Lege nr. 51 din 23.03.2018

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

LEGE

privind aprobarea  Strategiei de dezvoltare a  societăţii  civile pentru

perioada 2018 – 2020 şi a  Planului de acţiuni  pentru  implementarea

Strategiei de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2018–2020

nr. 51  din  23.03.2018

 (în vigoare 18.05.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 157-166 art. 298 din 18.05.2018

* * *

Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.

Art.1. – Se aprobă Strategia de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2018–2020 şi Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2018–2020, cuprinse în anexele nr.1 şi nr.2.

Art.2. – Guvernul, în cooperare cu organizaţiile societăţii civile, va prezenta anual Parlamentului, pînă la data de 31 martie, un raport privind implementarea strategiei şi realizarea planului de acţiuni, indicate la art.1.

Art.3. – Monitorizarea şi evaluarea implementării Strategiei de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2018–2020 se vor realiza prin intermediul instrumentelor prevăzute de către aceasta.

Art.4. – Comisia protecţie socială, sănătate şi familie exercită controlul asupra implementării prezentei legi.

Anexa nr.1

STRATEGIA

de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2018–2020

Lista abrevierilor

AAP – Academia de Administrare Publică

ABRM – Asociaţia Bibliotecarilor din Republica Moldova

ANOFM – Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

APC – administraţia publică centrală

APL – administraţia publică locală

AS – antreprenoriatul social

CAP – Platforma pentru Cetăţenie Activă şi Parteneriat pentru Drepturile Omului

CALM – Congresul Autorităţilor Locale din Moldova

CCIGAV – Comisia de certificare a instituţiilor gazdă a activităţii de voluntariat

CNP – Consiliul Naţional pentru Participare

CNTM – Consiliul Naţional al Tineretului din Moldova

CNVM – Centrul Naţional de Voluntariat din Moldova

CRRM – Consiliul Rectorilor din Republica Moldova

Coaliţia Voluntariat (CV) – Coaliţia pentru Promovarea Legii şi Activităţilor de Voluntariat

FAM – Fundaţia pentru Dezvoltare din Republica Moldova

FHI 360 – Family Health International 360

HAI – HelpAge International

IFC – Institutul de Formare Continuă

MEI – Ministerul Economiei şi Infrastructurii

MADRM - Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului

MECC – Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării

MSMPS – Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale

ONG – organizaţie neguvernamentală

OSC – organizaţiile societăţii civile

SCSC – structura responsabilă de cooperarea cu societatea civilă din cadrul Cancelariei de Stat

Strategia 2012–2015 – Strategia de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2012–2015

INTRODUCERE

Dezvoltarea societăţii civile are o importanţă majoră pentru fortificarea valorilor supreme ale oricărei ţări, dar şi pentru încurajarea implicării populaţiei în dezvoltarea comunităţilor. Dezvoltarea sectorului asociativ în Republica Moldova reafirmă respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, inclusiv a dreptului la libera asociere, libertatea întrunirilor şi libertatea exprimării. Prin activităţile sale, populaţia contribuie la dezvoltarea amplă a comunităţilor, la ridicarea standardelor de viaţă şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Contribuţia respectivă a sectorului asociativ la promovarea şi edificarea unei societăţi democratice implică cooperarea intensă cu instituţiile statului. Iniţiativele comune contribuie semnificativ la progrese în diverse domenii sociale pentru a răspunde adecvat problemelor existente. Organizaţiile societăţii civile (OSC), ca parte integrantă a sistemului social, reprezintă o formă de exprimare a iniţiativelor cetăţeneşti, facilitînd astfel participarea activă a populaţiei în administrarea treburilor publice. Susţinerea societăţii civile este o modalitate de stimulare a coeziunii sociale şi de creare a capitalului social durabil. De asemenea, OSC posedă un potenţial economic înalt, prin rolul de angajator, contribuind în acest sens la diminuarea şomajului. Prin urmare, parte a interesului naţional al Republicii Moldova este susţinerea dezvoltării sectorului asociativ, adoptarea politicilor şi a unui cadru normativ favorabile activităţii sectorului respectiv – subiect important în promovarea democraţiei şi a valorilor democratice, partener esenţial în identificarea şi redresarea problemelor din diverse domenii sociale.

Strategia de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2018–2020 (în continuare – Strategie) reflectă angajamentul Republicii Moldova de a consolida în mod sistematic condiţiile pentru dezvoltarea dinamică a societăţii civile. Fiind edificată pe principiile încrederii reciproce, parteneriatului, transparenţei, participării, nonpartizanatului politic, Strategia continuă eforturile demarate în cadrul realizării strategiilor precedente de dezvoltare a societăţii civile (pentru perioadele 2009–2011 şi 2012–2015) şi se axează pe aceleaşi priorităţi.

Strategia a fost elaborată în mod participativ de către un grup de lucru intersectorial (divizat în trei subgrupuri de lucru, corespondente celor trei obiective generale ale Strategiei) constituit prin Dispoziţia DDP/C-1 nr.9 din 25 noiembrie 2016 a Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova şi format din reprezentanţii societăţii civile, ai Guvernului şi ai Parlamentului, cu susţinerea Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), oferită în cadrul Programului “Parteneriate pentru o societate civila durabila în Moldova (MPSCS)” implementat de FHI 360 şi Centrul European pentru Drept Necomercial (ECNL).

Dat fiind faptul că nu există o definiţie general acceptată pentru termenul de “organizaţii ale societăţii civile”, în sensul prezentei Strategii este utilizată definiţia dată de Organizaţia Naţiunilor Unite: “Entităţi nonprofit, grupuri voluntare de cetăţeni, organizate la nivel local, naţional şi internaţional pentru a scoate în evidenţă probleme de interes public. Totalmente orientate spre şi create de persoane cu interese comune, acestea realizează diverse servicii şi funcţii umanitare, reprezintă nevoile cetăţenilor în faţa structurilor guvernamentale, monitorizează implementarea politicilor şi a programelor şi susţin participarea sectorului civil la nivel comunitar.” ^[1]

____________________________________

^[1] http://www.ngo.bham.ac.uk/Definingfurther.htm

Secţiunea 1

Contextul Strategiei

1.1. Cadrul general retrospectiv. Strategia reafirmă priorităţile şi continuă eforturile demarate în cadrul Strategiei de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2012–2015, aprobată de Parlament prin Legea nr.205/2012.

Evaluarea finală a implementării strategiei menţionate a confirmat relevanţa priorităţilor stabilite de aceasta, deşi formal nu avusese loc o evaluare ex-ante, iar documentul respectiv se baza pe constatările, concluziile și recomandările mai multor studii realizate, care vizau domeniile de intervenţie ale strategiei menţionate.^[2]

Implementarea Strategiei 2012–2015 a avut loc într-un context politic instabil, cu frecvente schimbări ale guvernelor, implicit şi a ministerelor, și nefavorabil continuităţii şi performanței. Evaluarea finală a stabilit că Strategia 2012–2015 a fost una extrem de ambiţioasă, dar că a fost înregistrat un progres destul de mic confirmat de realizările procesului de implementare în cele trei domenii prioritare ale strategiei menţionate. Concluzia generală a evaluării finale este că majoritatea angajamentelor asumate în cadrul Strategiei 2012–2015 nu au fost realizate. Astfel, nivelul implementării acţiunilor prevăzute de strategia menţionată era de 27%; 9% dintre acţiuni aveau un grad avansat de realizare, iar 64% nu au fost realizate, inclusiv 52% dintre acţiunile nerealizate nici nu fuseseră demarate. Astfel, rezultatele implementării angajamentelor stipulate în strategia respectivă și în planul de acţiuni aferent erau sub nivelul aşteptărilor și modeste în comparație cu rezultatele preconizate.

Factorii care au afectat implementarea Strategiei 2012–2015 au fost atît de ordin politic, contextual, financiar, cît și de management și coordonare dintre subiecţii implicaţi.^[3] Printre factorii determinanţi respectivi menţionăm deficienţele în dezvoltarea sectorului asociativ din Republica Moldova, numărul relativ mic de OSC existente raportat la 1000 de locuitori, rata mică a OSC active şi nivelul redus de participare a OSC la procesul decizional. Alţi factori ar fi insuficienţa resurselor financiare şi viabilitatea financiară scăzută a OSC, precum şi nivelul redus al spiritului civic şi al voluntariatului. Descrierea factorilor respectivi este prezentată în secţiunile corespunzătoare.

