1014/23.11.2017 Hotărîre cu privire la modificarea şi completarea Hotărîrii Guvernului nr.435 din 28 mai 2010

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu  privire la  modificarea  şi  completarea

Hotărîrii Guvernului nr.435 din 28 mai 2010

nr. 1014  din  23.11.2017

 (în vigoare 01.12.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 421-427 art. 1136 din 01.12.2017

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Hotărîrea Guvernului nr.435 din 28 mai 2010 “Privind aprobarea Regulilor specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.85-86, art.499), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

a) la punctul 3 din hotărîre, cuvintele “Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare” se substituie cu cuvintele “Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor”;

b) în Reguli:

1) în tot textul, cuvintele “agenţi economici”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele “operatori din businessul alimentar”, la forma gramaticală corespunzătoare, cuvintele “plasarea pe piaţă”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele “introducerea pe piaţă”, la forma gramaticală corespunzătoare, iar cuvintele “de pescuit” şi “din pescuit” se substituie cu cuvîntul “pescăreşti”;

2) clauza de armonizare va avea următorul cuprins:

“Prezentele Reguli specifice de igienă a produselor de origine animală (în continuare – Reguli) transpun Regulamentul (CE) nr.853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 139 din 30 aprilie 2004, anexele II-IV şi VI din Regulamentul (CE) nr.2074/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 de stabilire a măsurilor de aplicare privind anumite produse reglementate de Regulamentul (CE) nr.853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului şi organizarea unor controale oficiale prevăzute de Regulamentele (CE) nr.854/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului şi (CE) nr.882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, de derogare de la Regulamentul (CE) nr.852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr.853/2004 şi (CE) nr.854/2004 (Text cu relevanţă pentru SEE), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 338 din 22 decembrie 2005”;

3) la punctul 1, textul “cu activitate în domeniul alimentar (în continuare – agenţi economici)” se exclude;

4) la punctul 5:

noţiunile “carne”, “carcasă” şi “carne separată mecanic” vor avea următorul cuprins:

“carne – părţi comestibile din ungulate domestice, păsări de curte, lagomorfe, vînat sălbatic, vînat de crescătorie, vînat mic sălbatic, vînat mare sălbatic, inclusiv sîngele”;

“carcasă – corp al animalului rezultat după prelucrarea de abator în urma jupuirii, eviscerării, îndepărtării organelor şi a anumitor extremităţi corporale în funcţie de specie”;

“carne separată mecanic (CSM) – produs obţinut prin îndepărtarea cărnii de pe oasele acoperite de carne după dezosare sau de pe carcasele de păsări, prin mijloace mecanice care determină distrugerea sau modificarea structurii fibroase a muşchilor”;

la noţiunea “melci de mare”, cuvintele “de mare” se exclud;

se completează în final cu următoarele noţiuni:

“marcă de identificare – ştampilă aplicată de operatorul din businessul alimentar, care atestă că produsele au fost obţinute în unităţi autorizate sanitar-veterinar în conformitate cu prevederile Legii nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;

parazit vizibil – orice parazit sau grup de paraziţi avînd o dimensiune, o culoare sau o textură care permite să se identifice în mod clar parazitul în ţesutul peştelui;

control vizual – examen nedistructiv al peştilor sau al produselor pescăreşti, exercitat cu sau fără un mijloc optic de mărire şi în bune condiţii de iluminare pentru ochiul uman, inclusiv prin examinare la lumină, după caz;

examinare la lumină – (în cazul peştilor plaţi sau al fileurilor de peşte) observarea din sens opus luminii a peştelui iluminat de o sursă luminoasă într-o cameră întunecoasă pentru detectarea paraziţilor”;

5) la capitolul II, secţiunile 1 şi 3 se abrogă;

6) la punctul 14, textul “pct. 4-10” se substituie cu textul “pct. 4, 8, 9”;

7) la punctul 15, litera d) va avea următorul cuprins:

“d) operatorii din businessul alimentar trebuie să dispună de sisteme implementate, cu proceduri care să permită identificarea operatorilor din businessul alimentar care le-au furnizat şi cărora le-au livrat produse de origine animală”;

8) la punctul 17, litera b) va avea următorul cuprins:

“b) atunci cînd ambalajul conţine carne tranşată sau organe comestibile – pe o etichetă fixată sau imprimată pe ambalaj, astfel încît să fie distrusă la deschidere. Această măsură nu este necesară în cazul în care, la deschidere, ambalajul este distrus. Atunci cînd împachetarea oferă aceeaşi protecţie ca şi ambalajul, marca poate fi aplicată pe materialul de împachetat.”;

