Hotărâre nr. 522 din 16.09.2026

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Metodei de siguranţă pentru evaluarea

şi aprecierea riscurilor în sectorul feroviar

nr. 522  din  16.09.2026

 (în vigoare 25.10.2026) 

 (se abrogă la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare a RM la UE) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 483-485 art. 541 din 25.09.2026

* * *

UE

În temeiul art.91 alin.(1) şi (10) şi art.104 alin.(2) din Codul transportului feroviar nr.19/2022 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr.45-52, art.57), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

Prezenta hotărâre transpune Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr.402/2013 al Comisiei din 30 aprilie 2013 privind metoda comună de siguranţă pentru evaluarea riscurilor şi de modificare a Regulamentului (CE) nr.352/2009, CELEX: 32013R0402, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 121/8 din 3 mai 2013, aşa cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1136 al Comisiei din 13 iulie 2015.

1. Se aprobă Metoda de siguranţă pentru evaluarea şi aprecierea riscurilor în sectorul feroviar (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale.

3. Prezenta hotărâre intră în vigoare la expirarea termenului de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

4. Prezenta hotărâre se abrogă la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

Aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.522/2026

METODA DE SIGURANŢĂ

pentru evaluarea şi aprecierea riscurilor în sectorul feroviar

I. OBIECTUL

1. Metoda de siguranţă pentru evaluarea şi aprecierea riscurilor în sectorul feroviar (denumită în continuare Metodă) stabileşte cadrul şi modul de aplicare a metodei de siguranţă pentru evaluarea şi aprecierea riscurilor, în conformitate cu art.91 alin.(1) pct.1) din Codul transportului feroviar nr.19/2022.

2. Prezenta Metodă facilitează accesul la piaţa serviciilor de transport feroviar prin armonizarea:

2.1. proceselor de management al riscului, utilizate pentru a aprecia impactul schimbărilor asupra nivelurilor de siguranţă şi asupra respectării cerinţelor de siguranţă;

2.2. schimbului de informaţii legate de siguranţă între diferiţi actori din sectorul feroviar, pentru gestionarea siguranţei la nivelul diferitelor interfeţe care pot exista în cadrul acestui sector;

2.3. probelor care rezultă din aplicarea unui proces de management al riscului.

II. DOMENIUL DE APLICARE

3. Prezenta Metodă se aplică părţii care înaintează propunerea, astfel cum este definită la subpct.8.28, în cazul în care aceasta aduce schimbări sistemului feroviar al Republicii Moldova.

Aceste schimbări pot fi de ordin tehnic, operaţional sau organizaţional.

În ceea ce priveşte schimbările organizaţionale, numai schimbările care ar putea avea un impact asupra proceselor operaţionale sau de întreţinere sunt luate în considerare, conform normelor prevăzute la pct.9-11.

4. În cazul în care, pe baza evaluării efectuate în temeiul criteriilor stabilite la subpct.10.1-10.6:

4.1. schimbarea este considerată semnificativă, se aplică procesul de management al riscului prevăzut la pct.12 şi 13;

4.2. schimbarea este considerată nesemnificativă, este suficientă păstrarea documentaţiei adecvate pentru justificarea deciziei.

5. Prezenta Metodă se aplică, de asemenea, subsistemelor structurale cărora li se aplică Regulamentul de interoperabilitate a sistemului feroviar, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024:

5.1. dacă specificaţiile tehnice de interoperabilitate (denumite în continuare STI) relevante impun aprecierea riscurilor. În acest caz STI precizează, dacă este cazul, ce părţi din prezenta Metodă se aplică;

5.2. dacă schimbarea este semnificativă, în conformitate cu subpct. 10.6, procesul de management al riscului prevăzut la pct.12 şi 13 se aplică în timpul punerii în funcţiune a subsistemelor structurale, pentru a asigura integrarea în siguranţă a acestora într-un sistem existent, în temeiul pct.69 din Regulamentul de interoperabilitate a sistemului feroviar aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024.

6. Aplicarea prezentei Metode în cazul menţionat la subpct. 5.2 nu trebuie să ducă la cerinţe care contravin celor prevăzute în STI relevante. Dacă apar asemenea contradicţii, partea care înaintează propunerea informează Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, după care acesta poate decide să solicite revizuirea STI, în conformitate cu pct.18-28 sau cu pct.29-31 din Regulamentul de interoperabilitate a sistemului feroviar, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024, sau o derogare, în conformitate cu pct.18-21 din Regulamentul menţionat.

7. Sistemele feroviare excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului privind siguranţa feroviară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024, în conformitate cu pct.3-8, sunt excluse şi din domeniul de aplicare al prezentei Metode.

III. NOŢIUNI

8. În sensul prezentei Metode, se aplică noţiunile definite în Codul transportului feroviar nr.19/2022, în Legea nr.213/2021 cu privire la investigarea accidentelor şi incidentelor în transporturi şi în Regulamentul privind siguranţa feroviară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024, precum şi următoarele noţiuni:

8.1. acreditare - acreditare, astfel cum este definită la art.2 din Legea nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii;

8.2. accident catastrofal - accident care, de regulă, afectează un număr mare de persoane şi cauzează un număr mare de decese;

8.3. accident critic - accident care, de regulă, afectează un număr foarte redus de persoane şi care cauzează cel puţin un deces;

8.4. acceptare din punctul de vedere al siguranţei - statut acordat schimbării de partea care înaintează propunerea, pe baza raportului de evaluare a siguranţei furnizat de organismul de evaluare;

8.5. actori - toate părţile care sunt implicate, direct sau prin angajamente contractuale, în aplicarea prezentei Metode;

8.6. analiză de risc - utilizare sistematică a tuturor informaţiilor disponibile pentru a identifica pericolele şi a estima riscul;

8.7. aprecierea riscurilor - proces global care cuprinde o analiză de risc şi o evaluare a riscurilor;

8.8. barieră - măsură tehnică, operaţională sau organizaţională de control al riscului, din afara sistemului în curs de evaluare, care fie reduce frecvenţa apariţiei unui pericol, fie atenuează gravitatea consecinţelor potenţiale ale acestui pericol;

8.9. cerinţe de siguranţă - totalitatea caracteristicilor de siguranţă (calitative sau cantitative sau, în cazul în care este necesar, atât calitative, cât şi cantitative) necesare pentru proiectarea, exploatarea (inclusiv normele de exploatare) şi întreţinerea unui sistem pentru a respecta obiectivele de siguranţă stabilite prin lege sau la nivel de companie;

8.10. cod de practică - ansamblu de norme scrise care, dacă sunt aplicate în mod corect, pot fi folosite pentru a controla un anumit pericol sau mai multe;

8.11. criterii de acceptare a riscului - termeni de referinţă pe bază cărora se apreciază acceptabilitatea unui anumit risc (aceste criterii se folosesc pentru a se stabili dacă nivelul unui risc este suficient de scăzut pentru a nu fi necesar să se întreprindă măsuri imediate pentru a-l reduce şi mai mult);

8.12. defecţiune sistematică - defecţiune care se produce în mod repetat la anumite combinaţii de factori sau în anumite condiţii de mediu sau de aplicare;

8.13. eroare sistematică - eroare inerentă în specificaţiile, proiectarea, fabricarea, instalarea, exploatarea sau întreţinerea sistemului în curs de evaluare;

8.14. estimare a riscurilor - proces utilizat pentru a genera o măsură a nivelului riscurilor analizate, care constă în următoarele etape: estimarea frecvenţei, analiza consecinţelor şi integrarea acestora;

8.15. evaluare a riscurilor - procedură bazată pe analiza de risc, prin care se stabileşte dacă s-a obţinut un nivel de risc acceptabil;

8.16. evidenţă a pericolelor - document în care se înregistrează şi se adnotează pericolele identificate, măsurile aferente, originea pericolelor şi trimiterea la organizaţia care trebuie să le gestioneze;

8.17. identificare a pericolelor - proces de găsire, enumerare şi caracterizare a pericolelor;

8.18. manifestare improbabilă - manifestare a defecţiunii cu o frecvenţă de maximum 10^-7 per oră de funcţionare;