Strategia de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2018–2020 ţine cont de lacunele anterioare, de experienţa acumulată şi urmăreşte realizarea angajamentelor restante din documentul precedent, cu examinarea repetată a intervenţiilor şi complementarea acestora cu noi activităţi şi acţiuni necesare, dar în limita priorităţilor stabilite de obiectivele generale şi cele specifice ale Strategiei 2012–2015. De asemenea s-a pus accent pe monitorizarea şi evaluarea performanţelor, completarea indicatorilor de progres atît din punct de vedere cantitativ, cît şi calitativ.

În perioada elaborării Strategiei, contextul politic al Republicii Moldova era unul relativ stabil, în timp ce aspectele socioeconomice rămîneau a fi în continuare precare, ceea ce afectează capacitatea autorităţilor publice de a susţine financiar implementarea angajamentelor prevăzute de Strategie. Tendinţa autorilor Strategiei este de a sensibiliza şi de a implica într-o măsură mai mare partenerii de dezvoltare în susţinerea implementării angajamentelor asumate, implicare ce va contribui la sporirea eficacităţii Strategiei. Impactul redus al Strategiei 2012–2015 la nivel local va fi parţial remediat prin includerea în noua Strategie a reprezentanţilor autorităţilor publice locale şi prin planificarea unor acţiuni şi rezultate la nivel local, precum şi prin includerea indicatorilor de progres geografici şi de reprezentativitate. Deficienţele privind monitorizarea şi raportarea implementării Strategiei 2012–2015 vor fi diminuate prin crearea unui mecanism de control parlamentar pentru monitorizare, precum şi prin instituirea evaluării intermediare de rînd cu cea finală.

____________________________________

^[2] Gheorghe Caraseni. Raportul de evaluare finală: Implementarea Strategiei de dezvoltare a societăţii civile în Republica Moldova (2012–2015), iunie 2016.

^[3] Ibidem.

1.2. Societatea civilă din Republica Moldova: date generale. Actualmente, excluzînd fundaţiile, instituţiile private şi publice şi organizaţiile religioase, la Ministerul Justiţiei sînt înregistrate circa 7950 de asociaţii obşteşti republicane. Numărul asociaţiilor obşteşti locale este necunoscut din cauza că autorităţile publice locale nu prezintă informaţiile corespunzătoare Ministerului Justiţiei, astfel încît, nici la nivel de societate şi nici la nivel de autorităţi, nu se cunoaşte numărul real total al organizaţiilor societăţii civile din Republica Moldova. Majoritatea OSC înregistrate (circa 65%) sînt localizate în municipiul Chişinău, deşi această unitate teritorial-administrativă reprezintă doar aproximativ 25% din populaţia totală a ţării. Conform estimărilor neoficiale, în regiunea transnistreană a Republicii Moldova sînt înregistrate circa 2500 de asociaţii obşteşti.^[4] În Republica Moldova se atestă un număr de 1,9 de OSC la 1000 de locuitori, ceea ce reprezintă un progres comparativ cu Ucraina (1,2) şi Federaţia Rusă (1,6). Însă acest număr este considerabil mai mic în comparaţie cu unele ţări din Europa de Est, precum România (2,9), Macedonia (5,6), Ungaria (6,6) sau Croaţia (9,6).^[5]

Conform estimărilor unor studii, doar circa 25% din numărul total al OSC sînt suficient de active şi dezvoltă diferite proiecte şi iniţiative,^[6] iar printre cauze se numără atît insuficienţa finanţărilor din interiorul ţării, cît şi lipsa unor mecanisme de generare a veniturilor prin prestarea serviciilor.

La ora actuală, sectorul asociativ din Republica Moldova este prezent în diferite sfere de activitate, principalele fiind domeniul educaţiei şi trainingului (50%), al serviciilor sociale (40,8%), al dezvoltării comunitare (36,9%), al participării civice (26,2%), al sănătăţii şi al tineretului (19,2% fiecare), al culturii (16,9%).^[7]

Cadrul normativ cu privire la sectorul asociativ recunoaşte trei forme distincte de organizare: asociaţii obşteşti, fundaţii şi instituţii private. Legislaţia de bază include Legea nr.837/1996 cu privire la asociaţiile obşteşti, Legea nr.581/1999 cu privire la fundaţii şi Codul civil nr.1107/2002. Majoritatea OSC sînt înregistrate ca asociaţii obşteşti. Legea cu privire la asociaţiile obşteşti a fost modificată conform Codului civil şi stabileşte norme permisive pentru OSC la obţinerea statutului de utilitate publică.

Totuşi, cadrul normativ privind OSC a înregistrat, în anul 2015, şi unele schimbări negative, în special din cauza modificărilor Codului fiscal şi a eşecului privind instituirea “Ghişeului unic” pentru înregistrarea OSC, acţiune care, în general, este favorabilă OSC la nivel naţional, dar care, la nivel local, prezintă carenţe. De exemplu, multe dintre autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi nu deţin o bază de date a OSC înregistrate, precum şi reprezentanţii acestora dispun de cunoştinţe limitate privind atribuirea organizaţiilor societăţii civile a numărului unic de înregistrare. “Ghişeul unic” pentru înregistrarea OSC, care urma să fie funcţional din 2014, nu a fost instituit. În luna iunie a anului 2015 a fost modificată procedura de acordare a statutului de utilitate publică pentru OSC şi, pe lîngă opţiunile “acceptare” şi “respingere”, Comisia de certificare dispune şi de opţiunea de “amînare”, acordîndu-le OSC 30 de zile pentru a-şi ajusta pachetul de documente.^[8] De asemenea, începînd cu 2015, Comisia respectivă publică pe pagina web oficială a Ministerului Justiţiei deciziile luate, cu toate acestea link-ul Lista actualizată a organizaţiilor necomerciale care au obţinut statut de utilitate publică este inactiv. ^[9]

____________________________________

^[4] Indexul sustenabilităţii organizaţiilor societăţii civile – 2015, Republica Moldova. CICO, iunie 2016.

^[5] NGO Sustainability Index. [Online]:

     http://transition.usaid.gov/locations/europe_eurasia/dem_gov/ngoindex/reports/2011/2010complete_document

^[6] Gheorghe Caraseni. Raportul “Transparenţa şi durabilitatea financiară a organizaţiilor neguvernamentale din Moldova”. Centrul CONTACT, 2011, p. 6. [Online]:

      http://www.fhi360.md/files/Raportul_Studiu_de_Transparenta_si_durabilitatea_ONG_Final.pdf

^[7] Indexul sustenabilităţii organizaţiilor societăţii civile – 2015, Republica Moldova. CICO, iunie 2016.

^[8] Ibidem.

^[9] Pagina web a Ministerului Justiţiei: http://www.justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=675.

Secţiunea a 2-a

Principiile cooperării dintre autorităţile publice şi societatea civilă

În procesul de cooperare, reprezentanţii OSC şi ai autorităţilor publice împărtăşesc aceleaşi valori şi se conduc de următoarele principii.

Activism civic şi implicare. Prin activism civic, în sensul prezentei Strategii, se înţelege participarea din proprie iniţiativă a populaţiei la viaţa publică şi în procesul de soluţionare a problemelor comunităţii, lucru care reprezintă o componentă esenţială a unei societăţi democratice. Autorităţile publice susţin activismul civic prin crearea unui cadru normativ favorabil, prin informarea opiniei publice despre activităţile autorităţilor respective, prin implicarea OSC în procesul de planificare şi de implementare a deciziilor autorităţilor publice.

Încredere. O societate deschisă şi democratică se bazează pe interacţiunea onestă între subiecţii din toate sectoarele – public, privat şi asociativ. Deşi OSC şi autorităţile publice au sarcini diferite, obiectivul comun de a îmbunătăţi vieţile oamenilor poate fi atins în mod satisfăcător doar dacă se cooperează pe bază de încredere, ceea ce implică transparenţă, respect şi încredere reciprocă.