9) la punctul 19 litera f), cuvintele “se află” se substituie cu cuvîntul “este”;

10) punctul 23:

la litera a), cifra “25” se substituie cu cifra “22”;

la litera b), cifra “27” se substituie cu cifra “22”;

11) la capitolul IV, titlul secţiunii 2 se completează în final cu textul “în care se sacrifică ungulate domestice”;

12) la punctul 28 litera a), cuvintele “adecvate şi” se exclud;

13) punctul 31:

subpunctul 3) se completează cu litera c) cu următorul cuprins:

“c) vînatului sălbatic”;

subpunctul 9) va avea următorul cuprins:

“9) în cazul în care porcinele nu sînt jupuite, trebuie să li se îndepărteze imediat firele de păr, pentru a reduce la minimum riscul contaminării cărnii cu apa folosită pentru opărire. Pentru această operaţiune pot fi utilizaţi numai aditivi autorizaţi conform anexei nr.1 la Regulamentul sanitar privind aditivii alimentari, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.229 din 29 martie 2013. Porcinele trebuie apoi să fie clătite cu apă potabilă din abundenţă”;

la subpunctul 14), cuvîntul “degajaţi” se substituie cu cuvîntul “detaşaţi”;

la subpunctul 18):

litera c) se completează cu următorul text: “Picioarele care sînt în mod vizibil curate pot fi transportate şi jupuite sau opărite şi depilate într-o unitate autorizată conform Legii 221-XVI din 19 noiembrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, care manipulează ulterior picioarele în vederea prelucrării în alimente”;

se completează cu litera d) cu următorul cuprins:

“d) stomacurile de rumegătoare tinere destinate producţiei de cheag se golesc”;

14) la punctul 39 litera a), cuvîntul “inutile” se exclude;

15) la capitolul V, titlul secţiunii 2 se completează în final cu textul “unde se sacrifică păsări de curte sau animale lagomorfe”;

16) la punctul 43, alineatul unu va avea următorul cuprins:

“Operatorii din businessul alimentar, deţinători ai unităţilor de sacrificare în care sînt sacrificate păsări sau animale lagomorfe, trebuie să respecte următoarele cerinţe:”;

17) la punctul 45 litera c), textul “ceea ce ar permite efectuarea unei inspecţii veterinare antemortem asupra grupului” se substituie cu textul “care permit efectuarea inspecţiei veterinare antemortem a lotului”;

18) punctul 48:

la litera b), cuvintele “unor inspecţii” se substituie cu cuvîntul “inspecţiei”;

la litera d), cuvintele “unei inspecţii” se substituie cu cuvîntul “inspecţiei”, iar cuvintele “asupra grupului” se substituie cu cuvintele “a lotului”;

19) capitolul VI se completează cu secţiunile 3 şi 4 cu următorul cuprins:

“Secţiunea 3

Manipularea vînatului sălbatic mare

54¹. Persoana instruită trebuie:

a) să îndepărteze, cît mai repede posibil după uciderea vînatului sălbatic mare, stomacurile şi intestinele, care, dacă este necesar, trebuie să fie sîngerate;

b) să examineze corpul şi viscerele pentru a identifica orice caracteristică care să indice un risc privind sănătatea animalului şi să informeze medicul veterinar despre caracteristicile şi comportamentul anormal înainte de ucidere sau suspiciunea unei contaminări a mediului înconjurător.

54². Carnea vînatului sălbatic mare este introdusă pe piaţă numai în cazul în care corpul este transportat pînă la o unitate de manipulare a vînatului după examinarea prevăzută la pct.54¹. Este necesar ca viscerele să însoţească animalul şi ca acestea să poată fi identificate ca aparţinînd animalului dat.

54³. În cazul în care, după efectuarea examinării prevăzute la pct.54¹, nu este identificată nici o caracteristică sau un comportament anormal înainte de ucidere şi nu există suspiciunea unei contaminări a mediului înconjurător, persoana instruită ataşează corpului animalului o declaraţie numerotată care atestă acest fapt, cu indicarea datei, orei şi locului uciderii. În acest caz, capul şi viscerele nu trebuie să însoţească corpul animalului, cu excepţia speciilor care pot fi purtătoare de trichinoză (porcine, solipede şi altele), al căror cap (cu excepţia colţilor) şi diafragma trebuie să însoţească corpul animalului.

