Hotărâre nr. 53 din 05.02.2025

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

privind aprobarea Regulamentului cu privire la criteriile de durabilitate şi

 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocarburanţi,

biolichide şi combustibili din biomasă şi a Metodologiei de calcul al

impactului biocarburanţilor, biolichidelor şi combustibililor

din biomasă asupra emisiilor de gaze cu efect de seră

nr. 53  din  05.02.2025

 (în vigoare 11.02.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 43-46 art. 68 din 11.02.2025

* * *

UE

În temeiul art.10 lit.k²), art.12 lit.a) şi art.33 alin.(2) din Legea nr.10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.69-77, art.117), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1.1. Regulamentul cu privire la criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocarburanţi, biolichide şi combustibili din biomasă, conform anexei nr.1;

1.2. Metodologia de calcul al impactului biocarburanţilor, biolichidelor şi combustibililor din biomasă asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, conform anexei nr.2.

2. Începând cu data de 1 ianuarie 2026, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de utilizarea combustibililor lichizi şi gazoşi de origine nebiologică, produşi din surse regenerabile şi utilizaţi în transporturi, va trebui să fie de cel puţin 70%.

3. Se abrogă Hotărârea Guvernului nr.107/2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de calcul al impactului biocarburanţilor şi al biolichidelor asupra emisiilor de gaze cu efect de seră (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr.94-99, art.189), cu modificările ulterioare.

4. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Energiei şi a Ministerului Mediului.

5. Prezenta hotărâre intră în vigoare la expirarea termenului de 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Anexa nr.1

la Hotărârea Guvernului nr.53/2025

REGULAMENT

cu privire la criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor

de gaze cu efect de seră pentru biocarburanţi,

biolichide şi combustibili din biomasă

Prezentul Regulament transpune:

- art.2, art.25-30, Anexa III şi Anexa IX din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 328 din 21 decembrie 2018 (CELEX: 32018L2001), în varianta adaptată şi aprobată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunităţii Energetice nr.2021/14/MC-EnC;

- Regulamentul delegat (UE) 2019/807 al Comisiei din 13 martie 2019 de completare a Directivei (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte stabilirea materiilor prime care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor, în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeţei de producţie în detrimentul terenurilor care stochează cantităţi ridicate de carbon şi certificarea biocombustibililor, a biolichidelor şi a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 133 din 21 mai 2019 (CELEX: 32019R0807).

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul cu privire la criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocarburanţi, biolichide şi combustibili din biomasă (în continuare – Regulament) stabileşte normele referitoare la criteriile de durabilitate şi la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră asociate producţiei şi utilizării biocarburanţilor, biolichidelor şi combustibililor din biomasă.

2. În sensul prezentului Regulament se utilizează noţiunile definite în Legea nr.10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, precum şi următoarele noţiuni:

2.1. biomasă agricolă – biomasă obţinută din agricultură;

2.2. biomasă forestieră – biomasă obţinută din silvicultură;

2.3. biocarburanţi avansaţi – biocarburanţi care sunt produşi din materiile prime enumerate în secţiunea 1 din anexa nr.2 la prezentul Regulament;

2.4. biocarburanţi, biolichide şi combustibili din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor – biocarburanţi, biolichide şi combustibili din biomasă ale căror materii prime au fost produse în cadrul unor sisteme care evită efectele de dislocare ale biocarburanţilor, biolichidelor şi combustibililor din biomasă produşi din culturi alimentare şi furajere, datorită unor practici agricole îmbunătăţite, precum şi datorită cultivării unor culturi în zone care nu se utilizau anterior în acest scop, şi care au fost produse în conformitate cu criteriile de durabilitate pentru biocarburanţi, biolichide şi combustibili din biomasă stabilite în secţiunea 1 din capitolul III;

2.5. combustibili pe bază de carbon reciclat – combustibili lichizi şi gazoşi care sunt produşi din fluxuri de deşeuri lichide sau solide de origine neregenerabilă care nu pot face obiectul unor operaţiuni de valorificare materială sau din gazul de proces şi gazul de evacuare reziduale de origine neregenerabilă produse ca o consecinţă inevitabilă şi neintenţionată a proceselor de producţie din instalaţiile industriale;

2.6. culturi bogate în amidon – culturi care cuprind în special cereale, indiferent dacă se utilizează doar seminţele sau întreaga plantă, ca în cazul porumbului verde, al tuberculilor şi al rădăcinoaselor, cum ar fi cartofi, topinambur, batate, cassava şi igname, precum şi culturi de bulbo-tuberculi, ca de exemplu, taro şi taro polinezian;

2.7. combustibili lichizi şi gazoşi de origine nebiologică produşi din surse regenerabile şi utilizaţi în transporturi – combustibili lichizi sau gazoşi utilizaţi în sectorul transporturilor, alţii decât biocarburanţii şi biogazul, al căror conţinut energetic provine din surse regenerabile, altele decât biomasa;

2.8. furnizor de combustibil – entitate care furnizează combustibil pe piaţă şi care este responsabilă pentru trecerea combustibilului printr-un punct de control al produselor supuse accizelor sau dacă nu trebuie plătite accize ori dacă este justificat în mod corespunzător, orice altă entitate relevantă, inclusiv importatorul de produse petroliere principale şi producătorul de biocarburant şi producătorul de biocombustibil;

2.9. materiale ligno-celulozice – materiale compuse din lignină, celuloză şi hemiceluloză, precum biomasa obţinută din păduri, culturile lemnoase energetice şi reziduurile şi deşeurile din industria de prelucrare a lemnului;

2.10. materiale celulozice de origine nealimentară – materii prime compuse mai ales din celuloză şi hemiceluloză şi care au un conţinut de lignină mai scăzut decât materialele ligno-celulozice; inclusiv reziduurile de culturi alimentare şi furajere, precum paiele, tulpinile de porumb, pleava şi cojile; culturile ierboase energetice cu conţinut scăzut de amidon, precum raigras, panicum virgatum, miscanthus, trestia-de-zahăr gigant; culturi alternative şi culturi de protecţie anterioare şi ulterioare culturilor principale, precum păşuni temporare, însămânţate pentru perioade de scurtă durată şi pe care creşte un amestec de ierburi şi leguminoase cu conţinut scăzut de amidon, în scopul obţinerii furajelor pentru animale şi al îmbunătăţirii fertilităţii solului, astfel încât să crească productivitatea principalelor culturi arabile; reziduuri industriale, inclusiv cele provenite din culturi alimentare şi furajere după ce s-au extras uleiuri vegetale, zaharuri, amidonuri şi proteine, şi materiale provenite din biodeşeuri;

2.11. reziduu – substanţă care nu reprezintă produsul sau produsele finite vizate direct de un proces de producţie, acesta nu constituie un obiectiv principal al procesului de producţie, iar procesul nu se modifică în mod intenţionat pentru a-l produce;

2.12. regenerare forestieră – restabilire a unui arboret prin mijloace naturale sau artificiale în urma îndepărtării arboretului anterior prin tăiere sau din cauze naturale, inclusiv incendiu sau furtună;

2.13. reziduuri agricole din acvacultură, pescuit şi silvicultură – reziduuri care sunt generate în mod direct din agricultură, acvacultură, pescuit şi silvicultură, această categorie de reziduuri nu include reziduurile din industriile sau prelucrarea conexe;

2.14. valoare efectivă – reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră pentru unele sau pentru toate etapele unui proces specific de producţie a biocombustibililor, a biolichidelor sau a combustibililor din biomasă, calculate în conformitate cu Metodologia de calcul al impactului biocarburanţilor, biolichidelor şi combustibililor din biomasă asupra emisiilor de gaze cu efect de seră;

2.15. zonă de aprovizionare – zonă geografică determinată din care provin materiile prime de biomasă forestieră, din care sunt disponibile informaţii fiabile şi independente şi în care condiţiile sunt suficient de omogene pentru a se realiza o evaluare a riscului în materie de durabilitate şi de legalitate aferent biomasei forestiere.

II. ENERGIA REGENERABILĂ ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR

Secţiunea 1

Integrarea energiei regenerabile în sectorul transporturilor

3. Pentru calculul ponderii minime a energiei din surse regenerabile în consumul final de energie în sectorul transporturilor prevăzută în Planul naţional integrat privind energia şi clima se va ţine cont de:

3.1. combustibilii lichizi şi gazoşi de origine nebiologică produşi din surse regenerabile şi utilizaţi în transporturi atunci când aceştia sunt utilizaţi drept produs intermediar pentru producerea de combustibili convenţionali;

3.2. combustibilii pe bază de carbon reciclat, după caz.

Secţiunea a 2-a

Norme specifice pentru biocarburanţi, biolichide şi combustibili

din biomasă produşi din culturi alimentare şi furajere

4. Pentru calcularea consumului final brut de energie din surse regenerabile şi a ponderii minime prevăzute la pct.3, ponderea biocarburanţilor şi a biolichidelor, precum şi a combustibililor din biomasă consumaţi în transporturi, dacă sunt produşi din culturi alimentare şi furajere, nu depăşeşte cu mai mult de 1% ponderea acestor combustibili în consumul final de energie în sectorul transporturilor rutiere şi sectorul transporturilor feroviare, respectiv până la maximum 2% din consumul final de energie în sectorul transporturilor rutiere şi sectorul transporturilor feroviare.

5. Pentru calcularea consumului final brut de energie din surse regenerabile şi a ponderii minime prevăzute la punctul 3, ponderea biocarburanţilor, a biolichidelor sau a combustibililor din biomasă, produşi din culturi alimentare şi furajere, care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor şi pentru care se constată o expansiune semnificativă a suprafeţei de producţie în detrimentul terenurilor care stochează cantităţi ridicate de carbon, nu trebuie să depăşească nivelul consumului acestor tipuri de combustibili înregistrat în anul 2019. Această limitare nu se aplică în cazul în care biocarburanţii, biolichidele sau combustibilii din biomasă sunt certificaţi ca având riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor, în conformitate cu prevederile prezentului punct. Criteriile pentru identificarea materiilor prime care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinaţiei terenurilor, pentru care se observă o expansiune semnificativă a suprafeţelor de producţie în detrimentul terenurilor care stochează cantităţi ridicate de carbon, precum şi pentru certificarea biocarburanţilor, a biolichidelor şi a combustibililor din biomasă cu riscuri reduse, sunt prevăzute în anexa nr.3 la prezentul Regulament.