Parteneriat. Parteneriatele dintre OSC şi autorităţile publice permit implicarea activă şi stabilirea responsabilităţilor astfel încît problemele societăţii să fie soluţionate cît mai eficient. Funcţionarea instituţiilor publice în mod transparent creează şi cultivă o mai mare încredere a cetăţenilor şi reconfirmă legitimitatea instituţiilor respective. Autorităţile publice înţeleg importanţa implicării OSC în soluţionarea problemelor comunităţilor locale, contribuind la dezvoltarea mecanismelor de colaborare existente.

Responsabilitate, transparenţă şi răspundere. Acţionînd în interes public, atît OSC, cît şi autorităţile publice manifestă deschidere, responsabilitate şi răspundere pentru activităţile desfăşurate şi pentru utilizarea resurselor.

Independenţa politică a iniţiativelor civice. OSC promovează principiul nonpartizanatului politic, care presupune nealinierea la vreo ideologie sau politică de partid, păstrarea unei atitudini civice responsabile, susţinerea pluralităţii opţiunilor politice şi ideologice, libertatea şi independenţa la stabilirea scopurilor, la luarea deciziilor şi în desfăşurarea activităţilor.

Dezvoltarea durabilă şi echilibrată. În activitatea lor şi în cadrul cooperării, OSC şi autorităţile publice pornesc de la principiul dezvoltării durabile şi echilibrate.

Egalitatea de oportunităţi. Autorităţile publice au ca scop asigurarea oportunităţilor egale pentru toţi cetăţenii pentru realizarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Prin modul de a fi, OSC comunică necesităţile şi interesele diferitor grupuri sociale, în mod particular ale celor defavorizate şi marginalizate, precum populaţia săracă, femeile, populaţia de etnie romă, persoanele cu dizabilităţi şi alte grupuri sociale. Coeziunea socială, ca prioritate a Strategiei, poate fi atinsă doar dacă sînt respectate principiile egalităţii şi nediscriminării.

Secţiunea a 3-a

Domeniile prioritare vizate de Strategie

3.1. Participarea societăţii civile la procesul decizional. Una dintre problemele majore este detaşarea şi pasivitatea cetăţenilor faţă de administrarea treburilor publice.

În acest context, societatea civilă constituie un element important al procesului democratic prin oferirea unei căi alternative cetăţenilor, alături de cea propusă de partidele politice şi de cea a lobby-ului, de direcţionare a diverselor opinii şi de asigurare a diferitor interese în procesul de luare a deciziilor. Participarea scăzută a societăţii civile la procesul decizional are la bază o serie de factori, inclusiv carenţele de ordin legislativ privind asigurarea transparenţei decizionale, practicile instituţionale defectuoase la nivelul administraţiei publice centrale (APC) şi al administraţiei publice locale (APL), capacitatea redusă a OSC de a participa la procesul de luare a deciziilor, deficienţele sistemului educaţional privind educaţia pentru cetăţenia democratică, nivelul scăzut de dezvoltare socioeconomică etc.

În Republica Moldova există un cadru normativ consacrat transparenţei decizionale, însă unele prevederi ale acestuia sînt interpretabile. Legea nr.239/2008 privind transparenţa în procesul decizional nu prevede în mod expres publicarea proiectelor de decizii, inclusiv a anunţului despre iniţierea elaborării acestora, pe paginile web oficiale ale autorităţilor APC, fapt care creează confuzii la aplicarea prevederilor respective. Termenul-limită de cel mult 15 zile lucrătoare stabilit pentru prezentarea recomandărilor asupra proiectelor de decizii oferă autorităţilor APC posibilitatea de a fixa termene nejustificat de scurte şi, astfel, de a limita participarea părţilor interesate la procesul decizional.

Deşi au fost înregistrate progrese semnificative în domeniul sporirii transparenţei decizionale, precum elaborarea studiilor tematice privind carenţele din domeniul transparenţei decizionale, modificarea cadrului normativ corespunzător, ajustarea instrucţiunilor metodologice de calcul al indicatorilor pentru rapoartele autorităţilor publice privind transparenţa decizională, elaborarea curriculumurilor de instruire în domeniul transparenţei decizionale etc.,^[10] există angajamente asumate, dar neonorate, cum ar fi instruirea comună în domeniul transparenţei decizionale, stimularea performerilor în domeniul transparenţei decizionale, crearea unei platforme pentru publicarea proiectelor de decizii ale autorităţilor APL etc.^[11]

Deficienţele în aplicarea legislaţiei privind transparenţa decizională sînt cauzate şi de faptul că nu toate autorităţile publice s-au conformat prevederilor legislaţiei. Conform unor rapoarte independente, o parte din paginile web oficiale ale autorităţilor APC nu aveau create rubrici speciale dedicate transparenţei decizionale. De asemenea, doar unele autorităţi ale APC au plasat pe paginile web oficiale regulile interne privind procedura de informare, consultare şi participare la procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor. În multe cazuri, pe paginile web oficiale ale autorităţilor APC nu este plasată informaţia privind numele şi datele de contact ale persoanei responsabile de consultarea publicului cu privire la procesul decizional. Nu toate proiectele de decizii sînt făcute publice, multe dintre acestea fiind postate fără indicarea datei şi a termenului-limită de prezentare a comentariilor. Majoritatea autorităţilor APC nu postează pe paginile web oficiale sinteza recomandărilor primite şi a deciziilor luate cu privire la comentariile părţilor interesate. Rămîne o practică frecventă adoptarea în regim de urgenţă a proiectelor în cadrul şedinţelor de Guvern, fără informarea şi consultarea prealabilă a părţilor interesate.^[12] La nivel local există un registru al actelor autorităţilor APL în care sînt plasate doar deciziile adoptate (www.actelocale.md), dar nu şi proiectele de decizii, fapt care ar facilita participarea OSC şi a constituenţilor acestora la procesul decizional. Totodată, nu toate autorităţile APL îşi publică deciziile pe pagina web menţionată.

O altă cauză care determină diminuarea capacităţii OSC de implicare în procesul decizional este lipsa suportului la nivel naţional pentru asociaţiile obşteşti care monitorizează implementarea politicilor publice şi care contribuie la identificarea acţiunilor de optimizare a politicilor respective. Deşi în ţările occidentale există numeroase practici eficiente privind susţinerea din resurse bugetare a OSC care desfăşoară activităţi şi programe de monitorizare a calităţii guvernării (“watchdog”), în Republica Moldova, din diverse motive, practicile respective încă nu au fost implementate. Aplicarea unor astfel de mecanisme ar contribui semnificativ la creşterea participării OSC la procesele de luare a deciziilor şi de monitorizare a implementării politicilor publice.

Dezvoltarea cooperării cu societatea civilă este o activitate complexă, care implică o abordare intersectorială şi interinstituţională. Actualmente, în Republica Moldova nu există o structură responsabilă de cooperarea cu societatea civilă, deşi crearea acesteia a fost planificată în Strategia 2012–2015. Remarcăm faptul că asemenea structuri există şi funcţionează în mai multe state europene, precum România, Franţa, Marea Britanie, Ungaria, Macedonia, Slovacia, Cehia, Croaţia.^[13] Deşi au fost realizate cîteva acţiuni concrete pentru a asigura un dialog permanent între autorităţile publice şi societatea civilă, menţinerea şi intensificarea cooperării respective rămîn a fi problematice.

Prin Hotărîrea Guvernului nr.11/2010 a fost creat Consiliul Naţional pentru Participare (CNP) ca organ consultativ al Guvernului în procesul de elaborare a politicilor, dar nu şi în procesul de monitorizare a implementării acestora. De la crearea sa, CNP a fost suficient de activ în consultările publice cu Guvernul, contribuind la implicarea societăţii civile în procesul decizional în pofida anumitor deficienţe, a capacităţilor insuficiente şi a unor contestări din partea reprezentanţilor societăţii civile. Mandatul CNP a expirat la sfîrşitul anului 2014, iar noua componenţă a consiliului respectiv include 26 de reprezentanţi ai OSC, selectaţi în luna februarie a anului 2017 în urma unui concurs public organizat de către Cancelaria de Stat.

