Hotărâre nr. 540 din 26.08.2025

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Regulamentului privind măsurile de

protecţie a pădurilor împotriva bolilor şi dăunătorilor

nr. 540  din  26.08.2025

 (în vigoare 02.10.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 459-462 art. 554 din 02.09.2025

* * *

În temeiul art.49 alin.(3) din Codul silvic nr.69/2024 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2024, nr.188-191, art.244), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind măsurile de protecţie a pădurilor împotriva bolilor şi dăunătorilor (se anexează).

2. La pct.1 din Hotărârea Guvernului nr.740/2003 pentru aprobarea actelor normative vizând gestionarea gospodăriei silvice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.126-131, art.778), cu modificările ulterioare, aliniatul al cincilea se abrogă.

3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Mediului.

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la expirarea termenului de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.540/2025

REGULAMENT

privind măsurile de protecţie a pădurilor

împotriva bolilor şi dăunătorilor

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul privind măsurile de protecţie a pădurilor împotriva bolilor şi dăunătorilor (în continuare – Regulament) reglementează activitatea de protecţie a fondului forestier (în continuare – fond forestier), indiferent de forma de proprietate, împotriva dăunătorilor, a bolilor şi a altor acţiuni cu impact dăunător şi cu caracter natural sau antropogen şi stabileşte modul de realizare a măsurilor de protecţie a fondului forestier.

Prezentul Regulament este obligatoriu pentru administratori, gestionari, proprietari şi beneficiari ai terenurilor din fondul forestier şi ai altor terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră (în continuare – deţinători ai fondului forestier).

2. În sensul prezentului Regulament, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:

2.1. deţinători ai fondului forestier – persoane fizice sau juridice, instituţii publice ori autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale, care, în condiţiile legii, au calitatea de proprietari, posesori legali, administratori, gestionari sau beneficiari ai terenurilor incluse în fondul forestier naţional;

2.2. pierderi cauzate fondului forestier – vătămări cauzate arboretelor şi vegetaţiei forestiere, care duc la înrăutăţirea stării acestora sau la pierderea lor;

2.3. boli ale pădurii – procese patologice ce apar şi se dezvoltă sub acţiunea organismelor patogene (ciuperci, bacterii, virusuri, plante parazitare, nematode etc.), care aduc pierderi pădurilor, vegetaţiei forestiere şi produselor acestora, precum şi factorii de mediu naturali (secete, îngheţuri, căderi de chiciură şi inundaţii) sau antropogeni nefavorabili (poluare, presiune recreativă etc.), care pot provoca apariţia şi răspândirea bolilor infecţioase şi neinfecţioase ale pădurilor şi ale vegetaţiei forestiere;

2.4. dăunători ai pădurilor – organisme (în special insectele fitofage şi xilofage, mamiferele, copitatele, rozătoarele etc.) ale căror populaţii pot prejudicia masiv pădurile şi produsele acestora;

2.5. protecţia pădurilor împotriva bolilor şi dăunătorilor (protecţia pădurilor) – activitate a deţinătorilor fondului forestier, ce cuprinde un set de reguli, metode şi tehnologii folosite în scopul sporirii rezistenţei fondului forestier şi a terenurilor acoperite cu vegetaţie forestieră, a pepinierelor silvice, a plantaţiilor, a culturilor silvice şi a produselor pădurii;

2.6. măsuri de combatere a bolilor şi a dăunătorilor pădurilor – măsuri de reducere a efectivelor populaţilor, care limitează proliferarea în masă şi răspândirea focarelor de dăunători şi de boli (inclusiv localizarea lor);

2.7. stare patologică a pădurilor – set de caracteristici ce determină gradul de vătămare şi de afectare a elementelor pădurii;

2.8. monitoring silvopatologic – sistem de supraveghere, de colectare, de analiză şi de folosire continuă a informaţiilor despre starea sanitară şi patologică a pădurilor, în scopul pronosticării, luării la timp a deciziilor de planificare şi de realizare a măsurilor de protecţie a pădurilor;

2.9. supraveghere silvopatologică – sistem de observaţii, de analiză, de colectare şi de utilizare a informaţiilor, pentru a monitoriza apariţia, dezvoltarea şi răspândirea dăunătorilor şi bolilor în păduri, în scopul planificării şi realizării măsurilor de protecţie silvică. Supravegherea silvopatologică este parte componentă a monitoringului silvopatologic;