54⁴. În cazurile nedescrise la pct.54³, capul (cu excepţia colţilor şi coarnelor) şi toate viscerele (cu excepţia stomacului şi intestinelor) trebuie să însoţească corpul animalului. Persoana instruită care a efectuat examinarea informează Agenţia cu privire la caracteristicile şi comportamentul anormal sau suspiciunea de contaminare a mediului înconjurător care au împiedicat-o să întocmească o declaraţie în conformitate cu pct.54³.

54⁵. În cazul în care nu este disponibilă nici o persoană instruită pentru efectuarea examinării prevăzute la pct.54¹, capul (cu excepţia colţilor şi coarnelor) şi toate viscerele (cu excepţia stomacului şi intestinelor) trebuie să însoţească corpul animalului.

54⁶. Refrigerarea trebuie să înceapă într-un interval scurt de timp după uciderea animalului şi carnea să aibă în întregime o temperatură care să nu fie mai mare de 7 °C. În cazul în care condiţiile de climă o permit, nu este necesară o refrigerare activă.

54⁷. Este necesar ca vînatul sălbatic mare livrat unei unităţi de manipulare a vînatului să fie supus inspecţiei medicului veterinar.

54⁸. Vînatul sălbatic mare poate fi jupuit şi introdus pe piaţă numai dacă:

a) înainte de jupuire, este depozitat şi manipulat separat de celelalte produse alimentare şi nu este congelat;

b) după jupuire, face obiectul unui control sanitar-veterinar final.

Secţiunea 4

Instruirea vînătorilor în domeniul sănătăţii şi igienei

54⁹. Persoanele care vînează vînat sălbatic în vederea introducerii pe piaţă pentru consumul uman trebuie să posede cunoştinţe privind patologia vînatului sălbatic, precum şi manipularea vînatului sălbatic şi a cărnii de vînat sălbatic pentru a proceda la o examinare iniţială la faţa locului.

54¹⁰. Este necesar ca cel puţin unul dintre membrii unei echipe de vînători să dispună de cunoştinţele prevăzute la pct.54⁹.

54¹¹. Persoana instruită poate fi pădurarul, în cazul în care face parte din echipa de vînătoare sau în cazul în care se află în apropierea locului unde are loc vînătoarea. În acest caz, vînătorul trebuie să prezinte vînatul sălbatic pădurarului şi să-l informeze cu privire la orice comportament anormal pe care l-a constatat înainte de uciderea acestuia.

54¹². Instruirea vînătorilor trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a) anatomia, fiziologia şi comportamentul normal al vînatului sălbatic;

b) comportamentul anormal şi alterarea patologică a vînatului sălbatic în urma unor boli, a unei contaminări a mediului înconjurător sau a oricărui alt factor care ar putea afecta sănătatea umană după consum;

c) regulile de igienă şi tehnicile corespunzătoare de manipulare, transport şi eviscerare a vînatului sălbatic după ucidere;

d) legislaţia şi actele administrative în domeniul sănătăţii animale şi publice şi condiţiile de igienă care reglementează introducerea pe piaţă a vînatului sălbatic.”;

20) în denumirea secţiunii 1 din capitolul VII, cuvîntul “pentru” se substituie cu cuvintele “faţă de”;

21) punctul 55, la litera a) textul va avea următorul cuprins: “sînt construite astfel încît să se evite contaminarea cărnii şi a produselor, prin desfăşurarea continuă a operaţiunilor sau prin asigurarea prelucrării în mod separat a loturilor de producţie diferite”;

22) la punctul 57 subpunctul 1), cuvintele “utilizate cu carnea utilizată” se exclud;

23) punctul 60:

la litera a), cuvintele “genitale ale” se substituie cu cuvintele “aparatului genital al”;

la litera g), cuvîntul “inclusiv” se exclude, iar cuvîntul “genitale” se substituie cu cuvintele “aparatului genital”;

24) se completează cu punctul 60¹ cu următorul cuprins:

“60¹. Carnea de pasăre tratată pentru favorizarea retenţiei de apă nu poate fi introdusă pe piaţă de către operatorii din businessul alimentar ca fiind carne proaspătă. Această carne este introdusă ca preparat de carne sau se utilizează la fabricarea produselor prelucrate.”;

25) punctul 62 se completează cu subpunctul 4) cu următorul cuprins:

“4) metodele recunoscute de detectare a biotoxinelor marine indicate în anexa nr.5”;

26) la punctul 85 litera d), după cuvîntul “ficatul” se introduce textul “ , lapţii”;

27) la punctul 88, alineatul unu va avea următorul cuprins:

“Pieţele de licitaţie şi de vînzare angro în care se comercializează produse pescăreşti trebuie:”;

