Hotărâre nr. 562 din 31.07.2020

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Planurilor de gestionare a riscului de inundaţii

nr. 562  din  31.07.2020

 (în vigoare 21.08.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 212-220 art. 744 din 21.08.2020

* * *

Notă: Pe tot parcursul textului hotărârii textele "Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului", "Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale" şi "Ministerul Economiei şi Infrastructurii", la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele "Ministerul Mediului", "Ministerul Sănătăţii" şi, respectiv, "Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale", la forma gramaticală corespunzătoare, conform Hot.Guv. nr.586 din 21.08.2024, în vigoare 06.09.2024

În temeiul art.7 alin.(1) din Legea apelor nr.272/2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.81, art.264), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Planul de gestionare a riscului de inundaţii pentru districtul bazinului hidrografic Nistru, conform anexei nr.1;

2) Planul de gestionare a riscului de inundaţii pentru districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră, conform anexei nr.2.

2. Ministerul Mediului, prin intermediul Instituţiei Publice Administraţia Naţională "Apele Moldovei":

1) va asigura monitorizarea implementării planurilor de gestionare a riscului de inundaţii menţionate;

2) va prezenta Cancelariei de Stat anual, până la 25 februarie, Raportul cu privire la realizarea măsurilor pentru implementarea planurilor de gestionare a riscului de inundaţii nominalizate.

[Pct.2 modificat prin Hot.Guv. nr.457 din 19.08.2026, în vigoare 25.09.2026]

3. Finanţarea măsurilor prevăzute în planurile sus-menţionate se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate în acest scop în bugetele autorităţilor/instituţiilor publice implicate, precum şi din alte surse, conform legislaţiei în vigoare.

4. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Mediului.

5. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării.

Anexa nr.1

la Hotărârea Guvernului nr.562/2020

PLAN

de gestionare a riscului de inundaţii pentru

districtul bazinului hidrografic Nistru

INTRODUCERE

1. Gestionarea riscului de inundaţii se realizează prin elaborarea şi aplicarea Planurilor de gestionare a riscului de inundaţii (denumite în continuare PGRI), întocmite pe cicluri de 6 ani. Acestea prevăd măsuri corespunzătoare pentru gestionarea riscului de inundaţii - prevenire, protecţie, pregătire, răspuns şi refacere - în funcţie de necesităţile identificate şi de posibilităţile reale de implementare. Conţinutul acestora este adaptat caracteristicilor şi necesităţilor fiecărui bazin şi subbazin hidrografic şi cuprinde măsuri necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Elaborarea Planului de gestionare a riscului de inundaţii pentru districtul bazinului hidrografic Nistru (denumit în continuare PGRI DBH Nistru) pentru perioada 2026-2031 se realizează în conformitate cu prevederile art.49 din Legea apelor nr.272/2011, ale Regulamentului cu privire la gestionarea riscurilor de inundaţii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.887/2013 şi ale Concepţiei reformei sistemului naţional de gestionare, prevenire şi reducere a consecinţelor inundaţiilor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.590/2018.

2. Scopul general al PGRI DBH Nistru este de a gestiona şi a reduce riscul şi potenţialele efecte negative ale inundaţiilor asupra populaţiei, economiei, mediului şi patrimoniului cultural, contribuind în acelaşi timp la atingerea obiectivelor de îmbunătăţire/conservare a calităţii corpurilor de apă şi a habitatelor naturale, a faunei şi a florei sălbatice din limitele districtului bazinului hidrografic.

Obiectivele PGRI DBH Nistru sunt elaborate în conformitate cu obiectivele stabilite în documentele de politici strategice la nivel naţional şi vor contribui la atingerea acestora, inclusiv a:

- Obiectivului de dezvoltare durabilă 6 “Asigurarea disponibilităţii şi managementul durabil al apei şi sanitaţiei pentru toţi”, din Directiva 2007/60/CE Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007;

- Obiectivului general 10 “Asigurarea unui mediu sănătos şi sigur” din Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030”, aprobată prin Legea nr.315/2022;

- Obiectivului general 10 “Asigurarea unui mediu sănătos şi sigur: utilizarea durabilă a resurselor naturale” din Planul naţional de dezvoltare pentru anii 2024-2026, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1031/2023;

- Priorităţii nr.3 “Apă curată şi sanitaţie” din Planul Naţional “Construim Moldova Europeană” 20 de Acţiuni Guvernamentale;

- politicilor prioritare stabilite la capitolul “Mediu” din Programul de activitate al Guvernului “Moldova prosperă, sigură şi europeană”, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.28/2023, în special crearea sistemului de management integrat al calităţii apei, elaborarea şi implementarea proiectelor naţionale privind reabilitarea corpurilor de apă, precum şi consolidarea dialogului la nivel transfrontalier pentru asigurarea managementului integrat al resurselor de apă;

- obiectivelor şi ţintelor stabilite în Programul Naţional de adaptare la schimbările climatice până în anul 2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.624/2023, în special a subsecţiunii a 6-a “Impactul schimbărilor climatice şi opţiunile de adaptare la schimbările climatice în sectorul resurselor de apă”;

- prevederilor Convenţiei privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere şi a lacurilor internaţionale (Helsinki, 17 martie 1992), care promovează implementarea managementului integrat al resurselor de apă, în special prin abordarea bazinală.

3. PGRI DBH Nistru urmăreşte identificarea, evaluarea şi reducerea riscurilor asociate fenomenelor de inundaţii în cadrul acestui district, în limitele teritoriului Republicii Moldova, cu accent pe:

- consolidarea infrastructurii de protecţie împotriva inundaţiilor;

- modernizarea sistemului de monitorizare şi avertizare publică;

- integrarea măsurilor bazate pe ecosisteme (împăduriri, zone inundabile);

- integrarea componentelor de sănătate publică în gestionarea riscurilor de inundaţii, inclusiv prin supravegherea epidemiologică, evaluarea riscurilor pentru sănătate şi formularea recomandărilor pentru prevenirea riscurilor biologice, inclusiv a maladiilor cu mecanism de transmitere prin vectori;

- cooperarea transfrontalieră cu Ucraina şi România;

- actualizarea hărţilor de hazard şi risc de inundaţii;

- implicarea comunităţilor locale în procesul decizional.

Prin aceste componente, PGRI constituie instrumentul principal pentru asigurarea unei gestionări integrate şi durabile a riscurilor de inundaţii în DBH Nistru.

4. În ceea ce priveşte măsurile implementate din Planul de măsuri pentru ciclul I al PGRI DBH Nistru, referitoare la atingerea obiectivelor specifice (OS), au fost realizate următoarele:

4.1. evitarea riscurilor de inundaţii prin consolidarea infrastructurii de protecţie împotriva inundaţiilor - au fost reabilitaţi 37 km de diguri de protecţie contra inundaţiilor în localităţile Palanca, Tudora, Olăneşti, Purcari, Răscăieţi, Gura-Bîcului, Şerpeni, Slobozia-Duşca şi Criuleni, cu o valoare totală de 148,32 milioane de lei;

4.2. prevenirea riscurilor de inundaţii prin asigurarea securităţii populaţiei şi a terenurilor agricole aflate în zonele de risc - pe parcursul perioadei de implementare a măsurilor din PGRI DBH Nistru ciclul I au fost convocate 3 şedinţe ale Comisiei moldo-ucrainene pentru utilizarea stabilă şi protecţia bazinului râului Nistru. Printre subiectele principale au fost discutate planurile de gestionare a districtului bazinului hidrografic Nistru (denumit în continuare DBH Nistru), propunerile de actualizare şi îmbunătăţire a Regulamentului de funcţionare a Complexului hidroenergetic nistrean, necesitatea modernizării sistemelor de monitorizare hidrologică şi meteorologică, precum şi simplificarea procesului de schimb reciproc de informaţii şi impactul războiului asupra infrastructurii critice din Ucraina. Unele măsuri prevăzute pentru ciclul I se menţin şi pentru ciclul II şi sunt în curs de implementare;

4.3. reducerea riscurilor de inundaţii prin minimizarea numărului populaţiei expuse riscului, precum şi a pierderilor economice şi de mediu - au fost reconstruite diguri de protecţie contra inundaţiilor pe o lungime totală de 65,61 km, a fost consolidat 0,16 km de mal al fluviului Nistru în or. Vadul lui Vodă şi 0,30 km de mal la staţiile de pompare a apei NSP-1, NSP-2 din sat. Slobozia-Duşca, r-nul Criuleni, au fost executate lucrări de reparaţie a taluzului umed al barajului Ghidighici în sumă de 1,5 milioane de lei, Primăria municipiului Chişinău a executat lucrări de curăţare a albiei râului Bâc pe segmentul podul Mihai Viteazul - str. Petru Rareş, au fost delimitate 1 552 ha de fâşii riverane de protecţie a apei, iar per total, în limitele districtului hidrografic au fost plantate 3 876 ha de teren în cadrul Programului naţional de împădurire;

4.4. creşterea rezilienţei populaţiei şi a mediului faţă de riscul la inundaţii - lucrările de ameliorare a stării pădurilor şi a perdelelor forestiere de protecţie (igienizare, îngrijirea subarboretului, elagaj artificial) sunt asigurate în permanenţă de către Agenţia “Moldsilva”, iar 95 % dintre măsurile prevăzute în ciclul I sunt în curs de implementare şi se vor extinde şi pentru ciclul II;

4.5. asigurarea suportului instituţional prin asistenţă tehnică în scopul minimizării impactului riscului de inundaţii, cu următoarele realizări:

- a fost creat Registrul construcţiilor hidrotehnice, incorporat în Sistemul informaţional automatizat “Cadastrul de stat al apelor”;

- a fost elaborat şi aprobat, prin Hotărârea Guvernului nr.183/2022, Regulamentul Cadastrului de stat al apelor, format de Sistemul informaţional automatizat “Cadastrul de stat al apelor′′;

- au fost elaborate şi aprobate, prin Hotărârea Guvernului nr.484/2025, criteriile de stabilire a importanţei naţionale a iazurilor şi lacurilor de acumulare, precum şi Lista iazurilor şi lacurilor de acumulare declarate de importanţă naţională;

- a fost definitivată inventarierea barajelor amplasate în limitele DBH Nistru, prelucrarea datelor şi completarea cu informaţii în Sistemul informaţional automatizat “Cadastrul de stat al apelor” se va extinde în ciclul II;

- a fost elaborată şi aprobată, prin Hotărârea Guvernului nr.40/2026, Metodologia de identificare a iazurilor şi a lacurilor de acumulare destinate lichidării;

- Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei” elaborează anual planuri de acţiuni privind mentenanţa infrastructurii de protecţie împotriva inundaţiilor şi planul de executare a lucrărilor de reparaţii capitale;

- măsura de colectare a datelor cu referire la inundaţii se realizează în permanenţă de către Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu conform “Programului de efectuare a măsurătorilor de debit” şi a programelor de activitate ale entităţii;

- mentenanţa a 20 de posturi hidrometrice şi a 21 de staţii meteorologice se asigură de către Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu, iar la celelalte posturi, mentenanţa este asigurată de către Serviciul Hidrometeorologic din Tiraspol. În limitele DBH Nistru există 19 posturi automatizate hidrometrice şi o staţie de monitorizare a calităţii apelor de suprafaţă;

4.6. actualizarea actelor normative în domeniul inundaţiilor la nivel naţional şi transfrontalier - au fost actualizate prevederile din Regulamentul-tip de exploatare a lacurilor de acumulare/iazurilor/heleşteielor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.977/2016, inclusiv prin actualizarea celor cu referire la elaborarea planurilor de măsuri pentru facilitarea reacţionării prompte în cazurile declanşării unor situaţii de criză drept urmare a viiturilor sau a surpării/cedării construcţiilor hidrotehnice. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a elaborat şi a aprobat, prin Ordinul nr.314 din 31 decembrie 2022, Manualul operaţional privind prevenirea şi gestionarea inundaţiilor în districtele bazinelor hidrografice Nistru şi Dunărea, Prut şi Marea Neagră.

5. Părţile implicate în elaborarea proiectului PGRI DBH Nistru, ciclul II (2026-2031), au fost Ministerul Mediului, Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei”, Agenţia de Mediu, Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Ministerul Sănătăţii, membrii comitetului DBH Nistru.

I. PREZENTAREA GENERALĂ A DISTRICTULUI

BAZINULUI HIDROGRAFIC NISTRU

1. DBH Nistru are o diversitate mare de condiţii fizico-geografice, care se datorează structurii sale geologice, caracteristicilor geomorfologice şi condiţiilor climatice. Suprafaţa totală a districtului, în hotarele Republicii Moldova, este de 19 232,79 km², ceea ce reprezintă 56,6 % din suprafaţa ţării. Din punct de vedere teritorial-administrativ, DBH Nistru se extinde pe teritoriul a 19 raioane administrative, incluzând 39 de oraşe şi 559 de sate. Fluviul Nistru formează graniţa dintre Republica Moldova şi Ucraina pe o distanţă de aproximativ 142,5 km.

2. Structura geologică şi relieful. Din punct de vedere geologic, structura regională include formaţiuni de diferite vârste, constituite dintr-o gamă variată de roci cu proprietăţi fizice şi chimice distincte. Acestea au jucat un rol important în formarea caracteristicilor topografice ale bazinului, a structurii actuale a reţelei hidrografice, precum şi a caracteristicilor apelor subterane. Relieful este preponderent deluros, format în special din podiş, dar acest caracter este determinat şi de specificul reţelei hidrografice. În baza altitudinii absolute, teritoriul acestuia poate fi împărţit în 2 clase topografice:

2.1. terenuri cu altitudine mare: 250-429 m (400-429 m în Podişul Codrilor, 350 m în Podişul Nistrului şi Dealurile Ciulucurilor şi aproximativ 300 m în Podişul Moldovei de Nord);

2.2. terenuri cu altitudine joasă: până la 80-85 m (Câmpia Nistrului Inferior, 2 m în cursul inferior al Nistrului, în apropiere de limanul Nistrului).

Morfologia văilor de râu din cadrul DBH Nistru este determinată, în mare parte, de structura geologică şi de particularităţile litologice ale teritoriului. În baza aspectelor morfologice, văile de râu pot fi de două tipuri:

2.2.1. văi înguste/defilee, care sunt caracteristice sectorului superior şi mijlociu al bazinului, în special în zonele cu substrat calcaros sau roci dure din Podişul Nistrului şi din regiunea colinară centrală. Aceste văi sunt adânc incizate, cu versanţi abrupţi, trecere directă spre albie, luncă îngustă sau slab dezvoltată. În unele sectoare apar abrupturi structurale, stâncării şi microforme de relief generate de procese de eroziune fluvială intensă;

2.2.2. văi largi, terasate şi parţial inundabile, care reprezintă tipul predominant în sectorul inferior şi în zonele cu relief mai domol. Valea râului Nistru şi văile principalilor săi afluenţi, din sectorul mijlociu şi inferior, prezintă lunci bine dezvoltate, terase fluviale etajate şi sectoare meandrate. Acestea se extind în special în partea de sud-est a bazinului, unde panta generală scade, iar procesele de acumulare devin dominante.

3. Clima. Clima este temperat-continentală, cu temperaturi medii cuprinse între -3,8°C iarna şi +20,4 °C în perioada de vară. Perioadele calde ale anului durează în medie 193 de zile, iar observaţiile de lungă durată la staţiile meteorologice Chişinău şi Bălţi denotă o creştere constantă a temperaturii medii anuale cu 0,01°C/an, ceea ce corespunde tendinţei de schimbare a temperaturii medii a aerului pe teritoriul Europei în ansamblu.

Din punct de vedere meteorologic, cele mai multe riscuri sunt legate de fluctuaţiile temperaturii şi de secetele frecvente. Aceste tendinţe duc la diminuarea scurgerii medii multianuale, în special pe afluenţii mici şi mijlocii, la creşterea variabilităţii interanuale a debitelor şi la intensificarea fenomenelor extreme - viituri rapide de scurtă durată şi perioade prelungite de ape mici. Cantitatea de precipitaţii atmosferice scade de la nord-vest la sud-est, micşorându-se de la 620 până la 450 mm/an. Cantitatea medie anuală de precipitaţii în DBH Nistru, pe teritoriul Republicii Moldova, constituie 450-620 mm. Cantitatea minimă de precipitaţii se observă pe parcursul perioadei reci a anului, iar cea maximă este înregistrată pe parcursul lunilor calde ale anului (mai-iunie).

Temperatura medie anuală s-a schimbat în perioada de iarnă - cu 1,61°C în creştere faţă de anii 1961-1990. Tendinţele modificării regimului termic pentru perioada de observaţii 1961-2020 sunt în creştere la Soroca cu 0,04°C şi cu 0,03°C la Tiraspol în fiecare an. În perioada 1961-1990, temperaturile medii anuale nu aveau tendinţe evidente de modificare (Soroca - creştere cu 0,003°C anual, Tiraspol - scădere cu 0,007°C anual). În ultimii 30 de ani se observă o accelerare a creşterii temperaturilor, la Soroca - cu 0,08°C şi la Tiraspol - cu 0,06°C anual.

În medie, pentru DBH Nistru, temperaturile de iarnă au înregistrat cele mai mari creşteri (50,4 %), cu valoare maximă în februarie - 77,9 %. Cele mai mici creşteri s-au înregistrat toamna (6,5 %), cu valoare minimă în septembrie - 4,5 %. Per ansamblu, cea mai redusă creştere a temperaturilor s-a observat în luna mai - doar 4,0 %.

În limitele DBH Nistru, temperatura maximă absolută înregistrată a fost de 41,5°C la staţia meteorologică Camenca, în luna iulie 2007, şi de - 35,4°C la staţia meteorologică Bălţi, în luna ianuarie 1963.

În viitor, conform Comunicării Naţionale Cinci a Republicii Moldova către Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru schimbările climatice, modificările anuale ale temperaturilor vor fi relativ omogene pentru DBH Nistru. Rata de creştere a temperaturilor medii anuale către anul 2040 ar fi +1,2-+1,4°C faţă de perioada climatologică de referinţă 1995-2014. Din punct de vedere sezonier, temperaturile se vor distribui astfel: iarna temperaturile vor creşte cu 1,2-1,4°C, primăvara - cu 0,9-1,0°C, vara - cu 1,3-1,4°C şi toamna - cu 1,2-1,3°C.

Secetele periodice, inclusiv cele hidrologice, rămân caracteristice climei regionale pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Durata menţinerii debitelor mici de vară este variabilă şi diferă de la an la an. Perioada de scurgere scăzută poate fi observată pe parcursul întregului an, pe parcursul întregii veri sau tot timpul, fiind întreruptă de viituri pluviale frecvente care, în unii ani, se succed într-un ritm intens şi nu permit menţinerea debitelor mici pentru o perioadă mai îndelungată (1926, 1948, 1955, 1967, 1969, 1975, 1989, 2006, 2020). Debitele minime de vară (în albia minoră ) se observă în orice lună, după sfârşitul apelor mari de primăvară şi până la formarea podului de gheaţă.

4. Resursele de apă. În DBH Nistru sunt amplasate circa 54 % din totalul acumulărilor de apă ale Republicii Moldova, 62 % din numărul acestora revenind subbazinului Răut, urmat de Bîc - 9 % şi Botna - 6,5 %.

În ultimii ani, DBH Nistru a fost afectat de episoade frecvente de secetă severă, care au dus la reducerea semnificativă a scurgerii de bază şi la uscarea temporară sau permanentă a unor sectoare ale reţelei hidrografice, în special pe râurile mici şi pâraie. Ca urmare, s-a constatat fragmentarea cursurilor de apă, dispariţia scurgerii permanente pe anumite segmente, colmatarea albiilor, precum şi degradarea ecosistemelor acvatice asociate. Aceste procese au diminuat funcţionalitatea hidrologică a reţelei şi au redus capacitatea naturală a bazinului de a amortiza efectele extreme ale variabilităţii climatice.

4.1. Apele de suprafaţă. Densitatea reţelei hidrografice în DBH Nistru este de 0,56 km/km² şi este reprezentată de 1 591 de râuri, inclusiv 5 râuri cu lungimea de peste 100 km. Cele mai lungi râuri din cadrul districtului sunt Răut, Bîc şi Botna. Fluviul Nistru este cea mai importantă arteră hidrografică a Republicii Moldova, la care se adaugă şi afluentul său principal Răut. Cele mai mari lacuri de acumulare sunt Dubăsari pe fluviul Nistru (67,5 km²) şi Ghidighici pe râul Bîc (6,8 km²). Reţeaua de lacuri, pe de o parte, asigură regularizarea debitelor şi satisfacerea cerinţelor recreative, pe de altă parte, se foloseşte pentru alimentarea cu apă potabilă şi tehnică, irigare, navigaţie şi alte scopuri. În limitele districtului, lacurile naturale sunt puţine la număr şi destul de mici, cu suprafeţe de până la 0,2 km². Multe dintre acestea au dispărut în anii ′70 ai sec. XX, ca urmare a lucrărilor de îndiguire a zonelor inundabile, de regularizare şi de desecare a luncilor râurilor.

Pentru regularizarea undelor de viitură şi protecţia împotriva inundaţiilor au fost construite iazuri şi lacuri de acumulare, care sunt folosite şi drept sursă de apă pentru irigarea terenurilor agricole, precum şi în activităţi de acvacultură, pescuit şi de recreere. Majoritatea acumulărilor de apă au fost proiectate şi construite în perioada anilor ′60-′70 ai sec. XX. Lacurile de acumulare Dubăsari şi Cuciurgan au un rol important în gestionarea resurselor de apă din cadrul DBH Nistru, fiind utilizate pentru producerea energiei electrice, precum şi pentru regularizarea debitelor în vederea atenuării undelor de viitură, a prevenirii riscurilor de inundaţii şi a protecţiei populaţiei. Conform datelor rezultate în urma ultimelor inventarieri efectuate în anii 2019 şi 2025, în limitele DBH Nistru se regăsesc 3 704 iazuri şi lacuri de acumulare, majoritatea având o suprafaţă a oglinzii apei relativ redusă, de până la 1 km². Apogeul construcţiei lacurilor de acumulare, în special a celor cu volume de peste 5 mil. m³, s-a înregistrat în perioada anilor 1950-1965, atunci când au fost date în exploatare lacul de acumulare Dubăsari pe fluviul Nistru (1954), lacul Ghidighici pe râul Bîc, precum şi lacurile Ulmu, Costeşti şi Răzeni pe râul Botna.

4.2. Apele subterane. Distribuţia spaţială a resurselor de ape subterane în cadrul DBH Nistru este determinată de structura geologică, condiţiile hidrogeologice şi particularităţile de alimentare naturală ale acviferelor. Zonele principale de alimentare naturală ale acviferelor sunt localizate preponderent în regiunea nordică a districtului, unde predomină formaţiuni permeabile şi condiţii favorabile infiltrării. Rezervele exploatabile de ape subterane sunt prezentate în Planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic Nistru, ciclul II (2025-2030), aprobat prin hotărârea Guvernului nr.70/2025.

La data de 1 ianuarie 2025, volumul rezervelor de ape subterane în Republica Moldova a constituit 3471,7625 mii de m³/zi, iar rezervele prognozate de ape subterane au constituit 77,7415 mii de m³/zi. Pentru bazinul hidrografic Nistru, rezervele de exploatare în total sunt de 860,418 mii de m³/zi, iar rezervele prognozate - de 62,3815 mii de m³/zi.

5. Solurile. Învelişul pedologic al Republicii Moldova s-a format în condiţii pedoclimatice temperate continentale, pe un substrat geologic predominant sedimentar (loessuri şi depozite loessoide, argile, calcare şi nisipuri), sub influenţa complexă a factorilor pedogenetici - climă, relief, rocă parentală, biotă şi timp. Structura pedologică este dominată de cernoziomuri, care reprezintă tipul genetic principal al fondului funciar, şi ocupă cea mai mare parte a terenurilor agricole. Acestea se caracterizează prin orizont humifer (A molic) bine dezvoltat, conţinut ridicat de humus şi fertilitate naturală înaltă. În zona colinară centrală (Codrii) şi în partea de nord sunt răspândite soluri cenuşii şi soluri brune de pădure, iar în luncile râurilor predomină solurile aluviale, cu regim hidric variabil şi procese de gleizare parţială. Diversitatea reliefului şi a substratului litologic determină, de asemenea, prezenţa rendzinelor şi a solurilor hidromorfe în arealele cu exces temporar sau permanent de umiditate. Starea actuală a învelişului pedologic este afectată de procese extinse de degradare care amplifică vulnerabilitatea la inundaţii. Eroziunea hidrică constituie principalul factor de risc, deoarece, pe lângă pierderi semnificative de sol, humus şi elemente nutritive, aceasta duce la transportul masiv de aluviuni care colmatează cursurile de apă, reducând capacitatea de transport a albiilor. Dehumificarea are caracter generalizat la nivelul terenurilor agricole, bilanţul humusului fiind negativ, ceea ce duce la diminuarea capacităţii productive şi la degradarea structurii agregatelor, în special în cazul cernoziomurilor, scăzând capacitatea de retenţie a apei în sol. Se manifestă, de asemenea, procese de compactare secundară, salinizare şi soloneţizare, îndeosebi în zonele irigate şi în luncile râurilor. În ansamblu, menţinerea fertilităţii şi a funcţiilor ecologice ale solurilor impune aplicarea unor măsuri integrate de conservare, ameliorare şi utilizare durabilă la nivel de bazin de recepţie (hidrografic) şi teritoriu agricol.

