament alcalin cu soluţie saturată de hidroxid de calciu (pH>12,5), pentru o perioadă de cel puţin 20 de zile, cu o etapă de sterilizare la 138-140°C timp de 4 secunde;

b) un tratament cu acid (pH<3,5) timp de minimum 10 ore, cu un tratament termic de minimum 138°C timp de cel puţin 4 secunde;

c) un proces de încălzire şi presare pentru cel puţin 20 de minute cu abur saturat la 133°C, la o presiune de cel puţin 3 bari;

d) sau de un proces echivalent autorizat;

2) altă materie primă este supusă unui tratament cu acizi sau baze, urmat de una sau mai multe clătiri. PH-ul trebuie să fie ulterior ajustat. Gelatina trebuie să fie extrasă prin încălzire, o dată sau de mai multe ori consecutiv, urmată de purificare prin intermediul filtrării şi sterilizării.

155. Operatorii din businessul alimentar pot fabrica şi depozita în aceeaşi întreprindere atît gelatină destinată consumului uman, cît şi gelatină nedestinată consumului uman, cu condiţia ca materia primă şi procesul de fabricare să fie în conformitate cu cerinţele aplicabile gelatinei destinate consumului uman.

156. Gelatina trebuie să corespundă limitelor de reziduuri prevăzute în anexa nr.2 la prezentele Reguli.

157. Pachetele şi ambalajele care conţin gelatină trebuie să conţină formularea "Gelatină proprie consumului uman", precum şi să indice termenul de valabilitate.

Capitolul XVI

COLAGEN

Secţiunea 1

Cerinţe pentru materia primă

158. Pentru producerea colagenului destinat utilizării în produse pot fi folosite următoarele materii prime:

a) piei prelucrate şi neprelucrate de la animale rumegătoare de fermă;

b) piei şi oase de porc;

c) piei şi oase de pasăre;

d) tendoane;

e) piei prelucrate şi neprelucrate de vînat sălbatic;

f) piei şi oase de peşte.

159. Este interzisă utilizarea pieilor prelucrate şi neprelucrate, dacă acestea au fost supuse oricărui proces de tăbăcire, indiferent dacă acest proces a fost finalizat sau nu.

160. Materia primă de la animalele de fermă trebuie să provină de la animale sacrificate într-un abator şi ale căror carcase sînt proprii pentru consum uman, ca urmare a inspecţiei antemortem şi post-mortem sau, în cazul pieilor prelucrate şi neprelucrate de vînat sălbatic – de la vînat sălbatic propriu pentru consumul uman.

161. Materia primă trebuie să provină din întreprinderile înregistrate. Materia primă tratată se utilizează pentru producerea colagenului în conformitate cu cerinţele indicate la punctul 150.

[Pct.161 completat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

162. Centrele de colectare şi tăbăcăriile pot să furnizeze materie primă pentru producerea de colagen destinat consumului uman, dacă Agenţia autorizează aceste operaţiuni, cu condiţia că:

a) dispun de încăperi de depozitare cu pardoseli solide şi pereţi netezi care sînt uşor de curăţat şi de dezinfectat şi, după caz, prevăzute cu instalaţii pentru refrigerare;

b) încăperile de depozitare sînt păstrate în stare bună de întreţinere şi igienă, astfel încît să nu constituie o sursă de contaminare pentru materia primă;

c) materia primă, care nu este în conformitate cu prezenta secţiune, este depozitată şi/sau procesată în aceste spaţii, fiind separată, pe toată perioada recepţiei, depozitării, procesării şi expedierii, de materia primă, care este în conformitate cu prezenta secţiune.

Secţiunea 2

Transportarea şi depozitarea materiei prime

163. În locul mărcii de identificare materia primă trebuie să fie însoţită pe durata transportării şi în timpul livrării unui centru de colectare, unei tăbăcării sau unei întreprinderi de procesare a colagenului de un document care indică întreprinderea de origine şi conţine informaţiile prevăzute în anexa nr.3 la prezentele Reguli.

164. În timpul transportării şi depozitării materia primă trebuie răcită sau congelată, cu excepţia cazului în care va fi procesată în decurs de 24 de ore de la livrare. Pot fi transportate şi depozitate la o temperatură ambientală oasele degresate şi uscate sau oseina, pieile sărate, uscate şi tratate cu apă de var, precum şi pieile tratate cu acizi ori baze.

