Hotărâre nr. 437 din 12.08.2026

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului naţional de dezvoltare

a sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie

pentru anii 2026-2030

nr. 437  din  12.08.2026

 (în vigoare 20.09.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 382-385 art. 452 din 20.08.2026

* * *

În temeiul art.5 lit.a) şi art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul naţional de dezvoltare a sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie pentru anii 2026-2030 (se anexează).

2. Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va monitoriza procesul de implementare a Programului menţionat şi va prezenta Guvernului anual, până la data de 15 aprilie a anului următor celui de referinţă, raportul de progres.

3. Autorităţile şi instituţiile publice responsabile vor realiza acţiunile incluse în Planul de acţiuni privind implementarea Programului nominalizat din contul şi în limitele mijloacelor aprobate anual în bugetul public naţional, precum şi din alte surse, conform legislaţiei.

4. Se abrogă Hotărârea Guvernului nr.199/2014 cu privire la aprobarea Strategiei de alimentare cu apă şi sanitaţie (2014-2030) (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.72- 77, art.222), cu modificările ulterioare.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale.

6. Prezenta hotărâre intră în vigoare la expirarea termenului de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.437/2026

PROGRAM NAŢIONAL

de dezvoltare a sectorului de alimentare cu apă

şi de sanitaţie pentru anii 2026-2030

I. INTRODUCERE

Programul naţional de dezvoltare a sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie pentru anii 2026-2030 (denumit în continuare Program) reprezintă viziunea şi priorităţile asumate de către Guvern pentru modernizarea şi dezvoltarea durabilă a sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie, ca parte a procesului de îmbunătăţire a condiţiilor de trai, de relansare economică şi de integrare europeană.

Prezentul Program este elaborat în conformitate cu prevederile cadrului normativ naţional şi derivă din obiectivele următoarelor acte normative:

1. Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030”, aprobată prin Legea nr.315/2022, (denumită în continuare SND “Moldova Europeană 2030”), care contribuie la realizarea Obiectivului general 2. Îmbunătăţirea condiţiilor de trai, care stabileşte asigurarea accesului la surse sigure de apă potabilă şi condiţii sanitare.

Prin SND “Moldova Europeană 2030”, statul şi-a asumat atingerea următorilor indicatori de impact, care urmează a fi obţinuţi în perioada planificată în domeniul alimentării cu apă şi sanitaţiei, meniţi să reducă decalajele existente şi să asigure servicii moderne şi sustenabile:

1) asigurarea accesului a cel puţin 95 % din populaţie la surse sigure de alimentare cu apă;

2) conectarea a minimum 65 % din populaţie la servicii publice de sanitaţie.

Aceşti indicatori reprezintă atât un angajament politic major pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi protecţia mediului, cât şi o responsabilitate faţă de partenerii de dezvoltare şi procesul de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Realizarea lor necesită un cadru legislativ coerent, o guvernanţă eficientă şi transparentă, precum şi investiţii substanţiale în infrastructură, prin consolidarea simultană a capacităţilor instituţionale, manageriale şi financiare ale operatorilor şi autorităţilor administraţiei publice locale.

2. Strategia naţională de dezvoltare regională a Republicii Moldova pentru anii 2022-2028, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.40/2022, care contribuie la realizarea Obiectivului general 2. Sporirea coeziunii teritoriale şi prevenirea excluziunii, orientat să asigure accesul echitabil al populaţiei la infrastructura de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

3. Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin Legea nr.112/2014.

De asemenea, prezentul Program derivă şi din statutul de ţară candidată la aderare.

În acest context, prezentul Program stabileşte un set coerent şi predictibil de politici publice menite să ghideze transformarea sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie, aliniindu-l la standardele europene şi la bunele practici internaţionale.

Prezentul Program este conceput în complementaritate cu Secţiunea a 3-a –Apă şi Sanitaţie din Planul de amenajare a teritoriului naţional (denumit în continuare PATN), care este în proces de elaborare cu sprijinul Băncii Mondiale şi al Agenţiei Austriece pentru Dezvoltare, care defineşte dimensiunea tehnică a dezvoltării infrastructurii, inclusiv costurile, şi prioritizarea intervenţiilor. Este important de menţionat că prezentul Program stabileşte logica strategică, cadrul de guvernanţă, mecanismele instituţionale şi de dezvoltare a capacităţilor existente în sector atât pentru autorităţile publice centrale şi locale, cât şi pentru operatorii de servicii, asigurând astfel sustenabilitatea investiţiilor alocate în sector şi care vor ghida politicile sectoriale în perioada 2026-2030. În acelaşi timp, Secţiunea a 3-a “Apă şi Sanitaţie” din PATN va include o analiză detaliată a infrastructurii existente, identificarea opţiunilor de viitor privind dezvoltarea infrastructurii în ambele subsectoare, atât alimentare cu apă şi sanitaţie, asigurând astfel un cadru eficient de dezvoltare şi finanţare care va contribui la atingerea ţintelor naţionale de acces al populaţiei la servicii. Elaborarea secţiunii sus-menţionate este reglementată de prevederile Codului urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023 şi urmează a fi aprobată prin lege, devenind astfel un reper normativ pentru toate autorităţile naţionale, regionale şi locale care doresc să contribuie la dezvoltarea infrastructurii de alimentare cu apă şi de sanitaţie. Prin urmare, pentru a asigura investiţii sustenabile şi accesul populaţiei la serviciile de alimentare cu apă şi canalizare, orice proiect de infrastructură va fi avizat de către autorităţile naţionale delegate şi în strictă conformitate cu prevederile Secţiunii, asigurând astfel şi conformitatea cu prevederile directivelor Uniunii Europene în domeniu, bazându-se pe planurile de integrare de management al districtelor baziniere, urmărind asigurarea accesului la apă din surse de suprafaţă, şi în domeniul canalizării, asigurând epurarea apelor uzate în conformitate cu prevederile cadrului legislativ naţional şi ale Directivei Uniunii Europene privind epurarea apelor urbane uzate. Astfel, cele două documente se complementează şi asigură un cadru de reglementare care include măsuri referitoare la toate aspectele importante pentru dezvoltarea acestui sectorul, luând în considerare faptul că, pentru dezvoltarea infrastructurii, este necesară o reformă completă de sistem şi asigurarea eficienţei instituţionale.

Prezentul Program contribuie semnificativ la realizarea angajamentelor aprobate de către Republica Moldova în procesul de integrare europeană, în special la implementarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin Legea nr.112/2024. Măsurile prioritare de integrare europeană la care se ajustează prezentul Program sunt conexe cu prevederile Clusterului 4 “Agenda verde şi conectivitatea sustenabilă” Capitolul 27 “Mediul Înconjurător şi Schimbările Climatice” din Programul naţional de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană pentru anii 2025-2029, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.306/2025, care include măsurile de viitor, precum şi necesităţile de armonizare şi implementare a cadrului legal conform acquis-ului Uniunii Europene.

Prezentul Program identifică necesităţile de ajustare a cadrului naţional în domeniul alimentării cu apă şi sanitaţiei la prevederile acquis-ului Uniunii Europene, în special a directivelor-cheie ale Uniunii Europene: Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman şi Directiva (UE) 2024/3019 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 noiembrie 2024 privind epurarea apelor uzate urbane, Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecţia apelor subterane împotriva poluării şi deteriorării. Astfel, prezentul Program creează cadrul necesar pentru armonizarea progresivă a normelor naţionale cu legislaţia Uniunii Europene, pregătind sectorul pentru integrarea deplină în spaţiul european.

Scopul general al prezentului Program este de a crea un cadru unitar şi eficient de politici publice şi reglementări prin care să fie asigurată dezvoltarea durabilă a sectorului, extinderea accesului populaţiei la servicii sigure şi de calitate, consolidarea sustenabilităţii financiare şi operaţionale a operatorilor, precum şi integrarea Republicii Moldova în standardele şi angajamentele europene şi internaţionale.

Pentru atingerea acestui scop, prezentul Program se axează pe 3 obiective generale:

Obiectivul general 1. Consolidarea guvernanţei şi a cadrului instituţional şi normativ al sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie, în vederea asigurării unui management eficient, coerent şi sustenabil al serviciilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie – prin promovarea cooperării intercomunitare, accelerarea regionalizării serviciilor, aprecierea, concretizarea şi distribuirea rolurilor instituţionale, consolidarea instrumentelor de planificare şi monitorizare, digitalizarea proceselor şi crearea unor mecanisme eficiente de coordonare a politicilor publice.

Obiectivul general 2. Creşterea performanţei instituţionale, operaţionale şi tehnice a autorităţilor administraţiei publice locale şi a operatorilor de servicii de alimentare cu apă şi de sanitaţie – prin dezvoltarea competenţelor profesionale, optimizarea managementului, sprijinirea planificării regionale, elaborarea planurilor de siguranţă a apei şi a planurilor de îmbunătăţire a performanţei, precum şi prin promovarea soluţiilor tehnice adaptate specificului local, inclusiv pentru zonele sensibile sau defavorizate.

Obiectivul general 3. Asigurarea sustenabilităţii financiare şi creşterea capacităţii de mobilizare a resurselor pentru dezvoltarea sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie – prin crearea unui cadru favorabil pentru atragerea investiţiilor europene şi internaţionale, consolidarea parteneriatelor cu donatorii şi stimularea capitalului privat.

Prezentul Program promovează o abordare integrată de finanţare pentru a asigura coerenţă, eficienţă şi sinergie în utilizarea resurselor disponibile.

Prin implementarea obiectivelor generale sus-menţionate, prezentul Program contribuie direct la realizarea Obiectivului general 2. Îmbunătăţirea condiţiilor de trai din SND “Moldova Europeană 2030”, prin atingerea următoarelor ţinte strategice:

1) extinderea accesului la condiţii sanitare adecvate şi echitabile pentru cel puţin 65 % din populaţie, cu accent pe femei, fete şi persoane în situaţii vulnerabile;

2) dezvoltarea unei infrastructuri de alimentare cu apă şi de sanitaţie de calitate, fiabile, durabile şi sigure, care să susţină dezvoltarea economică şi creşterea bunăstării populaţiei, asigurând acces larg şi echitabil.

Totodată, prezentul Program contribuie la realizarea direcţiilor prioritare de politici publice în următoarele domenii:

1) politici şi management în domeniul dezvoltării regionale, locale şi construcţiilor, prin:

- sporirea coeziunii teritoriale şi îmbunătăţirea infrastructurii tehnico-edilitare de bază, inclusiv consolidarea rezilienţei la schimbările climatice şi riscurile naturale;

- extinderea infrastructurii de alimentare cu apă şi de sanitaţie pe baza criteriilor de fezabilitate tehnică, demografică şi financiară;

- revizuirea cadrului normativ şi instituţional pentru simplificarea procedurilor în domeniul construcţiilor;

- armonizarea reglementărilor tehnice şi a standardelor naţionale cu legislaţia şi standardele Uniunii Europene;

2) politici şi management în domeniul protecţiei mediului, prin:

- realizarea proiectelor de construcţie şi reabilitare a sistemelor de canalizare şi a staţiilor de epurare în localităţile cu numărul de locuitori justificat din punct de vedere tehnico-economic;

- implementarea unui sistem automatizat de monitorizare a calităţii apelor uzate evacuate în reţelele publice şi în corpurile de apă;

3) politici şi management în domeniul serviciilor comunitare şi utilităţilor publice, prin:

- consolidarea capacităţii operatorilor regionali de apă şi canalizare şi promovarea cooperării intercomunitare;

- asigurarea inventarierii şi evidenţei infrastructurii, cu integrarea datelor spaţiale în Sistemul informaţional geografic de stat la nivel local pentru autorităţile administraţiei publice locale, instituit prin Hotărârea Guvernului nr.36/2024;

- implementarea Programului naţional privind asigurarea grupurilor sanitare moderne în instituţiile de învăţământ;

- mobilizarea şi coordonarea eficientă a resurselor financiare naţionale şi externe pentru investiţii;

- instituirea managementului integrat al resurselor de apă, inclusiv prin planuri de management la nivel de bazine hidrografice şi implementarea planurilor de siguranţă a apei;

- susţinerea financiară a sistemelor individuale de colectare şi epurare a apelor uzate în localităţile mici.

Totodată, prezentul Program sprijină realizarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale Agendei ONU 2030, contribuind în mod concret la:

1) ODD 3. Asigurarea unei vieţi sănătoase şi promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă, prin reducerea bolilor asociate apei contaminate, îmbunătăţirea igienei publice şi asigurarea condiţiilor sanitare sigure pentru populaţie;

2) ODD 4. Asigurarea unei educaţii echitabile, favorabile incluziunii şi de calitate şi promovarea posibilităţilor de învăţare pe tot parcursul vieţii, pentru toţi, prin:

- creşterea ponderii instituţiilor de învăţământ asigurate cu apă potabilă sigură;

- dotarea instituţiilor cu grupuri sanitare separate pentru fete şi băieţi;

- instalarea facilităţilor pentru spălarea mâinilor cu apă şi săpun, în conformitate cu standardele de alimentare cu apă, de sanitaţie şi igienă în instituţiile de învăţământ (Programul naţional WASH);

3) ODD 5. Realizarea egalităţii de gen şi emanciparea tuturor femeilor şi fetelor, prin:

- recunoaşterea şi aprecierea îngrijirii şi a lucrului casnic neplătit prin furnizarea de servicii publice accesibile;

- asigurarea participării depline şi eficiente a femeilor şi a egalităţii de şanse la posturi de conducere la toate nivelurile de luare a deciziilor în viaţa politică, economică şi publică;

4) ODD 6. Asigurarea accesului tuturor la serviciile de distribuire a apei şi de salubrizare şi gestionarea durabilă a acestora, prin extinderea accesului la servicii sigure, epurarea apelor uzate şi reducerea stresului hidric la nivel naţional;

5) ODD 11. Dezvoltarea unor oraşe şi aşezări umane favorabile incluziunii, sigure, reziliente şi durabile, prin îmbunătăţirea infrastructurii tehnico-edilitare şi reducerea decalajelor între zonele urbane şi rurale;

6) ODD 17. Consolidarea mijloacelor de punere în aplicare şi revitalizarea parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă, prin mobilizarea resurselor externe, coordonarea cu partenerii de dezvoltare şi asigurarea coerenţei politicilor publice.

Prezentul Program este elaborat de către Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, cu asistenţa financiară a UNICEF, în baza unui proces exhaustiv de informare, consultare şi implicare a altor instituţii relevante la nivel naţional şi local, inclusiv:

1) Comisia parlamentară administraţie publică şi dezvoltare regională;

2) Cancelaria de Stat;

3) Oficiul Naţional de Dezvoltare Regională şi Locală;

4) Agenţiile de dezvoltare regională Nord, Centru, Sud, municipiul Chişinău şi UTA Găgăuzia (denumite în continuare agenţii de dezvoltare regională);

5) Congresul Autorităţilor Locale din Moldova;

6) partenerii internaţionali de dezvoltare, activi în domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie;

7) autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi, de nivelul al doilea şi de nivel special.

Orizontul de implementare al prezentului Program este perioada 2026-2030. În această perioadă, Programul va constitui cadrul strategic pentru mobilizarea investiţiilor publice şi externe, creşterea rezilienţei sectorului şi extinderea accesului populaţiei la servicii moderne, sigure şi durabile.

II. ANALIZA SITUAŢIEI

Secţiunea 1

Context general şi angajamente asumate

Republica Moldova se află într-o etapă strategică de reformare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de sanitaţie, domeniu fundamental pentru sănătatea publică, calitatea vieţii populaţiei, competitivitatea economică şi incluziunea socială.

Modernizarea şi extinderea acestor servicii reprezintă atât o prioritate tehnică şi infrastructurală, cât şi una socială, având un impact direct asupra bunăstării comunităţilor, a dezvoltării echitabile a localităţilor şi a atingerii obiectivelor naţionale de integrare europeană.

În ultimul deceniu, domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie s-a afirmat ca prioritate constantă în politicile publice naţionale. Guvernul, în parteneriat cu Uniunea Europeană, Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (denumită în continuare BERD), Banca Europeană de Investiţii (denumită în continuare BEI), Banca Germană de Dezvoltare Kreditanstalt für Wiederaufbau (în continuare KfW), Agenţia de Cooperare Internaţională a Germaniei (denumită în continuare GIZ), Agenţia Austriacă pentru Dezvoltare (denumită în continuare ADA), Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (denumit în continuare PNUD), Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (denumit în continuare UNICEF) şi alţi parteneri de dezvoltare, a iniţiat un proces amplu de aliniere la standardele europene de calitate, eficienţă şi sustenabilitate. Totuşi, deşi s-au înregistrat progrese substanţiale în plan normativ şi investiţional, persistă decalaje teritoriale marcante, fragmentare instituţională şi vulnerabilităţi financiare, care continuă să limiteze impactul global al reformelor şi sustenabilitatea sectorului.

De asemenea, luând în considerare că serviciile de alimentare cu apă şi canalizare influenţează în mod direct, la nivel naţional, starea de sănătate a populaţiei şi calitatea mediului înconjurător, iar în cazul lipsei unor intervenţii planificate pe termen scurt şi mediu asupra sectorului, consecinţele pot fi următoarele:

1) de ordin sanitar şi ecologic, inclusiv:

- creşterea incidenţei bolilor hidrice (hepatite, gastroenterite, dizenterii);

- contaminarea apei din fântâni cu nitraţi şi bacterii;

- riscul pentru grupuri vulnerabile prin lipsa accesului la servicii sau din cauza serviciilor necalitative (copii, vârstnici etc.);

- lipsa canalizării are un impact direct asupra mediului şi a sănătăţii populaţiei (prin infiltrarea apelor uzate neepurate în sol şi apoi în primul strat acvifer, din care sunt alimentate fântânile de mină, care sunt sursă de apă în multe localităţi rurale);

- degradarea infrastructurii existente;

- pierderi mari de apă cauzate de conductele vechi (40-60 % pierderi în unele sisteme rurale);

- creşterea avariilor reţelelor;

- costuri de mentenanţă în creştere;

- presiune a apei insuficientă la consumatori;

- neintervenţia duce la creşterea costului viitoarelor intervenţii.

2) Nesoluţionarea provocărilor identificate mai sus poate avea un impact direct şi asupra stării de bine şi a nivelului de trai al populaţiei, prin:

- costuri medicale crescute;

- scăderea atractivităţii investiţionale a localităţilor;

- depopularea zonelor rurale, condiţionată de lipsa infrastructurii de alimentare cu apă şi de sanitaţie, care reprezintă un factor important care cauzează migraţie rurală.

În contextul proceselor de integrare europeană, lipsa intervenţiilor poate avea impact negativ şi asupra autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, manifestate prin:

- sancţiuni financiare pentru autorităţi în cazul neîndeplinirii condiţionărilor de construcţie a sistemelor de epurare;

- penalităţi pentru neconformarea la standardele de asigurare a calităţii apei potabile şi epurate;

- pierderea sau diminuarea accesului la finanţări externe;

- creşterea tarifelor pe termen lung;

- costuri exponenţial mai mari la reabilitare decât la intervenţie preventivă.

În concluzie, scenariul de neintervenţie nu reprezintă o opţiune sustenabilă. Amânarea investiţiei determină creşterea viitoarelor costurilor, amplificarea riscurilor sanitare şi de mediu, precum şi limitarea dezvoltării socioeconomice a localităţilor. Implementarea prezentului Program este justificată din perspectiva sănătăţii publice, a protecţiei mediului şi a dezvoltării durabile.

Secţiunea a 2-a

Acoperirea cu servicii de alimentare cu apă şi de canalizare

Pe parcursul ultimului deceniu, sectorul a cunoscut o dinamică ascendentă, determinată de reformele legislative, de intensificarea investiţiilor în infrastructură şi de implicarea partenerilor externi. Cu toate acestea, ritmul actual de dezvoltare rămâne insuficient pentru atingerea ţintelor stabilite în SND “Moldova Europeană 2030”, care prevede asigurarea accesului universal la servicii sigure de apă şi extinderea acoperirii cu sisteme de canalizare până la 65 % din populaţie.

Cu toate progresele obţinute, gradul de acoperire cu servicii de alimentare cu apă şi de canalizare în Republica Moldova continuă să reflecte restanţe sistemice, precum şi decalaje structurale pronunţate între regiuni, medii şi localităţi. Aceste diferenţe relevă nevoia unei abordări integrate şi coerente, bazate pe regionalizare, consolidare instituţională şi planificare strategică pe termen lung, pentru a asigura dezvoltarea uniformă şi durabilă a sectorului.

Conform datelor estimative pentru anul 2024, doar 67,6 % din locuinţe sunt conectate la sistemele publice de alimentare cu apă, iar 33,4 % din locuinţe dispun de acces la reţelele publice de canalizare. Totodată, în 37 % din localităţi lipsesc complet sistemele centralizate de alimentare cu apă, iar în aproximativ 90 % din localităţi nu există reţele funcţionale de canalizare sau staţii de epurare.

Diferenţele teritoriale sunt marcante. Regiunea de Dezvoltare Chişinău deţine cele mai bune performanţe, cu 84,4 % locuinţe racordate la apă şi 80,8 % – la canalizare, urmată de UTA Găgăuzia (82,6 % apă şi 21,7% canalizare) şi de Regiunea de Dezvoltare Sud (76,5 % – la apă şi 14,6 % – la canalizare). În schimb, Regiunea Centru (62,3 % – la apă şi 15,1 % – la canalizare) şi Regiunea Nord (52,4 % – la apă şi 20,9 % – canalizare) rămân semnificativ în urmă. Aceste discrepanţe se explică, în principal, prin diferenţele de densitate demografică, dispersia teritorială şi fragmentarea excesivă a sistemului de localităţi caracterizat prin numărul mare de aşezări mici şi slab populate, precum şi prin capacităţile inegale de accesare a investiţiilor publice şi externe. Aceşti factori influenţează direct posibilităţile de dezvoltare a infrastructurii, eficienţa furnizării serviciilor şi nivelul de performanţă al operatorilor locali.

Disparitatea urban-rural reprezintă una dintre cele mai persistente probleme. În timp ce centrele urbane dispun, în mare parte, de operatori licenţiaţi, infrastructură reabilitată şi surse stabile de finanţare, localităţile rurale rămân dependente de sistemele descentralizate, adesea neconforme.

Numeroase sate utilizează încă fântâni, izvoare sau sisteme improvizate, fără protecţie sanitară corespunzătoare, ceea ce generează riscuri sporite pentru sănătatea publică şi poluarea apelor subterane.

Calitatea apei potabile livrate populaţiei este un indicator esenţial al gradului de siguranţă a serviciilor. Conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică, aproximativ în 54 % dintre probele analizate în 2023 nu s-au respectat standardele chimice şi bacteriologice şi doar 65 % din volumul total de apă distribuit a fost considerat potabil, conform normelor sanitare. Cele mai frecvente neconformităţi se referă la prezenţa nitraţilor, amoniului, fierului şi bacteriilor coliforme provenite din infiltrarea apelor uzate netratate şi lipsa sistemelor eficiente de tratare.

Infrastructura de canalizare şi epurare rămâne insuficient dezvoltată şi neuniform distribuită teritorial, în pofida progreselor realizate în ultimul deceniu. Chiar şi în localităţile care dispun de reţele de canalizare, acestea sunt, adesea, incomplete, cu acoperire parţială a zonelor rezidenţiale şi cu staţii de epurare subdimensionate, uzate fizic sau complet nefuncţionale.

Lipsa planificării integrate şi a investiţiilor susţinute a contribuit la menţinerea unui decalaj semnificativ faţă de standardele europene privind tratarea apelor uzate urbane.

Situaţia este critică inclusiv în zonele urbane mari, unde capacitatea infrastructurii existente de epurare a apelor uzate nu asigură conformitatea cu cerinţele de mediu:

- în municipiul Chişinău, proiectul de modernizare a staţiei de epurare, finanţat de BERD şi BEI, se confruntă cu dificultăţi majore de implementare, progresând lent, iar compania contractată a intrat în procedură de faliment. Lucrările sunt blocate, iar infrastructura existentă nu corespunde cerinţelor tehnice actuale;

- în municipiul Bălţi, staţia de epurare prezintă un grad avansat de uzură fizică şi morală, fără treaptă terţiară de tratare pentru eliminarea azotului şi a fosforului, conform cerinţelor legislative;

- în municipiul Soroca, se atestă lipsa unei staţii de epurare funcţionale, apele uzate fiind deversate direct în râul Nistru, fără niciun proces de epurare, generând un risc major de poluare transfrontalieră;

- în municipiul Comrat, staţia de epurare este complet uzată fizic şi moral, fiind nefuncţională de mai mulţi ani. Soluţia tehnică recomandată constă în edificarea unei staţii noi;

- în municipiul Ungheni, staţia existentă, construită în anul 1974, funcţionează doar la treapta mecanică. Gradul ridicat de uzură impune reabilitarea integrală sau construcţia unei noi staţii moderne;

- în municipiul Edineţ, staţia de epurare funcţionează parţial şi nu corespunde cerinţelor de calitate a apelor uzate. Gradul de uzură este avansat, iar soluţia optimă o reprezintă construcţia unei staţii noi;

- în municipiul Cahul, staţia de epurare funcţionează parţial, doar la treapta mecanică. În prezent, este în construcţie o nouă staţie de epurare, finanţată de KfW şi Uniunea Europeană, care va asigura epurarea completă, conform standardelor comunitare.

În mediul rural, situaţia este şi mai gravă: peste 80 % din populaţie utilizează sisteme rudimentare de acumulare a apelor uzate (gropi de acumulare improvizate), fără ermetizarea acestora şi asigurarea unei gestionări ecologice a nămolurilor.

În majoritatea localităţilor rurale, evacuarea apelor uzate se face direct în emisari naturali, fără trecerea printr-un proces de epurare. Aceasta contribuie la degradarea ecosistemelor acvatice, prin eutrofizare, contaminarea apelor freatice şi afectarea sănătăţii publice, în special în zonele cu densitate mare a gospodăriilor şi lipsă a infrastructurii edilitară.

În ansamblu, sistemul naţional de canalizare şi epurare se află într-un stadiu de subdezvoltare structurală, necesitând investiţii capitale, consolidare instituţională şi aliniere urgentă la cerinţele Directivei (UE) 2024/3019 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2024 privind epurarea apelor urbane uzate.

Analiza evoluţiei sectorului arată că, în perioada 2014-2024, ritmul mediu anual de creştere a gradului de conectare la reţelele de alimentare cu apă a fost de aproximativ 1,5-2 puncte procentuale, iar pentru canalizare – sub 1 punct procentual. Pentru acest ritm, ţintele stabilite pentru anul 2030 vor fi atinse doar parţial, ceea ce confirmă necesitatea accelerării investiţiilor şi a regionalizării serviciilor.

Pe lângă constrângerile tehnice, capacitatea administrativă şi operaţională a multor autorităţi ale administraţiei publice locale şi a operatorilor mici limitează extinderea serviciilor. Lipsa planurilor urbanistice generale, a planurilor de amenajare a teritoriului regional şi raional şi a planurilor de dezvoltare, precum şi absenţa bazelor de date tehnice şi dificultatea în atragerea de fonduri externe accentuează decalajul dintre localităţi şi între regiuni.