28) la punctul 95:

subpunctul 1) se completează cu textul “ , sau minus 35^o C, pentru cel puţin 15 ore”;

subpunctul 2) se completează cu literele c) şi d) cu următorul cuprins:

“c) produsul sau materia primă au fost supuse sau sînt destinate a fi supuse, înaintea consumului, unui tratament termic care distruge parazitul viabil. În cazul altor paraziţi decît trematodele, produsul este încălzit la o temperatură internă de 60 °C sau mai mult, timp de cel puţin un minut;

d) au fost conservate ca produse pescăreşti congelate pentru o perioadă de timp suficient de îndelungată pentru a distruge paraziţii viabili”;

29) la punctul 96, cuvîntul “anumite” se exclude;

30) la punctul 97 litera a), după cuvintele “fierberea trebuie” se introduc cuvintele “să fie”;

31) punctul 99 se completează cu litera d) cu următorul cuprins:

“d) folosirea uleiului de peşte pentru consum uman este interzisă dacă produsele pescăreşti utilizate la producere conţin mai mult de 60 mg de azot/100 g”;

32) punctul 102:

litera a) va avea următorul cuprins:

“a) să se asigure că produsele pescăreşti introduse pe piaţă pentru consumul uman sînt în conformitate cu criteriile microbiologice prevăzute în anexa nr.1 la Regulile privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.221 din 16 martie 2009”;

litera d) va avea următorul cuprins:

“d) să se asigure că produsele pescăreşti sînt supuse, în procesul procesării, fasonării, tranşării, porţionării şi plasării pe piaţă, unui examen vizual al cavităţii abdominale, ficatului, icrelor şi lapţilor în scopul detectării paraziţilor vizibili”;

33) punctul 103 se completează cu litera f) cu următorul cuprins:

“f) neprocesate, atunci cînd la evaluarea organoleptică sînt suspiciuni asupra prospeţimii acestora şi valorile-limită pentru azotul bazic volatil total (ABVT) sînt depăşite. Metoda de determinare a concentraţiei de ABVT în peşti şi produse pescăreşti este indicată în anexa nr.4”;

34) la punctul 107 litera c), cuvîntul “fiind” se substituie cu cuvintele “atunci cînd este”, iar cuvîntul “este” se substituie cu cuvintele “să fie”;

35) la punctul 109 subpunctul 4), cuvîntul “puse” se substituie cu cuvîntul “introduse”;

36) în denumirea secţiunii 1 din capitolul X, după cuvîntul “sănătate” se introduce cuvîntul “animală”;

37) punctul 134, la propoziţia a doua textul “dovada deschiderii să fie evidentă şi uşor de verificat” se substituie cu textul “să rămînă vizibil şi uşor de controlat, fapt ce confirmă că ambalajul a fost deschis”;

38) capitolul X se completează cu secţiunile 7 şi 8 cu următorul cuprins:

“Secţiunea 7

Determinarea numărului de germeni

şi a numărului de celule somatice

136¹. Operatorii din businessul alimentar aplică următoarele standarde ca metode de referinţă pentru determinarea numărului de germeni şi a numărului de celule somatice:

a) SM EN ISO 4833-1:2014 şi SM EN ISO 4833-2:2014 – pentru numărul de germeni la 30°C;

b) SM EN ISO13366-1:2014 – pentru numărul de celule somatice.

136². Se acceptă utilizarea altor metode de analiză:

1) pentru numărul de germeni la 30°C, atunci cînd metodele sînt validate în raport cu metoda de referinţă, în conformitate cu standardul SMV EN ISO 16140-1:2017 sau cu alte protocoale analoge recunoscute pe plan internaţional. Relaţia de conversie între o altă metodă şi metoda de referinţă definită la punctul 136¹ litera a) se stabileşte în conformitate cu standardul SM EN ISO 21187:2015;

2) pentru numărul de celule somatice, atunci cînd metodele sînt validate în raport cu metoda de referinţă definită la punctul 136¹ litera b) şi atunci cînd sînt aplicate în conformitate cu standardul SM SR EN ISO 13366-2 sau cu alte protocoale analoge recunoscute pe plan internaţional.

Secţiunea 8

Determinarea activităţii fosfatazei alcaline

136³. Atunci cînd se determină activitatea fosfatazei alcaline, se aplică standardul SM EN ISO 11816-1:2014 ca metodă de referinţă.

1) Activitatea fosfatazei alcaline se exprimă în miliunităţi de activitate enzimatică pe litru (mU/l). O unitate de activitate a fosfatazei alcaline este cantitatea de enzimă a fosfatazei alcaline care catalizează transformarea unui micromol de substrat pe minut.