Secţiunea a 3-a

Alte prevederi privind energia regenerabilă în sectorul transporturilor

6. În vederea reducerii la minimum a riscului ca loturile unice să fie revendicate mai mult de o singură dată, Centrul Naţional pentru Energie Durabilă şi Secretariatul Comunităţii Energetice consolidează cooperarea dintre sistemele naţionale şi factorii voluntari de verificare stabiliţi în temeiul secţiunii a 2-a din capitolul III, inclusiv, dacă este cazul, schimbul de date. În cazul în care Centrul Naţional pentru Energie Durabilă va suspecta că s-a comis o fraudă sau va depista o astfel de fraudă, acesta informează, după caz, Secretariatul Comunităţii Energetice.

7. Pentru a permite urmărirea combustibililor lichizi şi gazoşi utilizaţi în transporturi, ce sunt eligibili pentru a fi luaţi în considerare la calculul cantităţii de energie din surse regenerabile consumată în sectorul transporturilor sau ce sunt luaţi în considerare în scopurile prevăzute la pct.15, furnizorii de combustibili raportează Centrului Naţional pentru Energie Durabilă şi Agenţiei de Mediu informaţiile privind tranzacţiile realizate şi caracteristicile de durabilitate ale combustibililor respectivi, inclusiv emisiile lor de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă, începând de la punctul lor de producţie şi până la furnizorul de combustibili care introduce combustibilul pe piaţă.

8. Colectarea şi stocarea informaţiilor privind tranzacţiile realizate şi caracteristicile de durabilitate ale combustibililor, inclusiv emisiile lor de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă, va fi asigurată de către Centrul Naţional pentru Energie Durabilă, care le va transmite spre informare Comunităţii Energetice.

9. Furnizorii de combustibili vor transmite Centrului Naţional pentru Energie Durabilă informaţiile necesare pentru verificarea respectării cerinţelor stabilite calculului ponderii minime a energiei din surse regenerabile în consumul final de energie în sectorul transporturilor.

III. CRITERIILE DE DURABILITATE

Secţiunea 1

Criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect

de seră pentru biocarburanţi, biolichide şi combustibili din biomasă

10. Energia produsă din biocarburanţi, biolichide şi combustibili din biomasă va fi luată în considerare pentru îndeplinirea următoarelor scopuri, cu condiţia respectării criteriilor de durabilitate şi a cerinţelor privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră:

10.1. contribuţia la realizarea ponderii de energie din surse regenerabile a Republicii Moldova, conform obiectivelor stabilite în Planul naţional integrat privind energia şi clima pentru perioada 2025-2030;

10.2. măsurarea respectării obligaţiilor referitoare la energia din surse regenerabile stabilite în secţiunea 1 din capitolul II;

10.3. eligibilitatea privind sprijinul financiar pentru consumul de biocarburanţi, biolichide şi combustibili din biomasă.

11. Biocarburanţii, biolichidele şi combustibilii din biomasă produşi din deşeuri şi din reziduuri, altele decât reziduurile din agricultură, acvacultură, pescuit, silvicultură, deşeurile şi reziduurile care sunt prelucrate iniţial într-un produs înainte de a fi prelucrate ulterior în biocarburanţi, biolichide şi combustibili din biomasă, trebuie să îndeplinească numai criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru a fi luate în considerare în scopurile prevăzute la pct.10.

12. Energia produsă din deşeurile municipale solide nu face obiectul criteriilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

13. Combustibilii din biomasă îndeplinesc criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră dacă sunt folosiţi în instalaţii care produc energie electrică, încălzire şi răcire sau combustibili cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 20 MW, în cazul combustibililor din biomasă solizi, şi cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 2 MW, în cazul combustibililor din biomasă gazoşi.

14. Criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră se aplică indiferent de originea geografică a biomasei.

15. Biocarburanţii, biolichidele şi combustibilii din biomasă produşi din deşeuri şi din reziduuri neforestiere provenind de pe terenuri agricole sunt luaţi în considerare în scopurile prevăzute la pct.10, numai în cazul în care sunt valabile programele de îmbunătăţiri funciare în scopul asigurării managementului durabil al resurselor de sol. Informaţiile referitoare la modul în care impacturile sunt monitorizate şi gestionate se raportează Agenţiei de Mediu.

16. Biocarburanţii, biolichidele şi combustibilii din biomasă produşi din biomasă agricolă care sunt luaţi în considerare în scopurile prevăzute la pct.10 nu se obţin din materii prime ce provin de pe terenuri bogate în biodiversitate, şi anume de pe terenuri care, în ianuarie 2008 sau după această dată, deţineau unul dintre următoarele statute, indiferent dacă terenul mai deţine acest statut sau nu:

16.1. păduri primare şi alte terenuri împădurite, şi anume pădurile şi alte terenuri împădurite cu specii indigene, în care nu există indicii vizibile clare ale activităţii umane, iar procesele ecologice nu sunt afectate în mod semnificativ;

16.2. păduri foarte bogate în biodiversitate şi alte terenuri împădurite care conţin o mare diversitate de specii şi sunt nedegradate sau care au fost identificate de către Agenţia de Mediu ca fiind bogate în biodiversitate;

16.3. zone desemnate ca fiind protejate în conformitate cu prevederile Legii nr.1538/1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat, cu excepţia cazurilor în care se furnizează dovezi că producţia materiei prime nu a adus atingere obiectivelor de protecţie respective;

16.4. păşuni foarte bogate în biodiversitate cu suprafaţa mai mare de un hectar, precum:

16.4.1. păşuni naturale, şi anume păşuni care ar continua să fie păşuni în lipsa intervenţiei omului şi care menţin configuraţia naturală de specii, precum şi caracteristicile şi procesele ecologice; sau

16.4.2. păşuni care nu sunt naturale, şi anume păşuni care ar înceta să fie păşuni în lipsa intervenţiei omului şi care conţin o mare diversitate de specii şi sunt nedegradate şi care au fost identificate de către Agenţia de Mediu ca fiind foarte bogate în biodiversitate, exceptând cazul în care se furnizează dovezi că recoltarea materiei prime este necesară pentru menţinerea statutului lor de păşuni foarte bogate în biodiversitate.

17. Biocarburanţii, biolichidele şi combustibilii din biomasă agricolă care sunt luaţi în considerare în scopurile menţionate la pct.10 nu se obţin din materii prime ce provin de pe terenuri cu stocuri mari de carbon, şi anume de pe terenuri care în ianuarie 2008 aveau unul dintre următoarele statute şi care nu mai deţin acest statut:

17.1. zone umede, şi anume terenuri acoperite sau saturate cu apă în mod permanent sau o perioadă semnificativă din an;

17.2. suprafeţe dens împădurite, şi anume terenuri care acoperă mai mult de un hectar, cu copaci mai înalţi de cinci metri şi un coronament de peste 30% sau cu copaci care pot atinge aceste praguri în locul de origine;

17.3. terenuri cu suprafeţe mai mari de un hectar, cu copaci mai înalţi de cinci metri şi un coronament între 10% şi 30% sau cu copaci care pot atinge aceste praguri în locul de origine, cu excepţia cazului în care se furnizează dovezi că stocul de carbon al zonei, înainte şi după transformare, ar permite îndeplinirea condiţiilor prevăzute la pct.22, la aplicarea secţiunii a 3-a din capitolului II din Metodologia de calcul al impactului biocarburanţilor, biolichidelor şi combustibililor din biomasă asupra emisiilor de gaze cu efect de seră.

18. Prevederile pct.17 nu se aplică în cazul în care la data obţinerii materiei prime terenul deţinea acelaşi statut ca în ianuarie 2008.

19. Biocarburanţii, biolichidele şi combustibilii din biomasă produşi din biomasă agricolă care sunt luaţi în considerare în scopurile prevăzute la pct.10 nu se obţin din materii prime ce provin de pe terenuri care în ianuarie 2008 erau turbării, cu excepţia cazului în care se furnizează dovezi potrivit cărora cultivarea şi recoltarea materiilor prime respective nu implică asanarea unor porţiuni de sol care nu erau asanate anterior.

20. Pentru a reduce la minimum riscul de a utiliza biomasă forestieră obţinută printr-un proces de producţie nedurabil, biocarburanţii, biolichidele şi combustibilii din biomasă produşi din biomasă forestieră care sunt luaţi în considerare în scopurile prevăzute la pct.10 îndeplinesc următoarele criterii:

20.1. ţara în care a fost recoltată biomasa forestieră dispune de legislaţie naţională primară sau secundară aplicabilă în domeniul recoltării, precum şi de sisteme de monitorizare şi de asigurare a respectării legislaţiei, care asigură:

20.1.1. legalitatea operaţiunilor de recoltare;

20.1.2. regenerarea forestieră a suprafeţelor recoltate;

20.1.3. protejarea zonelor desemnate prin dreptul internaţional sau intern sau de către Agenţia de Mediu ca zone protejate în scopuri de protecţie a naturii, inclusiv în zone umede şi turbării;

20.1.4. că recoltarea se desfăşoară ţinându-se cont de menţinerea calităţii solului şi a biodiversităţii în scopul reducerii la minimum a efectelor negative; şi

20.1.5. că recoltarea menţine sau îmbunătăţeşte capacitatea de producţie pe termen lung a pădurii;

20.2. atunci când dovezile prevăzute la subpct. 20.1 nu sunt disponibile, biocarburanţii, biolichidele şi combustibilii din biomasă produşi din biomasă forestieră sunt luaţi în considerare în scopurile prevăzute la pct.10, dacă la nivel de zonă de aprovizionare forestieră sunt instituite sisteme de management care asigură:

20.2.1. legalitatea operaţiunilor de recoltare;

20.2.2. regenerarea forestieră a suprafeţelor recoltate;

20.2.3. protejarea zonelor desemnate prin dreptul internaţional sau intern sau de către Agenţia de Mediu ca zone protejate în scopuri de protecţie a naturii, inclusiv în zone umede şi turbării, cu excepţia cazului în care se furnizează dovezi potrivit cărora recoltarea materiilor prime respective nu aduce atingere acestor scopuri de protecţie a naturii;

20.2.4. că recoltarea se desfăşoară ţinându-se cont de menţinerea calităţii solului şi a biodiversităţii în scopul minimizării efectelor negative; şi

20.2.5. că recoltarea menţine sau îmbunătăţeşte capacitatea de producţie pe termen lung a pădurii.