În ansamblu, tabloul actual al sectorului indică un progres lent, dar constant, bazat mai degrabă pe extinderea cantitativă a infrastructurii decât pe îmbunătăţirea calităţii şi durabilităţii serviciilor. Republica Moldova se află într-o etapă în care accentul trebuie să se deplaseze de la extindere la eficienţă, de la construcţia de reţele noi la modernizarea prin retehnologizare a celor existente şi la garantarea calităţii apei livrate.

Astfel, pentru perioada 2026-2030, direcţia strategică trebuie să vizeze:

1) reducerea decalajelor urban-rural prin extinderea infrastructurii în localităţile neacoperite;

2) reabilitarea şi modernizarea sistemelor existente, în special ale celor construite înainte de 1990;

3) integrarea infrastructurii de canalizare cu staţiile de epurare conforme normativelor şi standardelor europene;

4) consolidarea bazei de date tehnice şi a sistemelor de monitorizare a calităţii serviciilor;

5) creşterea eficienţei operaţionale şi a siguranţei livrării apei către populaţie;

6) eliminarea poluărilor de către aglomeraţiile cu sisteme de epurare.

Una dintre componentele critice ale infrastructurii de sanitaţie la nivel naţional o reprezintă condiţiile de igienă şi dotarea grupurilor sanitare în instituţiile de învăţământ, în special cu accent pe necesităţile fetelor şi ale femeilor. Conform evaluărilor realizate în perioada 2023-2024 de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu suportul UNICEF, GIZ şi KfW situaţia actuală atestă disparităţi semnificative între mediul urban şi cel rural, atât în ceea ce priveşte accesul la apă potabilă, cât şi la garantarea serviciului de asigurare cu reţele de canalizare în instituţiile de învăţământ.

Din totalul celor 968 de instituţii de învăţământ evaluate, 809 instituţii de învăţământ sunt racordate la o sursă publică de alimentare cu apă. Totuşi, doar 684 de instituţii de învăţământ dintre acestea beneficiază de alimentare cu apă în interiorul clădirilor, în timp ce 185 de instituţii de învăţământ au acces limitat, apa fiind disponibilă doar până la nivelul curţii. Situaţia este agravată de problemele privind calitatea apei: în 167 de instituţii, apa furnizată nu este potabilă fie din cauza depăşirii indicatorilor de poluare, fie pentru că provine din surse nesigure, precum fântâni sau izvoare locale. Acest fapt reprezintă atât o disfuncţionalitate tehnică şi un risc direct pentru sănătatea copiilor, cât şi o încălcare implicită a standardelor minime de funcţionare a sistemului educaţional.

În ceea ce priveşte infrastructura de sanitaţie, situaţia este deosebit de critică:

- doar 371 de instituţii de învăţământ (38 %) sunt conectate la un sistem centralizat de canalizare;

- 136 de instituţii de învăţământ dispun de sisteme locale de epurare (staţii de epurare de capacitate mică, reţele interne);

- 42 de instituţii de învăţământ utilizează fose septice, nerecomandate şi considerate neconforme cu normele de protecţie a mediului;

- 449 de instituţii de învăţământ (aproape jumătate) folosesc încă haznale, adesea neetanşe, cu risc sanitar şi ecologic ridicat.

Această realitate indică un grad redus de conformitate cu cerinţele minime de igienă şcolară şi sănătate publică, afectând direct sănătatea elevilor şi siguranţa mediului şcolar. În special în mediul rural, lipsa apei curente şi a grupurilor sanitare interioare descurajează frecventarea şcolii, afectează participarea fetelor şi a persoanelor cu mobilitate redusă şi accentuează inegalităţile de acces la educaţie.

Pentru remedierea acestor probleme, începând cu anul 2023, UNICEF, în colaborare cu Guvernul (Ministerul Educaţiei şi Cercetării) şi partenerii de dezvoltare (KfW, GIZ, Banca Mondială), a lansat o serie de intervenţii investiţionale în facilităţi de apă, de sanitaţie şi de igienă (WASH) în şcoli, vizând:

- 25 de instituţii-pilot (gimnazii şi licee), în prima fază;

- extinderea programului la 125 de şcoli până în 2026, dintre care 10 şcoli vor fi transformate în şcoli-model cu infrastructură complet modernizată, accesibilitate pentru persoanele cu dizabilităţi şi servicii complete de alimentare cu apă şi de sanitaţie;

- elaborarea şi implementarea proiectelor de execuţie pentru 30 de şcoli în anul 2025, cu soluţii tehnice integrate pentru alimentare cu apă, evacuare şi epurare a apelor uzate;

- 17 proiecte suplimentare finanţate prin intermediul Oficiului Naţional de Dezvoltare Regională şi Locală şi al Băncii Mondiale, dintre care 11 grupuri sanitare au fost deja reabilitate în perioada 2024- 2025.

Prin urmare, situaţia actuală impune integrarea investiţiilor în facilităţi de apă, de sanitaţie şi de igienă (WASH) în şcoli ca parte a priorităţilor naţionale ale prezentului Program cu obiective clare de:

- eliminare a haznalelor din toate instituţiile de învăţământ, până în 2030;

- asigurare a accesului universal la grupuri sanitare interioare conforme şi apă potabilă sigură;

- adaptare a infrastructurii şcolare la standardele de igienă şi incluziune socială promovate de Uniunea Europeană şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Acest efort reprezintă nu doar o intervenţie tehnică, ci şi una socială şi educaţională, contribuind la îmbunătăţirea sănătăţii publice, respectarea demnităţii elevilor şi modernizarea infrastructurii educaţionale din Republica Moldova.

Implementarea prezentului Program va asigura şi va ameliora situaţia pentru grupurile vulnerabile ale societăţii, în special pentru:

- gospodăriile vulnerabile şi populaţia rezidentă din zonele insuficient deservite;

- copiii şi tinerii (0-17 ani) încadraţi în instituţii educaţionale;

- persoanele vârstnice (cu vârsta de 65 de ani şi peste) şi persoanele cu mobilitate redusă;

- femei şi fete, în special din mediul rural.

În Republica Moldova, din totalul de 1 337,3 mii de gospodării, circa 25,6 % se află în sărăcie multidimensională, reflectând nivelul lipsurilor cu care se confruntă populaţia în 4 domenii-cheie: sănătate, educaţie, condiţii de trai şi ocupare.

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, în anul 2024 aproximativ 23,3 % dintre gospodării nu dispuneau de nicio formă adecvată de sanitaţie, utilizând haznale, iar circa 10,2 % dintre gospodării nu aveau acces la servicii de apă potabilă. Prin comparaţie, în anul 2023 ponderea gospodăriilor fără acces la apă potabilă era de circa 9,5 %, ceea ce indică o reducere modestă de aproximativ 0,7 puncte procentuale într-un singur an. Totodată, accesul formal la sisteme centralizate nu garantează întotdeauna calitatea apei furnizate, menţinând vulnerabilităţi semnificative pentru o parte a populaţiei.

Datele evidenţiază discrepanţe majore între mediul urban şi cel rural. Astfel, dintre gospodăriile încadrate în sărăcia multidimensională:

- circa 1,5 % din cele urbane şi 16,9 % din cele rurale nu au acces la servicii de apă potabilă;

- circa 5,1 % din cele urbane şi 37,3 % din cele rurale nu dispun de niciun tip de servicii de sanitaţie.

A doua categorie vulnerabilă de beneficiari o reprezintă copiii (0-17 ani), care necesită acces la surse sigure de apă potabilă şi la sisteme de canalizare în interiorul clădirilor, pentru asigurarea condiţiilor adecvate de igienă şi reducerea riscurilor pentru sănătate. Conform datelor colectate cu suportul UNICEF, din cele 968 de instituţii evaluate, doar 684 de instituţii sunt racordate la reţele de alimentare cu apă în interiorul clădirilor, dintre care aproximativ 167 de instituţii nu dispun de apă potabilă. Totodată, doar 371 de instituţii (circa 38 %) au acces la servicii de sanitaţie, iar aproximativ 449 de instituţii utilizează haznale, adesea amplasate în afara clădirilor, ceea ce generează disconfort şi riscuri sporite pentru sănătatea şi siguranţa copiilor.

Cea de-a treia categorie de vulnerabilitate o constituie persoanele vârstnice şi persoanele cu dizabilităţi. În Republica Moldova sunt înregistraţi circa 672,7 mii de pensionari, dintre care 98,5 mii de pensionari beneficiază de pensii de dizabilitate.

Per total, sunt înregistrate aproximativ 160 mii de persoane cu dizabilităţi, inclusiv 11,4 mii de copii, iar circa 55,1 mii de persoane au grad “accentuat” de dizabilitate. În acest context, asigurarea accesului acestor categorii la servicii sigure de alimentare cu apă şi de sanitaţie constituie o prioritate majoră de politică publică şi un angajament social fundamental al statului.

În Republica Moldova, femeile reprezintă 53,4 % din populaţie. Din totalul gospodăriilor, circa 9,3 % sunt monoparentale, iar aproximativ 16,2 % (estimativ 140,7 mii de gospodării) au cel puţin un membru plecat peste hotare.

Conform Studiului “Profilul naţional al genului în agricultură şi mijloacele de trai rurale, cazul Republicii Moldova”, elaborat cu suportul Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite, gospodăriile fără acces la reţele centralizate de apă indică un timp mediu de aproximativ 30 de minute zilnic pentru aprovizionarea cu apă.

În acest context, având în vedere că ponderea gospodăriilor conduse de femei este de circa 47 % în mediul urban şi 36,8 % în mediul rural, impactul deficitului de servicii de alimentare cu apă şi de sanitaţie asupra femeilor este unul semnificativ, fiind amplificat de rolurile tradiţionale atribuite acestora în cadrul gospodăriilor.

În ceea ce priveşte categoria comunităţilor vulnerabile, datele oficiale arată că nivelul de trai şi accesul la servicii de bază în mediul rural sunt considerabil mai reduse comparativ cu mediul urban, rata sărăciei multidimensionale fiind de 37,6 % în mediul rural faţă de 10 % în mediul urban (Biroul Naţional de Statistică, 2024). Această discrepanţă se reflectă prin niveluri ridicate de deprivare în ceea ce priveşte infrastructura de apă şi de sanitaţie, plasând comunităţile rurale în categoria celor marginalizate şi vulnerabile.

Secţiunea a 3-a

Finanţarea şi dinamica investiţiilor în sector

Finanţarea dezvoltării infrastructurii de alimentare cu apă şi de sanitaţie a constituit, în ultimul deceniu, unul dintre pilonii principali ai politicilor publice din Republica Moldova, fiind recunoscută drept condiţie esenţială pentru modernizarea serviciilor publice, protecţia mediului şi îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei.

Evoluţia finanţării reflectă atât angajamentul constant al Guvernului, cât şi implicarea substanţială a partenerilor de dezvoltare, însă structura şi modul de implementare a investiţiilor denotă în continuare vulnerabilităţi sistemice, care necesită consolidare în următoarea perioadă.

În perioada 2014-2024, Republica Moldova a mobilizat resurse semnificative pentru sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, combinând surse interne şi externe de finanţare. Alocările directe din bugetul de stat, destinate infrastructurii, sunt estimate la circa 2 miliarde de lei, iar valoarea totală a investiţiilor, inclusiv asistenţa externă, depăşeşte 5,2 miliarde de lei. Aproximativ 70 % din aceste fonduri au provenit din granturi şi împrumuturi concesionale oferite de către partenerii de dezvoltare, ceea ce subliniază rolul critic al cooperării internaţionale în modernizarea acestui sector.

Sursele publice bugetare de finanţare au evoluat semnificativ. În perioada 2014-2022, Fondul Naţional de Mediu a fost principalul instrument de finanţare internă, cu alocări totale de circa 2,897 miliarde de lei, dintre care 1,936 miliarde de lei au fost direcţionate către proiecte de alimentare cu apă şi de sanitaţie. Totuşi, mecanismul de etapizare a finanţărilor – prin tranşe parţiale şi lipsa unei obligaţii de acoperire integrală a costurilor de proiect – a generat fragmentarea investiţiilor, creşterea duratei de implementare şi, în numeroase cazuri, imposibilitatea finalizării lucrărilor. Această abordare a dus la apariţia mai multor obiective nefuncţionale sau parţial realizate, fără impact real asupra accesului populaţiei la servicii de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

În paralel, Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională şi Locală a sprijinit, în perioada 2014-2020, implementarea a 32 de proiecte de alimentare cu apă şi de sanitaţie, în valoare totală de aproximativ 1,074 miliarde de lei, dintre care 23 de proiecte au fost finalizate.

După reorganizarea mecanismului de dezvoltare regională, începând cu anul 2021, instrumentele de finanţare au fost consolidate în cadrul Fondului Naţional pentru Dezvoltare Regională şi Locală, care a devenit principalul instrument bugetar pentru proiectele de infrastructură. În perioada 2022-2024, Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională şi Locală a susţinut 415 proiecte de alimentare cu apă şi de sanitaţie (39 de proiecte regionale şi 376 de proiecte locale), cu o valoare totală de 1,462 miliarde de lei. Pentru perioada 2025-2028, portofoliul aprobat prevede 290 de proiecte (29 de proiecte regionale şi 261 de proiecte locale), în valoare de 2,462 miliarde de lei, dintre care 2,13 miliarde de lei provin din Fondul sus-menţionat şi 0,33 miliarde de lei reprezintă contribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale.

Rezultatele ale acestor investiţii sunt relevante din punct de vedere cantitativ: au fost construite sau reabilitate 937,7 km de reţele de alimentare cu apă şi 235,1 km de reţele de canalizare, au fost puse în funcţiune 30 de staţii de tratare/dezinfectare şi 27 de staţii de epurare, beneficiind direct peste 191 mii de locuitori (estimativ 100,8 mii de femei şi 90, 2 mii de bărbaţi) pentru componenta de alimentare cu apă şi 188 mii de locuitori (estimativ 92,2 mii de femei şi 88,8 de mii bărbaţi) pentru componenta de sanitaţie. Distribuţia teritorială a proiectelor denotă o acoperire echilibrată la nivel naţional, toate raioanele ţării beneficiind de investiţii, ceea ce a contribuit la consolidarea coeziunii teritoriale şi la extinderea accesului la servicii publice de bază.

Pe lângă resursele interne, partenerii de dezvoltare au continuat să joace un rol determinant în susţinerea reformei sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie. În perioada 2022-2028, valoarea totală a asistenţei externe planificate ajunge până la aproximativ 171,9 milioane de euro. Printre principalele proiecte se numără:

- Investiţiile KfW şi ale Uniunii Europene în raionul Cahul – 54,4 milioane de euro (inclusiv 41,5 milioane de euro din partea Guvernului Germaniei şi 12,9 milioane de euro din partea Uniunii Europene);

- Apeductul magistral Chişinău – Străşeni – Călăraşi – 54 milioane de euro (grant din partea Guvernului Germaniei, prin Programul Deschis de Dezvoltare Urbană);

- Programele Băncii Mondiale pentru reabilitarea infrastructurii de apă în raioanele Rîşcani şi Cahul şi modernizarea sistemelor de canalizare în municipiile Soroca şi Comrat – 45,65 milioane de euro (credit concesional);

- Proiectul Uniunii Europene şi ADA pentru captarea şi aducţiunea apei către municipiul Edineţ – 5,85 milioane de euro (grant);

- Împrumutul din partea Regatului Belgiei pentru modernizarea infrastructurii tehnice – 12 milioane de euro.

În acest context, pentru perioada următoare este necesară mobilizarea coordonată a eforturilor naţionale pentru atragerea noilor finanţări externe, valorificând oportunitatea oferită de statutul Republicii Moldova de ţară candidată la Uniunea Europeană.

Accesul la fondurile europene de preaderare şi la mecanismele de investiţii verzi şi de infrastructură durabilă (precum cele similare aplicate altor ţări, cum ar fi: Instrumentul pentru vecinătate, cooperare pentru dezvoltare şi cooperare internaţională – NDICI, Cadrul de Investiţii pentru Balcanii de Vest, sau Instrumentul de Preaderare IPA III) poate asigura un flux financiar consistent, destinat reabilitării şi extinderii infrastructurii de apă şi de canalizare. În acelaşi timp, consolidarea capacităţii administrative a autorităţilor naţionale şi locale în elaborarea proiectelor eligibile devine o condiţie esenţială pentru absorbţia acestor resurse.

Totodată, evaluările Curţii de Conturi şi ale Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale confirmă necesitatea restructurării arhitecturii de finanţare a acestui sector.

În perioada de planificare 2026-2030, accentul se cere a fi orientat spre planificarea integrată, corelarea finanţării cu performanţa şi trecerea la programe de investiţii complete, finanţate integral, cu criterii transparente de selecţie, indicatori de impact şi monitorizare digitală.

În perspectivă, direcţiile strategice ale politicii de finanţare trebuie să vizeze:

- consolidarea cadrului bugetar pe termen mediu pentru sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie şi planificarea predictibilă a resurselor;

- dezvoltarea unui mecanism naţional de cofinanţare pentru autorităţile administraţiei publice locale, corelat cu capacitatea de implementare;

- prioritizarea proiectelor regionale şi intercomunitare, cu impact economic şi social semnificativ;

- crearea unui sistem digital integrat pentru monitorizarea investiţiilor şi raportarea progresului;

- promovarea parteneriatelor public-private şi a investiţiilor complementare din capital privat.

Secţiunea a 4-a

Cadrul legal şi de reglementare al sectorului

Pe parcursul ultimului deceniu, Republica Moldova a realizat progrese semnificative în dezvoltarea cadrului legal şi normativ al serviciilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie, în strânsă corelare cu procesele de modernizare instituţională şi de integrare europeană.

Consolidarea legislativă a devenit condiţia esenţială pentru modernizarea sectorului, pentru creşterea eficienţei şi transparenţei guvernanţei şi pentru pregătirea ţării în vederea absorbţiei fondurilor externe destinate infrastructurii de apă şi de canalizare.

Cadrul juridic actual se bazează pe un ansamblu coerent de acte normative cu forţă juridică superioară, care definesc principiile generale, competenţele entităţilor publice şi mecanismele de organizare, gestiune şi control al serviciilor.

Fundamentul reglementării sectoriale este reprezentat de Legea nr.303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, care a instituit:

- cadrul unitar de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare;

- principiile de tarifare bazate pe recuperarea costurilor şi pe echitatea între utilizatori;

- obligaţiile de calitate şi continuitate a serviciilor;

- formele legale de gestiune şi condiţiile de delegare a serviciilor.

Experienţa acumulată în implementarea acestor acte a relevat însă multiple disfuncţionalităţi – necorelări între domeniile juridic, tehnic şi economic, suprapuneri instituţionale şi aplicare inegală la nivel local.

În acest context, în anul 2024, adoptarea Legii nr.133/2024 pentru modificarea unor acte normative (perfecţionarea guvernanţei şi reglementării sectorului de alimentare cu apă şi de canalizare) a marcat cea mai amplă reformă normativă din ultimul deceniu, redefinind arhitectura juridică şi instituţională a sectorului şi eliminând o serie de lacune sistemice. Legea menţionată a consolidat principiile de guvernanţă, eficienţă economică şi transparenţă, creând o bază solidă pentru dezvoltarea integrată a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare.

Principalele modificări operate, în anul 2024, în Legea nr.303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare includ:

- extinderea competenţelor Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, care devine unica autoritate de aprobare a tarifelor pentru toţi operatorii licenţiaţi;

- obligarea delegării serviciilor pentru localităţile cu un număr mai mare de 3 000 de locuitori şi dreptul de licenţiere doar a operatorilor care au un număr mai mare de 10 000 de locuitori în aria de deservire;

- interzicerea gestiunii directe a serviciilor de către consiliul local al unităţii administrativ-teritoriale în lipsa entităţilor specializate cu personalitate juridică în subordinea acestuia şi obligativitatea înfiinţării entităţilor specializate;

- profesionalizarea gestiunii serviciilor prin eliminarea gestionării directe de către aparatul autorităţilor locale şi asigurarea furnizării/prestării serviciilor exclusiv prin operatori specializaţi;

- introducerea cotei de dezvoltare în structura tarifelor, pentru asigurarea unui mecanism predictibil de finanţare a investiţiilor;

- posibilitatea desemnării unui operator regional unic pentru infrastructurile magistrale, în scopul eficientizării managementului tehnic şi financiar;

- obligaţia de transmitere către operatorii licenţiaţi a infrastructurilor construite din finanţări ale bugetului de stat, evitând gestionarea fragmentată şi neprofesionistă.

Prin aceste modificări, Republica Moldova a făcut un pas decisiv spre armonizarea cadrului naţional cu cel european, instituind reguli clare, transparente şi previzibile pentru toţi actorii implicaţi.

În completarea cadrului primar, reglementările secundare elaborate şi aprobate de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică au asigurat aplicarea unitară a legii şi consolidarea disciplinei economice şi operaţionale în sector. Printre documentele-cheie se numără:

- Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.319/2025, care stabileşte cadrul juridic de reglementare a raporturilor dintre operatorii care furnizează/prestează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi consumatori/solicitanţi ai serviciului;

- Regulamentul-cadru cu privire la indicatorii de performanţă ai serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.249/2025, care stabileşte indicatorii de performanţă minimi ce trebuie respectaţi de către operatori pentru asigurarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare;

- Caietul de sarcini-cadru al serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.358/2019, care stabileşte modul de întocmire a caietelor de sarcini ale serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, indiferent de forma de gestiune aleasă de către autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi care înfiinţează, organizează, coordonează, monitorizează şi verifică funcţionarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare;

- Contractul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.320/2025, care stabileşte clauzele obligatorii care trebuie indicate în contractele încheiate cu consumatorii;

- Regulamentul privind principiile de efectuare a investiţiilor în sectorul de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.169/2025, care stabileşte procedurile de planificare, prezentare, aprobare şi modificare a planurilor de dezvoltare şi a planurilor de investiţii şi cerinţele de prezentare a rapoartelor privind realizarea planurilor de dezvoltare şi a planurilor de investiţii;

- Regulamentul cu privire la stabilirea şi aprobarea în scop de determinare a tarifelor, a consumului tehnologic şi a pierderilor de apă în sistemele publice de alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.780/2023, care stabileşte modul de determinare a consumului tehnologic şi a pierderilor de apă în sistemele publice de alimentare cu apă şi implementarea mecanismelor de stimulare a eficienţei, în funcţie de obiectivele stabilite;

- Regulamentul privind procedurile de prezentare şi examinare a cererilor titularilor de licenţe privind preţurile şi tarifele reglementate, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.286/2018, care stabileşte cerinţele şi procedurile uniforme, clare, predictibile şi transparente ce urmează a fi respectate în procesul prezentării de către titularii de licenţe şi examinării cererilor privind costurile/cheltuielile de bază, preţurile/tarifele reglementate de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;

- Metodologia de determinare, de aprobare şi aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate, aprobată prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.489/2019, care stabileşte modul de calculare, aprobare, ajustare şi aplicare a tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă, de canalizare şi epurare a apelor uzate;

- Metodologia de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor la serviciile auxiliare furnizate de către operatori, aprobată prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.270/2015, care stabileşte modul de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor pentru serviciile auxiliare furnizate consumatorilor de către operatorii care furnizează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare.

Aceste instrumente asigură aplicarea coerentă a legislaţiei la nivelul întregii ţări, reduc discrepanţele teritoriale şi consolidează responsabilitatea operatorilor faţă de consumatori şi autorităţile publice.

Prin reformele adoptate şi cele preconizate, Republica Moldova a creat premisele unui sistem normativ coerent, modern şi orientat spre performanţă, capabil să sprijine obiectivele de dezvoltare durabilă şi integrare europeană.

Cadrul legal actual nu se rezumă la stabilirea regulilor, ci defineşte un model de guvernanţă publică bazat pe responsabilitate, transparenţă şi eficienţă, oferind fundaţia pentru atingerea ţintelor de acoperire universală, sustenabilitate financiară şi modernizare tehnologică a sectorului de alimentare cu apă şi de canalizare.

Cu toate acestea, persistă deficienţe operaţionale şi instituţionale. În numeroase localităţi, operatorii nelicenţiaţi continuă să presteze servicii în afara cadrului de reglementare, iar activele construite din bugetul de stat sau din surse externe nu sunt înregistrate în patrimoniul autorităţilor locale, ceea ce îngreunează delegarea gestiunii şi afectează durabilitatea investiţiilor. Totodată, în special în mediul rural, lipsa supravegherii şi a disciplinei financiare menţine tarife neactualizate, sub nivelul costurilor reale, generând pierderi structurale şi incapacitatea operatorilor de a investi, fapt ce perpetuează un cerc vicios de subfinanţare şi degradare a infrastructurii.

Pentru a depăşi aceste limitări şi a asigura un cadru modern şi eficient, priorităţile legislative pentru perioada 2026-2030 trebuie să vizeze:

- consolidarea coerenţei intersectoriale între domeniul apei, mediului, sănătăţii publice şi administraţiei locale;

- clarificarea regimului juridic al infrastructurii publice şi stabilirea regulilor unitare de transmitere în gestiune;

- instituirea unui mecanism naţional de control al conformităţii serviciilor, bazat pe raportare digitală şi indicatori de performanţă;

- extinderea cadrului normativ privind calitatea serviciilor şi siguranţa operaţională;

- completarea legislaţiei cu norme privind eficienţa energetică, rezilienţa climatică şi protecţia resurselor acvatice.

Un act normativ de bază cu aplicabilitate generală este Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr.1402/2002, care stabileşte, la nivel naţional, tipurile serviciilor publice de gospodărie comunală, cadrul instituţional şi unele principii generale de finanţare, organizare şi funcţionare a acestora.

Totuşi, experienţa aplicării legii sus-menţionate a evidenţiat multiple neconformităţi cu legislaţia sectorială adoptată ulterior, precum şi lacune de reglementare care afectează claritatea şi coerenţa cadrului juridic. Printre acestea se numără ambiguităţile privind noţiunea de “operator”, unde Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr.1402/2002 conţine prevederi contradictorii referitoare la forma juridică a acestuia, precum şi lipsa unei delimitări clare a competenţelor autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul al doilea în raport cu cele de nivelul întâi, aspecte care contravin şi creează suprapuneri cu reglementările din Legea nr.303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi din Legea nr.435/2006 privind descentralizarea administrativă.

În acest context, Legea serviciilor publice de gospodărire comunală nr.1402/2002 necesită o evaluare aprofundată şi o actualizare substanţială, în vederea alinierii la realităţile actuale ale sectorului şi la cadrul normativ specializat.

Un pilon esenţial al reglementării sectoriale îl constituie Legea apelor nr.272/2011, care stabileşte cadrul juridic pentru utilizarea durabilă şi protecţia resurselor de apă. Aceasta reglementează captarea, utilizarea şi evacuarea apelor, protecţia calităţii apelor de suprafaţă şi subterane, precum şi planificarea integrată la nivel de bazin hidrografic. Prevederile legii menţionate mai sus sunt indispensabile pentru funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, asigurând corelarea dezvoltării infrastructurii cu obiectivele de protecţie a mediului şi utilizare raţională a resurselor acvatice.