În perioada inactivităţii CNP a fost afectat dialogul Guvernului cu societatea civilă, deşi consultările publice au avut loc segmentat, prin alte platforme tematice, precum Consiliul Naţional al ONG din Republica Moldova (Consiliul ONG), Alianţa ONG Active în Domeniul Protecţiei Sociale a Copilului şi Familiei, Alianţa Organizaţiilor pentru Persoanele cu Dizabilităţi, Platforma pentru Cetăţenie Activă şi Parteneriat pentru Drepturile Omului, Platforma de Susţinere a Antreprenoriatului Social, Coaliţia pentru Promovarea Legii şi Activităţilor de Voluntariat, Reţeaua ONG ce activează în domeniul HIV/SIDA, ITS şi narcomaniei, Alianţa Anticorupţie, Forul Organizaţiilor de Femei din Republica Moldova, Coaliţia împotriva Violenţei Domestice etc.

Unele reţele au o experienţă semnificativă de colaborare cu ministerele de resort. De exemplu, Coaliţia pentru promovarea legii şi activităţilor de voluntariat şi Consiliul Naţional al Tineretului din Moldova au iniţiat politici de durată în parteneriat cu Ministerul Tineretului şi Sportului şi Ministerul Educaţiei; Platforma de susţinere a antreprenoriatului social – cu Ministerul Economiei etc.

____________________________________

^[10] Gheorghe Caraseni. Raportul de evaluare finală “Implementarea Strategiei de dezvoltare a societăţii civile în Republica Moldova (2012–2015)”, iunie 2016.

^[11] Ibidem.

^[12] Raport final de monitorizare a respectării transparenţei decizionale. ADEPT, 2011. [Online]:

       http://www.e-democracy.md/files/final-report-transparency-2011.pdf

^[13] European Practices on Implementation of Policy Documents and Liaison Offices that Support Civil Society Development. [Online]:

       http://www.icnl.org/research/resources/ngogovcoop/paperpol.pdf. ECNL,ICNL2011

3.2. Viabilitatea financiară a OSC. În Republica Moldova au fost înregistrate progrese reduse în elaborarea şi implementarea mecanismelor financiare şi fiscale favorabile OSC. Asigurarea viabilităţii financiare reprezintă un element esenţial în dezvoltarea sectorului asociativ din ţară, iar realizările în acest sens din ultimii ani sînt, deşi vizibile, insuficiente pentru consolidarea sustenabilităţii OSC, fiind confirmate atît de rezoluţiile forumurilor organizaţiilor neguvernamentale din Republica Moldova, cît şi de alte studii. ^[14]

Conform Indexului sustenabilităţii organizaţiilor societăţii civile 2015 – Republica Moldova, viabilitatea financiară a OSC s-a îmbunătăţit în anul 2015. Pe lîngă granturile externe, surse importante de venit pentru OSC au devenit şi banii din bugetul public, donaţiile, veniturile din activitatea economică şi cotizaţiile de membru.^[15] Conform altui studiu, realizat în 2015 la iniţiativa Centrului Naţional de Asistenţă şi Informare a ONG-urilor din Moldova CONTACT, 83% din veniturile OSC proveneau din granturi externe.^[16] Cercetările relevă faptul că printre cei mai importanţi donatori externi sînt Uniunea Europeană, USAID, Guvernul Suediei/Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională, Biroul de Cooperare al Elveţiei, agenţiile ONU, ambasadele SUA, Austriei, Marii Britanii, Germaniei şi a Slovaciei, care deţin un rol important în finanţarea organizaţiilor societăţii civile. Alte organizaţii finanţatoare, prezente în Republica Moldova, sînt Fundaţia Soros–Moldova, Fundaţia Est-Europeană, SOIR, HEKS etc. ^[17]

În comparaţie cu situaţia din ţările din regiune, Republica Moldova este ţara în care OSC au cea mai mare dependenţă de sursele de finanţare din exterior. Astfel, conform unor studii privind durabilitatea financiară a OSC în mai multe ţări europene, inclusiv România, Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia, marea majoritate (43%) a resurselor financiare ale OSC se formează în urma generării veniturilor proprii, inclusiv din cotizaţii de membru, activităţi economice, servicii contra plată, venitul generat de investiţii. În ţările menţionate, suportul sectorului public se poziţionează, de asemenea, ca o sursă semnificativă de venit şi constituie circa 35%. Această sursă de venit este urmată de filantropia privată (22%), inclusiv facilităţile fiscale pentru agenţii economici privaţi, facilităţile fiscale individuale, contribuţia voluntarilor.^[18]

Sursele interne de autofinanţare sînt dezvoltate insuficient, iar valoarea celor existente este nesemnificativă. În principiu, organizaţiile necomerciale pot desfăşura activităţi economice auxiliare prevăzute de statutele acestora. Această prevedere însă nu este aplicată în practică din diverse motive, inclusiv datorită faptului că OSC nu cunosc modalităţi practice de aplicare, dar şi, uneori, din cauza reticenţei autorităţilor publice.

Studiile recente arată ca autorităţile publice, în limita resurselor disponibile, depun eforturi pentru susţinerea sectorului asociativ, iar finanţele publice devin treptat o sursă importantă pentru iniţiativele OSC. Astfel, în 2015, Ministerul Tineretului şi Sportului a oferit finanţare atît pentru OSC de tineret, cît şi pentru 8 consilii raionale de tineret. De asemenea, Ministerul Economiei şi Ministerul Mediului au oferit granturi mici pentru OSC.

În ceea ce priveşte donaţiile, acestea s-au redus. În conformitate cu indicele comportamentului filantropic, în anul 2015 doar 17% dintre respondenţii din Republica Moldova au declarat că au făcut acte de caritate, în scădere cu 4% faţă de 2014. 76% dintre instituţiile şi persoanele fizice care au făcut donaţii în anul 2015 le-au direcţionat către biserici şi mănăstiri, în timp ce doar 7% şi-au direcţionat donaţiile către OSC.^[19]

Pe parcursul implementării Strategiei de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2012–2015, obiectivul general Promovarea și consolidarea durabilităţii financiare a societăţii civile s-a dovedit a fi cel mai sensibil şi s-a confruntat cu cele mai mari rezistenţe din partea autorităţilor publice centrale, fapt pentru care realizarea angajamentelor este modestă (19%). Realizările respective ţin de introducerea în Codul fiscal a desemnării procentuale (“legea cu privire la 2%”) şi elaborarea mecanismului aferent de implementare;^[20] elaborarea standardelor de contabilitate pentru organizaţiile necomerciale şi operarea modificărilor corespunzătoare în Codul fiscal; realizarea studiului de politici privind mecanismele specifice de redirecţionare a unei părţi din impozit şi a studiului privind oportunităţile de contractare a serviciilor şi lucrărilor publice de către OSC; operarea modificărilor în legislaţie privind contractarea directă a serviciilor şi lucrărilor publice de către OSC.

Angajamentele nerealizate ţin de reglementarea antreprenoriatului social în Republica Moldova; introducerea unei perioade de graţie pentru OSC pentru conformarea activităţii standardelor de contabilitate, fără a fi supuse sancţiunilor; dezvoltarea capacităţilor autorităţilor publice care implementează contractarea socială; promovarea bunelor practici în contractarea socială; asigurarea accesului OSC la fondurile şi programele de finanţare publică; crearea unor fonduri specializate şi/sau a Fondului naţional de susţinere a societăţii civile etc.

Experienţa altor ţări demonstrează că sînt necesare mai multe mecanisme şi instrumente de stimulare a durabilităţii financiare a societăţii civile pentru instituirea unui climat favorabil în acest sens. Astfel, pentru asigurarea viabilităţii financiare ale OSC este necesară punerea în aplicare a trei seturi de mecanisme:

a) finanţarea publică directă şi indirectă – facilităţi/scutiri fiscale, granturi, subsidii bugetare, granturi pentru anumite scopuri de utilitate publică, contracte pentru prestarea unor servicii sociale;

b) filantropia privată – facilităţi fiscale pentru donatori, inclusiv prin deducerea donaţiilor; redirecţionarea unui procent din impozitul pe venit al contribuabililor;

c) generarea de venituri – instituirea unui mediu favorabil pentru desfăşurarea activităţilor economice; facilitarea fiscală a activităţilor de antreprenoriat social etc.

Dezvoltarea mecanismelor respective reprezintă prioritatea Strategiei de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2018–2020.

