Hotărâre nr. 442 din 01.07.2020

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.199/2014 cu privire la aprobarea

Strategiei de alimentare cu apă şi sanitaţie (2014-2028)

nr. 442  din  01.07.2020

 (în vigoare 24.07.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.188-192 art. 634 din 24.07.2020

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Hotărârea Guvernului nr.199/2014 cu privire la aprobarea Strategiei de alimentare cu apă şi sanitaţie (2014-2028) (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.72-77, art.222), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1) în denumirea hotărârii, în denumirea şi pe tot parcursul textului anexei nr.1, textul "(2014-2028)" se substituie cu textul "(2014-2030)";

2) hotărârea se completează cu punctul 1¹ cu următorul cuprins:

"1¹. Se aprobă Planul de acţiuni pentru anii 2020-2024 privind implementarea Strategiei de alimentare cu apă şi sanitaţie (2014-2030), conform anexei 1¹.";

3) în anexa nr.1:

a) pe tot parcursul textului:

textul "(2014-2028)" se substituie cu textul "(2014-2030)";

sintagma "Inspectoratul Ecologic de Stat", la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma "Inspectoratul pentru Protecţia Mediului", la forma gramaticală corespunzătoare;

sintagma "Ministerului Educaţiei" se exclude;

cuvintele "grup interministerial de coordonare a implementării Strategiei" şi "grupul de coordonare", la orice formă gramaticală, se exclud;

cuvintele "aprovizionare cu apă", la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele "alimentarea cu apă", la forma gramaticală corespunzătoare;

b) în Introducere:

la alineatul patru, textul "apreciază că este oportună elaborarea unei strategii noi pe termen mediu (2014-2018) şi lung (până în anul 2028) pentru acest sector care," şi cuvântul "să" se exclud;

noţiunea "sanitaţie" va avea următorul cuprins:

"sanitaţie – o serie de servicii publice şi acţiuni de siguranţă din punct de vedere sanitaro-epidemiologic, igienic şi de mediu:

(а) colectarea, transportarea şi epurarea apelor menajere, fecaloide (care conţin excreţii umane) şi a apelor meteorice; precum şi

(b) evacuarea şi tratarea nămolului din toalete, rezervoarele septice şi staţiile comunale de epurare a apelor uzate, în scopul reducerii poluării chimice, şi al răspândirii microbilor şi al menţinerii unui mediu sănătos şi durabil.";

c) capitolul I:

la punctul 1, textul "Hotărârea Guvernului nr.662 din 13 iunie 2007 "Pentru aprobarea Strategiei privind aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor din Republica Moldova", care se axează pe necesitatea perfecţionării cadrului legislativ şi instituţional în conformitate cu Directivele UE, astfel încât populaţia să poată beneficia de servicii calitative, de model nou, european" se exclude;

la punctul 2:

textul "Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a elaborat metodologia pentru calcularea, aprobarea şi aplicarea tarifelor la serviciile publice de aprovizionare cu apă şi sanitaţie şi la epurarea apei uzate." se substituie cu textul "Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a elaborat Metodologia de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare şi epurare a apelor uzate";

textul "Rolul principal al Inspectoratului Ecologic de Stat în ceea ce priveşte domeniul alimentării cu apă şi sanitaţiei este de a elibera autorizaţii de mediu pentru folosinţa specială a apei şi efectuarea expertizei ecologice. Inspectoratul se subordonează Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului." se substitute cu textul "Misiunea Inspectoratului pentru Protecţia Mediului este implementarea politicii statului în domeniul protecţiei mediului şi utilizării raţionale a resurselor naturale, exercitarea controlului şi supravegherii de stat, prevenirea şi contracararea încălcărilor în domeniile de competenţă";

după alineatul zece se introduce următorul alineat:

"Agenţia de Mediu este autoritate administrativă subordonată Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului (MADRM), responsabilă de implementarea politicii statului în domeniile de activitate ce îi sunt încredinţate, obţinând cel mai bun raport dintre rezultatele scontate şi alocaţiile bugetare.";

punctul 4 se completează cu următorul text:

"În anul 2018 comparativ cu anul precedent numărul sistemelor de alimentare cu apă s-a majorat cu 6 unităţi. Astfel, pe teritoriul ţării în anul 2018 au fost amplasate 1 220 de sisteme de alimentare cu apă. Din totalul de apeducte, pe parcursul anului au funcţionat 1 168 de sisteme sau 95,7%, totodată au fost reconstruite 11 apeducte, din care 10 în localităţile rurale.

Anual sunt efectuate lucrări pentru reabilitarea, modernizarea şi extinderea sistemelor de alimentare cu apă. În anul 2018, lungimea totală a apeductelor şi reţelelor de distribuţie a apei s-a extins cu 0,4 mii km, alcătuind 14,4 mii km. De asemenea au fost reconstruite 67,7 km şi construite 305,6 km de reţele noi. Dat fiind faptul că nu toate sistemele de alimentare cu apă sunt funcţionale, pe parcursul anului 2018 de facto au funcţionat 14,2 mii km de reţea (98,6%).