În completarea acesteia, Legea nr.182/2019 privind calitatea apei potabile instituie cadrul legal naţional pentru garantarea calităţii apei destinate consumului uman. Legea menţionată stabileşte standardele de calitate, cerinţele de monitorizare, responsabilităţile instituţiilor competente şi obligaţiile de informare a publicului, contribuind direct la protecţia sănătăţii publice şi la alinierea Republicii Moldova la cerinţele europene în domeniu.

Dimensiunea instituţională şi administrativă a sectorului este reglementată de Legea nr.435/2006 privind descentralizarea administrativă, care stabileşte competenţele proprii ale autorităţilor administraţiei publice locale. Potrivit art.4, distribuţia apei potabile, construcţia şi întreţinerea sistemelor de canalizare şi a staţiilor de epurare constituie atribuţii ale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întâi. Aceste prevederi sunt consolidate de Legea nr.436/2006 privind administraţia publică locală, care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţilor locale, în baza principiilor autonomiei locale şi descentralizării serviciilor publice de interes local, oferind cadrul juridic general pentru exercitarea responsabilităţilor în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

Un instrument juridic complementar pentru dezvoltarea infrastructurii îl reprezintă Legea nr.179/2008 cu privire la parteneriatul public-privat, care stabileşte principiile, formele şi procedurile de realizare a proiectelor parteneriatului public-privat, precum şi drepturile şi obligaţiile partenerilor implicaţi. Modificările substanţiale operate în anul 2023 au avut drept scop stimularea investiţiilor private în proiecte de interes public, inclusiv în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, contribuind la creşterea calităţii serviciilor şi la valorificarea eficientă a patrimoniului public.

În ceea ce priveşte procedurile contractuale, Legea nr.74/2020 privind achiziţiile în sectoarele energeticii, apei, transporturilor şi serviciilor poştale reglementează atribuirea contractelor în domenii de utilitate publică, inclusiv în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, asigurând transparenţă, concurenţă şi utilizare eficientă a finanţărilor din bugetul de stat şi din surse externe.

Cadrul normativ secundar include o serie de hotărâri ale Guvernului cu impact direct asupra funcţionării serviciilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie, printre care:

1) Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.950/2013, care necesită o revizuire substanţială, în vederea armonizării cu Directiva (UE) 2024/3019 al Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2024 privind epurarea apelor uzate urbane (reformare), inclusiv în ceea ce priveşte delimitarea aglomerărilor, zonelor sensibile şi nivelurilor de epurare;

2) Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.802/2013, care stabileşte condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă, prin reglementarea valorilor-limită admisibile şi a obligaţiilor de monitorizare, contribuind la protecţia resurselor acvatice;

3) Hotărârea Guvernului nr.894/2013 cu privire la organizarea şi funcţionarea ghişeului unic în domeniul autorizării de mediu pentru folosinţa specială a apei instituie mecanismul ghişeului unic în domeniul autorizării de mediu pentru folosinţa specială a apei, care are scopul de a simplifica şi eficientiza procedurile administrative, inclusiv pentru proiectele de infrastructură din sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie;

4) Regulamentul de studiere, exploatare şi protecţie a apelor subterane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.731/2025, care reglementează şi stabileşte cerinţele tehnice şi măsurile necesare pentru studierea şi exploatarea apelor subterane.

Ansamblul actelor normative analizate conturează cadrul juridic complex, dar fragmentat, caracterizat prin suprapuneri, necorelări şi niveluri diferite de actualizare.

Deşi există reglementări solide în domenii-cheie precum protecţia resurselor de apă şi calitatea apei potabile, persistă deficienţe de coerenţă legislativă şi armonizare cu legislaţia Uniunii Europene, care justifică necesitatea intervenţiilor normative şi strategice propuse în cadrul prezentului Program.

Secţiunea a 5-a

 Armonizarea legislativă cu directivele Uniunii Europene

Republica Moldova se află la etapa avansată de preluare a principiilor europene, dar într-un stadiu intermediar de implementare efectivă a acestora. Procesul de armonizare cu legislaţia Uniunii Europene în domeniul apei şi sanitaţiei a evoluat constant prin modernizarea cadrului normativ, instituţional şi tehnic. Deşi progresele sunt evidente, aplicarea practică rămâne parţială şi necesită consolidări suplimentare la nivel de capacitate şi finanţare.

Până în prezent, Republica Moldova a reuşit să transpună (total sau parţial) noua directive-cheie ale Uniunii Europene, care fundamentează procesul de integrare sectorială şi de modernizare a serviciilor publice de apă şi de sanitaţie:

1) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei

Adoptarea Legii apelor nr.272/2011 a reprezentat un pas esenţial spre transpunerea principiilor europene privind managementul integrat al resurselor de apă, introducând pentru prima dată în Republica Moldova principiul bazinal de administrare. Au fost delimitate 2 districte hidrografice principale – Nistru şi Dunărea şi Prut şi Marea Neagră, administrate prin planuri de management aprobate de către Guvern şi revizuite o dată la 6 ani. Aceste planuri stabilesc obiectivele de calitate, măsurile de protecţie şi evaluarea stării ecologice şi chimice a apelor. Deşi cadrul de reglementare este funcţional, capacităţile instituţionale şi tehnice rămân limitate, iar integrarea planurilor bazinale în politicile locale de dezvoltare se realizează adesea fragmentar;

2) Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman (reformare)

Transpunerea parţială a acesteia, prin Legea nr.182/2019 privind calitatea apei potabile şi Hotărârea Guvernului nr.651/2023 pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind supravegherea şi monitorizarea calităţii apei potabile, a introdus o abordare modernă, bazată pe evaluarea riscurilor, monitorizarea continuă şi informarea consumatorilor. Aceste reglementări consolidează legătura dintre sănătatea publică şi calitatea apei furnizate. Totodată, a fost aprobat şi Regulamentul sanitar privind materialele şi substanţele care intră în contact cu apa potabilă şi metodele de testare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.578/2025, necesar pentru conformarea completă la cerinţele europene. Cu toate acestea, capacităţile de laborator rămân insuficiente, iar frecvenţa analizelor nu asigură o acoperire integrală a teritoriului naţional;

3) Directiva 2013/51/Euratom a Consiliului din 22 octombrie 2013 de stabilire a unor cerinţe de protecţie a sănătăţii populaţiei în ceea ce priveşte substanţele radioactive din apa destinată consumului uman

Legea nr.182/2019 privind calitatea apei potabile, a preluat această directivă şi consolidează cadrul de siguranţă radiologică a apei. În completare, Hotărârea Guvernului nr.934/2007 cu privire la instituirea Sistemului informaţional automatizat “Registrul de stat al apelor minerale naturale, potabile şi băuturilor nealcoolice îmbuteliate” a contribuit la uniformizarea standardelor de calitate şi trasabilitate. Totuşi, infrastructura de testare şi dotarea laboratoarelor nu corespund încă cerinţelor europene;

4) Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei de modificare şi de abrogare a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale Consiliului şi de modificare a Directivei 2000/60/CE

Aceasta a fost transpusă parţial prin Legea apelor nr.272/2011, care prevede monitorizarea calităţii apelor de suprafaţă şi subterane. Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu, prin intermediul Laboratorului de Referinţă de Mediu, realizează anual măsurători în 49 de secţiuni de observaţie pe 34 de râuri, 6 lacuri de acumulare şi 2 lacuri naturale. Agenţia de Mediu, după preluarea competenţelor Agenţiei pentru Geologie şi Resurse Minerale, administrează 182 de puncte de observaţie a apelor subterane şi 53 de staţii hidrologice. Însă, echipamentele sunt depăşite tehnologic, iar digitalizarea sistemelor de monitorizare rămâne incompletă, ceea ce reduce eficienţa procesului decizional;

5) Directiva 86/278/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecţia mediului, în special a solului, în cazul utilizării nămolurilor de epurare în agricultură a fost transpusă prin Hotărârea Guvernului nr.265/2025 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice “Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole”, care stabileşte condiţiile în care nămolurile pot fi utilizate ca fertilizant, impunând limite pentru conţinutul de metale grele şi alte substanţe periculoase, obligaţia tratării nămolurilor înainte de aplicare, monitorizarea calităţii solului şi a nămolurilor, precum şi restricţii privind utilizarea acestora pentru anumite culturi sau terenuri;

6) Regulamentul (UE) 2020/741 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 mai 2020 privind cerinţele minime pentru reutilizarea apei

Legislaţia naţională aferentă se află în proces de elaborare. În perioada 2024-2025, cu sprijinul Institutului de Mediu din Stockholm, se desfăşoară un studiu privind potenţialul de reutilizare a apelor epurate, care va evalua compatibilitatea acestora cu solurile, culturile şi condiţiile climatice ale ţării. Rezultatele vor sta la baza viitorului cadru normativ naţional, orientat spre siguranţă sanitară, rentabilitate economică şi adaptare la schimbările climatice. Lipsa infrastructurii de distribuţie şi neîncrederea publicului rămân obstacole majore;

7) Directiva (UE) 2024/3019 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2024 privind epurarea apelor uzate urbane (reformare), care urmează a fi transpusă prin modificarea Legii nr.303/2013 privind serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare, modificarea Regulamentului privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.950/2013, şi modificarea Regulamentului privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.802/2013. Această directivă stabileşte cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate. Cadrul normativ actual nu include însă metodologii detaliate pentru delimitarea aglomerărilor, identificarea zonelor sensibile şi stabilirea nivelurilor de epurare terţiară. Armonizarea completă cu noua directivă europeană va permite modernizarea infrastructurii de canalizare, reducerea poluării organice şi chimice şi digitalizarea raportării privind calitatea efluenţilor, însă va necesita investiţii considerabile şi consolidarea capacităţilor operatorilor regionali;

8) Directiva 86/278/CEE Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecţia mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură

Legislaţia naţională urmează să fie aliniată acesteia, stabilindu-se limite pentru conţinutul de metale grele şi materii organice. În prezent, analiza nămolurilor se efectuează neuniform, iar lipsa unui regulament naţional privind valorificarea nămolurilor, inclusiv sub aspect energetic, reprezintă o lacună importantă. Elaborarea cadrului normativ privind gestionarea şi valorificarea nămolurilor constituie o prioritate pentru perioada 2026-2030;

9) Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii este deja transpusă în legislaţia naţională prin modificări operate la Legea apelor nr.272/2011, prin Hotărârea Guvernului nr.887/2013 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la gestionarea riscurilor de inundaţii şi Hotărârea Guvernului nr.590/2018 cu privire la aprobarea Concepţiei reformei sistemului naţional de gestionare, prevenire şi reducere a consecinţelor inundaţiilor, iar planurile de gestionare a riscului pentru bazinele Nistru şi Prut sunt în curs de implementare, contribuind la reducerea vulnerabilităţii comunităţilor la fenomene hidrologice extreme. Totuşi, infrastructura de prevenire şi avertizare rămâne modestă, necesitând investiţii suplimentare şi actualizarea periodică a hărţilor de risc;

10) Directiva 2006/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 februarie 2006 privind gestionarea calităţii apei pentru scăldat şi de abrogare a Directivei 76/160/CEE, care nu a fost încă transpusă, deşi este esenţială pentru protecţia sănătăţii publice şi controlul calităţii apelor recreaţionale, fiind o lacună importantă a cadrului sanitar naţional.

Astfel, în ansamblu, Republica Moldova a atins un nivel intermediar de armonizare cu legislaţia Uniunii Europene în domeniul apei şi sanitaţiei. Pentru a realiza alinierea deplină şi funcţională la standardele europene, sunt necesare acţiuni coordonate pe mai multe paliere, inclusiv:

1) consolidarea cadrului normativ şi accelerarea transpunerii legislative, prin:

- finalizarea procesului de transpunere a Directivei (UE) 2024/3019 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2024 privind epurarea apelor uzate urbane (reformare) şi elaborarea metodologiilor naţionale pentru delimitarea aglomerărilor şi zonelor sensibile;

- elaborarea şi adoptarea Regulamentului privind reutilizarea apelor epurate, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/741 privind cerinţele minime pentru reutilizarea apei;

- armonizarea completă cu Directiva 86/278/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecţia mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură, fiind vorba despre nămolurile de epurare şi elaborarea unui cadru unitar pentru valorificarea energetică şi agricolă a acestora;

- transpunerea Directivei 2006/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 februarie 2006 privind gestionarea calităţii apei pentru scăldat, inclusiv stabilirea parametrilor sanitar-igienici şi a zonelor de monitorizare;

- revizuirea cadrului secundar existent (hotărâri ale Guvernului, regulamente tehnice şi metodologii) pentru alinierea la cerinţele actualizate ale Uniunii Europene;

2) întărirea capacităţilor instituţionale şi administrative, prin:

- crearea unui mecanism interinstituţional permanent de coordonare între Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Ministerul Mediului şi instituţiile sale subordonate cu competenţe în domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, Agenţia Naţională de Sănătate Publică şi operatorii regionali, pentru monitorizarea implementării directivelor europene;

- formarea şi specializarea continuă a personalului tehnic din instituţiile responsabile, prin programe de instruire finanţate din fonduri externe;

- introducerea unui sistem digital integrat de management al datelor (SCADA, GIS, platforme de raportare) pentru supravegherea calităţii apei, a stării reţelelor şi a parametrilor de epurare, incluzând şi obligativitatea generării seturilor de date digitale standardizate, ca parte integrată a documentaţiei de dare în exploatare a proiectelor investiţionale în domeniul alimentării cu apă şi sanitaţiei;

- stabilirea unor aspecte obligatorii privind necesitatea introducerii datelor în format digital standardizat în Sistemul informaţional “Registrul de evidenţă a reţelelor edilitare”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.221/2026, conform prevederilor Legii nr.290/2024 privind evidenţa reţelelor edilitare, în actele normative care reglementează mecanismele de finanţare a proiectelor investiţionale în domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie;

3) modernizarea infrastructurii şi creşterea capacităţii de investiţii, prin:

- prioritizarea investiţiilor în staţii de epurare conforme cu standardele Uniunii Europene, laboratoare de analiză modernizate şi sisteme automate de monitorizare;

4) integrarea planificării bazinale şi teritoriale, prin:

- corelarea planurilor de management bazinal cu documentele de planificare teritorială (Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional, planuri urbanistice generale) pentru asigurarea coerenţei între dezvoltarea localităţilor, protecţia resurselor şi cerinţele de mediu;

- instituirea unui cadru de cooperare intercomunitară pentru implementarea investiţiilor comune în infrastructură şi pentru partajarea resurselor de apă;

5) întărirea sistemelor de monitorizare, raportare şi control prin:

- extinderea reţelei naţionale de monitoring a apelor de suprafaţă şi subterane prin modernizarea echipamentelor de măsurare;

- implementarea unui sistem digital de raportare către Uniunea Europeană (în baza platformei EIONET – European Environment Information and Observation Network);

- crearea unui mecanism public de informare a consumatorilor privind calitatea apei şi nivelul de conformitate al operatorilor.

Transpunerea completă a acestor norme, proceduri şi standarde va permite Republicii Moldova să adopte standarde de calitate echivalente cu cele europene, să dezvolte politici publice bazate pe principiul economiei circulare şi să beneficieze de sprijin financiar din fondurile de preaderare.

Secţiunea a 6-a

Cadrul normativ tehnic şi necesitatea armonizării

standardelor de proiectare şi construcţie

O componentă critică a funcţionării sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie, adesea neglijată în procesul de reformă, o constituie sistemul de normative tehnice aplicabil proiectării, construcţiei şi exploatării infrastructurilor. Deşi cadrul legal general a fost substanţial actualizat în ultimul deceniu, baza tehnică normativă continuă să fie parţial învechită, fragmentată şi nealiniată la cerinţele Uniunii Europene, fapt ce afectează calitatea, eficienţa şi costurile investiţiilor.

În prezent, documentaţia de proiectare se bazează pe o combinaţie de reglementări moderne şi norme moştenite din perioada sovietică, multe dintre ele depăşite tehnologic şi metodologic.

Normativele utilizate în prezent includ documente relativ recente (precum NCM A.07.02:2012/A1:2017, CP G.03.08-2020, NCM G.03.01-2017 şi NCM G.03.02-2015), care introduc concepte moderne de dimensionare, funcţionare şi eficienţă energetică. Totuşi, acestea coexistă cu acte normative profund depăşite, în special:

- СНиП 2.04.02-84 “Водоснабжение. Наружные сети и сооружения”, încă aplicat pentru localităţile cu peste 3 mii de locuitori şi debite mai mari de 200 m³/zi; şi

- СНиП 3.01.04-87 “Приемка в эксплуатацию законченных строительством объектов”, utilizat în continuare pentru recepţia construcţiilor finalizate.

Aceste documente, neactualizate şi netraduse oficial, conţin debite de consum, coeficienţi de neuniformitate, prescripţii şi indicaţii tehnice care nu mai corespund realităţilor demografice, economice şi climatice actuale. Menţinerea lor în uz generează supradimensionarea sistemelor, soluţii tehnice rigidizate şi costuri de investiţie nejustificat de mari, cu efecte directe asupra ineficienţei energetice şi a sustenabilităţii pe termen lung a infrastructurii de alimentare cu apă.

Problema este şi mai pronunţată în ceea ce priveşte dimensionarea staţiilor de epurare şi stabilirea zonelor de protecţie sanitară, unde se folosesc încă documente depăşite, ca:

- “Укрупненные нормы водопотребления и водоотведения для различных отраслей промышленности” (1975); sau

- СН 245-71 “Санитарные нормы проектирования промышленных предприятий”.

Acestea nu reflectă evoluţiile tehnologice din ultimele decenii, noile materiale de construcţie, principiile de eficienţă energetică şi standardele moderne de evaluare a riscurilor. În consecinţă, staţiile proiectate pe baza acestor norme sunt adesea supradimensionate, costisitoare şi dificil de exploatat, în special în localităţile mici, unde debitele reale de apă uzată sunt de 3 ori mai mici decât cele teoretice prevăzute în calcule şi concentraţiile înalte.

O lacună majoră o reprezintă absenţa reglementărilor tehnice pentru infrastructurile descentralizate şi sistemele rurale, unde soluţiile de canalizare centralizată nu sunt în toate cazurile fezabile economic.

Lipsa normativelor privind dimensionarea foselor septice, a parametrilor specifici pentru staţiile de epurare de capacitate mică şi discordanţa dintre staţiile cu bioreactoare compacte prefabricate determină aplicarea neuniformă a soluţiilor tehnice şi lipsa controlului unitar asupra calităţii construcţiilor. În consecinţă, multe sisteme rurale operează fără standarde sanitare clare, ceea ce generează neconformităţi ale parametrilor de calitate pentru apele deversate în mediu, disfuncţionalităţi operaţionale şi dificultăţi de integrare în schemele regionale.

Deficienţele cadrului tehnic se extind şi asupra procesului de calcul al infiltraţiilor, pierderilor şi volumelor de ape uzate industriale, unde se utilizează formule şi parametri depăşiţi. Acestea duc la estimări supraevaluate, cu impact direct asupra costurilor de proiectare şi construcţie. În acelaşi timp, zonele de protecţie sanitară continuă să fie determinate conform normativului СН 245-71, care stabileşte distanţe fixe, neadaptate realităţilor de dezvoltare şi tehnologiilor actuale. În numeroase localităţi, aceste distanţe sunt imposibil de aplicat din cauza densităţii construcţiilor, iar interpretările diferă între autorităţile de control, ceea ce generează blocaje în procesul de autorizare.

Se impune, prin urmare, elaborarea unui normativ modern privind zonele de protecţie sanitară, bazat pe evaluarea riscurilor, pe criterii funcţionale şi pe corelarea cu directivele europene privind protecţia resurselor acvatice.

Un alt element critic este cadrul privind controlul tehnic şi supervizarea lucrărilor. Conform CP L.01.01-2012 “Instrucţiuni privind întocmirea devizelor pentru lucrările de construcţii-montaj”, valoarea serviciilor de monitorizare de autor este limitată la doar 0,3 % din costul total al lucrărilor, o cotă insuficientă pentru proiectele complexe de apă şi de canalizare, unde verificarea tehnologică şi supervizarea sunt esenţiale pentru asigurarea calităţii. Lipsa unei ajustări a acestei cote reduce rigoarea controlului tehnic, favorizând apariţia erorilor de execuţie şi a neconformităţilor postimplementare.

O problemă transversală o constituie inexistenţa unui mecanism instituţional de revizuire periodică a normativelor tehnice. În prezent, procesul de actualizare depinde de iniţiative fragmentare ale ministerelor şi instituţiilor de profil, fără un cadru legal unitar. În timp ce în statele membre ale Uniunii Europene standardele se actualizează o dată la 5-7 ani, în Republica Moldova numeroase normative tehnice au o vechime de peste 25 de ani, ceea ce compromite compatibilitatea lor cu directivele şi practicile comunitare.

Lipsa unui sistem naţional de armonizare şi actualizare tehnică permanentă constituie una dintre cele mai mari restanţe ale reformei sectoriale.

Prin urmare, revizuirea profundă a cadrului normativ tehnic reprezintă o condiţie prealabilă pentru modernizarea reală a sectorului. Este necesară crearea unui mecanism instituţional permanent de coordonare tehnică, sub egida Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, în colaborare cu Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, Institutul Naţional de Standardizare şi instituţiile de cercetare. Acest mecanism ar trebui să asigure:

- armonizarea completă cu standardele europene EN şi ISO aplicabile domeniului de alimentare cu apă şi de sanitaţie;

- actualizarea periodică a normativelor de proiectare şi a regulamentelor de exploatare şi includerea modificărilor/ajustărilor în catalogul documentelor normative în construcţii;

- elaborarea unor standarde naţionale adaptate pentru sistemele de alimentare cu apă şi de sanitaţie rurale şi descentralizate;

- integrarea cerinţelor de eficienţă energetică, rezilienţă climatică şi economie circulară.

Astfel, dacă, în ansamblu, Republica Moldova dispune de un cadru legislativ general compatibil cu legislaţia Uniunii Europene, fundamentul tehnic de aplicare este parţial depăşit, fragmentat şi lipsit de coordonare instituţională coerentă. Persistă lacune în gestionarea infrastructurii regionale, neactualizarea completă a normativelor tehnice, absenţa unui mecanism naţional de monitorizare şi capacitatea administrativă limitată a autorităţilor administraţiei publice locale.

Pentru atingerea conformităţii până în 2030, este indispensabilă revizuirea completă şi armonizarea sistemului de normative tehnice cu directivele europene privind apa potabilă, apele uzate urbane şi protecţia resurselor naturale.

Numai printr-o abordare integrată şi ştiinţific fundamentată, sectorul va putea deveni sustenabil, eficient şi aliniat standardelor europene de calitate, de mediu şi sănătate publică.

Secţiunea a 7-a

Cadrul instituţional central şi rolurile actorilor naţionali

în guvernanţa sectorului

Cadrul instituţional central al sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie din Republica Moldova a evoluat gradual în ultimul deceniu, reflectând eforturile de consolidare a mecanismelor de guvernanţă şi de aliniere la principiile europene de management integrat al resurselor de apă. Deşi au fost realizate progrese importante în plan legislativ şi de reglementare, arhitectura instituţională centrală rămâne fragmentată şi insuficient coordonată, iar absenţa unei viziuni unitare la nivel guvernamental afectează coerenţa politicilor publice şi eficienţa investiţiilor.

Responsabilităţile sectorului sunt împărţite între mai multe entităţi publice centrale, cu roluri strategice, normative, de reglementare, control şi execuţie, însă suprapunerile de competenţe şi lipsa unui mecanism permanent de coordonare interinstituţională determină disfuncţionalităţi în planificare şi implementare.

Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale deţine rolul principal de coordonare strategică în domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, fiind responsabil de elaborarea şi monitorizarea politicilor publice, gestionarea programelor de investiţii capitale şi monitorizarea implementării proiectelor majore în infrastructura de apă şi de canalizare. Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale administrează, prin intermediul Fondului Naţional pentru Dezvoltare Regională şi Locală şi al agenţiilor de dezvoltare regională, programele de finanţare destinate extinderii reţelelor şi modernizării infrastructurii.

Cu toate acestea, capacitatea de planificare strategică, de evaluare şi supraveghere tehnică este afectată de lipsa unui sistem integrat de colectare a datelor (inclusiv dezagregate pe sexe, teritorial, demografic etc.) şi de coordonarea insuficientă cu alte ministere de resort şi alte autorităţi publice – în special cu Ministerul Mediului, Ministerul Finanţelor, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică şi Agenţia Naţională de Sănătate Publică. În prezent, colaborarea interinstituţională se realizează preponderent la nivel de proiect, fără a fi susţinută de un cadru instituţional consolidat şi predictibil.

Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică exercită un rol esenţial în reglementarea şi supravegherea sectorului serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, având atribuţii complexe în domeniul licenţierii, reglementării tarifare, monitorizării operatorilor licenţiaţi şi protecţiei consumatorilor.

Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, Ministerul Mediului, prin intermediul Agenţiei de Mediu, a Inspectoratului pentru Protecţia Mediului şi Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei”, gestionează ansamblul de activităţi legate de administrarea, monitorizarea şi protecţia resurselor de apă. Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei” coordonează implementarea planurilor de management ale bazinelor hidrografice Nistru şi Dunărea – Prut şi Marea Neagră, administrează infrastructura hidrotehnică şi promovează utilizarea durabilă a resurselor de apă. Agenţia de Mediu asigură autorizarea captărilor şi deversărilor, precum şi monitorizarea calităţii apelor de suprafaţă şi subterane, în timp ce Inspectoratul pentru Protecţia Mediului realizează controale de conformitate şi aplică sancţiuni pentru poluare şi utilizare abuzivă a resurselor.

Cu toate acestea, interacţiunea dintre autorităţile de mediu şi cele din domeniul de alimentare cu apă şi de canalizare este insuficientă, iar suprapunerile de competenţe dintre Ministerul Mediului, Agenţia Naţională de Sănătate Publică şi Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale duc la incertitudini în aplicarea unitară a politicilor de mediu şi sănătate publică.

Agenţia Naţională de Sănătate Publică are atribuţii esenţiale în monitorizarea calităţii apei potabile şi în aplicarea normelor sanitare. Activitatea acesteia este fundamentală pentru protejarea sănătăţii populaţiei, însă capacitatea de laborator şi acoperirea reţelei de monitorizare rămân limitate, în special în mediul rural.

Coordonarea dintre Agenţia Naţională de Sănătate Publică, Agenţia de Mediu şi Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică este slabă, ceea ce împiedică realizarea analizei integrate a riscurilor şi reacţia promptă la neconformităţile privind calitatea apei.

Ministerul Finanţelor exercită rolul de autoritate publică centrală în domeniul finanţelor publice, având responsabilităţi-cheie în coordonarea politicilor bugetar-fiscale, elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu şi gestionarea alocării resurselor financiare publice, inclusiv pentru investiţiile din sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie. În această calitate, Ministerul Finanţelor asigură corelarea priorităţilor sectoriale cu calendarul bugetar naţional, examinează propunerile bugetare ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi gestionează mecanismele de cofinanţare a proiectelor de infrastructură implementate de Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale şi de agenţiile de dezvoltare regională.

Pe lângă actorii principali, un rol de suport metodologic şi informaţional îl au Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu, care furnizează date privind regimul hidrologic şi fenomenele extreme, şi Institutul de Geologie şi Seismologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, implicate în studiile privind resursele subterane.