____________________________________

^[14] Indexul sustenabilităţii organizaţiilor societăţii civile – 2015, Republica Moldova. CICO, iunie 2016. // Raportul “Colectare de fonduri de către organizaţiile societăţii civile din Republica Moldova din surse autohtone: oportunităţi şi perspective”, Centrul CONTACT, 2015. // Gheorghe Caraseni. Raportul de evaluare finală “Implementarea Strategiei de dezvoltare a societăţii civile în Republica Moldova (2012–2015)”, iunie 2016.

^[15] Indexul sustenabilităţii organizaţiilor societăţii civile – 2015, Republica Moldova. CICO, iunie 2016.

^[16] Raportul “Colectare de fonduri de către organizaţiile societăţii civile din Republica Moldova din surse autohtone: oportunităţi şi perspective”. Centrul CONTACT, 2015.

^[17] Indexul sustenabilităţii organizaţiilor societăţii civile – 2015, Republica Moldova. CICO, iunie 2016.

^[18] Laws and Other Mechanisms for Promoting NGO Financial Stability, ICNL, 2005.

^[19] Ibidem.

^[20] Elaborat în 2016, după finalizarea termenului Strategiei 2012–2015.

3.3. Spiritul civic şi voluntariatul. Gradul de dezvoltare a spiritului civic şi a voluntariatului constituie nişte indici importanţi ai oricărei societăţi, iar societatea moldoveneasca nu este o excepţie în acest sens. Nivelul modest al spiritului civic şi al voluntariatului în Republica Moldova are mai multe cauze. Astfel, prima cauză a spiritului civic redus constă în stimularea insuficientă a voluntariatului şi în lipsa infrastructurii de voluntariat, precum centrele de voluntariat, reţelele de instituţii gazdă şi reţelele de agenţi economici care să asigure realizarea tuturor tipurilor de voluntariat. Situaţia respectivă se datorează lipsei de resurse şi de viziune a subiecţilor implicaţi (autorităţile publice, societatea civilă şi agenţii economici), precum şi faptului că autorităţile publice nu iniţiază parteneriate reale pentru dezvoltarea voluntariatului.

A doua cauză rezidă în accesul insuficient al copiilor şi al tinerilor la servicii de educaţie nonformală de calitate, precum şi la oportunităţi de participare la viaţa socială. Educaţia sistematică pentru cetăţenia democratică activă, care influenţează gradul de informare a persoanelor, formarea opiniei publice şi adoptarea unor valori democratice implică cooperarea între instituţiile de învăţămînt, societatea civilă şi mass-media. Actualmente, există mai multe lacune în programele sistemului de învăţămînt din Republica Moldova în ceea ce priveşte promovarea valorilor, atitudinilor, cunoştinţelor şi abilităţilor necesare pentru participarea activă a populaţiei în procesele democratice, la nivel politic şi social.

Atitudinea faţă de voluntariat este un alt aspect important, deoarece societatea moldovenească nu apreciază suficient importanţa activităţilor de interes public neremunerate. Motivele pentru care populaţia nu se implică în acţiuni de voluntariat sînt multiple şi ţin, pe de o parte, de aspectele materiale, valorile şi cultura socială, insuficienţa informaţiei, iar, pe de altă parte, de implicarea pasivă a autorităţilor publice, în special a ministerelor de resort, în implementarea prevederilor Legii voluntariatului nr.121/2010, precum şi neajustarea cadrului normativ conex legii respective. Tinerii din localităţile rurale, grupurile etnice minoritare şi tinerii cu dizabilităţi sînt frecvent excluşi de la participarea în activităţile educaţiei nonformale, deoarece nu dispun de informaţie, de acces la infrastructură, precum transportul, sau de contacte cu instituţiile care oferă asemenea activităţi şi servicii. Insuficienţa informării şi implicării în activităţi de voluntariat face ca autorităţile publice şi, de multe ori, societatea civilă să nu conştientizeze cu adevărat importanţa dezvoltării culturii participative şi a voluntariatului, deşi voluntariatul generează beneficii atît pentru voluntari, cît şi pentru societate şi ţară.^[21]

Realizările privind implementarea Strategiei 2012–2015 referitoare la obiectivul general Dezvoltarea spiritului civic activ și a voluntariatului reprezintă doar 26% din angajamentele asumate – o cifră modestă în comparaţie cu aspiraţiile iniţiale. Totuşi, au fost înregistrate şi unele rezultate palpabile, se atestă un progres clar în reglementarea și recunoaşterea juridică a activităţii de voluntariat în Republica Moldova și în aplicarea prevederilor respective: acreditarea instituţiilor gazdă; documentarea statutului de voluntar, recunoaşterea vechimii în muncă în calitate de voluntar etc.

Angajamentele restante la acest capitol, care se regăsesc în actuala Strategie, ţin de crearea Centrului Naţional de Voluntariat din Moldova; elaborarea mecanismelor şi a formularelor statistice de raportare financiară privind activitatea de voluntariat pentru instituţiile gazdă; rambursarea cheltuielilor aferente activităţilor de voluntariat; promovarea educaţiei în spiritul voluntariatului; interconectarea bazei de date de pe pagina www.cnv.md  cu baza de date naţională privind ocuparea forţei de muncă a ANOFM; instituirea unui sistem eficient de recunoaştere şi promovare a educaţiei nonformale etc.

____________________________________

^[21] Studiul “Infrastructura voluntariatului corporativ în Republica Moldova: potenţial şi cale de urmat”. TDV, 2012. [Online]:

       http://tdvmoldova.wordpress.com/biblioteca-virtuala/.

Secţiunea a 4-a

Obiectivele generale şi cele specifice ale Strategiei

Strategia este elaborată în scopul creării unui cadru normativ comun şi al conjugării eforturilor colective, necesare pentru dezvoltarea societăţii civile în Republica Moldova, pentru stimularea coeziunii sociale şi pentru valorificarea potenţialului uman, în baza principiilor menţionate în secţiunea a 2-a.

Strategia urmăreşte realizarea a trei obiective generale:

1) consolidarea cadrului normativ şi a celui instituţional privind participarea societăţii civile la elaborarea şi monitorizarea implementării politicilor publice;

2) promovarea şi consolidarea sustenabilităţii financiare a societăţii civile;

3) dezvoltarea spiritului civic activ şi a voluntariatului.

Ca urmare a implementării Strategiei sînt preconizate următoarele rezultate:

1) edificarea unui sistem eficient de participare a OSC la procesul decizional;

2) instituirea unor mecanisme funcţionale pentru asigurarea viabilităţii financiare a OSC;

3) creşterea semnificativă a participării populaţiei în activităţile de voluntariat şi în procesele de dezvoltare a comunităţilor.

Obiectivul general 1. Consolidarea cadrului normativ şi a celui instituţional privind participarea societăţii civile la elaborarea şi monitorizarea implementării politicilor publice. Realizarea acestui obiectiv presupune îndeplinirea a trei obiective specifice.

Primul obiectiv specific vizează dezvoltarea mecanismului instituţional de colaborare între autorităţile publice şi societatea civilă în procesele de elaborare, monitorizare şi evaluare a politicilor publice. Urmînd bunele practici din ţările occidentale, va fi instituită, la nivel de Guvern, o structură responsabilă de cooperarea cu societatea civilă. Va fi consolidată cooperarea dintre Parlament şi societatea civilă.

Al doilea obiectiv specific ţine de consolidarea capacităţilor de participare a autorităţilor publice şi OSC în procesul de elaborare şi monitorizare a implementării politicilor publice. Vor fi desfăşurate activităţi comune de instruire şi programe de stimulare a participării OSC în procesul decizional.

Al treilea obiectiv specific ţinteşte îmbunătăţirea cadrului normativ în domeniul transparenţei decizionale. De asemenea vor fi îmbunătăţite mecanismele existente şi vor fi create noi instrumente pentru garantarea transparenţei activităţii, la toate nivelurile, atît a puterii legislative, cît şi a celei executive. Politicile conexe vor fi coroborate cu dezideratul participării societăţii civile la procesele politice din ţară. Vor fi create şi valorificate mecanisme consolidate pentru participarea OSC la procesul de luare a deciziilor.