Secţiunea 3

Cerinţe pentru fabricarea colagenului

165. Colagenul trebuie:

a) produs printr-un proces care asigură că materia primă este supusă unui tratament ce include spălarea, ajustarea pH-ului, utilizîndu-se acizi sau baze, urmat de una ori mai multe clătiri, filtrare şi extragere sau de un proces echivalent autorizat. Extragerea poate să nu fie efectuată în cazul în care se produce colagen cu masă moleculară mică din materia primă provenită de la animale nerumegătoare;

b) supus unui proces de uscare.

166. Operatorii din businessul alimentar pot produce şi depozita în aceeaşi întreprindere atît colagen destinat consumului uman, cît şi colagen care nu este destinat consumului uman, cu condiţia ca materia primă şi procesul de producţie să fie în conformitate cu cerinţele aplicabile colagenului destinat consumului uman.

Secţiunea 4

Cerinţe pentru produsele finite. Etichetarea

167. Operatorii din businessul alimentar trebuie să se asigure că sînt respectate limitele reziduurilor pentru colagen prevăzute în anexa nr.2 la prezentele Reguli.

168. Ambalajele şi pachetele care conţin colagen trebuie să conţină formularea "Colagen propriu consumului uman", precum şi data preparării.

Capitolul XVII

CERINŢE SUPLIMENTARE

169. La înaintarea propunerilor de modificare a capitolelor III-XVI ale prezentelor Reguli, se va ţine cont:

1) de regulile de transportare a cărnii calde;

2) de conţinutul de Ca în CSM, care trebuie să fie mai mic sau egal cu 0,1% de produs proaspăt şi se determină printr-o metodă standardizată la nivel internaţional;

3) de alte tratamente ce pot fi aplicate moluştelor bivalve vii şi care nu au fost supuse unui tratament de purificare sau de reimersie;

4) de metodele de testare recunoscute pentru depistarea biotoxinelor marine;

5) de standardele suplimentare de sănătate pentru moluştele bivalve vii, în cooperare cu laboratoarele comunitare de referinţă, incluzînd:

a) valorile-limită şi metodele de analiză pentru alte biotoxine marine;

b) procedurile de testare virusologică şi standardele virusologice;

c) planurile de prelevare de probe, metodele şi toleranţele analitice ce trebuie să fie aplicate, pentru a se verifica conformitatea cu standardele de sănătate;

6) de standardele sau controalele de sănătate, în cazul în care există date ştiinţifice care demonstrează că acestea sînt necesare pentru a proteja sănătatea omului;

7) de criteriile pentru determinarea prezenţei paraziţilor, cînd datele epidemiologice indică faptul că un fond piscicol nu prezintă un risc pentru sănătate cu referire la prezenţa de paraziţi şi, în consecinţă, pentru determinarea momentului cînd autoritatea competentă poate autoriza operatorii din businessul alimentar să nu congeleze produsele pescăreşti, în conformitate cu capitolul IX al prezentelor Reguli;

8) de criteriile de prospeţime şi limitele cu referire la histamină şi azotul total uşor hidrolizabil, pentru produsele pescăreşti;

9) de utilizarea, fabricarea anumitor produse lactate, de laptele crud care nu întruneşte criteriile prevăzute la capitolul X al prezentelor Reguli, cu referire la numărul total de germeni şi numărul de celule somatice;

10) de valoarea maximă permisă pentru cantitatea totală de reziduuri de substanţe antibiotice în laptele crud;

11) de procesele echivalente pentru producerea de gelatină sau colagen.

[Pct.169 modificat prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Capitolul XVIII

Cerinţe faţă de produse înalt rafinate de origine animală

[Cap.XVIII (pct.170-171) introdus prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

170. Operatorii din businessul alimentar care fabrică următoarele produse înalt rafinate de origine animală: sulfat de condroitină, acid hialuronic, produse pe bază de cartilagii hidrolizate, chitosan, glucozamină, cheag, ihtiocol, aminoacizi autorizaţi ca aditivi alimentari, trebuie să se asigure că tratamentul materiilor prime utilizate elimină toate riscurile pentru sănătatea publică şi animală.

171. Materiile prime utilizate pentru fabricarea produselor înalt rafinate menţionate la punctul 170 trebuie să fie obţinute:

a) de la animale, inclusiv pene ale acestora, care au fost sacrificate într-un abator şi ale căror carcase au fost considerate adecvate pentru consumul uman în urma inspecţiilor ante- şi post-mortem;

b) de la produse pescăreşti care respectă cerinţele capitolul IX.