Cu toate acestea, interoperabilitatea dintre sistemele informaţionale ale acestor entităţi lipseşte, iar fluxul de date între instituţii rămâne preponderent manual şi neintegrat.

Analiza sistemului instituţional central indică un deficit de coerenţă funcţională între autorităţile de politici publice, de reglementare, control şi execuţie. Lipsa unui mecanism guvernamental de coordonare permanentă duce la suprapuneri, întârzieri şi lipsă de eficienţă în implementarea politicilor.

În prezent, nu există o structură unică funcţională responsabilă de integrarea datelor privind resursele de apă, infrastructura, calitatea serviciilor şi performanţa operatorilor, ceea ce afectează capacitatea statului de a evalua impactul investiţiilor şi de a stabili priorităţi strategice la nivel naţional.

Analiza cadrului instituţional la nivel central evidenţiază o serie de disfuncţionalităţi legate de coordonarea, monitorizarea şi implementarea politicilor sectoriale. În acest context, pentru depăşirea provocărilor constatate, principalele direcţii de acţiune pentru perioada 2026-2030 vizează:

- instituirea unui mecanism naţional de coordonare interinstituţională care să integreze politicile de reglementare, mediu, sănătate publică şi investiţii;

- crearea unui sistem digital naţional unificat de raportare şi monitorizare a serviciilor, bazat pe standarde comune între Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, Agenţia Naţională de Sănătate Publică şi Ministerul Mediului;

- clarificarea şi delimitarea competenţelor între ministere şi agenţiile subordonate, pentru a evita suprapunerile şi conflictele de atribuţii;

- consolidarea capacităţilor tehnice şi analitice ale Agenţiei de Mediu, Agenţiei Naţionale de Sănătate Publică şi reglementare;

- corelarea procesului investiţional cu performanţa operatorilor şi calitatea serviciilor, printr-un cadru metodologic comun de evaluare.

Consolidarea cadrului instituţional central nu reprezintă doar o condiţie formală de integrare europeană, ci o necesitate structurală pentru eficienţa guvernanţei sectorului, creşterea transparenţei şi asigurarea unei abordări integrate a resurselor de apă şi a serviciilor publice.

Un sistem instituţional modern, bazat pe cooperare, digitalizare şi responsabilitate partajată, constituie premisa esenţială pentru dezvoltarea durabilă şi pentru tranziţia sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie către standardele de performanţă ale Uniunii Europene.

Secţiunea a 8-a

Guvernanţa locală şi procesele de regionalizare a serviciilor

Guvernanţa la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale constituie una dintre cele mai sensibile dimensiuni ale dezvoltării şi modernizării sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie în Republica Moldova, deoarece concentrează responsabilitatea autorităţii executive din unitatea administrativ-teritorială pentru organizarea, funcţionarea şi monitorizarea serviciilor publice la nivel local.

În pofida unui cadru legal consolidat, care conferă autorităţilor administraţiei publice locale responsabilităţi clare, situaţia din teren evidenţiază o fragmentare pronunţată, o capacitate administrativă limitată şi un grad redus de cooperare intercomunitară, ceea ce afectează direct eficienţa serviciilor şi sustenabilitatea investiţiilor publice.

Conform prevederilor Legii nr.303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, autorităţile administraţiei publice locale sunt titularii competenţelor exclusive de organizare, coordonare, monitorizare şi control al serviciilor, infrastructura aferentă aparţinând domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale. Acestea pot opta pentru gestiune directă, prin structuri proprii, sau pentru gestiune delegată, prin operatori licenţiaţi, în baza contractelor de delegare aprobate prin decizii de atribuire adoptate de către autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale. În practică, aplicarea acestor modele este neuniformă.

Multe autorităţi ale administraţiei publice locale, în special din mediul rural, continuă să administreze direct serviciile, fără separarea clară a rolurilor de autoritate şi prestator, fără planuri de performanţă şi fără indicatori măsurabili, ceea ce generează o guvernanţă informală şi decizii reactive.

Modificările normative recente stabilesc, însă, o direcţie clară: începând cu 13 ianuarie 2027, prestarea serviciilor nu va mai putea fi realizată prin structurile administraţiei publice locale, ci exclusiv prin operatori, fie în regim de gestiune directă, fie prin delegarea gestiunii. Această măsură urmăreşte reducerea fragmentării instituţionale şi uniformizarea standardelor tehnice şi sanitare pe întreg teritoriul naţional.

Fragmentarea administrativă şi financiară a autorităţilor locale este una dintre principalele cauze ale vulnerabilităţii sistemului. Peste 70 % dintre unităţile administrativ-teritoriale au bugete anuale sub 15 milioane de lei, ceea ce limitează capacitatea de cofinanţare a investiţiilor şi întreţinerea infrastructurii existente.

În medie, cheltuielile pentru serviciile publice reprezintă sub 3 % din bugetele locale, iar resursele sunt orientate, în principal, către activităţi curente. În plus, lipsa personalului calificat în domeniile achiziţii, planificare şi gestiune financiară accentuează dependenţa autorităţilor administraţiei publice locale de asistenţa externă şi reduce capacitatea de absorbţie a fondurilor.

Multe localităţi nu dispun de documentaţii tehnice actualizate, de studii de fezabilitate sau de planuri urbanistice generale, ceea ce îngreunează procesul de planificare şi aprobarea proiectelor investiţionale.

Ca urmare a modificării Legii nr.303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, prin Legea nr.133/2024 pentru modificarea unor acte normative (perfecţionarea guvernanţei şi reglementării sectorului de alimentare cu apă şi de canalizare), procesul de reglementare a fost consolidat prin actualizarea actelor normative aprobate de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică în 2025, care include:

1) Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale de Reglementare în Energetică nr.319/2025;

2) Regulamentul-cadru cu privire la indicatorii de performanţă ai serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat în redacţie nouă prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.249/2025;

3) Contractul-cadru de furnizare/prestare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.320/2025;

4) Regulamentul privind principiile de efectuare a investiţiilor în sectorul de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat în redacţie nouă prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.169/2025;

5) Metodologia de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate, aprobată prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale de Reglementare în Energetică nr.489/2019;

6) Metodologia de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor la serviciile auxiliare prestate consumatorilor de către operatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobată prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale de Reglementare în Energetică nr.270/2015.

Aceste instrumente au introdus un cadru unitar de reglementare şi profesionalizare a serviciilor, reducând discrepanţele de aplicare la nivel local şi clarificând responsabilităţile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi operatori.

În paralel, Legea nr.133/2024 pentru modificarea unor acte normative (perfecţionarea guvernanţei şi reglementării sectorului de alimentare cu apă şi de canalizare) a transferat competenţa de aprobare a tarifelor către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, eliminând deciziile arbitrare ale consiliilor locale şi orientând tarifele către principiul recuperării costurilor. Totuşi, deşi cadrul legal nou-aprobat include obligativitatea dezvoltării de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a unui mecanism de control al operatorilor nelicenţiaţi, aceştia rămân în mare parte în afara controlului de reglementare, ceea ce afectează transparenţa financiară şi sustenabilitatea economică.

În multe localităţi rurale, tarifele sunt stabilite sub costul real al operării, fără a reflecta pierderile tehnologice şi fără a asigura autofinanţarea minimă. Astfel, se perpetuează deficite structurale şi dependenţa de subvenţii locale, deseori acordate fără respectarea regulilor privind ajutorul de stat.

Situaţia financiară a autorităţilor administraţiei publice locale amplifică aceste probleme. Veniturile autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întâi sunt dominate de transferuri interbugetare (aproximativ 66,6 %), veniturile proprii reprezintă circa 15 %, iar defalcările de la impozitele de stat – aproximativ 13 %.

În acelaşi timp, aproape jumătate din cheltuieli (47,1 %) sunt destinate personalului, alte 19,1 % – bunurilor şi serviciilor, iar investiţiile capitale constituie doar 8,2 % din total. Această structură rigidă reduce drastic spaţiul fiscal pentru investiţii în infrastructura tehnico-edilitară, ceea ce explică de ce extinderea reţelelor de alimentare cu apă şi de sanitaţie depinde preponderent de granturi şi programe finanţate din surse externe.

În acest context, procesul de regionalizare devine mecanismul-cheie pentru eficientizarea serviciilor şi reducerea disparităţilor teritoriale. În ultimul deceniu, iniţiativele sprijinite de Banca Mondială, Uniunea Europeană, GIZ şi BERD au dus la formarea unor operatori regionali în jurul centrelor municipale Ungheni, Cahul, Soroca, Comrat, Floreşti şi Călăraşi.

Modelele existente au demonstrat că integrarea infrastructurii şi agregarea resurselor pot genera economii de scară, creşterea calităţii serviciilor şi accesul mai uşor la finanţări externe. Cu toate acestea, gradul de acoperire al sistemelor regionale rămâne scăzut (doar aproximativ 15 % dintre localităţile rurale fac parte din reţele funcţionale de cooperare intercomunitară).

Cadrul juridic pentru cooperarea intercomunitară a fost clarificat prin Legea nr.17/2023 cu privire la asociaţiile de dezvoltare intercomunitară, care oferă o platformă pentru colaborarea între autorităţile administraţiei publice locale. Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară nu înlocuieşte operatorii regionali, ci asigură un mecanism de coordonare, supraveghere şi planificare comună a investiţiilor.

Totuşi, capacitatea administrativă scăzută, costurile de funcţionare şi percepţia greşită a pierderii autonomiei locale frânează extinderea acestui model. Lipsa unui mecanism naţional de stimulare a regionalizării face ca procesul să depindă, în mare parte, de iniţiative externe şi de proiecte-pilot.

În ansamblu, principalele obstacole sistemice care încetinesc regionalizarea sunt lipsa unui plan strategic naţional al infrastructurii (PATN), insuficienţa personalului calificat, rezistenţa politică locală, depopularea mediului rural şi discrepanţele economice dintre operatorii din zonele urbane şi cei din zonele rurale.

În plus, standardele inegale de reglementare, neîncrederea instituţională şi percepţia Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică ca autoritate restrictivă accentuează rezistenţa la cooperare. Aceste deficienţe menţin o mare parte a serviciilor într-o zonă de vulnerabilitate operaţională şi financiară, în special în localităţile mici, unde infrastructura este subdimensionată, iar tarifele nu acoperă costurile.

Pentru depăşirea acestor limitări, este necesară o viziune integrată de guvernanţă locală şi regionalizare. Autorităţile administraţiei publice locale trebuie sprijinite în procesul de profesionalizare a managementului, de elaborare a documentaţiilor tehnice standardizate şi de utilizare a instrumentelor moderne de planificare şi control.

La nivel naţional, se impune accelerarea elaborării Secţiunii “Apă şi Sanitaţie” din cadrul PATN, care să fundamenteze direcţiile principale de dezvoltare a infrastructurii de apă şi de conectare la sistemul de canalizare optim, organizarea operatorilor regionali şi ordonarea investiţiilor în funcţie de criterii obiective – impact social, cost-eficacitate şi conformitate cu directivele europene.

De asemenea, este necesară instituirea unui mecanism financiar de transfer şi compensare a activelor între autorităţile administraţiei publice locale şi operatori, astfel încât investiţiile realizate anterior la nivel local să fie recunoscute şi integrate echitabil în patrimoniul regional.

Consolidarea procesului de regionalizare trebuie corelată cu extinderea licenţierii diferenţiate şi cu introducerea raportării obligatorii a indicatorilor de performanţă în sistemul informaţional sectorial, pentru toţi operatorii, indiferent de dimensiunea sau statutul juridic al acestora.

În perspectivă, consolidarea guvernanţei locale şi a proceselor de regionalizare trebuie să urmeze câteva direcţii esenţiale:

- finalizarea tranziţiei către gestiunea delegată şi separarea clară a rolurilor autoritate-operator, până în 2027;

- crearea unui sistem digital naţional de monitorizare şi raportare a performanţei interoperabil între Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, Agenţia Naţională de Sănătate Publică şi Ministerul Mediului;

- instituirea unei unităţi naţionale de coordonare a procesului de regionalizare, sub egida Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, care să asigure asistenţă tehnică, standarde metodologice şi supravegherea implementării;

- prioritizarea investiţiilor în funcţie de criterii clare de eficienţă, conectare şi sustenabilitate;

- profesionalizarea personalului autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul organizării serviciilor publice locale, prin programe naţionale de formare şi consolidarea capacităţilor administrative;

- optimizarea costurilor administrative ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitare.

Între timp, guvernanţa locală a sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie rămâne una dintre cele mai vulnerabile, dar şi cele mai promiţătoare componente ale sistemului instituţional. Tranziţia de la gestiunea locală fragmentată la guvernanţa regională profesionistă, însoţită de disciplină tarifară, reguli clare privind activele şi de digitalizare integrată, reprezintă condiţia fundamentală pentru modernizarea sectorului.

Consolidarea cooperării intercomunitare şi crearea unor operatori regionali puternici vor permite Republicii Moldova să atingă standardele de performanţă şi de sustenabilitate impuse de directivele Uniunii Europene, transformând serviciile publice de alimentare cu apă şi de sanitaţie într-un pilon al dezvoltării locale durabile.

Secţiunea a 9-a

Operatorii de alimentare cu apă şi de sanitaţie:

organizare, performanţă şi sustenabilitate

Operatorii de alimentare cu apă şi de sanitaţie constituie veriga esenţială a sistemului de prestare a serviciilor publice, având rolul de a transforma cadrul normativ şi investiţiile publice în servicii concrete, accesibile populaţiei. Totuşi, structura actuală a sectorului operatorilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie din Republica Moldova reflectă un grad avansat de fragmentare, disparităţi teritoriale şi vulnerabilitate economică, care pun în pericol sustenabilitatea serviciilor şi capacitatea ţării de a respecta angajamentele asumate prin Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin Legea nr.112/2014.

Deşi nivelul investiţiilor publice în infrastructură este substanţial, sustenabilitatea financiară a sectorului rămâne precară. Operatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare se confruntă cu baze financiare fragile, tarife sub nivelul costurilor reale, disparităţi majore ale costurilor serviciilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie pentru diferite zone ale Republicii Moldova, dificultăţi de recuperare a creanţelor şi dependenţă ridicată de finanţarea externă. Lipsa planurilor de investiţii şi a analizelor economice riguroase duce la fragmentarea eforturilor, iar finanţarea, adesea etapizată, afectează coerenţa tehnică şi eficienţa utilizării finanţărilor din bugetul de stat.

Conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, în Republica Moldova activează 44 de operatori licenţiaţi, care asigură servicii de alimentare cu apă şi de sanitaţie pentru aproximativ 80 % din populaţia urbană şi 35 % din populaţia rurală. Aceşti operatori sunt organizaţi, în majoritatea cazurilor, sub forma societăţilor comerciale cu capital public şi întreprinderi municipale, aflate în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale.

La nivel naţional funcţionează însă peste 590 de entităţi care gestionează reţele de apă şi/sau de sanitaţie, dintre care 352 de operatori sunt nelicenţiaţi, 197 de operatori sunt autorităţi ale administraţiei publice locale, iar 47 de operatori reprezintă organizaţiile necomerciale. Din totalul operatorilor nelicenţiaţi, marea majoritate (346 de entităţi) sunt întreprinderi municipale, ceilalţi având forme organizatorico-juridice diverse, precum societăţi pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată, gospodării ţărăneşti, asociaţii obşteşti sau întreprinderi individuale. În cea mai mare parte, aceste entităţi prestează servicii publice de alimentare cu apă şi/sau de sanitaţie în mediul rural, funcţionând adesea fără evidenţă patrimonială clară şi fără un cadru de reglementare tehnică. Ele gestionează, de regulă, sisteme mici, realizate frecvent prin proiecte finanţate din surse externe, care nu dispun de capacităţi instituţionale, tehnice şi financiare pentru operare sustenabilă şi întreţinere adecvată.

Absenţa licenţierii are efecte sistemice directe: lipsa controlului tarifar, neaplicarea indicatorilor de performanţă şi inexistenţa obligaţiilor de raportare către autoritatea de reglementare. Această situaţie reprezintă una dintre principalele vulnerabilităţi structurale ale sectorului, afectând calitatea serviciilor, sustenabilitatea financiară şi protecţia consumatorilor, în special în mediul rural.

Problemele sistemice persistă, în special, în sfera tarifelor şi a sustenabilităţii economice. Deşi metodologia Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică de calcul al tarifelor este obligatorie pentru toţi operatorii, aplicarea ei în zonele rurale este parţială sau inexistentă, mai ales pentru operatorii nelicenţiaţi. În multe localităţi mici, tarifele sunt stabilite ad-hoc de către consiliile locale, fără corelare cu costurile reale de operare şi fără a reflecta pierderile tehnologice. Această practică distorsionează principiul recuperării costurilor şi duce la deficite structurale cronice, acoperite prin subvenţii din bugetele locale. În lipsa unui sistem financiar coerent, autorităţile administraţiei publice locale sunt nevoite adesea să suporte pierderile operatorilor, afectând stabilitatea bugetară şi capacitatea de investiţie în infrastructura de bază.

Actuala metodologie de calculare a tarifelor nu asigură un mecanism de evidenţă corectă a activelor publice transferate în gestiunea operatorilor, ceea ce duce la neînregistrarea redevenţelor şi la dezechilibre între valoarea contabilă şi cea economică a patrimoniului. Lipsa includerii pierderilor reale şi a neîncasărilor în structura tarifară reduce capacitatea operatorilor de autofinanţare.

În plus, nivelul redus al profitului permis, calculat ca procent din costurile eligibile, nu stimulează eficienţa şi nici participarea capitalului privat în gestionarea serviciilor, menţinând sectorul într-o dependenţă structurală de finanţarea publică.

Reforma tarifară din 2024-2025 a schimbat fundamental cadrul de reglementare. Prin modificările aduse la Legea nr.303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, Legea nr.133/2024 pentru modificarea unor acte normative (perfecţionarea guvernanţei şi reglementării sectorului de alimentare cu apă şi de canalizare) a transferat competenţa de aprobare a tarifelor pentru operatorii titulari de licenţă către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, eliminând distorsiunile generate de deciziile politizate ale consiliilor locale.

Astfel, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică aprobă direct tarifele pentru operatorii licenţiaţi, iar în perioada de după aprobare a modificărilor normative din anul 2024, sfera de reglementare s-a extins progresiv de la circa 44 de operatori la peste 250 de operatori, în contextul obligativităţii delegării serviciilor către operatori licenţiaţi în localităţile cu peste 3 000 de locuitori. Această corecţie structurală este necesară, dar încă incompletă, deoarece operatorii nelicenţiaţi continuă să funcţioneze în afara controlului efectiv şi în lipsa raportărilor privind ajutorul de stat. În multe cazuri, subvenţiile locale sunt acordate fără respectarea procedurilor, ceea ce expune autorităţile administraţiei publice locale la riscul de sancţiuni din partea Consiliului Concurenţei.

În paralel, sustenabilitatea financiară rămâne veriga slabă a sectorului, în special în mediul rural. Operatorii mici nu aplică integral metodologia Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, pierderile netehnologice nu sunt acoperite, redevenţele sunt subraportate, iar neplăţile consumatorilor nu sunt incluse corespunzător în calculul tarifelor. Rezultatul este o spirală de subfinanţare, în care autorităţile administraţiei publice locale acoperă deficitele din bugetele locale, în timp ce profitul plafonat descurajează eficienţa şi participarea capitalului privat.

Din perspectiva performanţei economice, peste o treime dintre operatorii licenţiaţi înregistrează pierderi anuale, iar opt dintre aceştia se află în procedură de insolvabilitate.

Potrivit datelor Curţii de Conturi, între 2014 şi 2021, numărul operatorilor cu pierderi a crescut de la 27 la 32, iar volumul pierderilor a explodat de la 225,7 milioane de lei la 1,33 miliarde de lei. În acelaşi interval, numărul operatorilor profitabili s-a redus de la 8 operatori la 4 operatori, iar întreprinderile cu capitaluri proprii negative au urcat de la un operator la 8 operatori. Deficitul cumulat al capitalurilor a crescut de la 3,8 mii de lei la peste 400 milioane de lei, indicând o erodare accentuată a bazei de capital şi un risc sistemic de colaps financiar.

Performanţa tehnică a operatorilor licenţiaţi prezintă un tablou dezechilibrat:

- pierderile de apă în reţelele de distribuţie rămân ridicate (45-50 %), cu variaţii sub 30 % la operatorii mari până la peste 65 % în sistemele rurale;

- gradul de contorizare variază între 65 % şi 90 %, iar lipsa măsurării exacte a consumului generează pierderi financiare;

- consumul specific de energie (1,2-1,8 kWh/m³) depăşeşte media europeană (0,8 kWh/m³), reflectând eficienţă energetică redusă şi costuri operaţionale mari;

- rata de colectare a plăţilor este sub 70 % în mediul rural, în timp ce tarifele sunt insuficiente pentru acoperirea costurilor de exploatare.

Din perspectiva resurselor umane, operatorii se confruntă cu o criză structurală de personal calificat. Peste 40 % dintre angajaţi au peste 55 de ani, iar mai puţin de 10 % sunt tineri sub 35 de ani. Profesiile tehnice-cheie – ingineri hidrotehnicieni, electromecanici, laboranţi, operatori SCADA – sunt deficitare, iar salariile (7-9 mii de lei lunar) nu asigură retenţia. Lipsa programelor de formare continuă şi a sistemelor de certificare profesională afectează siguranţa infrastructurii şi calitatea serviciilor.

Gradul de digitalizare şi automatizare este foarte neuniform. Doar operatorii mari (Chişinău, Bălţi, Cahul, Soroca, Floreşti, Ungheni) utilizează parţial sisteme de monitorizare, control şi achiziţie de date (SCADA), sisteme informaţionale geografice (GIS), sisteme de sectoare de reţea contorizate (DMA), managementul relaţiilor cu clienţii (CRM) şi sisteme informatizate de management al mentenanţei (CMMS). Doar 20 % dintre operatori folosesc parţial sisteme digitale integrate, ceilalţi funcţionând cu evidenţe manuale şi date fragmentare. Lipsa unei platforme naţionale de raportare SCADA-GIS reduce transparenţa şi capacitatea de intervenţie strategică a statului.

Pe lângă problemele economice şi tehnice, deficienţele de guvernanţă corporativă afectează coerenţa şi credibilitatea sectorului. Numeroşi operatori nu dispun de consilii de administrare funcţionale, nu au planuri de dezvoltare multianuală şi nu aplică managementul bazat pe performanţă. În multe cazuri, relaţia cu autorităţile administraţiei publice locale este neclară, iar ingerinţele politice în stabilirea tarifelor şi luarea deciziilor de investiţii subminează autonomia operaţională.

Pentru asigurarea sustenabilităţii sectorului, este imperativă o reformă structurală orientată pe 3 direcţii principale:

- consolidarea instituţională şi regionalizarea operatorilor prin integrarea operatorilor mici în structuri regionale şi crearea mecanismelor de transfer de active şi competenţe;

- introducerea unui sistem naţional de evaluare a performanţei, bazat pe indicatori standardizaţi (eficienţă hidraulică, pierderi, costuri unitare, calitate, grad de contorizare);

- profesionalizarea şi digitalizarea serviciilor printr-un program naţional de formare şi certificare şi prin implementarea la scară naţională a sistemelor SCADA, GIS şi CMMS.

Totodată, este necesară elaborarea unui nou sistem de monitorizare şi evaluare a performanţei operatorilor în sensul introducerii unor cerinţe adaptate dimensiunii şi statutului operatorilor, concomitent cu dezvoltarea Sistemului informaţional “Managementul serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare”, obligatoriu pentru toţi furnizorii de servicii.

Acest sistem, prevăzut deja în legislaţia naţională, odată cu aprobarea modificărilor la Legea nr.303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, va permite colectarea, analizarea şi publicarea indicatorilor de performanţă (KPI), asigurând transparenţă şi comparabilitate la nivel naţional.

Pe termen mediu, operatorii trebuie sprijiniţi să îşi consolideze baza financiară printr-un cadru de tarifare sustenabil, orientat pe recuperarea integrală a costurilor, şi prin adoptarea unui standard naţional de guvernanţă corporativă, care să reglementeze relaţia cu autorităţile administraţiei publice locale, transparenţa decizională şi responsabilitatea managerială.

În ansamblu, Republica Moldova se află în faţa unei tranziţii instituţionale esenţiale: trecerea de la reglementare formală, fragmentată între autorităţile administraţiei publice locale şi Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, către un sistem integrat de guvernanţă, bazat pe profesionalizare, control unitar şi performanţă măsurabilă.

Astfel, în prezent, operatorii de alimentare cu apă şi de sanitaţie se află într- un proces de tranziţie structurală profundă, la intersecţia dintre presiunile de conformare europeană, constrângerile financiare şi slaba capacitate instituţională locală.

Fără consolidare, regionalizare, digitalizare şi profesionalizare, sectorul riscă să perpetueze un model de funcţionare ineficient şi fragmentat. Reforma actuală, prin extinderea licenţierii, centralizarea tarifelor şi crearea unui sistem informaţional unificat, trebuie urmată de disciplină de date, guvernanţă corporativă modernă şi planificare strategică pe termen lung.

Secţiunea a 10-a

Resursele umane din sector: pregătirea profesională

şi provocările generaţionale

Resursele umane constituie una dintre cele mai vulnerabile componente ale sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie, cu impact direct asupra capacităţii de funcţionare, întreţinere şi dezvoltare a infrastructurii publice.

În ultimii ani, deficitul de personal calificat a căpătat un caracter structural şi sistemic, fiind însoţit de procesul accelerat de îmbătrânire a forţei de muncă, de slaba reînnoire generaţională şi de scăderea constantă a nivelului de calificare profesională.

În condiţiile infrastructurii tot mai complexe şi a exigenţelor tot mai ridicate impuse prin intermediul directivelor Uniunii Europene, aceste tendinţe devin o constrângere majoră pentru funcţionarea durabilă a sistemelor de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

Profilul actual al personalului din sector reflectă un dezechilibru îngrijorător între generaţii şi o dependenţă tot mai mare de categoria de angajaţi în vârstă. Datele colectate de la operatorii de servicii indică faptul că peste 60 % din personal are vârsta de peste 50 de ani, iar doar 10-15 % din personal se încadrează în categoria de vârstă sub 35 de ani. Mulţi dintre aceşti angajaţi urmează să se pensioneze în următorii 5-7 ani, fără existenţa unei generaţii tinere care să asigure înlocuirea lor.

La majoritatea operatorilor serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, mai ales în localităţile rurale, în special cele mici, o mare parte a personalul tehnic este alcătuit din persoane care nu deţin studii de specialitate şi care nu au beneficiat de niciun tip de instruire formală sau continuă în domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie. În unele cazuri, funcţii tehnice esenţiale, cum ar fi cele de operator de staţie, mecanic, instalator sau dispecer, sunt exercitate de persoane formate empiric, ceea ce limitează capacitatea operatorilor de a implementa standarde moderne de calitate, siguranţă şi eficienţă.

Această realitate este consecinţa directă a degradării bazei educaţionale şi a lipsei unei politici publice coerente de formare profesională.

În Republica Moldova, pregătirea academică în domeniul de alimentare cu apă şi de canalizare se realizează exclusiv la Universitatea Tehnică a Moldovei (UTM), în cadrul Facultăţii de Urbanism şi Arhitectură, prin Programul “Alimentări cu apă şi canalizări”.