6. Biodiversitatea. Compoziţia şi distribuţia spaţială a vegetaţiei în limitele DBH Nistru sunt determinate de interacţiunea complexă dintre factorii zonali (climatici şi biogeografici) şi cei azonali (geologici, edafici şi hidrologici), care condiţionează structura, funcţionalitatea şi diversitatea ecosistemelor naturale. Suprafaţa fondului forestier proprietate a statului este de aproximativ 183 976 mii ha, reprezentând circa 54,65 % din suprafaţa forestieră naţională. Ecosistemele forestiere adăpostesc aproximativ 172 de specii de vertebrate terestre, ceea ce constituie 47,8 % din totalul speciilor răspândite pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi o diversitate semnificativă de nevertebrate, insuficient studiată din punct de vedere taxonomic şi ecologic. Ecosistemele forestiere ale Codrilor Centrali se caracterizează prin cea mai mare diversitate faunistică, favorizată de suprafeţele compacte de păduri, care asigură continuitatea habitatelor, condiţii optime de reproducere şi de adăpost pentru numeroase specii. Pădurile din lunca Nistrului ocupă o suprafaţă de aproximativ 27 mii ha, reprezentând circa 7,2 % din suprafaţa totală acoperită cu păduri a fondului forestier naţional. Majoritatea acestora sunt amplasate în partea centrală şi sudică a Nistrului şi includ elemente de importanţă conservativă majoră, precum zona umedă de importanţă internaţională Zona Ramsar “Unguri-Holoşniţa” (15,6 mii ha, inclusiv 2,2 mii ha păduri), Rezervaţia ştiinţifică “Iagorlîc” (836 ha), Parcul Naţional “Orhei” (33,8 mii ha, dintre care 18,2 mii ha de păduri), precum şi Parcul Naţional “Nistrul de Jos” (60 mii ha, inclusiv aproximativ 7 mii ha de păduri), suprapus în mare parte cu zona Ramsar “Nistrul de Jos” (60 mii ha, inclusiv 6,9 mii ha de păduri). Aceste arii naturale îndeplinesc multiple funcţii ecosistemice esenţiale, funcţia hidrologică având un rol prioritar în reglarea regimului de scurgere, atenuarea riscurilor de inundaţii, conservarea resurselor de apă şi menţinerea habitatelor favorabile pentru avifauna acvatică şi semiacvatică. Pajiştile naturale (păşunile şi fâneţele) ocupă în DBH Nistru peste 12 % din suprafaţă (comparativ cu media naţională de 10,6 %), având o pondere mai mare în regiunea Podişului Dealurile Ciulucurilor (18,3 %). Această distribuţie este determinată de specificul geologic şi pedologic al zonei, caracterizate prin predominanţa argilelor şi a solurilor cu grad sporit de salinizare, factori care limitează extinderea şi dezvoltarea vegetaţiei forestiere şi reduc potenţialul utilizării intensive a terenurilor agricole. Ecosistemele palustre în ţară sunt concentrate în special în luncile fluviului Nistru şi ale râului Prut, unde suprafeţele de pajişti naturale şi vegetaţie hidrofilă însumează aproximativ 101,4 mii ha (circa 3 % din teritoriul naţional). Biodiversitatea acestor ecosisteme este destul de vastă, atât la nivel specific, cât şi cenotic, şi adăposteşte un număr considerabil de plante şi animale rare, vulnerabile sau periclitate, incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova. În cadrul biotopurilor palustre au fost identificate aproximativ 88 de specii de vertebrate terestre, reprezentând circa 23,2 % din numărul total naţional. Importanţa acestor ecosisteme este amplificată de rolul lor în menţinerea coridoarelor ecologice şi în susţinerea speciilor migratoare, în special a avifaunei dependente de zonele umede. În prezent, speciile de plante şi animale din limitele DBH Nistru sunt supuse unui şir de presiuni antropogene semnificative, generate de regularizarea cursurilor de apă şi construcţia lacurilor de acumulare, de funcţionarea nodurilor hidrotehnice, de deversarea apelor reziduale şi a celor insuficient epurate, de fragmentarea şi degradarea habitatelor, de extinderea terenurilor agricole, de introducerea speciilor alohtone de peşti şi hidrobionţi, cu impact negativ asupra echilibrului ecologic şi asupra speciilor native.

7. Populaţia, aşezările umane. Numărul total al populaţiei în limitele DBH Nistru este de 1,51 mil. de locuitori, ceea ce reprezintă 63,5% din populaţia ţării. Teritoriul districtului se caracterizează printr-un echilibru relativ din punctul de vedere al mediului de trai al populaţiei - 52,7 % locuind în mediul urban. Densitatea medie a populaţiei în cadrul DBH Nistru este de 137 loc./km², fiind mai ridicată (peste 200 loc./km²) în partea centrală, în vecinătatea mun. Chişinău (raioanele Străşeni, Orhei, Criuleni, Ialoveni, Anenii Noi şi mun. Chişinău).

8. Infrastructura. În limitele DBH Nistru sunt prezente elemente de infrastructură a transportului rutier, feroviar, naval şi aerian. Densitatea reţelei de drumuri variază între 22 şi 40 km la 100 km², cu densitate mult mai ridicată în zonele urbane, precum ar fi mun. Chişinău cu 83 km/100 km² şi mun. Bălţi cu 51 km/100 km².

Trei dintre cele 5 noduri feroviare ale ţării - Chişinău, Ocniţa şi Bălţi - sunt amplasate în acest bazin, iar linia Razdelnaia - Tighina - Chişinău - Ungheni - Iaşi este parte a Coridorului IX al reţelei paneuropene de transport, care conectează Europa de Est cu Balcanii.

În cadrul DBH Nistru este amplasat singurul aeroport internaţional pentru curse regulate internaţionale - Aeroportul Internaţional “Eugen Doga” Chişinău. De asemenea, în limitele DBH Nistru sunt situate alte 3 aeroporturi, amplasate în Tiraspol, Bălţi şi Mărculeşti.

În DBH Nistru sunt înregistrate 858 de sisteme publice de aprovizionare cu apă, dintre care 821 în mediul rural şi 39 în mediul urban. În raioanele riverane funcţionează 479 de sisteme publice de aprovizionare cu apă (56 %), în celelalte raioane din regiune - 355 de sisteme publice de aprovizionare cu apă (41 %), în mun. Chişinău - 21, inclusiv 18 sisteme publice de aprovizionare cu apă în satele din componenţa municipiului, iar în mun. Bălţi - 3 sisteme publice de aprovizionare cu apă, inclusiv 2 în mediul rural.

În DBH Nistru sunt amplasate 155 de sisteme publice de canalizare, dintre care 113 sunt funcţionale. Sistemele publice de sanitaţie sunt conectate la 65 de staţii de epurare, dintre care funcţionează 60, majoritatea fiind amplasate în oraşele zonei de studiu. Staţii de epurare a apelor uzate la care sunt conectate sistemele publice de sanitaţie lipsesc în r-nul Soroca, unde doar Centrul de plasament temporar pentru persoane cu dizabilităţi din sat. Bădiceni dispune de o instalaţie de epurare. În r-nul Rezina, staţia de epurare existentă este nefuncţională, şi doar Fabrica de ciment şi Penitenciarul nr.17 dispun de instalaţii proprii de epurare a apelor uzate.

Pentru o nouă staţie de epurare a apelor uzate în or. Soroca a fost aprobat studiul de fezabilitate şi a fost efectuată evaluarea impactului asupra mediului, iar construcţia acesteia urmează a fi realizată până la finele anului 2027. Această staţie va fi construită în cadrul Proiectului “Securitatea aprovizionării cu apă şi sanitaţie în Moldova”, implementat de Guvernul Republicii Moldova, prin Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, cu sprijinul Băncii Mondiale.

II. EVALUAREA PRELIMINARĂ A RISCULUI DE INUNDAŢII
ÎN DISTRICTUL BAZINULUI HIDROGRAFIC NISTRU

9. Infrastructura existentă de protecţie împotriva inundaţiilor. Infrastructura existentă de protecţie împotriva inundaţiilor în Republica Moldova include un ansamblu de lucrări hidrotehnice - diguri de protecţie, lacuri de acumulare şi canale de desecare - menite să reducă riscul producerii pagubelor materiale şi sociale, însă eficienţa acestora depinde, în mare măsură, de starea tehnică, întreţinerea periodică şi adaptarea la noile condiţii climatice.

9.1. Baraje. Pe fluviul Nistru au fost construite 4 centrale hidroelectrice, precum CHE-1, CHE-2, Centrala hidroelectrică de acumulare prin pompaj (CHEAP Nistreană) şi CHE Dubăsari. Având în vedere impactul transfrontalier al nodurilor hidrotehnice construite pe teritoriul Ucrainei, este necesară descrierea acestora, precum şi includerea lor în PGRI DBH Nistru.

Scopurile principale ale cascadei lacurilor de acumulare nistrene sunt următoarele:

- diminuarea efectelor negative ale apei prin atenuarea viiturilor;

- asigurarea cu apă a localităţilor şi a întreprinderilor din aval;

- asigurarea scurgerii compensatorii a apei în scopul aprovizionării cu apă, irigării şi navigaţiei pe segmentul de la Complexul hidrotehnic nistrean până la gura de revărsare;

- generarea energiei electrice la CHE-1, CHE-2 şi CHEAP Nistreană;

- asigurarea protecţiei mediului prin creşterea debitelor de apă a fluviului Nistru din contul regularizării scurgerii (tabelul 1).

Tabelul 1

Caracteristicile CHE-1 şi CHE-2

Sursa: Regulile de exploatare a lacurilor de acumulare

ale Complexului nodului hidrotehnic nistrean, 2022

CHE-2 este construită pe teritoriul Ucrainei şi parţial pe teritoriul Republicii Moldova şi este destinată compensării (egalizării) debitelor neuniforme care tranzitează prin turbinele CHE-1, prin regularizarea zilnică şi săptămânală a producţiei de energie electrică şi a debitelor de apă.

CHEAP Nistreană, situată la 5 km în aval de CHE-1, este amplasată integral pe teritoriul Ucrainei şi are ca destinaţie asigurarea unei rezerve energetice de urgenţă. Puterea instalată în regim de turbinare constituie 2 268 MW, iar în regim de pompare - 2 947 MW. Debitul maxim este de 1 890 m³/s, iar producerea energiei electrice multianuale este de 2 720 mil. KW/oră.

Centrala Hidroelectrică Dubăsari, construită pe teritoriul Republicii Moldova, este destinată producerii energiei electrice, irigării, asigurării transportului naval, recreerii şi pisciculturii (tabelul 2).

Tabelul 2

Caracteristicile principale ale lacului Dubăsari

Lacul de acumulare Dubăsari, dat în exploatare în anul 1955, înregistrează în timp o diminuare parţială a capacităţii de reducere a vârfurilor de viitură pe fluviul Nistru din cauza colmatării. Lacul de acumulare Nistrean (din or. Novodnestrovsk din Ucraina), situat în amonte, pe teritoriul Ucrainei, are un rol determinant în regularizarea regimului de scurgere şi în atenuarea undelor de viitură. Impactul hidrologic şi morfodinamic al acumulărilor de mari dimensiuni depinde în mod esenţial de modul de operare a barajelor, respectiv, de corelarea dintre volumul disponibil pentru atenuare, prognozele hidrologice, coordonarea transfrontalieră şi regulamentele de exploatare aplicate în perioadele de ape mari.

Infrastructura hidrotehnică din Republica Moldova este alcătuită în mare parte din baraje de amploare mică şi medie, construite preponderent în perioada anilor ʼ80. Destinaţia prioritară a celor mai mari iazuri şi lacuri de acumulare din limitele DBH Nistru este cea de regularizare a debitelor cursurilor de apă în timpul viiturilor, concomitent fiind destinate pentru irigare, piscicultură, antierozionale şi activităţi de recreere. Parametrii tehnici ai construcţiilor hidrotehnice trebuie să asigure deversarea apelor cu probabilitatea asigurată a debitului de 5 % şi 1%, în condiţii de risc de inundaţii şi în funcţie de capacitatea iazului/lacului de acumulare, şi de tipul deversorului. După anii 1990, lipsa întreţinerii sistematice şi fragmentarea responsabilităţilor instituţionale au dus la degradarea progresivă a acestui patrimoniu.

Conform datelor rezultate în urma inventarierii efectuate în anul 2019, din totalul de 3 705 de baraje existente în limitele DBH Nistru au fost analizate 2 073 de baraje. Rezultatele evaluării stării barajelor sunt următoarele:

- bună - 788;

- satisfăcătoare - 687;

- nesatisfăcătoare - 315;

- distruse parţial - 231;

- nefinisate - 1;

- distruse - 51;

- cu apă - 1 516;

- cu puţină apă sau secate - 557.

Din aceste date rezultă că aproximativ 37 % de obiecte acvatice sunt cu puţină apă sau secate, iar circa 29 % din construcţiile hidrotehnice sunt în stare nesatisfăcătoare sau avariată.

Prelucrarea datelor aferente celor 3 704 de baraje inventariate în anul 2025 este în curs de realizare. Astfel, în limitele DBH Nistru a fost identificat un număr total de 5 777 de baraje.

Aproximativ 40 % dintre baraje sunt dotate cu descărcătoare de apă, care permit reglarea debitelor în aval, în timp ce 10 % nu dispun de asemenea structuri, fapt care poate duce la deversări necontrolate în situaţii de supraîncărcare.

O structură de rezistenţă a barajelor aflată în situaţie de risc le transformă din infrastructuri utile în potenţiale surse de risc pentru comunităţile din aval. În acelaşi timp, multe acumulări şi-au pierdut funcţiile pentru care au fost proiectate, fenomen determinat de schimbările climatice şi de secete, care au redus alimentarea naturală a corpurilor de apă unice şi indivizibile, de pierderile mari prin evaporare care le-au diminuat relevanţa economică, de colmatarea care reduce volumul util de apă (volumul apei a scăzut, în medie, cu 0,5 % anual), de încălcarea regulilor de exploatare de către locatari prin neasigurarea debitului salubru, precum şi de construcţiile ilegale în zonele de protecţie a apelor, care modifică scurgerea naturală a apei. Aceste aspecte afectează nu doar volumele de apă disponibile în obiectele acvatice, dar şi regimul hidrologic al cursurilor de apă în aval.

Ruperea barajelor reprezintă o altă cauză importantă de producere a inundaţiilor, existând riscul unui efect de tip “cascadă”, afectând succesiv barajele situate în aval. Un alt fenomen problematic îl reprezintă colmatarea lacurilor de acumulare, care reduce capacitatea acestora de stocare a apei şi amplifică riscul de inundaţii. Prevenirea pierderilor de sol de pe terenurile agricole este esenţială atât pentru protejarea fertilităţii solului, cât şi pentru diminuarea sedimentării în obiectele acvatice. PGRI DBH Nistru include măsuri de reducere a eroziunii solului, printre care se numără şi creşterea gradului de împădurire şi protecţia teritoriilor vulnerabile la eroziune.

9.2. Diguri de protecţie contra inundaţiilor. Lungimea totală a digurilor de protecţie contra inundaţiilor din limitele DBH Nistru este de 524 km, dintre care 237 km sunt amplasaţi de-a lungul albiei fluviului Nistru. De-a lungul râului Botna sunt construiţi 90,5 km de diguri, pe râul Răut - 79,4 km, iar pe râul Bâc - 78,6 km etc. În total, aceste construcţii asigură protecţia împotriva inundaţiilor pentru 82 de localităţi, dintre care 15 pe Bâc, 16 pe Răut, 9 pe Botna şi 30 pe Nistru. Starea tehnică a digurilor de protecţie contra inundaţiilor de pe fluviul Nistru influenţează în mod semnificativ nivelul riscului de inundaţii.

Principalele deficienţe identificate la digurile de protecţie contra inundaţiilor de pe fluviul Nistru sunt neuniformitatea profilului longitudinal, reducerea locală a cotei crestei digurilor cu până la 1,5 m (ca urmare a căilor de acces create de persoane şi utilaje agricole), precum şi existenţa unor şanţuri sau canale care pot atinge local adâncimea de până la 0,5 m. În unele sectoare, profilul digului nu este menţinut în mod corespunzător, fapt care poate duce la surparea acestuia. De asemenea, integritatea structurii este afectată de formarea galeriilor în corpul digului, ca urmare a activităţii animalelor (şoareci, şobolani, cârtiţe, broaşte ţestoase, vulpi etc.), ceea ce reprezintă o problemă frecventă, contribuind la creşterea riscului de surpare parţială sau chiar cedare a construcţiei.

Terenurile situate între fluviu şi diguri sunt utilizate, în mare parte, ca terenuri agricole, drept urmare a atribuirii acestora în proprietate privată la începutul anilor ʼ90. În unele zone, pe porţiuni de diguri, se constată slăbirea structurii de rezistenţă a acestora, cauzată atât de degradarea firească în timp a stării acestora, cât şi, în unele cazuri, de intervenţii ilicite în structura construcţiei, precum şi de plantarea sau creşterea spontană a arborilor în imediata apropiere a taluzurilor. Astfel de intervenţii în structură pot afecta integritatea digurilor şi sporesc probabilitatea cedării unor segmente din construcţie.

Digurile de protecţie contra inundaţiilor au fost construite, în principal, în perioada anilor 1955-1960. Construcţia digurilor de-a lungul cursurilor de apă, afluenţi ai fluviului Nistru, a început la sfârşitul anilor 1950 şi a fost finalizată în jurul anului 1970. Această perioadă de aproximativ 20 de ani a determinat modificări semnificative ale cursurilor de apă şi ale zonelor inundabile din Republica Moldova.

Digurile sunt construite din materiale locale. Lungimea fiecărui dig variază între 4 şi 25 km, înălţimea între 3-4 m şi până la 6 m, iar lăţimea coronamentului variază între 3 şi 5 m. Taluzul umed al digurilor are o pantă între 1 şi 3 m, iar taluzul uscat între 1 şi 2 m. Digurile situate în aval de barajul Dubăsari au fost proiectate atât pentru o rezistenţă la un debit maxim de 2 600 m³/s, cât şi în cazul unui scenariu de inundaţii care poate avea loc o dată la 100 de ani, ceea ce reprezintă probabilitatea asigurată de 1 %.

În ceea ce priveşte digurile de protecţie contra inundaţiilor construite de-a lungul râurilor interne, lungimea acestora în limitele DBH Nistru este de aproximativ 279 km. Aceste diguri au fost proiectate pentru rezistenţa la scenarii de inundaţii care pot avea loc o dată la 10 ani, ceea ce reprezintă probabilitatea asigurată de 10 %. Lăţimea coronamentului digurilor variază între 2,5 şi 4 m. Pentru a diminua riscul de inundaţii este necesar ca digurile de protecţie să fie menţinute într-o stare satisfăcătoare şi periodic să fie evaluată starea acestora. Per general, starea digurilor de protecţie de-a lungul râurilor interne este satisfăcătoare, pe unele segmente fiind precară. Spre exemplu, pe malul stâng al râului Răut, în preajma sat. Mitoc, r-nul Orhei, digul necesită reconstrucţie. Starea relativ satisfăcătoare este determinată de faptul că în anii 1955, când a început îndiguirea râurilor interne, nu erau construite iazuri şi lacuri de acumulare. În consecinţă, parametrii tehnici au fost stabiliţi în condiţii naturale. Ulterior, construcţia masivă a iazurilor şi a lacurilor de acumulare a determinat reducerea debitelor maxime, prin atenuarea vârfurilor de viitură. Experienţa inundaţiei din anul 1991 din bazinul râului Răut a demonstrat că principala soluţie tehnică pentru protecţia împotriva inundaţiilor a localităţilor şi a terenurilor din lunca râurilor constă în construcţia, reconstrucţia, întreţinerea şi monitorizarea sistematică a digurilor de protecţie.

Drept urmare a viiturilor din anii 2008, 2010, 2019 şi 2020 în regiunea localităţilor Răscăieţi, Purcari, Olăneşti, Crocmaz şi Tudora, mai multe sectoare de diguri au fost deteriorate, provocând inundaţii. Astfel, a fost efectuată o evaluare a stării digurilor contra inundaţiilor, intervenţiile fiind prioritizate în funcţie de riscurile identificate şi de mijloacele financiare disponibile. Astfel, în perioada 2020-2025 au fost executate următoarele lucrări:

- restabilirea digului de protecţie în sat. Gura Bâcului, r-nul Anenii Noi;

- reabilitarea digului şi consolidarea malului staţiilor de pompare NSP-1, NSP-2 Criuleni, din or. Criuleni şi sat. Slobozia-Duşca, sat. Bălăbăneşti, r-nul Criuleni;

- reconstrucţia digului de protecţie în sat. Şerpeni, r-nul Anenii Noi;

- reconstrucţia digului de protecţie în com. Bălăbăneşti r-nul Criuleni;

- consolidarea malului drept al fluviului Nistru în or. Vadul lui Vodă ;

- reconstrucţia digului de protecţie Răscăieţi-Purcari, r-nul Ştefan Vodă;

- reconstrucţia digului de protecţie Purcari-Olăneşti, r-nul Ştefan Vodă;

- reconstrucţia digului de protecţie în sat. Răscăieţi, r-nul Ştefan Vodă;

- reconstrucţia digului de protecţie în or. Criuleni, r-nul Criuleni;

- reconstrucţia digului de protecţie în sat. Olăneşti, r-nul Ştefan-Vodă;

- reconstrucţia digului de protecţie Crocmaz-Tudora, r-nul Ştefan-Vodă;

- reconstrucţia digului de protecţie Olăneşti-Crocmaz, r-nul Ştefan-Vodă;

- reconstrucţia digului de protecţie în sat. Corjova, r-nul Criuleni;

- reconstrucţia digului de protecţie Coşniţa-Pîrîta, r-nul Dubăsari.

Anual, din bugetul naţional, pentru implementarea măsurilor de îmbunătăţire şi mentenanţă a digurilor din limitele DBH Nistru, se planifică un buget estimat corespunzător necesităţilor şi obiectivelor prestabilite.

10. Sistemele existente de avertizare/alarmare şi de răspuns la inundaţii. Necesitatea existenţei sistemelor de avertizare/alarmare şi de răspuns la inundaţii derivă din creşterea frecvenţei şi intensităţii fenomenelor hidrometeorologice extreme, acestea fiind esenţiale pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea pagubelor materiale şi asigurarea unei intervenţii rapide şi coordonate a autorităţilor competente.

10.1. Prevenirea populaţiei şi protecţia acesteia şi a bunurilor materiale în condiţii de calamităţi naturale şi ecologice, inclusiv inundaţii, se realizează printr-un ansamblu de măsuri prevăzute în Manualul Operaţional privind prevenirea şi gestionarea inundaţiilor în Districtele Bazinelor Hidrografice Nistru şi Dunărea - Prut şi Marea Neagră, aprobat prin Ordinul nr.314 din 31 decembrie 2021 al şefului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Afacerilor Interne.

Începând cu anul 2025, cadrul normativ în domeniul gestionării situaţiilor de criză a fost consolidat prin adoptarea Legii nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză. Legea instituie cadrul juridic pentru asigurarea managementului situaţiilor de criză şi stabileşte modul de realizare şi coordonare a măsurilor întreprinse de către autorităţile şi instituţiile publice, operatorii economici şi organizaţiile necomerciale pentru a asigura prevenirea, pregătirea, răspunsul şi recuperarea după situaţii de criză pentru protejarea populaţiei, a ordinii publice şi a altor domenii ale securităţii naţionale.

O măsură de bază o constituie înştiinţarea şi avertizarea populaţiei cu privire la pericolul sau la producerea situaţiilor de criză, realizate prin intermediul sistemelor naţionale şi teritoriale de avertizare din domeniul protecţiei civile.

În aplicarea PGRI DBH Nistru, gestionarea situaţiilor de criză se realizează în conformitate cu cadrul normativ, inclusiv cu prevederile Legii nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză, şi are la bază următoarele direcţii de acţiune:

a) asigurarea activităţilor de prognozare şi avertizare timpurie;

b) asumarea responsabilităţii privind managementul situaţiilor de criză de către Guvern, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale de nivelul respectiv, conform competenţelor;

c) cooperarea interinstituţională la nivel naţional, regional şi internaţional cu entităţi şi organizaţii similare;

d) asigurarea transparenţei şi informării populaţiei;

e) desfăşurarea continuă şi sistemică a activităţilor de prevenire şi pregătire;

f) cooperarea activă şi subordonarea ierarhică a componentelor sistemului naţional de avertizare.

10.2. Gestionarea riscurilor de inundaţii reprezintă un element esenţial în protecţia populaţiei, proprietăţii, infrastructurii şi mediului. Reducerea riscului de inundaţii implică 4 etape de acţiuni - monitorizarea şi evaluarea riscului, prognozarea inundaţiilor, avertizarea cu privire la producerea inundaţiilor, răspunsul şi gestionarea consecinţelor (figura 1).

Figura 1. Structura Sistemului naţional de avertizare, alarmare şi răspuns la inundaţii

În anul 2010, în Republica Moldova a fost instituit Sistemul naţional de avertizări privind fenomenele hidrometeorologice periculoase, bazat pe coduri internaţionale de 4 culori (verde, galben, portocaliu, roşu), în conformitate cu standardele europene (www.meteo.md). Din 2017, Republica Moldova este membră a Platformei europene Meteoalarm (EUMETNET), (https://www.meteoalarm.eu/index.php?lang=ro_RO).

Fenomenele pentru care se emit atenţionări/avertizări hidrologice sunt următoarele:

a) creşteri semnificative ale nivelurilor şi debitelor de apă (inundaţii, viituri);

b) fenomene hidrologice periculoase imediate (scurgeri importante de pe versanţi, torenţi, pâraie, râuri mici);

c) creşteri artificiale ale nivelurilor cauzate de evoluţia fenomenelor de iarnă (topire bruscă de zăpadă, poduri de gheaţă, îngrămădiri de gheţuri şi sol (zăpoare)).