8.19. interfeţe - toate punctele de interacţiune pe durata unui ciclu de viaţă al unui sistem sau subsistem, inclusiv exploatarea şi întreţinerea acestuia, în care diferiţi actori din sectorul feroviar conlucrează în vederea gestionării riscurilor;

8.20. management al riscului - aplicare sistematică a unor politici, proceduri şi practici de gestionare în executarea sarcinilor de analizare, evaluare şi controlare a riscurilor;

8.21. măsuri de siguranţă - serie de acţiuni care fie reduc frecvenţa apariţiei unui pericol, fie atenuează consecinţele acestuia, pentru a obţine şi/sau a menţine un nivel acceptabil de risc;

8.22. normă naţională notificată - normă notificată conform procedurilor prevăzute de legislaţia naţională în temeiul Codului transportului feroviar nr.19/2022, al Hotărârii Guvernului nr.725/2024 cu privire la aprobarea unor regulamente în domeniul transportului feroviar şi al acordurilor internaţionale aplicabile;

8.23. organism de certificare - organism de certificare, astfel cum este definit la pct.3 din Regulamentul de stabilire a modalităţilor practice pentru emiterea certificatelor de siguranţă pentru întreprinderile feroviare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.896/2024;

8.24. organism de evaluare - persoană, organizaţie sau entitate externă sau internă, independentă şi competentă, care realizează o investigaţie pentru a furniza, pe bază de probe, o opinie cu privire la capacitatea unui sistem de a îndeplini cerinţele de siguranţă pe care acesta trebuie să le respecte;

8.25. organism de evaluare a conformităţii - organism de evaluare a conformităţii, astfel cum este definit la art.2 din Codul transportului feroviar nr.19/2022;

8.26. organism naţional de acreditare - organism naţional de acreditare astfel cum este definit la art.2 din Legea nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii;

8.27. organism de recunoaştere - autoritate sau organism desemnat, în conformitate cu legislaţia, să recunoască organismele de evaluare şi să supravegheze menţinerea condiţiilor care au stat la baza recunoaşterii;

8.28. parte care înaintează propunerea - una dintre entităţile următoare:

8.28.1. o întreprindere feroviară sau un administrator de infrastructură care implementează măsuri de control al riscurilor în conformitate cu pct.5-10 din Regulamentul privind siguranţa feroviară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024;

8.28.2. o entitate responsabilă de întreţinere, care implementează măsuri în conformitate cu pct.52-55 din Regulamentul privind siguranţa feroviară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024;

8.28.3. o entitate contractantă sau un producător care invită un organism notificat să aplice procedura "CE" în conformitate cu pct.57 şi 58 din Regulamentul de interoperabilitate a sistemului feroviar, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024;

8.28.4. un solicitant al unei autorizaţii de punere în funcţiune a subsistemelor structurale;

8.29. pericol - situaţie care ar putea duce la producerea unui accident;

8.30. principiu de acceptare a riscului - norme folosite pentru a stabili dacă riscul legat de un anumit pericol sau de mai multe este acceptabil sau nu;

8.31. raport de evaluare a siguranţei - document care conţine concluziile evaluării efectuate de un organism de evaluare asupra sistemului aflat în curs de evaluare;

8.32. recunoaştere - atestare de către un organism naţional, altul decât organismul naţional de acreditare, a faptului că organismul de evaluare îndeplineşte criteriile stabilite în anexa nr.2, pentru a efectua activitatea de evaluare independentă specificată la pct.15 şi 16;

8.33. risc - frecvenţă cu care se produc accidentele şi incidentele care provoacă daune (cauzate de un pericol) şi gradul de gravitate al respectivelor daune;

8.34. siguranţă - lipsă a unui risc inacceptabil de producere a unor daune;

8.35. sistem - orice parte a unui sistem feroviar supusă unei schimbări, care poate fi de ordin tehnic, operaţional sau organizaţional;

8.36. sistem de referinţă - sistem despre care s-a demonstrat în exploatare că are un nivel acceptabil de siguranţă şi în funcţie de care se poate evalua, prin comparaţie, acceptabilitatea riscurilor unui sistem în curs de evaluare;

8.37. sistem tehnic - produs sau ansamblu de produse, inclusiv proiectarea, implementarea şi documentaţia de asistenţă (dezvoltarea unui sistem tehnic începe cu specificarea cerinţelor aferente şi se încheie odată cu acceptarea sa; deşi se are în vedere proiectarea de interfeţe relevante cu comportamentul uman, operatorii umani şi acţiunile acestora nu fac parte dintr-un sistem tehnic; procesul de întreţinere este descris în manualele de întreţinere, dar nu face el însuşi parte din sistemul tehnic);

8.38. manifestare foarte improbabilă - manifestare a defecţiunii cu o frecvenţă de maximum 10^-9 per oră de funcţionare.

IV. SCHIMBĂRI SEMNIFICATIVE

9. Dacă nu există nicio normă naţională notificată care să definească dacă o schimbare este semnificativă sau nu, partea care înaintează propunerea ţine seama de impactul potenţial al schimbării în cauză asupra siguranţei sistemului feroviar. Dacă schimbarea propusă nu are niciun impact asupra siguranţei, nu este necesară aplicarea procesului de management al riscului descris la pct.12 şi 13.

10. Dacă schimbarea propusă are impact asupra siguranţei, partea care înaintează propunerea decide gradul de importanţă al schimbării, prin solicitarea opiniei experţilor şi pe baza următoarelor criterii:

10.1. consecinţe în caz de avarie: scenariu pesimist credibil pentru cazul în care sistemul aflat în curs de evaluare suferă o avarie, ţinându-se seama de existenţa barierelor de siguranţă din afara sistemului în curs de evaluare;

10.2. elemente noi folosite la implementarea schimbării: se referă atât la aspectele inovatoare din sectorul feroviar, cât şi la elementele care reprezintă o noutate pentru organizaţia care realizează schimbarea;

10.3. complexitatea schimbării;

10.4. monitorizare: incapacitatea de a monitoriza schimbarea realizată de-a lungul întregului ciclu de viaţă al sistemului şi de a întreprinde măsuri adecvate;

10.5. reversibilitate: incapacitatea de a reveni la situaţia sistemului, anterioară schimbării;

10.6. adiţionalitate: evaluarea gradului de importanţă al schimbării, luându-se în considerare toate schimbările recente din domeniul siguranţei, realizate în sistemul vizat şi care nu au fost considerate semnificative.

11. Partea care înaintează propunerea păstrează documentaţia adecvată pentru a-şi justifica decizia.

V. PROCESUL DE MANAGEMENT AL RISCULUI

12. Partea care înaintează propunerea este responsabilă de aplicarea prezentei Metode, inclusiv de evaluarea importanţei schimbării pe baza criteriilor prevăzute la pct.9-11, precum şi de realizarea procesului de management al riscului prevăzut în anexa nr.1.

13. Partea care înaintează propunerea se asigură că riscurile generate de activitatea furnizorilor şi a prestatorilor săi de servicii, inclusiv de subcontractanţii acestora, sunt, de asemenea, gestionate în conformitate cu prezenta Metodă. În acest scop, partea care înaintează propunerea poate solicita, prin contract, ca furnizorii şi prestatorii săi de servicii, inclusiv subcontractanţii acestora, să participe la procesul de management al riscului prevăzut în anexa nr.1.

VI. EVALUAREA INDEPENDENTĂ

14. Un organism de evaluare efectuează o evaluare independentă a adecvării atât a aplicării procesului de management al riscului prevăzut în anexa nr.1, cât şi a rezultatelor acestuia. Acest organism de evaluare îndeplineşte criteriile enumerate în anexa nr.2. Dacă organismul de evaluare nu este încă desemnat prin legislaţia existentă la nivelul Uniunii Europene sau la nivel naţional, partea care înaintează propunerea îşi desemnează propriul organism de evaluare într-o etapă cât mai timpurie şi mai adecvată a procesului de management al riscului.