Deşi Programul menţionat oferă instruire completă la ciclul I (licenţă), ciclul II (master) şi ciclul III (doctorat), interesul pentru acest domeniu s-a diminuat drastic. În perioada 2011- 2025, doar 242 de studenţi au absolvit la ciclul I (licenţă), iar începând cu anul 2020 grupele au fost fie comasate, fie lichidate din lipsă de candidaţi. La ciclul II (masterat), în aceeaşi perioadă au fost înregistraţi doar 90 de absolvenţi, iar la ciclul III (doctorat), specializarea “Reţele inginereşti în construcţii” este practic inactivă.

Pe lângă scăderea interesului academic, se manifestă şi o criză extrem de acută de cadre universitare. În prezent, în întreg sistemul educaţional naţional, doar 3 cadre didactice deţin titlurile ştiinţifice necesare pentru predarea disciplinelor de specialitate, iar 2 cadre didactice dintre acestea au depăşit deja vârsta de pensionare.

În lipsa unei intervenţii instituţionale urgente, există riscul real ca în următorii ani formarea academică în domeniu să înceteze, ceea ce ar agrava criza de personal calificat şi ar periclita capacitatea statului de a susţine standardele de calitate impuse prin legislaţia Uniunii Europene.

Această situaţie necesită o reorganizare profundă a sistemului de formare academică şi profesională. Este oportună restructurarea Departamentului de alimentare cu căldură, apă şi protecţia mediului din cadrul Universităţii Tehnice a Moldovei, prin definirea unor linii distincte de specializare – alimentare cu apă şi sanitaţie, ingineria mediului (inclusiv deşeuri şi emisii), precum hidroamelioraţii şi lucrări hidrotehnice.

În paralel, este esenţială cooptarea specialiştilor practicieni din cadrul operatorilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie şi a instituţiilor de proiectare în activităţi didactice, sub coordonarea cadrelor universitare titulare, şi formarea unei noi generaţii de doctoranzi, care să fie ulterior integraţi în învăţământul superior. Această măsură ar revitaliza procesul educaţional şi ar crea o punte funcţională între mediul academic şi cel operaţional.

În acelaşi timp, este necesară instituirea unui program naţional de finanţare a studiilor şi formării profesionale în domeniul ingineriei apelor, care să prevadă burse de specializare pentru tinerii (în special pentru fete) care aleg acest domeniu, condiţionate de o perioadă obligatorie de activitate în sistemul public. Lipsa acestor stimulente şi a iniţiativelor de promovare a fetelor în domeniile STEM (Ştiinţă, Tehnologie, Inginerie şi Matematică) a generat un dezechilibru acut între cererea şi oferta de specialişti, iar efectele sunt vizibile mai ales în mediul rural, unde operatorii nu dispun de personal calificat, iar activitatea de exploatare se bazează preponderent pe experienţă empirică şi soluţii improvizate.

La aceasta se adaugă şi insuficienţa formării continue şi a atestării profesionale pentru personalul tehnic şi de conducere. Potrivit datelor Instituţiei Publice Oficiul Amenajarea Teritoriului, Urbanism, Construcţii şi Locuinţe, numărul persoanelor atestate tehnico-profesional în domeniile conexe alimentării cu apă şi canalizării este în scădere constantă. Lipsa sistemului coerent de certificare, absenţa standardelor ocupaţionale actualizate şi inexistenţa obligativităţii legale de formare periodică determină un declin al competenţei profesionale şi vulnerabilizează calitatea execuţiei şi exploatării infrastructurii.

În perspectivă, sectorul are nevoie de o viziune strategică de dezvoltare a resurselor umane, bazată pe parteneriatul dintre universităţi, operatori şi autorităţile administraţie publice centrale. Este necesară consolidarea Institutului de Formare Continuă în domeniul Alimentării cu Apă şi Canalizării, constituit în cadrul Universităţii Tehnice a Moldovei (Facultatea de Urbanism şi Arhitectură). Această entitate trebuie să asigure formarea profesională continuă, certificarea competenţelor, elaborarea standardelor ocupaţionale şi dezvoltarea unor programe de instruire aplicată în parteneriat cu operatorii regionali.

În paralel, este necesară crearea unor mecanisme de mentorat, prin care specialiştii cu experienţă să contribuie la formarea tinerilor angajaţi, asigurând transferul durabil al cunoştinţelor tehnice şi instituţionale.

Totodată, se impune reformarea sistemului de motivare şi reţinere a personalului, prin adaptarea grilelor de salarizare la responsabilităţile funcţionale, introducerea bonusurilor de performanţă şi asigurarea unor condiţii decente de muncă. Sectorul trebuie să ofere un mediu profesional stabil, predictibil şi atractiv, pentru a reţine specialiştii existenţi şi a atrage tineri calificaţi.

Astfel, în prezent, sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie al Republicii Moldova se confruntă cu o criză generaţională şi profesională profundă, care riscă să devină ireversibilă în lipsa unor măsuri strategice care trebuie întreprinse în cel mai scurt timp.

Este indispensabilă trecerea de la un sistem de administrare bazat pe reacţie şi improvizaţie la un model predictibil bazat pe investiţie în oameni şi pe performanţă măsurabilă. Consolidarea pregătirii profesionale, modernizarea bazei academice, certificarea competenţelor şi formarea unei noi generaţii de ingineri şi tehnicieni reprezintă condiţii esenţiale pentru profesionalizarea sectorului şi pentru alinierea acestuia la standardele europene de calitate, eficienţă şi durabilitate.

Secţiunea a 11-a

Digitalizarea sectorului

Evaluarea progresului Republicii Moldova în domeniul digitalizării şi implementării inovaţiilor în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie arată că, deşi au fost făcuţi paşi concreţi, nivelul de transformare reală rămâne modest, cu mari diferenţe între mediul urban şi rural. Practic, digitalizarea s-a concentrat în jurul câtorva operatori mari care au reuşit, cu sprijin extern, să implementeze (total sau parţial) sistemele SCADA, GIS sau module de gestiune a datelor tehnice.

Însă, în peste 90 % dintre localităţile ţării, inclusiv în majoritatea operatorilor urbani, procesele de monitorizare, de raportare şi evidenţă se desfăşoară manual, fără instrumente informatizate, fără baze de date unificate şi fără personal instruit.

Această situaţie generează un impact direct asupra calităţii guvernanţei sectorului: planificarea investiţiilor se face pe baza unor informaţii incomplete, indicatorii de performanţă sunt raportaţi parţial, iar capacitatea autorităţilor administraţiei publice centrale de a evalua realitatea din teren este limitată. În practică, datele privind pierderile de apă, starea tehnică a reţelelor, consumul energetic sau randamentul staţiilor de epurare sunt rareori disponibile în format digital şi comparabil. Acest gol de informaţie împiedică o planificare bazată pe dovezi şi face dificilă prioritizarea investiţiilor în funcţie de eficienţă şi necesitate.

Din perspectiva operatorilor, principalele probleme identificate sunt lipsa infrastructurii IT, a softurilor dedicate şi a resursei umane specializate. Majoritatea întreprinderilor municipale dispun doar de computere de birou şi softuri generice, fără sisteme SCADA sau GIS funcţionale.

Doar 6 operatori au implementat SCADA complet în unele departamente, iar alţi 12 operatori – parţial, de regulă doar pentru staţiile de pompare. În rest, monitorizarea presiunii, a calităţii apei şi a consumului de energie se face prin citiri periodice, manuale, fără posibilitatea de analiză în timp real. În acelaşi timp, doar 10 operatori folosesc aplicaţiile GIS pentru evidenţa reţelelor, iar informaţiile cartografice la nivel de ţară sunt dispersate, incomplete şi neactualizate.

În ceea ce priveşte partea de raportarea, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică şi Agenţia Naţională de Sănătate Publică colectează periodic datele operatorilor, însă lipsa interoperabilităţii dintre instituţii duce la dublări, erori şi întârzieri. De exemplu, un operator licenţiat transmite lunar date către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică şi trimestrial – către Agenţia Naţională de Sănătate Publică, fără ca aceste sisteme să fie integrate sau să ofere o imagine comună asupra performanţei sectorului. În lipsa unui mecanism unic de raportare, monitorizarea rămâne birocratică şi consumatoare de resurse, fără beneficii reale de analiză sau decizie.

Din perspectiva investiţiilor, digitalizarea este aproape absentă în proiectele finanţate din surse publice. Majoritatea granturilor sau a lucrărilor finanţate prin Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională şi Locală includ componente de infrastructură fizică (conducte, staţii, extinderi), dar nu prevăd implementarea sistemelor SCADA, GIS sau DMA. Astfel, odată cu finalizarea proiectelor, operatorii se confruntă cu dificultăţi în exploatarea şi monitorizarea noilor reţele, neavând instrumente pentru urmărirea consumurilor, a pierderilor sau a eficienţei energetice. Lipsa acestor tehnologii reduce durata de viaţă a investiţiilor şi face imposibilă evaluarea performanţei postimplementare.

Un alt aspect practic îl constituie lipsa personalului instruit. În medie, doar unul din 10 operatori are un specialist IT sau de automatizare, iar majoritatea angajaţilor nu deţin competenţe digitale. În consecinţă, chiar şi acolo unde echipamentele SCADA au fost instalate, funcţionalitatea lor este parţială sau inactivă din lipsa mentenanţei şi a supravegherii tehnice. Operatorii mai mari au început să creeze departamente de digitalizare, dar fără sprijin naţional şi fără programe de formare profesională dedicate, progresul rămânând lent şi neuniform.

La nivel central, lipsa unui sistem informaţional naţional unificat pentru sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie este cea mai mare lacună identificată. În absenţa unei platforme integrate care să colecteze automat datele operatorilor (tehnice, financiare şi de calitate), ministerele şi agenţiile de reglementare sunt obligate să lucreze pe rapoarte statice şi fişiere disparate. Implementarea unui astfel de sistem ar permite, pentru prima dată, obţinerea unei viziuni complete asupra sectorului, ar creşte transparenţa şi ar asigura un instrument de lucru modern pentru planificarea investiţiilor şi evaluarea performanţei.

Evaluarea situaţiei arată că necesitatea de digitalizare nu mai este una teoretică, ci urgentă şi practică. Lipsa datelor în timp real generează pierderi de apă greu de controlat, întârzieri în reacţia la avarii, ineficienţă energetică şi cheltuieli nejustificate. Introducerea sistemelor SCADA ar permite economii imediate de până la 10-5 % din consumul de energie şi reducerea pierderilor tehnologice cu 8-12 % în primii ani de operare. Utilizarea GIS ar facilita planificarea lucrărilor şi evidenţa patrimoniului, iar implementarea reţelelor DMA ar aduce un control precis al presiunii şi al debitelor, cu efect direct asupra costurilor.

Secţiunea a 12-a

Vulnerabilităţi climatice şi de mediu asupra resurselor de apă

Schimbările climatice au devenit unul dintre principalii factori de presiune asupra sistemelor de alimentare cu apă şi de sanitaţie din Republica Moldova, afectând atât disponibilitatea resurselor de apă, cât şi funcţionarea infrastructurii.

În ultimele 3 decenii, regimul climatic s-a modificat semnificativ: temperaturile medii anuale au crescut cu aproximativ 1,3^o C, iar precipitaţiile s-au redus cu 8-10 %, mai ales în regiunile sudice şi centrale, ceea ce a dus la scăderea debitelor râurilor, secarea izvoarelor şi diminuarea volumelor din lacurile de acumulare.

Această schimbare a regimului hidrologic se manifestă prin creşterea frecvenţei şi duratei secetelor, care afectează direct capacitatea de aprovizionare a localităţilor. În sudul ţării, sursele subterane de apă s-au redus sesizabil, iar unele oraşe, precum Comrat sau Vulcăneşti, deja furnizează apă populaţiei cu întreruperi pe parcursul zilei (din cauza lipsei apei la sursă).

În acelaşi timp, fenomenele meteorologice extreme (ploi torenţiale, inundaţii rapide, alternanţe bruşte de temperatură) produc distrugeri asupra infrastructurii de captare, pompare şi distribuţie, afectând continuitatea serviciilor. Sistemele existente, proiectate în urmă cu decenii pentru condiţii climatice stabile, nu sunt adaptate pentru a face faţă acestei variabilităţi, iar lipsa planurilor de intervenţie şi de gestionare a riscurilor amplifică vulnerabilitatea operaţională.

Degradarea calităţii resurselor de apă este o altă consecinţă directă a schimbărilor climatice. Reducerea debitelor naturale şi creşterea temperaturii favorizează concentrarea poluanţilor, proliferarea bacteriologică şi eutrofizarea lacurilor, afectând calitatea apei brute utilizate în sistemele de alimentare. Conform datelor Agenţiei de Mediu, doar 12-14 % din corpurile de apă de suprafaţă se încadrează în categoria “bună”, iar celelalte prezintă diferite grade de poluare. În perioadele de secetă, lipsa diluţiei naturale accentuează efectul poluării provenite din agricultură, deversări urbane insuficient tratate sau scurgeri din depozite de deşeuri. Operatorii sunt astfel obligaţi să utilizeze surse alternative, adesea cu conţinut ridicat de săruri, fier, fluor, amoniu sau nitraţi, ceea ce sporeşte costurile de tratare şi solicită suplimentar echipamentele de tratare.

Apele subterane, care reprezintă sursa principală pentru peste 65 % din populaţie, manifestă o vulnerabilitate accentuată la schimbările de regim hidrologic. În numeroase zone din sud şi centru, nivelul acviferelor a scăzut constant, iar mineralizarea depăşeşte frecvent 2-3 g/l.

În peste un sfert dintre sondele de exploatare, calitatea apei nu respectă standardele sanitare, fiind afectată de conţinutul ridicat de nitraţi, fluor şi cloruri. Fenomenele de secetă reduc capacitatea de reîncărcare a acviferelor, iar defrişările şi extinderea terenurilor agricole pe malurile râurilor contribuie la scurgeri poluante şi la infiltrarea substanţelor chimice în stratul freatic. În absenţa unor măsuri de protecţie, multe localităţi riscă să piardă definitiv sursele proprii de apă potabilă.

Schimbările climatice influenţează şi comportamentul hidrologic al bazinelor mici, unde reducerea volumului de apă combinată cu episoadele de ploi torenţiale provoacă alternanţe rapide între secetă şi inundaţii.

Aceste fenomene afectează barajele, digurile, staţiile de pompare şi reţelele de canalizare, crescând costurile de întreţinere şi vulnerabilitatea infrastructurii. În acelaşi timp, sistemele de epurare existente, adesea depăşite tehnologic, nu sunt concepute pentru a face faţă variaţiilor mari de debit şi concentraţiei de poluanţi. În perioadele de ploi abundente, reţelele combinate de canalizare cedează, iar apele uzate sunt deversate parţial neepurate în mediul natural.

În multiple zone rurale şi periurbane, unde gradul de conectare la sisteme centralizate de canalizare rămâne redus, apele uzate sunt evacuate în fose septice neconforme, haznale neetanşe sau direct în sol, ceea ce favorizează infiltrarea poluanţilor în stratul acvifer. În astfel de condiţii, concentraţiile de nitraţi depăşesc frecvent limita admisă de 50 mg/l pentru apa potabilă, în unele cazuri atingând valori de peste 100 mg/l. De asemenea, sunt înregistrate depăşiri ale concentraţiilor de amoniu, cloruri şi bacterii coliforme, indicând contaminare de origine menajeră.

Procesele de infiltrare sunt influenţate de caracteristicile solului şi ale formaţiunilor geologice, însă în lipsa unor zone de protecţie sanitară şi a unor măsuri de control al surselor de poluare, contaminanţii pot pătrunde treptat şi în acviferele de adâncime.

Aceste procese sunt lente, dar persistente, ceea ce înseamnă că efectele poluării pot deveni vizibile abia după ani sau decenii, iar remedierea este dificilă şi costisitoare. În zonele agricole, utilizarea intensivă a îngrăşămintelor şi pesticidelor contribuie suplimentar la creşterea concentraţiilor de nitraţi şi a altor substanţe chimice în apele subterane.

Lipsa sau funcţionarea ineficientă a staţiilor de epurare agravează situaţia, deoarece apele uzate insuficient epurate sunt deversate în emisari, de unde poluanţii pot infiltra în sol şi ulterior în acvifere. În perioadele de precipitaţii abundente, sistemele de canalizare existente pot fi suprasolicitate, iar deversările necontrolate cresc riscul de contaminare difuză. În aceste condiţii, calitatea apelor subterane utilizate ca sursă de apă potabilă este afectată, crescând riscurile pentru sănătatea populaţiei şi costurile de tratare a apei.

În absenţa unor măsuri integrate de protecţie, inclusiv extinderea infrastructurii de sanitaţie, instituirea zonelor de protecţie sanitară şi monitorizarea sistematică a calităţii apelor subterane, există riscul degradării ireversibile a unor surse de apă potabilă, în special în regiunile vulnerabile din punct de vedere hidrogeologic.

Din perspectivă economică, schimbările climatice amplifică presiunea asupra operatorilor serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare. Costurile energetice cresc în perioadele de secetă, când pomparea se face de la adâncimi mai mari, iar gradul de tratare este mai ridicat din cauza turbidităţii înalte. În acelaşi timp, pierderile de apă se accentuează din cauza evaporării, a scăderii presiunii şi a uzurii infrastructurii. În lipsa unor programe de eficienţă energetică şi adaptare tehnologică, aceste tendinţe pot duce la creşterea semnificativă a costurilor de operare şi la diminuarea fiabilităţii serviciilor.

Necesitatea de adaptare devine astfel o prioritate strategică. Republica Moldova are nevoie de o reorientare a politicilor sectoriale spre managementul integrat al riscurilor climatice, care să includă investiţii în surse alternative de apă, modernizarea sistemelor de stocare, reabilitarea captărilor vulnerabile şi protejarea zonelor de reîncărcare a apelor subterane.

Aceste analize trebuie examinate inclusiv din perspectiva intervenţiilor sensibile la gen, în contextul crizelor fiind asigurat accesul prioritar al femeilor, gravidelor, fetelor şi persoanelor cu mobilitate redusă la surse sigure de apă şi de sanitaţie.

Totodată, digitalizarea proceselor de monitorizare şi introducerea sistemelor SCADA şi GIS pot contribui la anticiparea fenomenelor hidrologice extreme şi la intervenţii rapide. Consolidarea capacităţilor locale de răspuns, prin formare profesională, planuri de urgenţă şi infrastructură rezilientă, este o condiţie esenţială pentru protejarea continuităţii serviciilor.

Schimbările climatice aduc totuşi şi oportunităţi de modernizare: introducerea tehnologiilor eficiente energetic, reutilizarea apelor epurate, recuperarea nămolului pentru biogaz şi implementarea infrastructurilor verzi pot transforma provocările climatice în catalizator pentru inovare.

Adaptarea sectorului la noile realităţi climatice nu trebuie privită doar ca o obligaţie, ci ca o şansă de restructurare durabilă şi de creştere a rezilienţei sistemelor publice de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

În acest sens, Republica Moldova are oportunitatea de a integra principiile economiei circulare şi ale infrastructurii sustenabile, asigurând atât rezistenţă la riscuri, cât şi eficienţă economică şi protecţie ecologică pe termen lung.

III. OBIECTIVE GENERALE ŞI SPECIFICE

Scopul Programului este de a consolida cadrul strategic, instituţional şi investiţional prin care Republica Moldova va accelera modernizarea sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie, va reduce disparităţile teritoriale şi sociale şi va consolida capacitatea autorităţilor publice şi a operatorilor de a furniza servicii moderne, sigure şi durabile. Programul reflectă priorităţile naţionale de dezvoltare stabilite prin SND “Moldova Europeană 2030”, aprobată prin Legea nr.315/2022, Strategia Naţională de Dezvoltare Regională pentru anii 2022-2028, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.40/2022 şi angajamentele asumate de stat în contextul procesului de aderare la Uniunea Europeană.

Prin implementarea prezentului Program, Guvernul urmăreşte dezvoltarea unui cadru operaţional unitar, orientat spre extinderea accesului populaţiei la servicii de calitate, modernizarea infrastructurii edilitare, creşterea performanţei operatorilor şi alinierea treptată a sectorului la standardele europene în domeniul apei şi sanitaţiei.

Prezentul Program va fi implementat în complementaritate cu Secţiunea a 3-a “Apă şi Sanitaţie” a PATN, inclusă la art.18 din Codului urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023, care defineşte direcţiile tehnice de dezvoltare a infrastructurii şi prioritizarea investiţiilor. În acest ansamblu, prezentul Program furnizează dimensiunea strategică, instituţională şi de guvernanţă, orientând:

- mobilizarea coordonată a resurselor financiare interne şi externe, inclusiv a fondurilor Uniunii Europene şi ale partenerilor bilaterali de dezvoltare;

- creşterea eficienţei planificării, pregătirii şi implementării investiţiilor în infrastructura de alimentare cu apă şi de sanitaţie, în conformitate cu priorităţile naţionale;

- alinierea legislativă şi instituţională la legislaţia Uniunii Europene, în special la directivele europene privind apa potabilă, epurarea apelor uzate urbane şi protecţia resurselor acvatice;

- consolidarea capacităţilor autorităţilor administraţiei publice şi ale operatorilor, prin profesionalizare, digitalizare şi standardizare operaţională.

Structura prezentului Program cuprinde 3 obiective generale, dezagregate în 8 obiective specifice şi implementate prin 39 de măsuri, constituind mecanismul operaţional care va ghida transformarea sectorului până în anul 2030.

Obiectivul general 1. Consolidarea guvernanţei şi a cadrului instituţional şi normativ al sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie, în vederea asigurării unui management eficient, coerent şi sustenabil al serviciilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie

Acest obiectiv urmăreşte crearea, până în anul 2030, a unei guvernanţe sectoriale funcţionale şi orientate spre rezultate, care să permită statului să planifice, să reglementeze şi să monitorizeze dezvoltarea sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie într-un mod coerent, predictibil şi compatibil cu practicile Uniunii Europene. Accentul este pus pe eliminarea fragmentării instituţionale, clarificarea responsabilităţilor, creşterea calităţii reglementării şi utilizarea sistematică a datelor pentru fundamentarea deciziilor publice.

Implementarea acestui obiectiv va duce la decizii publice mai rapide şi mai bine fundamentate, la reducerea riscurilor de suprapunere sau incoerenţă în investiţii şi la crearea unui cadru credibil pentru atragerea şi utilizarea eficientă a finanţărilor din bugetul de stat şi a surselor de finanţare europene în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

Obiectivul general sus-menţionat cuprinde trei obiective specifice şi 18 măsuri, care generează un impact sistemic asupra sectorului prin instituirea unei arhitecturi de guvernanţă clar definite şi funcţionale, aplicarea unitară a normativelor tehnice moderne pe întreg teritoriul naţional, precum şi asigurarea conformităţii legislative şi operaţionale cu legislaţia Uniunii Europene în domeniul alimentării cu apă şi sanitaţiei.

Obiectivul specific 1.1. Elaborarea, aprobarea şi operaţionalizarea, până în anul 2030, a cadrului normativ şi instituţional al sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie, în conformitate cu cerinţele şi bunele practici ale Uniunii Europene, care are următoarele ţinte:

- atribuţiile instituţionale în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie sunt clar delimitate şi aprobate prin acte normative, inclusiv hotărâri ale Guvernului şi regulamente interinstituţionale, eliminând suprapunerile şi ambiguităţile de competenţă;

- mecanismul naţional de coordonare interinstituţională (Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale – Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică – Agenţia Naţională de Sănătate Publică – Inspectoratul pentru Protecţia Mediului – Agenţia de Mediu) este instituit prin hotărâre a Guvernului, funcţionează în mod regulat şi produce decizii documentate, aplicate în implementarea politicilor sectoriale;

- Sistemul informaţional “Managementul serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare” este complet dezvoltat şi utilizat operaţional, asigurând colectarea standardizată şi raportarea periodică a datelor de performanţă de la toţi operatorii licenţiaţi, cu extinderea raportărilor către operatorii nelicenţiaţi;

- Registrul de evidenţă a reţelelor edilitare este operaţional şi integrat în sistemele informaţionale geografice de stat, conţine date validate pentru un număr semnificativ de reţele edilitare şi este utilizat ca sursă oficială de referinţă în procesul de planificare şi avizare a investiţiilor;

- capacitatea administrativă a instituţiilor responsabile este demonstrată prin proceduri interne actualizate, instrumente analitice funcţionale şi personal instruit, inclusiv prin integrarea sistematică a perspectivei de gen în procesele de analiză, planificare şi raportare;

- procesele decizionale şi de monitorizare sunt transparente şi accesibile, inclusiv prin publicarea informaţiilor relevante şi, acolo unde este aplicabil, prin utilizarea datelor dezagregate pe criterii de gen pentru fundamentarea politicilor publice.

În acest scop, prezentul Programul prevede un set coerent de 8 intervenţii operaţionale, orientate către operaţionalizarea cadrului de guvernanţă, clarificarea rolurilor instituţionale şi consolidarea mecanismelor de coordonare, reglementare şi monitorizare ale sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie, după cum urmează:

- Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va realiza analiza funcţională instituţională a sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie, prin evaluarea competenţelor, a fluxurilor decizionale şi a proceselor de guvernanţă existente, astfel încât concluziile şi recomandările rezultate să fie reflectate şi integrate în documente oficiale aprobate (acte normative, hotărâri ale Guvernului, regulamente instituţionale), care să contribuie efectiv la optimizarea arhitecturii de guvernanţă a sectorului;

- Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va elabora cadrul de reglementare pentru coordonarea şi gestionarea dezvoltării infrastructurii de alimentare cu apă şi de sanitaţie la nivel naţional şi regional, stabilind în mod explicit rolurile, responsabilităţile şi procedurile interinstituţionale aferente implementării Secţiunii “Apă şi Sanitaţie” din PATN, formalizate prin acte normative aprobate, astfel încât planificarea şi implementarea investiţiilor să fie realizate unitar şi predictibil;

- Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va consolida capacităţile interne de coordonare strategică, de monitorizare şi evaluare a politicilor publice din domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, prin instruirea personalului, dezvoltarea instrumentelor analitice şi actualizarea procedurilor interne aprobate, asigurând integrarea acestor instrumente în activitatea curentă a instituţiei;

- Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică va institui un mecanism normativ de monitorizare şi control al operatorilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie nelicenţiaţi, cu reguli clare de raportare şi indicatori de performanţă, aprobat prin decizii regulatorii, care să extindă aria de supraveghere a sectorului şi să reducă riscurile asociate furnizării neconforme a serviciilor;

- Guvernul, la propunerea Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, va crea un mecanism naţional de coordonare interinstituţională între Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, Agenţia Naţională de Sănătate Publică, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului şi Agenţia de Mediu, formalizat prin hotărâre a Guvernului, care va funcţiona ca platformă permanentă de cooperare şi decizie coordonată în implementarea politicilor sectoriale;

- Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va elabora şi va iniţia implementarea Secţiunii “Apă şi Sanitaţie” din PATN, astfel încât infrastructura, standardele tehnice, obiectivele de dezvoltare regională şi priorităţile naţionale să fie reflectate coerent în documentele de planificare teritorială;

- Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, în cooperare cu Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, va dezvolta şi va operaţionaliza Sistemul informaţional “Managementul serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare”, aprobat şi pus în funcţiune prin acte administrative corespunzătoare, care să permită colectarea standardizată a datelor, analiza comparativă a performanţei operatorilor şi monitorizarea continuă a sectorului;

- Agenţia Geodezie, Cartografie şi Cadastru, cu suportul Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, va asigura dezvoltarea continuă şi operaţionalizarea Registrului de evidenţă a reţelelor edilitare, utilizat ca instrument oficial de evidenţă, cu asigurarea interoperabilităţii cu sistemele informaţionale geografice de stat şi integrarea în infrastructura naţională de date spaţiale, precum şi cu Secţiunea “Apă şi Sanitaţie” din PATN, pentru asigurarea unei baze de date complete şi actualizate a infrastructurii critice de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

Rezultatul practic al Obiectivului specific 1.1 constă în tranziţia sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie de la un sistem instituţional fragmentat, cu nivel scăzut de coordonare, eficienţă şi coerenţă decizională, către un cadru de guvernanţă unitar, reglementat şi funcţional, bazat pe responsabilităţi clar delimitate, mecanisme instituţionalizate de coordonare şi utilizarea sistematică a datelor de performanţă. Această tranziţie va permite planificarea integrată a investiţiilor, utilizarea eficientă a finanţărilor din bugetul de stat şi alinierea guvernanţei sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie la cerinţele şi practicile Uniunii Europene.

