Hotărâre nr. 511 din 17.07.2024

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Metodologiei comune de

investigare a accidentelor şi incidentelor maritime

nr. 511  din  17.07.2024

 (în vigoare 06.09.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 341-343 art. 667 din 06.08.2024

* * *

UE

În temeiul art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Metodologia comună de investigare a accidentelor şi incidentelor maritime (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale.

Aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.511/2024

Metodologia comună de investigare

a accidentelor şi incidentelor maritime

Prezenta Metodologie transpune Regulamentul (UE) nr.1286/2011 al Comisiei din 9 decembrie 2011 de adoptare a unei metodologii comune de investigare a accidentelor şi incidentelor maritime elaborate în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2009/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (CELEX: 32011R1286), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 328 din 10 decembrie 2011.

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Metodologia comună de investigare a accidentelor şi incidentelor maritime (în continuare – Metodologie) reglementează procesul de investigare a accidentelor şi incidentelor maritime, în vederea reducerii riscului de accidente şi incidente viitoare şi a consecinţelor grave precum pierderile de vieţi sau de nave, dar şi a poluării mediului marin.

2. Prezenta Metodologie stabileşte o abordare comună aplicabilă tuturor investigaţiilor accidentelor şi incidentelor maritime desfăşurate în conformitate cu prevederile Legii nr.213/2021 cu privire la investigarea accidentelor şi incidentelor în transporturi şi defineşte caracteristicile unei bune investigaţii privind siguranţa.

3. Prezenta Metodologie nu reprezintă o listă de verificare. Investigatorii îşi folosesc discernământul şi competenţele profesionale pentru a ţine cont de circumstanţele fiecărui caz în parte.

4. Aplicarea prezentei Metodologii şi a unei abordări obiective şi sistematice a investigaţiei va permite autorităţii desemnate să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval, să constate consecinţele fiecărui accident şi să consolideze siguranţa în domeniul maritim.

5. Prevederile prezentei Metodologii se aplică:

5.1. accidentelor navale, accidentelor navale grave şi accidentelor navale foarte grave produse în apele teritoriale şi pe căile navigabile interne ale Republicii Moldova;

5.2. accidentelor navale care implică nave aflate sub pavilionul Republicii Moldova;

5.3. accidentelor navale care implică interese majore ale Republicii Moldova.

6. Prezenta Metodologie nu se aplică accidentelor şi incidentelor maritime produse ca urmare a unor acţiuni militare, de război, a unor acte de terorism sau care implică nave care nu sunt propulsate prin mijloace mecanice, nave din lemn construite cu metode rudimentare, iahturi sau ambarcaţiuni de agrement neimplicate în activităţi comerciale, cu excepţia cazurilor în care acestea au un echipaj şi transportă mai mult de 12 pasageri în scopuri comerciale, nave de pescuit cu o lungime mai mică de 15 metri şi platforme fixe de foraj marin.

7. În prezenta Metodologe se utilizează terminologia aferentă domeniului maritim definită în Legea nr.213/2021 cu privire la investigarea accidentelor şi incidentelor în transporturi.

8. Pentru a determina în mod corect cauzele unui accident sau ale unui incident maritim, este necesară o investigaţie metodică în timp util, care să nu se oprească la probele imediate şi care să cerceteze elementele subiacente susceptibile de a cauza şi alte accidente pe viitor. Investigaţia poate fi văzută ca un mijloc de a identifica nu numai cauzele imediate, ci şi problemele care apar într-un context general, începând cu reglementarea şi politicile, până la implementarea acestora.

II. DISPONIBILITATE OPERAŢIONALĂ

9. Autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval trebuie să aibă un plan elaborat din timp pentru a se asigura că, după notificare şi la etapa de lansare a unei investigaţii, nu apar întârzieri inutile ca urmare a lipsei de informaţii relevante sau preliminarii, de pregătire sau de cunoştinţe. Acest plan de pregătire trebuie să garanteze disponibilitatea imediată, în măsura în care este posibil, a resurselor şi a procedurilor, inclusiv a unui număr suficient de investigatori calificaţi corespunzător şi a oricărui tip de coordonare necesară, la nivel naţional sau internaţional, pentru a răspunde nevoilor şi pentru a permite luarea promptă de măsuri imediat după primirea notificării unui accident sau a unui incident.

10. Autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval va lua măsuri care să permită primirea rapidă, douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru, a notificării unui accident sau a unui incident.