Obiectivul specific 1.1. Dezvoltarea mecanismelor instituţionale de colaborare între autorităţile publice şi societatea civilă. Realizarea acestui obiectiv specific este imperativă pentru sporirea participării OSC la procesele decizionale. Crearea unei structuri responsabile de cooperarea cu societatea civilă va eficientiza şi fortifica colaborarea dintre Guvern şi OSC. De asemenea, actualizarea Concepţiei privind cooperarea dintre Parlament şi societatea civilă, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr.373/2005, va consolida cooperarea dintre autoritatea legislativă şi OSC.

Activităţile-cheie:

1.1.1. Instituirea, la nivel de Guvern, a unei structuri responsabile de cooperarea cu societatea civilă.

1.1.2. Consolidarea mecanismului de cooperare dintre Parlament şi societatea civilă.

Rezultatele preconizate:

1.1.1. Structura responsabilă de cooperarea cu societatea civilă este instituită şi asigură eficient cooperarea cu OSC.

1.1.2. Mecanismul de cooperare dintre Parlament şi societatea civilă este consolidat, iar conlucrarea este periodic monitorizată, evaluată şi eficientizată în baza constatărilor şi recomandărilor.

Obiectivul specific 1.2. Consolidarea capacităţii de colaborare între funcţionarii publici şi reprezentanţii OSC în procesul de elaborare, monitorizare şi evaluare a implementării politicilor publice. Participarea societăţii civile la procesele decizionale depinde, în mare măsură, de disponibilitatea şi capacitatea autorităţilor publice de a asigura cooperarea în acest domeniu, dar şi de voinţa şi spiritul civic al societăţii civile. Sporirea competenţei reprezentanţilor autorităţilor publice şi ai OSC în domeniul transparenţei decizionale, ca urmare a instruirilor tematice comune, va fortifica cooperarea dintre instituţiile statului şi societatea civilă şi va contribui la sporirea participării OSC în procesul decizional.

Activităţile-cheie:

1.2.1. Dezvoltarea competenţei resurselor umane din cadrul autorităţilor publice şi a reprezentanţilor OSC pentru asigurarea transparenţei decizionale la toate nivelurile.

1.2.2. Organizarea evenimentelor de promovare a participării OSC la procesele decizionale şi de stimulare a autorităţilor publice privind susţinerea participării respective.

Rezultatele preconizate:

1.2.1. Resursele umane din cadrul autorităţilor publice centrale şi locale şi reprezentanţii OSC şi-au sporit competenţa în domeniul transparenţei decizionale, ca urmare a instruirilor comune.

1.2.2. OSC participă activ la procesele decizionale iniţiate de către autorităţile publice de toate nivelurile, ca urmare a evenimentelor de promovare şi stimulare.

Obiectivul specific 1.3. Îmbunătăţirea mecanismelor existente şi crearea unor noi instrumente pentru garantarea transparenţei activităţii autorităţilor publice de toate nivelurile, de la Parlament şi Guvern pînă la consiliile raionale/locale şi primari. Acest obiectiv este complementar iniţiativelor precedente şi urmăreşte realizarea unui set de măsuri care să asigure participarea OSC la administrarea treburilor publice atît la nivel central, cît şi local. Eliminarea carenţelor din legislaţia privind asigurarea transparenţei decizionale, coroborarea politicilor conexe cu dezideratul transparenţei decizionale sînt importante pentru asigurarea participării plenare a OSC la procesul decizional. Actualizarea şi utilizarea informaţiei relevante pentru părţile interesate, concomitent cu utilizarea metodelor novatoare de promovare a participării, reprezintă forţa motrică a participării OSC la procesele decizionale.

Activităţile-cheie:

1.3.1. Modificarea legislaţiei de bază şi a celei conexe pentru asigurarea transparenţei în procesul decizional.

1.3.2. Crearea, la nivel naţional, a unor mecanisme eficiente de promovare a participării OSC la procesul decizional, inclusiv prin asigurarea accesului la proiectele de decizii şi sintezele recomandărilor.

1.3.3. Crearea şi consolidarea, la nivel local, a mecanismelor care să permită accesarea informaţiei şi implicarea populaţiei în procesul decizional.

Rezultatele preconizate:

1.3.1. Procesul decizional este unul transparent, ca urmare a modificării legislaţiei.

1.3.2. Participarea OSC la procesul decizional a sporit ca urmare a creării şi promovării unor mecanisme eficiente de implicare în procesul decizional.

1.3.3. Participarea cetăţenilor la procesul decizional la nivel local a sporit ca urmare a asigurării accesului la informaţie şi a dezvoltării/diversificării mecanismelor de implicare a populaţiei în procesul respectiv.

Obiectivul general 2. Promovarea şi consolidarea sustenabilităţii financiare a societăţii civile. Acest obiectiv general va fi atins prin realizarea a patru obiective specifice.

Primul obiectiv specific ţine de stimularea populaţiei şi a sectorului privat privind susţinerea societăţii civile. Sînt planificate perfecţionarea mecanismului de redirecţionare a 2% din venitul persoanelor fizice şi asigurarea funcţionării acestuia; eficientizarea mecanismului de deducere a donaţiilor; reglementarea şi stimularea dezvoltării antreprenoriatului social.

Cel de-al doilea obiectiv specific prevede că autorităţile publice vor consolida accesul şi participarea societăţii civile la implementarea politicilor publice prin intermediul contractării sociale, ajustării mecanismului de contractare directă a serviciilor şi lucrărilor publice de către OSC, consolidării capacităţilor şi promovării bunelor practici în domeniul contractării sociale.

Al treilea obiectiv specific urmăreşte crearea mecanismelor pentru susţinerea OSC de către stat. Principalele deziderate ale acestui obiectiv sînt asigurarea accesului OSC la fondurile şi programele de finanţare publică; modificarea politicii bugetar-fiscale în vederea instituirii mecanismelor de plată/scutire de TVA pentru OSC cu statut de utilitate publică la procurarea de bunuri şi servicii; dezvoltarea mecanismelor de stimulare a implicării OSC şi a populaţiei în asigurarea respectării legislaţiei şi identificării încălcărilor acesteia.

Al patrulea obiectiv specific vizează modificarea şi completarea legislaţiei fiscale aplicate organizaţiilor societăţii civile din Republica Moldova.

Obiectivul specific 2.1. Stimularea populaţiei şi a sectorului privat privind susţinerea societăţii civile. Acest obiectiv specific este unul dintre elementele-cheie ale Strategiei, deoarece nu doar consolidează durabilitatea financiară a societăţii civile, ci şi contribuie la dezvoltarea unei culturi şi responsabilităţi publice sociale. Realizarea activităţilor prevăzute de acest obiectiv va contribui semnificativ la implementarea politicilor de sporire a durabilităţii financiare a OSC şi va impulsiona cooperarea intersectorială. Prin instituirea filantropiei procentuale este creat un mecanism important de colectare a fondurilor şi de generare a veniturilor pentru OSC.

Activităţile-cheie:

2.1.1. Perfecţionarea mecanismului de redirecţionare a 2% din venitul persoanelor fizice şi asigurarea funcţionării acestuia.

2.1.2. Eficientizarea mecanismului de sponsorizare, filantropie şi de deducere a donaţiilor.

2.1.3. Reglementarea şi stimularea dezvoltării antreprenoriatului social.

Rezultatele preconizate:

2.1.1. Mecanismul de redirecţionare a 2% din venitul persoanelor fizice a fost perfecţionat şi este funcţional.

2.1.2. Mecanismul de deducere a donaţiilor este eficientizat şi se aplică.

2.1.3. Antreprenoriatul social în Republica Moldova este reglementat şi contribuie la consolidarea durabilităţii financiare a OSC.

Obiectivul specific 2.2. Sporirea accesului la contractarea socială şi a participării societăţii civile la implementarea politicilor publice prin intermediul contractării sociale. Prin acest obiectiv specific, care este complementar obiectivului specific precedent, se doreşte asigurarea accesului OSC la contractarea socială. Mecanismul de contractare directă a serviciilor şi lucrărilor publice va fi ajustat, precum şi se va asigura eficientizarea acestuia prin identificarea bunelor practici în domeniu şi prin dezvoltarea capacităţilor autorităţilor publice care implementează contractarea socială.