Obiectivul specific 1.2. Armonizarea, până în anul 2030, a cadrului tehnico-normativ în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie la standardele europene EN/ISO, în vederea aplicării uniforme a regulilor de proiectare, construcţie şi exploatare a infrastructurii de apă şi de sanitaţie, care se conţine următoarele ţinte:

- realizarea inventarierii şi evaluării complete a normativelor tehnice existente în domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, inclusiv a standardelor de tip GOST şi СНиП, cu identificarea clară a actelor care urmează a fi armonizate, înlocuite sau abrogate;

- instituirea unui pachet unitar de normative şi standarde tehnice moderne, armonizat cu legislaţia Uniunii Europene şi cu standardele EN/ISO, utilizat ca referinţă oficială pentru proiectarea, construirea şi exploatarea infrastructurii de alimentare cu apă şi de sanitaţie;

- elaborarea şi aprobarea normativelor specifice pentru sisteme rurale şi descentralizate, care să permită soluţii tehnice adaptate contextelor locale şi utilizarea eficientă a resurselor financiare;

- actualizarea şi fundamentarea pe evaluarea riscurilor a Normativului naţional privind zonele de protecţie sanitară, cu criterii diferenţiate pentru aglomerări, surse de apă şi tipuri de ape uzate;

- instituţionalizarea unui mecanism periodic şi predictibil de revizuire a normativelor tehnice şi a regulamentelor de exploatare, cu cicluri clare de actualizare şi proceduri de consultare publică;

- operaţionalizarea Cerinţelor tehnice minime pentru proiectare şi execuţie prin ghiduri practice aprobate, utilizate de proiectanţi, autorităţi contractante şi organisme de control al calităţii lucrărilor;

- aplicarea unitară de către autorităţile publice, proiectanţi, constructori şi operatori, a cadrului normativ rezultat, contribuind la creşterea calităţii investiţiilor şi la reducerea riscurilor tehnice şi financiare.

În vederea atingerii acestor ţinte, prezentul Program prevede implementarea a 5 intervenţii operaţionale, orientate spre armonizarea cadrului tehnico-normativ naţional cu standardele europene EN/ISO, modernizarea normelor de proiectare, de construcţie şi exploatare a infrastructurii de alimentare cu apă şi de sanitaţie şi asigurarea aplicării unitare şi predictibile a acestora la nivel naţional, după cum urmează:

- Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va realiza inventarierea completă a SNiP-urilor, GOST-urilor şi normativelor tehnice din domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie şi va evalua conformitatea acestora cu standardele europene EN şi ISO, astfel încât propunerile de actualizare, armonizare sau abrogare să fie reflectate în documentele normative aprobate;

- Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va elabora şi va promova aprobarea unui pachet unitar de normative şi standarde tehnice moderne pentru proiectarea, construirea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apă şi de sanitaţie, armonizat cu legislaţia Uniunii Europene, inclusiv metodologii naţionale de dimensionare şi standarde operaţionale;

- Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională de Sănătate Publică, va elabora normativul naţional privind zonele de protecţie sanitară, fundamentat pe evaluarea riscurilor şi pe criterii diferenţiate, astfel încât protecţia surselor de apă şi sănătatea publică să fie asigurate conform cerinţelor actuale;

- Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va institui un mecanism programat de revizuire periodică a normativelor tehnice şi a regulamentelor de exploatare din domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, cu proceduri clare de elaborare, actualizare şi consultare publică;

- Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va elabora şi va aproba Ghidul practic privind cerinţele tehnice minime pentru proiectare şi execuţie, care să operaţionalizeze prevederile Codului urbanismului şi construcţiilor nr.434/2023 şi să asigure controlul coerent al calităţii lucrărilor în domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

Prin realizarea măsurilor din cadrul acestui obiectiv specific, sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie va dispune de un sistem normativ tehnic actualizat, unificat şi aplicabil unitar, care va crea premisele pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea infrastructurii în condiţii de eficienţă tehnico-economică, siguranţă operaţională şi conformitate cu cerinţele europene. Acest cadru va contribui la creşterea calităţii investiţiilor, la reducerea riscurilor tehnice şi financiare şi la asigurarea utilizării raţionale a resurselor publice şi a finanţărilor externe.

Obiectivul specific 1.3. Asigurarea transpunerii, până în anul 2030, a directivelor Uniunii Europene în domeniul apei potabile, sanitaţiei şi protecţiei resurselor acvatice şi operaţionalizarea mecanismelor de reglementare, monitorizare şi control, care se concretizează prin următoarele ţinte:

- armonizarea şi aplicabilitatea cadrului legal naţional privind apa destinată consumului uman, în conformitate cu Directiva (UE) 2020/2184, incluzând cerinţe privind evaluarea riscurilor, monitorizarea calităţii, transparenţa informaţiilor şi informarea populaţiei;

- transpunerea integrală a legislaţiei naţională privind epurarea apelor uzate urbane în conformitate cu Directiva (UE) 2024/3019 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2024 privind epurarea apelor uzate urbane (reformare), inclusiv în ceea ce priveşte formarea aglomerărilor, nivelurile de epurare, monitorizarea efluenţilor şi gestionarea nămolurilor;

- integrarea principiilor Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei în planificarea şi implementarea politicilor din sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, inclusiv prin corelarea acestora cu planurile de management ale bazinelor hidrografice;

- instituirea unui cadru normativ clar privind reutilizarea apelor uzate epurate, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/741 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 mai 2020 privind cerinţele minime pentru reutilizarea apei, care defineşte criteriile de calitate, domeniile de utilizare permise şi mecanismele de monitorizare;

- actualizarea cadrului legislativ privind gestionarea şi valorificarea nămolurilor de epurare şi aplicarea acestuia inclusiv în ceea ce priveşte opţiunile de reutilizare în agricultură şi în scopuri energetice, în concordanţă cu cerinţele europene;

- operaţionalizarea mecanismelor naţionale de monitorizare, raportare şi control, care permit urmărirea conformităţii cu cerinţele Uniunii Europene şi fundamentarea deciziilor de reglementare şi investiţii.

În acest scop, prezentul Program prevede implementarea unui pachet de 5 intervenţii operaţionale, concepute pentru a asigura transpunerea coerentă, completă şi aplicabilă în practică a cadrului normativ al Uniunii Europene în domeniul apei potabile, sanitaţiei şi protecţiei resurselor acvatice:

- Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, în colaborare cu Ministerul Mediului şi cu Ministerul Sănătăţii, va armoniza cadrul legal privind apa destinată consumului uman cu prevederile Directivei (UE) 2020/2184 a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman (reformare), prin elaborarea şi promovarea spre aprobare a actelor normative aferente;

- Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, în cooperare cu Ministerul Mediului, va asigura transpunerea Directivei (UE) 2024/3019 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2024 privind epurarea apelor uzate urbane (reformare), prin elaborarea cadrului normativ naţional care reglementează aglomerările, nivelurile de epurare, monitorizarea efluenţilor şi gestionarea nămolurilor;

- Ministerul Mediului va asigura integrarea principiilor Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei în planificarea, monitorizarea şi implementarea politicilor din sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, inclusiv prin corelarea acestora cu documentele de management ale bazinelor hidrografice;

- Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, împreună cu Ministerul Mediului şi Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, va elabora cadrul normativ privind reutilizarea apelor uzate epurate, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/741 menţionat mai sus, stabilind criterii clare de calitate, domenii de utilizare şi responsabilităţi instituţionale;

- Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale şi Ministerul Mediului vor actualiza legislaţia privind gestionarea şi valorificarea nămolurilor de epurare, în conformitate cu cerinţele Directivei 86/278/CEE din 12 iunie 1986 privind protecţia mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură, inclusiv prin reglementarea utilizării acestora în agricultură şi în scopuri energetice.

Implementarea coordonată a acestui set de măsuri va permite crearea unui sistem normativ stabil şi predictibil, care să asigure protecţia sănătăţii publice, conformitatea investiţiilor cu standardele Uniunii Europene şi fundamentarea deciziilor de reglementare şi investiţii pe baze clare şi verificabile.

Obiectiv general 2. Creşterea performanţei instituţionale, operaţionale şi tehnice a autorităţilor administraţiei publice locale şi a operatorilor de servicii de alimentare cu apă şi de sanitaţie

Acest obiectiv general vizează consolidarea capacităţii efective de implementare a sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie, astfel încât politicile publice, reformele instituţionale şi investiţiile realizate să genereze rezultate concrete şi vizibile la nivelul serviciilor furnizate populaţiei.

Intervenţiile sunt orientate spre profesionalizarea autorităţilor administraţiei publice locale, dezvoltarea operatorilor regionali viabili şi reducerea fragmentării excesive a serviciilor, cu accent pe eficienţă operaţională, sustenabilitate financiară şi creşterea calităţii şi continuităţii serviciilor.

Prin realizarea acestui obiectiv, autorităţile administraţiei publice locale vor dispune de competenţele şi instrumentele necesare pentru a gestiona în mod profesionist procesele de regionalizare, cooperare intercomunitară şi relaţia contractuală cu operatorii, iar operatorii de alimentare cu apă şi de sanitaţie vor beneficia de un cadru favorabil pentru modernizarea managementului, optimizarea costurilor operaţionale, reducerea pierderilor şi orientarea progresivă către acoperirea costurilor şi performanţă financiară.

Obiectivul general 2 este implementat prin 3 obiective specifice şi 19 măsuri ţintite, orientate spre realizarea progresivă şi sustenabilă a rezultatelor preconizate până în anul 2030.

Obiectivul specific 2.1. Instituirea şi operaţionalizarea, până în anul 2030, a mecanismelor de suport şi a instrumentelor standardizate pentru autorităţile administraţiei publice locale, în vederea gestionării proceselor de regionalizare, cooperare intercomunitară şi a relaţiilor contractuale cu operatorii de alimentare cu apă şi de sanitaţie, în conformitate cu practicile europene, care are următoarele ţinte:

- autorităţile administraţiei publice locale dispun de un cadru naţional clar şi aplicabil pentru regionalizarea serviciilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie, formalizat prin instrucţiuni aprobate şi ghiduri metodologice utilizate unitar la nivel naţional;

- instituţionalizarea mecanismelor permanente de asistenţă tehnică pentru autorităţile administraţiei publice locale în procesele de cooperare intercomunitară, de delegare a serviciilor şi de integrare în sisteme regionale;

- gestionarea în mod profesionist a relaţiei contractuale dintre autorităţile administraţiei publice locale şi operatorii de alimentare cu apă şi de sanitaţie, prin contracte standardizate, monitorizare sistematică şi evaluare periodică a performanţei;

- consolidarea capacităţii administrative şi juridice a autorităţilor administraţiei publice locale prin programe de formare continuă, cu instruiri regulate pentru personalul implicat în gestionarea serviciilor de alimentare cu de apă şi de sanitaţie;

- inventarierea infrastructurii de alimentare cu apă şi de sanitaţie, digitalizarea şi înregistrarea acesteia în registrele naţionale, constituind baza pentru delegarea serviciilor, planificarea investiţiilor şi monitorizarea activelor;

- autorităţile administraţiei publice locale beneficiază de suport tehnic structurat pentru identificarea soluţiilor tehnico-economice optime, elaborarea studiilor de fezabilitate şi pregătirea documentaţiilor de achiziţie, în conformitate cu cerinţele PATN şi cu standardele de epurare aplicabile.

În acest scop, prezentul Program prevede realizarea următoarelor 6 intervenţii operaţionale majore:

1) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va elabora şi va implementa mecanismul naţional de asistenţă tehnică pentru autorităţile administraţiei publice locale în procesul de regionalizare a serviciilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie, inclusiv prin aprobarea mecanismului şi instrucţiunilor privind acţiunile de regionalizare şi elaborarea ghidului metodologic pentru cooperare intercomunitară şi delegare a serviciilor, cu modele standardizate de contracte;

2) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, în comun cu instituţiile sale subordonate şi în cooperare cu Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, va asigura suport continuu pentru autorităţile administraţiei publice locale în negocierea, monitorizarea şi evaluarea contractelor de delegare a gestiunii, inclusiv prin instituţionalizarea unui curs de formare continuă, organizarea instruirilor anuale şi acordarea asistenţei juridice şi tehnice;

3) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va elabora şi va promova mecanismele de finanţare şi suport tehnic necesare pentru inventarierea, digitalizarea şi înregistrarea infrastructurii de alimentare cu apă şi de sanitaţie, inclusiv prin ajustarea cadrului normativ pentru a permite finanţarea acestor activităţi din surse publice;

4) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, în colaborare cu Agenţia de Geodezie, Cartografie şi Cadastru şi agenţiile de dezvoltare regională, va asigura obligativitatea înregistrării infrastructurii de alimentare cu apă şi de sanitaţie şi va sprijini autorităţile administraţiei publice locale în înregistrarea acestei infrastructuri în Registrul de evidenţă a reţelelor edilitare, asigurând astfel crearea, actualizarea şi integrarea datelor în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi, în subsidiar, în calitate de instrument oficial pentru delegarea serviciilor şi planificarea investiţiilor;

5) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale şi agenţiile de dezvoltare regională vor elabora şi vor operaţionaliza mecanisme de suport tehnic pentru autorităţile administraţiei publice locale în vederea identificării soluţiilor tehnico-economice optime şi a pregătirii caietelor de sarcini pentru proiectare şi execuţie, inclusiv prin ghiduri explicative, instruiri regionale şi servicii de consultanţă tehnică dedicate;

6) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, în cooperare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Oficiul Naţional de Dezvoltare Regională şi Locală şi operatorii regionali privind serviciile de alimentare cu apă şi de sanitaţie, va institui un mecanism naţional coordonat pentru conectarea instituţiilor de învăţământ, în special în zonele rurale, la sistemele publice sau locale de alimentare cu apă şi de sanitaţie, care va include:

- conectarea obligatorie a instituţiilor de învăţământ la reţelele de alimentare cu apă şi de sanitaţie nou-construite sau reabilitate;

- identificarea şi standardizarea soluţiilor tehnice pentru gestionarea apelor uzate în instituţiile neracordate la reţele publice (inclusiv sisteme locale sau descentralizate);

- stabilirea unor ţinte naţionale de reabilitare a reţelelor interne de alimentare cu apă şi de canalizare şi de conformare, atât la normativele tehnice, cât şi la normele sanitare inclusiv de accesibilitate şi siguranţă;

- crearea unui cadru funcţional de coordonare între autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile de învăţământ şi operatorii de alimentare cu apă şi de sanitaţie, pentru asigurarea mentenanţei şi sustenabilităţii operaţionale a infrastructurii de alimentare cu apă, de sanitaţie şi igienă în instituţiile de învăţământ.

Prin realizarea acestui obiectiv, autorităţile administraţiei publice locale vor dispune de capacităţi instituţionale, juridice şi tehnice consolidate pentru a gestiona procesele de regionalizare şi relaţia cu operatorii de alimentare cu apă şi de sanitaţie, ceea ce va permite integrarea eficientă în sisteme regionale, utilizarea raţională a resurselor publice şi creşterea calităţii şi sustenabilităţii serviciilor furnizate populaţiei.

Obiectiv specific 2.2. Creşterea, până în anul 2030, a performanţei operaţionale şi a sustenabilităţii financiare a operatorilor regionali de alimentare cu apă şi de sanitaţie, astfel încât minimum 90 % dintre operatorii regionali să funcţioneze pe baza principiului acoperirii costurilor şi a standardelor operaţionale europene, care se concretizează prin următoarele ţinte:

- toţi operatorii regionali licenţiaţi dispun de planuri de îmbunătăţire a performanţei (PIP), cu indicatori de performanţă standardizaţi privind pierderile de apă, eficienţa energetică, continuitatea serviciilor şi colectarea veniturilor;

- toţi operatorii regionali licenţiaţi dispun şi aplică planuri de îmbunătăţire a performanţei (PIP), actualizate periodic, care includ indicatori standardizaţi privind pierderile de apă, eficienţa energetică, continuitatea serviciilor, colectarea veniturilor şi disciplina financiară;

- toţi operatorii regionali licenţiaţi elaborează şi implementează planuri de siguranţă a apei (PSA), conforme cu Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman, cu evaluări de risc documentate şi măsuri operaţionale aplicate pe întreg lanţul “sursă – consumator”;

- cel puţin 75 % dintre operatorii regionali utilizează sisteme digitale funcţionale (SCADA, GIS, CMMS şi/sau DMA), care permit monitorizarea în timp real a reţelelor, reducerea pierderilor de apă şi fundamentarea deciziilor manageriale pe date verificate;

- minimum 2 laboratoare regionale de analiză a apei modernizate şi acreditate conform standardului ISO/IEC 17025, asigurând controlul calităţii apei la standarde europene;

- toţi operatorii regionali sunt dotaţi integral cu echipamente, utilaje şi mijloace logistice esenţiale, care permit reducerea timpilor de intervenţie, diminuarea costurilor de întreţinere şi creşterea fiabilităţii infrastructurii;

- funcţionarea tuturor operatorilor licenţiaţi este orientată progresiv către acoperirea integrală a costurilor operaţionale şi către contribuţia la finanţarea investiţiilor, în corelare cu cadrul tarifar şi cu mecanismele naţionale de sprijin.

În vederea atingerii acestor ţinte, prezentul Program prevede implementarea a 6 intervenţii operaţionale, orientate spre modernizarea managementului operaţional al operatorilor regionali de alimentare cu apă şi de sanitaţie, creşterea eficienţei tehnice şi energetice şi consolidarea sustenabilităţii financiare a acestora, după cum urmează:

1) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, cu suportul agenţiilor de dezvoltare regională, va sprijini elaborarea şi actualizarea planurilor de îmbunătăţire a performanţei (PIP) pentru operatorii licenţiaţi, prin asistenţă metodologică, instruiri şi mecanisme de finanţare dedicate, astfel încât aceste planuri să devină instrumente operaţionale reale de creştere a performanţei şi de monitorizare a progresului;

2) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va institui mecanisme de suport financiar şi tehnic pentru elaborarea şi implementarea planurilor de siguranţă a apei (PSA) de către operatorii regionali, inclusiv prin programe de instruire specializată şi asistenţă tehnică, în vederea conformării cu cerinţele europene privind calitatea apei potabile;

3) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va dezvolta şi va aplica mecanisme de finanţare dedicate digitalizării operatorilor regionali, susţinând implementarea sistemelor SCADA, GIS, CMMS şi DMA, pentru a permite gestionarea eficientă a reţelelor, reducerea pierderilor şi monitorizarea continuă a performanţei operaţionale;

4) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va sprijini modernizarea şi acreditarea laboratoarelor regionale de analiză a apei, prin finanţarea dotărilor necesare, instruirea personalului şi alinierea la cerinţele standardului ISO/IEC 17025, astfel încât controlul calităţii apei să fie realizat conform standardelor europene;

5) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va implementa mecanisme de finanţare pentru îmbunătăţirea dotării operatorilor regionali cu echipamente, utilaje şi mijloace logistice necesare operării eficiente a sistemelor de alimentare cu apă şi de sanitaţie;

6) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, în cooperare cu partenerii de dezvoltare şi cu autorităţile relevante, va susţine implementarea programelor de eficienţă energetică şi a proiectelor-pilot de reutilizare a apelor uzate epurate, contribuind la reducerea costurilor operaţionale şi la creşterea sustenabilităţii financiare a operatorilor.

Rezultatul practic urmărit este funcţionarea operatorilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie în baza unor procese operaţionale modernizate, instrumente manageriale aplicate şi capacităţi tehnice consolidate, care să permită furnizarea serviciilor în condiţii de eficienţă economică, calitate, siguranţă şi sustenabilitate financiară, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.

Obiectivul specific 2.3. Creşterea, până în anul 2030, a nivelului de profesionalizare a resurselor umane din sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, prin asigurarea instruirii şi certificării a minimum 25 % din personalul operatorilor licenţiaţi şi a minimum 100 de angajaţi ai autorităţilor administraţiei publice locale relevante, care se concretizează prin următoarele ţinte:

- elaborarea şi aprobarea unui plan naţional de formare continuă şi certificare profesională în domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, care să stabilească clar tipurile de competenţe, programele de instruire, mecanismele certificare şi grupurile-ţintă (operatori, autorităţi ale administraţiei publice locale, funcţionari publici);

- modernizarea Institutului de Formare Continuă în domeniul Alimentării cu Apă şi Canalizării din cadrul Universităţii Tehnice a Moldovei şi funcţionarea acestuia ca centru naţional de referinţă pentru instruirea şi perfecţionarea profesională în sector, cu laboratoare dotate şi programe actualizate;

- acreditarea programele de formare continuă conform cerinţelor naţionale în domeniul educaţiei şi livrarea periodică a acestora, în baza comenzilor de stat şi a necesităţilor reale ale operatorilor şi autorităţilor publice;

- instruirea anuală a personalului tehnic, managerial şi administrativ din cadrul operatorilor şi specialiştilor responsabili de domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie din cadrul autorităţilor administraţiei publice prin oferirea cursurilor de instruire specializate, contribuind la reducerea deficitului de competenţe şi la creşterea stabilităţii resurselor umane din sector;

- asigurarea funcţionalităţii parteneriatelor durabile între mediul academic şi operatorii de alimentare cu apă şi de sanitaţie, care facilitează transferul de cunoştinţe, integrarea cercetării aplicate şi promovarea inovării, digitalizării şi tehnologiilor verzi;

- adaptarea cu uşurinţă a resurselor umane din sector la cerinţele tehnice, normative şi operaţionale moderne, contribuind direct la îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi la sustenabilitatea pe termen lung a sectorului.

În acest scop, Programul prevede un set din 4 intervenţii operaţionale, orientate spre dezvoltarea şi funcţionarea unui sistem naţional de formare continuă şi certificare profesională în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, adaptat nevoilor reale ale operatorilor şi autorităţilor publice, după cum urmează:

1) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, în cooperare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Universitatea Tehnică a Moldovei, va elabora şi va promova Planul naţional de formare continuă şi certificare profesională în domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, realizat prin Platforma naţională de învăţare şi colaborare Universitatea Tehnică a Moldovei – operatori – autorităţile administraţiei publice locale, astfel încât formarea profesională să fie structurată, predictibilă şi corelată cu nevoile reale ale sectorului;

2) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Universitatea Tehnică a Moldovei, va consolida capacităţile Institutului de Formare Continuă în domeniul Alimentării cu Apă şi Canalizării din cadrul Universităţii Tehnice a Moldovei prin modernizarea bazei materiale, dotarea laboratoarelor şi actualizarea programelor de instruire, asigurând condiţiile necesare pentru desfăşurarea formării profesionale la standarde moderne;

3) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării vor susţine implementarea Planului naţional de formare continuă prin mecanisme de comandă de stat destinate funcţionarilor publici şi personalului tehnic şi managerial al operatorilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie, asigurând accesul regulat la instruire şi la dezvoltare profesională;

4) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Universitatea Tehnică a Moldovei, va promova parteneriatele educaţionale şi de cercetare aplicată între mediul academic şi operatorii de servicii de alimentare cu apă şi de sanitaţie, prin implicarea practicienilor în activităţi didactice, stagii practice şi proiecte comune de inovare, digitalizare şi tehnologii verzi.

Rezultatul practic urmărit este instituirea unui sistem naţional coerent şi operaţional de formare şi dezvoltare profesională în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, care să asigure resurse umane calificate, motivate şi adaptate cerinţelor moderne, contribuind direct la creşterea performanţei, stabilităţii şi sustenabilităţii sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

Obiectivul general 3. Asigurarea sustenabilităţii financiare şi creşterea capacităţii de mobilizare a resurselor pentru dezvoltarea sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie

Acest obiectiv general urmăreşte trecerea de la finanţarea fragmentată şi reactivă la un model financiar predictibil, coordonat şi orientat spre impact, care să maximizeze efectul finanţărilor din bugetul de stat şi din surse externe asupra dezvoltării sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

Accentul este pus pe prioritizarea investiţiilor cu impact regional, corelarea finanţărilor cu obiectivele strategice şi utilizarea instrumentelor financiare moderne.

Prin implementarea acestui obiectiv general, sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie va beneficia de finanţări mai bine direcţionate, proiecte mai bine pregătite şi o capacitate crescută de absorbţie a fondurilor europene, contribuind direct la extinderea accesului populaţiei la servicii, susţinerea regionalizării şi creşterea rezilienţei financiare a sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

Obiectivul general 3 este implementat prin intermediul a 2 obiective specifice şi 7 măsuri, care asigură un impact sistemic asupra sectorului prin creşterea gradului de coordonare şi transparenţă a finanţărilor externe, instituirea unui cadru financiar naţional multianual orientat spre rezultate şi performanţă, precum şi stimularea investiţiilor cu efect durabil în infrastructura de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

Obiectivul specific 3.1. Dublarea, până în anul 2030, a volumului finanţărilor externe atrase în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie prin instituirea şi operaţionalizarea unui cadru naţional unic de coordonare şi planificare a finanţărilor, care se concretizează prin următoarele ţinte:

- funcţionează un mecanism naţional instituţionalizat de coordonare a asistenţei externe în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, cu minimum 4 şedinţe anuale desfăşurate şi documentate, ale cărui decizii sunt aplicate în procesul de planificare şi implementare a investiţiilor;

- este creat şi utilizat un portofoliu unic al proiectelor prioritare din sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, derivat din Secţiunea “Apă şi Sanitaţie” a PATN, actualizat anual şi utilizat ca document de referinţă în dialogul cu partenerii de dezvoltare;

- este operaţională o bază de date naţională care va include un portofoliu de proiecte prioritare, identificate şi dezvoltate în baza Planului de prioritizare a investiţiilor în domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, ca parte componentă a Secţiunii “Apă şi Sanitaţie” a PATN. Baza de date şi portofoliile respective de proiecte vor fi dezvoltate pentru a sigura iniţierea unui dialog eficient cu partenerii de dezvoltare, în vederea identificării suportului financiar necesar, şi vor fi utilizate în calitate de instrumente oficiale de coordonare, monitorizare şi raportare;

- capacitatea instituţională de mobilizare a finanţărilor externe este demonstrată prin promovarea anuală a proiectelor prioritare către partenerii de dezvoltare, în baza conceptelor de proiect ajustate la priorităţile sectoriale;

- finanţările externe sunt orientate preponderent către investiţii cu impact regional şi sistemic, contribuind la reducerea fragmentării serviciilor şi la eficientizarea utilizării resurselor publice şi externe.