15. Pentru a efectua evaluarea independentă, organismul de evaluare:

15.1. se asigură că înţelege în detaliu schimbarea semnificativă, pe baza documentaţiei furnizate de partea care înaintează propunerea;

15.2. efectuează o evaluare a proceselor utilizate pentru gestionarea siguranţei şi a calităţii pe durata conceperii şi implementării schimbării semnificative, dacă procesele respective nu fac obiectul unei certificări efectuate de un organism competent de evaluare a conformităţii;

15.3. efectuează o evaluare a aplicării proceselor respective privind siguranţa şi calitatea pe durata conceperii şi a implementării schimbării semnificative.

După finalizarea evaluării sale în conformitate cu subpct. 15.1-15.3, organismul de evaluare întocmeşte raportul de evaluare a siguranţei în conformitate cu pct.32-36 şi cu anexa nr.3.

16. Trebuie evitată dublarea eforturilor în cazul următoarelor evaluări:

16.1. evaluarea conformităţii sistemului de management al siguranţei şi a sistemului de întreţinere al entităţilor responsabile de întreţinere, în conformitate cu cerinţele Codului transportului feroviar nr.19/2022 şi ale Regulamentului de stabilire a metodelor de siguranţă privind cerinţele sistemului de management al siguranţei feroviare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.378/2025;

16.2. evaluarea de conformitate efectuată de un organism notificat, astfel cum este definit la art.2 din Codul transportului feroviar nr.19/2022 sau de un organism desemnat în conformitate cu pct.50-56 din Regulamentul de interoperabilitate a sistemului feroviar, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024; şi

16.3. orice evaluare independentă efectuată de către organismul de evaluare în conformitate cu prezenta Metodă.

17. Fără a aduce atingere legislaţiei Uniunii Europene, partea care înaintează propunerea poate alege autoritatea naţională de siguranţă ca organism de evaluare, dacă autoritatea naţională de siguranţă oferă acest serviciu şi dacă schimbările semnificative vizează următoarele cazuri:

17.1. un vehicul necesită o autorizaţie de punere în funcţiune, în conformitate cu Codul transportului feroviar nr.19/2022 şi cu Regulamentul de interoperabilitate a sistemului feroviar, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024;

17.2. un vehicul necesită o autorizaţie suplimentară de punere în funcţiune, în conformitate cu pct.84-86 şi cu pct.94-96 din Regulamentul de interoperabilitate a sistemului feroviar, precum şi cu pct.67-69 din Regulamentul privind siguranţa feroviară, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024;

17.3. certificatul de siguranţă trebuie actualizat ca urmare a modificării tipului sau a extinderii operaţiunii, în conformitate cu art.99 alin.(2) şi (4) din Codul transportului feroviar nr.19/2022;

17.4. certificatul de siguranţă trebuie revizuit ca urmare a unor modificări substanţiale ale cadrului de reglementare în domeniul siguranţei, în conformitate cu art.99 alin.(2) şi (4) din Codul transportului feroviar nr.19/2022;

17.5. autorizaţia de siguranţă trebuie actualizată ca urmare a unor modificări substanţiale aduse infrastructurii, sistemului de semnalizare sau sistemelor de aprovizionare cu energie ori în urma unor modificări substanţiale ale principiilor de exploatare şi de întreţinere ale acestora, în conformitate cu art.99 alin.(2) din Codul transportului feroviar nr.19/2022;

17.6. autorizaţia de siguranţă trebuie revizuită ca urmare a unor modificări substanţiale ale cadrului de reglementare în domeniul siguranţei, în conformitate cu art.99 alin.(2) din Codul transportului feroviar nr.19/2022.

18. În cazul în care schimbările semnificative se referă la un subsistem structural care necesită o autorizaţie de punere în funcţiune, în conformitate cu pct.69 sau cu pct.61, 70-73 din Regulamentul de interoperabilitate a sistemului feroviar, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024, partea care înaintează propunerea poate alege autoritatea naţională de siguranţă ca organism de evaluare, dacă autoritatea naţională de siguranţă oferă acest serviciu, cu excepţia cazului în care partea care înaintează propunerea a desemnat deja un organism notificat pentru realizarea acestei evaluări în conformitate cu pct.52-55 din Regulamentul privind siguranţa feroviară şi cu Regulamentul privind modelele de certificate şi de declaraţii CE pentru subsistemele şi pentru elementele constitutive de interoperabilitate feroviare, modelul de declaraţie de conformitate cu un tip de vehicul feroviar şi procedurile de verificare CE a subsistemelor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024.

VII. ACREDITAREA/RECUNOAŞTEREA ORGANISMULUI DE EVALUARE

19. Organismul de evaluare prevăzut la pct.14-17 trebuie să fie:

19.1. fie acreditat de organismul naţional de acreditare pe baza criteriilor definite în anexa nr.2;

19.2. fie recunoscut de organismul de recunoaştere pe baza criteriilor definite în anexa nr.2;

19.3. fie autoritatea naţională de siguranţă, în temeiul pct.23.

VIII. APROBAREA ACREDITĂRII SAU A RECUNOAŞTERII

20. În cazul în care acordă certificatul de siguranţă sau autorizaţia de siguranţă în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.378/2025 cu privire la aprobarea regulamentelor cu referire la metodele de siguranţă privind cerinţele sistemului de management al siguranţei feroviare şi pentru monitorizarea pe care trebuie să o aplice întreprinderile feroviare, administratorii de infrastructură şi entităţile responsabile de întreţinere, autoritatea naţională de siguranţă aprobă acreditarea sau recunoaşterea acordată în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene sau cu legislaţia naţională aplicabilă, după caz, în conformitate cu subpct. 19.3, ca dovadă a capacităţii întreprinderii feroviare sau a administratorului de infrastructură de a acţiona ca organism de evaluare.

21. În cazul în care acordă certificatul unei entităţi responsabile de întreţinere, organismul de certificare aprobă acreditarea sau recunoaşterea acordată ca dovadă a capacităţii entităţii responsabile de întreţinere de a acţiona ca organism de evaluare.

IX. TIPURI DE RECUNOAŞTERE A ORGANISMULUI DE EVALUARE

22. Pot fi întrebuinţate următoarele tipuri de recunoaştere a organismului de evaluare:

22.1. recunoaşterea, de către autoritatea competentă pentru certificarea entităţilor responsabile de întreţinere, a capacităţii unei entităţi responsabile de întreţinere, a unei organizaţii, a unei părţi a acesteia sau a unei persoane fizice de a efectua evaluări independente;

22.2. recunoaşterea de către autoritatea naţională de siguranţă a capacităţii unei organizaţii ori a unei părţi a acesteia sau a unei persoane fizice de a efectua o evaluare independentă prin intermediul evaluării şi supravegherii sistemului de management al siguranţei al unei întreprinderi feroviare sau al unui administrator de infrastructură;

22.3. în cazul în care autoritatea naţională de siguranţă acţionează ca organism de certificare, recunoaşterea de către autoritatea naţională de siguranţă a capacităţii unei organizaţii ori a unei părţi a acesteia sau a unei persoane fizice de a efectua o evaluare independentă prin intermediul evaluării şi supravegherii sistemului de întreţinere al unei entităţi responsabile de întreţinere;

22.4. recunoaşterea de către autoritatea de reglementare competentă sau de către un organism de recunoaştere desemnat în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova a capacităţii unei entităţi responsabile de întreţinere, a unei organizaţii ori a unei părţi a acesteia sau a unei persoane fizice de a efectua o evaluare independentă.

23. În cazul în care autoritatea naţională de siguranţă exercită, în temeiul legislaţiei, funcţiile organismului de evaluare, autoritatea competentă se asigură că aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute în anexa nr.2. În acest caz, autoritatea naţională de siguranţă asigură separarea funcţională şi independenţa activităţilor sale de organism de evaluare faţă de celelalte funcţii pe care le exercită.

X. VALABILITATEA RECUNOAŞTERII

24. În cazurile menţionate la subpct. 22.1 şi 22.4 şi la pct.25, perioada de valabilitate a recunoaşterii nu trebuie să depăşească 5 ani de la data acordării acesteia.