2.10. focare de dăunători (boli) – sectoare (terenuri) din fondul forestier şi din alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră, caracterizate prin efective sporite de dăunători şi prin concentraţii mari de organisme patogene (boli) ce pot prejudicia funcţiile principale ale pădurilor, care impun supravegherea silvopatologică şi/sau aplicarea măsurilor cuvenite de protecţie;

2.11. măsuri profilactice de protecţie a pădurilor – măsuri de stopare a dezvoltării şi răspândirii dăunătorilor şi bolilor, îndreptate spre prevenirea apariţiei focarelor şi spre sporirea rezistenţei pădurilor;

2.12. stare fitosanitară a pădurilor – caracteristică a arboretelor în baza datelor privind distribuirea arborilor şi a volumelor (rezervelor) lor pe categoriile stării de sănătate;

2.13. reguli sanitare în păduri – act normativ de drept care reglementează modul de executare a prescripţiilor sanitare şi a unui set de măsuri orientate spre menţinerea echilibrului stabil şi a principalelor funcţii ale pădurii;

2.14. măsuri igienico-sanitare – set de măsuri profilactice întreprinse de către deţinătorii fondului forestier, în scopul păstrării rezistenţei arboretelor, al prevenirii dezvoltării proceselor patologice în păduri şi al reducerii vătămărilor cauzate de dăunători, de maladii şi de calamităţi naturale;

2.15. efectuare a cercetărilor silvopatologice speciale – set al lucrărilor de cercetare-proiectare şi investigaţii diagnostice de laborator, efectuate în scopul obţinerii informaţiilor operative despre starea fitosanitară a pădurilor şi despre situaţia silvopatologică, pentru fundamentarea necesităţii organizării şi derulării măsurilor de protecţie a pădurilor.

3. Instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică realizează administrarea activităţii de protecţie a pădurilor.

4. Activităţile de protecţie împotriva dăunătorilor şi bolilor, precum şi a altor factori dăunători naturali sau antropogeni se aplică pădurilor naturale, culturilor silvice, pepinierelor, plantaţiilor semincere permanente, seminţelor, plantaţiilor şi materialului forestier destinat regenerării, în conformitate cu regulile sanitare aplicabile în domeniul silvic.

5. Protecţia pădurilor se realizează ţinându-se cont de particularităţile naturale ale ecosistemelor forestiere şi de destinaţia funcţională a pădurilor şi reprezintă un set de acţiuni orientate spre sporirea rezistenţei pădurilor, spre eliminarea pierderilor cauzate de nimicirea, deteriorarea, slăbirea şi poluarea pădurilor, spre prevenirea pierderilor cauzate de dăunători, de boli şi de impactul negativ cu caracter natural sau antropogen.

6. Acţiunile de protecţie a pădurilor includ:

6.1. proiectarea şi realizarea măsurilor profilactice de combatere a bolilor şi dăunătorilor;

6.2. măsuri de asanare şi de igienă;

6.3. planificarea şi aplicarea măsurilor în focarele infectate, în vederea nimicirii efectivelor de insecte dăunătoare şi a reducerii gradului de afectare a arboretelor de boli;

6.4. măsuri de protecţie a produselor pădurii, inclusiv a arborilor şi a materialului lemnos recoltat;

6.5. monitoringul silvopatologic, inclusiv supravegherea dezvoltării dăunătorilor, a extinderii bolilor pădurilor, a proceselor de degradare şi de deteriorare a pădurilor, pepinierelor, sectoarelor semincere şi plantaţiilor perene;

6.6. cercetări silvopatologice speciale;

6.7. controlul îndeplinirii prescripţiilor normative de protecţie silvică în cadrul activităţilor de gospodărire a pădurilor şi al realizării folosinţelor silvice.

Capitolul II

ORGANIZAREA PROTECŢIEI PĂDURILOR ŞI

FUNCŢIILE STRUCTURILOR ADMINISTRATIVE

7. Activitatea privind protecţia pădurilor ţine de competenţa instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică şi se realizează prin intermediul entităţilor silvice şi al instituţiei publice pentru cercetări şi amenajări silvice.

8. Instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică îndeplineşte următoarele funcţii:

8.1. efectuează conducerea generală a activităţii de protecţie a pădurilor;

8.2. implementează documentele de politici şi cadrul normativ necesar pentru realizarea obiectivelor în domeniul silviculturii şi al cinegeticii;

8.3. întreprinde măsurile necesare pentru implementarea prevederilor prezentului Regulament;

8.4. ţine evidenţa informaţiilor privind starea sanitară generală a pădurilor şi situaţia silvopatologică în masivele silvice (potrivit monitoringului silvopatologic şi observărilor permanente);

8.5. asigură controlul stării sanitare a pădurilor şi al situaţiei silvopatologice, în baza datelor monitoringului silvopatologic şi ale cercetărilor silvopatologice speciale;

8.6. asigură analiza situaţiei curente şi prognozarea stării sanitare şi silvopatologice de perspectivă;

8.7. organizează şi desfăşoară măsuri de protecţie în păduri împotriva bolilor şi dăunătorilor;

8.8. coordonează planurile de acţiuni ale instituţiei cu competenţe în domeniul protecţiei pădurilor.

9. Entităţile silvice îndeplinesc următoarele funcţii:

9.1. efectuează supravegherea silvopatologică;

9.2. ţin evidenţa informaţiilor privind starea sanitară a pădurilor şi condiţiile silvopatologice;

9.3. efectuează măsurile de protecţie a pădurilor;

9.4. exercită controlul îndeplinirii prezentului Regulament de către deţinătorii fondului forestier, în limitele competenţelor atribuite.

10. Instituţia publică pentru cercetări şi amenajări silvice este responsabilă de următoarele:

10.1. cercetarea şi monitoringul silvopatologice, în scopul determinării stării arboretelor;

10.2. elaborarea recomandărilor privind prevenirea înmulţirii în masă, localizarea şi nimicirea focarelor de boli şi dăunători;

10.3. elaborarea rezumatului informativ privind starea sanitară a pădurilor şi alcătuirea pronosticului privind evoluţia extinderii bolilor şi dăunătorilor pădurilor;

10.4. planificarea curentă şi de perspectivă a acţiunilor de protecţie silvică şi estimarea eficienţei aplicării metodelor şi mijloacelor de protecţie a pădurilor;

10.5. exercitarea controlului asupra stării sanitare şi a nivelului de protecţie a pădurilor, precum şi asupra respectării regulilor de păstrare, transportare şi folosire a mijloacelor necesare pentru protecţia masivelor silvice;

10.6. organizarea şi desfăşurarea lucrărilor de protecţie a pădurilor, pe bază de contract cu deţinătorii fondului forestier;

10.7. acordarea asistenţei metodologice entităţilor silvice privind măsurile de protecţie a pădurilor şi controlul calităţii îndeplinirii lor.

11. Responsabilitatea pentru protecţia pădurilor împotriva bolilor şi dăunătorilor îi revine instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică.

Capitolul III

PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII DE PROTECŢIE

A PĂDURILOR ŞI EVALUAREA ACESTEIA

12. Principalele acte prezentate de către entităţile silvice instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică şi instituţiei publice pentru cercetări şi amenajări silvice cu privire la activităţile de protecţie a pădurilor sunt următoarele:

12.1. raportul privind monitoringul silvopatologic;

12.2. raportul privind starea sanitară a pădurilor (pentru anul de raportare);

12.3. formularul raportului statistic de stat şi al observaţiei statistice (Formularul 2-GS);

12.4. raportul privind rezultatele măsurilor de combatere aeriană a dăunătorilor forestieri în arboretele gestionate de către entităţile subordonate instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică.

13. Raportul privind monitoringul silvopatologic trebuie să includă următoarele date:

13.1. datele prealabile ale cercetărilor silvopatologice ale dăunătorilor defoliatori;

13.2. datele detaliate ale cercetărilor silvopatologice.

14. Raportul privind starea sanitară a pădurilor (pentru anul de raportare) trebuie să includă următoarele date:

14.1. suprafaţa şi volumul arboretelor afectate, inclusiv ale arborilor cu uscări accentuate, precum şi cauzele slăbirii acestora; suprafeţele parcurse cu tăieri de igienă; acţiunile de curăţare a suprafeţelor după tăieri; depozitarea masei lemnoase în locurile de tăiere şi în depozite;

14.2. caracteristicile focarelor de dăunători defoliatori şi xilofagi ai pădurilor;

14.3. informaţiile privind volumul şi rezultatele măsurilor de combatere a dăunătorilor şi a bolilor pădurilor.