Populaţia deservită de sistemele de alimentare cu apă. Actualmente în ţară dispun de sistem de alimentare cu apă 53 de municipii şi oraşe, precum şi 721 de localităţi rurale, ceea ce reprezintă 50,5% din localităţile ţării. Circa 51,2% din satele Republicii Moldova nu au acces la reţele de apă potabilă, iar multe dintre sistemele existente sunt învechite.

Cea mai mare pondere a localităţilor cu acces la sisteme de alimentare cu apă s-a înregistrat în mun. Chişinău (85,7%) şi UTA Găgăuzia (78,1%), iar localităţile din regiunea Nord au cea mai mică rată de acces (35,3%).

În anul 2018, circa 2,1 mil. din populaţia ţării a beneficiat de servicii de alimentare cu apă, ceea ce reprezintă 60,6% din totalul populaţiei. Cea mai mare pondere a populaţiei deservite de sistemele de alimentare cu apă se înregistrează în mun. Chişinău (88,1%) şi UTA Găgăuzia (78,4%), urmată de regiunea Sud – 64,4%, Centru – 49,7% şi Nord – 43,9%.

Pe parcursul ultimilor 3 ani, s-a înregistrat o creştere a populaţiei conectate la serviciile de alimentare cu apă cu circa 242,4 mii consumatori.

Apă captată şi distribuită. În anul 2018, volumul de apă captată a constituit 131,2 mil. m³, din care apa captată din surse de suprafaţă – 87,9 mil.m³ (67,0%), din surse subterane – 30,5 mil.m³ (23,2%), iar din alte surse – 12,7 mil.m³ (9,7%).

Totodată, cantitatea de apă distribuită consumatorilor a fost de 89,0 mil. m³, cu 2,6 mil. m³ mai mult faţă de anul 2017. Diferenţa o reprezintă consumul propriu al întreprinderilor care au captat apă, dar şi pierderile de apă în timpul transportării.

În medie pe an unui locuitor îi revine 17,4 m³ apă furnizată. În profil teritorial, cel mai mare volum de apă furnizată la un locuitor se înregistrează în mun. Chişinău – 41,5 m³, Sud – 11,1m³, UTA Găgăuzia – 11,0 m³, urmează regiunile Centru – 10,5 m³ şi Nord –8,9 m³.

Din volumul total de apă distribuită, 61,8 mil.m³ sau 69,4% a fost distribuită populaţiei, 4,9% – instituţiilor bugetare, iar 25,7% – altor consumatori, precum agenţilor economici. Volumul de apă distribuit populaţiei comparativ cu anul precedent s-a majorat cu 3,2%.

Pe parcursul anului 2018 au fost înregistrate 24,4 mii de cazuri de avarii accidentale în reţeaua de distribuţie a apei sau cu 10,7 mii cazuri mai puţin comparativ cu anul 2017.

Gradul de contorizare a volumului de apă distribuită consumatorilor la nivel de ţară a constituit 85,1%, iar cele mai mari ponderi au fost înregistrate în regiunile Sud şi Centru, respectiv 96,2% şi 92,7%.

Sisteme de canalizare centralizate¹. În anul 2018, activitatea de evacuare a apelor uzate din gospodăriile populaţiei şi din unităţile economice şi sociale s-a desfăşurat în 53 de municipii şi oraşe şi în 73 de sate. Din numărul total de apeducte, doar 126 au fost dotate cu sisteme de canalizare (10,3%), din care au funcţionat 110 sisteme. Din totalul de sisteme de canalizare, 84 sunt dotate cu staţii de epurare, din care funcţionale sunt 73 de unităţi. Cea mai bună situaţie privind existenţa staţiilor de epurare pe regiuni de dezvoltare este în UTA Găgăuzia şi regiunea Sud. Lipsa staţiilor de epurare se înregistrează în raioanele Glodeni şi Soroca.

___________________

Note:

¹ Sistem centralizat de canalizare – ansamblu de instalaţii tehnologice, echipamente funcţionale şi dotări specifice prin care se realizează serviciul public de canalizare. Sistemul public de canalizare cuprinde, în special, următoarele componente: reţele publice de canalizare, staţii de pompare, staţii de epurare, colectoare de evacuare spre emisar.";

Lungimea totală a reţelelor de canalizare a constituit 2,9 mii km, din care au funcţionat 2,8 mii km (96,6%). Comparativ cu anul precedent lungimea totală a reţelei de canalizare s-a diminuat cu 1,7 km. Pe parcursul anului au fost reconstruite 16,2 km şi construite 71,3 km de reţele de canalizare.