Totodată, în cadrul măsurilor de răspuns la inundaţii se vor integra intervenţii de sănătate publică, inclusiv evaluarea riscurilor epidemiologice, monitorizarea bolilor transmisibile şi elaborarea recomandărilor pentru prevenirea riscurilor biologice, inclusiv a celor asociate vectorilor de transmitere şi rozătoarelor.

10.3. Crearea, modernizarea (perfecţionarea, reconstrucţia) şi menţinerea în stare funcţională a sistemelor de înştiinţare ale protecţiei civile, desfăşurarea avertizării de către autorităţile publice competente, în cooperare cu deţinătorii infrastructurii hidrotehnice şi cu operatorii de telecomunicaţii. Instrumentele moderne de avertizare permit transmiterea informaţiei prin:

- sirene electronice;

- mesaje SMS şi Cell Broadcast;

- mesaje vocale automate;

- e-mail şi aplicaţii digitale;

- mass-media şi platforme online.

Pentru eficientizarea reacţiei populaţiei este necesară organizarea periodică a exerciţiilor de simulare şi de instruire în localităţile expuse riscului la inundaţii.

Crearea, modernizarea şi funcţionarea sistemelor de înştiinţare a populaţiei în caz de pericol sau de apariţie a situaţiilor de criză sunt reglementate de următoarele acte normative:

10.3.1. Legea nr.271/1994 cu privire la protecţia civilă;

10.3.2. Legea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.93/2007;

10.3.3. Legea nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză;

10.3.4. Hotărârea Guvernului nr.1030/2000 cu privire la aprobarea Schemei de protecţie a localităţilor din Republica Moldova împotriva inundaţiilor;

10.3.5. Hotărârea Guvernului nr.735/2002 cu privire la sistemele speciale de telecomunicaţii ale Republicii Moldova;

10.3.6. Hotărârea Guvernului nr.1076/2010 cu privire la clasificarea situaţiilor excepţionale şi la modul de acumulare şi prezentare a informaţiilor în domeniul protecţiei populaţiei şi teritoriului în caz de situaţii excepţionale;

10.3.7. Hotărârea Guvernului nr.887/2013 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la gestionarea riscurilor de inundaţii;

10.3.8. Hotărârea Guvernului nr.590/2018 cu privire la aprobarea Concepţiei reformei sistemului naţional de gestionare, prevenire şi reducere a consecinţelor inundaţiilor;

10.3.9. Hotărârea Guvernului nr.346/2026 cu privire la constituirea şi organizarea activităţii Comisiei Naţionale de Management al Crizelor, comisiilor regionale sau teritoriale şi locale de management al situaţiilor de criză, precum şi a centrelor operaţionale de coordonare ale acestora.

Sistemul automatizat centralizat de alarmare, pe teritoriul Republicii Moldova, pus în funcţiune începând cu anul 1979 şi completat până în anul 1992, prezintă, la momentul actual, un grad avansat de uzură tehnică (aproximativ 100 %) şi o acoperire limitată, de circa 10-15 % din teritoriul centrelor raionale. Majoritatea localităţilor rurale nu dispun de sisteme funcţionale de alarmare. La nivel naţional este implementat un proiect-pilot privind crearea unui sistem teritorial de avertizare timpurie cu sirene electronice în localităţile cu servicii voluntare de salvatori şi pompieri (http://dse.md/teawas/). Obiectivul acestuia este creşterea capacităţii de reacţie rapidă şi protejarea comunităţilor vulnerabile.

Sistemul de avertizare publică “MD-ALERT” este în proces de creare şi de implementare de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Afacerilor Interne, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.112/2026 cu privire la aprobarea Conceptului Sistemului de avertizare publică “MD-ALERT”. Implementarea acestuia va permite transmiterea rapidă a alertelor către populaţie prin tehnologii moderne de comunicaţie mobilă, asigurând interoperabilitatea cu standardele europene. Impactul pe termen lung se va concretiza prin implementarea unui sistem de avertizare eficient, care să ofere siguranţă şi protecţie populaţiei în cazul unor dezastre.

10.4. Sistemul informaţional hidrometeorologic. Sistemul informaţional hidrometeorologic funcţionează în conformitate cu prevederile Legii nr.1515/1993 privind protecţia mediului înconjurător, ale Legii nr.368/2023 cu privire la activitatea meteorologică şi hidrologică şi ale Legii nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză. Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu asigură monitorizarea hidrologică de stat. În limitele DBH Nistru, reţeaua naţională de monitoring hidrologic include 33 de posturi hidrologice pentru măsurarea nivelurilor şi a debitelor de apă (figura 2).

Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu colectează şi prelucrează date operative, analizează condiţiile de formare a fenomenelor hidrometeorologice periculoase şi elaborează prognoze şi avertizări hidrologice. Având în vedere faptul că formarea principalelor viituri pe fluviul Nistru are loc pe teritoriul Ucrainei, funcţionează un mecanism bilateral de schimb operativ de date şi avertizări hidrologice între instituţiile responsabile din Ucraina şi Republica Moldova, în baza Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind colaborarea în domeniul protecţiei şi dezvoltării durabile a bazinului râului Nistru, semnat la Roma la 29 noiembrie 2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.42/2013 şi intrat în vigoare la 28 iulie 2017, după ratificarea de către Partea ucraineană.

Prognozele şi avertismentele sunt transmise autorităţilor publice competente, inclusiv Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Afacerilor Interne şi Centrului Naţional de Management al Crizelor din subordinea Guvernului, care va asigura coordonarea operaţională la nivel naţional.

Figura 2. Reţeaua de monitoring hidrologic în limitele DBH Nistru

Sursa: Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu

În situaţiile de criză, există un schimb constant de informaţii şi date privind pericolele hidrometeorologice, care este transmis, de asemenea, către punctele de dirijare ale comisiilor teritoriale de management al situaţiilor de criză.

10.5. Sistemul informaţional al Autorităţii de Meteorologie şi Monitoring de Mediu are următoarele funcţii:

10.5.1. colectarea datelor şi informaţiilor;

10.5.2. transmiterea datelor şi informaţiilor;

10.5.3. prelucrarea datelor şi informaţiilor;

10.5.4. stocarea datelor şi informaţiilor;

10.5.5. distribuirea datelor şi informaţiilor.

Colectarea datelor se realizează printr-o reţea de monitorizare. Transmiterea datelor este asigurată de infrastructura existentă: reţeaua de telefonie fixă şi mobilă, scanerul şi faxul, reţeaua de calculatoare existentă.

11. Inundaţii istorice. În bazinul hidrografic al fluviului Nistru, inundaţiile reprezintă fenomene hidrologice cu impact semnificativ asupra comunităţilor umane, terenurilor agricole şi infrastructurii.

11.1. Printre cele mai semnificative inundaţii înregistrate pe fluviul Nistru se numără:

11.1.1. 1932 - debit maxim de 6 280 m³/s;

11.1.2. 1941 - debit maxim de 7 300 m³/s;

11.1.3.1969, 1970, 1974, 1980, 1988, 1998, 2008 şi 2010 - viituri corespunzătoare probabilităţii de depăşire de circa 1 % (evenimente cu perioadă medie de revenire de aproximativ 100 de ani);

Un caz de referinţă a fost viitura din primăvara anului 1969, când acumularea de barări de gheaţă a determinat o creştere a nivelului apei cu 6-9 metri, ceea ce a dus la inundarea oraşelor Soroca, Camenca, Râbniţa şi Rezina, precum şi a numeroase sate din aceste raioane. Au fost afectate circa 1 500 de locuinţe, dintre care 900 au fost distruse. În sectorul din aval, debitul maxim evacuat din Lacul de acumulare Dubăsari (aproximativ 4 180 m³/s) a contribuit la supraîncărcarea digurilor existente între or. Dubăsari şi sat. Glinoe, unele sectoare fiind compromise, ceea ce a dus la inundarea extinsă a terenurilor agricole şi a circa 30 de localităţi.

Alte episoade semnificative includ:

a) 1970 - viitură cu debite de 2 200 mii m³/s şi creşteri de nivel de 2-4 m;

b) 1980-1988 - ploi torenţiale şi aport rapid de pe afluenţi, cu distrugeri locale de infrastructură;

c) 2008-2010 - inundaţii cu impact transfrontalier major, afectând nu doar localităţile din Republica Moldova, dar şi sectoare din avalul ucrainean;

d) 2020 - debit maxim 2 700 mii m³/s (sat. Unguri, r-nul Ocniţa).

Tabelul 3

Viiturile din iulie-august 2008, fluviul Nistru

Viiturile din lunile mai, iunie şi iulie din anul 2010 au înregistrat debite de 2 650 m³/s în iunie şi 3 590 m³/s în iulie, determinând o creştere a nivelului apei de la 2,5 m la 3,5 m în sectorul or. Otaci - or. Dubăsari (figurile 3 şi 4).

Figura 3. Analiza comparativă dintre viiturile din 2008 şi 2010

cu viiturile cu probabilitate mică din 1969 şi 1980

Figura 4. Analiza comparativă dintre viiturile din 2008 şi 2010

cu viiturile cu probabilitate redusă din 1969 şi 1980

În baza datelor istorice, a măsurătorilor hidrometrice şi a studiilor ştiinţifice, au fost evidenţiate următoarele evenimente semnificative (vezi tabelul 4):

Tabelul 4

Inundaţii semnificative pe fluviul Nistru

Punerea în funcţiune, în anul 1982, a lacului de acumulare nistrean (din or. Novodnestrovsk din Ucraina) a redus riscul formării barărilor de gheaţă şi a contribuit la atenuarea viiturilor, însă nu a eliminat riscurile catastrofale. Datele recente arată că frecvenţa fenomenelor extreme nu s-a diminuat, iar colmatarea albiilor, ocuparea necontrolată a luncilor inundabile şi modificările climatice accentuează pericolul inundaţiilor.

În timpul viiturilor din luna iunie 2020 a fost asigurat schimbul operativ de informaţii cu partea ucraineană şi de coordonare a acţiunilor de regularizare a debitelor evacuate prin intermediul Complexului hidroenergetic nistrean şi al Centralei hidroelectrice Dubăsari. Această cooperare a permis optimizarea regimului de exploatare a acumulărilor şi a contribuit la diminuarea consecinţelor hidrologice, evitând repetarea scenariilor severe din anii 2008 şi 2010.

Figura 5. Debitele maxime ale viiturii din 2020 înregistrate la posturile hidrologice Unguri şi Bender

12. Inundaţiile istorice pe cursurile de apă interne. Cursurile de apă interne din bazinul fluviului Nistru au fost, în mod constant, expuse la episoade de inundaţii, generate în principal de ploi torenţiale, şi mai rar de topirea rapidă a stratului de zăpadă. Aceste fenomene sunt caracterizate prin creşteri rapide ale nivelului apei şi debite maxime disproporţionate în raport cu suprafaţa bazinului, ceea ce determină un potenţial ridicat de producere a pagubelor la nivel local.

Pe baza observaţiilor hidrologice, se disting 3 tipuri majore de inundaţii pe râurile mici:

12.1. viituri pluviale rapide (flash-floods) - tipice sezonului cald (mai-august), cu timp de reacţie scurt, de la câteva zeci de minute la maximum 6 ore după precipitaţii intense (> 30-50 mm/h);

12.2. inundaţii mixte (nivo-pluviale) - cauzate de topirea zăpezii asociată cu precipitaţii lichide, frecvente la sfârşitul iernii şi începutul primăverii;

12.3. viituri urbane - caracteristice sectoarelor cu grad ridicat de impermeabilizare a terenului (Chişinău, Străşeni - râul Bîc, Orhei - râul Răut, Bălţi - sectorul superior al râului Răut), amplificate de insuficienţa sistemelor de evacuare a apelor pluviale.

Viiturile pluviale rapide (flash floods) se manifestă prin creşteri bruşte de nivel şi debit, afectează zone restrânse, dar dens populate sau cu terenuri agricole intens exploatate, şi sunt dificil de prognozat şi de gestionat în lipsa unor sisteme automatizate de avertizare.

Din cauza regularizării râurilor interne din Republica Moldova, prin îndreptarea albiilor, betonarea malurilor şi desecarea zonelor umede, a fost redusă capacitatea naturală de reţinere şi infiltrare a apei, ceea ce a dus la scurgerea rapidă a volumelor mari de apă în perioadele cu precipitaţii abundente, la creşterea debitului maxim într-un timp foarte scurt şi, implicit, la sporirea frecvenţei şi intensităţii viiturilor, precum şi a inundaţiilor în localităţile situate în aval.

Inundaţii severe au fost înregistrate în anii 1948, 1956, 1963, 1973, 1984, 1989, 1991, 1994, 1998, 1999, 2003 şi 2005.

Un eveniment de referinţă a avut loc la 28 iulie 1948, când în decurs de 24 de ore s-au înregistrat 219 mm de precipitaţii. Ploaia torenţială a generat o viitură pe râul Bîc, cu un debit maxim de 222 m³/s, care a inundat gara feroviară din Chişinău şi zonele adiacente, provocând avarii semnificative infrastructurii şi reţelei urbane de canalizare.

Un alt eveniment sever a fost înregistrat la 26 august 1994, când ploile de intensitate excepţională au afectat o mare parte a teritoriului Republicii Moldova. În bazinul Nistrului, impactul a fost deosebit de pronunţat pe râurile Ciuluc şi Cula, unde s-au produs viituri rapide cu consecinţe semnificative asupra infrastructurii şi terenurilor agricole.

Pe teritoriul ţării se produc aproape în fiecare vară numeroase inundaţii pluviale rapide (flash-floods), monitorizarea cărora este extrem de dificilă din cauza caracterului lor şi a distribuţiei spaţiale foarte restrânse. Factorul determinant în producerea acestora îl constituie cantitatea de precipitaţii atmosferice căzută în decurs de 24 de ore, precum şi intensitatea ploii. În aceste condiţii, devine evidentă necesitatea stringentă de cartografiere a hazardului şi a riscului de inundaţii pluviale rapide.

Anul 2005 a fost marcat de multiple episoade de precipitaţii torenţiale intense. În datele de 23, 25 26 şi 31 mai au fost înregistrate cantităţi maxime de 35-40 mm/oră. De intensitate şi mai mare au fost ploile din 7, 18 şi 19 august 2005, când în unele raioane s-au înregistrat cantităţi cuprinse între 10 şi 83 mm. La Chişinău, într-un interval de 4,5 ore au căzut 57 mm de precipitaţii, un eveniment cu probabilitate statistică redusă, care se înregistrează, în medie, o dată la 20 de ani.

Episoade ulterioare de ploi torenţiale şi inundaţii pluviale rapide au avut loc în anii 2020, 2021, 2023, 2024 şi 2025. Spre exemplu, în lunile iunie şi iulie din anul 2021, ploile torenţiale, furtunile şi grindina au provocat inundaţii locale în 38 de localităţi din 17 raioane, cu pagube semnificative, fiind deteriorate acoperişurile unor case şi circa 12 km de drumuri, inclusiv au fost afectate peste 8 000 de terenuri agricole. În luna aprilie din anul 2023, drept urmare a ploilor torenţiale intense în mai multe episoade, au avut loc viituri rapide şi inundaţii locale în mai multe localităţi. Cele mai recente viituri rapide înregistrate în or. Chişinău au avut loc la 5 septembrie 2024, 1 septembrie 2025 şi 8 octombrie 2025 şi au provocat acumulări de apă pe străzi, blocaje în trafic şi au conturat necesitatea intervenţiei serviciilor municipale specializate, ceea ce a evidenţiat vulnerabilităţile suplimentare asociate extinderii suprafeţelor impermeabile şi a insuficienţei sistemelor de drenaj.

Aceste evenimente confirmă vulnerabilitatea ridicată a râurilor interne şi necesitatea dezvoltării unor sisteme de monitorizare hidrometeorologică de înaltă rezoluţie, implementării sistemelor de avertizare timpurie la nivel local, a aplicării măsurilor de retenţie naturală, a gestionării integrate a scurgerii de suprafaţă şi a consolidării capacităţilor de gestionare a riscului la nivel local. Datele statistice privind parametrii de calcul ai viiturilor cu potenţial de producere a inundaţiilor sunt reprezentate în tabelul 5.

Tabelul 5

Debite maxime cu probabilităţi diferite de depăşire

pe râurile interne din DBH Nistru

13. Evenimentele de inundaţii semnificative pe cursurile de apă interne. În conformitate cu Directiva 2007/60/CE Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii şi cu evaluarea preliminară a riscului de inundaţii, evenimentele semnificative sunt definite prin impactul lor asupra populaţiei, infrastructurii, bunurilor şi mediului, indiferent de cauzele naturale sau antropice care le-au generat. Analiza datelor hidrometrice istorice, a rapoartelor autorităţilor şi a studiilor recente a permis identificarea mai multor episoade cu relevanţă majoră pentru planificarea măsurilor de protecţie. Evenimentele cele mai importante sunt prezentate în tabelul 6.

Tabelul 6

Lista evenimentelor semnificative

13.1. Indicatori suplimentari de severitate. Evaluarea severităţii evenimentelor de inundaţii se realizează prin următorii indicatori:

13.1.1. durata inundaţiilor - variază între 5 şi 18 zile, în funcţie de capacitatea de tranzitare a debitelor prin albie;

13.1.2. suprafaţa afectată - se situează între aproximativ 4 000 ha în cazul evenimentelor locale, şi peste 25 000 ha, în cazul evenimentelor majore (de ex.: anul 2008);

13.1.3. populaţia afectată - între 1 000 şi 35 000 de persoane, incluzând cazurile de evacuare temporară;

13.1.4. pierderi economice - estimate între 20 milioane de lei, pentru evenimente locale şi până la 1 mld. lei în cazul evenimentelor majore;

13.2. clasificarea evenimentelor semnificative se realizează în funcţie de amploarea şi de aria de manifestare a impactului, precum şi de debitul înregistrat, distingându-se evenimente la scară majoră, cu efecte transfrontaliere, evenimente la scară medie, cu impact regional, şi evenimente locale, cu impact punctual, dar relevante pentru zonele vulnerabile. Clasificarea evenimentelor semnificative este prezentată în tabelul 7.

Tabelul 7

Clasificarea evenimentelor semnificative

13.3. Constatări privind vulnerabilităţile. Analiza vulnerabilităţilor asociate fenomenelor hidrologice extreme evidenţiază o serie de factori structurali şi funcţionali care amplifică riscul de inundaţii, subliniind necesitatea unor măsuri integrate de prevenire, adaptare şi gestionare eficientă a dezastrelor. Astfel se constată următoarele:

13.3.1. analiza efectelor viiturilor recente evidenţiază concentrarea pagubelor în zonele cu urbanizare recentă din lunca inundabilă şi în zonele cu diguri neîntreţinute corespunzător;

13.3.2. creşterea frecvenţei fenomenelor convective intense, cu timp scurt de reacţie (2-6 ore) şi pericol ridicat pentru localităţile de pe afluenţi mici;

13.3.3. rolul infrastructurii hidrotehnice este determinant în atenuarea vârfurilor undelor de viituri în condiţii de exploatare optimă, dar poate deveni un factor de potenţial risc crescut în cazul producerii unor deversări neplanificate;

13.3.4. aceste evenimente subliniază vulnerabilitatea bazinului Nistrului şi importanţa consolidării infrastructurii de protecţie, a sistemelor de avertizare timpurie şi a cooperării transfrontaliere pentru reducerea riscurilor;

13.3.5. necesitatea cartografierii hazardului şi a riscului de inundaţii, precum şi a inundaţiilor pluviale rapide.

14. Zonele cu risc potenţial semnificativ de inundaţii. Zonele cu risc potenţial semnificativ de inundaţii au fost identificate în cadrul Evaluării preliminare a riscului de inundaţii, realizată în perioada anilor 2012-2015, cu suportul partenerilor externi, prin intermediul proiectului “Suport pentru management şi asistenţă tehnică în cadrul proiectului de protecţie împotriva inundaţiilor din Republica Moldova”. Procesul a inclus colectarea datelor disponibile, analiza inundaţiilor istorice, aplicarea modelelor hidraulice, evaluarea arealelor potenţial afectate de ruperea barajelor, stabilirea indicilor de vulnerabilitate şi combinarea acestora în hărţi de risc la inundaţii.

În urma acestei evaluări au fost identificate 2 924 km de cursuri de apă cu risc înalt de inundaţii în limitele DBH Nistru. Aceste sectoare constituie principalele zone cu risc potenţial semnificativ. Datele spaţiale aferente zonelor vulnerabile la riscul de inundaţii sunt disponibile pe geoportalul tematic pentru datele spaţiale ale Agenţiei Geodezie, Cartografie şi Cadastru (geodata.gov.md) şi sunt descrise prin metadate pe Geoportalul infrastructurii naţionale de date spaţiale (Geoportalul INDS). Aceste date necesită o actualizare periodică sistematică, având în vedere că evaluarea preliminară a riscului de inundaţii se revizuieşte şi se actualizează, după caz, la fiecare 6 ani.

14.1. Criteriile de delimitare a zonelor de risc la inundaţii includ:

14.1.1. Zonele cu diguri de protecţie contra inundaţiilor în stare precară sau cu denivelări ale coronamentului de > 0,5 m nu mai pot asigura protecţia necesară împotriva inundaţiilor şi prezintă un risc crescut de revărsare.

14.1.2. Reducerea volumului de atenuare a viiturilor în iazurile şi lacurile de acumulare colmatate determină creşterea riscului de inundaţii în aval.

14.1.3. Ocuparea luncilor prin construcţii realizate pe terenurile atribuite în proprietate privată şi autorizate de autorităţile administraţiilor publice locale amplifică pagubele chiar şi în cazul viiturilor moderate, evidenţiind impactul deciziilor administrative asupra vulnerabilităţii zonelor inundabile.

14.2. Clasificarea zonelor de risc la inundaţii se realizează în funcţie de nivelul pericolului, gradul de expunere a populaţiei şi tipul impactului potenţial, distingându-se zone cu risc înalt, caracterizate prin expunere semnificativă şi prezenţa infrastructurii critice, zone cu risc mediu, asociate cu impact regional şi pagube economice relevante, şi zone cu risc scăzut, unde impactul este limitat şi afectează preponderent mediul natural şi resursele locale.

Tabelul 8

Clasificarea zonelor de risc

Identificarea acestor zone permite direcţionarea priorităţilor de investiţii, consolidarea infrastructurii şi integrarea măsurilor bazate pe soluţii naturale în strategia generală de reducere a riscului.

15. Hărţi de hazard şi hărţi de risc de inundaţii. Conform Concepţiei reformei sistemului naţional de gestionare, prevenire şi reducere a consecinţelor inundaţiilor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.590/2018, hărţile de hazard şi hărţile de risc la inundaţii reprezintă instrumente esenţiale pentru planificarea măsurilor de prevenire şi reducere a impactului evenimentelor extreme (anexele 1 şi 2). Acestea oferă o bază tehnică solidă pentru evaluarea expunerii şi vulnerabilităţii şi sunt indispensabile în procesul decizional privind utilizarea terenurilor şi infrastructura de protecţie.

15.1. Hărţile de hazard prezintă extinderea inundaţiilor în funcţie de scenariile de probabilitate, oferind informaţii esenţiale pentru elaborarea hărţilor de risc la inundaţii.

Zonele desemnate ca având un risc potenţial semnificativ la inundaţii acoperă zonele geografice care ar putea fi inundate în scenarii:

15.1.1. scenariul cu probabilitate mică (Q 0,1 % - inundaţii care se pot produce, în medie, o dată la 1000 de ani);

15.1.2. scenariul cu probabilitate medie (Q 1 % - inundaţii care se pot produce, în medie, o dată la 100 de ani);

15.1.3. scenariul cu probabilitate mare (Q 10 % - inundaţii care se pot produce, în medie, o dată la 10 de ani).

15.2. Metoda de elaborare a hărţilor de hazard. Harta de hazard la inundaţii a fost elaborată prin metoda de modelare hidraulică, utilizând software-ul InfoWorks ICM, dezvoltat în cadrul Proiectului de asistenţă tehnică privind protecţia împotriva inundaţiilor (2013-2016), implementat de “Beta Studio” SRL şi HR Wallingford, cu sprijinul Băncii Europene pentru Investiţii. Modelarea a cuprins 3,4 mii km de cursuri de apă din cei 4,3 mii km identificaţi la nivel naţional, ca areale cu risc potenţial semnificativ de inundaţii, dintre care 2 924 km se află în DBH Nistru.

Modelele au fost realizate pentru debitele caracteristice unor perioade de revenire de 100, 200 şi 1 000 de ani, ceea ce reprezintă probabilitatea producerii de 1 %, 0,5 % şi 0,1 %. Au fost elaborate peste 20 de modele hidraulice la nivel naţional, inclusiv 2 modele specifice fluviului Nistru, pentru sectoarele amonte şi în aval de barajul Dubăsari. Calibrarea modelelor s-a bazat pe datele inundaţiilor din 2008 şi 2010.

15.3. Hărţile de risc la inundaţii integrează probabilitatea producerii inundaţiilor cu consecinţele acestora asupra populaţiei, economiei şi mediului. Evaluarea s-a realizat pe baza a 12 indicatori de risc, grupaţi în 3 categorii:

15.3.1. impact asupra populaţiei: (1) numărul de persoane afectate, (2) numărul de persoane afectate puternic, (3) numărul de persoane afectate foarte puternic, (4) numărul de puncte de aprovizionare cu apă inundate, (5) lungimea infrastructurii-cheie inundate (drumuri şi căi ferate);

15.3.2. impact asupra economiei: (1) pagubele pentru ariile rezidenţiale, (2) pagubele pentru ariile non-rezidenţiale, (3) pagubele aduse agriculturii;

15.3.3. impact asupra mediului şi patrimoniului: (1) extinderea siturilor de mediu inundate, (2) numărul de situri de patrimoniu inundate, (3) numărul de surse de poluare inundate, (4) extinderea surselor de poluare difuze.