Părul uman nu poate fi utilizat ca sursă pentru fabricarea aminoacizilor.

[Cap.XVIII (pct.170-171) introdus prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

"Anexa nr.4

la Regulile specifice de igienă a

produselor alimentare de origine animală

Metoda de determinare a concentraţiei

de ABVT în peşti şi produse pescăreşti

1. Metoda de referinţă pentru determinarea valorii-limită de ABVT constă în a distila un extras deproteinizat prin acid percloric.

2. Distilarea menţionată la punctul 1 se realizează cu ajutorul dispozitivului prezentat în figura de mai jos.

3. Metodele utilizate pentru controlul valorii-limită de ABVT sînt:

1) microdifuziunea (Conway şi Byrne – 1933);

2) distilarea directă (Antonacopoulos – 1968);

3) distilarea unui extras deproteinizat prin acid tricloracetic (Comitetul Codex Alimentarius pentru peşti şi produse pescăreşti – 1968).

4. Eşantionul include 100 de grame de carne, prelevate din cel puţin trei locuri diferite şi amestecate prin mărunţire.

În caz de suspiciune sau litigiu privind rezultatele analizei efectuate prin una dintre metodele de rutină, pentru verificarea acestor rezultate se utilizează numai metoda de referinţă.

5. Categoriile de specii pentru care se stabileşte o valoare-limită de ABVT sînt următoarele:

1) Sebastes spp., Helicolenus dactylopterus, Sebastichthys capensis;

2) specii aparţinînd familiei Pleuronectidae (cu excepţia halibutului: Hippoglossus spp.);

3) Salmo salar, specii aparţinînd familiei Merlucciidae, specii aparţinînd familiei Gadidae.

6. Prezenta metodă se aplică pentru concentraţii cuprinse între 5 mg/100 g şi cel puţin 100 mg/100 g.

7. Prin "concentraţie de ABVT" se înţelege conţinutul de azot al bazelor azotate volatile, exprimat în mg/100 g.

8. Bazele azotate volatile sînt extrase dintr-un eşantion cu ajutorul unei soluţii acide perclorice la 0,6 mol/l. După alcalinizare, extrasul este supus unei distilări cu vapori şi constituenţii bazici volatili sînt absorbiţi de către un receptor acid. Concentraţia de ABVT se determină prin titrarea bazelor absorbite.

9. Se utilizează produse chimice care au calitatea de reactivi. Apa utilizată trebuie să fie distilată sau demineralizată şi de puritate cel puţin echivalentă. Prin "soluţie" se înţelege o soluţie apoasă care corespunde următoarelor caracteristici:

1) soluţie de acid percloric = 6 g/100 ml;

2) soluţie de hidroxid de potasiu = 20 g/100 ml;

3) soluţie standard de acid clorhidric la 0,05 mol/l (0,05 N).

10. Titrarea se efectuează cu un aparat de distilare automat, folosind o soluţie standard de acid clorhidric la 0,01 mol/l (0,01 N);

1) soluţie de acid boric = 3 g/100 ml;

2) agent antispumant pe bază de silicon;

3) soluţie de fenoftaleină = 1 g/100 ml de etanol la 95 %;

4) indicator (Tashiro Mixed Indicator): se dizolvă 2 g roşu de metil şi 1 g de albastru de metil în 1 000 ml de etanol la 95 %.

11. Instrumentele şi accesoriile folosite sînt:

1) maşină de tranşat carne cu care se obţine un fileu de peşte suficient de omogen;

2) mixer de mare viteză, a cărui viteză de rotaţie este cuprinsă între 8 000 şi 45 000 turaţii/minut;

3) filtru îndoit de 150 mm diametru, cu filtrare rapidă;

4) biuretă de 5 ml, gradată la sutime de mililitru;

5) dispozitiv de distilare cu vapori, care trebuie să fie dotat cu un sistem ce permite să se regleze debitul vaporilor şi să se producă un volum constant de vapori într-o anumită perioadă. Acesta trebuie conceput astfel încît, în timpul adăugării substanţelor alcalinizante, bazele libere care rezultă să nu poată ieşi.