Populaţia conectată la sistemul de canalizare. În anul 2018, peste 1,0 mil. de persoane au avut acces la servicii centralizate de canalizare, ceea ce prezintă 29,3% din totalul populaţiei. În mediul urban s-au înregistrat 979,6 mii persoane cu acces la servicii centralizate de canalizare, reprezentând 64,1% din populaţia urbană a ţării, iar din mediul rural – 57,3 mii persoane au beneficiat de servicii de canalizare, reprezentând 2,8% din populaţia rurală a ţării.

Ape uzate colectate. Volumul total al apelor uzate colectate în 2018 a constituit 69,5 mil.m³, din care 57,2% reprezintă apele uzate recepţionate de la populaţie, ceea ce este mai mult cu 2,6 p.p. comparativ cu anul 2017.

Prin staţiile de epurare a apei au trecut 67,3 mil. m³ de apă uzată (96,9%). Din volumul total de apă uzată epurată, 98,8% au fost epurate mecanic, 96,2% –biologic, iar 4,1% – insuficient. Pe parcursul anului la reţelele de canalizare au fost înregistrate 24,4 mii de avarii, cu 1,1 mii mai puţin comparativ cu anul 2017.

d) la capitolul III:

punctul 1) se completează cu următorul alineat:

"La momentul actual, disponibilitatea apei nu reprezintă o constrângere obligatorie pentru dezvoltare. Totuşi, lipsa reglementărilor normative ce ţin de apele subterane rămân a fi importante pentru domeniile alimentare cu apă a populaţiei, industriei, sectorului agricol, iar calitatea şi cantitatea acestora nu sunt bine determinate. Schimbările climatice reprezintă cel mai proeminent risc extern pentru securitatea apei, iar dezvoltarea cadrului politic şi juridic va implica soluţii de prevenire, lichidare şi reducere a acestor calamităţi naturale cu impact asupra sectorului apei.";

punctul 2) se completează cu următoarele alineate:

"Reforma instituţională a administraţiei publice centrale în domeniul protecţiei mediului a fost efectuată în scopul îmbunătăţirii implementării politicilor sectoriale şi a planurilor privind managementul integrat al resurselor de apă pe districte ale bazinelor hidrografice stabilite în Republica Moldova, precum şi angajamentelor internaţionale asumate.

Aplicarea şi realizarea principiului "regionalizarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi sanitaţie" rămâne a fi o problemă în cadrul instituţional pentru autorităţile administraţiei publice locale, fiind confundat cu descentralizarea acestor servicii.";

punctul 3) se completează cu următorul alineat:

"Promovarea sistemelor individuale de sanitaţie este slab dezvoltată. Lipsesc capacităţi instituţionale pentru atragerea investiţiilor în construcţia infrastructurii de apă şi de canalizare, valorificarea investiţiilor şi administrarea sistemelor construite.";

e) la capitolul IV:

punctul 2):

se completează cu litera f) cu următorul cuprins:

"f) atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD 6.1 şi 6.2) până în anul 2030".

se completează cu următorul alineat:

"Se va respecta dimensiunea de gen în domeniul gestionării resurselor de apă, precum şi încurajarea participării mai active a femeilor în procesul de luare a deciziilor în acest domeniu, în scopul cultivării respectului faţă de realizarea protecţiei drepturilor omului, al asigurării valorilor unui stat de drept, al creşterii economice şi durabilităţii societăţii în general.";

punctul 3) va avea următorul cuprins:

"3) Obiective specifice

"a) Îmbunătăţirea managementului serviciilor publice de alimentare cu apă şi de sanitaţie

Managementul serviciului public de alimentare cu apă şi de sanitaţie, în special activităţile de organizare şi gestiune au suferit transformări în ultimii ani, atât din punctul de vedere instituţional, cât şi al metodelor de operare.

Autorităţile publice locale au competenţa exclusivă privind înfiinţarea, organizarea, gestiunea şi monitorizarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi crearea, administrarea şi exploatarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului, proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale.

Regionalizarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare, care sunt fragmentate şi dispersate la momentul actual, reprezintă elementul-cheie al politicii de dezvoltare a sectorului. Prin regionalizare se urmăreşte trecerea de la un număr mare de furnizori de servicii la un număr limitat de operatori, capabili să furnizeze servicii durabile la tarife acceptabile, care vor asigura recuperarea costurilor de investiţii şi dezvoltarea ulterioară a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare.