15.4. Metoda de evaluare a riscului de inundaţii. În baza evaluării preliminare a riscului de inundaţii s-au propus 2 obiective majore: pe de o parte, identificarea şi cartarea arealelor cu risc înalt, mediu şi scăzut de inundaţii, iar pe de altă parte, estimarea potenţialelor pagube. Pentru estimarea pagubelor s-a utilizat relaţia dintre suprafaţa teritoriului inundat în raport cu pierderile materiale cauzate.

15.5. Conceptul de risc la inundaţii a fost abordat ca o combinaţie dintre probabilitatea de producere a inundaţiei şi consecinţele acesteia:

Risc = Probabilitate de producere × Consecinţe

Consecinţele au fost evaluate pe baza a aceloraşi 12 indicatori de risc, grupaţi în 3 categorii, prevăzute la subpct. 15.3.

15.6. Datele spaţiale aferente zonelor vulnerabile riscului de inundaţii sunt disponibile pe geoportalul tematic pentru datele spaţiale al Agenţiei Geodezie, Cartografie şi Cadastru (geodata.gov.md) şi sunt supuse procedurii de verificare şi avizare de către Agenţia Geodezie, Cartografie şi Cadastru, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.739/2024 pentru aprobarea Listei seturilor de date spaţiale şi a periodicităţii de actualizare a acestora. Metadatele aferente acestor date spaţiale sunt publicate pe Geoportalul INDS, în condiţiile Legii nr.254/2016 cu privire la infrastructura naţională de date spaţiale şi ale Hotărârii Guvernului nr.663/2023 pentru aprobarea Conceptului Sistemului informaţional geografic de stat “Geoportalul infrastructurii naţionale de date spaţiale”. Corespunzător integrării scenariilor climatice, se constată o posibilă creştere a suprafeţelor inundabile cu 10-25% până în anul 2100.

Hărţile de hazard şi de risc la inundaţii necesită a fi folosite la elaborarea planurilor urbanistice generale, a planurilor urbanistice zonale şi în procesul de autorizare a construcţiilor în zone inundabile, constituind măsuri esenţiale pentru reducerea vulnerabilităţilor.

16. Viiturile pluviale. Viiturile pluviale (flash floods) reprezintă fenomene hidrologice extreme caracterizate prin creşteri rapide şi temporare ale debitelor unui curs de apă şi a nivelurilor de apă, urmare a ploilor torenţiale intense şi de scurtă durată. În DBH Nistru aceste evenimente au o frecvenţă ridicată şi se manifestă mai ales pe râurile mici şi în bazinele hidrografice cu suprafeţe reduse.

16.1. Caracteristicile distincte ale viiturilor pluviale rapide sunt următoarele:

16.1.1. se dezvoltă într-un interval de timp foarte scurt (de la câteva zeci de minute până la maximum 6 ore după precipitaţii);

16.1.2. sunt asociate, de regulă, cu cantităţi de precipitaţii > 30-50 mm/h, uneori depăşind 100 mm în 24 h;

16.1.3. prezintă debite maxime ridicate raportate la suprafaţa redusă a bazinului de recepţie;

16.1.4. durată relativ scurtă a fenomenului, de regulă sub 12 ore, cu variaţii rapide ale debitelor;

16.1.5. energie hidraulică ridicată, care determină un potenţial crescut de eroziune şi de distrugere a infrastructurii şi a bunurilor materiale;

16.1.6. pot provoca pierderi materiale semnificative, chiar dacă durata lor este scurtă.

16.2. Zonele vulnerabile includ râurile mici din depresiunile hidrografice, în ale căror bazine sunt amplasate localităţi dens populate şi terenuri agricole expuse, precum şi zone urbane cu grad ridicat de impermeabilizare, după cum urmează:

16.2.1. râurile interne din zonele de deal (Răut, Ciuluc, Cula);

16.2.2. afluenţii Nistrului (Ichel, Botna, Bîc), în ale căror bazine sunt amplasate localităţi dens populate şi terenuri agricole expuse;

16.2.3. zone urbane cu grad ridicat de impermeabilizare (Chişinău, Orhei, Bălţi), unde sistemele de canalizare pluvială sunt insuficiente.

16.3. Exemple istorice de viituri pluviale rapide:

16.3.1. 1948 - viitură pe râul Bîc (Chişinău) cu debit maxim de 222 m³/s, determinată de acumularea a 219 mm de precipitaţii în 24 h;

16.3.2. 1994 - ploi torenţiale generalizate care au afectat bazinul Nistrului, cu viituri rapide pe râurile Ciuluc şi Cula, cu distrugeri semnificative.

16.4. Factorii agravanţi care duc la creşterea riscurilor de producere a inundaţiilor cu impact semnificativ sunt:

16.4.1. climatici - frecvenţa ridicată a ploilor convective estivale;

16.4.2. geomorfologici - relief fragmentat cu pante medii-mari şi reţea de văi înguste;

16.4.3. antropici - defrişări şi lipsa lucrărilor de întreţinere a albiilor, lucrări agricole pe pante, extinderea zonelor construite pe lunci, întreţinerea deficitară a canalelor de scurgere, a obiectelor acvatice şi a lucrărilor hidrotehnice de retenţie.

16.5. Măsuri de reducere a riscurilor. Reducerea riscului asociat viiturilor pluviale rapide (flash floods) necesită întreprinderea următoarelor măsuri:

16.5.1. dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de monitorizare şi avertizare timpurie;

16.5.2. integrarea hărţilor de hazard în documentele de planificare urbanistică şi limitarea construcţiilor în zonele vulnerabile;

16.5.3. elaborarea hărţilor de hazard pentru bazine hidrografice mici;

16.5.4. consolidarea capacităţilor autorităţilor locale pentru intervenţii rapide;

16.5.5. integrarea măsurilor bazate pe ecosisteme (împăduriri, crearea zonelor umede);

16.5.6. creşterea gradului de conştientizare a populaţiei expuse.

16.6. Riscul de inundare asociat creşterii nivelului apei subterane. Inundaţiile generate de creşterea nivelului apei subterane (groundwater flooding) apar atunci când nivelul piezometric al acviferului depăşeşte cota suprafeţei terenului, determinând descărcarea apei subterane la suprafaţă sau inundarea spaţiilor situate sub nivelul terenului. Fenomenul este asociat, de regulă, cu perioade îndelungate de precipitaţii intense şi/sau cu creşteri semnificative ale nivelului apelor de suprafaţă, în special în cazul acviferelor aflate în conexiune hidraulică cu cursurile de apă. În zonele de luncă dezvoltate pe depozite aluvionare permeabile, mai ales în sectoarele joase ale bazinelor hidrografice, diferenţierea dintre inundaţiile fluviale şi cele determinate de creşterea nivelului apei subterane este dificilă, ca urmare a interdependenţei dintre procesele hidrologice şi cele hidrogeologice. Deşi astfel de fenomene nu au fost raportate distinct, din cauza dificultăţii de a le diferenţia şi localiza faţă de inundaţiile de suprafaţă, acestea sunt caracteristice regiunilor din lunca joasă a fluviului Nistru.

17. Evaluarea potenţialelor consecinţe ale inundaţiilor. Evaluarea potenţialelor consecinţe ale inundaţiilor constituie o componentă fundamentală a PGRI şi se realizează în conformitate cu Concepţia reformei sistemului naţional de gestionare, prevenire şi reducere a consecinţelor inundaţiilor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.590/2018 şi cu Regulamentul cu privire la gestionarea riscurilor de inundaţii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.887/2013. Această analiză permite stabilirea priorităţilor de intervenţie şi fundamentarea programului de măsuri.

Analiza are la bază hărţile de hazard şi de risc la inundaţii, elaborate pentru diferite scenarii de probabilitate (de regulă 10 %, 1 % şi 0,1 %), şi permite identificarea zonelor cu risc semnificativ, estimarea populaţiei şi a bunurilor expuse, precum şi fundamentarea programului de măsuri prioritare.

17.1. Impact asupra populaţiei. Analiza riscurilor asociate viiturilor evidenţiază potenţiale impacturi semnificative asupra populaţiei şi infrastructurii din DBH Nistrului, subliniind necesitatea măsurilor proactive de reducere a riscului şi de protecţie a comunităţilor expuse.

În scenariile cu probabilitate de apariţie de 1 % (viituri cu perioadă medie de revenire la aproximativ 100 de ani), în DBH Nistru pot fi afectate estimativ 30 000 şi 35 000 de persoane, inclusiv prin necesitatea evacuării temporare din zonele inundabile.

Riscurile cele mai mari vizează localităţile urbane amplasate în lunca majoră a Nistrului, precum Soroca, Rezina, Tiraspol şi Bender, dar şi numeroase sate amplasate în luncile inundabile.

În lipsa întreprinderii unor măsuri suplimentare de reducere a riscului, evenimentele hidrologice extreme ar putea duce la pierderi de vieţi omeneşti, la afectarea gravă a locuinţelor şi a bunurilor personale, la relocări forţate temporare sau permanente ale populaţiei şi la creşterea vulnerabilităţii sociale a comunităţilor expuse.

Evenimentele de inundaţii pot genera efecte semnificative asupra sănătăţii publice, prin contaminarea surselor de apă potabilă, deteriorarea sistemelor de canalizare şi evacuare a apelor uzate, precum şi prin creşterea riscului de apariţie şi de răspândire a bolilor hidrice, inclusiv a bolilor diareice acute şi a hepatitelor virale A şi E. Totodată, condiţiile create în urma inundaţiilor favorizează proliferarea vectorilor de transmitere, ceea ce sporeşte riscul de transmitere a bolilor infecţioase.

17.2. Impact economic. Evaluarea impactului economic al inundaţiilor arată că, în scenariile de risc înalt, pierderile pot fi semnificative, afectând locuinţe, infrastructura, terenurile agricole şi serviciile esenţiale, ceea ce subliniază necesitatea măsurilor de prevenire şi reducere a vulnerabilităţii economice.

Din perspectiva economică, în scenariile de risc înalt, pierderile directe pot depăşi suma de 1 miliard de lei, incluzând avarierea sau distrugerea locuinţelor, deteriorarea infrastructurii de transport, afectarea infrastructurii tehnico-edilitare şi pierderi semnificative în sectorul agricol.

Se estimează că peste 15 000 ha de teren agricol fertil, în special în lunca inferioară a Nistrului, sunt expuse riscului de inundare, cu consecinţe directe asupra producţiei agricole.

Expunerea infrastructurii critice amplifică impactul economic, deoarece întreruperea serviciilor esenţiale poate genera efecte în lanţ asupra activităţii economice şi a funcţionării instituţiilor publice.

17.3. Impact asupra mediului. Inundaţiile în DBH Nistru au consecinţe ecologice complexe, cu efecte pozitive asupra refacerii ecosistemelor (reîmprospătarea luncilor, alimentarea zonelor umede), dar şi impact negativ semnificativ asupra habitatelor, biodiversităţii şi calităţii apelor, subliniind necesitatea gestionării integrate a riscurilor pentru protecţia mediului şi reducerea vulnerabilităţilor. În condiţiile actuale de antropizare accentuată, consecinţele negative predomină în zonele vulnerabile.

Ecosistemele valoroase, precum luncile inundabile şi zonele umede din sectorul inferior al Nistrului, pot fi afectate de eroziune accelerată şi instabilitate geomorfologică, transport şi acumulare de sedimente contaminate, poluare difuză provenită din zone agricole sau industriale, perturbarea habitatelor şi pierderea biodiversităţii. Totodată, inundaţiile pot afecta situri protejate, inclusiv arii naturale incluse în reţeaua Emerald, generând dezechilibre ecologice pe termen mediu şi lung.

Un risc suplimentar îl reprezintă sursele potenţiale de poluare punctiformă situate în zone inundabile (gropi/depozitări de gunoi, bazine de stocare a dejecţiilor, rezervoare de produse petroliere) a căror avariere poate să ducă la contaminarea apelor de suprafaţă şi subterane, cu inclusiv impact transfrontalier.

17.4. Analiza prospectivă a consecinţelor inundaţiilor din bazinul Nistrului evidenţiază un impact major cu caracter multidimensional. Impactul asupra populaţiei şi economiei se ridică la dimensiune transfrontalieră, iar cel asupra mediului are implicaţii pe termen lung. Aceste constatări confirmă necesitatea implementării unor măsuri integrate, structurale şi nonstructurale, bazate pe prevenţie şi adaptate la schimbările climatice şi la cooperarea interinstituţională, pentru reducerea expunerii şi vulnerabilităţii la inundaţii.

III. DESCRIEREA OBIECTIVELOR DE MANAGEMENT

AL RISCULUI DE INUNDAŢII

18. În conformitate cu prevederile Legii apelor nr.272/2011, ale Regulamentului cu privire la gestionarea riscului de inundaţii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.887/2013, şi ale Concepţiei reformei sistemului naţional de gestionare, prevenire şi reducere a consecinţelor inundaţiilor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.590/2018, pentru asigurarea unei gestionări eficiente a riscului de inundaţii au fost stabilite 2 categorii de obiective de management: obiective generale şi obiective specifice.

Pentru realizarea obiectivelor specifice, PGRI DBH Nistru conţine un set de măsuri pe termen scurt pentru perioada 2026-2031.

19. Obiectivele generale de management al riscului de inundaţii. La definirea obiectivelor generale de management al riscului de inundaţii s-a ţinut cont de abordările şi cerinţele prezentate în actele normative naţionale, dar şi de proiectele relevante implementate pe teritoriul Republicii Moldova.

Astfel, au fost identificate 2 obiective generale:

19.1. reducerea şi prevenirea riscului de inundaţii asupra populaţiei, terenurilor agricole şi infrastructurii. Obiectivele specifice asociate prezentului obiectiv cuprind activităţi la nivel de district, care ar putea contribui la reducerea riscului de inundaţii;

19.2. creşterea capacităţilor instituţionale în gestionarea resurselor de apă. Obiectivele specifice asociate prezentului obiectiv includ în mare parte activităţi bazate pe implementarea măsurilor nonstructurale, precum prognozarea, pregătirea şi activităţile de răspuns şi de revenire după producerea inundaţiei.

20. Obiectivele specifice de management al riscului de inundaţii. Au fost identificate 6 obiective specifice care decurg din obiectivele generale:

20.1. reducerea şi prevenirea riscului de inundaţii asupra populaţiei, terenurilor agricole şi infrastructurii:

20.1.1. evitarea riscurilor de inundaţii prin consolidarea infrastructurii de protecţie;

20.1.2. prevenirea riscurilor de inundaţii prin asigurarea securităţii populaţiei şi a terenurilor agricole vulnerabile;

20.1.3. reducerea riscurilor prin diminuarea expunerii populaţiei şi a pierderilor economice şi de mediu;

20.1.4. creşterea rezilienţei populaţiei şi a mediului;

20.2. creşterea capacităţilor instituţionale în domeniul gestionării resurselor de apă:

20.2.1. suport instituţional şi asistenţă tehnică pentru reducerea riscului de inundaţii;

20.2.2. actualizarea actelor normative în domeniul inundaţiilor.

IV. MĂSURILE PROPUSE ŞI PRIORITIZAREA ACESTORA

21. Pentru asigurarea implementării PGRI DBH Nistru, este identificat un set de măsuri. Măsurile propuse vor contribui la atingerea obiectivelor generale şi specifice. Setul de măsuri include atât măsuri structurale, cât şi măsuri nonstructurale. Principiile care stau la baza identificării măsurilor sunt următoarele:

21.1. principiul echilibrului, bazat pe un echilibru dintre măsurile de prevenire şi de reducere a riscului de inundaţii, precum şi a celor de răspuns pentru diminuarea acestui risc, clasificate în măsuri structurale şi nonstructurale;

21.2. principiul dezvoltării durabile, potrivit căruia măsura propusă pentru un segment de curs de apă nu va afecta negativ un alt segment de curs de apă din punct de vedere social, economic şi de mediu;

21.3. principiul aplicării “bunelor practici”, prin identificarea măsurilor pe termen scurt necesare pentru prevenirea riscului de inundaţii;

21.4. principiul cooperării în reducerea riscului de inundaţii, prin care cooperarea transfrontalieră cu Ucraina, dar şi interinstituţională la nivel naţional, asigură minimizarea impactului inundaţiilor asupra populaţiei, economiei şi mediului.

22. Măsurile aplicabile la nivel naţional. Măsurile aplicabile la nivel naţional sunt nonstructurale sau secundare şi vizează în special fortificarea capacităţii instituţionale prin actualizarea planurilor sau hărţilor, elaborarea mecanismelor, strategiilor, criteriilor, regulamentelor, crearea sistemelor de avertizare pentru gestionarea eficientă a riscului de inundaţii la nivel naţional.

22.1. Măsurile aplicabile la nivel de district hidrografic.

22.2. Măsurile structurale sau măsurile primare reprezintă măsuri concrete de construcţie sau reabilitare a elementelor de infrastructură şi a altor elemente care previn sau reduc riscul de inundaţii în limitele districtului bazinului hidrografic.

22.3. Măsurile nonstructurale sau măsurile secundare reprezintă măsuri instituţionale care prevăd elaborarea sau actualizarea actelor normative, elaborarea politicilor ce ar asigura gestionarea eficientă a riscului de inundaţii în limitele districtului bazinului hidrografic.

23. Prioritizarea măsurilor. Prioritizarea măsurilor se efectuează în baza a 4 criterii principale:

23.1. gradul de urgenţă al măsurii;

23.2. gradul riscului ce poate fi redus prin aplicarea măsurii;

23.3. raportul cost-beneficiu al măsurii;

23.4. integritatea sistemului de gestionare a riscului de inundaţii prevede măsuri care oferă soluţii integrate pentru o zonă cu risc de inundaţii, nu doar soluţii parţiale.

24. Efectele de mediu ale măsurilor de management al riscului de inundaţii. PGRI DBH Nistru conţine atât măsuri structurale, cât şi nonstructurale, care vizează protejarea aşezărilor umane, a activităţii economice şi crearea condiţiilor favorabile pentru mediu. Obiectivul principal de mediu al PGRI DBH Nistru este introducerea elementelor abordării ecosistemice în managementul riscurilor de inundaţii. Acest lucru se realizează prin elaborarea studiului de fezabilitate privind crearea zonelor inundabile amenajate, creşterea capacităţii de tranzitare a albiei minore, asigurarea funcţionalităţii polderelor existente, care reprezintă măsuri de introducere a abordării ecosistemice în managementul inundaţiilor. De asemenea, PGRI DBH Nistru conţine şi activităţi destinate adaptării şi atenuării la schimbările climatice, precum sunt lucrările de creare şi reabilitare a perdelelor forestiere de protecţie a apelor.

V. COORDONAREA PROCESULUI BILATERAL ÎN

DISTRICTUL BAZINULUI HIDROGRAFIC NISTRU

25. Coordonarea procesului la nivel bilateral (Moldova - Ucraina). Coordonarea activităţilor în domeniul gestionării riscului de inundaţii la nivel bilateral dintre Republica Moldova şi Ucraina are loc prin intermediul diverselor acorduri şi regulamente, precum:

25.1. Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei cu privire la utilizarea şi protecţia comună a apelor transfrontaliere, semnat la Chişinău la 23 noiembrie 1994, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.33/1995;

25.2. Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei cu privire la colaborarea în domeniul preîntâmpinării avariilor industriale, catastrofelor, calamităţilor naturale şi lichidării consecinţelor lor, semnat la Kiev la 4 august 1998, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.975/1998;

25.3. Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind colaborarea în domeniul protecţiei şi dezvoltării durabile a bazinului râului Nistru, semnat la Roma la 29 noiembrie 2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.42/2013, intrat în vigoare la 28 iulie 2017 după ratificarea de către Partea ucraineană;

25.4. Protocolul privind intenţiile de colaborare în domeniul redresării ecologice a bazinului râului Nistru, semnat la Kiev şi la Chişinău la 1 decembrie 2005;

25.5. Regulamentul privind asigurarea participării persoanelor cointeresate la activităţile Institutului Plenipotenţialelor în cadrul Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei cu privire la utilizarea şi protecţia comună a apelor transfrontaliere, semnat la 19 decembrie 2007;

25.6. Regulamentul cu privire la clasificarea situaţiilor excepţionale şi la modul de acumulare şi prezentare a informaţiilor în domeniul protecţiei populaţiei şi teritoriului în caz de situaţii excepţionale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1076/2010.

26. Comisia privind utilizarea durabilă şi protecţia bazinului fluviului Nistru reprezintă punctul principal de cooperare a celor două părţi în ceea ce priveşte prevenirea şi diminuarea riscurilor de situaţii de criză, inclusiv a riscului de inundaţii. Grupurile de lucru ale ambelor părţi coordonează aspecte cu privire la implementarea proiectelor în domeniu, dar şi armonizarea cadrului normativ naţional în contextul Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Principiul de bază aplicat în cadrul Comisiei sus-menţionate este crearea grupurilor de lucru comune şi organizarea unor şedinţe periodice la care să fie puse în discuţie starea curentă şi problemele care au intervenit în gestionarea resurselor de apă în context transfrontalier.

Procesul de coordonare a activităţilor în DBH Nistru se caracterizează prin prezenţa bilaterală a părţilor (Republica Moldova şi Ucraina), iar organele, autorităţile şi instituţiile responsabile de intervenţie, în caz de producere a inundaţiilor, sunt următoarele:

26.1. în Republica Moldova:

26.1.1. Centrul Naţională de Management al Crizelor;

26.1.2. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;

26.1.3. Ministerul Mediului;

26.1.4. Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei”;

26.1.5. Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu;

26.1.6. Ministerul Sănătăţii;

26.1.7. Agenţia Naţională pentru Sănătatea Publică;

26.1.8. Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale;

26.1.9. Agenţia de Mediu;

26.1.10. Inspectoratul pentru Protecţia Mediului;

26.1.11. autorităţile administraţiei publice locale;

26.2. în Ucraina:

26.2.1. Serviciul de Stat pentru Situaţii de Urgenţă al Ucrainei;

26.2.2. Centrul Hidrometeorologic al Ucrainei;

26.2.3. Agenţia de Stat pentru Resursele de Apă din Ucraina;

26.2.4. Comisia Ucraineană pentru Bazinul Hidrografic al Nistrului;

26.2.5. Ministerul Protecţiei Mediului şi Resurselor Naturale al Ucrainei.

La nivel bilateral, au fost create şi comisii bilaterale interdepartamentale, care coordonează anumite aspecte, precum Comisia privind utilizarea stabilă şi protecţia bazinului fluviului Nistru, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.347/2018, şi Comisia interdepartamentală privind coordonarea regimurilor de funcţionare a lacurilor de acumulare de pe râurile Nipru şi Nistru din Ucraina.

VI. MECANISMELE DE MONITORIZARE, RAPORTARE ŞI EVALUARE

27. Autorităţile responsabile de monitoringul implementării măsurilor propuse. Ministerul Mediului este instituţia responsabilă de monitorizarea implementării măsurilor prevăzute în Planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic Nistru, ciclul II (2025-2030), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.70/2025. Una dintre măsuri este elaborarea PGRI DBH Nistru, şi astfel, Ministerul Mediului, prin intermediul Instituţiei Publice Administraţia Naţională “Apele Moldovei”, asigură monitorizarea implementării Planului menţionat pe de o parte, dar şi prezintă Comitetului DBH Nistru raportul cu privire la realizarea măsurilor stabilite. De asemenea, pentru fiecare măsură din PGRI DBH Nistru este indicată instituţia responsabilă de realizarea acesteia.

27.1. Instituţiile responsabile de realizarea, monitorizarea şi evaluarea în timp a implementării măsurilor sunt următoarele:

27.1.1. Ministerul Mediului;

27.1.2. Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei”;

27.1.3. Agenţia de Mediu;

27.1.4. Agenţia “Moldsilva”;

27.1.5. Agenţia Geodezie Cartografie şi Cadastru;

27.1.6. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;

27.1.7. Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu;

27.1.8. Inspectoratul pentru Protecţia Mediului;

27.1.9. Agenţia Proprietăţi Publice;

27.1.10. autorităţile administraţiei publice locale.

27.2. În procesul de elaborare a raportului de monitorizare, instituţia responsabilă de implementarea măsurilor va raporta anual, până la data de 31 ianuarie, Instituţiei Publice Administraţia Naţională “Apele Moldovei” progresul înregistrat, prin întocmirea Raportului anual privind implementarea măsurilor în anul precedent.

28. Periodicitatea şi frecvenţa monitorizării prin verificare/control a progresului privind implementarea măsurilor. Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei”, prin intermediul Ministerului Mediului, prezintă Guvernului, până la data de 25 februarie, Raportul anual privind implementarea măsurilor în anul precedent.

Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei” va prezenta anual Comitetului DBH Nistru Raportul privind implementarea măsurilor în anul precedent.

29. Indicatorii urmăriţi pentru evaluarea implementării măsurilor. Setul de măsuri pentru perioada 2026-2031 include, pentru fiecare măsură în parte, indicatori specifici destinaţi evaluării progresului implementării. În majoritatea cazurilor, indicatorii identificaţi sunt cei cantitativi, ceea ce permite aprecierea clară şi obiectivă a gradului de realizare a fiecărei măsuri în parte.