12. În timpul manipulării acidului percloric, este necesar să se ia precauţiile şi măsurile preventive care se impun. Eşantioanele se pregătesc în cel mai scurt timp după sosirea lor, în conformitate cu următoarele proceduri:

1) se mărunţeşte cu grijă eşantionul de analiză într-o maşină de tranşat, în conformitate cu specificaţiile de la punctul 11 subpunctul 1). Se prelevă 10 g ± 0,1 g din eşantionul mărunţit şi se plasează într-un recipient adaptat. Această prelevare se amestecă cu 90,0 ml dintr-o soluţie de acid percloric, în conformitate cu specificaţiile de la punctul 9 subpunctul 1), omogenizat timp de două minute cu ajutorul unui mixer, în conformitate cu specificaţiile de la punctul 11 subpunctul 2), apoi se filtrează.

Extrasul astfel obţinut poate fi conservat timp de cel puţin şapte zile la o temperatură cuprinsă între aproximativ + 2 şi + 6 °C;

2) pentru distilarea cu vapori de apă se pun 50,0 ml din extrasul obţinut în conformitate cu punctul 12 subpunctul 1) într-un aparat de distilare cu vapori (punctul 11 subpunctul 5)). Pentru o verificare ulterioară a alcalinizării extrasului, se adaugă mai multe picături de fenoftaleină (punctul 10 subpunctul 3)). După adăugarea cîtorva picături de agent antispumant pe bază de silicon, se adaugă la extras 6,5 ml de soluţie de sodă caustică (punctul 9 subpunctul 2)) şi se începe imediat distilarea cu vapori.

Se reglează dispozitivul de distilare astfel încît să se obţină aproximativ 100 ml de distilat în 10 minute. Se scufundă tubul de scurgere al distilatului într-un rezervor care conţine 100 ml dintr-o soluţie de acid boric (punctul 10 subpunctul 1)), la care s-au adăugat 3-5 picături de indicator (punctul 10 subpunctul 4)). Se opreşte distilarea după exact 10 minute. Se îndepărtează tubul de scurgere al rezervorului şi se clăteşte cu apă. Bazele volatile conţinute în soluţia rezervorului sînt determinate prin titrare cu o soluţie standard de acid clorhidric (punctul 9 subpunctul 3)).

pH-ul punctului-limită ar trebui să fie 5,0 ± 0,1.

13. Analizele trebuie efectuate de două ori. Metoda aplicată este corectă în cazul în care diferenţa dintre cele două analize nu depăşeşte 2 mg/100 g.

14. Se efectuează un test-martor în conformitate cu punctul 12 subpunctul 2). În locul extrasului, se utilizează 50,0 ml de soluţie de acid percloric (punctul 9 subpunctul 1)).

15. Se calculează concentraţia de ABVT prin titrarea soluţiei din rezervor cu acid clorhidric (punctul 9 subpunctul 3)), aplicînd următoarea ecuaţie:

unde:

V₁ = volum de acid clorhidric la 0,01 mol/l în ml pentru eşantion;

V₀ = volum de acid clorhidric la 0,01 mol/l în ml pentru martor;

M = masa eşantionului în g.

16. Analizele trebuie efectuate de două ori. Metoda aplicată este corectă în cazul în care diferenţa dintre cele două analize nu depăşeşte 2 mg/100 g.

17. Se verifică echipamentul distilînd soluţii de NH₄Cl echivalent la 50 mg de ABVT/100 g.

18. Deviaţie tip de reproductibilitate S_r = 1,20 mg/100 g. Deviaţie tip de comparabilitate S_R = 2,50 mg/100 g.

Figură. Dispozitiv de distilare cu vapori ABVT

[Anexa nr.4 introdusă prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]

Anexa nr.5

la Regulile specifice de igienă a

produselor alimentare de origine animală

Metodele recunoscute de detectare a biotoxinelor marine

1. Metoda de detectare a toxinelor paralizante (PSP)

În cazul în care se recurge la metode biologice, se utilizează animale cel mai puţin sensibile şi metode care cauzează cele mai puţine suferinţe.

Conţinutul de toxine paralizante (paralytic shellfish poison – PSP) al părţilor comestibile ale moluştelor (corp întreg sau orice parte care poate fi consumată separat) se determină în conformitate cu metoda de analiză biologică sau cu orice altă metodă recunoscută la nivel internaţional. În cazul contestării rezultatelor, metoda de referinţă este metoda biologică.

2. Metoda de detectare a toxinelor amneziante (ASP)

Conţinutul total de toxine amneziante (amnesic shellfish poison – ASP) al părţilor comestibile ale moluştelor (corp întreg sau orice parte care poate fi consumată separat) se determină prin cromatografie lichidă de înaltă performanţă (HPLC) sau prin orice altă metodă recunoscută la nivel internaţional. În cazul contestării rezultatelor, metoda de referinţă este metoda HPLC.