2) Se consideră că un test de activitate a fosfatazei alcaline dă un rezultat negativ în cazul în care activitatea măsurată în laptele de vacă nu depăşeşte 350 mU/l.

3) Se acceptă utilizarea altor metode de analiză atunci cînd metodele sînt validate în raport cu metoda de referinţă, în conformitate cu protocoalele recunoscute pe plan internaţional.”;

39) punctul 150 va avea următorul cuprins:

“150. Este necesar ca materiile prime care nu au fost supuse nici unui tratament în vederea conservării, cu excepţia refrigerării, congelării sau congelării rapide, să provină din unităţi autorizate. Pot fi utilizate următoarele materii prime tratate:

1) oasele care provin din unităţi aflate sub controlul Agenţiei şi care au fost supuse unuia dintre tratamentele următoare:

a) zdrobire în bucăţi de aproximativ 15 mm şi degresare cu apă fierbinte la o temperatură de minimum 70 °C timp de cel puţin 30 de minute, de minimum 80 °C timp de cel puţin 15 minute sau de minimum 90 °C timp de cel puţin 10 minute şi apoi separare, spălare şi uscare ulterior timp de cel puţin 20 de minute într-un curent de aer fierbinte cu o temperatură iniţială de minimum 350 °C sau timp de 15 minute într-un curent de aer fierbinte cu o temperatură iniţială de peste 700 °C;

b) uscare la soare timp de minimum 42 de zile la o temperatură medie de cel puţin 20 °C;

c) tratament cu acid, astfel încît pH-ul nucleului să fie menţinut la o valoare mai mică de 6 timp de cel puţin o oră înainte de uscare;

2) pieile de rumegătoare de crescătorie, pieile de porc, pieile de păsări de curte şi pieile de vînat sălbatic care provin din unităţi aflate sub controlul Agenţiei şi care au fost supuse unuia dintre tratamentele următoare:

a) tratament cu alcaline pentru a atinge un pH al nucleului cu o valoare mai mare de 12, urmată de o sărare timp de cel puţin şapte zile;

b) uscare timp de cel puţin 42 de zile la o temperatură de cel puţin 20 °C;

c) tratament cu acid, astfel încît pH-ul nucleului să fie menţinut la o valoare mai mică de 5 timp de cel puţin o oră;

d) tratament alcalin menţinînd un pH cu o valoare mai mare de 12 timp de cel puţin 8 ore;

3) oasele, pieile de rumegătoare de crescătorie, pieile de porc, pieile de păsări de curte, pieile de peşte şi pieile de vînat sălbatic care au fost supuse oricărui alt tratament decît cele precizate la subpunctul 1) sau subpunctul 2) şi care provin din unităţi autorizate.

În scopurile de la subpunctul 2) literele a) şi b), durata tratamentelor poate include şi timpul de transport.

Materiile prime tratate menţionate la subpunctele 1) şi 2) trebuie să fie obţinute:

a) de la rumegătoare domestice şi de crescătorie, porcine şi păsări de curte care au fost sacrificate într-un abator şi ale căror carcase au fost considerate adecvate pentru consumul uman în urma inspecţiilor ante- şi post-mortem; sau

b) de la vînat sălbatic ucis, ale cărui carcase au fost considerate adecvate pentru consumul uman în urma inspecţiei post-mortem.”;

40) punctul 161 se completează în final cu următorul text: “Materia primă tratată se utilizează pentru producerea colagenului în conformitate cu cerinţele indicate la punctul 150.”;

41) la punctul 169, subpunctul 2) va avea următorul cuprins:

“2) de conţinutul de Ca în CSM, care trebuie să fie mai mic sau egal cu 0,1% de produs proaspăt şi se determină printr-o metodă standardizată la nivel internaţional”;

42) se completează cu capitolul XVIII cu următorul cuprins:

“Capitolul XVIII

Cerinţe faţă de produse înalt rafinate de origine animală

170. Operatorii din businessul alimentar care fabrică următoarele produse înalt rafinate de origine animală: sulfat de condroitină, acid hialuronic, produse pe bază de cartilagii hidrolizate, chitosan, glucozamină, cheag, ihtiocol, aminoacizi autorizaţi ca aditivi alimentari, trebuie să se asigure că tratamentul materiilor prime utilizate elimină toate riscurile pentru sănătatea publică şi animală.