VII. COSTURILE

30. Costul total al măsurilor propuse în Planul de măsuri aferent implementării PGRI DBH Nistru, 2026-2031, este estimat la aproximativ 304 191 mii de lei, dintre care 157 727 mii de lei reprezintă alocaţii financiare de la bugetul de stat. Pentru celelalte activităţi este prevăzută finanţarea prin intermediul proiectelor de asistenţă externă, în sumă de 36 464 mii de lei. Măsurile incluse în PGRI DBH Nistru şi costurile aferente implementării lor sunt finanţate din bugetul de stat şi din sursele externe, cu sprijinul partenerilor de dezvoltare şi al programelor externe de finanţare. Astfel, bugetul pentru anii 2026-2031 este constituit în proporţie de 52 % din alocaţii bugetare, 12 % - din surse externe şi 36 % - din fonduri neacoperite. Fondurile neacoperite urmează a fi obţinute prin valorificarea oportunităţilor oferite de instrumentele financiare ale Uniunii Europene, ale instituţiilor financiare internaţionale şi ale altor parteneri. Costurile totale per obiectiv general şi obiectiv specific sunt indicate în Planul de măsuri.

În vederea implementării Planurilor de gestionare a riscului de inundaţii pentru ambele districte bazinale, ţinând cont de faptul că activităţile prevăzute în acestea au un caracter continuu, fiind planificate şi executate anual pentru gestionarea riscului de inundaţii, prin intermediul Cadrului bugetar pe termen mediu 2025-2027, conform anexei nr.17 la Hotărârea Guvernului nr.561/2024 cu privire la aprobarea Cadrului bugetar pe termen mediu (2025-2027), la subprogramul 7004 “Protecţia şi gestionarea resurselor de apă, a inundaţiilor şi secetelor” pentru anii 2026 şi 2027 sunt planificate câte 175 163,3 mii de lei anual. Pentru activitatea “Reparaţia şi întreţinerea digurilor de protecţie/barajelor lacurilor de acumulare/iazuri” sunt prevăzute mijloace bugetare în valoare de 104 820,6 mii de lei anual. Indicatorii-cheie de performanţă pe sector fiind consolidarea/reabilitarea a circa 51,1 km şi, potrivit situaţiei, 65,5 km de diguri de protecţie contra inundaţiilor pe râurile Prut şi Nistru, precum şi curăţarea, adâncirea şi decolmatarea a 152,3 km de râuri interne. Pentru reglementarea, controlul şi gestionarea resurselor acvatice, precum şi pentru asigurarea activităţii curente a Instituţiei Publice Administraţia Naţională “Apele Moldovei” sunt alocate câte 10 342,7 mii de lei anual. Pentru finanţarea proiectelor de management integrat al resurselor de apă din cadrul Fondului Naţional de Mediu este prevăzută suma de 60 000 mii de lei anual.

PLAN DE MĂSURI

aferent implementării Planului de gestionare a riscului de inundaţii

pentru districtul bazinului hidrografic Nistru, 2026-2031

[Anexa nr.1 în redacţia Hot.Guv. nr.457 din 19.08.2026, în vigoare 25.09.2026]

Anexa nr.2

la Hotărârea Guvernului nr.562/2020

PLAN

de gestionare a riscului de inundaţii pentru districtul

bazinului hidrografic Dunărea - Prut şi Marea Neagră

INTRODUCERE

1. Gestionarea riscului de inundaţii se realizează prin elaborarea şi aplicarea Planurilor de gestionare a riscului de inundaţii (denumite în continuare PGRI), întocmite pe cicluri de 6 ani. Acestea prevăd măsuri corespunzătoare privind gestionarea riscului de inundaţii - prevenire, protecţie, pregătire, răspuns şi refacere - în funcţie de necesităţile identificate şi de posibilităţile reale de implementare. Conţinutul acestora este adaptat caracteristicilor şi necesităţilor fiecărui bazin şi subbazin hidrografic şi cuprinde măsuri necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Elaborarea Planului de gestionare a riscului de inundaţii pentru districtul bazinului hidrografic Dunărea - Prut şi Marea Neagră (denumit în continuare - PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră) pentru perioada 2026-2031 se realizează în conformitate cu prevederile art.49 din Legea apelor nr.272/2011, ale Regulamentului cu privire la gestionarea riscurilor de inundaţii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.887/2013, şi ale Concepţiei reformei sistemului naţional de gestionare, prevenire şi reducere a consecinţelor inundaţiilor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.590/2018.

2. Scopul general al PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră este de a gestiona şi a reduce riscul şi potenţialele efecte negative ale inundaţiilor asupra populaţiei, economiei, mediului şi patrimoniului cultural, contribuind, în acelaşi timp, la atingerea obiectivelor de îmbunătăţire/conservare a calităţii corpurilor de apă şi a habitatelor naturale, a faunei şi a florei sălbatice din limitele districtului bazinului hidrografic.

Obiectivele PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră sunt elaborate în conformitate cu obiectivele stabilite în documentele de politici strategice la nivel naţional şi vor contribui la atingerea acestora, inclusiv a:

- Obiectivului de dezvoltare durabilă 6 “Asigurarea disponibilităţii şi managementul durabil al apei şi sanitaţiei pentru toţi”, din Directiva 2007/60/CE Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007;

- Obiectivului general 10 “Asigurarea unui mediu sănătos şi sigur” din Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030”, aprobată prin Legea nr.315/2022;

- Obiectivului general 10 “Asigurarea unui mediu sănătos şi sigur: utilizarea durabilă a resurselor naturale” din Planul naţional de dezvoltare pentru anii 2024-2026, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1031/2023;

- Priorităţii nr.3 “Apă curată şi sanitaţie” din Planul Naţional “Construim Moldova Europeană” 20 de Acţiuni Guvernamentale;

- politicilor prioritare stabilite la capitolul “Mediu” din Programul de activitate al Guvernului “Moldova prosperă, sigură şi europeană”, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.28/2023, în special crearea sistemului de management integrat al calităţii apei, elaborarea şi implementarea proiectelor naţionale privind reabilitarea corpurilor de apă, precum şi consolidarea dialogului la nivel transfrontalier pentru asigurarea managementului integrat al resurselor de apă;

- obiectivelor şi ţintelor stabilite în Programul Naţional de adaptare la schimbările climatice până în anul 2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.624/2023, în special a subsecţiunii a 6-a, “Impactul schimbărilor climatice şi opţiunile de adaptare la schimbările climatice în sectorul resurselor de apă”;

- prevederilor Convenţiei privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere şi a lacurilor internaţionale (Helsinki, 17 martie 1992), care promovează implementarea managementului integrat al resurselor de apă, în special prin abordarea bazinală.

3. PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră urmăreşte identificarea, evaluarea şi reducerea riscurilor asociate fenomenelor de inundaţii în cadrul acestui district, în limitele teritoriului Republicii Moldova, cu accent pe:

- consolidarea infrastructurii de protecţie împotriva inundaţiilor;

- modernizarea sistemului de monitorizare şi avertizare publică;

- integrarea măsurilor bazate pe ecosisteme (împăduriri, zone inundabile);

- integrarea componentelor de sănătate publică în gestionarea riscurilor de inundaţii, inclusiv prin supravegherea epidemiologică, evaluarea riscurilor pentru sănătate şi formularea recomandărilor pentru prevenirea riscurilor biologice, inclusiv a maladiilor cu mecanism de transmitere prin vectori;

- cooperarea transfrontalieră cu România şi Ucraina;

- actualizarea hărţilor de hazard şi risc de inundaţii;

- implicarea comunităţilor locale în procesul decizional.

Prin aceste componente, PGRI constituie instrumentul principal pentru asigurarea unei gestionări integrate şi durabile a riscurilor de inundaţii în districtul bazinului hidrografic Dunărea - Prut şi Marea Neagră (denumit în continuare DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră).

4. În ceea ce priveşte măsurile implementate din Planul de măsuri pentru ciclul I al PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră, au fost realizate următoarele:

4.1. evitarea riscurilor de inundaţii prin consolidarea infrastructurii de protecţie împotriva inundaţiilor - s-a actualizat documentaţia Proiectului de execuţie pentru lucrări de consolidare şi mentenanţă ale barajului lacului de acumulare Costeşti - Stânca, cu o valoare totală de 67,5 milioane de lei, şi au fost reconstruite diguri de protecţie contra inundaţiilor pe o lungime totală de 49,5 km pe râul Prut (localităţile Chircani, Cucoara, Zârneşti, Roşu, Cahul, Crihana Veche), cu o valoare totală de 67,68 milioane de lei;

4.2. prevenirea riscurilor la inundaţii prin asigurarea securităţii populaţiei şi a terenurilor agricole aflate în zonele de risc - a fost convocată o şedinţă a Comisiei Hidrotehnice Interguvernamentale în anul 2022 şi o sedinţă ad-hoc în anul 2024 pentru identificarea punctelor de subtraversare a râului Prut în vederea implementării Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind reglementarea construirii unor apeducte, semnat la Chişinău la 20 mai 2021. Suplimentar, sub egida Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea, a fost creat Grupul de experţi trilateral Prut (Ucraina - România - Republica Moldova). Totodată, unele măsuri prevăzute pentru ciclul I se vor menţine şi pentru ciclul II;

4.3. reducerea riscurilor de inundaţii prin minimizarea numărului populaţiei expuse riscului, precum şi a pierderilor economice şi de mediu - au fost reconstruite diguri de protecţie contra inundaţiilor pe o lungime totală de 77,2 km, au fost decolmatate şi reconstruite canalele de desecare la Sistemul Centralizat de Irigare Chircani - Zârneşti (protejând 4 mii ha), au fost delimitate 687 ha de fâşii riverane de protecţie a apei, au fost plantate 81,23 ha de perdele forestiere de protecţie a apelor, iar per total, în limitele districtului hidrografic, au fost împădurite 3 661 ha de teren în cadrul Programului naţional de împădurire;

4.4. creşterea rezilienţei populaţiei şi a mediului faţă de riscul de inundaţii - lucrările de ameliorare a stării pădurilor şi a perdelelor forestiere de protecţie (igienizare, îngrijirea subarboretului, elagaj artificial) sunt asigurate în permanenţă de către Agenţia “Moldsilva”, iar 95 % dintre măsurile prevăzute în ciclul I sunt în curs de implementare şi se vor extinde şi pentru ciclul II;

4.5. asigurarea suportului instituţional prin asistenţă tehnică în scopul minimizării impactului riscului de inundaţii:

4.5.1. pe parcursul perioadei de implementare a PGRI ciclul I au fost inventariate 2 015 din 3 102 de baraje identificate în limitele DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră;

4.5.2. a fost creat Registrul construcţiilor hidrotehnice, incorporat în Sistemul informaţional automatizat “Cadastrul de stat al apelor”;

4.5.3. a fost elaborat şi aprobat, prin Hotărârea Guvernului nr.183/2022, Regulamentul Cadastrului de stat al apelor, format de Sistemul informaţional automatizat “Cadastrul de stat al apelor′′;

4.5.4. au fost elaborate şi aprobate, prin Hotărârea Guvernului nr.484/2025, Criteriile de stabilire a importanţei naţionale a iazurilor şi lacurilor de acumulare, precum şi a Listei iazurilor şi lacurilor de acumulare declarate de importanţă naţională;

4.5.5. a fost elaborată şi aprobată, prin Hotărârea Guvernului nr.40/2026, Metodologia de identificare a iazurilor şi a lacurilor de acumulare destinate lichidării;

4.5.6. Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei” elaborează anual planuri de acţiuni privind mentenanţa infrastructurii de protecţie împotriva inundaţiilor şi planul de executare a lucrărilor de reparaţii capitale;

4.5.7. măsura de colectare a datelor cu referire la inundaţii se realizează în permanenţă de către Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu, conform programului de efectuare a măsurătorilor de debit şi a programelor de activitate ale entităţii;

4.5.8. mentenanţa a 20 de posturi hidrometrice, a 8 staţii meteorologice şi a 14 staţii mini AWS se asigură de către Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu. În limita DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră există 11 posturi automatizate hidrometrice şi o staţie de monitorizare a calităţii apelor de suprafaţă;

4.6. actualizarea actelor normative în domeniul inundaţiilor la nivel naţional şi transfrontalier, realizări:

4.6.1. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a elaborat şi a aprobat, prin Ordinul nr.314 din 31 decembrie 2022, Manualul operaţional privind prevenirea şi gestionarea inundaţiilor în districtele bazinelor hidrografice Nistru şi Dunărea, Prut şi Marea Neagră;

4.6.2. au fost actualizate prevederile din Regulamentul-tip de exploatare a lacurilor de acumulare/iazurilor/heleşteielor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.977/2016, inclusiv prin actualizarea celor cu referire la elaborarea planurilor de măsuri pentru facilitarea reacţionării prompte în cazurile declanşării unor situaţii de criză drept urmare a viiturilor sau a surpării/cedării construcţiilor hidrotehnice;

4.6.3. Hotărârea Guvernului nr.853/1999 cu privire la deschiderea traficului rutier internaţional pe barajul Nodului Hidrotehnic Costeşti - Stânca de pe râul Prut a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr.800/2024;

4.6.4. Proiectul Regulamentului de exploatare şi întreţinere al Nodului Hidrotehnic Stânca - Costeşti de pe râul Prut a fost elaborat de partea română şi consultat cu partea moldovenească.

5. Părţile implicate în elaborarea proiectului PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră, ciclul II (2026-2031) au fost: Ministerul Mediului, Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei”, Agenţia de Mediu, Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Ministerul Sănătăţii, membrii comitetului DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră.

I. PREZENTAREA GENERALĂ A DISTRICTULUI BAZINULUI

HIDROGRAFIC DUNĂREA - PRUT ŞI MAREA NEAGRĂ

1. DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră are o diversitate mare de condiţii fizico-geografice, care se datorează structurii sale geologice, caracteristicilor geomorfologice şi condiţiilor climatice. Suprafaţa totală a DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră în hotarele Republicii Moldova este de 14 770 km², ceea ce reprezintă 43,6% din suprafaţa ţării. Din punct de vedere administrativ-teritorial, DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră se extinde pe teritoriul a 18 raioane administrative, care cuprind 394 de comune, compuse din 657 de localităţi, inclusiv 23 de oraşe. Râul Prut formează graniţa dintre Republica Moldova şi România pe o distanţă de aproximativ 681 km, iar cu Ucraina - de aproximativ 33 km.

2. Structura geologică şi relieful. Din punct de vedere geologic, structura regională include formaţiunile de diferite vârste, cu o gamă variată de roci cu diferite proprietăţi fizice şi chimice. Acestea au jucat un rol important în formarea caracteristicilor topografice ale bazinului, a structurii actuale a reţelei hidrografice, precum şi a caracteristicilor apelor subterane. În baza altitudinii absolute, teritoriul acestuia poate fi împărţit în 3 clase topografice:

2.1. terenuri cu altitudine mare - 250-300 m (până la 400-420 m în Podişul Codrilor şi până la 300 m în Podişul Moldovei de Nord şi Dealurile Tigheci);

2.2. terenuri cu altitudine medie - 200-250 m (Câmpia Prutului de Mijloc, Câmpia Sărata, Podişul Hadjiderului Superior, Câmpia Prutului Inferior);

2.3. terenuri cu altitudine joasă - până la 60 m (câmpiile inundabile).

Morfologia văilor de râu din cadrul districtului este determinată, în mare parte, de structura geologică. În baza aspectelor morfologice, văile de râu pot fi de două tipuri:

2.3.1. văi înguste/chei - sunt tipice afluenţilor râului Prut din Podişul Moldovei de Nord - Larga, Vilia, Racovăţ, Draghişte, Ciuhur. Acestea sunt formate în calcare cu versanţi abrupţi, cu trecerea direct spre albie, cu numeroase praguri şi cascade mici;

2.3.2. văi inundabile largi terasate - sunt tipul predominant de văi, inclusiv valea râului Prut şi văile afluenţilor acestuia din Podişul Codrilor în partea de mijloc a bazinului şi până la gura de vărsare a râului Prut.

3. Clima. DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră se caracterizează prin climă temperat continentală, cu temperaturi medii cuprinse între -3,8°C iarna şi +20,4°C în perioada de vară. Cantitatea medie anuală de precipitaţii în DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră, din limitele Republicii Moldova, constituie 479-636 mm. Cantitatea minimă de precipitaţii se observă pe parcursul perioadei reci a anului, iar cea maximă este înregistrată pe parcursul lunilor calde ale anului (mai-iunie). În unii ani, cantitatea anuală de precipitaţii poate depăşi 900 mm (în partea de nord şi centrală a districtului) sau să fie mai mică de 270-300 mm (în partea de sud). Valorile medii anuale ale temperaturii variază de la 8,1°C în nord (Briceni) până la 10,8°C în sud (Cahul).

În DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră, schimbările climatice se manifestă prin creşterea temperaturii medii anuale, accentuarea frecvenţei şi duratei perioadelor de secetă, precum şi prin redistribuirea sezonieră a precipitaţiilor. Simularea regimului termic din bazinul Prut şi bazinul Dunărea şi Marea Neagră relevă că, în viitorii ani (2016-2035), temperatura medie anuală ar putea creşte cu 2°C, înregistrând variaţia temperaturii de la 10,5°C până la 11,1°C în cursul superior (Briceni, Edineţ) şi de la 12,3°C până la 12,9°C în cursul inferior (Cahul, Găgăuzia). Aceste tendinţe duc la diminuarea scurgerii medii multianuale, în special pe afluenţii mici şi mijlocii, la creşterea variabilităţii interanuale a debitelor şi la amplificarea fenomenelor extreme - viituri rapide de scurtă durată şi perioade prelungite de ape mici. Adaptarea la schimbările climatice în DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră presupune integrarea explicită a riscurilor climatice în planificarea resurselor de apă, creşterea capacităţii de retenţie naturală şi artificială a apei, protecţia zonelor umede şi a luncilor inundabile, precum şi ajustarea regulilor de exploatare a lacurilor de acumulare şi a infrastructurii hidrotehnice. Totodată, este necesară consolidarea sistemelor de monitorizare hidrologică şi meteorologică şi utilizarea scenariilor climatice în evaluarea pe termen mediu şi lung a disponibilităţii resurselor de apă în bazinul râului Prut.

4. Resursele de apă. DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră cuprinde râurile, lacurile de acumulare, iazurile, heleşteiele şi lacurile naturale care pot fi grupate în 3 bazine hidrografice distincte: bazinul hidrografic al râului Prut, bazinele râurilor mici şi medii cu debuşare în lacurile dunărene (Cahul, Ialpug, Catlabuh şi Kitai-Kirghiş) şi bazinele râurile cu vărsarea în limanurile Mării Negre (Cogâlnic, Sărata, Hagider, Căplani, Alcalia). Dintre râurile care aparţin ultimelor 2 grupuri (râurile afluente ale Dunării şi Mării Negre), Ialpugul, Cogîlnicul şi Cahulul prezintă cele mai extinse suprafeţe ale bazinelor hidrografice situate pe teritoriul Republicii Moldova, acestea fiind de 3 244,2 km², 1 576,2 km² şi 878,1 km². Densitatea reţelei hidrografice este neuniformă în cadrul districtului. În bazinul râului Prut valoarea medie a densităţii hidrografice este de 0,54 km/km², valoare uşor mai mare în raport cu valoarea medie la nivel naţional, care este de 0,48 km/km². În partea de sud al DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră densitatea reţelei hidrografice este mai redusă, fiind aproximativ de 0,45 km/km².

În ultimii ani, DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră a fost afectat de episoade frecvente de secetă severă, care au dus la reducerea semnificativă a scurgerii medii multianuale şi la uscarea temporară sau permanentă a unor sectoare ale reţelei hidrografice, în special pe râurile mici şi pâraie. Ca urmare, au fost constatate procese de fragmentare a cursurilor de apă, transformate din cursuri permanente în intermitente sau în efemere pe anumite segmente, colmatarea albiilor şi degradarea ecosistemelor acvatice asociate. Aceste procese au diminuat funcţionalitatea hidrologică a reţelei şi au dus la reducerea capacităţii naturale a bazinului de a atenua efectele extreme ale variabilităţii climatice.

4.1. Apele de suprafaţă. Resursele de apă de suprafaţă ale DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră sunt destul de modeste. În regiune se concentrează doar aproximativ 1 % din resursele disponibile de apă de suprafaţă ale ţării. Valoarea scurgerii medii anuale a râurilor din bazinul Dunării şi Mării Negre reprezintă 75,91 milioane m³, valoare cu mult mai redusă în raport cu afluenţii Prutului, care este de 661,38 milioane m³. Lacurile naturale în district sunt Beleu şi Manta, cu o suprafaţă de 60 km² şi de 6,5 km². Cele mai mari lacuri de acumulare sunt Costeşti - Stânca, cu suprafaţa de 59 km² şi ferma piscicolă de la Crihana, cu suprafaţa de aproximativ 14,7 km.

4.2. Apele subterane. Distribuţia spaţială a resurselor de ape subterane în cadrul DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră este determinată de structura geologică, condiţiile hidrogeologice şi particularităţile de alimentare naturală ale acviferelor.

Zonele principale de alimentare naturală ale acviferelor sunt localizate preponderent în regiunea nordică a districtului, unde predomină formaţiuni permeabile şi condiţii favorabile infiltrării. În sectoarele sudice, acviferele sunt prezente în principal în formaţiuni sedimentare ponţiane şi miocene, însă cu variaţii semnificative ale parametrilor hidrodinamici şi ale calităţii apei. Rezervele exploatabile de ape subterane sunt prezentate în Programul de gestionare a districtului bazinului hidrografic Dunărea - Prut şi Marea Neagră, ciclul II (2023-2028), aprobat prin hotărârea Guvernului nr.444/2022.

La data de 1 ianuarie 2025, volumul rezervelor de ape subterane în Republica Moldova a constituit 3 471,7625 mii m³/zi, iar rezervele prognozate de ape subterane au constituit 77,7415 mii m³/zi. Pentru DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră, rezervele de exploatare sunt, în total, de 389,3175 mii m³/zi, iar pentru rezervele prognozate sunt de 15,36 mii m³/zi.

5. Solurile. Învelişul pedologic al Republicii Moldova s-a format în condiţii pedoclimatice temperate continentale, pe un substrat geologic predominant sedimentar (loessuri şi depozite loessoide, argile, calcare, nisipuri), sub influenţa complexă a factorilor pedogenetici - climă, relief, rocă parentală, biotă şi timp. Structura pedologică este dominată de cernoziomuri, care reprezintă tipul genetic principal al fondului funciar şi ocupă cea mai mare parte a terenurilor agricole. Acestea se caracterizează prin orizont humifer (A molic) bine dezvoltat, conţinut ridicat de humus şi fertilitate naturală înaltă. În zona colinară centrală (Codrii) şi în partea de nord sunt răspândite soluri cenuşii şi soluri brune de pădure, iar în luncile râurilor predomină solurile aluviale, cu regim hidric variabil şi procese de gleizare parţială. Diversitatea reliefului şi a substratului litologic determină, de asemenea, prezenţa rendzinelor şi a solurilor hidromorfe în arealele cu exces temporar sau permanent de umiditate. Starea actuală a învelişului pedologic este afectată de procese extinse de degradare care amplifică vulnerabilitatea la inundaţii. Eroziunea hidrică constituie principalul factor de risc, deoarece, pe lângă pierderi semnificative de sol, humus şi elemente nutritive, aceasta conduce la transportul masiv de aluviuni care colmatează cursurile de apă, reducând capacitatea de transport a albiilor. Dehumificarea are caracter generalizat la nivelul terenurilor agricole, bilanţul humusului fiind negativ, ceea ce duce la diminuarea capacităţii productive şi la degradarea structurii agregatelor, în special în cazul cernoziomurilor, scăzând capacitatea de retenţie a apei în sol. Se manifestă, de asemenea, procese de compactare secundară, salinizare şi soloneţizare, îndeosebi în zonele irigate şi în luncile râurilor. În ansamblu, menţinerea fertilităţii şi a funcţiilor ecologice ale solurilor impune aplicarea unor măsuri integrate de conservare, ameliorare şi utilizare durabilă la nivel de bazin de recepţie (hidrografic) şi teritoriu agricol.

6. Biodiversitatea. Compoziţia floristică şi distribuţia spaţială a vegetaţiei din cadrul DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră sunt determinate de particularităţile biogeografice zonale şi azonale specifice acestui teritoriu. Suprafaţa totală a fondului forestier din cadrul districtului este estimată la aproximativ 171 mii ha.

În sectorul nordic al bazinului râului Prut, în Podişul Moldovei de Nord şi în jumătatea nordică a Câmpiei Prutului Mijlociu, şi anume pe culmile interfluviale, predomină peisajele forestiere constituite din păduri de stejar (Quercus spp.) în amestec cu cireş (Prunus avium). Etajul secundar este reprezentat frecvent de păr pădureţ (Pyrus pyraster), măr pădureţ (Malus sylvestris), arţar tătăresc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre) şi carpen (Carpinus betulus).

În cursurile superioare ale bazinelor Ciuhur, Draghişte şi Vilia, precum şi în masivele forestiere de la Rosoşeni şi Ocniţa, în cadrul pădurilor de stejar se întâlneşte şi mesteacănul (Betula pendula), element floristico-biogeografic caracteristic arealului est-european.

În lunca râului Prut s-au conservat fragmentar ecosisteme forestiere aluviale, cu o suprafaţă actuală de aproximativ 15 mii ha. O importanţă ecologică deosebită în menţinerea echilibrului hidrologic şi a diversităţii biologice o deţin ecosistemele forestiere din cadrul Rezervaţiei ştiinţifice Pădurea Domnească, una dintre cele mai vechi păduri de luncă din Europa, cu o suprafaţă de circa 6 mii ha.

Un alt nucleu major al fondului ariilor naturale protejate din cadrul districtului îl constituie zona umedă de importanţă internaţională Zona Ramsar “Lacurile Prutului de Jos” (19,2 mii ha), împreună cu Rezervaţia Biosferei “Prutul de Jos” (14,8 mii ha) şi situl Emerald “Lacurile Prutului de Jos” (16,4 mii ha). Aceste arii naturale protejate prezintă o suprapunere teritorială semnificativă şi sunt concentrate în sectorul stâng al Prutului Inferior, constituind un complex ecologic de importanţă strategică pentru conservarea habitatelor palustre şi acvatice.