25. În cazul menţionat la subpct. 22.2:

25.1. declaraţia de recunoaştere a unei întreprinderi feroviare sau a unui administrator de infrastructură se înscrie în certificatul de siguranţă relevant, la rubrica a 5-a "Informaţii privind solicitantul" din formularul armonizat al certificatelor de siguranţă prevăzut în anexa nr.3 la Regulamentul de stabilire a modalităţilor practice pentru emiterea certificatelor de siguranţă pentru întreprinderile feroviare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.896/2024, şi în partea corespunzătoare a autorizaţiilor de siguranţă;

25.2. perioada de valabilitate a recunoaşterii este limitată de valabilitatea certificatului sau a autorizaţiei de siguranţă în temeiul căruia (căreia) se acordă. În acest caz, cererea de recunoaştere se înaintează cu ocazia următoarei solicitări de reînnoire sau de actualizare a certificatului sau a autorizaţiei de siguranţă.

26. În cazurile menţionate la subpct. 22.3:

26.1. declaraţia de recunoaştere a unei entităţi responsabile de întreţinere se înscrie în certificatul relevant din formularul armonizat al certificatului de entitate responsabilă de întreţinere;

26.2. perioada de valabilitate a recunoaşterii este limitată de valabilitatea certificatului emis de organismul de certificare în temeiul căruia se acordă. În acest caz, cererea de recunoaştere se înaintează cu ocazia următoarei solicitări de reînnoire sau de actualizare a certificatului respectiv.

XI. SUPRAVEGHEREA EXERCITATĂ DE ORGANISMUL DE RECUNOAŞTERE

27. Prin analogie cu cerinţele de la art.8 şi 12 din Legea nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii, organismul de recunoaştere efectuează periodic activităţi de supraveghere pentru a verifica dacă organismul de evaluare pe care l-a recunoscut continuă să respecte criteriile stabilite în anexa nr.2 pe durata perioadei de valabilitate a recunoaşterii.

28. Dacă organismul de evaluare nu mai respectă criteriile stabilite în anexa nr.2, organismul de recunoaştere limitează domeniul de aplicare al recunoaşterii, suspendă sau retrage recunoaşterea, în funcţie de gradul de neconformitate.

XII. CRITERII MAI PUŢIN RIGUROASE ÎN CAZUL ÎN CARE O SCHIMBARE

SEMNIFICATIVĂ NU TREBUIE SĂ FIE RECUNOSCUTĂ RECIPROC

29. Dacă aprecierea riscurilor în cazul unei schimbări semnificative nu trebuie recunoscută reciproc, partea care înaintează propunerea desemnează un organism de evaluare care să respecte cel puţin criteriile referitoare la competenţă, independenţă şi imparţialitate prevăzute în anexa nr.2. Rigoarea celorlalte criterii de la pct.1 din anexa nr.2 poate fi redusă în acord cu autoritatea naţională de siguranţă, în mod nediscriminatoriu.

XIII. NOTIFICAREA NORMELOR NAŢIONALE

30. Agenţia Feroviară (denumită în continuare Agenţie) organizează evaluări inter pares între organismele de recunoaştere pe baza principiilor stabilite la art.4, 8 şi 14 din Legea nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii.

31. Agenţia organizează, în colaborare cu Cooperarea europeană pentru acreditare (EA), activităţi de formare privind prezenta Metodă, destinate organismelor naţionale de acreditare şi organismelor de recunoaştere, cel puţin cu ocazia fiecărei revizuiri a prezentei Metode.

XIV. RAPOARTE DE EVALUARE A SIGURANŢEI

32. Organismul de evaluare transmite părţii care înaintează propunerea un raport de evaluare a siguranţei, în conformitate cu cerinţele stabilite în anexa nr.3. Părţii care înaintează propunerea îi revine responsabilitatea de a stabili dacă şi în ce mod trebuie luate în considerare concluziile din raportul de evaluare a siguranţei, în scopul acceptării din punctul de vedere al siguranţei a schimbării evaluate. Partea care înaintează propunerea aduce justificări şi documente cu privire la partea din raportul de evaluare a siguranţei cu care nu este, eventual, de acord.

33. În cazul menţionat la subpct. 5.2, în conformitate cu pct.36, declaraţia menţionată la pct.37 este aprobată de către autoritatea naţională de siguranţă în cadrul deciziei sale de a autoriza punerea în funcţiune a subsistemelor structurale şi a vehiculelor.

34. Fără a aduce atingere pct.55 şi 56 din Regulamentul de interoperabilitate a sistemului feroviar aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024, autoritatea naţională de siguranţă poate să nu solicite verificări suplimentare sau analize suplimentare de risc, cu excepţia cazului în care este în măsură să demonstreze existenţa unui risc substanţial la adresa siguranţei.

35. În cazul menţionat la subpct. 5.1, în conformitate cu pct.36, declaraţia menţionată la pct.37 este aprobată de organismul notificat responsabil de eliberarea certificatului de conformitate, cu excepţia cazului în care acesta aduce justificări şi documente în sprijinul îndoielilor sale referitoare la ipotezele formulate sau la caracterul adecvat al rezultatelor.

36. În cazul în care un sistem sau o parte a unui sistem a fost deja acceptat(ă) în urma procesului de management al riscului prevăzut de prezenta Metodă, raportul de evaluare a siguranţei rezultant nu este pus la îndoială de niciun alt organism de evaluare responsabil de realizarea unei noi evaluări a aceluiaşi sistem. Recunoaşterea reciprocă depinde de demonstrarea faptului că sistemul va fi folosit în aceleaşi condiţii funcţionale, de exploatare şi de mediu ca şi sistemul deja acceptat şi că s-au aplicat criterii de acceptare a riscului echivalente.

XV. DECLARAŢIA FĂCUTĂ DE PARTEA CARE ÎNAINTEAZĂ PROPUNEREA

37. Pe baza rezultatelor aplicării prezentei Metode şi a raportului de evaluare a siguranţei întocmit de organismul de evaluare, partea care înaintează propunerea prezintă o declaraţie scrisă în care afirmă că toate pericolele identificate şi riscurile aferente sunt controlate la un nivel acceptabil.

XVI. GESTIONAREA CONTROLULUI RISCURILOR ŞI AUDITURILE

38. Întreprinderile feroviare şi administratorii de infrastructură includ audituri ale aplicării prezentei Metode în sistemul lor periodic de audit al sistemului de management al siguranţei, menţionat la art.93 alin.(6) din Codul transportului feroviar nr.19/2022 şi la pct.22-26 din Regulamentul privind siguranţa feroviară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024.

39. Întreprinderile feroviare şi administratorii de infrastructură includ audituri ale aplicării prezentei Metode în sistemul lor periodic de audit al sistemului de întreţinere menţionat la pct.52-55 din Regulamentul privind siguranţa feroviară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024.

40. În cadrul sarcinilor definite la art.5 din Codul transportului feroviar nr.19/2022, autoritatea naţională de siguranţă supraveghează aplicarea prezentei Metode de către întreprinderile feroviare, administratorii de infrastructură şi entităţile responsabile de întreţinere identificate în Registrul naţional al vehiculelor feroviare.

41. Organismul de certificare a unei entităţi responsabile de întreţinerea vagoanelor de marfă supraveghează aplicarea prezentei Metode de către entitatea responsabilă de întreţinere.

XVII. FEEDBACK ŞI PROGRESE TEHNICE

42. Fiecare administrator de infrastructură şi fiecare întreprindere feroviară include în raportul său anual de siguranţă prevăzut la art.93 alin.(2) şi (6) din Codul transportului feroviar nr.19/2022, un scurt raport privind experienţa dobândită în aplicarea prezentei Metode. Acest raport va include şi o sinteză a deciziilor luate cu privire la gradul de importanţă (semnificativ/nesemnificativ) al schimbărilor efectuate.

43. Fiecare autoritate naţională de siguranţă prezintă în raportul său anual privind siguranţa, prevăzut la art.90 din Codul transportului feroviar nr.19/2022, experienţa dobândită de părţile care înaintează propunerile în ceea ce priveşte aplicarea prezentei Metode şi, dacă este cazul, propria sa experienţă.