21. Biocarburanţii, biolichidele şi combustibilii din biomasă produşi din biomasă forestieră luaţi în considerare în scopurile prevăzute la pct.10 îndeplinesc următoarele criterii referitoare la exploatarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi silvicultură (în continuare – LULUCF):

21.1. ţara sau organizaţia regională de integrare economică din care provine biomasa forestieră este parte a Acordului de la Paris şi:

21.1.1. a transmis o contribuţie stabilită la nivel naţional (în continuare – CSN) către Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (CONUSC), care acoperă emisiile şi absorbţiile din agricultură, din silvicultură şi din exploatarea terenurilor şi asigură faptul că modificările stocului de carbon asociate recoltării biomasei sunt contabilizate pentru angajamentul ţării de a reduce sau de a limita emisiile de gaze cu efect de seră specificat în CSN; sau

21.1.2. este adoptată legislaţie primară sau secundară în conformitate cu art.5 din Acordul de la Paris, care este aplicabilă în domeniul recoltării, pentru a conserva şi a consolida stocurile şi absorbanţii de carbon, şi se furnizează dovezi ale faptului că emisiile raportate ale sectorului LULUCF nu depăşesc absorbţiile;

21.2. atunci când dovezile prevăzute la subpct. 21.1 nu sunt disponibile, biocarburanţii, biolichidele şi combustibilii din biomasă produşi din biomasă forestieră sunt luaţi în considerare în scopurile prevăzute la pct.10, dacă la nivel de zonă de aprovizionare forestieră sunt instituite sisteme de management care să asigure faptul că nivelurile stocurilor şi ale absorbanţilor de carbon din pădure sunt menţinute sau consolidate pe termen lung.

22. Reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră care rezultă din utilizarea biocarburanţilor, a biolichidelor şi a combustibililor din biomasă care sunt luate în considerare în scopurile prevăzute la pct.10 sunt:

22.1. de cel puţin 50% pentru biocarburanţii, biogazul consumat în sectorul transporturilor şi biolichidele produse în instalaţii care erau operaţionale la data de referinţă 5 octombrie 2015 sau înainte de această dată;

22.2. de cel puţin 60% pentru biocarburanţii, biogazul consumat în sectorul transporturilor şi biolichidele produse în instalaţii care erau operaţionale în perioada de referinţă 6 octombrie 2015-31 decembrie 2020;

22.3. de cel puţin 65% pentru biocarburanţii, biogazul consumat în sectorul transporturilor şi biolichidele produse în instalaţii care au fost puse în funcţiune ulterior datei de 1 ianuarie 2023;

22.4. de cel puţin 70% pentru producţia de energie electrică şi de încălzire şi răcire pe bază de combustibili din biomasă utilizaţi în instalaţii care au devenit operaţionale în perioada de referinţă 1 ianuarie 2023-31 decembrie 2027, şi de 80% în cazul instalaţiilor care intră în funcţiune începând cu data de 1 ianuarie 2028.

23. Instalaţiile prevăzute la pct.22 se consideră a fi puse în funcţiune odată ce a fost începută producţia fizică de biocarburanţi, de biogaz consumat în sectorul transporturilor şi de biolichide şi producţia fizică de încălzire şi răcire şi de energie electrică pe bază de combustibili din biomasă.

24. Reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră care rezultă din utilizarea biocarburanţilor, a biogazului consumat în sectorul transporturilor şi a biolichidelor şi a combustibililor din biomasă utilizaţi în instalaţii de producere a încălzirii, a răcirii şi a energiei electrice se calculează în conformitate cu Metodologia de calcul al impactului biocarburanţilor, biolichidelor şi combustibililor din biomasă asupra emisiilor de gaze cu efect de seră.

25. Energia electrică pe bază de combustibili din biomasă se ia în considerare în scopurile prevăzute la pct.10, numai dacă îndeplineşte una sau mai multe dintre următoarele cerinţe:

25.1. este produsă în instalaţii cu o putere termică instalată totală mai mică de 50 MW;

25.2. pentru instalaţiile cu o putere termică instalată totală între 50 MW şi 100 MW, este produsă aplicând tehnologia de cogenerare de înaltă eficienţă sau, pentru instalaţiile care generează exclusiv energie electrică, respectând nivelurile de eficienţă electrică asociate celor mai bune tehnici disponibile (BAT-AEEL), astfel cum vor fi definite de către organul central de specialitate al administraţiei publice pentru resurse naturale şi mediu;

25.3. pentru instalaţiile cu o putere termică instalată totală de peste 100 MW, este produsă aplicând tehnologia de cogenerare de înaltă eficienţă sau pentru instalaţiile care generează exclusiv energie electrică, obţinând un randament electric net de cel puţin 36%;

25.4. este produsă aplicând captarea şi stocarea CO₂ provenit din biomasă.

26. În scopurile prevăzute la pct.10, instalaţiile care generează exclusiv energie electrică se iau în considerare numai dacă nu utilizează combustibili fosili ca principal combustibil şi numai dacă nu există un potenţial de rentabilitate pentru aplicarea tehnologiei de cogenerare de înaltă eficienţă potrivit evaluării realizate în conformitate cu art.24 din Legea nr.139/2018 cu privire la eficienţa energetică.

27. În scopurile prevăzute la subpct. 10.1 şi 10.2, se ia în calcul energia electrică generată de către instalaţiile care au intrat în funcţiune sau sunt convertite la utilizarea combustibililor din biomasă după 25 decembrie 2024.

28. În scopurile prevăzute la pct.10 şi fără a aduce atingere prevederilor secţiunilor 1 şi 2 din capitolul II, pot fi luaţi în considerare, din alte motive de durabilitate, biocarburanţii şi biolichidele obţinuţi cu respectarea prevederilor prezentului capitol.

Secţiunea a 2-a

Verificarea conformităţii biocarburanţilor, a biolichidelor şi a

combustibililor din biomasă cu criteriile de durabilitate şi

de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră

29. În cazul în care biocarburanţii, biolichidele şi combustibilii din biomasă sau alţi combustibili care sunt eligibili pentru fi luaţi în considerare în scopurile prevăzute la secţiunea 1 din capitolul II şi la pct.10, furnizorii de combustibili trebuie să demonstreze că au fost îndeplinite criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. În acest sens, furnizorii de combustibili trebuie să utilizeze un sistem de echilibrare a masei care:

29.1. permite ca loturile de materii prime sau de combustibili cu caracteristici diferite de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră să fie amestecate, de exemplu, într-un recipient, într-o instalaţie de prelucrare sau logistică, într-o infrastructură de transport şi de distribuţie sau într-un amplasament de acest gen;

29.2. permite ca loturile de materii prime cu conţinut energetic diferit să fie amestecate în scopul prelucrării ulterioare cu condiţia ca dimensiunea loturilor să fie ajustată în funcţie de conţinutul lor energetic;

29.3. impune ca informaţiile cu privire la caracteristicile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum şi la dimensiunea loturilor prevăzute la subpct. 29.1 să rămână asociate amestecului;

29.4. prevede ca suma tuturor loturilor retrase din amestec să fie descrisă ca având aceleaşi caracteristici de durabilitate, în aceleaşi cantităţi ca suma tuturor loturilor adăugate la amestec şi impune ca acest echilibru să fie atins pe o perioadă adecvată;

29.5. se asigură că fiecare lot este contabilizat o singură dată în consumul final brut de energie electrică din surse regenerabile sau, după caz, în consumul final brut de energie din surse regenerabile în sectorul de încălzire şi de răcire, sau în consumul final de energie din surse regenerabile în sectorul transporturilor; şi

29.6. furnizează informaţii cu privire la faptul dacă a beneficiat de sprijin pentru producerea respectivelor loturi.

30. Sistemul de echilibrare a masei asigură faptul că fiecare lot este luat în considerare o singură dată în scopul calculării consumului final brut de energie din surse regenerabile şi include informaţii din care să reiasă dacă producerea lotului respectiv a beneficiat de sprijin şi, în caz afirmativ, care este tipul schemei de sprijin.

31. Atunci când un lot este prelucrat, informaţiile referitoare la caracteristicile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale lotului se ajustează şi se alocă rezultatelor producţiei în conformitate cu următoarele reguli:

31.1. în cazul în care prelucrarea unui lot de materii prime duce la obţinerea unui singur rezultat al producţiei care este destinat producerii de biocarburanţi, de biolichide sau de combustibili din biomasă, de combustibili lichizi şi gazoşi de origine nebiologică produşi din surse regenerabile şi utilizaţi în transporturi sau de combustibili pe bază de carbon reciclat, dimensiunea lotului şi cantităţile aferente ale caracteristicilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră sunt ajustate prin aplicarea unui factor de conversie care reprezintă raportul dintre masa rezultatului producţiei care este destinat unei astfel de produceri şi masa de materii prime care intră în proces;

31.2. în cazul în care prelucrarea unui lot de materii prime duce la obţinerea mai multor rezultate ale producţiei care sunt destinate producerii de biocarburanţi, de biolichide sau de combustibili din biomasă, de combustibili lichizi şi gazoşi de origine nebiologică produşi din surse regenerabile şi utilizaţi în transporturi sau de combustibili pe bază de carbon reciclat, pentru fiecare rezultat al producţiei în parte se aplică un factor de conversie separat şi se foloseşte un bilanţ masic separat.

32. Furnizorii de combustibili au obligaţia de a asigura:

32.1. prezentarea anuală, pe adresa Centrului Naţional pentru Energie Durabilă şi a Agenţiei de Mediu, a informaţiilor cu privire la respectarea criteriilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi punerea la dispoziţia acestor instituţii a datelor relevante care au fost utilizate pentru pregătirea acestor informaţii, până la data de 31 ianuarie a anului următor;

32.2. organizarea evaluărilor anuale independente a informaţiilor transmise conform subpct. 32.1 şi furnizarea dovezilor că evaluarea este efectuată în termenele stabilite în prezentul Regulament. Evaluarea independentă verifică dacă sistemele utilizate de către furnizorii de combustibili sunt precise, fiabile şi protejate împotriva fraudelor, incluzând verificarea în scopul garantării faptului că materialele nu sunt modificate sau eliminate în mod intenţionat, astfel încât lotul sau o parte a acestuia să poată deveni deşeu sau reziduu. Atunci când se efectuează o evaluare independentă, se estimează frecvenţa de eşantionare, metodologia şi fiabilitatea datelor.