Ecosistemele palustre din Republica Moldova sunt limitate, în principal, în luncile râurilor Prut şi Nistru, unde se mai păstrează fragmente de vegetaţie ierboasă higrofilă, cu o suprafaţă totală de aproximativ 101,4 mii ha (circa 3 % din teritoriul naţional). Biodiversitatea acestor ecosisteme este remarcabilă atât la nivel specific, cât şi cenotic, fiind caracterizată prin prezenţa unui număr semnificativ de specii rare, vulnerabile sau periclitate, incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova şi protejate prin instrumente internaţionale relevante.

În ultimele decenii, structura şi compoziţia asociaţiilor vegetale au suferit modificări considerabile ca urmare a presiunilor antropice, în special prin edificarea Nodului Hidrotehnic Costeşti - Stânca pe râul Prut, construirea digurilor de protecţie, desecarea terenurilor mlăştinoase, rectificarea cursurilor de apă, precum şi amenajarea lacurilor de acumulare şi a iazurilor. Aceste intervenţii au determinat alterări semnificative ale regimului hidrologic natural şi, implicit, ale structurii habitatelor dependente de dinamica inundaţională.

În luncile râurilor care se varsă în limanurile dunărene (Ialpug, Lunga şi afluentul său Lunguţa), precum şi ale celor care se varsă în limanurile Mării Negre (Ceaga, Bebei), sunt prezente pajişti halofile şi mezohalofile, caracteristice condiţiilor de salinizare secundară a solurilor aluviale. În sectorul superior al râului Cogîlnic, în regiunea Codrilor de Sud, se întâlnesc gorunete monodominante de gorun (Quercus petraea), precum şi gorunete în amestec cu carpen (Carpinus betulus), care reprezintă formaţiuni forestiere cu valoare fitogeografică şi conservativă ridicată.

7. Populaţia şi aşezările umane. Numărul total al populaţiei DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră este de 1,02 milioane de locuitori, ceea ce reprezintă 42,5 % din populaţia Republicii Moldova. Teritoriul districtului are un caracter predominant rural, unde circa 76 % din totalul populaţiei locuieşte în mediul rural, fapt ce reflectă specificul agrar al regiunii. Densitatea medie a populaţiei în cadrul districtului este de 69,4 locuitori/km², valoare apropiată de media naţională, dar cu variaţii teritoriale semnificative, determinate de gradul de urbanizare şi de condiţiile naturale şi economice. Majoritatea oraşelor din district au statut de centre raionale, cu excepţia oraşelor Lipcani, Cupcini, Costeşti, Corneşti, Iargara, Tvardiţa, Ceadîr-Lunga şi Vulcăneşti. Din punctul de vedere al numărului populaţiei, predomină oraşele mici şi mijlocii. Mărimea medie a oraşelor este de 10,6 mii de locuitori. Astfel, cea mai mare parte a populaţiei urbane (71,9 %) este concentrată în oraşele care au peste 10 mii de locuitori, toate acestea deţinând în prezent sau anterior funcţia de centru raional.

8. Infrastructura. În limitele DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră este dezvoltată infrastructura de transport rutier, feroviar şi naval, transportul rutier constituind componenta dominantă. Lungimea totală a drumurilor publice constituie 2 281,8 km şi o densitate de 28 km/100 km², incluzând 143 km de drumuri expres, 646 km de drumuri republicane şi 1 492,1 km de drumuri locale, precum şi 8 puncte vamale.

Transportul feroviar este mai puţin dezvoltat, având 289,6 km şi densitatea de 35,6 km/1 000 km², dar asigură legături cu România şi Ucraina, iar din anul 2008, conexiunea Cahul-Giurgiuleşti integrează Complexul portuar Giurgiuleşti ca nod logistic multimodal cu acces la Dunăre şi Marea Neagră.

Aproximativ 52 % dintre locuinţele amplasate în limitele DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră sunt conectate la reţelele publice de alimentare cu apă. Totuşi, alimentarea cu apă este asigurată, într-o mare măsură, din sursele necentralizate de apă, nesupuse evidenţei permanente şi contorizării. Şi doar circa 11 % din numărul total de locuinţe din limitele DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră sunt conectate la sistemele centralizate de canalizare. Din 51 de sisteme publice de canalizare, doar 44 sunt funcţionale. Lungimea totală a reţelelor de canalizare este de 750 km, dintre care doar 701 km (93 %) sunt funcţionale.

II. EVALUAREA PRELIMINARĂ A RISCULUI DE INUNDAŢII ÎN DISTRICTUL

BAZINULUI HIDROGRAFIC DUNĂREA - PRUT ŞI MAREA NEAGRĂ

9. Infrastructura existentă de protecţie împotriva inundaţiilor. În sectorul superior al râului Prut, în amonte de barajul Costeşti - Stânca, există un risc scăzut de inundaţii, cu excepţia unei zone de luncă extinse din apropierea localităţilor Criva, Drepcăuţi şi Lipcani, r-nul Briceni. Totodată, este necesară consolidarea sistemului de prognoză şi avertizare timpurie pentru toate localităţile riverane expuse riscului de inundaţii.

În sectorul inferior al râului Prut, situat în aval de barajul Costeşti - Stânca, o mare parte din lunca râului Prut este protejată de diguri de protecţie contra inundaţiilor. Măsurile preferenţiale pentru acest sector constau în reabilitarea digurilor în zonele cu risc ridicat, precum şi optimizarea regimului de funcţionare a hidrocentralei Costeşti - Stânca. Reabilitarea digurilor va contribui inclusiv la îmbunătăţirea sistemelor de drenaj şi la creşterea capacităţii de evacuare a apelor în perioadele cu debite ridicate. Printre principalele zone cu risc ridicat se evidenţiază mun. Ungheni şi sat. Cotul Morii din r-nul Hînceşti.

În bazinul râului Cogîlnic, zona cu risc sporit de inundaţii este amplasată în cursul inferior, la frontieră cu Ucraina, până în amonte de sat. Logăneşti, r-nul Hînceşti, împreună cu cursurile inferioare ale râurilor Galbena şi Schinoasa.

Printre măsurile prioritare pentru râul Cogîlnic se regăseşte şi necesitatea reabilitării şi consolidării digurilor de protecţie existente, precum şi creşterea capacităţii de tranzitare a canalelor de evacuare a apelor. Principalele sectoare expuse riscului de inundare sunt localităţile Logăneşti şi Hînceşti. De asemenea, este necesară dezvoltarea şi consolidarea sistemelor de prognoză hidrologică şi de avertizare timpurie pentru toate localităţile situate în zonele cu risc de inundare de-a lungul râului.

Râurile Cogîlnic şi Ialpug au fost supuse, în trecut, unor lucrări extensive de regularizare, inclusiv prin rectificarea albiilor şi construirea digurilor şi barajelor, ceea ce a dus la modificarea regimului hidrologic natural al acestora. Măsurile de renaturalizare, precum refacerea meandrării naturale şi creşterea capacităţii de retenţie naturală pot aduce beneficii ecologice semnificative, însă contribuţia acestora la reducerea riscului de inundare este, în general, limitată şi poate implica costuri ridicate. Prin urmare, astfel de măsuri au prioritate relativ redusă din perspectiva gestionării riscului la inundaţii şi vor fi implementate, cu precădere, în situaţiile în care beneficiile de mediu justifică investiţiile necesare. În cursul superior al râului Prut, dar şi pe unele râuri mai mici (Cogîlnic, Ialpug etc.) se înregistrează periodic inundaţii cauzate atât de precipitaţii abundente, urmate de scurgeri de pe versant, cât şi de debite ridicate provenite din amonte (râul Prut).

9.1. Baraje. Lacul de acumulare Costeşti - Stânca a fost construit pe râul Prut în anul 1978. Scopul principal al acestui baraj este atenuarea fluxurilor de inundaţii, irigarea, alimentarea cu apă şi generarea energiei electrice, inclusiv regularizarea regimului hidrologic al râului Prut. Barajul şi lacul de acumulare Costeşti - Stânca exercită un impact semnificativ asupra regimului viiturilor, contribuind la reducerea debitelor maxime. Astfel, în timpul viiturilor majore din anii 2008 şi 2010, vârful debitelor de viitură a fost redus cu aproximativ 55-60 %. Totuşi, în aceleaşi perioade, evacuările semnificative de apă din lacul de acumulare au contribuit, în anumite sectoare din aval, la deteriorarea locală a unor terasamente de protecţie. Eficienţa acestui lac de acumulare în reducerea riscului de inundaţii depinde în mare măsură de asigurarea unei exploatări corespunzătoare şi de menţinerea acestuia în stare tehnică bună. În acest context, PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră include măsuri de modernizare a sistemelor de monitorizare şi avertizare, inclusiv pentru barajul Costeşti - Stânca.

În 2024, Instituţia Publică Autoritatea Naţională “Apele Moldovei” a actualizat documentaţia Proiectului de execuţie “Punerea în siguranţă şi reabilitarea amenajărilor de la Nodul Hidrotehnic Costeşti - Stânca” (67,5 milioane de lei). În baza proiectelor elaborate, au fost realizate lucrări de consolidare a taluzului, de reabilitare a rosturilor, de modernizare a sistemului piezometric, de reabilitare a voalului de cimentare, precum şi de reparaţie a utilajului hidromecanic. Lucrările urmează a fi executate în perioada 2026-2028 şi se regăsesc în PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră. Inclusiv, sunt prevăzute măsuri de modernizare a sistemelor de avertizare, inclusiv la barajul Costeşti - Stânca. Este esenţial ca aceste structuri majore să fie menţinute în stare tehnică conformă.

Infrastructura hidrotehnică din Republica Moldova este alcătuită, în mare parte, din baraje de amploare mică şi medie, construite preponderent în anii ʼ80. Destinaţia prioritară a celor mai mari iazuri şi lacuri de acumulare din limitele DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră este de regularizare a debitelor cursurilor de apă în timpul viiturilor. Acestea sunt utilizate, de asemenea, pentru irigare, piscicultură, combaterea eroziunii solului şi activităţi de recreere. Parametrii tehnici ai construcţiilor hidrotehnice trebuie să asigure deversarea apelor cu probabilitatea asigurării debitului de 5 % şi 1 % în cazul unui potenţial risc de inundaţii şi în funcţie de capacitatea iazului/lacului de acumulare, precum şi de tipul deversorului de evacuare. După anii 1990, lipsa întreţinerii sistematice şi fragmentarea responsabilităţilor instituţionale au dus la degradarea progresivă a acestui patrimoniu.

Potrivit datelor rezultate în urma inventarierii efectuate în anul 2019, din totalul de 3 102 de baraje existente în limitele DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră, au fost analizate 1 951 de baraje, iar starea tehnică a fost evaluată vizual doar la 1 345 dintre acestea. Rezultatele evaluării stării barajelor sunt următoarele:

- bună - 188;

- satisfăcătoare - 808;

- nesatisfăcătoare - 298;

- distruse parţial - 21;

- reconstrucţie - 1;

- distruse - 29;

- cu apă - 1 214;

- cu puţină apă sau secate - 131.

Din aceste date rezultă că aproximativ 10 % dintre obiectele acvatice sunt cu puţină apă sau secate, iar circa 26 % dintre construcţiile hidrotehnice sunt în stare nesatisfăcătoare sau avariată.

Aproximativ 40 % dintre baraje sunt dotate cu descărcătoare de apă, permiţând astfel reglarea debitelor în aval, iar 10 % nu dispun de asemenea structuri, ceea ce cauzează deversări necontrolate în situaţii de supraîncărcare.

Inventarierea celorlalte baraje din zona centrală şi cea de sud a districtului, în limitele Republicii Moldova, urmează a fi efectuată.

O structură de rezistenţă a barajelor aflată în situaţie de risc le transformă din infrastructuri utile în potenţiale surse de risc pentru comunităţile din aval. În acelaşi timp, multe acumulări şi-au pierdut funcţiile pentru care au fost proiectate, fenomen determinat de schimbările climatice şi de secete, care au redus alimentarea naturală a corpurilor de apă unice şi indivizibile, de pierderile mari prin evaporare, care le-au diminuat relevanţa economică, de colmatarea care reduce volumul util de apă, acesta diminuându-se în medie cu 0,5 % anual, de încălcarea regulilor de exploatare de către locatari prin neasigurarea debitului salubru, precum şi de construcţiile ilegale în zonele de protecţie a apelor, care modifică scurgerea naturală a apei. Aceste aspecte afectează nu doar volumele de apă disponibile în obiectele acvatice, dar şi regimul hidrologic al cursurilor de apă în aval.

Ruperea barajelor reprezintă o altă cauză importantă de producere a inundaţiilor, existând riscul unui efect de tip “cascadă”, afectând succesiv barajele situate în aval. Un alt fenomen problematic îl reprezintă colmatarea lacurilor de acumulare, care reduce capacitatea acestora de stocare a apei şi amplifică riscul de inundaţii. Prevenirea pierderilor de sol de pe terenurile agricole este esenţială atât pentru protejarea fertilităţii solului, cât şi pentru diminuarea sedimentării în obiectele acvatice. PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră include măsuri de reducere a eroziunii solului, printre care se numără şi creşterea gradului de împădurire şi protecţia teritoriilor vulnerabile la eroziune.

9.2. Diguri de protecţie contra inundaţiilor. Lungimea totală a digurilor de protecţie contra inundaţiilor de pe râul Prut este de 270 km. Acestea au fost construite în perioada anilor 1955-1960, în aval de barajul Costeşti - Stânca la Ungheni, Cantemir şi Cahul.

Digurile sunt construite din materiale locale. Lungimea fiecărui dig variază între 4 şi 25 km, înălţimea între 3-4 m şi până la 6 m, iar lăţimea coronamentului variază între 3 şi 5 m. Taluzul umed al digurilor are o pantă între 1 şi 3 m, iar taluzul uscat între 1 şi 2 m. Construcţia digurilor de protecţie a fost permanent coordonată între România şi Republica Moldova, asigurându-se astfel uniformitatea parametrilor tehnici şi a nivelului de protecţie pe ambele maluri ale râului Prut. Acestea au fost proiectate pentru debite maxime corespunzătoare unei probabilităţi de depăşire de 1 % (viitură cu perioada de revenire de 100 de ani). Dacă iniţial, până la construcţia barajului Costeşti - Stânca, digurile erau proiectate pentru un debit de circa 3 350 de m³/s, după construcţia barajului, acesta a fost redus în proiectele tehnice până la 1 260 m³/s.

Lungimea digurilor de pe râurile interne din limitele DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră este de aproximativ 52,5 km, cu lăţimea coronamentului între 2,5 şi 4 m. Construcţia acestora a început în anul 1955 şi a continuat până în anii ′70 ai sec. XX. Scopul principal al construcţiei acestora a fost protecţia terenurilor agricole împotriva inundaţiilor. Digurile de pe râurile mici, în special, au fost proiectate pentru inundaţii cu debitele de calcul care se manifestă o dată la 10 ani, ceea ce reprezintă probabilitatea de 10 %.

Mentenanţa infrastructurilor existente de protecţie împotriva inundaţiilor în stare tehnică corespunzătoare reprezintă una dintre măsurile prioritare ale PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră.

Starea relativ satisfăcătoare a digurilor de protecţie contra inundaţiilor este determinată de faptul că în anul 1955, când s-a început îndiguirea râurilor interne, nu erau construite iazuri şi lacuri de acumulare. În consecinţă, parametrii tehnici au fost stabiliţi în condiţii naturale. Ulterior, construcţia masivă a iazurilor şi a lacurilor de acumulare a determinat reducerea debitelor maxime, prin atenuarea vârfurilor de viitură.

Principalele deficienţe identificate la digurile de protecţie contra inundaţiilor de pe râul Prut sunt neuniformitatea profilului longitudinal, reducerea locală a cotei crestei digurilor cu până la 1,5 m (ca urmare a căilor de acces create de persoane şi de utilaje agricole), precum şi existenţa unor şanţuri sau canale care pot atinge local adâncimea de până la 0,5 m. În unele sectoare, profilul digului nu este menţinut corespunzător, fapt ce poate cauza surparea acestuia. De asemenea, integritatea structurii este afectată de formarea galeriilor în corpul digului, ca urmare a activităţii animalelor (şoareci, şobolani, cârtiţe, broaşte ţestoase, vulpi etc.) ceea ce reprezintă o problemă frecventă, contribuind la creşterea riscului de surpare parţială sau chiar de cedare a construcţiei.

Terenurile dintre râu şi diguri sunt utilizate, în mare parte, ca terenuri agricole, în contextul atribuirii acestora în proprietate privată la începutul anilor ʼ90. În unele zone, pe porţiuni anumite de diguri, se constată slăbirea structurii de rezistenţă a digurilor, cauzată atât de degradarea firească în timp a stării acestora, cât şi, în unele cazuri, de intervenţii ilicite în structura construcţiei, precum şi de plantarea sau creşterea spontană a arborilor în imediata apropiere a taluzurilor. Astfel de intervenţii în structură pot afecta integritatea digurilor şi sporesc probabilitatea cedării a unor segmente din construcţie.

Digurile de pe râul Prut aflate în stare precară sunt cele din sectoarele Leuşeni - Cotul Morii - Nemţeni, Pogăneşti - Cioara, Dancu - Leuşeni şi Cioara - Dancu, din r-nul Hînceşti.

În perioada 2020-2024 au fost reabilitate 49,5 km de diguri pe râul Prut, în localităţile Chircani, Cucoara, Zârneşti, Roşu, Cahul, Crihana Veche, cu o valoare totală de 67,69 mii de lei.

Drept urmare a viiturilor din anii 2008, 2010, 2019 şi 2020, în regiunea localităţilor Stoianovca, Ţiganca, Chircani, Cucoara, Zărneşti, Roşu, Cahul, Crihana Veche, Gheltosu şi Goteşti, mai multe sectoare de diguri au fost deteriorate provocând inundaţii. Astfel, a fost efectuată o evaluare a stării digurilor de protecţie contra inundaţiilor, intervenţiile fiind prioritizate în funcţie de riscurile identificate şi de mijloacele financiare disponibile. Astfel, în perioada anilor 2021 până în 2025 au fost executate următoarele lucrări:

- restabilirea digului de protecţie în sat. Stoianovca şi sat. Ţiganca, r-nul Cantemir;

- reconstrucţia digului de protecţie în sat. Şerpeni, r-nul Anenii şi sat. Chircani, sat. Cucoara şi sat. Zărneşi, r-nul Cahul;

- reconstrucţia digului de protecţie în sat. Zărneşti, sat. Roşu, or. Cahul şi sat. Crihana Veche, r-nul Cahul;

- reconstrucţia digului de protecţie sat. Gheltosu şi sat. Goteşti, r-nul Cantemir.

Anual, din bugetul naţional, pentru implementarea măsurilor de îmbunătăţire şi mentenanţă a digurilor din limitele DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră, se planifică un buget în funcţie de necesităţile şi obiectivele prestabilite.

10. Sistemele existente de avertizare/alarmare şi de răspuns la inundaţii. Necesitatea existenţei sistemelor de avertizare/alarmare şi de răspuns la inundaţii derivă din creşterea frecvenţei şi intensităţii fenomenelor hidrometeorologice extreme, acestea fiind esenţiale pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea pagubelor materiale şi asigurarea unei intervenţii rapide şi coordonate a autorităţilor competente.

10.1. Prevenirea şi protecţia populaţiei şi a bunurilor materiale în condiţii de calamităţi naturale şi ecologice, inclusiv inundaţii, se realizează printr-un ansamblu de măsuri prevăzute în Manualul Operaţional privind prevenirea şi gestionarea inundaţiilor în Districtele Bazinelor Hidrografice Nistru şi Dunărea - Prut şi Marea Neagră, aprobat prin Ordinul nr.314 din 31 decembrie 2021 al şefului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Afacerilor Interne.

Începând cu anul 2025, cadrul normativ în domeniul gestionării situaţiilor de criză este consolidat prin adoptarea Legii nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză, care instituie cadrul legal pentru asigurarea managementului situaţiilor de criză şi stabileşte modul de realizare şi de coordonare a măsurilor întreprinse de autorităţile şi instituţiile publice, operatorii economici şi organizaţiile necomerciale pentru a asigura prevenirea, pregătirea, răspunsul şi recuperarea după situaţii de criză în vederea protejării populaţiei, a ordinii publice şi a altor domenii ale securităţii naţionale. O măsură de bază o constituie înştiinţarea şi avertizarea populaţiei cu privire la pericolul sau la producerea situaţiilor de criză, realizate prin intermediul sistemelor naţionale şi teritoriale de avertizare ale protecţiei civile.

Principiile de gestionare a situaţiilor de criză sunt, după cum urmează:

a) prognozarea şi avertizarea;

b) asumarea responsabilităţii privind managementul situaţiilor de criză de către Guvern, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale de nivelul respectiv, conform competenţelor;

c) cooperarea interinstituţională la nivel naţional, regional şi internaţional cu entităţi şi organizaţii similare;

d) transparenţa şi informarea populaţiei;

e) caracterul continuu şi sistemic al activităţilor de pregătire şi prevenire;

f) cooperarea activă şi subordonarea ierarhică a componentelor Sistemului naţional de avertizare.

10.2. Gestionarea riscurilor de inundaţii este unul dintre elementele esenţiale în protecţia populaţiei, proprietăţii, infrastructurii şi mediului. Reducerea riscului de inundaţii implică 4 etape de acţiune - monitorizarea şi evaluarea riscului, prognozarea inundaţiilor, avertizarea cu privire la producerea inundaţiilor, răspunsul şi gestionarea consecinţelor (figura 1).

Figura 1. Structura Sistemului naţional de avertizare, alarmare şi răspuns la inundaţii

În anul 2010, în Republica Moldova a fost instituit Sistemul naţional de avertizări privind fenomenele hidrometeorologice periculoase, bazat pe coduri internaţionale de 4 culori (verde, galben, portocaliu, roşu) în conformitate cu standardele europene (www.meteo.md). Din 2017, Republica Moldova este membră a Platformei europene Meteoalarm (EUMETNET).¹

____________________________

¹ https://www.meteoalarm.eu/index.php?lang=ro_RO 

Fenomenele atenţionărilor/avertizărilor hidrologice sunt următoarele:

a) creşteri semnificative de niveluri şi debite de apă (inundaţii, viituri);

b) fenomene hidrologice periculoase imediate (scurgeri importante de pe versanţi, torenţi, pâraie, râuri mici);

c) creşteri artificiale de niveluri datorate evoluţiei fenomenelor de iarnă (topire bruscă de zăpadă, poduri de gheaţă, îngrămădiri de gheţuri şi sol (zăpoare)).

Totodată, în cadrul măsurilor de răspuns la inundaţii se integrează intervenţii de sănătate publică, inclusiv evaluarea riscurilor epidemiologice, monitorizarea bolilor transmisibile şi formularea recomandărilor pentru prevenirea riscurilor biologice, inclusiv a celor asociate vectorilor de transmitere şi a rozătoarelor.

10.3. Crearea, modernizarea (perfecţionarea, reconstrucţia) şi menţinerea în stare funcţională a sistemelor de înştiinţare a protecţiei civile, desfăşurarea avertizării de către autorităţile publice competente, în cooperare cu deţinătorii infrastructurii hidrotehnice şi cu operatorii de telecomunicaţii. Instrumentele moderne de avertizare permit transmiterea informaţiei prin:

- sirene electronice;

- mesaje SMS şi Cell Broadcast;

- mesaje vocale automate;

- e-mail şi aplicaţii digitale;

- mass-media şi platforme online.

Pentru eficientizarea reacţiei populaţiei, este necesară organizarea periodică a exerciţiilor de simulare şi instruire în localităţile expuse riscului la inundaţii.

Crearea, modernizarea şi funcţionarea sistemelor de înştiinţare a populaţiei în caz de pericol sau de apariţie a situaţiilor de criză sunt reglementate de următoarele acte normative:

10.3.1. Legea nr.271/1994 cu privire la protecţia civilă;

10.3.2. Legea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.93/2007;

10.3.3. Legea nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză;

10.3.4. Hotărârea Guvernului nr.1030/2000 cu privire la aprobarea Schemei de protecţie a localităţilor din Republica Moldova împotriva inundaţiilor;

10.3.5. Hotărârea Guvernului nr.735/2002 cu privire la sistemele speciale de telecomunicaţii ale Republicii Moldova;

10.3.6. Hotărârea Guvernului nr.1076/2010 cu privire la clasificarea situaţiilor excepţionale şi la modul de acumulare şi prezentare a informaţiilor în domeniul protecţiei populaţiei şi teritoriului în caz de situaţii excepţionale;

10.3.7. Hotărârea Guvernului nr.887/2013 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la gestionarea riscurilor de inundaţii;

10.3.8. Hotărârea Guvernului nr.590/2018 cu privire la aprobarea Concepţiei reformei sistemului naţional de gestionare, prevenire şi reducere a consecinţelor inundaţiilor;

10.3.9. Hotărârea Guvernului nr.346/2026 cu privire la constituirea şi organizarea activităţii Comisiei Naţionale de Management al Crizelor, comisiilor regionale sau teritoriale şi locale de management al situaţiilor de criză, precum şi a centrelor operaţionale de coordonare ale acestora.

Sistemul automatizat centralizat de alarmare, pe teritoriul Republicii Moldova, pus în funcţiune începând cu anul 1979 şi completat până în anul 1992, prezintă la momentul actual un grad avansat de uzură tehnică (aproximativ 100 %), precum şi o acoperire limitată (10-15 % din teritoriul centrelor raionale). Majoritatea localităţilor rurale nu dispun de sisteme funcţionale de alarmare. La nivel naţional este implementat un proiect-pilot privind crearea unui sistem teritorial de avertizare timpurie cu sirene electronice în localităţile cu servicii voluntare de salvatori şi pompieri (http://dse.md/teawas/). Obiectivul este creşterea capacităţii de reacţie rapidă şi protejarea comunităţilor vulnerabile.