171. Materiile prime utilizate pentru fabricarea produselor înalt rafinate menţionate la punctul 170 trebuie să fie obţinute:

a) de la animale, inclusiv pene ale acestora, care au fost sacrificate într-un abator şi ale căror carcase au fost considerate adecvate pentru consumul uman în urma inspecţiilor ante- şi post-mortem;

b) de la produse pescăreşti care respectă cerinţele capitolul IX.

Părul uman nu poate fi utilizat ca sursă pentru fabricarea aminoacizilor.”;

c) Regulile se completează cu anexele nr.4 şi nr.5 cu următorul cuprins:

“Anexa nr.4

la Regulile specifice de igienă a

produselor alimentare de origine animală

Metoda de determinare a concentraţiei

de ABVT în peşti şi produse pescăreşti

1. Metoda de referinţă pentru determinarea valorii-limită de ABVT constă în a distila un extras deproteinizat prin acid percloric.

2. Distilarea menţionată la punctul 1 se realizează cu ajutorul dispozitivului prezentat în figura de mai jos.

3. Metodele utilizate pentru controlul valorii-limită de ABVT sînt:

1) microdifuziunea (Conway şi Byrne – 1933);

2) distilarea directă (Antonacopoulos – 1968);

3) distilarea unui extras deproteinizat prin acid tricloracetic (Comitetul Codex Alimentarius pentru peşti şi produse pescăreşti – 1968).

4. Eşantionul include 100 de grame de carne, prelevate din cel puţin trei locuri diferite şi amestecate prin mărunţire.

În caz de suspiciune sau litigiu privind rezultatele analizei efectuate prin una dintre metodele de rutină, pentru verificarea acestor rezultate se utilizează numai metoda de referinţă.

5. Categoriile de specii pentru care se stabileşte o valoare-limită de ABVT sînt următoarele:

1) Sebastes spp., Helicolenus dactylopterus, Sebastichthys capensis;

2) specii aparţinînd familiei Pleuronectidae (cu excepţia halibutului: Hippoglossus spp.);

3) Salmo salar, specii aparţinînd familiei Merlucciidae, specii aparţinînd familiei Gadidae.

6. Prezenta metodă se aplică pentru concentraţii cuprinse între 5 mg/100 g şi cel puţin 100 mg/100 g.

7. Prin “concentraţie de ABVT” se înţelege conţinutul de azot al bazelor azotate volatile, exprimat în mg/100 g.

8. Bazele azotate volatile sînt extrase dintr-un eşantion cu ajutorul unei soluţii acide perclorice la 0,6 mol/l. După alcalinizare, extrasul este supus unei distilări cu vapori şi constituenţii bazici volatili sînt absorbiţi de către un receptor acid. Concentraţia de ABVT se determină prin titrarea bazelor absorbite.

9. Se utilizează produse chimice care au calitatea de reactivi. Apa utilizată trebuie să fie distilată sau demineralizată şi de puritate cel puţin echivalentă. Prin “soluţie” se înţelege o soluţie apoasă care corespunde următoarelor caracteristici:

1) soluţie de acid percloric = 6 g/100 ml;

2) soluţie de hidroxid de potasiu = 20 g/100 ml;

3) soluţie standard de acid clorhidric la 0,05 mol/l (0,05 N).

10. Titrarea se efectuează cu un aparat de distilare automat, folosind o soluţie standard de acid clorhidric la 0,01 mol/l (0,01 N);

1) soluţie de acid boric = 3 g/100 ml;

2) agent antispumant pe bază de silicon;

3) soluţie de fenoftaleină = 1 g/100 ml de etanol la 95 %;

4) indicator (Tashiro Mixed Indicator): se dizolvă 2 g roşu de metil şi 1 g de albastru de metil în 1 000 ml de etanol la 95 %.

11. Instrumentele şi accesoriile folosite sînt:

1) maşină de tranşat carne cu care se obţine un fileu de peşte suficient de omogen;

2) mixer de mare viteză, a cărui viteză de rotaţie este cuprinsă între 8 000 şi 45 000 turaţii/minut;

3) filtru îndoit de 150 mm diametru, cu filtrare rapidă;

4) biuretă de 5 ml, gradată la sutime de mililitru;

5) dispozitiv de distilare cu vapori, care trebuie să fie dotat cu un sistem ce permite să se regleze debitul vaporilor şi să se producă un volum constant de vapori într-o anumită perioadă. Acesta trebuie conceput astfel încît, în timpul adăugării substanţelor alcalinizante, bazele libere care rezultă să nu poată ieşi.