33. Informaţiile aferente implementării obligaţiei de utilizare a unui sistem de echilibrare a masei şi prezentate într-o formă standardizată Agenţiei de Mediu, conform obligaţiilor furnizorilor de combustibili, includ date adecvate şi relevante aferente biocarburanţilor, biolichidelor şi combustibililor din biomasă cu privire la măsurile luate pentru protecţia solului, a apei şi a aerului, pentru restabilirea solului degradat şi pentru evitarea consumul excesiv de apă în zonele sărace în resurse de apă.

34. Obligaţiile prevăzute de prezenta secţiune se aplică indiferent dacă biocarburanţii, biolichidele, combustibilii din biomasă, combustibilii lichizi şi gazoşi de origine nebiologică produşi din surse regenerabile şi utilizaţi în transporturi sau combustibilii pe bază de carbon reciclat sunt produşi în interiorul Comunităţii Energetice sau importaţi.

35. Agenţia de Mediu verifică dacă materiile prime şi/sau biocarburanţii, biolichidele şi combustibilii din biomasă respectă criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prin obţinerea de către furnizorii de combustibili a certificatelor din schemele voluntare naţionale sau internaţionale aprobate sau recunoscute de Guvern.

36. Furnizorii de combustibili vor pune la dispoziţia Centrului Naţional pentru Energie Durabilă informaţiile cu privire la originea geografică şi tipul de materii prime ale biocarburanţilor, ale biolichidelor şi ale combustibililor din biomasă. Centrul Naţional pentru Energie Durabilă publică şi actualizează anual aceste date din anul anterior de gestiune, până la data de 31 martie.

37. Organul central de specialitate al administraţiei publice pentru resurse naturale şi mediu prezintă Secretariatului Comunităţii Energetice informaţiile prevăzute la pct.31, în formă agregată.

Anexa nr.2

la Hotărârea Guvernului nr.53/2025

METODOLOGIA

de calcul al impactului biocarburanţilor, biolichidelor

şi combustibililor din biomasă asupra emisiilor

de gaze cu efect de seră

Prezenta Metodologie transpune art.31, Anexa V şi Anexa VI din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 328 din 21 decembrie 2018 (CELEX: 32018L2001), în varianta adaptată şi aprobată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunităţii Energetice nr.2021/14/MC-EnC.

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Metodologia de calcul al impactului biocarburanţilor, biolichidelor şi combustibililor din biomasă asupra emisiilor de gaze cu efect de seră (în continuare – Metodologie) are ca scop stabilirea modului de calculare a emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru a contribui la îndeplinirea angajamentelor privind schimbările climatice şi a obiectivelor de reducere a gazelor cu efect de seră în modul cel mai rentabil şi la promovarea utilizării resurselor regenerabile de energie.

2. În sensul prezentei Metodologii, se aplică noţiunile definite în Legea
nr.10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile

3. Anual, până la data de 31 martie a anului următor de gestiune, Agenţia de Mediu va efectua calculul impactului biocarburanţilor, biolichidelor şi combustibililor din biomasă în ceea ce priveşte gazele cu efect de seră.

4. Rezultatele obţinute în baza calculelor urmează a fi publicate pe site-ul web oficial al Agenţiei de Mediu.

II. REGULI DE CALCULARE A EMISIILOR DE GAZE CU EFECT

DE SERĂ ŞI CALCULAREA IMPACTULUI BIOCARBURANŢILOR,

BIOLICHIDELOR ŞI COMBUSTIBILILOR DIN BIOMASĂ ÎN

CEEA CE PRIVEŞTE GAZELE CU EFECT DE SERĂ

Secţiunea 1

Calculul impactului biocarburanţilor, biolichidelor şi combustibililor

din biomasă în ceea ce priveşte gazele cu efect de seră

5. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră datorată utilizării biocarburanţilor, biolichidelor şi combustibililor din biomasă, prevăzute la pct.25 din Regulamentul cu privire la criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocarburanţi, biolichide şi combustibili din biomasă, se calculează după cum urmează:

5.1. prin utilizarea valorii implicite stabilite pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră aferente filierei de producţie, conform secţiunilor 1 sau 2 din anexa nr.1 la prezenta Metodologie, pentru biocarburanţi şi biolichide, şi conform secţiunii 1 din anexa nr.2 la prezenta Metodologie, pentru combustibili din biomasă, atunci când valoarea e_l pentru biocarburanţii sau biolichidele în cauză, calculată în conformitate cu pct.12, şi pentru combustibilii din biomasă în cauză, calculată în conformitate cu pct.30, este egală cu sau mai mică decât zero;

5.2. prin utilizarea valorii efective, calculate în conformitate cu secţiunea a 2-a din capitolul II – pentru biocarburanţi şi biolichide şi cu secţiunea a 3-a din capitolul II – pentru combustibilii din biomasă;

5.3. prin utilizarea unei valori calculate ca suma factorilor formulelor prevăzute la pct.7, în cazul în care valorile implicite detaliate în secţiunea a 3-a sau a 4-a din anexa nr.1 la prezenta Metodologie pot fi folosite pentru unii factori, iar valorile efective calculate în conformitate cu secţiunea a 2-a din capitolul II din prezenta Metodologie se folosesc pentru toţi ceilalţi factori;

5.4. prin utilizarea unei valori calculate ca suma factorilor formulelor prevăzute la pct.24, în cazul în care valorile implicite detaliate în secţiunea a 2-a din anexa nr.2 la prezenta Metodologie pot fi folosite pentru unii factori, iar valorile efective calculate în conformitate cu secţiunea a 3-a din capitolul II din prezenta Metodologie se folosesc pentru toţi ceilalţi factori.

Secţiunea a 2-a

Emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producţia şi utilizarea

de combustibili pentru transporturi, biocarburanţi şi biolichide

6. Emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producţia şi utilizarea de combustibili pentru transporturi, biocarburanţi şi biolichide se calculează după cum urmează:

6.1. emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producţia şi utilizarea de biocarburanţi se calculează prin următoarea formulă:

E = e_ec + e_l + e_p +e_td + e_u – e_sca – e_ccs – e_ccr ,

unde:

E – emisiile totale provenite din utilizarea combustibilului;

e_ec – emisiile provenite din extracţia sau cultivarea materiilor prime;

e_l – emisiile anuale provenite din variaţia cantităţii de carbon provocată de schimbarea destinaţiei terenului;

e_p – emisii provenite din prelucrare;

e_td – emisii provenite din transport şi distribuţie;

e_u – emisii provenite de la combustibilul utilizat;

e_sca – reduceri de emisii datorate acumulării carbonului în sol, prin intermediul unui mai bun management agricol;

e_ccs – reduceri de emisii prin captarea şi stocarea geologică a CO₂; şi

e_ccr – reduceri de emisii prin captarea şi înlocuirea CO₂. Emisiile rezultate din producţia de maşini şi echipamente nu se iau în considerare;

6.2. emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producţia şi utilizarea de biolichide se calculează prin formula pentru biocarburanţi (E), dar cu extensia necesară pentru a include conversia energiei în energie electrică şi/sau încălzire şi răcire produsă, după cum urmează:

pentru instalaţiile energetice care produc numai energie termică:

pentru instalaţiile energetice care produc numai energie electrică:

unde:

EC_h,el – totalul emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din produsul energetic final;

E – totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale biolichidului înainte de conversia finală;

η_el – randamentul electric, definit ca rezultat al împărţirii producţiei anuale de energie electrică la contribuţia anuală a biolichidului pe baza conţinutului său energetic;

η_h – randamentul termic, definit ca rezultat al împărţirii producţiei anuale de energie termică utilă la contribuţia anuală a biolichidului pe baza conţinutului său energetic;

pentru energia electrică sau mecanică produsă de instalaţiile energetice care produc energie termică utilă pe lângă energie electrică şi/sau energie mecanică:

,

pentru energia termică utilă produsă de instalaţiile energetice care produc energie termică pe lângă energie electrică şi/sau energie mecanică:

,

unde:

EC_h,el – totalul emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din produsul energetic final;

E – totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale biolichidului înainte de conversia finală;

η_el – randamentul electric, definit ca rezultat al împărţirii producţiei anuale de energie electrică la intrarea anuală de combustibil pe baza conţinutului său energetic;

η_h – randamentul termic, definit ca rezultat al împărţirii producţiei anuale de energie termică utilă la intrarea anuală de combustibil pe baza conţinutului său energetic;

C_el – fracţiunea exergetică din energia electrică şi/sau energia mecanică, stabilită la 100% (C_el = 1);

C_h – randamentul ciclului Carnot (fracţiunea exergetică din cadrul energiei termice utile).

Randamentul ciclului Carnot, C_h, pentru energia termică utilă la diferite temperaturi, este definit după cum urmează:

unde:

T_h – temperatura, măsurată ca temperatură absolută (în grade Kelvin), a energiei termice utile la punctul de furnizare;

T₀ – temperatura mediului ambiant, stabilită la 273,15 grade Kelvin (echivalent cu 0°C).

Alternativ, în cazul în care surplusul de căldură se exportă pentru încălzirea clădirilor, la o temperatură mai mică de 150°C (423,15 grade Kelvin), C_h poate fi definit după cum urmează:

C_h – randamentul ciclului Carnot pentru energia termică la 150°C (423,15 grade Kelvin), ceea ce înseamnă: 0,3546.

În vederea realizării acestui calcul, se aplică următoarele definiţii:

cogenerare – producere simultană, prin acelaşi proces, a energiei termice şi a energiei electrice şi/sau a energiei mecanice;

energie termică utilă – energie termică produsă în vederea satisfacerii unei cereri justificate din punct de vedere economic de energie termică pentru încălzire şi răcire;

cerere justificată din punct de vedere economic – cerere care nu depăşeşte necesarul de încălzire sau răcire şi care altfel ar putea fi satisfăcută în condiţiile pieţei.

7. Emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la biocarburanţi şi biolichide se exprimă după cum urmează:

7.1. emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la biocarburanţi, E, se exprimă în grame de echivalent CO₂ per MJ de combustibil, g CO₂eq/MJ;

7.2. emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la biolichide, EC, se exprimă în grame de echivalent CO₂ per MJ de produs energetic final (energie termică sau electrică), g CO₂eq/MJ.

În cazul în care încălzirea şi răcirea sunt cogenerate cu energie electrică, emisiile se alocă între energia electrică şi cea termică, astfel cum este prevăzut la subpct. 6.2, indiferent dacă energia termică este utilizată pentru încălzire sau pentru răcire. Căldura sau căldura reziduală este utilizată pentru producerea de răcire (aer răcit sau apă răcită) prin intermediul unor răcitoare cu absorbţie. Prin urmare, este necesar să se calculeze numai emisiile asociate cu energia termică produsă per MJ de energie termică, indiferent dacă utilizarea finală a căldurii este încălzirea sau răcirea prin intermediul unor răcitoare cu absorbţie.

În cazul în care emisiile de gaze cu efect de seră provenite din extracţia sau cultivarea de materii prime e_ec sunt exprimate în g CO₂eq/tonă de substanţă uscată de materii prime, conversia în grame de echivalent CO₂ per MJ de combustibil, g CO₂eq/MJ:

Formula pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din extracţia sau cultivarea de materii prime e_ec descrie cazurile în care materiile prime sunt transformate în biocombustibili într-o singură etapă. Pentru lanţuri de aprovizionare mai complexe, sunt necesare ajustări pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din extracţia sau cultivarea de materii prime e_ec pentru produse intermediare.

unde:

Emisiile pe tonă de substanţă uscată de materii prime se calculează după cum urmează:

8. Reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră de la biocarburanţi şi biolichide se calculează prin următoarea formulă:

8.1. reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră datorate utilizării biocarburanţilor:

REDUCERE = (E_F(t) - E_B)/E_F(t) ,

unde:

E_B – emisiile totale provenite de la biocarburanţi; şi

E_F(t) – emisiile totale provenite de la omologul combustibil fosil pentru transport;

8.2. reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră datorate încălzirii, răcirii şi energiei electrice produse din biolichide:

REDUCERE = (EC_{F(h c,el)} - EC_{B(h c,l)})/EC_{F(h c,el)} ,

unde:

EC_{B(h c,el)} – emisiile totale rezultate din energia termică sau electrică; şi

EC_{F(h c,el)} – emisiile totale provenite de la omologul combustibil fosil pentru energie termică utilă sau energie electrică.

9. Gazele cu efect de seră luate în considerare în sensul pct.6 sunt CO₂, N₂O şi CH₄. Pentru calcularea echivalenţei în CO₂, aceste gaze se evaluează după cum urmează:

CO₂: 1

N₂O: 298

CH₄: 25.

10. Emisiile provenite din extracţia sau cultivarea de materii prime, e_ec, includ emisii provenite din însuşi procesul de extracţie sau cultivare, din colectarea, uscarea şi depozitarea de materii prime, din deşeuri şi scurgeri, precum şi din producerea de substanţe chimice sau produse utilizate în procesul de extracţie sau de cultivare. Se exclude captarea de CO₂ în cadrul cultivării de materii prime. Se pot obţine estimări ale emisiilor rezultate din cultivarea biomasei agricole folosindu-se mediile regionale pentru emisiile provenite din cultivare incluse în rapoartele prezentate de părţile contractante care includ informaţii privind emisiile tipice de gaze cu efect de seră în urma cultivării de materii prime agricole aferente zonelor de pe teritoriul lor care sunt clasificate la nivelul 2 în Nomenclatorul unităţilor teritoriale de statistică al Republicii Moldova sau din informaţii cu privire la valorile implicite detaliate privind emisiile provenite din cultivare, ca alternativă la utilizarea valorilor efective. În absenţa unor informaţii relevante în rapoartele respective, este permis să se calculeze valori medii bazate pe practici agricole locale, de exemplu, pe baza unor date provenite de la un grup de exploataţii, ca alternativă la utilizarea valorilor efective.

11. Pentru scopurile calculului prevăzut la subpct. 6.1, reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din îmbunătăţirea gestionării în agricultură, cum ar fi trecerea la aratul de conservare sau la semănarea direct în mirişte, îmbunătăţirea sistemului de rotaţie, utilizarea culturilor de protecţie, inclusiv gestionarea reziduurilor de culturi, precum şi utilizarea unui ameliorator organic de soluri (de exemplu, compost, digestat fermentat din gunoi de grajd), se ia în considerare doar în cazul în care sunt furnizate dovezi solide şi verificabile cu privire la creşterea cantităţii de carbon din sol sau dacă se poate presupune în mod rezonabil că aceasta a crescut în perioada în care au fost cultivate materiile prime respective, ţinând cont, în acelaşi timp, de emisiile existente acolo unde astfel de practici presupun utilizarea pe scară largă a îngrăşămintelor şi erbicidelor. Măsurarea carbonului din sol poate constitui o astfel de dovadă, de exemplu printr-o primă măsurătoare premergătoare cultivării şi prin măsurători ulterioare la intervale regulate de câţiva ani. În acest caz, înainte ca cea de-a doua măsurătoare să fie disponibilă, creşterea carbonului din sol ar urma să fie estimată pe baza unor experimente sau a unor modele ale solului reprezentative. După cea de-a doua măsurătoare, măsurătorile ar urma să constituie baza pentru determinarea existenţei unei creşteri a cantităţii carbonului din sol şi a amplorii acestei creşteri.

12. Emisiile anuale rezultate din variaţiile stocurilor de carbon provocate de schimbarea destinaţiei terenurilor, e_l, se calculează prin distribuirea în mod egal a emisiilor totale pe o perioadă de 20 de ani. La calcularea emisiilor respective se aplică următoarea formulă:

e_l = (CS_R - CS_A) × 3,664 × 1/20 × 1/P – e_{B ,}

unde:

e_l – emisiile anuale de gaze cu efect de seră rezultate din variaţia stocului de carbon provocată de schimbarea destinaţiei terenurilor [măsurată ca masă (grame) de echivalent CO₂ per unitate energetică produsă de biocarburanţi sau de biolichide (megajouli)];

CS_R – stocul de carbon per unitate de suprafaţă asociat destinaţiei de referinţă a terenului [măsurat ca masă (tone) de carbon per unitate de suprafaţă, cuprinzând atât solul, cât şi vegetaţia]. Destinaţia de referinţă a terenului reprezintă destinaţia terenului în ianuarie 2008 sau cu 20 de ani înainte de obţinerea materiei prime, în funcţie de care dată este mai recentă;

CS_A – stocul de carbon per unitate de suprafaţă asociat destinaţiei efective a terenului [măsurat ca masă (tone) de carbon per unitate de suprafaţă, cuprinzând atât solul, cât şi vegetaţia]. În cazurile în care stocul de carbon se acumulează pe o perioadă mai mare de un an, valoarea atribuită CS_A este stocul estimat per unitate de suprafaţă după 20 de ani sau atunci când cultura ajunge la maturitate, în funcţie de care dintre momente survine primul;

Coeficientul obţinut prin împărţirea masei moleculare a CO₂ (44,010 g/mol) la masa moleculară a carbonului (12,011 g/mol) este de 3,664;

P – productivitatea culturii (măsurată ca energie produsă de biocarburanţi sau biolichide per unitate de suprafaţă per an); şi

e_B – bonus de biolichid sau de biocarburant de 29 g CO₂eq/MJ, dacă biomasa este obţinută din teren degradat reabilitat, în condiţiile stabilite la pct.13.

13. Bonusul de 29 g CO₂eq/MJ se atribuie dacă se furnizează dovezi care să ateste că terenul în chestiune:

13.1. nu era folosit pentru activităţi agricole sau de orice altă natură în ianuarie 2008; şi

13.2. este teren sever degradat, inclusiv terenurile exploatate în trecut în scopuri agricole.

Bonusul de 29 g CO₂eq/MJ se aplică pentru o perioadă de până la 20 de ani, începând cu data transformării terenurilor în exploataţii agricole, cu condiţia asigurării unei creşteri regulate a stocului de carbon, precum şi a unei reduceri semnificative a eroziunii, în cazul terenurilor din subpct 13.2.

14. Teren sever degradat înseamnă un teren care, pe o perioadă importantă, fie a fost salinizat într-o proporţie importantă, fie a prezentat un conţinut în materii organice deosebit de scăzut şi a fost grav erodat.

15. Emisiile rezultate în urma prelucrării, e_p, includ emisii provenite din însuşi procesul de prelucrare, din deşeuri şi scurgeri, precum şi din producerea de substanţe sau produse chimice utilizate în procesul de prelucrare, inclusiv emisiile de CO₂ care corespund conţinutului de carbon al materiilor prime fosile, indiferent dacă au fost sau nu arse efectiv în acest proces.

La calculul consumului de energie electrică care nu se produce în instalaţia de producţie a combustibilului se consideră că intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră ce caracterizează producerea şi distribuţia energiei electrice respective este egală cu intensitatea medie a emisiilor la producerea şi distribuţia de energie electrică într-o regiune definită. Prin derogare de la această regulă, furnizorii pot utiliza o valoare medie pentru a calcula energia electrică produsă de o instalaţie individuală de producere a energiei electrice, în cazul în care instalaţia nu este conectată la reţeaua electrică. Emisiile rezultate în urma prelucrării includ emisii provenite din uscarea produselor şi a materialelor intermediare, atunci când este relevant.

16. Emisiile provenite din transport şi distribuţie, e_td, includ emisii rezultate din transportul de materii prime şi materiale semifinite şi din stocarea şi distribuţia de materiale finite. Emisiile provenite din transport şi distribuţie care sunt luate în considerare în temeiul pct.10 nu sunt acoperite de prezentul punct.

17. Emisiile combustibilului utilizat, e_u, se consideră ca având valoarea zero pentru biocarburanţi şi biolichide.

Emisiile de alte gaze cu efect de seră decât CO₂ (N₂O şi CH₄) ale combustibilului utilizat se includ în factorul e_u pentru biolichide.