În conformitate cu rapoartele Curţii de Conturi, situaţia în domeniul mediului şi sectorul de alimentare cu apă şi canalizarea localităţilor din republică este alarmantă şi în impas. Situaţia cea mai dificilă se atestă în zonele rurale, adică la aproximativ 60% din populaţia ţării. Astfel, în localităţile rurale nu sunt asigurate surse îmbunătăţite de apă, cu centralizarea alimentării, fapt ce condiţionează riscul îmbolnăvirilor populaţiei din zonele rurale, din motivul periclitării condiţiei fiziologice a acesteia. Totodată, lipsa canalizării apelor uzate duce la poluarea mediului, prin contaminarea apelor de suprafaţă şi a celor subterane. Situaţia financiară este critică din cauza mai multor factori (neasigurarea conformării cadrului de reglementare a activităţii principiilor unui management eficient; neelaborarea/neaprobarea strategiilor de dezvoltare şi investiţionale, a planurilor de afaceri/devizelor de venituri şi cheltuieli; neasigurarea monitorizării şi controlului asupra patrimoniului gestionat) (Rapoartele Curţii de Conturi nr.14/2012 şi nr.49/2017).

Localităţile rurale din regiunile Nord, Centru, Sud sunt aprovizionate în majoritatea cazurilor cu apă subterană, care, adeseori, nu corespunde cerinţelor normativelor privind calitatea apei potabile. Principalii poluanţi găsiţi în apele subterane sunt fluorurile, amoniacul, borul, hidrogenul sulfurat etc. Conductele învechite prezintă un risc permanent de poluare microbiologică. Sisteme de monitorizare a calităţii apei există în toate zonele urbane, în timp ce localităţile rurale beneficiază doar de teste sporadice efectuate de laboratoarele centrelor de sănătate publică şi ale Inspectoratului pentru Protecţia Mediului. Este necesară o îmbunătăţire semnificativă a calităţii apei potabile prin atragerea investiţiilor în dezvoltarea infrastructurii şi crearea operatorilor viabili, care, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale, vor soluţiona problemele existente de alimentare cu apă potabilă a populaţiei şi vor îmbunătăţi calitatea serviciilor de canalizare. Deşi toate zonele urbane au staţii de epurare a apelor uzate, majoritatea instalaţiilor existente de epurare sunt deteriorate şi nu sunt operaţionale (Programe regionale sectoriale de alimentare cu apă şi de canalizare pentru regiunile de dezvoltare, 2014).

Totodată, se recomandă ca managementul întreprinderilor apă-canal să pună accent pe inventarierea mijloacelor fixe şi să întreprindă acţiuni privind documentarea infrastructurii. Infrastructura sistemului de alimentare cu apă include construcţii şi echipamente legate de captarea apei, înmagazinarea, dezinfectarea şi sistemul de distribuţie până la hotarul de delimitare a proprietăţilor. Actualele proceduri de întreţinere se aplică numai pentru a menţine sistemul de alimentare cu apă sau sistemul de canalizare în stare de funcţionare. În prezent nu există proceduri clare de întreţinere, ci doar reguli de serviciu. Nu există proceduri de planificare a intervenţiilor de întreţinere majore. În calitate de recomandări pentru operatorii examinaţi au fost expuse elaborarea Planului general de alimentare cu apă şi canalizare şi a Studiilor de fezabilitate privind opţiunile de alimentare cu apă şi de canalizare la nivel de raion, fapt ce demonstrează necesitatea extinderii serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare spre localităţile rurale, care poate fi realizată prin crearea operatorilor regionali (Rapoartele de analiză diagnostică efectuate cu suportul proiectului USAID de susţinere a autorităţilor locale din Moldova, 2014).

Regionalizarea are la bază cooperarea intercomunitară, prin care autorităţile administraţiei publice locale se asociază şi cooperează în scopul organizării şi gestiunii în comun a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare.

Operarea activităţilor de alimentare cu apă şi de canalizare la nivel regional prezintă următoarele avantaje:

- furnizarea serviciilor la nivel regional cu utilizarea sistemelor integrate, ceea ceva reduce risipa de apă, va promova principiul conservării resurselor de apă, va minimiza investiţiile şi protecţia surselor de apă;

- creşterea capacităţii de pregătire şi implementare a proiectelor de investiţii, precum şi a capabilităţilor de negociere a finanţării;

- îmbunătăţirea calităţii serviciilor furnizate, a relaţiei cu clienţii şi a percepţiei acestora privind operatorii;

- realizarea de economii de scară cu impact asupra eficientizării anumitor categorii de costuri: centralizarea activităţii de facturare şi managementul financiar, managementul laboratoarelor la nivel centralizat etc.

- conducerea activităţii prin folosirea instrumentelor de management moderne şi eficiente şi reducerea implicării factorului politic în operarea activităţii.