44. Raportul anual privind întreţinerea, elaborat de entităţile responsabile de întreţinerea vagoanelor de marfă, include informaţii despre experienţa entităţilor responsabile de întreţinere în ceea ce priveşte aplicarea prezentei Metode. Agenţia colectează aceste informaţii în coordonare cu respectivele organisme de certificare.

45. Celelalte entităţi responsabile de întreţinere fac, la rândul lor, schimb de experienţă cu Agenţia în ceea ce priveşte aplicarea prezentei Metode. Agenţia coordonează schimbul de experienţă cu aceste entităţi responsabile de întreţinere şi cu autorităţile naţionale de siguranţă.

46. Agenţia colectează toate informaţiile privind experienţa dobândită în ceea ce priveşte aplicarea prezentei Metode şi, dacă este cazul, înaintează recomandări Comisiei Europene în vederea îmbunătăţirii prezentei Metode.

Anexa nr.1

la Metoda de siguranţă pentru evaluarea

şi aprecierea riscurilor în sectorul feroviar

PRINCIPII GENERALE

aplicabile procesului de management al riscului

1. Principii şi obligaţii generale

1.1. Procesul de management al riscului porneşte de la definirea sistemului evaluat şi cuprinde următoarele activităţi:

1.1.1. procesul de apreciere a riscurilor, care identifică pericolele, riscurile, măsurile de siguranţă aferente şi cerinţele de siguranţă rezultante care trebuie îndeplinite de sistemul evaluat;

1.1.2. demonstrarea respectării de către sistem a cerinţelor de siguranţă identificate; şi

1.1.3. gestionarea tuturor pericolelor identificate şi măsurile de siguranţă aferente.

Procesul de management al riscului este iterativ şi este descris în diagrama din apendice. Procesul de management al riscului se sfârşeşte după ce se demonstrează că sistemul respectă toate cerinţele de siguranţă necesare pentru a accepta riscurile aferente pericolelor identificate.

1.2. Procesul de management al riscului include activităţi adecvate de asigurare a calităţii şi este desfăşurat de către personalul competent. Procesul de management al riscului este evaluat în mod independent de unul sau mai multe organisme de evaluare.

1.3. Partea care înaintează propunerea, responsabilă de procesul de management al riscului menţine o evidenţă a pericolelor în conformitate cu pct.8 şi 9.

1.4. Actorii care utilizează deja metode sau instrumente de apreciere a riscurilor pot continua să le aplice dacă acestea sunt compatibile cu dispoziţiile prezentei Metode şi dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

1.4.1. metodele sau instrumentele de apreciere a riscurilor sunt descrise în cadrul unui sistem de management al siguranţei aprobat de către o autoritate naţională de siguranţă; sau

1.4.2. metodele sau instrumentele de apreciere a riscurilor sunt impuse de o STI sau respectă standardele publice recunoscute prevăzute de normele naţionale notificate.

1.5. Fără a aduce atingere răspunderii civile, conform legislaţiei Republicii Moldova, procesul de apreciere a riscurilor cade în sarcina părţii care înaintează propunerea. În special, partea care înaintează propunerea decide, cu acordul actorilor implicaţi, cine se va ocupa de îndeplinirea cerinţelor de siguranţă rezultate în urma aprecierii riscurilor. Cerinţele de siguranţă atribuite actorilor respectivi de partea care înaintează propunerea nu depăşesc cadrul responsabilităţii acestora şi nici domeniul lor de control. Această decizie depinde de tipul de măsuri de siguranţă selectate pentru a menţine riscurile la un nivel acceptabil. Demonstrarea respectării cerinţelor de siguranţă se realizează în conformitate cu subpct. 7.13-7.16.

1.6. Prima etapă a procesului de gestionare a riscurilor este să identifice, într-un document care urmează să fie întocmit de partea care înaintează propunerea, sarcinile diferiţilor actori, precum şi activităţile acestora de management al riscului. Partea care înaintează propunerea este responsabilă de coordonarea activităţii de colaborare între diferiţii actori implicaţi, conform sarcinilor care îi revin fiecăruia, pentru a gestiona pericolele şi măsurile de siguranţă aferente.

1.7. Responsabilitatea pentru evaluarea corectitudinii aplicării procesului de management al riscului îi revine organismului de evaluare.

2. Administrarea interfeţelor

2.1. Pentru fiecare interfaţă care prezintă relevanţă pentru sistemul evaluat şi fără a se aduce atingere specificaţiilor pentru interfeţe definite în STI relevante, actorii implicaţi din sectorul feroviar cooperează în scopul identificării şi gestionării comune a pericolelor şi a măsurilor de siguranţă aferente care trebuie aplicate acestor interfeţe. Gestionarea riscurilor partajate la nivelul interfeţelor este coordonată de partea care înaintează propunerea.

2.2. Dacă, pentru a îndeplini o cerinţă de siguranţă, un actor identifică necesitatea aplicării unei măsuri de siguranţă pe care nu o poate implementa el însuşi, acesta transferă gestionarea pericolului aferent unui alt actor, după obţinerea acordului acestuia, în conformitate cu procesul prevăzut la pct.8 şi 9.

2.3. În ceea ce priveşte sistemul în curs de evaluare, orice actor care descoperă că o măsură nu este conformă sau este inadecvată are responsabilitatea de a o notifica părţii care înaintează propunerea, care, la rândul său, informează actorul care implementează măsura de siguranţă.

2.4. Actorul care implementează măsura de siguranţă informează apoi toţi actorii afectaţi de această problemă fie în cadrul sistemului evaluat, fie, în măsura în care actorul respectiv este informat, în cadrul altor sisteme existente care folosesc aceeaşi măsură de siguranţă.

2.5. Când doi sau mai mulţi actori nu pot ajunge la un acord, responsabilitatea de a găsi o soluţie îi revine părţii care înaintează propunerea.

2.6. În cazul în care un actor nu poate îndeplini o cerinţă dintr-o normă naţională notificată, partea care înaintează propunerea solicită opinia autorităţii competente relevante.

2.7. Independent de definiţia sistemului în curs de evaluare, partea care înaintează propunerea este responsabilă cu asigurarea faptului că managementul riscului acoperă atât sistemul, cât şi integrarea acestuia în ansamblul sistemului feroviar.

3. Descrierea generală a procesului de apreciere a riscurilor

3.1. Procesul de apreciere a riscurilor este procesul global iterativ care cuprinde:

3.1.1. definiţia sistemului;

3.1.2. analiza de risc, inclusiv identificarea pericolelor;

3.1.3. evaluarea riscurilor.

Procesul de apreciere a riscurilor interacţionează cu gestionarea pericolelor în conformitate cu subpct. 8.1 şi 8.2.

3.2. Definiţia sistemului abordează cel puţin următoarele aspecte:

3.2.1. obiectivul sistemului (scopul vizat);

3.2.2. funcţiile şi elementele sistemului, dacă este cazul (inclusiv elemente de ordin uman, tehnic şi operaţional);

3.2.3. graniţele sistemului, inclusiv alte sisteme cu care interacţionează;

3.2.4. interfeţe fizice (sistemele cu care interacţionează) şi funcţionale (inputul şi outputul funcţional);

3.2.5. mediul sistemului (de exemplu, fluxul energetic şi termic, şocuri, vibraţii, interferenţe electromagnetice, utilizare operaţională etc.);

3.2.6. măsuri de siguranţă existente şi, după iterările relevante necesare, definiţia cerinţelor de siguranţă identificate prin procesul de apreciere a riscurilor;

3.2.7. ipoteze care determină limitele aprecierii riscurilor.

3.3. Se realizează identificarea pericolelor pentru sistemul definit, în conformitate cu subpct. 4.1-4.6.

3.4. Acceptabilitatea riscurilor pentru sistemul vizat se evaluează prin intermediul unui sau a mai multe dintre următoarele principii de acceptare a riscurilor:

3.4.1. aplicarea unor coduri de practică (subpct. 5.1-5.8);

3.4.2. comparaţia cu sisteme similare (subpct. 6.1-6.5);

3.4.3. estimarea explicită a riscurilor (subpct. 7.1-7.12).

În conformitate cu principiul general menţionat la subpct. 1.5, organismul de evaluare se abţine de la a impune utilizarea unui anumit principiu de acceptare a riscului de către partea care înaintează propunerea.

3.5. Partea care înaintează propunerea demonstrează, în cadrul evaluării riscurilor, că principiul selectat de acceptare a riscului este aplicat în mod adecvat. Partea care înaintează propunerea verifică, de asemenea, ca principiile selectate de acceptare a riscului să fie folosite în mod consecvent.

3.6. Aplicarea acestor principii de acceptare a riscului identifică posibile măsuri de siguranţă care fac ca riscul (riscurile) aferent (aferente) sistemului în curs de evaluare să fie acceptabil (acceptabile). Dintre aceste măsuri de siguranţă, cele selectate pentru a controla riscul (riscurile) devin cerinţele de siguranţă care trebuie îndeplinite de sistem. Respectarea acestor cerinţe de siguranţă este demonstrată în conformitate cu subpct. 7.13-7.16.

3.7. Procesul iterativ de apreciere a riscurilor poate fi considerat finalizat după ce s-a demonstrat că toate cerinţele de siguranţă sunt îndeplinite şi că nu mai trebuie luat în considerare niciun alt pericol care poate fi prevăzut în mod rezonabil.

4. Identificarea pericolelor

4.1. Partea care înaintează propunerea identifică în mod sistematic, cu ajutorul expertizei vaste a unei echipe competente, toate pericolele care pot fi prevăzute în mod rezonabil pentru întregul sistem în curs de evaluare, pentru funcţiile acestuia, dacă este cazul, şi pentru interfeţele sale.

Toate pericolele identificate se înregistrează în evidenţa pericolelor, în conformitate cu pct.8 şi 9.

4.2. Pentru a concentra activităţile de apreciere a riscurilor asupra celor mai importante riscuri, pericolele se clasifică în funcţie de riscul estimat pe care îl generează. Pe baza opiniei experţilor, pericolele asociate unui risc general acceptabil nu trebuie analizate mai în detaliu, dar se înregistrează în evidenţa pericolelor. Această clasificare a lor trebuie justificată pentru a se permite evaluarea independentă de către un organism de evaluare.

4.3. Drept criteriu, riscurile generate de pericole pot fi clasificate ca fiind general acceptabile în cazul în care riscul este atât de redus încât nu este rezonabil să se implementeze nicio măsură suplimentară de siguranţă. Opinia experţilor ţine seama de faptul că aportul tuturor riscurilor general acceptabile nu trebuie să depăşească o proporţie definită a riscului global.

4.4. În decursul identificării pericolelor se pot identifica măsuri de siguranţă. Acestea se înregistrează în evidenţa pericolelor, în conformitate cu pct.8 şi 9.

4.5. Identificarea pericolelor nu trebuie efectuată decât la nivelul de detaliu necesar pentru a se identifica unde se preconizează controlarea riscurilor prin măsuri de siguranţă, în conformitate cu unul dintre principiile de acceptare a riscului menţionate la subpct. 3.4. Iterarea poate fi necesară între fazele analizei de risc şi cele ale evaluării riscurilor, până în momentul în care se atinge un nivel suficient de detaliu pentru identificarea pericolelor.

4.6. Ori de câte ori se foloseşte, pentru controlarea riscului, un cod de practică sau un sistem de referinţă, identificarea pericolelor se poate limita la:

4.6.1. verificarea relevanţei codului de practică sau a sistemului de referinţă;

4.6.2. identificarea deviaţiilor de la codul de practică sau de la sistemul de referinţă.

5. Utilizarea codurilor de practică şi evaluarea riscurilor

5.1. Cu sprijinul altor actori implicaţi, partea care înaintează propunerea analizează dacă unul, mai multe sau toate pericolele sunt acoperite în mod corespunzător de aplicarea codurilor de practică pertinente.

5.2. Codurile de practică îndeplinesc cel puţin următoarele cerinţe:

5.2.1. trebuie să fie recunoscute pe scară largă în domeniul feroviar. În caz contrar, codurile de practică vor trebui să fie justificate şi acceptabile pentru organismul de evaluare;

5.2.2. trebuie să fie importante pentru verificarea pericolelor avute în vedere în cadrul sistemului evaluat. Aplicarea cu succes a unui cod de practică pentru cazuri similare în scopul gestionării schimbărilor şi al controlării eficace a pericolelor identificate ale unui sistem în sensul prezentei Metode este suficientă pentru ca acesta să fie considerat relevant;

5.2.3. trebuie să fie disponibile pentru organismele de evaluare, la cererea acestora, pentru ca ele să poată fie să evalueze, fie, dacă este cazul, să recunoască reciproc, în conformitate cu pct.36, adecvarea atât a aplicării procesului de management al riscului, cât şi a rezultatelor acestuia.

5.3. În cazul în care Codul transportului feroviar nr.19/2022 şi Regulamentul de interoperabilitate a sistemului feroviar, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024, impun respectarea unor STI, iar STI relevantă nu impune procesul de management al riscului stabilit prin prezenta Metodă, STI pot fi considerate coduri de practică pentru controlul pericolelor, cu condiţia îndeplinirii cerinţei de la subpct. 5.2.2.

5.4. Normele naţionale notificate în conformitate cu pct.18-21 din Regulamentul privind siguranţa feroviară şi cu pct.56 din Regulamentul de interoperabilitate a sistemului feroviar, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024 pot fi considerate coduri de practică, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor de la subpct. 5.2.

5.5. Dacă unul sau mai multe pericole sunt controlate prin coduri de practică ce îndeplinesc cerinţele de la subpct. 5.2, atunci riscurile asociate cu aceste pericole se consideră acceptabile. Aceasta înseamnă că:

5.5.1. aceste riscuri nu trebuie analizate mai în detaliu;

5.5.2. utilizarea codurilor de practică se înregistrează în evidenţa pericolelor drept cerinţe de siguranţă pentru pericolele în cauză.

5.6. În cazul în care abordarea alternativă adoptată nu respectă integral un cod de practică, partea care înaintează propunerea demonstrează că aceasta duce cel puţin la acelaşi nivel de siguranţă.

5.7. Dacă riscul asociat cu un anumit pericol nu poate fi făcut acceptabil prin aplicarea de coduri de practică, se identifică măsuri de siguranţă suplimentare, prin aplicarea unuia dintre celelalte două principii de acceptare a riscului.

5.8. Atunci când toate pericolele sunt controlate prin intermediul unor coduri de practică, procesul de management al riscului se poate limita la:

5.8.1. identificarea pericolelor în conformitate cu subpct. 4.6;

5.8.2. înregistrarea utilizării codurilor de practică în evidenţa pericolelor, în conformitate cu subpct. 5.5;

5.8.3. documentarea aplicării procesului de management al riscului, în conformitate cu subpct. 9.1-9.3;

5.8.4. o evaluare independentă, în conformitate cu pct.14-17.

6. Utilizarea sistemului de referinţă şi evaluarea riscurilor

6.1. Cu sprijinul altor actori implicaţi, partea care înaintează propunerea analizează dacă unul, mai multe sau toate pericolele sunt acoperite de un sistem similar care ar putea fi luat ca sistem de referinţă.

6.2. Un sistem de referinţă îndeplineşte cel puţin următoarele cerinţe:

6.2.1. s-a demonstrat deja în exploatare că are un nivel acceptabil de siguranţă şi că ar îndeplini, prin urmare, condiţiile de aprobare aplicabile în Republica Moldova;

6.2.2. are funcţii şi interfeţe similare cu cele ale sistemului în curs de evaluare;

6.2.3. este utilizat în condiţii de exploatare similare cu cele ale sistemului în curs de evaluare;

6.2.4. este utilizat în condiţii de mediu similare cu cele ale sistemului în curs de evaluare.

6.3. Dacă un sistem de referinţă îndeplineşte cerinţele enumerate la subpct. 6.2, atunci, pentru sistemul în curs de evaluare:

6.3.1. riscurile asociate cu pericolele acoperite de sistemul de referinţă se consideră acceptabile;

6.3.2. cerinţele de siguranţă pentru pericolele acoperite de sistemul de referinţă pot fi obţinute din analizele de siguranţă sau dintr-o evaluare a evidenţelor privind siguranţa ale sistemului de referinţă;

6.3.3. aceste cerinţe de siguranţă se înregistrează în evidenţa pericolelor drept cerinţe de siguranţă pentru pericolele în cauză.

6.4. Dacă sistemul în curs de evaluare prezintă diferenţe faţă de sistemul de referinţă, evaluarea riscurilor demonstrează că sistemul în curs de evaluare atinge cel puţin acelaşi nivel de siguranţă ca sistemul de referinţă, prin aplicarea unui alt sistem de referinţă sau a unui dintre celelalte două principii de acceptare a riscului. Riscurile asociate cu pericolele acoperite de sistemul de referinţă se consideră în acest caz acceptabile.

6.5. Dacă nu se poate demonstra cel puţin atingerea aceluiaşi nivel de siguranţă ca sistemul de referinţă, se identifică măsuri de siguranţă suplimentare pentru devieri, prin aplicarea unuia dintre celelalte două principii de acceptare a riscului.

7. Estimarea şi evaluarea explicită a riscurilor

7.1. Dacă pericolele nu sunt acoperite de unul din cele două principii de acceptare a riscurilor prevăzute la subpct. 5.1-5.8 şi 6.1-6.5, acceptabilitatea riscurilor se demonstrează prin estimarea şi evaluarea explicită a riscurilor. Riscurile generate de aceste pericole se estimează fie cantitativ, fie calitativ sau, în cazul în care este necesar, atât cantitativ, cât şi calitativ, ţinându-se seama de măsurile de siguranţă existente.

7.2. Acceptabilitatea riscurilor estimate poate fi evaluată cu ajutorul unor criterii de acceptare a riscului derivate din sau bazate pe cerinţe cuprinse în legislaţia Uniunii Europene sau în norme naţionale notificate. În funcţie de criteriile de acceptare a riscului, acceptabilitatea riscului poate fi evaluată fie individual, pentru fiecare pericol asociat, fie pentru ansamblul tuturor pericolelor combinate, vizate de estimarea explicită a riscurilor.

Dacă riscul estimat nu este acceptabil, se identifică şi se implementează măsuri de siguranţă suplimentare, pentru a se aduce riscul la un nivel acceptabil.

7.3. Dacă riscul asociat cu un pericol sau cu o combinaţie de pericole este considerat acceptabil, măsurile de siguranţă identificate se înregistrează în evidenţa pericolelor.

7.4. Partea care înaintează propunerea nu este obligată să efectueze o estimare explicită a riscurilor suplimentare pentru riscurile care sunt deja considerate acceptabile în temeiul utilizării codurilor de practică sau a unui sistem de referinţă.

7.5. În cazul în care apar pericole ca urmare a defecţiunilor funcţiilor unui sistem tehnic, fără a aduce atingere subpct. 7.1 şi 7.4, acestor defecţiuni li se aplică următoarele obiective armonizate în domeniul de proiectare:

7.5.1. în cazul în care o defecţiune are un potenţial credibil de a duce direct la un accident catastrofal, riscul asociat nu trebuie să fie redus şi mai mult dacă frecvenţa defectării funcţiei s-a dovedit a fi foarte improbabilă;

7.5.2. în cazul în care o defecţiune are un potenţial credibil de a duce direct la un accident critic, riscul asociat nu trebuie să fie redus şi mai mult dacă frecvenţa defectării funcţiei s-a dovedit a fi improbabilă.

Alegerea între definiţia de la subpct. 8.2 şi cea de la subpct. 8.3 trebuie să rezulte din cea mai credibilă consecinţă periculoasă a defecţiunii.

7.6. Fără a aduce atingere subpct. 7.1 şi 7.4, obiectivele armonizate în domeniul de proiectare prevăzute la subpct. 7.5 se utilizează pentru proiectarea de sisteme tehnice electrice, electronice şi electronice programabile. Acestea trebuie să fie cele mai ambiţioase obiective în domeniul de proiectare care pot fi necesare pentru recunoaşterea reciprocă.

Ele nu pot fi utilizate nici ca obiective cantitative pentru întregul sistem feroviar naţional şi nici pentru proiectarea sistemelor tehnice cu acţiune pur mecanică.

Pentru sistemele tehnice mixte alcătuite atât din părţi pur mecanice, cât şi dintr-o parte electrică, electronică şi electronică programabilă, identificarea pericolelor se efectuează în conformitate cu subpct. 4.5. Pericolele care decurg din partea pur mecanică nu se controlează cu ajutorul obiectivelor armonizate în domeniul de proiectare, prevăzute la subpct. 7.5.

7.7. Riscul asociat defecţiunilor funcţiilor sistemelor tehnice menţionate la subpct. 7.5 este considerat acceptabil dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

7.7.1. respectarea obiectivelor armonizate în domeniul de proiectare aplicabile a fost demonstrată;

7.7.2. defecţiunile sistematice şi erorile sistematice asociate sunt controlate în conformitate cu procesele în domeniul de siguranţă şi calitate, proporţionale cu obiectivul armonizat în domeniul de proiectare aplicabil sistemului tehnic în curs de evaluare şi definite în standardele relevante recunoscute la nivel general;

7.7.3. condiţiile de aplicare pentru integrarea în siguranţă în sistemul feroviar a sistemului tehnic în curs de evaluare au fost identificate şi înregistrate în evidenţa pericolelor, în conformitate cu pct.8 şi 9. În conformitate cu subpct. 2.2, aceste condiţii de aplicare sunt transferate către actorul responsabil de demonstrarea integrării în siguranţă.

7.8. Următoarele definiţii specifice se aplică în legătură cu obiectivele cantitative armonizate în domeniul de proiectare a sistemelor tehnice:

7.8.1. termenul "direct" semnifică faptul că defecţiunea acestei funcţii are potenţialul de a duce la tipul de accident prevăzut la subpct. 7.5, fără să fie nevoie să existe o defecţiune suplimentară;

7.8.2. termenul "potenţial" înseamnă că defecţiunea acestei funcţii poate duce la tipul de accident menţionat la subpct. 7.5.

7.9. În cazul în care defecţiunea unei funcţii a sistemului tehnic în curs de evaluare nu duce direct la riscul în cauză, trebuie să fie permisă aplicarea unor obiective în domeniul de proiectare mai puţin exigente, dacă partea care înaintează propunerea poate demonstra că utilizarea barierelor, astfel cum sunt definite la subpct. 8.8 din Metoda de siguranţă pentru evaluarea şi aprecierea riscurilor în sectorul feroviar, permite atingerea aceluiaşi nivel de siguranţă.

7.10. Fără a aduce atingere procedurii specificate la pct.18-21 din Regulamentul privind siguranţa feroviară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024, şi celei de la pct.56 din Regulamentul de interoperabilitate a sistemului feroviar, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024, se poate solicita, pentru sistemul tehnic în curs de evaluare, un obiectiv mai ambiţios decât obiectivele armonizate în domeniul de proiectare stabilite la subpct. 7.5, prin intermediul unei norme naţionale notificate, pentru a se menţine nivelul de siguranţă existent în Republica Moldova. În cazul autorizaţiilor suplimentare pentru punerea în funcţiune a vehiculelor se aplică procedurile de la pct.81-97 şi 100-105 din Regulamentul de interoperabilitate a sistemului feroviar, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.725/2024.

7.11. În cazul în care se elaborează un sistem tehnic pe baza cerinţelor prevăzute la subpct. 7.5, se aplică principiul recunoaşterii reciproce, în conformitate cu pct.36.

Cu toate acestea, dacă pentru un anumit pericol, partea care înaintează propunerea poate demonstra că nivelul de siguranţă existent în Republica Moldova în care este utilizat sistemul poate fi menţinut, cu un obiectiv în domeniul de proiectare care este mai puţin ambiţios decât obiectivul armonizat în domeniul de proiectare, atunci acest obiectiv mai puţin ambiţios în domeniul de proiectare poate fi utilizat în locul celui armonizat.