12. În timpul manipulării acidului percloric, este necesar să se ia precauţiile şi măsurile preventive care se impun. Eşantioanele se pregătesc în cel mai scurt timp după sosirea lor, în conformitate cu următoarele proceduri:

1) se mărunţeşte cu grijă eşantionul de analiză într-o maşină de tranşat, în conformitate cu specificaţiile de la punctul 11 subpunctul 1). Se prelevă 10 g ± 0,1 g din eşantionul mărunţit şi se plasează într-un recipient adaptat. Această prelevare se amestecă cu 90,0 ml dintr-o soluţie de acid percloric, în conformitate cu specificaţiile de la punctul 9 subpunctul 1), omogenizat timp de două minute cu ajutorul unui mixer, în conformitate cu specificaţiile de la punctul 11 subpunctul 2), apoi se filtrează.

Extrasul astfel obţinut poate fi conservat timp de cel puţin şapte zile la o temperatură cuprinsă între aproximativ + 2 şi + 6 °C;

2) pentru distilarea cu vapori de apă se pun 50,0 ml din extrasul obţinut în conformitate cu punctul 12 subpunctul 1) într-un aparat de distilare cu vapori (punctul 11 subpunctul 5)). Pentru o verificare ulterioară a alcalinizării extrasului, se adaugă mai multe picături de fenoftaleină (punctul 10 subpunctul 3)). După adăugarea cîtorva picături de agent antispumant pe bază de silicon, se adaugă la extras 6,5 ml de soluţie de sodă caustică (punctul 9 subpunctul 2)) şi se începe imediat distilarea cu vapori.

Se reglează dispozitivul de distilare astfel încît să se obţină aproximativ 100 ml de distilat în 10 minute. Se scufundă tubul de scurgere al distilatului într-un rezervor care conţine 100 ml dintr-o soluţie de acid boric (punctul 10 subpunctul 1)), la care s-au adăugat 3-5 picături de indicator (punctul 10 subpunctul 4)). Se opreşte distilarea după exact 10 minute. Se îndepărtează tubul de scurgere al rezervorului şi se clăteşte cu apă. Bazele volatile conţinute în soluţia rezervorului sînt determinate prin titrare cu o soluţie standard de acid clorhidric (punctul 9 subpunctul 3)).

pH-ul punctului-limită ar trebui să fie 5,0 ± 0,1.

13. Analizele trebuie efectuate de două ori. Metoda aplicată este corectă în cazul în care diferenţa dintre cele două analize nu depăşeşte 2 mg/100 g.

14. Se efectuează un test-martor în conformitate cu punctul 12 subpunctul 2). În locul extrasului, se utilizează 50,0 ml de soluţie de acid percloric (punctul 9 subpunctul 1)).

15. Se calculează concentraţia de ABVT prin titrarea soluţiei din rezervor cu acid clorhidric (punctul 9 subpunctul 3)), aplicînd următoarea ecuaţie:

unde:

V₁ = volum de acid clorhidric la 0,01 mol/l în ml pentru eşantion;

V₀ = volum de acid clorhidric la 0,01 mol/l în ml pentru martor;

M = masa eşantionului în g.

16. Analizele trebuie efectuate de două ori. Metoda aplicată este corectă în cazul în care diferenţa dintre cele două analize nu depăşeşte 2 mg/100 g.

17. Se verifică echipamentul distilînd soluţii de NH₄Cl echivalent la 50 mg de ABVT/100 g.

18. Deviaţie tip de reproductibilitate S_r = 1,20 mg/100 g. Deviaţie tip de comparabilitate S_R = 2,50 mg/100 g.

Figură. Dispozitiv de distilare cu vapori ABVT

Anexa nr.5

la Regulile specifice de igienă a

produselor alimentare de origine animală

Metodele recunoscute de detectare a biotoxinelor marine

1. Metoda de detectare a toxinelor paralizante (PSP)

În cazul în care se recurge la metode biologice, se utilizează animale cel mai puţin sensibile şi metode care cauzează cele mai puţine suferinţe.

Conţinutul de toxine paralizante (paralytic shellfish poison – PSP) al părţilor comestibile ale moluştelor (corp întreg sau orice parte care poate fi consumată separat) se determină în conformitate cu metoda de analiză biologică sau cu orice altă metodă recunoscută la nivel internaţional. În cazul contestării rezultatelor, metoda de referinţă este metoda biologică.

2. Metoda de detectare a toxinelor amneziante (ASP)

Conţinutul total de toxine amneziante (amnesic shellfish poison – ASP) al părţilor comestibile ale moluştelor (corp întreg sau orice parte care poate fi consumată separat) se determină prin cromatografie lichidă de înaltă performanţă (HPLC) sau prin orice altă metodă recunoscută la nivel internaţional. În cazul contestării rezultatelor, metoda de referinţă este metoda HPLC.