18. Reducerile emisiilor prin captarea şi stocarea geologică a CO₂, e_ccs, care nu au fost deja luate în calcul pentru e_p, se limitează la emisiile evitate prin captarea şi stocarea de CO₂ emis în legătură directă cu extracţia, transportul, prelucrarea şi distribuţia combustibilului din biomasă dacă este stocat în conformitate cu prevederile ce vor fi transpuse în legislaţia naţională.

19. Reducerea emisiilor prin captarea şi înlocuirea CO₂, e_ccr, este direct legată de producţia de biocarburanţi sau de biolichide cărora li se datorează şi se limitează la emisiile evitate prin captarea de CO₂ al cărui carbon provine din biomasă şi care se utilizează pentru înlocuirea CO₂ de origine fosilă în producţia de produse şi servicii comerciale.

20. În cazul în care o unitate de cogenerare, care furnizează energie termică şi/sau energie electrică unui proces de producţie a combustibililor pentru care se calculează emisiile, produce un surplus de energie electrică şi/sau de energie termică utilă, emisiile de gaze cu efect de seră se împart între energia electrică şi energia termică utilă conform temperaturii agentului termic (care reflectă utilitatea energiei termice). Partea utilă a energiei termice se calculează prin înmulţirea conţinutului său energetic cu randamentul ciclului Carnot, C_h, calculat după cum urmează:

unde:

T_h – temperatura, măsurată ca temperatură absolută (în grade Kelvin), a energiei termice utile la punctul de furnizare;

T₀ – temperatura mediului ambiant, stabilită la 273,15 grade Kelvin (echivalent cu 0°C).

Alternativ, în cazul în care surplusul de căldură se exportă pentru încălzirea clădirilor, la o temperatură mai mică de 150°C (423,15 grade Kelvin), C_h poate fi definit după cum urmează:

C_h = randamentul ciclului Carnot pentru energia termică la 150°C (423,15 grade Kelvin), ceea ce înseamnă: 0,3546.

În vederea efectuării acestui calcul, se utilizează randamentele efective, definite ca producţia anuală de energie mecanică, energie electrică şi energie termică, fiecare împărţită la intrarea anuală de energie.

În vederea efectuării acestui calcul, se aplică următoarele definiţii:

cogenerare – producere simultană, prin acelaşi proces, a energiei termice şi a energiei electrice şi/sau a energiei mecanice;

energie termică utilă – energie termică produsă în vederea satisfacerii unei cereri justificate din punct de vedere economic de energie termică pentru încălzire şi răcire;

cerere justificată din punct de vedere economic – cerere care nu depăşeşte necesarul de încălzire sau răcire şi care altfel ar putea fi satisfăcută în condiţiile pieţei.

21. În cazul în care, printr-un proces de producţie a combustibilului, se obţine, în combinaţie, combustibilul pentru care se calculează emisiile şi unul sau mai multe alte produse (coproduse), emisiile de gaze cu efect de seră se împart între combustibil sau produsul său intermediar şi coproduse, proporţional cu conţinutul lor energetic (determinat de puterea de încălzire inferioară în cazul unor coproduse altele decât energia electrică şi termică). Intensitatea gazelor cu efect de seră generate de surplusul de energie electrică sau de energie termică utilă este aceeaşi cu intensitatea gazelor cu efect de seră generate de energia electrică sau termică livrată procesului de producţie a combustibilului şi se determină prin calcularea intensităţii gazelor cu efect de seră la toate intrările şi emisiile, inclusiv emisiile provenite de la materiile prime şi emisiile de CH₄ şi N₂O, spre şi dinspre unitatea de cogenerare, cazane sau alte aparate care furnizează energie termică sau electrică pentru procesul de producţie a combustibililor. În cazul cogenerării de energie electrică şi termică, calculul se efectuează în conformitate cu pct.20.

22. Pentru calculul prevăzut la pct.21, emisiile care trebuie împărţite sunt e_ec + e_l + e_sca + acele fracţii ale e_p, e_td, e_ccs şi e_ccr care au loc până la faza în care se produce un coprodus, inclusiv faza respectivă. În cazul în care s-a alocat vreo valoare coproduselor într-o etapă de prelucrare anterioară din ciclul de viaţă, fracţiunea din emisiile atribuite produsului combustibil intermediar în ultima etapă a prelucrării respective se utilizează în acest scop în locul valorii totale a emisiilor.

În cazul biocarburanţilor şi al biolichidelor, toate coprodusele se iau în considerare în sensul acestui calcul. Nu se alocă emisii pentru deşeuri şi reziduuri. În scopul calculului respectiv, se atribuie un conţinut energetic egal cu zero coproduselor cu un conţinut energetic negativ.

Deşeurile şi reziduurile, inclusiv coroanele şi crengile arborilor, paiele, pieliţele, ştiuleţii, cojile de nuci, precum şi reziduurile provenite din prelucrare, inclusiv glicerina brută (glicerină care nu este rafinată) şi reziduurile rezultate din prelucrarea trestiei-de-zahăr, au o valoare a emisiilor de gaze cu efect de seră egală cu zero în decursul ciclului lor de viaţă până în momentul procesului de colectare a acestora, indiferent dacă acestea sunt prelucrate în produse intermediare înainte de a fi transformate în produsul final. În cazul combustibililor produşi în rafinării, altele decât combinaţiile de instalaţii de prelucrare cu cazane sau unităţi de cogenerare care furnizează energie termică şi/sau energie electrică instalaţiei de prelucrare, unitatea de analiză în scopurile calculului prevăzut la pct.21 este rafinăria.

23. În cazul biocarburanţilor, pentru calculul prevăzut la pct.8, omologul combustibil fosil E_F(t) este 94 g CO₂eq/MJ.

În cazul biolichidelor utilizate în producerea de energie electrică, pentru calculul prevăzut la pct.8, omologul combustibil fosil EC_F(e) este 183 g CO₂eq/MJ.

În cazul biolichidelor utilizate în producerea de energie termică utilă, precum şi pentru producerea de încălzire şi/sau răcire, pentru calculul prevăzut la pct.8, omologul combustibil fosil EC_{F(h c)} este 80 g CO₂eq/MJ.

Secţiunea a 3-a

Emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producţia

şi utilizarea de combustibili din biomasă

24. Emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producţia şi utilizarea de combustibili din biomasă se calculează prin următoarea formulă:

24.1. emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producţia şi utilizarea de combustibili din biomasă înainte de conversia în energie electrică, încălzire şi răcire se calculează prin următoarea formulă:

E= e_ec + e_l + e_p + e_td + e_u – e_sca – e_ccs – e_ccr ,

unde:

E – volumul total al emisiilor rezultate din producţia de combustibil înainte de conversia energetică;

e_ec – emisiile provenite din extracţia sau cultivarea materiilor prime;

e_l – emisiile anuale provenite din variaţia cantităţii de carbon provocată de schimbarea destinaţiei terenului;

e_p – emisii provenite din prelucrare;

e_td – emisii provenite din transport şi distribuţie;

e_u – emisii provenite de la combustibilul utilizat;

e_sca – reduceri de emisii datorate acumulării CO₂ în sol, prin intermediul unui mai bun management agricol;

e_ccs – reduceri de emisii prin captarea şi stocarea geologică a CO₂; şi

e_ccr – reduceri de emisii prin captarea şi înlocuirea CO₂.

Emisiile rezultate din producţia de maşini şi echipamente nu se iau în considerare.

24.2. În cazul codigestiei diferitelor substraturi într-o instalaţie de biogaz, pentru producţia de biogaz sau biometan, valorile tipice şi implicite ale emisiilor de gaze cu efect de seră se calculează după cum urmează:

unde:

E – emisiile de gaze cu efect de seră per MJ de biogaz sau biometan produs prin codigestia amestecului stabilit de substraturi;

S_n – ponderea materiilor prime n în conţinutul energetic;

E_n – emisiile în g CO₂/MJ pentru filiera n astfel cum se prevede în secţiunea a 3-a din anexa nr.2 la Metodologie (*);

,

unde:

P_n – randamentul energetic [MJ] per kilogram de materie primă folosită umedă n (**);

W_n – factorul de ponderare a substratului n definit după cum urmează:

,

unde:

I_n – contribuţia anuală la fierbătorul de substrat n [tone de substanţă proaspătă];

AM_n – umiditatea medie anuală a substratului n [kg de apă/kg de substanţă proaspătă];

SM_n – umiditatea standard a substratului n (***).

(*) Pentru gunoiul de grajd utilizat ca substrat, se adaugă un bonus de 45 g CO₂eq/MJ de gunoi de grajd (–54 kg CO2eq/t substanţă proaspătă) pentru o mai bună gestionare agricolă şi a gunoiului de grajd.

(**) Următoarele valori ale lui P_n se folosesc pentru calculul valorilor tipice şi implicite:

P_porumb : 4,16 [MJ_biogaz/kg _{porumb umed la 65% umezeală}]

P_{gunoi de grajd} : 0,50 [MJ_biogaz/kg _{gunoi de grajd umed la 90% umezeală}]

P_{deşeuri biologice} : 3,41 [MJ_biogaz/kg _{deşeuri biologice umede la 76% umezeală}].

(***) Se utilizează următoarele valori ale umidităţii standard pentru substratul SM_n:

SM_porumb : 0,65 [kg de apă/kg de substanţă proaspătă]

SM_{gunoi de grajd} : 0,90 [kg de apă/kg de substanţă proaspătă]

SM_{deşeuri biologice} : 0,76 [kg de apă/kg de substanţă proaspătă].

24.3. În cazul codigestiei substraturilor n într-o instalaţie de biogaz, pentru producţia de biogaz sau biometan, valorile efective ale emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la biogaz şi biometan se calculează după cum urmează:

unde:

E – volumul total al emisiilor rezultate din producţia de biogaz sau biometan înainte de conversia energiei;

S_n – ponderea materiilor prime n, în fracţiune a intrării în digestor;

e_ec,n – emisiile provenite din extracţia sau cultivarea materiilor prime n;

e_{td,materii prime,n} – emisiile provenite din transportul materiilor prime n către digestor;

e_l,n – emisiile anualizate provenite din variaţiile stocului de carbon provocate de schimbarea destinaţiei terenurilor, pentru materiile prime n;

e_sca – reducerile de emisii datorate unei gestionări agricole mai bune a materiilor prime n (*);

e_p – emisii provenite din prelucrare;

e_td,produs – emisii provenite din transportul şi distribuţia de biogaz şi/sau biometan;

e_u – emisiile produse de combustibilul folosit, şi anume gaze cu efect de seră emise pe parcursul procesului de ardere;

e_ccs – reduceri de emisii prin captarea şi stocarea geologică a CO₂; şi

e_ccr – reduceri de emisii prin captarea şi înlocuirea CO₂.