Până în prezent, regionalizarea s-a desfăşurat în limitele administrative ale raionului şi a fost condusă de cel mai mare operator de alimentare cu apă şi de canalizare din raion, care şi-a extins zona de operare către alte unităţi administrativ-teritoriale. Ca rezultat s-au format 8 operatori regionali (S.A. "Servicii comunale Floreşti", S.A. "Apă-Canal Leova", S.A. "Apă-Termo Ceadâr-Lunga", S.A. "Regia Apă-Canal Orhei", S.A. "Regia Apă-Canal Soroca", S.A. "Amen-Ver Hînceşti", S.A. "Apă-Canal Nisporeni", S.A. "Apă-Canal Cahul"), la care se adaugă operatorul din municipiul Chişinău (S.A. "Apă-Canal Chişinău"). De exemplu, operatorul din Floreşti (S.A. "Servicii comunale Floreşti") operează în 34 de localităţi din raioanele Floreşti, Şoldăneşti şi Soroca. Autorităţile administraţiei publice locale din raioanele Drochia, Edineţ, Rîşcani, Făleşti, Călăraşi, Ungheni şi Criuleni au demarat procesul de regionalizare a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare. Celelalte raioane se află la diferite etape de implementare a regionalizării serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare.

Pentru o bună parte din raioanele ţării sunt necesare campanii de informare a autorităţilor publice locale privind politica naţională de dezvoltare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, în scopul creării operatorilor regionali, puternici din punct de vedere tehnic şi economic, capabili să implementeze proiecte mari de investiţii şi să îmbunătăţească calitatea serviciilor acordate consumatorilor.

În sectorul alimentare cu apă şi sanitaţie există o insuficienţă de acte normative şi standarde conforme celor Uniunii Europene, inclusiv pentru sistemele mici din mediul rural. Acest sector, actualmente, se bazează, în mare parte, pe norme şi reguli în construcţii (NRC, SNiP şi standarde de stat STAS, GOST), care au fost elaborate şi aplicate în fosta Uniune Sovietică. Aceste acte sunt depăşite şi determină investiţii capitale şi costuri operaţionale majorate, infrastructura devenind supradimensionată.

Resursele de apă, după cantitate şi calitate, influenţează direct sectorul de alimentare cu apă şi sanitaţie. Este necesar de a modela balanţa resurselor de apă disponibile pe teritoriul Republicii Moldova şi celor transfrontaliere, care va contribui la înţelegerea eventualelor deficite de apă pentru viitoarele traiectorii de dezvoltare a sectorului, în ceea ce priveşte securitatea apei, fiabilitatea sezonieră a alimentării cu apă şi a disponibilităţii acesteia, care poate fi o constrângere limitatoare.

Politicile sectorului sunt bazate pe angajamentele naţionale şi internaţionale ale ţării şi necesită dezvoltarea rapidă a acestui sector. Aceste angajamente necesită elaborarea standardelor mult mai ridicate ale serviciilor de apă şi sanitaţie. Unul din aceste standarde prezintă sistemul de reglementare economică a sectorului de alimentare cu apă şi sanitaţie, care este slab dezvoltat în Republica Moldova. Reglementarea economică poate fi definită ca un set de reguli, proceduri, practici, instituţii, standarde şi norme ce stabilesc, controlează şi aplică aspecte economice (tarife, standarde de servicii) ale sectorului de alimentare cu apă şi sanitaţie, care îndeplinesc obiectivele stabilite în politica naţională.

Republica Moldova a întreprins măsuri importante pentru dezvoltarea sistemului de management economic în sectorul dat prin adoptarea Legii nr.303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, a fost creat organul de reglementare prin Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) cu atribuţiile respective. Cu toate acestea, este necesar de a dezvolta un pachet de documente de referinţă pentru introducerea şi crearea instrumentelor economice de reglementare a sectorului de alimentare cu apă, precum şi pentru îmbunătăţirea managementului serviciilor şi pentru gestionarea eficientă a resurselor de apă.

b) Planificarea şi dezvoltarea sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare în vederea creşterii nivelului accesului populaţiei la servicii de calitate înaltă

Autorităţile administraţiei publice centrale vor identifica surse financiare pentru dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, inclusiv din bugetul de stat.

Responsabilitatea realizării investiţiilor în sectorul de alimentare cu apă şi sanitaţie revine autorităţilor publice locale, care vor lua toate măsurile necesare pentru modernizarea, optimizarea şi dezvoltarea infrastructurii locale şi îmbunătăţirea fiabilităţii furnizării şi calităţii serviciilor publice de alimentare cu apă şi sanitaţie.

Având în vedere capacitatea financiară redusă a acestora, este necesar să se realizeze o planificare riguroasă a investiţiilor pe termen mediu şi lung prin elaborarea programelor de investiţii pe termen scurt şi mediu, coordonate cu planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului, strategiile de dezvoltare socioeconomice, în conformitate cu procesul bugetar şi normativ, precum şi cu obligaţiile internaţionale ale Republicii Moldova în domeniul alimentării cu apă şi sanitaţiei, al protecţiei mediului etc.