Sistemul de avertizare publică “MD-ALERT” este în proces de creare şi implementare de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Afacerilor Interne, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.112/2026 cu privire la aprobarea Conceptului Sistemului de avertizare publică “MD-ALERT”. Implementarea acestuia va permite transmiterea rapidă a alertelor către populaţie prin tehnologii moderne de comunicaţie mobilă, asigurând interoperabilitatea cu standardele europene. Impactul pe termen lung se va concretiza în implementarea unui sistem de avertizare eficient, care să ofere siguranţă şi protecţie populaţiei în cazul producerii unor dezastre.

10.4. Sistemul informaţional hidrometeorologic. Sistemul informaţional hidrometeorologic funcţionează în conformitate cu Legea nr.1515/1993 privind protecţia mediului înconjurător, cu Legea nr.368/2023 cu privire la activitatea meteorologică şi hidrologică şi cu Legea nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză. Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu asigură monitorizarea hidrologică de stat. În limitele DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră, reţeaua naţională de monitoring hidrologic include 33 de posturi hidrologice pentru măsurarea nivelurilor şi a debitelor de apă (figura 2).

Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu colectează şi prelucrează date operative, analizează condiţiile de formare a fenomenelor hidrometeorologice periculoase şi elaborează prognoze şi avertizări hidrologice. Având în vedere că formarea principalelor viituri pe râul Prut are loc pe teritoriul Ucrainei, funcţionează mecanismul bilateral de schimb operativ de date şi avertizări hidrologice între instituţiile responsabile din Ucraina şi Republica Moldova, în baza Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei cu privire la folosirea în comun şi protecţia apelor de frontieră nr.136/1994, semnat la 23 noiembrie 1994 în or. Chişinău şi aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.33/1995, intrată în vigoare la 5 iunie 1995.

Prognozele şi avertismentele sunt transmise autorităţilor publice competente, inclusiv Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Afacerilor Interne şi Centrului Naţional de Management al Crizelor din subordinea Guvernului, care asigură coordonarea operaţională la nivel naţional.

Figura 2. Reţeaua de monitoring hidrologic DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră

Sursa: Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu

10.5. Sistemul informaţional al Autorităţii de Meteorologie şi Monitoring de Mediu are următoarele funcţii:

10.5.1. colectarea datelor şi informaţiilor;

10.5.2. transmiterea datelor şi informaţiilor;

10.5.3. prelucrarea datelor şi informaţiilor;

10.5.4. stocarea datelor şi informaţiilor;

10.5.5. distribuirea datelor şi informaţiilor.

Colectarea datelor se realizează printr-o reţea de monitorizare. Transmiterea datelor este asigurată de infrastructura existentă: reţeaua de telefonie fixă şi mobilă, scanerul şi faxul, precum şi reţeaua de calculatoare existentă.

11. Inundaţiile istorice. Inundaţiile au reprezentat în mod constant unul dintre cele mai frecvente şi devastatoare fenomene naturale din DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră. Acestea au fost generate atât de factori naturali (precipitaţii abundente, topirea rapidă a zăpezilor), cât şi de intervenţii antropice asupra cursului şi albiei râului (regularizările de albie, ocuparea luncilor inundabile, construcţia şi exploatarea obiectelor acvatice). Analiza datelor istorice evidenţiază o alternanţă între perioade cu debite mari şi episoade de secetă prelungită, iar în ultimele decenii se constată o intensificare a fenomenelor extreme, confirmată de observaţiile climatice şi de modelările hidrologice.

11.1. Evenimente majore pe râul Prut. Inundaţiile cu probabilitate scăzută de producere (aproximativ 1 % - debite caracteristice viiturilor cu revenire de circa 100 de ani) au fost înregistrate în anii 1969, 1974, 1975, 1980, 1998, 2006, 2008, 2010 şi 2020 (tabelul 1). Râul Prut a fost afectat de numeroase inundaţii severe, în special în secolul XX şi începutul secolului XXI. Printre evenimentele cele mai semnificative se numără:

- iunie 1969 - inundaţii de amploare, cu debite maxime înregistrate la staţiile hidrometrice de pe sectorul Prutului Mijlociu, care au provocat pagube majore în zonele urbane şi rurale;

- iulie 1970 - o viitură puternică a dus la depăşirea nivelurilor critice în mai multe localităţi, de unde au fost evacuate sute de gospodării;

- iulie 2008 şi 2010 - inundaţii severe, soldate cu distrugerea unor locuinţe, afectarea infrastructurii rutiere şi agricole, care au generat pierderi economice estimate la sute de milioane de lei.

Construcţia barajului şi punerea în exploatare a lacului de acumulare Costeşti - Stânca (1978) au determinat reducerea medie a coeficientului K (raportul între debitele maxime în aval şi amonte), de la 0,41 în perioada 1960-1977 la 0,29 în perioada 1990-2012. Acest fapt confirmă creşterea capacităţii de atenuare a undelor de viitură. Hidrografele comparative (1975 vs. 2010) arată o transformare a formei undei în aval, de la tip triunghi la tip trapez, cu reducerea vârfului şi prelungirea duratei viiturii.

Tabelul 1

Inundaţii semnificative pe râul Prut

Datele analizate din arhivele hidrometrice, din rapoartele autorităţilor locale şi studiile hidrologice evidenţiază un număr de evenimente majore cu relevanţă pentru planificarea măsurilor de protecţie (tabelul 2).

Tabelul 2

Lista evenimentelor semnificative

Remarcabile au fost ultimele două inundaţii din secolul XXI. Un eveniment semnificativ a avut loc în luna iulie 2008, când s-a produs o viitură cu un debit maxim de 4090 m³/s şi o creştere a nivelului apei în secţiunea dintre sat. Criva şi or. Costeşti de la 9,0 până la 10,6 m, care a afectat terenuri agricole, aşezările Criva, Drepcăuţi, precum şi segmentul de cale ferată spre Cernăuţi. Datorită creşterii evacuării din lacul de acumulare Costeşti până la 850 m³/s şi pe termen scurt până la 1000 m³/s, pe segmentul Costeşti - Cantemir, au fost observate creşteri ale nivelului apei de 4,5-5,6 m, or. Cantemir - în estuar de 3,0-3,5 m (tabelul 3).

Tabelul 3

Viiturile din iulie-august 2008, râul Prut

În timpul viiturilor din lunile iunie-iulie 2020, a fost asigurat schimbul operativ de informaţii cu Partea ucraineană şi cu Partea română şi au fost întreprinse măsuri în scopul coordonării acţiunilor de regularizare a debitelor evacuate de Nodul Hidrotehnic Costeşti - Stânca pe râul Prut, acţiuni care au diminuat consecinţele viiturilor şi nu au permis repetarea scenariilor din anii 2008 şi 2010.

Astfel aportul maxim în lacul de acumulare a fost de 2270 m³/s, iar deversările nu au depăşit 680 m³/s, viitura fiind gestionată integral (vezi figura 3).

Figura 3. Viitura controlată din iunie-iulie 2020 la Nodul Hidrotehnic Costeşti - Stânca

12. Inundaţiile istorice pe cursurile de apă interne. Pe lângă evenimentele de pe râul Prut, cursurile de apă interne din DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră au generat inundaţii frecvente, adesea cu impact local sever. Aceste viituri rapide, cauzate în special de ploi torenţiale de scurtă durată, pot provoca pagube considerabile în sate şi oraşe, având consecinţe disproporţionate raportat la dimensiunea bazinelor hidrografice.

Inundaţiile pe râurile mici se caracterizează printr-o dinamică rapidă şi o capacitate ridicată de producere a efectelor distructive, fiind identificate următoarele tipuri principale:

12.1. Viituri pluviale rapide (flash floods) - predominante în sezonul cald (mai-august), cu timp de reacţie scurt, de la câteva zeci de minute la maximum 6 ore după precipitaţii intense (> 30-50 mm/h). Spre exemplu, viitura pe râul Larga din 29 iunie 2006 a avut intensitate de 42 mm/h şi creşteri bruşte de nivel cu peste 2 m în 90 de minute, inclusiv în perioada 14-16 septembrie 2024, pe râul Sărata (localităţile Sărata Nouă şi Romanovca, r-nul Leova) cantitatea de precipitaţii a depăşit media multianuală.

12.2. Inundaţii mixte - generate de topirea zăpezii combinată cu ploi, frecvente la sfârşitul iernii şi începutul primăverii (martie-aprilie).

12.3. Viituri urbane - caracteristice sectoarelor cu grad ridicat de impermeabilizare a terenului (Ungheni - râul Delia, Cahul - pârâul Frumoasa), unde scurgerea se concentrează rapid.

Viiturile pluviale rapide (flash floods) se manifestă prin creşteri bruşte de nivel şi debit, afectează zone restrânse, dar dens populate sau cu terenuri agricole intens exploatate, şi sunt dificil de prognozat şi de gestionat în lipsa unor sisteme moderne de monitorizare şi avertizare timpurie.

Din cauza regularizării râurilor interne din Republica Moldova, prin îndreptarea albiilor, betonarea malurilor şi desecarea zonelor umede, a fost redusă capacitatea naturală de reţinere şi infiltrare a apei, ceea ce a dus la scurgerea rapidă a volumelor mari de apă în perioadele cu precipitaţii abundente, la creşterea debitului maxim într-un timp foarte scurt şi, implicit, la sporirea frecvenţei şi intensităţii viiturilor şi a inundaţiilor în localităţile situate în aval.

12.4. Evenimente de inundaţii semnificative pe cursurile de apă interne. Printre cele mai semnificative evenimente de inundaţii produse pe râurile mici se evidenţiază următoarele:

- anul 2005 - în noaptea de 18 spre 19 august, în raioanele de nord-vest şi centrale ale Republicii Moldova au fost înregistrate precipitaţii torenţiale excepţionale, cu cantităţi cuprinse între 60 şi 110 mm. În r-nul Râşcani s-au înregistrat valori de 140-160 mm, iar la postul hidrologic Corpaci (r-nul Edineţ) s-a înregistrat cantitatea maximă de 180 mm, reprezentând aproximativ 3,5 norme lunare, valoare fără precedent pentru luna august în perioada de observaţii instrumentale;

- anul 2006 - precipitaţiile torenţiale au determinat creşteri rapide ale debitelor pe râul Lăpuşna (r-nul Hînceşti), provocând inundarea gospodăriilor, deteriorarea infrastructurii locale şi afectarea terenurilor agricole, cu pagube estimate la câteva milioane de lei;

- anul 2010 - o viitură puternică produsă pe râul Larga (r-nul Cantemir) a afectat grav localităţile riverane, provocând distrugerea infrastructurii de transport şi pierderi semnificative în sectorul agricol;

- anul 2018 - precipitaţiile abundente din sudul Republicii Moldova au generat acumulări rapide de apă în albiile râurilor mici din zona Vulcăneşti şi Cahul, provocând inundaţii locale şi perturbarea reţelei de transport rutier.

În ultimii ani, se constată o creştere a frecvenţei precipitaţiilor convective intense, cu intensităţi care depăşesc 20 mm în zece minute, ceea ce contribuie la creşterea riscului de producere a viiturilor rapide în bazinele hidrografice mici.

Analiza evenimentelor recente indică faptul că cele mai semnificative pagube se produc în sectoarele cu lucrări hidrotehnice degradate sau insuficient întreţinute, precum şi în zonele urbane cu sisteme de drenaj pluvial subdimensionate.

Datele statistice privind parametrii de calcul ai viiturilor care pot provoca inundaţii sunt indicate în tabelul 4.

Tabelul 4

Debite maxime de diferită probabilitate pe râurile mici

din DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră

În concluzie, inundaţiile istorice pe râurile mici evidenţiază un nivel ridicat de vulnerabilitate locală, accentuat de lipsa infrastructurii de protecţie adaptată la specificul viiturilor rapide, de insuficienţa lucrărilor de întreţinere a albiilor minore, a sistemelor de canalizare pluvială, precum şi de absenţa unui sistem eficient de monitorizare şi avertizare pentru comunităţile expuse.

Aceste constatări justifică includerea în PGRI a unor măsuri dedicate gestionării riscului de inundaţii pe râurile mici, cu accent pe prevenire, reabilitarea infrastructurii hidrotehnice şi crearea zonelor-tampon ecologice (pajişti inundabile, perdele forestiere).

12.5. Indicatori suplimentari de severitate. Evaluarea severităţii evenimentelor de inundaţii se realizează prin următorii indicatori:

12.5.1. durata inundaţiilor: între 2-12 zile pe râurile mici şi 5-20 zile pe cursul principal;

12.5.2. suprafaţa afectată: între 200 ha (evenimente locale) şi > 7 000 ha (2008);

12.5.3. populaţia afectată: de la 100 de persoane (evenimente locale) până la ~15 000 persoane (2008);

12.5.4. pierderi economice: între 0,5 milioane de euro (evenimente locale) şi 20-25 milioane de euro (evenimente majore).

12.6. Clasificarea evenimentelor semnificative se realizează în funcţie de amploarea şi aria de manifestare a impactului, precum şi de debitul înregistrat, distingându-se evenimente la scară majoră, cu efecte transfrontaliere, evenimente de scară medie, cu impact regional, şi evenimente locale, cu impact punctual, dar relevante pentru zonele vulnerabile. Clasificarea evenimentelor istorice semnificative este prezentată în tabelul 5.

Tabelul 5

Clasificarea evenimentelor

12.7. Constatări privind vulnerabilităţile. Analiza vulnerabilităţilor asociate fenomenelor hidrologice extreme evidenţiază o serie de factori structurali şi funcţionali care amplifică riscul de inundaţii, subliniind necesitatea unor măsuri integrate de prevenire, adaptare şi gestionare eficientă a dezastrelor, astfel se constată următoarele:

12.7.1. analiza efectelor viiturilor recente evidenţiază concentrarea pagubelor în zonele cu urbanizare recentă din lunca inundabilă şi în zonele cu diguri neîntreţinute, în mod corespunzător;

12.7.2. creşterea frecvenţei fenomenelor convective intense, cu timp scurt de reacţie (2-6 ore) şi pericol ridicat pentru localităţile de pe afluenţi mici;

12.7.3. rolul infrastructurii hidrotehnice este determinant în atenuarea vârfurilor undelor de viituri în condiţii de exploatare optimă, dar poate deveni un factor de potenţial risc crescut în cazul producerii unor deversări neplanificate;

12.7.4. aceste evenimente subliniază vulnerabilitatea DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră şi importanţa consolidării infrastructurii de protecţie, a sistemelor de avertizare timpurie şi a cooperării transfrontaliere pentru reducerea riscurilor;

12.7.5. necesitatea cartografierii hazardului şi riscului de inundaţii, precum şi a inundaţiilor pluviale rapide.

13. Zonele cu potenţial risc semnificativ de inundaţii. Zonele cu potenţial risc semnificativ de inundaţii au fost identificate în cadrul Evaluării preliminare a riscului de inundaţii, realizată în perioada anilor 2012-2015, cu suportul partenerilor externi prin intermediul Proiectului “Suport pentru management şi asistenţă tehnică în cadrul proiectului de protecţie împotriva inundaţiilor din Republica Moldova”. Procesul a inclus colectarea datelor disponibile, analiza inundaţiilor istorice, aplicarea modelelor hidraulice, evaluarea arealelor potenţial afectate de ruperea barajelor, stabilirea indicilor de vulnerabilitate şi combinarea acestora în hărţi de risc la inundaţii.

În urma acestei evaluări au fost identificate 1 376 km de cursuri de apă cu risc înalt de inundaţii în limitele DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră. Aceste sectoare constituie principalele zone cu risc potenţial semnificativ. Datele spaţiale aferente zonelor vulnerabile riscului de inundaţii sunt disponibile pe geoportalul tematic pentru datele spaţiale ale Agenţiei Geodezie, Cartografie şi Cadastru (geodata.gov.md) şi sunt descrise prin metadate pe Geoportalul infrastructurii naţionale de date spaţiale (Geoportalul INDS), care necesită o actualizare periodică sistematică.

13.1. Criterii de delimitare a zonelor de risc la inundaţii, care includ:

13.1.1. Zonele cu diguri de protecţie contra inundaţiilor în stare precară sau cu denivelări ale coronamentului de > 0,5 m nu mai pot asigura protecţia necesară împotriva inundaţiilor şi prezintă risc crescut de revărsare.

13.1.2. Reducerea volumului de atenuare a viiturilor în iazuri şi lacuri de acumulare colmatate determină creşterea riscului de inundaţii în aval.

13.1.3. Ocuparea luncilor prin construcţii realizate pe terenuri atribuite în proprietate privată şi autorizate de administraţiile publice locale amplifică pagubele chiar şi în cazul viiturilor moderate, evidenţiind impactul deciziilor administrative asupra vulnerabilităţii zonelor inundabile.

13.2. Clasificarea zonelor de risc la inundaţii se realizează în funcţie de nivelul pericolului, gradul de expunere a populaţiei şi tipul impactului potenţial, distingându-se zone cu risc înalt, caracterizate prin expunere semnificativă şi prezenţa infrastructurii critice, zone cu risc mediu, asociate cu impact regional şi pagube economice relevante, şi zone cu risc scăzut, unde impactul este limitat şi afectează preponderent mediul natural şi resursele locale (tabelul 6).

Tabelul 6

Clasificarea zonelor de risc

Identificarea acestor zone permite direcţionarea priorităţilor de investiţii, consolidarea infrastructurii şi integrarea măsurilor bazate pe soluţii naturale în strategia generală de reducere a riscului.

14. Hărţi de hazard şi hărţi de risc de inundaţii. Conform Concepţiei reformei sistemului naţional de gestionare, prevenire şi reducere a consecinţelor inundaţiilor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.590/2018, hărţile de hazard şi hărţile de risc la inundaţii reprezintă instrumente esenţiale pentru planificarea măsurilor de prevenire şi reducere a impactului evenimentelor extreme (anexele nr.1 şi nr.2). Acestea oferă o bază tehnică solidă pentru evaluarea expunerii şi a vulnerabilităţii şi sunt indispensabile în procesul decizional privind utilizarea terenurilor şi infrastructura de protecţie.

14.1. Hărţile de hazard prezintă extinderea inundaţiilor în funcţie de scenariile de probabilitate, oferind informaţii esenţiale pentru elaborarea hărţilor de risc la inundaţii.

Zonele desemnate ca având un risc potenţial semnificativ la inundaţii acoperă zonele geografice care ar putea fi inundate în scenarii:

14.1.1. scenariul cu probabilitate mică (Q 0,1 % - inundaţii care se pot produce, în medie, o dată la 1 000 de ani);

14.1.2. scenariul cu probabilitate medie (Q 1 % - inundaţii care se pot produce, în medie, o dată la 100 de ani);

14.1.3. scenariul cu probabilitate mare (Q 10 % - inundaţii care se pot produce, în medie, o dată la 10 ani).

14.2. Metoda de elaborare a hărţilor de hazard. Hărţile de hazard la inundaţii au fost elaborate prin metoda de modelare hidraulică, utilizând software-ul InfoWorks ICM, dezvoltat în cadrul Proiectului de asistenţă tehnică privind protecţia împotriva inundaţiilor (2013-2016), implementat de “Beta Studio” SRL şi HR Wallingford, cu sprijinul Băncii Europene pentru Investiţii. Studiul a fost bazat pe 2 componente importante, studii topografice şi studii hidrologice şi hidraulice. Modelarea hidraulică a fost realizată pentru 3,4 mii km de cursuri de apă dintre cele 4,3 mii km identificate la nivel naţional, ca areale cu risc potenţial semnificativ de inundaţii, dintre care 1 376 km se află în DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră.

Modelele au fost create pentru debitele de calcul care se manifestă o dată la 100, 200 şi 1 000 de ani, ceea ce reprezintă probabilitatea producerii de 1 %, 0,5 % şi 0,1 %. Au fost elaborate peste 20 de modele la nivel naţional, inclusiv două modele distincte pentru râul Prut, pentru sectoarele amonte şi aval de barajul Costeşti - Stânca. Calibrarea modelelor s-a bazat pe datele inundaţiilor din 2008 şi 2010.

14.3. Hărţile de risc la inundaţii integrează probabilitatea producerii inundaţiilor cu consecinţele acestora asupra populaţiei, economiei şi mediului. Evaluarea s-a realizat pe baza a 12 indicatori de risc, grupaţi în 3 categorii:

14.3.1. impact asupra populaţiei: (1) numărul de persoane afectate, (2) numărul de persoane afectate puternic, (3) numărul de persoane afectate foarte puternic, (4) numărul de puncte de aprovizionare cu apă inundate, (5) lungimea infrastructurii cheie inundate (drumuri şi căi ferate);

14.3.2. impact asupra economiei: (1) pagubele pentru ariile rezidenţiale, (2) pagubele pentru ariile non-rezidenţiale, (3) pagubele aduse agriculturii;

14.3.3. impact asupra mediului şi patrimoniului: (1) extinderea siturilor de mediu inundate, (2) numărul de situri de patrimoniu inundate, (3) numărul de surse de poluare inundate, (4) extinderea surselor de poluare difuze.

14.4. Metoda de evaluare a riscului de inundaţii. În baza evaluării preliminare a riscului de inundaţii au fost stabilite 2 obiective majore: pe de o parte, identificarea şi cartarea arealelor cu risc înalt, mediu şi scăzut de inundaţii, iar pe de altă parte, estimarea potenţialelor pagube. Pentru estimarea pagubelor s-a utilizat relaţia dintre suprafaţa teritoriului inundat în raport cu pierderile materiale cauzate.

14.5. Conceptul de risc la inundaţii a fost abordat ca o combinaţie dintre probabilitatea de producere a inundaţiei şi consecinţele acesteia:

Risc = Probabilitate de producere × Consecinţe

14.5.1. Consecinţele au fost evaluate pe baza aceloraşi 12 indicatori de risc, grupaţi în 3 categorii prevăzute la pct.14.3.

14.6. Datele spaţiale aferente zonelor vulnerabile riscului de inundaţii sunt disponibile pe geoportalul tematic pentru datele spaţiale al Agenţiei Geodezie, Cartografie şi Cadastru - geodata.gov.md şi sunt supuse procedurii de verificare şi avizare de către Agenţia Geodezie, Cartografie şi Cadastru, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.739/2024 pentru aprobarea Listei seturilor de date spaţiale şi a periodicităţii de actualizare a acestora. Metadatele aferente acestor date spaţiale sunt publicate pe Geoportalul INDS, în condiţiile Legii nr.254/2016 cu privire la infrastructura naţională de date spaţiale şi ale Hotărârii Guvernului nr.663/2023 pentru aprobarea Conceptului Sistemului informaţional geografic de stat “Geoportalul infrastructurii naţionale de date spaţiale”. Conform integrării scenariilor climatice, se constată o posibilă creştere a suprafeţelor inundabile cu 10-25 % până în anul 2100.

Hărţile de hazard şi de risc la inundaţii necesită a fi folosite la elaborarea planurilor urbanistice generale, a planurilor urbanistice zonale şi în procesul de autorizare a construcţiilor în zone inundabile, constituind măsuri esenţiale pentru reducerea vulnerabilităţilor.

15. Viiturile pluviale. Viiturile pluviale (flash floods) reprezintă fenomene hidrologice extreme caracterizate prin creşteri rapide şi temporare ale debitelor unui curs de apă şi a nivelurilor de apă, ca urmare a ploilor torenţiale intense şi de scurtă durată. În bazinul DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră aceste evenimente au o frecvenţă ridicată şi se manifestă mai ales pe râurile mici şi în bazinele hidrografice cu suprafeţe reduse.

15.1. Caracteristicile distincte ale viiturilor pluviale rapide sunt:

15.1.1. se dezvoltă într-un interval de timp foarte scurt (de la câteva zeci de minute până la maximum 6 ore după precipitaţii);

15.1.2. sunt asociate, de regulă, cu cantităţi de precipitaţii > 30-50 mm/oră, uneori depăşind 100 mm în 24 de ore;

15.1.3. prezintă debite maxime ridicate raportate la suprafaţa redusă a bazinului de recepţie;

15.1.4. durată relativ scurtă a fenomenului, de regulă, sub 12 ore, cu variaţii rapide ale debitelor;

15.1.5. energie hidraulică ridicată, care determină un potenţial crescut de eroziune şi de distrugere a infrastructurii şi bunurilor materiale;

15.1.6. pot provoca pierderi materiale semnificative, chiar dacă durata lor este scurtă.

15.2. Zonele vulnerabile includ râurile mici din depresiunile hidrografice, unde se află localităţi dens populate şi terenuri agricole expuse, precum şi zonele urbane cu grad ridicat de impermeabilizare, precum sunt:

15.2.1. zona colinară şi deluroasă din centrul şi nordul ţării (Codrii Centrali, Podişul Tigheciului), unde văile înguste şi pantele abrupte favorizează concentrarea rapidă a scurgerii;

15.2.2. regiunea de sud a ţării, unde viiturile rapide apar frecvent pe văi cu cursuri de apă intermitente, secate sau efemere, ca urmare a producerii furtunilor din perioada caldă a anului;

15.2.3. zonele urbane cu grad ridicat de impermeabilizare şi sisteme de drenaj deficitar (Ungheni - râul Delia, Cahul - pârâul Frumoasa), unde scurgerea accelerată a apei determină creşteri rapide ale nivelului cursurilor de apă.

15.3. Exemple istorice de viituri pluviale rapide:

- 29 iunie 2006 - viitură pe râul Larga, s-au înregistrat intensităţi ale precipitaţiilor de aproximativ 42 mm/oră şi creşteri ale nivelului apei de peste 2,0 m, într-un interval de aproximativ 90 de minute;

- 26-27 august 1994 - viitură pe râurile Lăpuşna şi Călmăţui, precipitaţiile convective au atins valori de 240-250 mm în aproximativ 5 ore, provocând inundaţii severe, pagube materiale semnificative şi pierderi de vieţi omeneşti.

15.4. Factorii agravanţi care duc la creşterea riscurilor de producere a inundaţiilor cu impact semnificativ sunt următorii:

15.4.1. climatici - frecvenţa ridicată a ploilor convective estivale;

15.4.2. geomorfologici - relief fragmentat cu pante medii-mari şi reţea de văi înguste;

15.4.3. antropici - defrişări şi lipsa lucrărilor de întreţinere a albiilor, lucrări agricole pe pante, extinderea zonelor construite pe lunci, întreţinerea deficitară a canalelor de scurgere, a obiectelor acvatice şi a lucrărilor hidrotehnice de retenţie.

15.5. Măsuri de reducere a riscurilor. Reducerea riscului asociat viiturilor pluviale rapide necesită implementarea unui set integrat de măsuri, inclusiv:

15.5.1. dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de monitorizare şi avertizare timpurie;

15.5.2. integrarea hărţilor de hazard în documentele de planificare urbanistică şi limitarea construcţiilor în zonele vulnerabile;

15.5.3. elaborarea hărţilor de hazard pentru bazine hidrografice mici;

15.5.4. consolidarea capacităţilor autorităţilor locale pentru intervenţii rapide;

15.5.5. integrarea măsurilor bazate pe ecosisteme (împăduriri, crearea zonelor umede);

15.5.6. creşterea gradului de conştientizare a populaţiei expuse.

15.6. Riscul de inundare asociat creşterii nivelului apei subterane. Inundaţiile generate de creşterea nivelului apei subterane (groundwater floodings) apar atunci când nivelul piezometric al acviferului depăşeşte cota suprafeţei terenului, determinând descărcarea apei subterane la suprafaţă sau inundarea spaţiilor situate sub nivelul terenului. Fenomenul este asociat, de regulă, cu perioade îndelungate de precipitaţii intense şi/sau cu creşteri semnificative ale nivelului apelor de suprafaţă, în special în cazul acviferelor aflate în conexiune hidraulică cu cursurile de apă. În zonele de luncă dezvoltate pe depozite aluvionare permeabile, în special în sectoarele joase ale bazinelor hidrografice, diferenţierea dintre inundaţiile fluviale şi cele determinate de creşterea nivelului apei subterane este dificilă, ca urmare a interdependenţei dintre procesele hidrologice şi cele hidrogeologice. Deşi astfel de fenomene nu au fost raportate distinct, din cauza dificultăţii de a le diferenţia şi localiza faţă de inundaţiile de suprafaţă, acestea sunt tipice regiunilor din lunca joasă a râului Prut.

16. Evaluarea potenţialelor consecinţe ale inundaţiilor. Evaluarea potenţialelor consecinţe ale inundaţiilor constituie o componentă fundamentală al PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră şi se realizează în conformitate cu Concepţia reformei sistemului naţional de gestionare, prevenire şi reducere a consecinţelor inundaţiilor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.590/2018 şi cu Regulamentul cu privire la gestionarea riscurilor de inundaţii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.887/2013. Această analiză permite stabilirea priorităţilor de intervenţie şi fundamentarea programului de măsuri.

Analiza are la bază hărţile de hazard şi de risc la inundaţii, elaborate pentru diferite scenarii de probabilitate (de regulă 10 %, 1 % şi 0,1 %), şi permite identificarea zonelor cu risc semnificativ, estimarea populaţiei şi a bunurilor expuse, precum şi fundamentarea programului de măsuri prioritare.

16.1. Impactul asupra populaţiei. Analiza riscurilor asociate viiturilor evidenţiază potenţiale impacturi semnificative asupra populaţiei şi infrastructurii din DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră, subliniind necesitatea măsurilor proactive de reducere a riscului şi de protecţie a comunităţilor expuse. În scenariile cu probabilitate de apariţie de 1 % (viituri cu perioadă medie de revenire de aproximativ 100 de ani), în cadrul acestui district pot fi afectate estimativ între 10 000 şi 15 000 de persoane. Această estimare include atât rezidenţii permanenţi, cât şi populaţia temporară care ar putea necesita evacuări de urgenţă din zonele inundabile.

Riscurile cele mai mari vizează localităţile urbane amplasate în lunca majoră a Prutului, precum Ungheni, Leova şi Cantemir, dar şi numeroase localităţi din lunca Prutului de Jos (r-nul Cahul), care sunt foarte vulnerabile în faţa fenomenelor hidrologice extreme.

În lipsa întreprinderii unor măsuri suplimentare de reducere a riscului, evenimentele hidrologice extreme ar putea duce la pierderi de vieţi omeneşti, la afectarea gravă a locuinţelor şi a bunurilor personale, la relocări forţate temporare sau permanente ale populaţiei şi la creşterea vulnerabilităţii sociale a comunităţilor expuse.

Evenimentele de inundaţii pot genera efecte semnificative asupra sănătăţii publice, prin contaminarea surselor de apă potabilă, deteriorarea sistemelor de canalizare şi evacuarea apelor uzate, precum şi prin creşterea riscului de apariţie şi răspândire a bolilor hidrice, inclusiv a bolilor diareice acute şi hepatitelor virale A şi E. Totodată, condiţiile create în urma inundaţiilor favorizează proliferarea vectorilor de transmitere, ceea ce sporeşte riscul de transmitere a bolilor infecţioase.

16.2. Impactul asupra economiei. Evaluarea impactului economic al inundaţiilor arată că, în scenariile de risc înalt, pierderile pot fi semnificative, afectând locuinţele, infrastructura, terenurile agricole şi serviciile esenţiale, ceea ce subliniază necesitatea măsurilor de prevenire şi reducere a vulnerabilităţii economice. Potenţialele pierderi financiare pentru evenimente majore, în scenariile de risc înalt, sunt estimate între 300 şi 400 milioane de lei. Aceste costuri includ avarierea locuinţelor, a infrastructurii tehnico-edilitare şi afectarea masivă a sectorului agricol. Expunerea infrastructurii critice amplifică impactul economic, deoarece întreruperea serviciilor esenţiale poate genera efecte în lanţ asupra activităţii economice şi a funcţionării instituţiilor publice. Se estimează că peste 30 000 ha de terenuri agricole sunt expuse inundării în scenariul de probabilitate de 1 %, fapt care pune în pericol securitatea alimentară şi stabilitatea economică a regiunii de sud.

16.3. Impactul asupra mediului. Inundaţiile în DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră pot genera consecinţe ecologice complexe, oscilând între rolul natural de reîmprospătare a zonelor umede şi impactul negativ asupra biodiversităţii şi calităţii apelor în contextul unei ultra-oligotrofizări. Deşi viiturile contribuie la alimentarea naturală a lacurilor de luncă (Beleu, complexul Manta), riscurile tind să predomine asupra infrastructurii şi canalelor de alimentare. În majoritatea cazurilor de inundaţii apar riscuri mari de poluare a apelor de suprafaţă situate în zonele inundabile, cum ar fi complexul de extragere a resurselor de ţiţei şi depozitele de deşeuri neautorizate.

Ecosisteme de o valoare inestimabilă, precum Lacurile Prutului de Jos (Zona Umedă Ramsar şi situl Emerald), sunt expuse unor fenomene de eroziune accelerată şi instabilitate geomorfologică. Inundaţiile majore pot cauza transportul şi acumularea de sedimente contaminate, alunecări de teren, precum şi poluarea difuză provenită din terenurile agricole adiacente, ducând la perturbarea habitatelor critice şi la pierderea biodiversităţii specifice acestor arii protejate. Având în vedere caracterul Luncii Prutului Inferior, aceste incidente pot genera un impact transfrontalier major, afectând calitatea apelor şi ecosistemele Dunărene partajate cu România şi Ucraina, până la gura de vărsare în Marea Neagră.

Consecinţele potenţiale ale inundaţiilor în bazinul Prut sunt majore şi multidimensionale. Impactul asupra populaţiei şi economiei se ridică la nivel transfrontalier, iar cel asupra mediului are implicaţii pe termen lung. Aceste constatări confirmă necesitatea implementării unor măsuri integrate de prevenire şi reducere a riscurilor.

III. DESCRIEREA OBIECTIVELOR GESTIONĂRII RISCULUI DE INUNDAŢII

17. În conformitate cu prevederile Legii apelor nr.272/2011, ale Regulamentului cu privire la gestionarea riscului de inundaţii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.887/2013, şi ale Concepţiei reformei sistemului naţional de gestionare, prevenire şi reducere a consecinţelor inundaţiilor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.590/2018, pentru asigurarea unei gestionări eficiente a riscului de inundaţii au fost stabilite 2 categorii de obiective de gestionare: obiective generale şi obiective specifice.

Pentru realizarea obiectivelor specifice, PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră conţine un set de măsuri pe termen scurt pentru perioada 2026-2031.

18. Obiectivele generale de management a riscului de inundaţii. La definirea obiectivelor generale pentru gestionarea riscului de inundaţii s-a ţinut cont de abordările şi cerinţele prezentate în actele normative naţionale, dar şi de proiectele implementate pe teritoriul Republicii Moldova.

Astfel, au fost identificate 2 obiective generale:

18.1. reducerea şi prevenirea riscului de inundaţii asupra populaţiei, terenurilor agricole şi elementelor de infrastructură. Obiectivele specifice asociate prezentului obiectiv cuprind activităţi la nivel de district, care contribuie la reducerea riscului de inundaţii;

18.2. creşterea capacităţilor instituţionale în domeniul gestionării resurselor de apă. Obiectivele specifice asociate prezentului obiectiv includ în mare parte activităţi bazate pe implementarea măsurilor nonstructurale, precum prognozarea, pregătirea şi activităţile de răspuns şi revenire după producerea inundaţiei.

19. Obiectivele specifice de management a riscului de inundaţii. Au fost identificate 6 obiective specifice, care reies din cele două obiective generale:

19.1. reducerea şi prevenirea riscului de inundaţii asupra populaţiei, terenurilor agricole şi elementelor de infrastructură:

19.1.1. evitarea riscurilor de inundaţii prin consolidarea infrastructurii de protecţie;

19.1.2. prevenirea riscurilor de inundaţii prin asigurarea securităţii populaţiei şi a terenurilor vulnerabile;

19.1.3. reducerea riscurilor prin diminuarea expunerii populaţiei şi a pierderilor economice şi de mediu;

19.1.4. creşterea rezilienţei populaţiei şi a mediului;

19.2. creşterea capacităţilor instituţionale în domeniul gestionării resurselor de apă:

19.2.1. suport instituţional şi asistenţă tehnică pentru reducerea riscului de inundaţii;

19.2.2. actualizarea actelor normative în domeniul inundaţiilor.

IV. MĂSURILE PROPUSE ŞI PRIORITIZAREA ACESTORA

20. Pentru asigurarea implementării PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră, a fost identificat un set de măsuri. Măsurile propuse vor contribui la atingerea obiectivelor generale şi specifice. Setul de măsuri include atât măsuri structurale, cât şi nonstructurale. Principiile care au stat la baza identificării măsurilor sunt următoarele:

20.1. principiul echilibrului, bazat pe un echilibru dintre măsurile de prevenire şi de reducere a riscului de inundaţii, precum şi cele de răspuns pentru diminuarea acestui risc, clasificate în măsuri structurale şi nonstructurale;

20.2. principiul dezvoltării durabile, potrivit căruia măsura propusă pentru un segment de curs de apă nu va afecta negativ un alt segment de curs de apă din punct de vedere social, economic şi de mediu;

20.3. principiul aplicării “bunelor practici”, prin identificarea măsurilor pe termen scurt necesare pentru prevenirea riscului de inundaţii;

20.4. principiul cooperării în reducerea riscului de inundaţii, prin care cooperarea transfrontalieră cu România şi Ucraina, dar şi cooperarea interinstituţională la nivel naţional, asigură minimizarea impactului inundaţiilor asupra populaţiei, economiei şi mediului.

21. Măsuri aplicabile la nivel naţional. Măsurile aplicabile la nivel naţional sunt cele nonstructurale sau secundare care vizează în special fortificarea capacităţii instituţionale prin actualizarea planurilor/hărţilor, elaborarea de mecanisme/strategii/criterii/regulamente, crearea de sisteme de avertizare pentru gestionarea eficientă a riscului de inundaţii la nivel naţional.

22. Măsuri aplicabile la nivel de district hidrografic

22.1. Măsurile structurale sau măsurile primare reprezintă măsuri concrete de construcţie sau reabilitare a elementelor de infrastructură şi a altor elemente care previn sau reduc riscul de inundaţii în limitele districtului bazinului hidrografic.

22.2. Măsurile nonstructurale sau măsurile secundare reprezintă măsuri instituţionale care prevăd elaborarea sau actualizare actelor normative, elaborarea politicilor care asigură gestionarea eficientă a riscului de inundaţii în limitele districtului bazinului hidrografic.

23. Prioritizarea măsurilor. Prioritizarea măsurilor a fost efectuată în baza a 4 criterii principale:

23.1. gradul de urgenţă al măsurii;

23.2. gradul riscului care poate fi redus prin aplicarea măsurii;

23.3. raportul cost-beneficiu al măsurii;

23.4 integritatea sistemului de gestionare a riscului de inundaţii, care prevede măsuri ce oferă soluţii integrate pentru o zonă cu risc de inundaţii, şi nu doar o parte a soluţiei.

24. Efectele de mediu ale măsurilor de management a riscului de inundaţii. PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră conţine atât măsuri structurale, cât şi nonstructurale, care vizează protejarea aşezărilor umane, a activităţii economice şi crearea condiţiilor favorabile pentru mediul ambiant. Obiectivul principal de mediu al PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră este introducerea elementelor abordării ecosistemice în managementul riscurilor de inundaţii. Acest lucru se realizează prin elaborarea studiului de fezabilitate privind crearea zonelor inundabile (amenajate), asigurarea funcţionalităţii polderelor existente, care reprezintă măsuri de introducere a abordării ecosistemice în managementul inundaţiilor. PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră conţine, de asemenea, şi activităţi privind adaptarea la schimbările climatice şi atenuarea acestora, precum lucrări de creare şi reabilitare a perdelelor forestiere de protecţie a apei.

V. COORDONAREA PROCESULUI ÎN DISTRICTELE

BAZINELOR INTERNAŢIONALE

25. Coordonarea procesului la nivel de district al bazinului hidrografic Dunărea. Comisia Internaţională pentru Protecţia fluviului Dunărea (denumită în continuare ICPDR) este organul transnaţional, care a fost creat în anul 1998 pentru a implementa Convenţia pentru protecţia fluviului Dunărea. ICPDR este formal constituită din delegaţiile părţilor contractante la Convenţia pentru protecţia fluviului Dunărea, dar a fost creat, de asemenea, şi un cadru legal pentru alăturarea altor organizaţii. Pentru asigurarea utilizării durabile şi echitabile a apelor bazinului fluviului Dunărea, a fost creat un cadru favorabil de comunicare pentru toţi actorii, de la reprezentanţi de nivel înalt, experţi tehnici, comunitatea ştiinţifică până la membrii societăţii civile. În cadrul ICPDR au fost create grupuri de lucru privind diferite aspecte. În contextul PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră este creat grupul de experţi tehnici pentru protecţia împotriva inundaţiilor. Grupul de protecţie împotriva inundaţiilor monitorizează şi implementează un plan de acţiuni la nivelul întregului bazin dunărean pentru asigurarea unei protecţii durabile împotriva inundaţiilor. Inundaţiile reprezintă o prioritate pentru ICPDR, iar unul dintre cele 5 obiective de bază ale acesteia este “Inundaţii fără pericol de distrugere”.

În anul 2024 a fost creat Grupul de experţi ICPDR Prut, care este un organ de experţi al ICPDR înfiinţat pentru implementarea Declaraţiei privind cooperarea în managementul problemelor internaţionale legate de apă în bazinul hidrografic Prut, semnată de Republica Moldova, România şi Ucraina la 20 octombrie 2023 în or. Kiev (Ucraina).

26. Coordonarea procesului la nivel bilateral (Moldova - România, Moldova - Ucraina)

Coordonarea în domeniul gestionării riscului de inundaţii la nivel bilateral dintre Republica Moldova şi România are loc prin intermediul diverselor acorduri şi regulamente, precum:

26.1. Hotărârea Guvernului nr.33/1995 privind acordul dintre Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei cu privire la utilizarea şi protecţia comună a apelor transfrontaliere, semnat la Chişinău la 23 noiembrie 1994;

26.2. Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea şi ajutorul reciproc în cazul producerii dezastrelor, semnat la Iaşi la 3 martie 2012, ratificat de Republica Moldova prin Legea nr.196/2012, de România prin Legea nr.65/2013;

26.3. Hotărârea Guvernului nr.853/1999 cu privire la deschiderea traficului rutier internaţional pe barajul Nodului Hidrotehnic Costeşti - Stânca de pe râul Prut;

26.4. Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei cu privire la colaborarea în domeniul preîntâmpinării avariilor industriale, catastrofelor, calamităţilor naturale şi lichidării consecinţelor lor, semnat la Kiev la 4 august 1998, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.975/1998;

26.5. Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a resurselor de apă ale Dunării şi Prutului, semnat la Chişinău la 28 iunie 2010, ratificat prin Hotărârea Guvernului nr.734/2010;

26.6. Comisia hidrotehnică interguvernamentală pentru implementarea Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor Prutului şi Dunării, semnat la Chişinău la 28 iunie 2010, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.325/2011.

În cadrul Comisiei sus-menţionate sunt create patru subcomisii:

26.6.1. pentru exploatarea şi întreţinerea Nodului Hidrotehnic Costeşti - Stânca;

26.6.2. pentru apărarea împotriva inundaţiilor şi gheţurilor;

26.6.3. pentru gospodărirea cantitativă a apelor şi hidrometeorologie;

26.6.4. pentru protecţia calităţii apelor şi biodiversităţii corpurilor de apă.

Comisia pentru exploatarea şi întreţinerea Nodului Hidrotehnic Costeşti - Stânca reprezintă punctul focal de cooperare şi coordonare în domeniul inundaţiilor între cele două părţi, România şi Republica Moldova. Comisia coordonează activitatea privind implementarea Regulamentului cu privire la gestionarea riscului de inundaţii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.887/2013, şi a Concepţiei reformei sistemului naţional de gestionare, prevenire şi reducere a consecinţelor inundaţiilor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.590/2018.

26.7. Regulamentul cu privire la clasificarea situaţiilor excepţionale şi la modul de acumulare şi prezentare a informaţiilor în domeniul protecţiei populaţiei şi teritoriului în caz de situaţii excepţionale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1076/2010.

27. Procesul de coordonare trilaterală în DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră (Republica Moldova - România - Ucraina) se realizează de către autorităţile şi instituţiile responsabile de intervenţie în caz de producere a inundaţiilor, precum sunt:

27.1. în Republica Moldova:

27.1.1. Centrul Naţional de Management al Crizelor;

27.1.2. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;

27.1.3. Ministerul Mediului;

27.1.4. Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei”;

27.1.5. Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu;

27.1.6. Ministerul Sănătăţii;

27.1.7. Agenţia Naţională pentru Sănătatea Publică;

27.1.8. Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale;

27.1.9. Agenţia de Mediu;

27.1.10. Inspectoratul pentru Protecţia Mediului;

27.1.11. autorităţile administraţiei publice locale;

27.2. în România:

27.2.1. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;

27.2.2. Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă “General Eremia Grigorescu” al Judeţului Galaţi;

27.2.3. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă “DELTA” al Judeţului Tulcea.

27.3. în Ucraina:

27.3.1. Serviciul de Stat pentru Situaţii de Urgenţă al Ucrainei;

27.3.2. Centrul Hidrometeorologic al Ucrainei;

27.3.3. Agenţia de Stat pentru Resursele de Apă din Ucraina;

27.3.4. Ministerul Protecţiei Mediului şi Resurselor Naturale al Ucrainei.

VI. MECANISMELE DE MONITORIZARE, RAPORTARE ŞI EVALUARE

28. Autorităţile responsabile de monitoringul implementării măsurilor propuse. În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.444/2022 cu privire la aprobarea Programului de gestionare a districtului bazinului hidrografic Dunărea - Prut şi Marea Neagră, ciclul II (2023-2028), Ministerul Mediului reprezintă instituţia responsabilă de monitorizarea implementării măsurilor din acest program. Una dintre măsuri este elaborarea PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră. Astfel, Ministerul Mediului, prin intermediul Instituţiei Publice Administraţia Naţională “Apele Moldovei”, asigură monitorizarea implementării PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră, dar şi prezintă Comitetului districtului bazinului hidrografic Dunărea - Prut şi Marea Neagră raportul cu privire la realizarea măsurilor. De asemenea, pentru fiecare măsură din PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră este indicată instituţia responsabilă de realizarea acesteia.

Instituţiile responsabile de realizarea, monitorizarea şi evaluarea în timp a implementării măsurilor sunt următoarele:

28.1. Ministerul Mediului;

28.2. Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei”;

28.3. Agenţia de Mediu;

28.4. Agenţia “Moldsilva”;

28.5. Agenţia Geodezie Cartografie şi Cadastru ;

28.6. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;

28.7. Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu;

28.8. Inspectoratul pentru Protecţia Mediului

28.9. Agenţia Proprietăţi Publice;

28.10. autorităţile administraţiei publice locale.

În procesul de elaborare a raportului de monitorizare, instituţia responsabilă de implementarea măsurilor va raporta, în fiecare an, până la data de 31 ianuarie, Instituţiei Publice Agenţia Naţională “Apele Moldovei”, progresul înregistrat privind întocmirea Raportului anual privind implementarea măsurilor în anul precedent.

29. Periodicitatea şi frecvenţa de monitorizare prin verificare/control a progresului de implementare a măsurilor. Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei”, prin intermediul Ministerului Mediului, prezintă Guvernului, până la data de 25 februarie, Raportul anual privind implementarea măsurilor în anul precedent.

Instituţia Publică Administraţia Naţională “Apele Moldovei” prezintă anual Comitetului DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră Raportul privind implementarea măsurilor în anul precedent.

30. Indicatorii urmăriţi în evaluarea acestui progres. Setul de măsuri pentru perioada 2026-2031 include, pentru fiecare măsură, indicatori specifici pentru evaluarea progresului implementării. În majoritatea cazurilor, indicatorii identificaţi sunt cei cantitativi, ceea ce permite aprecierea clară şi obiectivă a gradului de realizare a fiecărei măsuri în parte.

VII. COSTURILE

31. Costul total al măsurilor propuse în Planul de măsuri aferent implementării PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră, 2026-2031, este estimat la aproximativ 291 150 mii de lei, dintre care 244 408 mii de lei constituie alocaţii financiare din bugetul de stat. Pentru celelalte activităţi, este prevăzută finanţarea prin intermediul proiectelor de asistenţă externă, în sumă de 18 742 mii de lei. Măsurile incluse în PGRI DBH Dunărea - Prut şi Marea Neagră şi costurile aferente implementării lor sunt finanţate din bugetul de stat şi din surse externe, cu sprijinul partenerilor de dezvoltare şi al programelor externe de finanţare. Astfel, bugetul pentru anii 2026-2031 este constituit în proporţie de 84 % din alocaţii bugetare, 6 % din surse externe şi 10 % din fonduri neacoperite. Fondurile neacoperite urmează a fi obţinute prin valorificarea oportunităţilor oferite de instrumentele financiare ale Uniunii Europene, ale instituţiilor financiare internaţionale şi ale altor parteneri.

Costurile totale per obiectiv general şi obiectiv specific sunt indicate în Planul de măsuri.

În vederea implementării PGRI pentru ambele districte bazinale, ţinând cont de caracterul continuu al activităţilor prevăzute în acestea, sunt planificate şi executate anual pentru gestionarea riscului la inundaţii, prin intermediul Cadrului bugetar pe termen mediu 2025-2027, conform anexei nr.17 la Hotărârea Guvernului nr.561/2024 cu privire la aprobarea Cadrului bugetar pe termen mediu (2025-2027), la subprogramul 7004 “Protecţia şi gestionarea resurselor de apă, a inundaţiilor şi secetelor” pentru anii 2026 şi 2027 sunt planificate câte 175 163,3 mii de lei anual. Unde, pentru activitatea “Reparaţia şi întreţinerea digurilor de protecţie/barajelor lacurilor de acumulare/iazuri” sunt prevăzute mijloace bugetare în valoare de 104 820,6 mii de lei anual. Indicatorii-cheie de performanţă pe sector sunt consolidarea/reabilitarea a circa 51,1 km, a 65,5 km de diguri de protecţie contra inundaţiilor pe râurile Prut şi Nistru, precum şi curăţarea, adâncirea şi decolmatarea a 152,3 km de râuri interne. Pentru reglementarea, controlul şi gestionarea resurselor acvatice, precum şi pentru asigurarea activităţii curente a Instituţiei Publice Administraţia Naţională “Apele Moldovei”, sunt alocate câte 10 342,7 mii de lei anual. Pentru finanţarea proiectelor de management integrat al resurselor de apă din cadrul Fondului Naţional de Mediu sunt prevăzute 60 000 mii de lei anual.

PLAN DE MĂSURI

aferent implementării Planului de gestionare a riscului de inundaţii pentru

districtul bazinului hidrografic Dunărea - Prut şi Marea Neagră, 2026-2031

[Anexa nr.2 în redacţia Hot.Guv. nr.457 din 19.08.2026, în vigoare 25.09.2026]