III. EVALUAREA INIŢIALĂ ŞI RĂSPUNSUL LA ACEASTA

11. Atunci când primeşte o notificare, autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval evaluează situaţia. Evaluarea iniţială are un rol decisiv în procesul prin care autoritatea desemnată îşi formează o idee generală privind situaţia cât mai repede posibil, reduce la minimum riscul potenţial de dispariţie a probelor şi stabileşte ce informaţii sunt necesare pentru luarea măsurilor adecvate.

12. Pe baza acestei evaluări pot fi înţelese cât mai bine cu putinţă:

12.1. evenimentele în globalitatea lor;

12.2. momentele-cheie;

12.3. personalul implicat;

12.4. categoria din care face parte evenimentul.

13. Pe lângă gravitatea accidentului sau incidentului maritim, tipul de navă şi/sau încărcătura şi rolul pe care rezultatele investigaţiei privind siguranţa îl pot avea în prevenirea accidentelor şi incidentelor pe viitor, pentru a decide care accidente sau incidente mai puţin grave trebuie investigate, pot fi luate în considerare şi următoarele elemente:

13.1. ameliorarea în termene de siguranţă, care poate fi obţinută ca urmare a desfăşurării investigaţiei;

13.2. vizibilitatea publică a accidentului;

13.3. posibilitatea ca accidentul să se înscrie într-o tendinţă observabilă;

13.4. consecinţele potenţiale ale accidentului;

13.5. importanţa resurselor disponibile şi a celor prevăzute în caz de priorităţi contrare, precum şi importanţa oricărei întârzieri a investigaţiei;

13.6. riscurile asociate lipsei unei investigaţii;

13.7. rănile grave suferite de echipaj şi/sau de pasageri la bord;

13.8. poluarea unor zone sensibile din punct de vedere ecologic;

13.9. nave care riscă să sufere avarii importante ale structurii;

13.10. accidente care întrerup sau riscă să întrerupă operaţiuni portuare majore.

14. După luarea deciziei de a investiga fie un accident grav, fie alt accident sau incident maritim, investigaţia se face cu aceeaşi promptitudine ca pentru un accident foarte grav.

15. În cazul efectuării unei investigaţii, autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval ia imediat măsuri pentru a asigura conservarea probelor şi coordonarea cu alte părţi interesate în mod deosebit de situaţie.

IV. STRATEGIA ŞI COLECTAREA PROBELOR

16. Autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval, în colaborare cu organele statelor interesate în mod deosebit, elaborează rapid o strategie referitoare la domeniul de aplicare, precum şi orientarea şi calendarul investigaţiei.

17. Autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval urmăreşte aplicarea planului pe parcursul investigaţiei înainte de încheierea etapei de colectare a probelor, se asigură că toate probele care ar fi putut avea o legătură cu accidentul sau incidentul au fost colectate din toate locurile.

18. Domeniul de aplicare a unei investigaţii privind siguranţa şi procedura ce trebuie respectată sunt suficient de precise pentru a înlătura incertitudinea şi ambiguitatea, permiţând înaintarea unor ipoteze riguroase şi logice referitoare la cauzele accidentului sau incidentului maritim.

19. În măsura în care acest lucru este posibil, organismele de investigare ale statelor interesate în mod deosebit sprijină în timp util autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval în procesul de conducere a investigaţiei.

20. Autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval, în procesul de conducere a investigaţiei, desemnează un investigator responsabil de efectuarea investigaţiei, mobilizează resursele adecvate şi începe colectarea probelor cât mai repede cu putinţă, deoarece calitatea probelor, în special cea care depinde de acurateţea memoriei umane, se poate deteriora rapid şi deoarece oricărei nave implicate într-un accident sau incident maritim nu trebuie să i se provoace o întârziere superioară celei absolut necesare pentru colectarea probelor.

21. În faza iniţială a investigaţiei, investigatorii colectează cât mai multe probe relevante pentru a putea înţelege incidentul şi pentru a determina cauzele acestuia, ţinând cont de amploarea posibilă a investigaţiei.

22. Pe lângă informaţiile obţinute în faza iniţială de notificare, investigatorii trebuie să obţină informaţii generale şi de referinţă adecvate. Acestea pot include probe sau date solicitate sistemului de monitorizare, sistemului de control al traficului, administraţiei maritime, serviciilor de salvare, companiei de transport maritim sau navei accidentate.

23. Autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval va interoga bazele de date, inclusiv pe cea a Platformei europene de informare cu privire la accidentele maritime, şi va consulta, de asemenea, alte surse de informaţii care pot fi folositoare pentru identificarea posibilelor probleme de siguranţă cu o eventuală relevanţă pentru accidentul sau incidentul maritim investigat.

24. Investigatorii se vor deplasa la locul accidentului şi/sau la locul unde s-au desfăşurat faptele pentru a obţine probe intacte şi pentru a formula primele concluzii cu privire la incident. În cazul în care locul respectiv nu a putut fi conservat, este necesar să se ia măsuri, dacă se poate, pentru a se obţine documentaţia adecvată referitoare la locul faptelor, de exemplu, cu ajutorul fotografiilor, al înregistrărilor audiovizuale, al schiţelor sau al altor mijloace disponibile, cu scopul de a colecta probe importante şi de a putea reconstitui circumstanţele într-un stadiu ulterior.

25. Dacă nava este echipată cu un înregistrator de date privind voiajul (VDR), investigatorii depun eforturi pentru a obţine şi a păstra informaţiile înregistrate de acesta. Se vor lua rapid măsuri pentru a se asigura că respectivul înregistrator este protejat şi pentru a se evita rescrierea datelor. Se vor depune toate eforturile necesare pentru a obţine informaţiile relevante din surse electronice, atât de la cele de pe navă, cât şi de la cele de la ţărm. Investigatorii vor examina, în ordinea pe care o consideră adecvată, orice documente, proceduri şi înregistrări relevante disponibile.

26. În procesul investigaţiei vor fi audiaţi toţi martorii disponibili, a căror mărturie este considerată ca fiind relevantă de către autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval. Investigatorii vor identifică martorii pe care îi vor audia şi vor elabora un program de audieri. Acesta trebuie să ţină cont, printre altele, de oboseală (atât a martorilor, cât şi a investigatorilor), de precauţia cu care trebuie tratate mărturiile şi de deplasările prevăzute ale eventualilor martori.

27. Printre eventualii martori se pot număra:

27.1. persoanele direct implicate în accidentul sau incidentul maritim şi în consecinţele acestuia;

27.2. martorii oculari ai accidentului sau incidentului maritim;

27.3. personalul responsabil de măsurile de urgenţă;

27.4. personalul întreprinderii, funcţionarii publici din cadrul autorităţii de siguranţă, proiectanţii, personalul responsabil de reparaţii şi experţii tehnici.

28. În cazul în care nu se poate vorbi direct cu anumiţi martori, autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval ia măsuri pentru a obţine probe prin alte mijloace.

29. Probele pot fi obţinute de la martori prin audiere telefonică sau prin audierea de către alţi investigatori de siguranţă calificaţi, mandataţi în numele autorităţii desemnate să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval. În acest ultim caz, persoana care realizează audierea va fi instruită cu atenţie de investigator. Ar putea fi necesar ca unii martori-cheie să fie audiaţi de mai multe ori.

30. Informaţiile se verifică de fiecare dată când este posibil. Se poate întâmpla ca declaraţiile martorilor să fie contradictorii, în acest caz fiind necesare dovezi justificative suplimentare. Pentru a se asigura că toate faptele relevante au fost stabilite, se răspunde la următoarele întrebări: "Cine?", "Ce?", "Când?", "Cum?" şi "De ce?".

31. Factorul uman constituie o parte integrantă a majorităţii investigaţiilor şi de aceea investigatorii trebuie să fie formaţi în mod adecvat. Succesul investigării factorului uman depinde în mare parte de tipul şi de calitatea informaţiilor colectate. Având în vedere faptul că nu există două evenimente identice, autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval stabileşte tipul şi calitatea datelor ce urmează a fi colectate şi examinate. În principiu, investigatorul va începe prin a colecta maximum de informaţii şi, pe măsură ce investigaţia înaintează, va ignora datele inutile.

32. Autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval va trebui să dispună de anumite dovezi materiale, în special cu scopul de a putea efectua o examinare ştiinţifică, o inspecţie sau un test la ţărm. În aceste cazuri, investigatorii trebuie să ţină cont de faptul că trecerea timpului ar putea degrada probele disponibile şi, prin urmare, trebuie să le preleveze cât mai repede posibil. Înainte de prelevare, probele trebuie să fie fotografiate, dacă este posibil. Prelevarea şi păstrarea probelor se fac cu mare atenţie, pentru a se evita influenţarea examinării lor ulterioare.

33. În cazul în care acest lucru este util pentru desfăşurarea investigaţiei, autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval poate efectua o examinare specializată, mai ales o examinare tehnică a navei şi a diferitelor sisteme şi echipamente de la bordul acesteia, sau poate solicita efectuarea unei astfel de examinări de către un specialist, dacă este necesar.

34. Atunci când colectează probe, autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval identifică elementele care lipsesc.

V. PROCESUL DE ANALIZĂ

35. După ce au fost colectate probele şi datele suplimentare corelate cu acestea, autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval, în cooperare cu alte state interesate în mod deosebit de situaţie, le analizează în scopul identificării factorilor determinanţi şi a celor contributivi. În acest sens, investigatorii trebuie să ţină cont de interesul variabil al probelor colectate şi să caute cel mai bun mijloc de soluţionare a ambiguităţilor şi conflictelor dintre probe.

36. Identificarea corectă a factorilor determinanţi necesită o investigaţie metodică efectuată în timp util, care să nu se oprească la probele imediate şi care să cerceteze elementele subiacente, acestea din urmă putând fi situate departe de locul accidentului sau al incidentului maritim, fiind susceptibile de a cauza şi alte accidente şi incidente maritime pe viitor. Prin urmare, investigaţiile privind siguranţa maritimă trebuie, în principiu, să fie un mijloc de a identifica nu numai cauzele imediate, ci şi condiţiile care pot exista într-un proces operaţional în ansamblul său. În acest scop, analiza probelor colectate va fi minuţioasă şi iterativă.

37. Dacă lipsa de informaţii nu poate fi soluţionată decât printr-o extrapolare logică şi prin ipoteze rezonabile, acestea vor fi explicate în mod clar în textul raportului. Un instrument util în acest proces poate fi identificarea tuturor opţiunilor şi reducerea lor analitică pentru obţinerea celor mai probabile ipoteze.

VI. RECOMANDĂRI PRIVIND SIGURANŢA

38. Toate recomandările privind siguranţa se vor baza pe analiză vor fi adresate organizaţiilor sau persoanelor capabile să instituie acţiuni corective.

39. Recomandările pot avea la bază investigaţii privind siguranţa ori cercetări sau analize ale datelor abstracte. Formularea lor se realizează în cooperare şi după consultarea cu părţile interesate relevante, deoarece acestea sunt adeseori relevante pentru a identifica şi a implementa acţiuni adecvate privind siguranţa. Decizia finală în legătură cu conţinutul şi destinatarii recomandărilor privind siguranţa aparţine autorităţii desemnate să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval care conduce investigaţia.

40. În cazul în care se consideră că un factor determinant sau unul contributiv este atât de grav încât trebuie abordat de urgenţă, se iau măsuri subsecvente adecvate imediate, cum ar fi publicarea unei recomandări tranzitorii privind siguranţa.

41. Pentru a facilita acceptarea şi implementarea de către destinatari a recomandărilor, acestea trebuie să fie:

41.1. necesare;

41.2. susceptibile de a fi eficace;

41.3. practice;

41.4. pertinente;

41.5. specifice;

41.6. enunţate în mod clar, concis şi direct;

41.7. enunţate în aşa fel încât să poată constitui o bază pentru planurile de acţiuni corective, atrăgând atenţia asupra lacunelor privind siguranţa, care trebuie soluţionate.

VII. RAPORTARE ŞI ACŢIUNI SUBSECVENTE

42. Autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval redactează un raport, după caz, în colaborare cu celelalte state interesate. Acesta prezintă în mod clar, coerent şi concis faptele şi analizele care stau la baza concluziilor şi a recomandărilor.

43. Dacă este posibil, proiectul de raport sau anumite părţi ale acestuia sunt comunicate în mod confidenţial, pentru consultare, oricărei persoane sau organizaţii pe care acesta ar putea-o afecta. Autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval publică raportul final, modificat în consecinţă.

44. Autoritatea desemnată să organizeze investigaţii tehnice privind siguranţa în domeniul transportului naval depune eforturi pentru a verifica în mod detaliat măsurile luate ca răspuns la recomandările privind siguranţa.