15. Raportul privind rezultatele măsurilor de combatere aeriană a dăunătorilor forestieri în arboretele gestionate de către entităţile subordonate instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică trebuie să conţină următoarele informaţii:

15.1. caracteristica zonei în care s-au desfăşurat măsurile de combatere aeriană;

15.2. organizarea lucrărilor şi tehnologia combaterii aeriene;

15.3. rezultatele măsurilor de protecţie;

15.4. volumul materialelor utilizate şi costul acestora;

15.5. costul total al măsurilor efectuate;

15.6. stocurile produselor de protecţie rămase.

16. Raportul privind monitoringul silvopatologic se prezintă instituţiei publice pentru cercetări şi amenajări silvice în următoarele termene:

16.1. rezultatele prealabile ale cercetărilor silvopatologice a dăunătorilor defoliatori – până la 15 iunie;

16.2. rezultatele detaliate ale cercetărilor silvopatologice – până la 15 octombrie.

17. Raportul privind starea sanitară a pădurilor (pentru anul de raportare) şi formularul raportului statistic de stat şi al observaţiei statistice (Formularul 2-GS) sunt prezentate instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică până la 15 ianuarie.

18. Raportul privind rezultatele măsurilor de combatere aeriană a dăunătorilor forestieri în arboretele gestionate de către entităţile subordonate instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică se prezintă instituţiei menţionate şi instituţiei publice pentru cercetări şi amenajări silvice la finalizarea tuturor măsurilor de combatere, dar nu mai târziu de o lună de la finalizarea acestora.

19. Până la 20 februarie, instituţia publică pentru cercetări şi amenajări silvice prezintă instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică Raportul privind dezvoltarea şi răspândirea dăunătorilor şi bolilor în pădurile gestionate de către entităţile silvice în anul curent, inclusiv prognoza pentru anul următor.

20. Planificarea activităţilor de protecţie a pădurilor se realizează pe baza monitoringului silvopatologic al pădurilor, a cercetărilor silvopatologice speciale, a proiectelor şi lucrărilor de protecţie a pădurii, a informaţiilor silvopatologice şi a cererilor din partea deţinătorilor fondului forestier.

21. Planurile privind măsurile de protecţie aeriană a pădurilor de către entităţile silvice sunt prezentate instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică şi instituţiei publice pentru cercetări şi amenajări silvice până la 15 noiembrie.

22. Proiectele privind fundamentarea tehnico-economică a măsurilor de combatere şi de profilaxie împotriva bolilor şi dăunătorilor se elaborează conform normelor şi normativelor aprobate de către instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică.

23. Controlul asupra implementării măsurilor de protecţie a pădurilor de către deţinătorii fondului forestier este exercitat de către instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică şi de către autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi protecţia mediului înconjurător, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale.

Capitolul IV

REGULILE SANITARE ÎN PĂDURI

24. Regulile sanitare în păduri reprezintă totalitatea normelor vizând măsurile igienico-sanitare şi exigenţele de respectare a condiţiilor sanitare, care sunt stabilite în scopul protecţiei pădurilor în procesul de gospodărire, de folosire a resurselor forestiere şi de îndeplinire a lucrărilor.

25. Prezentele reguli sunt obligatorii pentru toţi deţinătorii fondului forestier.

Capitolul V

MĂSURILE IGIENICO-SANITARE

26. Măsurile igienico-sanitare sunt un set de măsuri profilactice întreprinse de către deţinătorii fondului forestier, în scopul păstrării rezistenţei arboretelor şi prevenirii dezvoltării proceselor patologice în păduri, al reducerii vătămărilor cauzate de dăunători, de maladii şi de calamităţi naturale.

27. Tipurile, volumele, durata, locul şi particularităţile desfăşurării măsurilor igienico-sanitare sunt determinate de către specialiştii cu competenţe în domeniu, precum şi de către deţinătorii fondului forestier, în baza evaluării stării fitosanitare a plantaţiilor forestiere, cu coordonarea şi controlul instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică.

28. Măsurile igienico-sanitare cuprind următoarele tipuri de lucrări:

28.1. tăieri de igienă;

28.2. tăieri de igienă rase;

28.3. lucrări de igienizare;

28.4. curăţarea parchetelor de resturile de exploatare.