(*) Pentru e_sca se atribuie un bonus de 45 g CO₂eq/MJ de gunoi de grajd pentru o mai bună gestionare agricolă şi a gunoiului de grajd, în cazul în care gunoiul de grajd este utilizat ca substrat pentru producţia de biogaz şi biometan.

24.4. Emisiile de gaze cu efect de seră provenite din utilizarea de combustibili din biomasă pentru producerea energiei electrice, a încălzirii şi a răcirii, inclusiv conversia energiei în energie electrică şi/sau încălzire sau răcire, se calculează după cum urmează:

pentru instalaţiile energetice care produc numai energie termică:

pentru instalaţiile energetice care produc numai energie electrică:

unde:

EC_h,el – totalul emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din produsul energetic final;

E – totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale biocarburantului înainte de conversia finală;

η_el – randamentul electric, definit ca rezultat al împărţirii producţiei anuale de energie electrică la intrarea anuală de combustibil pe baza conţinutului său energetic;

η_h – randamentul termic, definit ca rezultat al împărţirii producţiei anuale de energie termică utilă la intrarea anuală de combustibil pe baza conţinutului său energetic.

Pentru energia electrică sau mecanică produsă de instalaţiile energetice care produc energie termică utilă pe lângă energie electrică şi/sau energie mecanică:

Pentru energia termică utilă produsă de instalaţiile energetice care produc energie termică pe lângă energie electrică şi/sau energie mecanică:

,

unde:

EC_h,el – totalul emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din produsul energetic final;

E – totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale combustibilului înainte de conversia finală;

η_el – randamentul electric, definit ca rezultat al împărţirii producţiei anuale de energie electrică la intrarea anuală de energie pe baza conţinutului său energetic;

η_h – randamentul termic, definit ca rezultat al împărţirii producţiei anuale de energie termică utilă la intrarea anuală de energie pe baza conţinutului său energetic;

C_el – fracţiunea exergetică din energia electrică şi/sau energia mecanică, stabilită la 100% (C_el = 1);

C_h – randamentul ciclului Carnot (fracţiunea exergetică din cadrul energiei termice utile).

Randamentul ciclului Carnot, C_h, pentru energia termică utilă la diferite temperaturi, este definit după cum urmează:

unde:

T_h – temperatura, măsurată ca temperatură absolută (în grade Kelvin), a energiei termice utile la punctul de furnizare;

T₀ – temperatura mediului ambiant, stabilită la 273,15 grade Kelvin (echivalent cu 0 °C).

Alternativ, în cazul în care surplusul de căldură se exportă pentru încălzirea clădirilor, la o temperatură mai mică de 150°C (423,15 grade Kelvin), C_h poate fi definit după cum urmează:

C_h – randamentul ciclului Carnot pentru energia termică la 150 °C (423,15 grade Kelvin), ceea ce înseamnă: 0,3546.

În vederea efectuării acestui calcul, se aplică următoarele definiţii:

cogenerare – producere simultană, prin acelaşi proces, a energiei termice şi a energiei electrice şi/sau a energiei mecanice;

energie termică utilă – energie termică produsă în vederea satisfacerii unei cereri justificate din punct de vedere economic de energie termică pentru încălzire şi răcire;

cerere justificată din punct de vedere economic – cerere care nu depăşeşte necesarul de încălzire sau răcire şi care altfel ar putea fi satisfăcută în condiţiile pieţei.

25. Emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la biocarburanţi şi biolichide se exprimă după cum urmează:

25.1. emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la biocarburanţi, E, se exprimă în grame de echivalent CO₂ per MJ de combustibil, g CO₂eq/MJ.

25.2. emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la biolichide, EC, se exprimă în grame de echivalent CO₂ per MJ de produs energetic final (energie termică sau electrică), g CO₂eq/MJ.

În cazul în care încălzirea şi răcirea sunt cogenerate cu energie electrică, emisiile se alocă între energia electrică şi cea termică, astfel cum este prevăzut la subpct. 24.2, indiferent dacă energia termică este utilizată pentru încălzire sau pentru răcire. Căldura sau căldura reziduală este utilizată pentru producerea de răcire (aer răcit sau apă răcită) prin intermediul unor răcitoare cu absorbţie. Prin urmare, este necesar să se calculeze numai emisiile asociate cu energia termică produsă per MJ de energie termică, indiferent dacă utilizarea finală a căldurii este încălzirea sau răcirea prin intermediul unor răcitoare cu absorbţie.

În cazul în care emisiile de gaze cu efect de seră provenite din extracţia sau cultivarea de materii prime e_ec sunt exprimate în g CO₂eq/tonă de substanţă uscată de materii prime, conversia în grame de echivalent CO₂ per MJ de combustibil, g CO₂eq/MJ:

Formula pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din extracţia sau cultivarea de materii prime e_ec descrie cazurile în care materiile prime sunt transformate în biocombustibili într-o singură etapă. Pentru lanţuri de aprovizionare mai complexe, sunt necesare ajustări pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din extracţia sau cultivarea de materii prime e_ec pentru produse intermediare.

unde:

Emisiile pe tonă de substanţă uscată de materii prime se calculează după cum urmează:

26. Reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră de la biocarburanţii din biomasă se calculează prin următoarea formulă:

26.1. reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la combustibilii din biomasă utilizaţi în transporturi:

REDUCERE = (E_F(t) - E_B)/E_{F(t) ,}

unde:

E_B – emisiile totale provenite de la combustibili din biomasă utilizaţi în transporturi; şi

E_F(t) – emisiile totale provenite de la omologul combustibil fosil pentru transport;

26.2. reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră datorate producerii de încălzire şi răcire şi de energie electrică pe bază de combustibili din biomasă:

REDUCERE = (EC_{F(h c,el)} - EC_{B(h c,l)})/EC_{F(h c,el)} ,

unde:

EC_{B(h c,el)} – emisiile totale rezultate din energia termică sau electrică; şi

EC_{F(h c,el)} – emisiile totale provenite de la omologul combustibil fosil pentru energie termică utilă sau energie electrică.

27. Gazele cu efect de seră luate în considerare în sensul pct.24 sunt CO₂, N₂O şi CH₄. Pentru calcularea echivalenţei în CO₂, aceste gaze se evaluează după cum urmează:

CO₂: 1

N₂O: 298

CH₄: 25.

28. Emisiile provenite din extracţia sau din cultivarea materiilor prime, e_ec, includ emisii provenite din însuşi procesul de extracţie sau cultivare, din colectarea, uscarea şi depozitarea de materii prime, din deşeuri şi scurgeri, precum şi din producerea de substanţe chimice sau produse utilizate în procesul de extracţie sau de cultivare. Se exclude captarea de CO₂ în cadrul cultivării de materii prime. Se pot obţine estimări ale emisiilor rezultate din cultivarea biomasei agricole folosindu-se mediile regionale pentru emisiile provenite din cultivare incluse în rapoartele prezentate de părţile contractante care includ informaţii privind emisiile tipice de gaze cu efect de seră în urma cultivării de materii prime agricole aferente zonelor de pe teritoriul lor care sunt clasificate ca nivel 2 în Nomenclatorul unităţilor teritoriale de statistică al Republicii Moldova sau din informaţii cu privire la valorile implicite detaliate privind emisiile provenite din cultivare incluse în prezenta anexă, ca alternativă la utilizarea valorilor efective. În absenţa unor informaţii relevante în rapoartele respective, este permis să se calculeze valori medii bazate pe practici agricole locale, de exemplu pe baza unor date provenite de la un grup de exploataţii, ca alternativă la utilizarea valorilor efective.

Se pot obţine estimări ale emisiilor provenite din activitatea de cultivare şi de recoltare a biomasei forestiere prin utilizarea valorilor medii pentru emisiile provenite din cultivare şi din recoltare calculate pentru zone geografice la nivel naţional, ca alternativă la utilizarea valorilor efective.

29. Pentru scopurile calculului prevăzut la pct.24.1, reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din îmbunătăţirea gestionării în agricultură, e_sca, cum ar fi trecerea la aratul de conservare sau la semănarea direct în mirişte, îmbunătăţirea sistemului de rotaţie, utilizarea culturilor de protecţie, inclusiv gestionarea reziduurilor de culturi, precum şi din utilizarea unui ameliorator organic de soluri (de exemplu, compost, digestat fermentat din gunoi de grajd) se ia în considerare doar în cazul în care sunt furnizate dovezi solide şi verificabile cu privire la creşterea cantităţii de carbon din sol sau dacă se poate presupune în mod rezonabil că aceasta a crescut în perioada în care au fost cultivate materiile prime respective, ţinând cont, în acelaşi timp, de emisiile existente acolo unde astfel de practici presupun utilizarea la scară crescută de îngrăşăminte şi erbicide. Măsurarea carbonului din sol poate constitui o astfel de dovadă, de exemplu printr-o primă măsurătoare premergătoare cultivării şi prin măsurători ulterioare la intervale regulate de câţiva ani. În acest caz, înainte ca cea de-a doua măsurătoare să fie disponibilă, creşterea carbonului din sol ar urma să fie estimată pe baza unor experimente sau a unor modele ale solului reprezentative. După cea de-a doua măsurătoare, măsurătorile ar urma să constituie baza pentru determinarea existenţei unei creşteri a cantităţii carbonului din sol şi a amplorii acestei creşteri.