3. Metode chimice de detectare a toxinelor lipofile

1) Metoda LR-UE LC-MS/MS este metoda de referinţă pentru detectarea toxinelor marine. Această metodă determină următoarele substanţe:

a) toxine din grupa acidului ocadaic: OA, DTX1, DTX2, DTX3, inclusiv esterii lor;

b) grupa pectenotoxine: PTX1 şi PTX2;

c) grupa iesotoxine: YTX, 45 OH YTX, homo YTX şi 45 OH homo YTX;

d) grupa azaspiracidelor: AZA1, AZA2 şi AZA3.

2) Echivalenţa toxică totală este calculată prin intermediul factorilor de echivalenţă toxică (toxicity equivalent factors – TEF) recomandaţi de EFSA.

3) În cazul în care sînt descoperiţi noi analogi importanţi pentru sănătatea publică, aceştia trebuie să fie incluşi în analiză. Echivalenţa toxică totală este calculată prin intermediul factorilor de echivalenţă toxică (TEF) recomandaţi de EFSA.

4) Cromatografia lichidă (LC), spectrometria de masă (MS), cromatografia lichidă de înaltă performanţă (HPLC) cu detectare adecvată, imunodozările şi testele funcţionale, precum testul de inhibare a fosfatazei pot fi utilizate în locul metodei LR-UE LC-MS/MS sau pot să o completeze, cu condiţia ca:

a) singure sau combinate, acestea să permită detectarea cel puţin a analogilor menţionaţi în subpunctul 1) din prezentul punct; dacă este necesar, se definesc criterii mai adecvate;

b) să îndeplinească criteriile de performanţă a metodei stabilite de LR- UE;

c) aplicarea acestora să asigure un grad echivalent de protecţie a sănătăţii publice.

4. Metode biologice de detectare a toxinelor lipofile

1) Poate fi utilizată o singură dozare biologică pe şoarece cu extracţie cu acetonă pentru a detecta acidul ocadaic, dinofisistoxinele, azaspiracidele, pectenotoxinele şi iesotoxinele. Acest test poate fi completat, după caz, prin operaţiuni de separare lichid/lichid cu acetat de etil/apă sau diclorometan/apă pentru a elimina interfeţele potenţiale.

2) Pentru fiecare test se utilizează trei şoareci. Moartea a doi şoareci din trei în cele douăzeci şi patru de ore care urmează inoculării unui extract echivalent cu 5 g de hepatopancreas sau 25 g de corp întreg trebuie considerată drept indiciu al prezenţei, în proporţii superioare limitelor stabilite, a toxinelor lipofile.

3) Dozarea biologică pe şoarece cu extracţie cu acetonă urmată de o separare lichid/lichid cu eter dietilic poate fi utilizată pentru a detecta acidul ocadaic, dinofisistoxinele, pectenotoxinele şi azaspiracidele, dar nu poate fi utilizată pentru a detecta iesotoxinele, deoarece acestea pot fi eliminate în cursul fazei de separare. Trebuie utilizaţi trei şoareci pentru fiecare test. Moartea a doi şoareci din trei în cele douăzeci şi patru de ore care urmează inoculării unui extract echivalent cu 5 g de hepatopancreas sau 25 g de corp întreg trebuie considerată drept indiciu al prezenţei acidului ocadaic, dinofisistoxinelor, pectenotoxinelor şi azaspiracidelor în proporţii superioare limitelor stabilite pentru acidul ocadaic, dinofizistoxine şi pectenotoxine luate împreună, 160 micrograme de echivalent acid ocadaic la kilogram; şi pentru azaspiracide, 160 micrograme de echivalent azaspiracide la kilogram.

4) O dozare biologică pe şobolan poate fi utilizată pentru a detecta acidul ocadaic, dinofisistoxinele, pectenotoxinele şi azaspiracidele. Se utilizează trei şobolani pentru fiecare test. O reacţie diareică la unul dintre cei trei şobolani este considerată drept indiciu al prezenţei acidului ocadaic, dinofisistoxinelor şi azaspiracidelor în proporţii superioare limitelor stabilite.

5) Dozarea biologică pe şoarece este utilizată doar în cursul monitorizării periodice a zonelor de producţie şi a zonelor de relocare în vederea detectării unor toxine marine noi sau necunoscute pe baza programelor de control naţionale elaborate de statele-membre.

[Anexa nr.5 introdusă prin Hot.Guv. nr.1014 din 23.11.2017, în vigoare 01.12.2017]