29. Măsurile igienico-sanitare se bazează pe planuri concrete, care nu depind de vârsta arboretului, de grupa şi de categoria funcţională.

30. Planul desfăşurării măsurilor igienico-sanitare în păduri este elaborat anual de către deţinătorii fondului forestier, cu participarea obligatorie a specialiştilor cu competenţe în domeniu, pe baza materialelor amenajistice şi a cercetărilor silvopatologice, cu luarea în consideraţie a particularităţilor, a gradului şi a perioadei de vătămare a arboretelor, a particularităţilor speciilor lemnoase, precum şi a dăunătorilor şi a agenţilor patogeni (anexa nr.1).

31. Planul desfăşurării măsurilor igienico-sanitare în păduri este aprobat de către instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică.

32. Pentru determinarea stării fitosanitare a arboretului, pe una din diagonalele subparcelei se amplasează un traseu silvopatologic, în care toţi arborii sunt clasificaţi în raport cu starea fitosanitară (anexa nr.2) şi care va cuprinde nu mai puţin de 100 de exemplare din specia principală. În subparcelele cu suprafaţa de până la 5 ha se instalează numai un traseu; când suprafaţa subparcelei este cuprinsă între 5 şi 10 ha, se amplasează două trasee; dacă suprafaţa subparcelei este mai mare de 10 ha, se amplasează trei trasee în diferite locuri ale subparcelei. În cazul în care, pe traseul silvopatologic pe care se efectuează examinarea fitosanitară, numărul arborilor din specia de bază nu întruneşte condiţiile menţionate mai sus, se admite luarea în calcul doar a arborilor identificaţi. Rezultatele cercetărilor fitosanitare se înregistrează în fişa de teren pentru inventarierea arboretelor degradate din cadrul fondului forestier proprietate a domeniului public al statului.

33. Autorizarea tăierilor de igienă rase se efectuează conform prevederilor art.26 din Legea regnului vegetal nr.239/2007 şi ale Regulamentului cu privire la autorizarea tăierilor în fondul forestier şi vegetaţia forestieră din afara fondului forestier, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.27/2004.

34. Examinarea fitosanitară în arboretele gestionate de către instituţia responsabilă pentru silvicultură şi cinegetică, care necesită măsuri igienico-sanitare, se efectuează pe parcursul sezonului de vegetaţie, în perioada aprilie-octombrie. În spaţiile verzi ale localităţilor şi pe suprafeţele acoperite cu vegetaţie forestieră, examinarea stării acestora se efectuează pe tot parcursul anului.

35. Punerea în valoare a masei lemnoase destinate exploatării prin tăieri de igienă se efectuează imediat după cercetarea silvopatologică, conform planului de desfăşurare a măsurilor igienico-sanitare în păduri (anexa nr.1), dar nu mai târziu de 1 octombrie, iar în cazul depistării focarelor la începutul sezonului de vegetaţie (lunile aprilie – iunie) - în cel mult o lună, cu excepţia arboretelor vătămate în urma calamităţilor naturale sau a factorilor industriali.

36. Măsurile igienico-sanitare se efectuează cu prioritate în arboretele afectate de calamităţi naturale şi de avarii tehnogene, precum şi în focarele de dezvoltare în masă a dăunătorilor şi maladiilor.

37. Selectarea arborilor pentru tăierile de igienă se efectuează de către specialiştii cu competenţe în domeniu.

38. Îndeplinirea măsurilor igienico-sanitare prevede:

38.1. aplicarea celor mai eficiente metode şi tehnologii;

38.2. prevenirea influenţei negative asupra mediului înconjurător;

38.3. o perioadă restrânsă de desfăşurare, cu luarea în considerare a stării arboretului, a particularităţilor dezvoltării dăunătorilor şi a consecinţelor calamităţilor naturale, precum şi a avariilor tehnogene.

Capitolul VI

TĂIERILE DE IGIENĂ

39. Tăierile de igienă sunt efectuate de către deţinătorii fondului forestier, prin extragerea arborilor uscaţi şi în proces de uscare cu rezistenţa scăzută (anexa nr.3), care sunt afectaţi de dăunătorii xilofagi, de boli sau sunt vătămaţi în urma calamităţilor naturale şi a avariilor tehnogene. În cazul în care extragerea arborilor afectaţi nu duce la scăderea consistenţei (a tuturor etajelor de arboret) sub 0,5 – în arboretele preexploatabile, exploatabile şi în cele trecute de vârsta exploatabilităţii şi mai jos de 0,4 – în arboretele de vârstă mijlocie, sunt planificate tăieri de igienă.

40. Dacă în rezultatul aplicării tăierilor de igienă consistenţa arboretului scade sub limitele menţionate la pct.39, în arboretele respective sunt programate tăieri de igienă rase.

41. Tăierile de igienă rase se stabilesc în baza materialelor cercetărilor silvopatologice şi fitosanitare efectuate de către specialişti cu competenţe în domeniu.

42. Arborii în proces de uscare şi cei uscaţi, precum şi cei morţi (conform anexei nr.2) sunt selectaţi pentru extragere până la infectarea în masă cu dăunători xilofagi sau cu maladii.

43. În arboretele afectate de îngheţuri şi de zăpadă sunt extraşi arborii cu coroana vătămată în proporţie de peste 2/3 din total.

44. Arborii afectaţi de dăunători xilofagi sunt recoltaţi până la 1 iulie, cu asigurarea obligatorie a eliberării şi a transportării masei lemnoase recoltate din parchete în termenele menţionate, iar cei afectaţi de dăunători xilofagi în perioada de vară, adică până în luna august, urmează să fie extraşi în perioada de toamnă-iarnă.

45. În focarele de dăunători defoliatori, selectarea arborilor pentru extragere se efectuează după reînnoirea frunzişului (acelor).

46. În arboretele de răşinoase afectate de putregaiul roşu, de iasca de rădăcini (Fomitopsis annosa (Fr.) Karst.) şi de ghebă (Armillaria mellea (Fr. ex Vahl)) sau vătămate în urma calamităţilor naturale, precum şi în cele de foioase, sunt extraşi arborii din categoriile IV, V şi VI. În focarele cu afectare de putregaiul rădăcinilor, unde sunt prezenţi dăunători xilofagi, extragerea arborilor afectaţi se efectuează în funcţie de termenul de dezvoltare al acestora.

47. În arboretele de foioase afectate de micoză sunt supuşi extragerii arborii din categoriile IV, V şi VI, în arboretele de ulm – arborii din categoriile III – VI; selectarea acestora se efectuează în stare de înfrunzire, iar recoltarea lemnului se face în perioada toamnă-iarnă.

48. În arboretele de foioase afectate de cancer şi necroză, extragerea arborilor afectaţi se efectuează în cazul în care tulpina este vătămată pe cel puţin 1/2 din perimetru.

49. În arboretele de foioase afectate de putregai şi ciuperci, toţi arborii afectaţi sunt supuşi extragerii. Concomitent, arborii cu vitalitate normală, care au scorburi (până la 5 buc./ha), sunt lăsaţi cu scopul de a asigura fauna forestieră cu adăposturi naturale, cu numerotarea acestora în conformitate cu prevederile regulilor de punere în valoare a masei lemnoase destinate exploatării.

50. Arborii afectaţi de plante parazitare (precum vâscul) sunt supuşi extragerii în cazul în care sunt afectaţi în proporţie de peste 40% din coronament.

51. Arborii cu vătămări mecanice ale tulpinilor şi rădăcinilor sunt extraşi în cazul în care coaja lipseşte pe cel puţin 1/3 din perimetrul tulpinii sau pe cel puţin 1/2 din partea supraterană a rădăcinilor.

52. În arboretele rezistente (anexa nr.3), extragerea arborilor din categoriile menţionate mai sus se efectuează în cadrul lucrărilor obişnuite de îngrijire şi de conducere. În perioadele dintre lucrările de îngrijire şi de conducere obişnuite, extragerea arborilor singulari afectaţi de dăunători şi de boli şi a arborilor uscaţi, precum şi lucrările de igienizare se efectuează continuu, pe măsura apariţiei şi a acumulării, ca măsuri suplimentare, vizând în primul rând spaţiile verzi, pădurile-parc şi pădurile rurale şi urbane, precum şi alte arborete deosebit de valoroase.

Capitolul VII

TĂIERILE DE IGIENĂ RASE

53. Tăierile de igienă rase se efectuează de către deţinătorii fondului forestier, prin recoltarea integrală sau în porţiuni cu suprafaţa de minimum 0,1 ha afectate de dăunătorii xilofagi, de boli (putregaiul interior) sau de calamităţi naturale şi de avarii tehnogene, până la pierderea de către arboret a rezistenţei biologice.

54. Tăierile respective se efectuează în care în arboretele cercetate de către instituţia publică pentru cercetări şi amenajări silvice este constatat procesul de uscare anormală (gradul de uscare este de peste 50%), iar efectuarea altor măsuri igienico-sanitare ar conduce la reducerea consistenţei sub normele stabilite.

55. Pentru arboretele care necesită tăieri de igienă rase, deţinătorii fondului forestier solicită examinarea silvopatologică de la instituţia publică pentru cercetări şi amenajări silvice, în vederea emiterii unui act fitosanitar, în baza căruia, ulterior, se va elibera autorizaţia de exploatare.

56. Cercetarea arboretelor în rezervaţiile ştiinţifice şi în ariile naturale protejate se efectuează în baza cererii şi a documentelor de inventariere a vegetaţiei forestiere, precum şi a avizului Comisiei speciale constituite din reprezentanţi ai Agenţiei de Mediu, responsabilă de convocarea Comisiei, ai Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, ai Grădinii Botanice Naţionale (Institut) ,,Alexandru Ciubotaru", ai deţinătorilor de terenuri şi ai altor autorităţi responsabile, conform art.26 alin.(8) din Legea regnului vegetal nr.239/2007, care determină în teren oportunitatea tăierilor de igienă rasă, faptul dat fiind reflectat în actul de constatare.

57. În cazuri excepţionale, Comisia specială poate lua decizia privind efectuarea tăierilor de igienă rasă prin derogare de la normele descrise în pct.39, cu indicarea obligatorie a cauzei de luare a acestei decizii.

58. Actul de cercetare fitosanitară trebuie să includă, pentru fiecare subparcelă cercetată, suprafaţa subparcelei/lor, suprafaţa estimată a focarului de uscare anormală, inclusiv maladiile şi dăunătorii xilofagi, distribuţia arborilor pe categorii de stare fitosanitară. Categoria de stare fitosanitară se determină conform anexei nr.2. Procentul de uscare se determină pentru suprafaţa estimată a focarului (după ponderea arborilor din categoriile IV, V şi VI). În text se prezintă cauzele de degradare sau de uscare a arboretelor cercetate.

59. Termenul de valabilitate a actului de cercetare fitosanitară este de doi ani.

Capitolul VIII

LUCRĂRILE DE IGIENIZARE

60. Lucrările de igienizare se efectuează de către deţinătorii fondului forestier, prin extragerea arborilor doborâţi, inclusiv a celor afectaţi de calamităţile naturale (vânt, zăpadă, chiciură etc.), precum şi a parţilor din coroana arborilor (crăci şi ramuri).

61. Lucrările de igienizare se efectuează în arboretele în care, pe parcursul anului, nu sunt programate alte lucrări silvotehnice.

62. Lucrările de igienizare se efectuează periodic în fondul forestier şi în vegetaţia forestieră din afara fondului forestier, cu respectarea prevederilor Regulilor de eliberare a lemnului pe picior în păduri, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.740/2003 pentru aprobarea actelor normative vizând gestionarea gospodăriei silvice.

63. Lucrările de igienizare în rezervaţiile naturale se coordonează cu Comisia specială menţionată la pct.56.

Capitolul IX

CURĂŢAREA PARCHETELOR DE RESTURI DE EXPLOATARE

64. Metodele de curăţare a parchetelor sunt recomandate de către deţinătorii fondului forestier şi sunt incluse în autorizaţiile pentru exploatarea pădurilor sau în hărţile tehnologice.

65. La efectuarea tuturor tipurilor de tăieri silvice se aplică, de regulă, metode de curăţare a parchetelor de resturi de exploatare fără ardere.

66. La curăţarea parchetelor de resturi de exploatare, deţinătorii fondului forestier sunt obligaţi:

66.1. să cureţe parchetele exploatate de resturi în perioada fără zăpadă, în termen de 10 zile din data tăierii arborilor, iar cele exploatate iarna – până la începerea perioadei cu pericol de incendiu;

66.2. să aranjeze pe suprafaţa şi pe perimetrul parchetelor resturile de exploatare, în grămezi sau în valuri cu lăţimea maximă de până la 3 m (pentru putrezire), ori să le fărâmiţeze şi să le răspândească uniform pe suprafaţa parchetului.

67. În cazul în care arborii doborâţi au fost lăsaţi în parchete, pe perioada cu pericol de incendiu este necesară înlăturarea/curăţarea crengilor şi aşezarea compactă pe sol, iar producţia recoltată, rămasă pe parchet în perioada cu pericol de incendiu, trebuie să fie stivuită sau aranjată în steri.

68. Depozitarea masei lemnoase recoltate trebuie să fie efectuată numai în locuri deschise, la o distanţă de peste 20 m de liziera arboretelor de foioase şi de peste 40 m de liziera arboretelor de răşinoase şi a celor amestecate. În arboretele de foioase, locurile de depozitare şi breşele antiincendiare din jurul lor trebuie să fie curăţate de materialele uşor inflamabile şi înconjurate cu o fâşie mineralizată cu lăţimea de peste 1,4 m, iar în arboretele de răşinoase – cu două fâşii, cu distanţa între ele de 5-10 m.

Capitolul X

PROTECŢIA MASEI LEMNOASE DE BOLI ŞI DĂUNĂTORI

69. Masa lemnoasă recoltată în rezultatul aplicării tăierilor de igienă şi de igienă rasă urmează a fi transportată, după finalizarea lucrărilor de exploatare, în afara terenurilor acoperite cu păduri.

70. Deţinătorii fondului forestier sunt obligaţi să ia măsuri de prevenire a contaminării masei lemnoase recoltate cu dăunători xilofagi, prin:

70.1. decojirea integrală a lemnului de răşinoase şi, parţial, a celui de foioase şi prin depozitarea acestuia în conformitate cu standardele şi cu normele tehnice în vigoare;

70.2. tratarea sortimentelor de lemn rotund cu preparate chimice şi biologice aprobate pentru utilizare în domeniul silvic.

71. Măsurile de protecţie a lemnului contra dăunătorilor xilofagi sunt luate, în mod obişnuit, după finalizarea lucrărilor de exploatare, iar în perioada 1 aprilie – 1 octombrie, în decurs de cel mult 10 zile după finalizarea acestor lucrări.

72. Produsele lemnoase contaminate cu dăunători xilofagi sunt decojite sau prelucrate cu insecticide.

73. Transportarea produselor lemnoase contaminate cu dăunători xilofagi, în perioada activă a dăunătorilor, se permite numai după decojire sau după prelucrarea cu insecticide.

Capitolul XI

CONTROLUL RESPECTĂRII PREZENTULUI REGULAMENT ŞI

 RESPONSABILITĂŢILE PENTRU ÎNCĂLCAREA ACESTUIA

74. Deţinătorii fondului forestier sunt obligaţi să respecte prezentul Regulament.

75. Deţinătorii fondului forestier care au comis sau au admis încălcarea prezentului Regulament poartă răspundere în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la modul şi tarifele de calcul al cuantumurilor despăgubirilor prejudiciului cauzat pentru încălcări ale legislaţiei silvice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.446/2025, şi ale cadrului normativ cu incidenţă în domeniu.

76. Controlul de stat privind respectarea prezentului Regulament este exercitat de către autoritatea administrativă împuternicită să efectueze controlul de stat în domeniul protecţiei mediului şi al utilizării resurselor naturale.

77. Deţinătorii fondului forestier sunt obligaţi să prezinte anual instituţiei responsabile pentru silvicultură şi cinegetică raportul fitosanitar, care include descrierea stării sanitare a pădurilor, măsurile de îmbunătăţire a stării sanitare a pădurilor, atât cele realizate, cât şi cele planificate, precum şi să asigure accesul liber la rapoartele fitosanitare.

78. Formularele actelor de cercetare fitosanitară şi ale fişelor de teren se aprobă prin ordin al ministrului mediului.

Anexa nr.1

la Regulamentul privind măsurile de protecţie

a pădurilor împotriva bolilor şi dăunătorilor

PLANUL

de desfăşurare a măsurilor igienico-sanitare în păduri

Anexa nr.2

la Regulamentul privind măsurile de protecţie

a pădurilor împotriva bolilor şi dăunătorilor

 Categoriile şi caracteristicile stării fitosanitare a arborilor solitari

Anexa nr.3

la Regulamentul privind măsurile de protecţie

a pădurilor împotriva bolilor şi dăunătorilor

 Indicii şi categoriile de stare (rezistenţă) a arboretelor