Se vor promova sistemele integrate/centralizate de alimentare cu apă într-o abordare raională/regională, iar cele de canalizare pe baza aglomerărilor calculate, în scopul de a optimiza costurile de investiţii şi cele de operare induse de asemenea investiţii. Pentru a realiza acest lucru, unităţile administrativ-teritoriale se vor grupa şi vor dezvolta un program de investiţii comun, pe termen lung, pentru dezvoltarea sectorului de alimentare cu apă şi sanitaţie.

Ţinta pentru perioada 2020-2024 privind acoperirea cu infrastructura de alimentare cu apă şi de canalizare/sanitaţie pentru zona urbană va constitui 80% şi pentru zona rurală 75%.

c) Armonizarea legislaţiei naţionale în sectorul de alimentare cu apă şi sanitaţie în conformitate cu standardele comunitare şi angajamentele internaţionale

Se vor iniţia măsuri de îmbunătăţire, revizuire şi reglementare a cadrului legal pentru activitatea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare prin introducerea unor principii europene de management şi consolidarea responsabilităţilor autorităţilor publice locale şi centrale în vederea asigurării unor servicii publice de calitate.

Problemele existente în sectorul de alimentare cu apă şi de canalizare necesită soluţii urgente, precum şi elaborarea regulilor şi măsurilor pentru îmbunătăţirea acestora, prin:

- elaborarea şi/sau revizuirea actelor normative şi de reglementare pentru armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene, asigurarea respectării altor obligaţii internaţionale ale ţării (inclusiv Agenda 2030 la Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 6 şi Acordul de la Paris privind schimbările climatice);

- modificări legislative în vederea implementării politicii de regionalizare a sectorului, astfel încât asociaţiile unităţilor administrativ-teritoriale şi operatorii regionali să fie constituiţi, să-şi poată desfăşura activitatea în baza unor proceduri simple şi unitare, atât din punctul de vedere instituţional, cât şi al modului de delegare a gestiunii serviciului şi a competenţelor cu care asociaţiile au fost împuternicite;

- dezvoltarea instrumentelor economice pentru gestionarea şi susţinerea obiectivelor documentelor de politici din sectorul alimentare cu apă şi sanitaţie şi sprijinul social acordat grupurilor vulnerabile şi marginalizate de consumatori pentru a asigura accesul echitabil la apă potabilă sigură şi la un preţ accesibil ca drept fundamental al omului;

- aplicarea principiilor "poluatorul plăteşte" şi "utilizatorul plăteşte" pentru protejarea ecosistemelor naturale, a resurselor de apă şi a sănătăţii publice";

f) capitolul V:

la punctul 1:

alineatul şapte se completează cu litera d):

"d) efectuarea controalelor în scopul monitorizării şi verificării activităţii operatorilor titulari de licenţe, în scopul asigurării respectării legislaţiei existente în domeniul reglementării sectorului de alimentare cu apă şi de canalizare";

după alineatul şapte se introduce următorul text:

"Reglementarea economică a sectorului de alimentare cu apă şi sanitaţie poate fi definită ca un ansamblu de reguli, proceduri, practici, instituţii, standarde şi norme care stabilesc, controlează şi aplică aspecte economice (tarife, standarde de servicii) ale sectorului. Întrucât sistemul de alimentare cu apă şi sanitaţie centralizat este un monopol natural, reglementarea economică a sectorului este necesară fie prin contract (de exemplu, acorduri de parteneriat public-privat încă nefolosite), fie de către un organism de reglementare competent (adică un autor de reglementare profesională). Republica Moldova a făcut paşi importanţi pentru dezvoltarea sistemului de reglementare economică al sectorului prin adoptarea Legii nr.303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, prin care s-a creat în 2014 Agenţia Naţională de Reglementare în Energică. Cu toate acestea, instrumentele economice de reglementare (IER) fiabile nu sunt doar o instituţie de reglementare, ci include multe alte aspecte:

- eficienţa economică, adică utilizarea raţională a resurselor pentru cele mai bune rezultate;

- recuperarea costurilor, adică generarea de venituri pentru acoperirea costurilor de exploatare, administrative şi de întreţinere;

- deservirea egală a tuturor clienţilor, excluderea cazurilor de abuz de poziţie într-un monopol natural;

- stabilitatea financiară, adică minimizarea fluctuaţiilor cantităţii de venituri;

- conservarea şi utilizarea eficientă a resurselor naturale prin utilizarea stimulentelor economice şi ecologice adecvate;

- orientarea socială a serviciilor de alimentare cu apă şi sanitaţie fără transformarea întreprinderilor apă-canal în organisme de protecţie socială;

- excluderea mandatelor nefondate în domeniile protecţiei mediului, serviciilor publice şi sferei sociale;

- simplitatea şi claritatea.