7.12. Estimarea şi evaluarea explicită a riscurilor îndeplinesc cel puţin următoarele cerinţe:

7.12.1. metodele utilizate pentru estimarea explicită a riscurilor reflectă corect sistemul în curs de evaluare şi parametrii acestuia (inclusiv toate modurile de funcţionare);

7.12.2. rezultatele sunt suficient de precise pentru a oferi o bază solidă pentru procesul de luare a deciziilor. Modificările minore ale ipotezelor sau ale condiţiilor prealabile privind inputul nu trebuie să genereze diferenţe semnificative la nivel de cerinţe.

7.13. Înainte de acceptarea schimbării din punctul de vedere al siguranţei, se demonstrează, sub supravegherea părţii care înaintează propunerea, îndeplinirea cerinţelor de siguranţă care rezultă în urma etapei de apreciere a riscurilor.

7.14. Această demonstraţie este realizată de fiecare actor responsabil de îndeplinirea cerinţelor de siguranţă, după cum s-a decis în conformitate cu subpct. 1.5.

7.15. Abordarea aleasă pentru demonstrarea respectării cerinţelor de siguranţă, precum şi demonstraţia însăşi sunt supuse unei evaluări independente realizate de un organism de evaluare.

7.16. Orice nepotrivire a măsurilor de siguranţă care sunt preconizate să ducă la îndeplinirea cerinţelor de siguranţă sau orice pericole descoperite în cursul demonstraţiei privind respectarea cerinţelor de siguranţă duc la reluarea de către partea care înaintează propunerea, în conformitate cu pct.3-6 şi subpct. 7.1-7.12, a aprecierii şi evaluării riscurilor asociate. Toate pericolele noi identificate se înregistrează în evidenţa pericolelor, în conformitate cu pct.8 şi 9.

8. Procesul de gestionare a pericolelor

8.1. Începând cu faza de proiectare şi implementare şi până la acceptarea schimbării sau predarea raportului de evaluare a siguranţei, partea care înaintează propunerea creează sau actualizează (dacă există deja) o evidenţă (evidenţe) a (ale) pericolelor. Evidenţa pericolelor urmăreşte progresul monitorizării riscurilor asociate cu pericolele identificate. O dată ce sistemul a fost aprobat şi funcţionează, evidenţa pericolelor trebuie menţinută în continuare de către administratorul infrastructurii sau de către întreprinderea feroviară responsabilă de exploatarea sistemului în curs de evaluare ca parte integrantă a sistemului său de management al siguranţei.

8.2. Evidenţa pericolelor include toate pericolele împreună cu toate măsurile de siguranţă şi ipotezele sistemice aferente care au fost identificate în cursul procesului de apreciere a riscurilor. Aceasta conţine o referinţă clară la originea pericolelor şi la principiile de acceptare a riscului selectate şi identifică în mod clar actorul (actorii) responsabil(i) de controlul fiecărui pericol.

9. Schimbul de informaţii

Toate pericolele şi cerinţele de siguranţă aferente care nu pot fi controlate de către un singur actor se comunică unui alt actor relevant, pentru a găsi împreună o soluţie adecvată. Pericolele înregistrate în evidenţa pericolelor a actorului care le transferă sunt considerate a fi controlate doar atunci când celălalt actor realizează evaluarea riscurilor asociate acestor pericole şi dacă soluţia este agreată de toate părţile implicate.

9.1. Procesul de management al riscului utilizat pentru aprecierea nivelurilor de siguranţă şi a respectării cerinţelor de siguranţă este documentat de partea care înaintează propunerea în aşa fel încât toate dovezile necesare care demonstrează adecvarea aplicării corecte atât a procesului de management al riscului, cât şi a rezultatelor acestuia să fie puse la dispoziţia unui organism de evaluare.

9.2. Documentaţia elaborată în temeiul subpct. 9.1 de partea care înaintează propunerea cuprinde cel puţin:

9.2.1. o descriere a organizaţiei şi a experţilor desemnaţi să realizeze procesul de apreciere a riscurilor;

9.2.2. rezultatele diverselor etape ale aprecierii riscurilor şi o listă cu toate cerinţele de siguranţă necesare care trebuie îndeplinite pentru a menţine riscul la un nivel acceptabil;

9.2.3. dovezi ale conformităţii cu toate cerinţele de siguranţă necesare;

9.2.4. toate ipotezele relevante pentru integrarea, exploatarea sau întreţinerea sistemului, care au fost elaborate în timpul definirii, al conceperii şi al aprecierii riscurilor sistemului.

9.3. Organismul de evaluare îşi prezintă concluziile într-un raport de evaluare a siguranţei, astfel cum este definit în anexa nr.3.

Apendice

Anexa nr.2

la Metoda de siguranţă pentru evaluarea

şi aprecierea riscurilor în sectorul feroviar

CRITERII

pentru acreditarea sau recunoaşterea organismului de evaluare

1. Organismul de evaluare îndeplineşte cerinţele Standardului SM ISO/IEC 17020:2013 şi ale modificărilor ulterioare ale acestuia. Organismul de evaluare emite opinii profesionale în cadrul activităţii de inspecţie definite în standardul respectiv. Organismul de evaluare îndeplineşte atât criteriile generale privind competenţa şi independenţa prevăzute în standardul respectiv, cât şi următoarele criterii specifice în domeniul de competenţă:

1.1. competenţă în managementul riscului: cunoştinţe şi experienţă în ceea ce priveşte tehnicile standard de analizare a siguranţei şi standardele relevante;

1.2. toate competenţele relevante pentru evaluarea părţilor sistemului feroviar, afectate de schimbare;

1.3. competenţă în ceea ce priveşte aplicarea corectă a sistemelor de management al siguranţei şi al calităţii sau auditarea sistemelor de management.

2. Prin analogie cu art.5, 6, 8, 8¹, 12, 14¹ şi 14² din Legea nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii, organismul de evaluare este acreditat sau recunoscut pentru diferite domenii de competenţă din cadrul sistemului feroviar sau al unor părţi ale acestuia pentru care există cerinţe esenţiale de siguranţă, inclusiv domeniul de competenţă care implică exploatarea şi întreţinerea sistemului feroviar.

3. Organismul de evaluare este acreditat sau recunoscut pentru evaluarea coerenţei globale a managementului de risc şi integrarea sigură a sistemului în curs de evaluare în ansamblul sistemului feroviar. Aceasta include competenţa organismului de evaluare în ceea ce priveşte verificarea următoarelor aspecte:

3.1. organizarea, adică măsurile necesare pentru asigurarea unei abordări coordonate privind realizarea siguranţei sistemului printr-o înţelegere şi o aplicare uniformă a măsurilor de control al riscurilor pentru subsisteme;

3.2. metodologia, adică evaluarea metodelor şi resurselor utilizate de diverse părţi interesate pentru sprijinirea siguranţei la nivel de subsistem şi de sistem; şi

3.3. aspectele tehnice necesare pentru evaluarea relevanţei şi a integralităţii aprecierilor de risc şi a nivelului de siguranţă pentru ansamblul sistemului.

4. Organismul de evaluare poate fi acreditat sau recunoscut pentru unul, mai multe sau toate domeniile de competenţă enumerate la pct.3-7 din anexa nr.1.

Anexa nr.3

la Metoda de siguranţă pentru evaluarea

şi aprecierea riscurilor în sectorul feroviar

RAPORT

de evaluare a siguranţei întocmit de organismul de evaluare

Raportul de evaluare a siguranţei întocmit de organismul de evaluare conţine cel puţin următoarele informaţii:

1) identificarea organismului de evaluare;

2) planul evaluării independente;

3) definirea domeniului de aplicare al evaluării independente şi a limitărilor acesteia;

4) rezultatele evaluării independente, în special:

a) informaţiile detaliate privind activităţile de evaluare independentă pentru verificarea conformităţii cu dispoziţiile prezentei Metode;

b) eventualele cazuri identificate de neconformitate cu dispoziţiile prezentei Metode şi cu recomandările organismului de evaluare;

5) concluziile evaluării independente.