30. Emisiile anuale rezultate din variaţiile stocurilor de carbon provocate de schimbarea destinaţiei terenurilor, e_l, se calculează prin distribuirea în mod egal a emisiilor totale pe o perioadă de 20 de ani. La calcularea emisiilor respective se aplică formula următoare:

e_l = (CS_R - CS_A) × 3,664 × 1/20 × 1/P – e_{B ,}

unde:

e_l – emisiile anuale de gaze cu efect de seră rezultate din variaţia stocului de carbon provocată de schimbarea destinaţiei terenurilor [măsurată ca masă (grame) de echivalent CO₂ per unitate energetică produsă de biocarburanţi sau de biolichide (megajouli)];

CS_R – stocul de carbon per unitate de suprafaţă asociat destinaţiei de referinţă a terenului [măsurat ca masă (tone) de carbon per unitate de suprafaţă, cuprinzând atât solul, cât şi vegetaţia]. Destinaţia de referinţă a terenului reprezintă destinaţia terenului în ianuarie 2008 sau cu 20 de ani înainte de obţinerea materiei prime, în funcţie de care dată este mai recentă;

CS_A – stocul de carbon per unitate de suprafaţă asociat destinaţiei efective a terenului [măsurat ca masă (tone) de carbon per unitate de suprafaţă, cuprinzând atât solul, cât şi vegetaţia]. În cazurile în care stocul de carbon se acumulează pe o perioadă mai mare de un an, valoarea atribuită CS_A este stocul estimat per unitate de suprafaţă după 20 de ani sau atunci când cultura ajunge la maturitate, în funcţie de care dintre momente survine primul;

Coeficientul obţinut prin împărţirea masei moleculare a CO₂ (44,010 g/mol) la masa moleculară a carbonului (12,011 g/mol) este de 3,664;

P – productivitatea culturii (măsurată ca energie produsă de biocarburanţi sau biolichide per unitate de suprafaţă per an); şi

e_B – bonus de biolichid sau de biocarburant de 29 g CO₂eq/MJ, dacă biomasa este obţinută din teren degradat reabilitat, în condiţiile stabilite la pct.31.

31. Bonusul de 29 g CO₂eq/MJ se atribuie dacă se furnizează dovezi care să ateste că terenul în chestiune:

31.1. nu era folosit pentru activităţi agricole sau de orice altă natură în ianuarie 2008; şi

31.2. este teren sever degradat, inclusiv terenurile exploatate în trecut în scopuri agricole.

Bonusul de 29 g CO₂eq/MJ se aplică pentru o perioadă de până la 20 de ani, începând cu data transformării terenurilor în exploataţii agricole, cu condiţia asigurării unei creşteri regulate a stocului de carbon, precum şi a unei reduceri semnificative a eroziunii, în cazul terenurilor din subpct 31.2.

32. Emisiile rezultate în urma prelucrării, e_p, includ emisii provenite din însuşi procesul de prelucrare, din deşeuri şi scurgeri, precum şi din producerea de substanţe sau produse chimice utilizate în procesul de prelucrare, inclusiv emisiile de CO₂ care corespund conţinutului de carbon al materiilor prime fosile, indiferent dacă au fost sau nu arse efectiv în acest proces. La calculul consumului de energie electrică ce nu se produce în instalaţia de producţie a combustibilului din biomasă solidă sau gazoasă, se consideră că intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră care caracterizează producerea şi distribuţia energiei electrice respective este egală cu intensitatea medie a emisiilor la producerea şi distribuţia de energie electrică într-o regiune definită. Ca o excepţie de la această regulă, furnizorii pot utiliza o valoare medie pentru a calcula energia electrică produsă de o instalaţie individuală de producere a energiei electrice, în cazul în care instalaţia nu este conectată la reţeaua electrică.

Emisiile rezultate în urma prelucrării includ emisii provenite din uscarea produselor şi a materialelor intermediare, atunci când este relevant.

33. Emisiile provenite din transport şi distribuţie, e_td, includ emisii rezultate din transportul de materii prime şi materiale semifinite şi din stocarea şi distribuţia de materiale finite. Emisiile provenite din transport şi distribuţie care sunt luate în considerare în temeiul pct.28 nu sunt acoperite de prezentul punct.

34. Emisiile de CO₂ provenite de la combustibilul utilizat, e_u, se consideră ca având valoarea zero pentru combustibilii din biomasă. Emisiile de alte gaze cu efect de seră decât CO₂ (CH₄ şi N₂O) provenite de la combustibilul utilizat se includ în factorul e_u.

35. Reducerile emisiilor prin captarea şi stocarea geologică a CO₂, e_ccs, care nu au fost deja luate în calcul pentru e_p, se limitează la emisiile evitate prin captarea şi stocarea de CO₂ emis în legătură directă cu extracţia, transportul, prelucrarea şi distribuţia combustibilului din biomasă dacă este stocat în conformitate cu prevederile ce vor fi transpuse în legislaţia naţională.

36. Reducerile emisiilor prin captarea şi înlocuirea CO₂, e_ccr, sunt direct legată de producţia de combustibili din biomasă cărora li se datorează şi se limitează la emisiile evitate prin captarea de CO₂ al cărui carbon provine din biomasă şi care se utilizează pentru înlocuirea CO₂ de origine fosilă în producţia de produse şi servicii comerciale.

37. În cazul în care o unitate de cogenerare, care furnizează energie termică şi/sau energie electrică unui proces de producţie a combustibililor pentru care se calculează emisiile, produce un surplus de energie electrică şi/sau de energie termică utilă, emisiile de gaze cu efect de seră se împart între energia electrică şi energia termică utilă conform temperaturii agentului termic (care reflectă utilitatea energiei termice). Partea utilă a energiei termice se calculează prin înmulţirea conţinutului său energetic cu randamentul ciclului Carnot, C_h calculat după cum urmează:

unde:

T_h – temperatura, măsurată ca temperatură absolută (în grade Kelvin), a energiei termice utile la punctul de furnizare;

T₀ – temperatura mediului ambiant, stabilită la 273,15 grade Kelvin (echivalent cu 0°C).

Alternativ, în cazul în care surplusul de căldură se exportă pentru încălzirea clădirilor, la o temperatură mai mică de 150 °C (423,15 grade Kelvin), C_h poate fi definit după cum urmează:

C_h – randamentul ciclului Carnot pentru energia termică la 150°C (423,15 grade Kelvin), ceea ce înseamnă: 0,3546.

În vederea efectuării acestui calcul, se utilizează randamentele efective, definite ca producţia anuală de energie mecanică, energie electrică şi energie termică, fiecare împărţită la intrarea anuală de energie.

38. În cazul în care, printr-un proces de producţie a combustibilului din biomasă, se obţine, în combinaţie, combustibilul pentru care se calculează emisiile şi unul sau mai multe alte produse (“coproduse”), emisiile de gaze cu efect de seră se împart între combustibil sau produsul său intermediar şi coproduse, proporţional cu conţinutul lor energetic (determinat de puterea calorifică inferioară în cazul unor coproduse altele decât energia electrică şi termică). Intensitatea gazelor cu efect de seră generate de surplusul de energie electrică sau de energie termică utilă este aceeaşi cu intensitatea gazelor cu efect de seră generate de energia electrică sau termică livrată procesului de producţie a combustibilului din biomasă şi se determină prin calcularea intensităţii gazelor cu efect de seră la toate intrările şi emisiile, inclusiv emisiile provenite de la materiile prime şi emisiile de CH₄ şi N₂O, spre şi dinspre unitatea de cogenerare, cazane sau alte aparate care furnizează energie termică sau electrică pentru procesul de producţie a combustibililor din biomasă. În cazul cogenerării de energie electrică şi termică, calculul se efectuează în conformitate cu pct.37.

39. Pentru calculele prevăzute la pct.38 emisiile care trebuie împărţite sunt e_ec + e_l + e_sca + acele fracţii ale e_p, e_td, e_ccs şi e_ccr care au loc până la faza în care se produce un coprodus, inclusiv faza respectivă. În cazul în care s-a alocat vreo valoare coproduselor într-o etapă de prelucrare anterioară din ciclul de viaţă, fracţia din emisiile atribuite produsului combustibil intermediar în ultima etapă a prelucrării respective se utilizează în acest scop în locul valorii totale a emisiilor.

În cazul biogazului şi al biometanului, toate coprodusele care nu se încadrează în domeniul de aplicare a pct.30 se iau în considerare în scopul acestui calcul. Nu se alocă emisii pentru deşeuri şi reziduuri. În scopul calculului respectiv, se atribuie un conţinut energetic egal cu zero coproduselor cu conţinut energetic negativ.

Deşeurile şi reziduurile, inclusiv coroanele şi crengile arborilor, paiele, pieliţele, ştiuleţii, cojile de nuci, precum şi reziduurile provenite din prelucrare, inclusiv glicerina brută (glicerină care nu este rafinată) şi reziduuri rezultate din prelucrarea trestiei-de-zahăr se consideră a avea o valoare a emisiilor de gaze cu efect de seră egală cu zero în decursul ciclului lor de viaţă până în momentul procesului de colectare a materialelor respective, indiferent dacă acestea sunt prelucrate în produse intermediare înainte de a fi transformate în produsul final. În cazul combustibililor din biomasă produşi în rafinării, altele decât combinaţiile de instalaţii de prelucrare cu cazane sau unităţi de cogenerare care furnizează energie termică şi/sau energie electrică instalaţiei de prelucrare, unitatea de analiză în scopurile calculului prevăzut la pct.38 este rafinăria.

40. În cazul combustibililor din biomasă utilizaţi la producerea de energie electrică, pentru calculul prevăzut la pct.26, omologul combustibil fosil EC_F(el) este 183 g CO₂eq/MJ de energie electrică sau 212 g CO₂eq/MJ de energie electrică pentru regiunile ultraperiferice.

În cazul combustibililor din biomasă utilizaţi la producerea de energie termică utilă, precum şi la producerea de încălzire şi/sau de răcire, pentru calculul prevăzut la pct.26, omologul combustibil fosil EC_F(h) este 80 g CO₂eq/MJ de energie termică.

În cazul combustibililor din biomasă utilizaţi la producerea de energie termică utilă, în cazul căreia se poate demonstra o înlocuire fizică directă a cărbunelui, pentru calculul prevăzut la pct.26, omologul combustibil fosil EC_F(h) este 124 g CO₂eq/MJ de energie termică.

În cazul combustibililor din biomasă utilizaţi ca combustibili pentru transport, pentru calculul prevăzut la pct.26, omologul combustibilului fosil E_F(t) este 94 g CO₂eq/MJ.