În acest scop, prezentul Program prevede 3 intervenţii operaţionale, menite să consolideze coordonarea naţională a finanţărilor externe, să asigure planificarea şi prioritizarea unitară a investiţiilor şi să întărească dialogul structurat cu partenerii de dezvoltare în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, după cum urmează:

1) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va consolida şi va operaţionaliza Consiliul Sectorial pentru Coordonarea Asistenţei Externe în domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, ca platformă permanentă de dialog şi coordonare cu partenerii de dezvoltare, asigurând prioritizarea proiectelor, prevenirea suprapunerilor investiţionale şi publicarea rapoartelor anuale de activitate;

2) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va crea, va administra şi va actualiza anual baza de date naţională privind suportul partenerilor de dezvoltare în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, care va centraliza informaţiile privind volumele financiare, stadiul implementării, zonele de intervenţie şi impactul proiectelor, fiind utilizată în procesul decizional guvernamental;

3) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va elabora, va actualiza anual şi va promova Portofoliul Unic al proiectelor prioritare din sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, derivat din documentele de planificare strategică şi teritorială, utilizându-l activ în dialogul strategic cu instituţiile europene şi internaţionale pentru atragerea finanţărilor majore în infrastructura de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

Rezultatul practic urmărit este funcţionarea sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie în baza unui cadru coerent şi predictibil de coordonare a finanţărilor externe, care să permită mobilizarea sistematică a resurselor europene şi internaţionale şi direcţionarea acestora către proiecte prioritare, cu impact regional şi sustenabilitate pe termen lung.

Obiectiv specific 3.2. Planificarea şi implementarea, până în anul 2030, a unui plan de investiţii pentru sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, care să asigure finanţarea anuală a cel puţin 50 de proiecte cu impact sistemic, local şi regional, care are următoarele ţinte:

- elaborarea, aprobarea şi utilizarea Planului de investiţii 2026-2030 pentru sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, propus spre planificare în Cadrul bugetar pe termen mediu;

- alocarea anuală a resurselor financiare bugetare care permit implementarea a minimum 20 de proiecte de conectare a localităţilor rurale şi periurbane la sistemele regionale de alimentare cu apă şi de sanitaţie şi la magistralele prioritare;

- revizuirea cadrului normativ de finanţare (Hotărârea Guvernului nr.152/2022 cu privire la aprobarea Regulamentului privind gestionarea mijloacelor financiare ale Fondului Naţional pentru Dezvoltare Regională şi Locală), extinzând eligibilitatea investiţiilor astfel încât minimum 6 tipuri de intervenţii critice (digitalizare, laboratoare, echipamente, PIP, PSA, resurse umane, inventariere, infrastructură) să poată fi finanţate din surse ale Fondului Naţional pentru Dezvoltare Regională şi Locală;

- dezvoltarea şi operaţionalizarea a cel puţin 2 instrumente financiare inovatoare (finanţare combinată, schemă de garanţii, fond revolving sau parteneriate public-private), testate prin minimum 1 proiect-pilot cu indicatori de performanţă măsurabili;

- planificarea resurselor bugetare pentru proiecte care contribuie demonstrabil la regionalizarea serviciilor, la creşterea ratei de racordare şi la îmbunătăţirea eficienţei utilizării finanţărilor din bugetul de stat.

În acest scop, prezentul Program prevede 4 intervenţii operaţionale, menite să consolideze cadrul financiar naţional multianual al sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie, să asigure finanţarea predictibilă a investiţiilor prioritare şi să extindă utilizarea instrumentelor financiare orientate spre rezultate şi impact regional, după cum urmează:

1) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va elabora, va aproba şi va aplica Planul de investiţii 2026-2030 pentru sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, corelat cu documentele bugetare şi cu Secţiunea “Apă şi Sanitaţie” din PATN, acesta devenind instrumentul principal de prioritizare a investiţiilor finanţate din surse bugetare;

2) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, în cooperare cu agenţiile de dezvoltare regională, va implementa mecanisme financiare dedicate autorităţilor administraţiei publice locale pentru extinderea şi reabilitarea infrastructurii de alimentare cu apă şi de sanitaţie şi pentru conectarea localităţilor la sistemele regionale, inclusiv la magistralele prioritare, cu ţinte anuale de proiecte implementate;

3) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va revizui şi va ajusta Hotărârea Guvernului nr.152/2022 cu privire la aprobarea Regulamentului privind gestionarea mijloacelor financiare ale Fondului naţional pentru dezvoltare regională, în vederea extinderii domeniilor de eligibilitate pentru finanţarea investiţiilor din sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, incluzând digitalizarea operatorilor, modernizarea şi acreditarea laboratoarelor, dotarea tehnică, elaborarea şi implementarea planurilor de îmbunătăţire a performanţei şi a planurilor de siguranţă a apei, profesionalizarea resurselor umane şi inventarierea infrastructurii;

4) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, în cooperare cu Oficiul Naţional de Dezvoltare Regională şi Locală şi cu alte instituţii relevante, va elabora şi va operaţionaliza cadrul naţional pentru utilizarea parteneriatelor public-private şi a instrumentelor financiare inovatoare în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie, cu iniţierea a cel puţin unui proiect-pilot în regim de parteneriat public-privat sau de contract de performanţă.

Rezultatul practic urmărit prin realizarea măsurilor aferente Obiectivului specific 3.2 este funcţionarea sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie în baza unui cadru financiar naţional multianual, predictibil şi orientat spre rezultate, care asigură prioritizarea clară a investiţiilor, corelarea alocărilor bugetare cu obiectivele strategice ale sectorului şi finanţarea coerentă a proiectelor cu impact regional, contribuind direct la susţinerea procesului de regionalizare şi la utilizarea eficientă a resurselor publice.

Totodată, măsurile şi intervenţiile propuse pentru implementare în cadrul Programului vor fi realizate în baza următoarelor priorităţi transversale, care constituie fundamentul de acţiune pentru toate proiectele sprijinite:

incluziunea socială – toate intervenţiile vor ţine cont de necesităţile specifice ale grupurilor vulnerabile, pentru a evita efectele de marginalizare socială. În mod special, se va ţine cont de persoanele şi familiile cu venituri mici, de copiii în situaţie de risc sau fără ocrotire părintească, persoanele vârstnice, tinerii în dificultate, persoanele cu dizabilităţi, victimele violenţei domestice, persoanele fără adăpost, persoanele cu probleme de sănătate mintală şi familiile aflate în dificultate.

În plus, Programul integrează dimensiunea accesului la servicii de alimentare cu apă şi de sanitaţie pentru instituţiile care găzduiesc sau oferă servicii copiilor (creşe, grădiniţe, şcoli şi unităţi medicale). O atenţie sporită va fi acordată cartierelor urbane defavorizate şi marginalizate;

buna guvernare – intervenţiile vor promova transparenţa decizională, reprezentativitatea, eficienţa, eficacitatea şi inovaţia, asigurând totodată trasabilitatea şi accesibilitatea procesului de planificare, implementare şi monitorizare. Comunicarea clară şi publică a obiectivelor şi rezultatelor va creşte încrederea cetăţenilor şi va consolida parteneriatele dintre autorităţi, comunităţi şi partenerii de dezvoltare;

eficienţa energetică şi energia regenerabilă – toate proiectele de infrastructură vor fi concepute şi realizate cu respectarea principiului eficienţei energetice maxime şi al reducerii impactului asupra mediului. Vor fi promovate soluţii tehnice moderne şi utilizarea energiilor regenerabile, contribuind astfel la tranziţia spre o economie verde şi circulară;

aspectele de gen şi egalitatea de şanse – prezentul Program va asigura integrarea nevoilor specifice ale femeilor, bărbaţilor şi copiilor (băieţi şi fete) în planificarea şi implementarea proiectelor, luând în considerare nevoile specifice în situaţii de criză privind accesul la apă şi servicii de sanitaţie.

Analizele şi indicatorii de monitorizare vor fi dezagregaţi după sex, vârstă, statut socioeconomic şi alte criterii relevante, pentru a sprijini o planificare corectă şi incluzivă;

regionalizarea serviciilor – intervenţiile vor susţine reducerea fragmentării excesive a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, care limitează eficienţa investiţiilor şi calitatea serviciilor. Prezentul Program va promova accelerarea procesului de regionalizare, în vederea utilizării eficiente a resurselor financiare publice şi externe, a reducerii costurilor de operare şi de întreţinere, precum şi a creşterii calităţii serviciilor pentru cetăţeni;

sustenabilitatea şi durabilitatea – dezvoltarea infrastructurii de apă şi de sanitaţie va fi realizată cu respectarea principiilor de echilibru între creşterea economică, protecţia mediului şi bunăstarea socială. Vor fi aplicate măsuri pentru utilizarea raţională a resurselor de apă, protejarea ecosistemelor şi reducerea vulnerabilităţii infrastructurii în faţa schimbărilor climatice;

integritatea şi prevenirea corupţiei – toate măsurile propuse vor respecta standardele etice şi vor fi supuse unor mecanisme consolidate de control şi audit, pentru a garanta utilizarea transparentă şi responsabilă a resurselor financiare şi tehnice;

siguranţa şi securitatea infrastructurii – prezentul Program va include măsuri concrete pentru reducerea riscurilor şi creşterea rezilienţei infrastructurii în faţa dezastrelor naturale, a schimbărilor climatice sau a altor factori perturbatori, astfel încât serviciile să fie prestate în mod sigur, stabil şi continuu pentru întreaga populaţie.

IV. INDICATORI DE MONITORIZARE

Monitorizarea implementării prezentului Program va fi realizată prin utilizarea a 3 categorii complementare de indicatori:

1) indicatorii de impact vor permite evaluarea schimbărilor structurale şi a efectelor sistemice generate de prezentul Program la nivelul sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie pe termen mediu şi lung. Aceştia reflectă schimbările produse la nivelul beneficiarilor finali, inclusiv extinderea accesului populaţiei la servicii sigure de alimentare cu apă şi de sanitaţie, reducerea riscurilor sanitare şi de mediu, îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi creşterea sustenabilităţii generale a sectorului;

2) indicatorii de rezultat vor urmări efectele directe, măsurabile şi verificabile ale implementării obiectivelor specifice, reflectând schimbările produse în funcţionarea cadrului instituţional, normativ, operaţional şi financiar al sectorului. Aceştia permit evaluarea progresului în raport cu obiectivele specifice şi măsoară îmbunătăţirile directe generate de măsurile prezentului Program;

3) indicatorii de produs vor cuantifica livrabilele directe obţinute prin realizarea acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni, fără a reflecta impactul socioeconomic sau transformările sistemice generate de prezentul Program. Aceştia permit monitorizarea progresului operaţional, inclusiv a actelor normative elaborate, a mecanismelor instituite, a instrumentelor metodologice dezvoltate, a proiectelor pregătite, a investiţiilor implementate şi a activităţilor de consolidare a capacităţilor. Această abordare va asigura o delimitare metodologică clară între impactul pe termen lung, rezultatele directe ale intervenţiilor şi produsele concrete ale acţiunilor, în conformitate cu prevederile Ghidului cu privire la planificarea strategică, aprobat prin Ordinul Cancelariei de Stat nr.191/2025.

Indicatorii de impact au fost determinaţi pentru a reflecta schimbările structurale urmărite prin implementarea prezentului Program, măsurând tranziţia sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie de la un sistem fragmentat, subfinanţat şi reglementat printr-un cadru normativ în mare parte depăşit, către un sector guvernat unitar, aliniat la standardele şi directivele Uniunii Europene, cu servicii extinse, performante şi sustenabile financiar.

Stabilirea valorilor de referinţă se bazează pe diagnosticul sectorial existent, pe datele raportate de instituţiile naţionale relevante (Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, Agenţia Naţională de Sănătate Publică, Ministerul Finanţelor, Ministerul Mediului, Oficiul Naţional de Dezvoltare Regională şi Locală, agenţiile de dezvoltare regională, Ministerul Educaţiei şi Cercetării) şi pe analiza evoluţiei investiţiilor şi a performanţei sectorului în perioada 2014-2024.

Valorile ţintă au fost definite realist, pornind de la tendinţele existente, capacitatea instituţională şi financiară a sectorului, angajamentele asumate prin SND “Moldova Europeană 2030”, aprobată prin Legea nr.315/2022, precum şi necesităţile de aliniere la legislaţia Uniunii Europene, evitând stabilirea unor ţinte nerealiste sau pur declarative.

Indicatorii de impact asumaţi în cadrul prezentului Program evidenţiază ţintirea unor transformări sistemice: creşterea semnificativă a accesului populaţiei la servicii sigure de apă şi de sanitaţie, îmbunătăţirea performanţei operatorilor, reducerea treptată a pierderilor de apă, consolidarea finanţării publice şi externe şi înlocuirea cadrului normativ depăşit cu unul modern, armonizat cu standardele Uniunii Europene.

În ansamblu, aceşti indicatori oferă o bază solidă pentru monitorizarea progresului real al reformei sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie şi pentru fundamentarea deciziilor de politici publice şi investiţii până în anul 2030.

Indicatorii de rezultat au fost definiţi pentru a reflecta realizările concrete şi măsurabile ale prezentului Program la nivelul obiectivelor specifice. Aceştia măsoară livrabilele instituţionale, normative, operaţionale şi financiare generate direct prin implementarea acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni al prezentului Program şi permit urmărirea progresului anual în raport cu situaţia de referinţă existentă în anii 2024-2025.

Setul de indicatori de rezultat permite o monitorizare clară şi obiectivă a progresului înregistrat în implementarea prezentului Program, asigurând delimitarea metodologică corectă faţă de indicatorii de impact, care reflectă schimbările sistemice pe termen mediu şi lung.

Structurarea indicatorilor pe obiective specifice asigură trasabilitatea directă între acţiuni, rezultate şi efectele urmărite, facilitează raportarea periodică către Guvern şi partenerii de dezvoltare şi contribuie la fundamentarea deciziilor de politici publice şi investiţii în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie până în anul 2030.

Indicatorii de produs sunt definiţi la nivelul acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni al prezentului Program şi reflectă livrabilele directe obţinute în procesul de implementare. Aceştia permit monitorizarea progresului operaţional al prezentului Program, verificarea realizării măsurilor planificate şi urmărirea modului în care instituţiile responsabile îşi îndeplinesc atribuţiile asumate.

Spre deosebire de indicatorii de impact, care reflectă schimbările structurale şi efectele pe termen mediu şi lung asupra beneficiarilor finali şi asupra sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie, precum şi de indicatorii de rezultat, care măsoară efectele directe ale implementării obiectivelor specifice, indicatorii de produs cuantifică realizările imediate ale acţiunilor. Aceştia nu sunt utilizaţi pentru evaluarea impactului socioeconomic al prezentului Program, ci pentru urmărirea implementării concrete a activităţilor planificate.

În cadrul prezentului Program, indicatorii de produs sunt corelaţi cu tipurile de acţiuni prevăzute în Planul de acţiuni şi reflectă livrabile directe precum acte normative elaborate, modificări normative aprobate, norme tehnice armonizate, mecanisme instituţionale operaţionalizate, sisteme informaţionale dezvoltate, proiecte investiţionale pregătite sau implementate, autorităţi ale administraţiei publice locale şi operatori sprijiniţi, specialişti instruiţi sau certificaţi, infrastructură construită sau reabilitată şi rapoarte de monitorizare elaborate.

Valorile de referinţă şi ţintele indicatorilor de produs sunt stabilite în mod sintetic, în corelare cu Planul de acţiuni al prezentului Program. Detalierea exactă a acestora, inclusiv termenele de realizare, instituţiile responsabile, costurile estimate şi sursele de finanţare, se regăsesc la nivelul fiecărei acţiuni.

Această abordare permite monitorizarea livrabilelor directe ale prezentului Program, fără suprapunerea indicatorilor de produs cu indicatorii de rezultat şi de impact. Indicatorii de produs se utilizează pentru urmărirea anuală a implementării acţiunilor, în timp ce indicatorii de rezultat şi de impact permit aprecierea efectelor directe şi a schimbărilor sistemice generate de prezentul Program.

Seturile de indicatori de impact, de rezultat şi de produs permit o monitorizare clară, obiectivă şi verificabilă a implementării prezentului Program. Indicatorii de impact reflectă schimbările sistemice şi efectele pe termen mediu şi lung asupra beneficiarilor finali şi asupra sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie; indicatorii de rezultat măsoară efectele directe ale implementării obiectivelor specifice; iar indicatorii de produs cuantifică livrabilele directe realizate prin acţiunile prevăzute în Planul de acţiuni.

Structurarea indicatorilor pe cele trei niveluri asigură trasabilitatea dintre acţiuni, produse, rezultate şi impact, facilitează raportarea periodică către Guvern şi partenerii de dezvoltare şi contribuie la fundamentarea deciziilor de politici publice şi investiţii în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie până în anul 2030.

V. IMPACT

Implementarea prezentului Program are ca impact principal pregătirea structurală, instituţională şi financiară a sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie pentru contextul integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană, precum şi pentru valorificarea oportunităţilor crescute de atragere a finanţărilor externe destinate infrastructurii de mediu.

Prezentul Program este conceput ca un instrument de tranziţie de la un sector caracterizat de fragmentare, subfinanţare şi performanţă operaţională neuniformă către un sector aliniat acquis-ului Uniunii Europene, capabil să planifice şi să implementeze eficient investiţii complexe, la scară regională şi naţională.

Impactul asupra guvernanţei sectoriale şi capacităţii de implementare

În perioada 2014-2024, dezvoltarea sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie a fost marcată de coordonarea limitată a politicilor şi investiţiilor, cu mecanisme instituţionale parţial funcţionale şi fără un cadru unitar de prioritizare.

Prezentul Program va genera un impact structural prin instituirea unei guvernanţe sectoriale consolidate, bazate pe mecanisme formale de coordonare interinstituţională, proceduri clare de planificare şi instrumente naţionale de monitorizare.

Până în anul 2030, peste 90 % dintre finanţările externe active în sector vor fi coordonate prin mecanisme naţionale, comparativ cu o situaţie de referinţă estimată sub 40 % în perioada anterioară.

Operaţionalizarea sistemelor informaţionale sectoriale va permite raportarea standardizată a performanţei pentru 100 % dintre operatorii licenţiaţi, creând o bază solidă pentru decizii investiţionale fundamentate şi pentru accelerarea implementării proiectelor de infrastructură.

Impactul normativ şi alinierea la legislaţia Uniunii Europene

Un impact esenţial al prezentului Programului îl constituie modernizarea cadrului legislativ şi tehnico-normativ al sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie, condiţie obligatorie pentru integrarea Republicii Moldova în piaţa europeană şi pentru accesarea fondurilor Uniunii Europene.

La momentul iniţierii prezentului Programului, peste 60 % dintre normativele aplicabile sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie sunt parţial nearmonizate sau depăşite, inclusiv de origine PT/SNiP, iar gradul de transpunere şi aplicare efectivă a directivelor Uniunii Europene relevante este estimat la circa 40 %.

Prin implementarea prezentului Program, cadrul normativ aferent proiectării, construcţiei şi exploatării sistemelor de alimentare cu apă şi de sanitaţie va fi integral armonizat cu standardele europene EN/ISO, fiind eliminate normele depăşite şi practicile neuniforme aplicate în ultimele decenii.

Concomitent, gradul de aliniere la legislaţia Uniunii Europene va depăşi 95 % până în anul 2030, prin transpunerea completă a legislaţiei relevante şi instituirea unor mecanisme funcţionale de monitorizare, raportare şi control. Acest impact va crea un cadru de reglementare coerent şi predictibil, necesar pentru implementarea eficientă a investiţiilor şi pentru absorbţia finanţărilor europene în sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

Impactul asupra performanţei financiare şi operaţionale a operatorilor

Programul este conceput pentru a aborda una dintre principalele constrângeri structurale ale sectorului: sustenabilitatea financiară redusă a operatorilor. În perioada 2024-2025, mai puţin de 50 % dintre operatorii de alimentare cu apă şi de sanitaţie reuşesc să acopere costurile operaţionale din venituri proprii, iar pierderile de apă (NRW) se situează, în medie, la 45-50 %. Prin introducerea planurilor de îmbunătăţire a performanţei (PIP), digitalizarea proceselor operaţionale şi consolidarea capacităţilor manageriale:

- peste 80 % dintre operatori vor atinge acoperirea integrală a costurilor operaţionale până în 2030;

- nivelul mediu al pierderilor de apă va fi redus sub 38 % la nivel de sector;

- capacitatea operatorilor de a gestiona proiecte investiţionale complexe va fi semnificativ îmbunătăţită, reducând întârzierile şi riscurile de implementare.

Acest impact este esenţial pentru asigurarea absorbţiei eficiente a finanţărilor externe şi pentru trecerea de la proiecte punctuale la programe investiţionale integrate, conforme cu cerinţele Uniunii Europene.

Impactul investiţional şi accelerarea dezvoltării infrastructurii

Prezentul Program creează cadrul necesar pentru implementarea accelerată şi eficientă a proiectelor de infrastructură, în conformitate cu Secţiunea “Apă şi Sanitaţie” din PATN. În perioada 2014-2024, volumul mediu anual al investiţiilor în sector a fost de aproximativ 1 miliard de lei/an, cu o pondere redusă a proiectelor sistemice şi regionale (sub 35 %). Până în 2030, impactul prezentului Program se va reflecta prin:

- creşterea volumului mediu al investiţiilor la aproximativ 2 miliarde de lei/an;

- dublarea finanţărilor externe mobilizate, de la circa 800 milioane de lei/an la 1,7 miliarde lei/an;

- creşterea ponderii proiectelor regionale şi sistemice la peste 75 % din totalul investiţiilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

Această schimbare cantitativă şi calitativă va permite realizarea unor sisteme de alimentare cu apă şi de sanitaţie robuste, eficiente şi adaptate cerinţelor de mediu şi schimbărilor climatice.

Impactul asupra atingerii ţintelor naţionale şi europene în domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie

Prezentul Program este instrumentul principal prin care statul creează condiţiile necesare pentru atingerea indicatorilor de impact asumaţi prin SND “Moldova Europeană 2030”, respectiv:

- asigurarea accesului a cel puţin 95 % din populaţie la surse sigure de alimentare cu apă;

- conectarea a minimum 65 % din populaţie la servicii publice de sanitaţie.

Aceşti indicatori reprezintă atât un obiectiv social şi de mediu, cât şi un angajament politic şi instituţional major în procesul de aderare la Uniunea Europeană.

Impactul prezentului Program constă în faptul că nu substituie investiţiile, ci creează cadrul normativ, instituţional şi operaţional care face posibilă implementarea lor eficientă, coerentă şi accelerată. Prin consolidarea guvernanţei, creşterea sustenabilităţii financiare a operatorilor şi coordonarea investiţiilor la nivel naţional, prezentul Program asigură faptul că Republica Moldova poate valorifica oportunităţile de finanţare disponibile în contextul extinderii Uniunii Europene şi poate avansa, până în anul 2030, către atingerea ţintelor asumate în domeniul alimentării cu apă şi sanitaţiei, în condiţii de eficienţă, transparenţă şi conformitate europeană.

Impactul social asupra populaţiei şi sănătăţii publice

Implementarea prezentului Program generează un impact social semnificativ prin îmbunătăţirea accesului echitabil al populaţiei la servicii sigure şi de calitate de alimentare cu apă şi de sanitaţie, cu accent pe mediul rural, pe localităţile mici şi comunităţile marginalizate.

Extinderea şi modernizarea reţelelor de apeduct şi de canalizare, precum şi conectarea unui număr sporit de gospodării la sisteme centralizate vor reduce dependenţa de surse individuale nesigure (fântâni, haznale neetanşe), care afectează în mod disproporţionat gospodăriile vulnerabile. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, în anul 2024 circa 23,3 % dintre gospodării nu aveau acces la servicii de sanitaţie, iar aproximativ 10,2 % nu aveau acces la apă potabilă, cu discrepanţe pronunţate între mediul urban şi cel rural.

Totodată, intervenţiile prezentului Program privind consolidarea capacităţilor operatorilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie, regionalizarea serviciilor şi dotarea laboratoarelor specializate pentru controlul calităţii apei vor contribui la reducerea incidenţei bolilor asociate apei neconforme. Conform datelor Agenţiei Naţionale de Sănătate Publică, circa 54 % din apa livrată populaţiei prin sisteme centralizate nu corespunde normelor sanitare, ca urmare a mai mulţi factori structurali: lipsa apeductelor magistrale din surse de suprafaţă, dependenţa de apele subterane, deficitul de personal calificat la nivelul operatorilor, capacitatea limitată a laboratoarelor acreditate şi cadrul incomplet de reglementare pentru operatorii nelicenţiaţi.

Prezentul Program va contribui direct la reducerea sărăciei multidimensionale, în special în mediul rural, unde rata acesteia atinge 37,6 %, comparativ cu 10 % în mediul urban.

Prin extinderea infrastructurii centralizate de alimentare cu apă şi de sanitaţie, inclusiv construcţia apeductelor magistrale, se vor îmbunătăţi condiţiile de trai, se va diminua timpul alocat aprovizionării cu apă (estimat la circa 30 de minute zilnic pentru gospodăriile fără acces la reţele) şi va creşte confortul populaţiei, în special pentru femei, vârstnici şi persoane cu dizabilităţi.

Un impact social distinct îl reprezintă îmbunătăţirea condiţiilor de igienă şi sănătate în instituţiile de învăţământ.

Prezentul Program tratează investiţiile WASH în şcoli drept prioritate naţională, în contextul în care doar circa 38 % dintre instituţiile evaluate sunt conectate la sisteme centralizate de canalizare, aproape jumătate utilizează încă haznale, iar aproximativ 50 % nu dispun de acces la apă potabilă.

Eliminarea acestor deficienţe până în anul 2030 şi asigurarea accesului universal la apă potabilă şi grupuri sanitare interioare conforme vor contribui la creşterea participării şcolare, în special a fetelor, şi la reducerea riscurilor pentru sănătatea copiilor.

Prin reducerea disparităţilor teritoriale, consolidarea mecanismelor de control al operatorilor, creşterea capacităţilor instituţionale şi promovarea regionalizării serviciilor, precum şi prin crearea condiţiilor necesare pentru monitorizarea calităţii apei furnizate, prezentul Program va sprijini coeziunea teritorială, prevenirea excluziunii sociale şi creşterea atractivităţii comunităţilor rurale, inclusiv prin diminuarea migraţiei determinate de lipsa infrastructurii de bază.

Impactul asupra mediului înconjurător

Intervenţiile propuse în cadrul prezentului Program vor avea un impact pozitiv substanţial asupra mediului, prin reducerea poluării apelor de suprafaţă şi subterane, protecţia ecosistemelor acvatice şi utilizarea durabilă a resurselor de apă.