3. Metode chimice de detectare a toxinelor lipofile

1) Metoda LR-UE LC-MS/MS este metoda de referinţă pentru detectarea toxinelor marine. Această metodă determină următoarele substanţe:

a) toxine din grupa acidului ocadaic: OA, DTX1, DTX2, DTX3, inclusiv esterii lor;

b) grupa pectenotoxine: PTX1 şi PTX2;

c) grupa iesotoxine: YTX, 45 OH YTX, homo YTX şi 45 OH homo YTX;

d) grupa azaspiracidelor: AZA1, AZA2 şi AZA3.

2) Echivalenţa toxică totală este calculată prin intermediul factorilor de echivalenţă toxică (toxicity equivalent factors – TEF) recomandaţi de EFSA.

3) În cazul în care sînt descoperiţi noi analogi importanţi pentru sănătatea publică, aceştia trebuie să fie incluşi în analiză. Echivalenţa toxică totală este calculată prin intermediul factorilor de echivalenţă toxică (TEF) recomandaţi de EFSA.

4) Cromatografia lichidă (LC), spectrometria de masă (MS), cromatografia lichidă de înaltă performanţă (HPLC) cu detectare adecvată, imunodozările şi testele funcţionale, precum testul de inhibare a fosfatazei pot fi utilizate în locul metodei LR-UE LC-MS/MS sau pot să o completeze, cu condiţia ca:

a) singure sau combinate, acestea să permită detectarea cel puţin a analogilor menţionaţi în subpunctul 1) din prezentul punct; dacă este necesar, se definesc criterii mai adecvate;

b) să îndeplinească criteriile de performanţă a metodei stabilite de LR- UE;

c) aplicarea acestora să asigure un grad echivalent de protecţie a sănătăţii publice.

4. Metode biologice de detectare a toxinelor lipofile

1) Poate fi utilizată o singură dozare biologică pe şoarece cu extracţie cu acetonă pentru a detecta acidul ocadaic, dinofisistoxinele, azaspiracidele, pectenotoxinele şi iesotoxinele. Acest test poate fi completat, după caz, prin operaţiuni de separare lichid/lichid cu acetat de etil/apă sau diclorometan/apă pentru a elimina interfeţele potenţiale.

2) Pentru fiecare test se utilizează trei şoareci. Moartea a doi şoareci din trei în cele douăzeci şi patru de ore care urmează inoculării unui extract echivalent cu 5 g de hepatopancreas sau 25 g de corp întreg trebuie considerată drept indiciu al prezenţei, în proporţii superioare limitelor stabilite, a toxinelor lipofile.

3) Dozarea biologică pe şoarece cu extracţie cu acetonă urmată de o separare lichid/lichid cu eter dietilic poate fi utilizată pentru a detecta acidul ocadaic, dinofisistoxinele, pectenotoxinele şi azaspiracidele, dar nu poate fi utilizată pentru a detecta iesotoxinele, deoarece acestea pot fi eliminate în cursul fazei de separare. Trebuie utilizaţi trei şoareci pentru fiecare test. Moartea a doi şoareci din trei în cele douăzeci şi patru de ore care urmează inoculării unui extract echivalent cu 5 g de hepatopancreas sau 25 g de corp întreg trebuie considerată drept indiciu al prezenţei acidului ocadaic, dinofisistoxinelor, pectenotoxinelor şi azaspiracidelor în proporţii superioare limitelor stabilite pentru acidul ocadaic, dinofizistoxine şi pectenotoxine luate împreună, 160 micrograme de echivalent acid ocadaic la kilogram; şi pentru azaspiracide, 160 micrograme de echivalent azaspiracide la kilogram.

4) O dozare biologică pe şobolan poate fi utilizată pentru a detecta acidul ocadaic, dinofisistoxinele, pectenotoxinele şi azaspiracidele. Se utilizează trei şobolani pentru fiecare test. O reacţie diareică la unul dintre cei trei şobolani este considerată drept indiciu al prezenţei acidului ocadaic, dinofisistoxinelor şi azaspiracidelor în proporţii superioare limitelor stabilite.

5) Dozarea biologică pe şoarece este utilizată doar în cursul monitorizării periodice a zonelor de producţie şi a zonelor de relocare în vederea detectării unor toxine marine noi sau necunoscute pe baza programelor de control naţionale elaborate de statele-membre.”