Pentru a obţine rezultatele de mai sus, trebuie să se asigure:

- gestionarea adecvată a organismului de reglementare;

- integrarea corespunzătoare a tuturor componentelor IER, coordonarea activităţilor acestora şi comunicarea dintre acestea."

la punctul 2, după alineatul treisprezece se introduce următorul alineat:

"Infrastructura centralizată de alimentare cu apă şi de canalizare pentru zonele urbane şi rurale (totalul necesar şi consumul zilnic maxim de apă şi volumul de deversare a apelor reziduale) va fi planificată pe baza cererii de apă obţinute din rezultatele de calcul din Studiul de fezabilitate. Calculele trebuie efectuate pe baza actelor normative aprobate de autoritatea administraţiei publice centrale responsabilă de domeniul proiectare şi construcţie. Varianta optimă a soluţiilor propuse pentru dezvoltarea infrastructurii este determinată de cea mai mică valoare a costurilor reduse, luând în considerare costurile resurselor materiale, costul forţei de muncă, energia electrică şi combustibilul, precum şi posibilitatea reducerii acestora atât în timpul construcţiei, cât şi în timpul perioadei de funcţionare. Calculul tuturor costurilor pentru crearea şi funcţionarea sistemelor ar trebui să se bazeze pe consecinţele probabile ale impactului sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare asupra mediului şi duratei de viaţă a infrastructurii.";

punctul 3 se completează cu următorul text:

"Condiţia principală pentru îmbunătăţirea organizării serviciilor publice este scara eficace din punctul de vedere economic al activităţilor operatorului, luând în considerare sursele existente de alimentare cu apă, infrastructura de alimentare cu apă şi canalizare, instalaţiile de sanitaţie şi diviziunea administrativ-teritorială a ţării.

Zonele optime de servicii pentru astfel de operatori vor fi determinate ţinând seama de metodologia stabilită pentru determinarea "aglomerărilor" şi a zonelor sensibile corespunzătoare, precum şi de faptul că, din punct de vedere istoric, în Republica Moldova, serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare sunt integrate pe verticală (adică furnizate de acelaşi operator).

În acelaşi timp, activităţile companiilor regionale pot fi completate de operatori privaţi mici, care operează în cadrul modelului de parteneriat public-privat şi altele.

"Regionalizarea" serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare se va desfăşura, în principal, pe baza şi cu ajutorul stimulentelor economice şi fiscale, cu excepţia cazurilor în care "regionalizarea" este o necesitate imperioasă cauzată de prezenţa unei singure surse de alimentare cu apă sau a tehnologiilor specifice ale sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare sau a altor motive temeinice.

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale vor oferi consultanţă, conform competenţelor, pentru implementarea prezentei Strategii în scopul aplicării principiului "regionalizării", inclusiv: i) inventarierea şi evaluarea tehnică a activelor fixe; ii) înregistrarea de stat a dreptului la proprietate la aceste fonduri; iii) crearea unui cadru normativ şi de reglementare pentru delegarea gestionării fondurilor fixe operatorilor serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare; iv) pregătirea unui pachet de acte de standard pentru aceşti operatori, inclusiv un set de indicatori de performanţă etc.

Evaluarea activităţilor operatorilor va fi realizată pe baza unui sistem unic de indicatori de performanţă (analiza comparativă/benchmarking), stabilit la nivel naţional, ţinând cont de practica internaţională, în interesul autorităţilor publice, care deleagă gestiunea serviciului, precum şi informarea publicului, Guvernului Republicii Moldova cu privire la performanţa operatorilor şi a sectorului de alimentare cu apă şi sanitaţie, în general.";

g) capitolul VI se completează cu următorul text:

"Sectorul de alimentare cu apă şi sanitaţie este finanţat din sursele bugetului de stat şi cu sprijinul asistenţei externe. Investiţiile financiare în sector în perioada 2013-2019 sunt prezentate în tabelul de mai jos, care include datele liniei bugetare a subprogramului 7503 "Alimentare cu apă şi sanitaţie".

Figura 16.

Alocări din bugetul de stat în sectorul apei

Sursa: Proiectul "Întărirea capacităţilor instituţionale în sectorul alimentare cu apă

şi sanitaţie în Republica Moldova" (SDC-ADA)

Fondul Ecologic Naţional a fost creat pentru colectarea de resurse suplimentare în vederea finanţării măsurilor de protecţie a mediului şi de reconstrucţie a ecosistemelor. În acest sens, Guvernul are aşteptări majore în privinţa raportului cost-eficienţă cu referire la utilizarea mijloacelor fondului şi impactul acestora asupra situaţiei ecologice din republică. În perioada anilor 2016-2019 a fost iniţiată implementarea a 306 proiecte în domeniul alimentării cu apă şi servicii de canalizare cu finanţare din Fondul Ecologic Naţional, fiind aprobată suma totală de 734.585,083 lei. Au fost construite 1010,46 km de apeduct; 293,77 km reţele de canalizare; 16 staţii de epurare a apelor uzate; 5 staţii de tratare a apei; 21 de fântâni arteziene.