Activităţile-cheie:

2.2.1. Ajustarea mecanismului de contractare directă a serviciilor şi lucrărilor publice de către OSC.

2.2.2. Instruirea şi promovarea bunelor practici în domeniul contractării sociale.

Rezultatele preconizate:

2.2.1. Mecanismul de contractare socială directă a serviciilor sociale şi lucrărilor publice a fost ajustat şi este funcţional.

2.2.2. Grupurile-ţintă sînt instruite în domeniul aplicării mecanismului contractării sociale, iar bunele practici sînt identificate şi promovate.

Obiectivul specific 2.3. Crearea mecanismelor pentru susţinerea OSC de către stat. Acest obiectiv specific reprezintă chintesenţa durabilităţii financiare a societăţii civile. Realizarea acestui obiectiv presupune consolidarea accesului la fonduri publice şi programe de finanţare publică; modificarea politicii bugetar-fiscale, în cazul achiziţiilor efectuate de către OSC cu statut de utilitate publică; dezvoltarea mecanismelor de stimulare a implicării OSC şi a populaţiei în asigurarea respectării legislaţiei şi identificării încălcărilor acesteia. În acest sens, au importanţă informarea şi instruirea grupurilor-ţintă cu privire la standardele naţionale de contabilitate ajustate şi cu privire la publicarea rapoartelor financiare care reflectă veniturile, cheltuielile şi fluxul mijloacelor financiare ale OSC. Pentru aducerea în spaţiul legal a OSC care, din diverse considerente, nu s-au conformat rigorilor privind raportarea financiară, este necesară introducerea unei perioade de graţiere.

Activităţile-cheie:

2.3.1. Asigurarea accesului OSC la fondurile publice şi programele de finanţare publică prin extinderea şi/sau îmbunătăţirea mecanismelor existente şi prin identificarea unor instrumente suplimentare.

2.3.2. Dezvoltarea mecanismelor de stimulare a implicării OSC şi a populaţiei în asigurarea respectării legislaţiei şi identificării încălcărilor.

2.3.3. Informarea şi instruirea reprezentanţilor OSC privind standardele de contabilitate şi regimul fiscal aplicat.

Rezultatele preconizate:

2.3.1. OSC au acces la fondurile publice şi programele de finanţare publică, ca urmare a ajustării şi extinderii mecanismelor corespunzătoare.

2.3.2. Mecanismele de stimulare a implicării OSC şi a populaţiei în asigurarea respectării legislaţiei şi identificării încălcărilor sînt dezvoltate.

2.3.3. OSC sînt informate şi instruite cu privire la standardele de contabilitate ajustate.

Obiectivul specific 2.4. Perfecţionarea legislaţiei fiscale aplicate organizaţiilor societăţii civile. Cadrul normativ fiscal al Republicii Moldova trebuie să fie unul coerent, relevant şi să reflecte contextul şi specificul activităţii organizaţiilor societăţii civile. În special, aspectele fiscale, precum impozitul pe venit şi taxa pe valoarea adăugată aplicate organizaţiilor necomerciale, necesită o reglementare adecvată pentru a nu reprezenta impedimente în dezvoltarea OSC.

Activităţile-cheie:

2.4.1. Perfecţionarea şi unificarea într-un capitol separat al Codului fiscal a reglementărilor privind impozitul pe venit aplicat organizaţiilor necomerciale.

2.4.2. Perfecţionarea legislaţiei fiscale privind TVA în raport cu OSC cu statut de utilitate publică.

Rezultatele preconizate:

2.4.1. Reglementările privind impozitul pe venit aplicat organizaţiilor necomerciale sînt elaborate şi aprobate, precum şi sînt introduse în Codul fiscal.

2.4.2. Reglementările privind regimul special al TVA aplicat organizaţiilor necomerciale sînt elaborate şi aprobate.

Obiectivul general 3. Dezvoltarea spiritului civic activ şi a voluntariatului. Acest obiectiv va fi realizat prin intermediul a trei obiective specifice.

Primul obiectiv specific ţine de continuarea ajustării cadrului normativ de bază şi a celui conex din Republica Moldova conform recomandărilor corespunzătore europene, precum şi de ajustarea acestora la prevederile Legii voluntariatului nr.121/2010 şi ale Regulamentului de aplicare a Legii voluntariatului nr.121 din 18 iunie 2010, aprobat prin Hotarîrea Guvernului nr.158/2012.

Al doilea obiectiv specific presupune continuarea stimulării voluntariatului prin intermediul dezvoltării principalelor structuri naţionale de voluntariat şi creării infrastructurii necesare. Voluntariatul contribuie la promovarea democraţiei şi a egalităţii şanselor; la punerea în practică a valorilor europene privind solidaritatea; la creşterea responsabilităţii civice, a participării şi a interacţiunii în societate; la promovarea schimbării şi a prosperării; la dezvoltarea unei societăţi unitare prin integrarea şi includerea socială, generarea încrederii şi a solidarităţii; la creşterea conexiunilor sociale şi a coeziunii sociale; la dezvoltarea capitalului social; la creşterea bunăstării şi reducerea sărăciei etc.

Al treilea obiectiv specific ţine de promovarea educaţiei civice şi a educaţiei nonformale care sînt esenţiale pentru dezvoltarea unei societăţi active, capabilă să se asocieze pentru promovarea interesului public. Educaţia nonformală contribuie semnificativ la dezvoltarea spiritului civic şi la promovarea coeziunii sociale, a toleranţei, precum şi la dezvoltarea culturii capitalului social.

Obiectivul specific 3.1. Ajustarea cadrului normativ de bază şi a celui conex conform recomandărilor europene, precum şi ajustarea acestora la prevederile Legii voluntariatului nr.121/2010 şi ale Regulamentului de aplicare a Legii voluntariatului nr.121 din 18 iunie 2010, aprobat prin Hotarîrea Guvernului nr.158/2012.

Modificarea cadrului normativ şi a celui instituţional în corespundere cu standardele europene în domeniul voluntariatului reprezintă o condiţie esenţială pentru consolidarea spiritului civic. Aceasta va conduce la realizarea drepturilor voluntarilor şi la valorificarea beneficiilor pe care le poate aduce voluntariatul formal. Totodată, sînt necesare mecanisme de stimulare a diverselor forme de voluntariat, inclusiv a voluntariatului neformal organizat.

Activităţile-cheie:

3.1.1. Ajustarea cadrului normativ de bază la standardele europene din domeniul voluntariatului.

3.1.2. Crearea mecanismelor necesare şi ajustarea cadrului normativ conex conform recomandărilor europene, precum şi la prevederile Legii voluntariatului nr.121/2010 şi ale Regulamentului de aplicare a Legii voluntariatului nr.121 din 18 iunie 2010, aprobat prin Hotarîrea Guvernului nr.158/2012.

Rezultatele preconizate:

3.1.1. Cadrul normativ de bază este modificat şi ajustat la standardele europene din domeniul voluntariatului.

3.1.2. Actele normative ale ministerelor de resort asigură un cadru juridic favorabil desfăşurării diverselor forme de voluntariat.

Obiectivul specific 3.2. Promovarea voluntariatului prin intermediul unor structuri naţionale ale infrastructurii de voluntariat. Acest obiectiv este indispensabil dezvoltării voluntariatului. Crearea unor structuri naţionale ale infrastructurii de voluntariat face posibilă extinderea practicilor de voluntariat la nivel regional şi local. Campaniile naţionale de sensibilizare a populaţiei şi promovare a potenţialelor beneficii ale voluntariatului vor impulsiona dezvoltarea voluntariatului, iar valorificarea curriculumului în domeniul voluntariatului pentru studenţi şi coordonatorii de voluntari va asigura un cadru de dezvoltare durabil.

Activităţile-cheie:

3.2.1. Crearea unor structuri naţionale de dezvoltare a voluntariatului şi sporirea numărului acestora.

3.2.2. Promovarea la diferite niveluri de învăţămînt a instruirii în domeniul managementului voluntarilor.

3.2.3. Crearea bazei naţionale de date privind voluntariatul.

3.2.4. Promovarea potenţialelor beneficii ale voluntariatului.

Rezultatele preconizate:

3.2.1. Sînt create structuri naţionale ale infrastructurii de voluntariat, iar numărul acestora este în creştere.

3.2.2. Programele pentru mai multe niveluri de învăţămînt promovează voluntariatul şi managementul voluntarilor.

3.2.3. Baza naţională de date privind voluntariatul este creată şi este funcţională.

3.2.4. Autorităţile publice promovează activ voluntariatul şi beneficiile aferente acestei activităţi.

Obiectivul specific 3.3. Promovarea spiritului civic şi a educaţiei civice. Autorităţile publice centrale şi OSC vor promova activ educaţia nonformală. Instituirea unor mecanisme de validare a educaţiei nonformale va contribui la creşterea eficienţei acesteia, iar prin susţinerea iniţiativelor OSC în domeniul educaţiei nonformale şi prin asigurarea accesibilităţii informaţiei vor fi asigurate oportunităţi de instruire, inclusiv pentru persoanele cu oportunităţi reduse.

Activităţile-cheie:

3.3.1. Evaluarea curriculumului la disciplina şcolară “Educaţia civică” şi instruirea cadrelor didactice.

3.3.2. Elaborarea conceptului de dezvoltare a educaţiei nonformale.

3.3.3. Promovarea educaţiei civice nonformale, inclusiv în rîndul persoanelor cu oportunităţi reduse.

3.3.4. Informarea privind iniţiativa civică şi educarea spiritului civic la nivel comunitar.

3.3.5. Crearea şi consolidarea programelor de educaţie interculturală.

Rezultatele preconizate:

3.3.1. Curriculumul şcolar este ajustat din perspectiva educaţiei pentru cetăţenia democratică, a transparenţei decizionale şi a accesului la informaţie, iar cadrele didactice sînt instruite.

3.3.2. Conceptul de dezvoltare a educaţiei nonformale este elaborat.

3.3.3. Educaţia civică nonformală este promovată, inclusiv în rîndul persoanelor cu oportunităţi reduse.

3.3.4. Populaţia este informată privind democraţia participativă şi iniţiativa civică, ca urmare a campaniilor de informare şi a activităţilor reprezentanţilor APL şi bibliotecarilor instruiţi.

3.3.5. Programele de educaţie interculturală sînt create şi realizate în centrele de tineret, în centrele de creaţie şi în biblioteci.

Secţiunea a 5-a

Monitorizarea şi evaluarea Strategiei

În procesul implementării Strategiei de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2018–2020 se va efectua monitorizarea periodică a realizării acţiunilor, pentru ca, după caz, să fie operate modificările necesare, precum şi vor fi realizate evaluarea intermediară şi cea finală a rezultatelor înregistrate.

Procesul de implementare a Strategiei şi, în special, a Planului de acţiuni aferent va fi coordonat de către Cancelaria de Stat prin intermediul structurii responsabile de cooperarea cu societatea civilă. Ministerele vizate în Strategie vor prezenta structurii responsabile de cooperarea cu societatea civilă rapoarte, în baza cărora Cancelaria de Stat va prezenta Parlamentului anual, pînă la data de 31 martie, rapoarte privind executarea prevederilor Strategiei şi ale Planului de acţiuni aferent.

Monitorizarea şi evaluarea implementării Strategiei se vor realiza prin intermediul a trei instrumente, prin prisma rezultatelor obţinute şi în baza indicatorilor de progres.^[22]

Primul instrument va fi Comitetul de monitorizare a implementării Strategiei, care urmează a fi creat prin dispoziţia Preşedintelui Parlamentului şi care va fi constituit din 12 membri (3 persoane fiind desemnate de OSC, 3 persoane – de Guvern, 3 persoane – de Parlament şi 3 persoane – de partenerii de dezvoltare). Membrii respectivi nu trebuie să fie implicaţi în implementarea Strategiei, iar posedarea anumitor competenţe în domeniul monitorizării este dezirabilă.

Criteriile de eligibilitate a reprezentanţilor Guvernului, ai Parlamentului şi ai partenerilor de dezvoltare, precum şi procedura desemnării acestora vor fi stabilite autonom, de către instituţiile respective. Reprezentanţii OSC în cadrul Comitetului de monitorizare a implementării Strategiei sînt aleşi, în mod transparent, în cadrul Forumului organizaţiilor neguvernamentale din Republica Moldova (Forumul ONG) şi activează ca experţi independenţi. Anunţul despre organizarea Forumului ONG va fi făcut public, inclusiv plasat pe paginile web a Consiliului ONG şi a CNP, cu cel puţin 45 de zile înainte de data evenimentului. În cadrul Forumului ONG sînt aleşi 3 membri în comitetul respectiv, precum şi 3 membri supleanţi. Candidaţii la funcţiile de membru al Comitetului de monitorizare a implementării Strategiei din partea OSC prezintă Consiliului ONG un curriculum vitae şi o scrisoare de motivaţie cu cel puţin 3 zile înainte de data organizării Forumului ONG. Primele 3 persoane care au acumulat cele mai multe voturi în cadrul Forumului ONG sînt desemnate în calitate de membri, iar următoarele 3 persoane, în ordine descrescîndă – în calitate de membri supleanţi.

Durata mandatului membrilor Comitetului de monitorizare a implementării Strategiei corespunde perioadei de implementare a Strategiei.

Comitetul de monitorizare a implementării Strategiei este în drept să solicite de la autorităţile publice informaţii despre realizarea prevederilor Strategiei, iar acestea au obligaţia să ofere informaţia respectivă. Comitetul respectiv elaborează anual un raport privind monitorizarea implementării Strategiei, în baza informaţiilor prezentate de către autorităţile publice şi societatea civilă, precum şi în baza altor surse de informare. Raportul anual privind monitorizarea Strategiei este publicat pe paginile web a Cancelariei de Stat, a Consiliului ONG, a CNP şi a altor entităţi.

Comitetul de monitorizare a implementării Strategiei se întruneşte ori de cîte ori este necesar, însă nu mai rar de două ori pe an (în lunile iunie şi decembrie), elaborează Planul de monitorizare a implementării Strategiei, template-uri şi instrucţiuni metodologice pentru raportare, care servesc drept temei la întocmirea rapoartelor anuale ale instituţiilor responsabile şi ale OSC privind implementarea Strategiei. Secretariatul Comitetului de monitorizare a implementării Strategiei este asigurat de către subdiviziunea responsabilă de cooperarea cu societatea civilă din cadrul Cancelariei de Stat.

Al doilea instrument presupune organizarea audierilor şi dezbaterilor publice, în cadrul cărora vor fi formulate concluzii şi recomandări, care, la rîndul lor, vor fi examinate în şedinţele comisiilor parlamentare. După audierea Comitetului de monitorizare a implementării Strategiei şi a reprezentanţilor instituţiilor responsabile de realizarea Planului de acţiuni, comisiile parlamentare vor adopta avize pe marginea dezbaterilor respective.

Anual, Parlamentul organizează conferinţe cu participarea societăţii civile pentru a examina progresele şi deficienţele în implementarea Strategiei, acesta fiind al treilea instrument al monitorizării implementării Strategiei. La conferinţe sînt invitaţi reprezentanţii societăţii civile, ai Guvernului, ai ministerelor, ai sectorului privat, precum şi mass-media.

În perioada mai–iunie 2019 se va realiza evaluarea intermediară a implementării Strategiei, iar în perioada decembrie 2020 – ianuarie 2021 – evaluarea finală.

____________________________________

^[22] Atît în cadrul monitorizării, cît şi al evaluărilor intermediare şi finale ale implementării Strategiei, indici relevanţi vor fi şi constatările “Indexului sustenabilităţii organizaţiilor societăţii civile în Republica Moldova”, realizat anual cu suportul USAID.

Secţiunea a 6-a

Suportul financiar

Implementarea Strategiei presupune o serie de cheltuieli financiare, necesare pentru atingerea obiectivelor propuse.

În scopul realizării prevederilor Strategiei a fost elaborat Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2018–2020, care conţine referiri atît la resursele financiare, cît şi la resursele umane necesare.

Sursele de finanţare a acţiunilor prevăzute de Strategie sînt următoarele:

– bugetul de stat, în limita mijloacelor alocate/aprobate pentru instituţiile implicate;

– proiectele şi programele de asistenţă tehnică şi financiară externe;

– sponsorizările şi alte surse, acceptate în condiţiile legii.

Anexa nr.2

PLANUL DE ACŢIUNI

pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a societăţii

civile pentru perioada 2018 – 2020