În Republica Moldova, conform datelor oficiale ale Biroului Naţional de Statistică, sunt monitorizate 125 de staţii de epurare, dintre care doar 81 de staţii sunt funcţionale. De asemenea, din cele 116 de staţii de epurare funcţionale, o mare parte dintre ele nu asigură epurarea calitativă a apelor uzate din motivul subdimensionării sau necorespunderii gradului de epurare a apelor în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi a directivelor Uniunii Europene.

Volumul total captat al apelor uzate este de circa 71 490,4 mii de m³, iar volumul apelor epurate este de circa 69 186 mii de m³. Deşi în perioada anilor 2020-2024 au fost construite doar 541,8 km de canalizare, ajungând la o lungime totală de 5 726,5 km la nivel naţional, creşterea gradului de investiţii în infrastructura de canalizare a devenit tot mai solicitată, fapt care va duce la creşterea volumului de ape uzate.

În prezent, în peste 80 % dintre localităţile rurale, apele uzate sunt evacuate prin sisteme rudimentare sau direct în emisari naturali, neepurate, contribuind la contaminarea apelor freatice şi la eutrofizarea râurilor.

Implementarea proiectelor de alimentare cu apă şi de sanitaţie va contribui la atingerea ţintei naţionale de epurare, conform standardelor europene, a cel puţin 40 % din volumul total al apelor uzate. Prin urmare, necesitatea intervenţiei în domeniul canalizării şi a construcţiilor staţiilor de epurare conforme vor reduce deversarea apelor uzate neepurate în sol şi în corpurile de apă.

Modernizarea infrastructurii de epurare în aglomeraţiile urbane mari şi medii va permite reducerea încărcărilor cu substanţe organice, azot şi fosfor, contribuind la îmbunătăţirea calităţii apelor râurilor Nistru şi Prut şi la prevenirea poluării transfrontaliere. De asemenea, introducerea mecanismelor de monitorizare automatizată a apelor uzate industriale va creşte controlul asupra poluării difuze şi punctiforme.

Prezentul Program promovează managementul integrat al resurselor de apă, corelând dezvoltarea infrastructurii de alimentare cu apă şi de sanitaţie cu planurile de management ale bazinelor hidrografice, precum şi introducerea planurilor de siguranţă a apei ca instrument preventiv de la captare până la consumator, asigurând astfel reducerea gradului de livrare a apei neconforme (în prezent 54 %, conform Agenţiei Naţionale de Sănătate Publică).

Prin armonizarea cadrului normativ cu directivele europene şi modernizarea sistemelor de monitorizare, prezentul Program va consolida capacitatea instituţională de protecţie a mediului şi va crea premisele reutilizării controlate a apelor epurate şi valorificării nămolurilor de epurare, în conformitate cu bunele practici europene.

Impactul economic

Implementarea prezentului Program va genera un impact economic pozitiv atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, prin stimularea investiţiilor publice şi private, creşterea eficienţei serviciilor şi îmbunătăţirea competitivităţii teritoriale.

Investiţiile planificate în următorii 5 ani în infrastructura de alimentare cu apă şi de sanitaţie, estimate la peste 5 miliarde de lei din surse publice bugetare şi externe, vor avea un efect de multiplicare economică prin crearea de locuri de muncă în construcţii, proiectare, operare şi mentenanţă. Experienţa perioadei 2014-2024 arată că investiţiile în sector au generat rezultate fizice semnificative (peste 900 km de reţele de apă şi peste 235 km de reţele de canalizare), beneficiind direct sute de mii de locuitori.

Pe termen mediu şi lung, regionalizarea serviciilor şi creşterea performanţei operatorilor vor contribui la reducerea costurilor operaţionale, la diminuarea pierderilor de apă (care în unele sisteme rurale ating 40-60 %) şi la creşterea sustenabilităţii financiare a serviciilor. Introducerea cotei de dezvoltare în tarife şi planificarea multianuală a investiţiilor vor permite finanţarea predictibilă a modernizărilor şi reducerea dependenţei de intervenţii ad-hoc.

Prezentul Program prevede, de asemenea, inventarierea normelor tehnice de proiectare existente şi ajustarea acestora la standardele EN/ISO.

Normele actuale de proiectare duc la supradimensionarea infrastructurii, fapt care se reflectă direct în costurile de construcţie a infrastructurii şi, ulterior, în costurile de mentenanţă a acesteia şi în tarifele achitate de către populaţie.

Noile modificări realizate la legea privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, adoptate în anul 2024, au demonstrat că tarifele aprobate de către autorităţile administraţiei publice locale nu asigură suficienţa resurselor financiare pentru acoperirea cheltuielilor operaţionale şi pentru dezvoltare, în ultimul an, tarifele aprobate de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică ajungând la o creştere de peste 50 % în raport cu cele aprobate anterior de către autorităţile administraţiei publice locale. Astfel de situaţii, în care tarifele nu acoperă cheltuielile operaţionale ale operatorilor, creau condiţii de subvenţionare obligatorie a serviciilor prestate de către autoritatea locală şi diminuarea bugetelor locale care ar putea fi reorientate spre dezvoltare.

Totodată, creşterea accesului la servicii de alimentare cu apă şi de sanitaţie va spori atractivitatea investiţională a localităţilor, în special pentru activităţi economice care depind de infrastructura de bază (industrie alimentară, servicii, turism).

Prin corelarea investiţiilor în domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie cu politicile de dezvoltare regională şi cu mecanismele de finanţare europeană, prezentul Program va contribui la reducerea decalajelor economice între regiuni, sprijinind o dezvoltare mai echilibrată şi durabilă a teritoriului naţional.

VI. COSTURI

Costul total estimat al prezentului Program este de 597,650 mii de lei. Structura de finanţare reflectă un angajament bugetar naţional substanţial, deoarece 342,505 mii de lei (57,3 % din costul total) sunt acoperiţi din bugetul de stat, ceea ce confirmă asumarea explicită a responsabilităţii Guvernului pentru implementarea reformelor prevăzute.

Asistenţa externă însumează 127,945 mii de lei (21,4 %) şi este direcţionată selectiv către domenii cu impact structural ridicat şi cerinţe sporite de aliniere la legislaţia Uniunii Europene.

Costurile neacoperite, în valoare de 127,200 mii de lei (21,28 %), sunt localizate punctual, în principal în domeniul WASH, şi nu afectează fezabilitatea generală a prezentului Program, urmând a fi abordate prin mecanisme complementare de finanţare. Aceste costuri reprezintă necesităţi investiţionale estimate în instituţiile de învăţământ, şi nu constituie obligaţii bugetare ferme ale bugetului de stat, urmând să fie acoperite prin mobilizarea fondurilor externe, a instrumentelor financiare ale Uniunii Europene şi a contribuţiilor partenerilor de dezvoltare.

Costurile de implementare ale prezentului Program sunt concepute pentru a susţine rolul acestuia de instrument de reformă şi de pregătire a sectorului, fiind orientate prioritar către dezvoltarea cadrului normativ, instituţional, operaţional şi financiar necesar pentru implementarea ulterioară a investiţiilor de infrastructură. Prezentul Program nu include costurile investiţiilor capitale în infrastructura de alimentare cu apă şi de sanitaţie, acestea urmând a fi planificate şi reflectate distinct în documentul complementar (Secţiunea “Apă şi canalizare” din PATN). Această abordare asigură coerenţa strategică cu obiectivele SND “Moldova Europeană 2030” şi creează premisele pentru o implementare coordonată şi accelerată a proiectelor de infrastructură la nivel naţional.

Distribuţia anuală a resurselor indică o concentrare a cheltuielilor în perioada 2026-2028, când sunt realizate principalele reforme normative, instituţionale şi operaţionale. Această etapă este urmată de reducerea graduală a alocărilor în anii 2029-2030, corespunzătoare fazei de consolidare şi funcţionare deplină a mecanismelor instituite. Succesiunea este coerentă cu obiectivul prezentului Program de a elimina rapid constrângerile structurale existente şi de a pregăti sectorul pentru absorbţia finanţărilor externe şi implementarea accelerată a proiectelor de infrastructură.

În cadrul Obiectivului general 1, costurile totale de 39,100 mii de lei reprezintă 6,54 % din costul total al prezentului Program şi sunt orientate în mod prioritar către reforma cadrului normativ şi de guvernanţă.

Ponderea majoritară a asistenţei externe (24,945 mii de lei) reflectă necesitatea alinierii rapide la legislaţia Uniunii Europene.

La nivelul obiectivelor specifice, Obiectivul specific 1.1 concentrează 24,700 mii de lei, direcţionaţi în principal către armonizarea legislaţiei şi a normelor tehnice, cu alocări concentrate în perioada 2026-2027, pentru eliminarea timpurie a blocajelor normative. Obiectivul specific 1.2, cu 11,400 mii de lei, susţine aplicarea efectivă a noilor reguli şi funcţionarea mecanismelor de guvernanţă, prin alocări constante, până în 2030, asigurând continuitatea implementării.

Obiectivul specific 1.3, cu 3,000 mii de lei, este concentrat în primii ani pentru operaţionalizarea timpurie a monitorizării şi controlului, astfel încât reforma normativă să producă efecte măsurabile încă din prima parte a perioadei.

Pentru Obiectivul general 2, bugetul de 450,600 mii de lei (75,4 %) reflectă axa principală a prezentului Program – consolidarea capacităţilor instituţionale şi operaţionale.

Structura de finanţare indică: 225,600 mii de lei din bugetul de stat, 100 000 de mii lei din asistenţă externă şi 125 000 de mii lei sunt costuri neacoperite, concentrate în special pe facilităţile WASH.

La nivel specific, Obiectivul specific 2.1, cu 376,500 mii de lei, vizează consolidarea capacităţilor autorităţilor administraţiei publice locale şi intervenţiile asociate WASH, conform necesităţilor structurale ale sectorului.

Obiectivul specific 2.2 reprezintă nucleul intervenţiei orientate către performanţa operatorilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie, cu 65,100 mii de lei, având un vârf de alocări în perioada 2027-2029, etapă critică pentru implementarea schimbărilor operaţionale.

Obiectivul specific 2.3, în valoare de 9,000 mii de lei, asigură dezvoltarea competenţelor resurselor umane prin alocări stabile, necesare menţinerii performanţei pe termen mediu.

În cadrul Obiectivului general 3, care concentrează 106,550 mii de lei (17,8 %), accentul este pus pe sustenabilitatea financiară şi mobilizarea resurselor.

Obiectivul specific 3.2 concentrează 105,050 mii de lei, reflectând rolul central al acestuia în crearea cadrului financiar şi investiţional al sectorului, inclusiv prin îmbunătăţirea mecanismelor tarifare şi pregătirea documentaţiilor pentru finanţări externe. Apariţia unor costuri neacoperite limitate în anii 2029-2030 semnalează necesitatea monitorizării atente şi a mobilizării punctuale de resurse suplimentare.

Obiectivul specific 3.1, cu 1,500 mii de lei, are alocări reduse, dar constante, orientate către coordonarea finanţărilor şi asigurarea coerenţei intervenţiilor la nivel naţional.

În ansamblu, structura costurilor pe obiective generale şi specifice evidenţiază o logică de intervenţie coerentă: reforma normativă creează premise, consolidarea capacităţilor asigură funcţionarea, iar sustenabilitatea financiară permite absorbţia investiţiilor.

Această succesiune explică modul în care alocările bugetare susţin transformarea graduală a sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie şi pregătesc Republica Moldova pentru atingerea ţintelor asumate până în anul 2030, în contextul integrării în Uniunea Europeană.

VII. RISCURI DE IMPLEMENTARE

Implementarea prezentului Program are loc într-un cadru instituţional, financiar şi administrativ complex, marcat de implicarea unui număr extins de autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, de fragmentarea administrativ-teritorială a serviciilor, precum şi de necesitatea alinierii accelerate la cerinţele şi standardele Uniunii Europene, ceea ce generează interdependenţe semnificative între politici publice, niveluri administrative şi surse de finanţare.

Riscurile identificate reflectă natura transversală a sectorului şi amploarea reformelor şi a investiţiilor preconizate, incluzând procese de regionalizare, de modernizare a infrastructurii, de armonizare legislativă cu legislaţia Uniunii Europene şi de consolidare a capacităţilor instituţionale.

Aceste riscuri sunt asociate, în principal, cu coordonarea interinstituţională, capacitatea administrativă a autorităţilor publice implicate, sustenabilitatea financiară a operatorilor, sensibilitatea socială a politicilor tarifare şi impactul schimbărilor climatice asupra resurselor de apă.

Gestionarea riscurilor constituie componenta integrantă a mecanismului de implementare a prezentului Program. Măsurile de diminuare sunt corelate cu instrumentele de guvernanţă, de planificare bugetară, de reglementare, monitorizare şi evaluare, fiind orientate spre prevenirea, controlul şi reducerea progresivă a riscurilor pe parcursul perioadei de implementare.

Tabelul de mai jos prezintă principalele riscuri de implementare, probabilitatea materializării acestora, impactul potenţial asupra realizării obiectivelor prezentului Program, precum şi măsurile instituţionale şi responsabilităţile stabilite pentru gestionarea acestora.

VIII. AUTORITĂŢI RESPONSABILE

Cadrul instituţional existent în domeniul serviciilor publice de alimentare cu apă şi de sanitaţie este în mare parte bine definit şi va menţine structura actuală de organizare şi competenţe.

Totuşi, pe baza analizei situaţiei curente şi a provocărilor identificate, implementarea prezentului Program impune consolidarea capacităţilor instituţionale, clarificarea unor roluri operaţionale şi instituirea unor mecanisme funcţionale de coordonare şi suport, astfel încât măsurile din Planul de acţiuni să fie realizate în termenele stabilite şi cu rezultate măsurabile, inclusiv în contextul angajamentelor Republicii Moldova privind integrarea europeană.

Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va continua să deţină rolul principal de coordonare strategică şi dezvoltare a sectorului, prin:

- elaborarea şi monitorizarea politicilor publice;

- gestionarea programelor de investiţii;

- atragerea investiţiilor externe.

În aplicarea Planului de acţiuni, Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale va asigura coordonarea instituţională a implementării prezentului Program, inclusiv prin consolidarea capacităţilor interne de planificare, coordonare, monitorizare şi evaluare, precum şi prin promovarea cadrului de reglementare necesar pentru clarificarea rolurilor şi responsabilităţilor instituţionale aferente dezvoltării sectorului şi implementării Secţiunii “Apă şi Sanitaţie” din PATN.

Cancelaria de Stat va exercita rolul de coordonare metodologică şi de supraveghere a respectării cadrului naţional de politici publice şi de planificare strategică, inclusiv prin examinarea progresului raportat privind implementarea prezentului Program, în limitele competenţelor sale.

Având în vedere caracterul transversal al sectorului, implementarea prezentului Program va fi susţinută de un mecanism sectorial de coordonare interinstituţională, prevăzut în Planul de acţiuni, care va reuni instituţiile-cheie cu atribuţii în reglementare, mediu, sănătate publică, control şi administrarea resurselor de apă, în vederea alinierii intervenţiilor, schimbului de date şi soluţionării operative a blocajelor de implementare.

Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică va asigura reglementarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, inclusiv prin licenţiere, aprobarea cadrului normativ de reglementare, aprobarea tarifelor pentru titularii de licenţe, monitorizarea şi controlul activităţii desfăşurate, protecţia consumatorilor şi va gestiona Sistemul informaţional “Managementul serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare”.

Ministerul Mediului, Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei” şi Agenţia de Mediu vor contribui la implementarea prezentului Program prin atribuţiile aferente managementului resurselor de apă, calităţii apelor şi conformării de mediu, inclusiv prin participarea la mecanismul de coordonare interinstituţională şi furnizarea datelor necesare pentru monitorizarea progresului şi a efectelor politicilor din sector.

Inspectoratul pentru Protecţia Mediului va asigura supravegherea respectării legislaţiei de mediu în domeniul relevant, iar Agenţia Naţională de Sănătate Publică va asigura continuitatea controalelor privind calitatea apei potabile şi respectarea normelor sanitare, contribuind, totodată, la procesul de coordonare şi raportare interinstituţională.

La nivel teritorial, agenţiile de dezvoltare regională vor avea un rol de sprijin în implementarea măsurilor prezentului Program, în special prin asistenţa acordată autorităţilor administraţiei publice locale în procesele de regionalizare/cooperare intercomunitară, în pregătirea documentaţiilor şi în aplicarea instrumentelor de finanţare relevante.

Complementar, Oficiul Naţional de Dezvoltare Regională şi Locală va fi implicat, conform Planului de acţiuni, în funcţie de măsurile specifice, în partea de coordonare şi suport instituţional asociat intervenţiilor cu impact la nivel local şi regional.

Autorităţile administraţiei publice locale deţin rolul principal în organizarea şi asigurarea funcţionării serviciilor publice de alimentare cu apă şi de sanitaţie pe teritoriul administrat. În corelare cu Planul de acţiuni, autorităţile administraţiei publice locale vor consolida capacităţile de management şi control al calităţii serviciilor, vor asigura aplicarea reglementărilor aprobate de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, indiferent de statutul operatorului, şi vor prioritiza inventarierea, evidenţa şi înregistrarea infrastructurii tehnico-edilitare, ca premisă pentru delegarea eficientă a serviciilor şi pentru conectarea localităţilor la infrastructura regională.

În vederea implementării măsurilor privind evidenţa şi digitalizarea infrastructurii, Agenţia Geodezie, Cartografie şi Cadastru va asigura, în cooperare cu Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale şi autorităţile administraţiei publice locale, dezvoltarea şi operaţionalizarea Registrului de evidenţă a reţelelor edilitare, în conformitate cu Legea nr.290/2024 cu privire la evidenţa reţelelor edilitare, astfel încât datele să fie utilizabile pentru planificare, investiţii şi monitorizare.

În domeniul normativelor tehnice şi al cadrului de urbanism şi construcţii aferent infrastructurii, Oficiul pentru Amenajarea Teritoriului, Urbanism, Construcţii şi Locuinţe va participa, în coordonare cu Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale şi în limitele competenţelor, la realizarea măsurilor din Planul de acţiuni privind inventarierea, actualizarea şi unificarea normativelor tehnice relevante, precum şi la operaţionalizarea mecanismelor instituţionale aferente acestui proces.

Componenta de formare şi profesionalizare a resurselor umane din sector, prevăzută expres în Planul de acţiuni, va fi realizată printr-un parteneriat instituţional în care Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale coordonează, iar Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Universitatea Tehnică a Moldovei şi Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educaţie şi Cercetare contribuie la dezvoltarea şi implementarea mecanismelor de formare şi certificare profesională.

Totodată, Institutul Naţional de Management şi Administraţie Publică va asigura, după caz, componenta de formare continuă pentru autorităţile administraţiei publice locale şi actorii sectoriali, conform măsurilor prezentului Program.

În domeniile conexe care necesită coordonare intersectorială (de exemplu, reutilizarea apelor uzate epurate şi valorificarea nămolurilor în raport cu practicile agricole), prezentul Program va implica, după caz şi conform Planului de acţiuni, cooperarea cu Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, pentru a asigura compatibilitatea politicilor şi a intervenţiilor.

Prin această arhitectură instituţională, prezentul Program delimitează responsabilităţile între autorităţile centrale şi locale, instituie mecanisme de coordonare interinstituţională şi consolidează actorii de suport (agenţiile de dezvoltare regională, Oficiul Naţional de Dezvoltare Regională şi Locală, Institutul Naţional de Management şi Administraţie Publică, Universitatea Tehnică a Moldovei), astfel încât implementarea măsurilor din Planul de acţiuni să fie realizată în mod coerent, predictibil şi aliniat angajamentelor naţionale şi europene privind calitatea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

IX. PROCEDURI DE MONITORIZARE, EVALUARE ŞI RAPORTARE

Implementarea prezentului Program va fi susţinută de un sistem integrat de monitorizare, evaluare şi raportare, conceput pentru a asigura urmărirea anuală a progresului în realizarea obiectivelor şi măsurilor prevăzute în Planul de acţiuni, utilizarea eficientă a resurselor publice şi obţinerea rezultatelor asumate prin prezentul document de politici publice.

Sistemul sus-menţionat va sprijini procesul decizional, va permite identificarea în timp util a eventualelor întârzieri sau devieri de la obiectivele stabilite şi va fundamenta ajustarea intervenţiilor, atunci când evoluţiile din sector o impun.

Procesul de monitorizare, evaluare şi raportare va fi organizat în conformitate cu cadrul naţional de planificare strategică, reglementat de Hotărârea Guvernului nr.386/2020 cu privire la planificarea strategică, şi va fi corelat cu mecanismele de monitorizare a documentelor de politici publice coordonate de Cancelaria de Stat, precum şi cu angajamentele Republicii Moldova în procesul de integrare europeană, inclusiv cele aferente transpunerii şi implementării legislaţiei Uniunii Europene în domeniul apei şi sanitaţiei.

Coordonarea generală a procesului de monitorizare, evaluare şi raportare a prezentului Program revine Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, în calitate de autoritate publică centrală responsabilă de elaborarea şi implementarea politicilor în domeniul alimentării cu apă şi sanitaţiei, asigurând colectarea, centralizarea, verificarea şi analiza informaţiilor privind implementarea prezentului Program, precum şi elaborarea rapoartelor anuale de progres şi a rapoartelor de evaluare.

Cancelaria de Stat exercită rolul de coordonare metodologică şi de supraveghere a respectării cadrului naţional de politici publice, inclusiv prin examinarea rapoartelor de progres şi a rezultatelor evaluărilor realizate pe parcursul implementării prezentului Program.

La procesul de monitorizare şi raportare vor participa, sub coordonarea generală a Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, mai multe entităţi publice implicate, în limitele responsabilităţilor specificate în cadrul prezentului Program, inclusiv:

- Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, responsabilă de progresul în elaborarea şi aplicarea mecanismului normativ de monitorizare şi control al operatorilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie nelicenţiaţi, implicarea activă şi suportul necesar acordat Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale în procesul de dezvoltare şi operaţionalizare a Sistemului informaţional “Managementul serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare”, inclusiv asigurarea gestionării şi mentenanţei acestuia;

- Ministerul Mediului, responsabil de progresul în armonizarea cadrului legal privind apa destinată consumului uman, progresul în transpunerea cadrului legal privind epurarea apelor uzate urbane, progresul în integrarea principiilor Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei în politicile sectorului de alimentare cu apă şi de sanitaţie; progresul în elaborarea cadrului normativ privind reutilizarea apelor uzate epurate şi gestionarea nămolurilor;

- Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei”, responsabilă de progresul în implementarea măsurilor de management al resurselor de apă şi corelarea acestora cu dezvoltarea infrastructurii de alimentare cu apă şi de sanitaţie;

- Agenţia de Mediu, responsabilă de progresul în monitorizarea calităţii apelor în contextul implementării investiţiilor de alimentare cu apă şi de sanitaţie şi progresul în evaluarea conformităţii de mediu a proiectelor din sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie;

- Agenţia Naţională de Sănătate Publică, responsabilă de progresul în implementarea cerinţelor privind calitatea apei potabile şi progresul în aplicarea măsurilor de siguranţă a apei destinate consumului uman;

- Ministerul Sănătăţii, responsabil de progresul în elaborarea şi aplicarea normativului privind zonele de protecţie sanitară pentru sursele de apă şi infrastructura de alimentare cu apă şi de sanitaţie;

- Oficiul pentru Amenajarea Teritoriului, Urbanism, Construcţii şi Locuinţe, responsabil de progresul în inventarierea, revizuirea şi armonizarea normativelor tehnice de proiectare, construcţie şi exploatare a sistemelor de alimentare cu apă şi de sanitaţie şi progresul în elaborarea şi aplicarea ghidurilor tehnice unitare;

- Oficiul Naţional de Dezvoltare Regională şi Locală, responsabil de progresul în implementarea proiectelor de investiţii de alimentare cu apă şi de sanitaţie finanţate din fonduri bugetare şi progresul fizic şi financiar al proiectelor de infrastructură;

- Agenţia Geodezie, Cartografie şi Cadastru, responsabilă de progresul în asigurarea funcţionalităţii, dezvoltării şi operaţionalizării Registrului de evidenţă a reţelelor edilitare, precum şi în integrarea datelor furnizate de operatorii reţelelor;

- Ministerul Educaţiei şi Cercetării, responsabil de progresul în elaborarea şi instituţionalizarea programelor de formare continuă şi certificare profesională în domeniul de alimentare cu apă şi de sanitaţie;

- Universitatea Tehnică a Moldovei, responsabilă de progresul în implementarea Planului naţional de formare continuă şi de progresul în instruirea şi certificarea resurselor umane din sectorul de alimentare cu apă şi de sanitaţie.

Monitorizarea implementării prezentului Program se realizează anual, pe întreaga perioadă 2026-2030, şi urmăreşte gradul de realizare a obiectivelor generale, a obiectivelor specifice şi a măsurilor prevăzute în Planul de acţiuni.

Monitorizarea se bazează pe indicatori de progres clar definiţi, stabiliţi pentru fiecare obiectiv şi fiecare măsură, inclusiv indicatori de rezultat şi, după caz, indicatori de impact, care permit evaluarea progresului în domenii precum guvernanţa sectorului, capacitatea instituţională, cadrul de reglementare, performanţa operatorilor şi pregătirea sectorului pentru atragerea investiţiilor.

Datele necesare monitorizării sunt colectate prin rapoarte administrative ale instituţiilor responsabile, sisteme informaţionale sectoriale şi date statistice oficiale.

Raportarea progresului în implementarea prezentului Program se realizează anual, în baza rezultatelor procesului de monitorizare. Instituţiile responsabile de implementarea măsurilor transmit Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, până la data de 25 februarie a fiecărui an, informaţiile privind stadiul realizării acţiunilor ce le revin. În baza acestor informaţii, Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale elaborează Raportul anual de progres privind implementarea prezentului Program, care reflectă nivelul de realizare a obiectivelor şi măsurilor, principalele dificultăţi întâmpinate şi recomandările pentru perioada următoare.

Raportul anual este transmis Cancelariei de Stat până la data de 30 aprilie a anului de raportare şi se prezintă în cadrul mecanismelor sectoriale relevante, inclusiv Consiliului Sectorial de Asistenţă Externă “Apă şi canalizare”.

Evaluarea prezentului Program are un caracter analitic şi se realizează distinct de monitorizarea curentă.

Evaluarea intermediară se efectuează la sfârşitul anului 2027, având drept scop analiza nivelului de realizare a obiectivelor, relevanţei şi eficacităţii măsurilor implementate, precum şi formularea recomandărilor pentru eventuala ajustare a prezentului Programului, dacă este necesară.

Evaluarea finală se realizează în prima jumătate a anului 2031 şi oferă o analiză cuprinzătoare a impactului prezentului Program şi a contribuţiei acestuia la realizarea obiectivelor naţionale de dezvoltare şi la procesul de integrare europeană.

Rezultatele evaluării intermediare fundamentează eventuale ajustări ale prezentului Program, iar rezultatele evaluării finale servesc drept bază pentru elaborarea următorului program sectorial pentru perioada de planificare ulterioară.

X. PLAN DE ACŢIUNI

privind implementarea Programului naţional de dezvoltare a sectorului

de alimentare cu apă şi de sanitaţie pentru anii 2026-2030