În contextul elaborării CBTM pentru anii 2020-2022, sunt planificate circa 600 milioane lei din Fondul Ecologic Naţional şi 290,71 milioane lei din Fondul naţional pentru dezvoltare regională în scopul implementării proiectelor de alimentare cu apă şi sanitaţie.

Compensaţia financiară pentru restabilirea resurselor de apă nu este suficientă. Principiul de bază al Directivei privind responsabilitatea de mediu a UE este că resursele naturale, ecosistemele şi serviciile ecosistemice deteriorate trebuie să fie restaurate în natură (acolo unde este posibil din punct de vedere tehnic şi fezabil din punct de vedere economic). În acest context, se recomandă să se ia în considerare posibilitatea dezvoltării unui mecanism de înlocuire a practicii de aplicare a plăţilor pentru poluarea resurselor de apă prin evacuări de ape uzate, cu depăşirea limitelor admise de poluanţi cu practica de compensare a impactului prin restabilirea stării iniţiale a corpului de apă. Conceptul de "prejudiciu cauzat corpurilor de apă" necesită o consolidare legislativă independentă, extinzând conţinutul acesteia la procesele de degradare şi epuizare a resurselor de apă.

În Republica Moldova accesul la apă şi sanitaţie este definit prin reşedinţă şi venituri. Majoritatea gospodăriilor sărace trăiesc în zonele rurale, iar inegalităţile de venit sunt cel mai important factor de inegalitate legat de accesul la apă şi sanitaţie. Datele Biroului Naţional de Statistică, precum şi datele din sondajele de opinie naţionale arată că cele mai importante inegalităţi în ceea ce priveşte accesul la apă şi sanitaţie se referă la inegalităţile de venit (inegalităţile de venituri ar fi mai mici, dar totuşi semnificative dacă accesul la servicii ale gospodăriile sărace ar fi comparate cu gospodăria cu venituri medii). Acestea sunt urmate de inegalităţi bazate pe dizabilitate şi inegalităţi privind şansele de acces al populaţiei rome şi nonrome. Inegalităţile de gen par să fie mai puţin semnificative.

Inegalităţile de acces au scăzut constant în ultimul deceniu. Acesta este în mare parte un factor al investiţiilor constante în comunităţile rurale. Deoarece majoritatea gospodăriilor sărace se află în zonele rurale, inegalitatea accesului în zonele rurale a fost redusă la fel cu inegalităţile bazate pe venit.

O altă caracteristică a inegalităţii în accesul la aceste servicii este inegalitatea intracomunitară, prezentată în figura de mai jos. Aceasta este diferenţa dintre procentele gospodăriilor ce menţionează că există anumite servicii în comunitatea lor (de exemplu, un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă) şi procentul gospodăriilor care au şi utilizează acest serviciu. Inegalitatea intracomunitară permite să înţeleagă mai precis nivelul inegalităţilor, deoarece prima condiţie pentru ca o gospodărie să beneficieze de un serviciu sau altul este prezenţa acestui serviciu în comunitate.

Figura 20.

Inegalitatea intracomunitară

Inegalităţile care vizează romii derivă atât din practicile de excludere, cât şi de cele discriminatorii. Circa 47% din romi consideră că accesul limitat la serviciile publice este cauzat de faptul că aparţin acestui grup etnic. O astfel de pondere semnificativă a percepţiilor de excludere este explicată numai din cauza existenţei unor astfel de practici. Cele mai marcate inegalităţi sunt atestate de romii şi persoanele cu dizabilităţi. Figura de mai jos ilustrează distanţa (inegalitatea) dintre grupurile comunitare în ceea ce priveşte accesibilitatea financiară. Cele mai vulnerabile grupuri sunt: romii, cei cu dizabilităţi, cei săraci şi vârsta prepensionare (care sunt, cel mai probabil, angajaţi în agricultura de subzistenţă).

Figura 21.

 Inegalitatea grupurilor comunitare privind accesibilitatea financiară

Sursa: Unequal Moldova,2019";

h) la capitolul IX, după alineatul 2 se introduc următoarele alineate:

"Prezenta Strategie va fi pusă în aplicare în conformitate cu Planul de acţiuni prevăzut în anexa nr.1¹. Răspunderea pentru implementarea prezentei Strategii se pune în sarcina instituţiilor indicate în Planul de acţiuni pentru perioada curentă, conform competenţelor.

Planul de acţiuni este principalul mecanism pentru punerea în aplicare a prezentei Strategii. Acţiunile stabilite vor atinge obiectivele specifice, iar prin termenii de realizare şi indicatorii fiecărei acţiuni se va verifica gradul de implementare a acţiunilor.";

4) se completează cu anexa nr.1¹ cu următorul cuprins:

2. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării.