Hotărâre nr. 658 din 23.09.2022

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a

domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030

nr. 658  din  23.09.2022

 (în vigoare 28.11.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 334-341 art. 797 din 28.10.2022

* * *

În temeiul art.5 lit.a) şi al art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Strategia de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030 (se anexează).

2. Ministerul Afacerilor Interne va prezenta Guvernului:

   1) raportul de evaluare intermediară privind implementarea Strategiei în semestrul I al anului 2026;

   2) raportul de evaluare finală privind implementarea Strategiei în semestrul I al anului 2031.

3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Afacerilor Interne.

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare peste o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.658/2022

[Strategia în redacţia Hot.Guv. nr.531 din 26.08.2025, în vigoare 29.08.2025]

STRATEGIA

de dezvoltare a domeniului afacerilor interne

pentru anii 2022-2030

I. INTRODUCERE

1. Societatea lipsită de violenţă, în care oamenii nu au motive să-şi facă griji pentru siguranţa lor fizică şi psihică, pentru bunurile tangibile şi intangibile care le aparţin, ale căror drepturi şi libertăţi sunt inviolabile, este un ideal al umanităţii. În viaţa de zi cu zi, tindem spre o stare de fapt, în care cetăţenii, a căror viaţă, sănătate, proprietate şi drepturi sunt ameninţate, să se simtă protejaţi de stat, iar persoanele care atentează la aceste valori inalienabile să fie sancţionate în strictă conformitate cu legea.

2. Potrivit Declaraţiei universale a drepturilor omului, orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale. Modul de aplicare a drepturilor persoanei la viaţă, la libertate şi la siguranţă sunt particularizate în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Constituţia ţării stipulează că cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de protecţia statului atât în ţară, cât şi în străinătate, iar cetăţenii străini şi apatrizii, cu excepţiile stabilite de lege, au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova. Totodată, Constituţia este un garant al dreptului la viaţă, la integritatea fizică şi psihică a fiecărui om, precum şi al inviolabilităţii libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei. Astfel, siguranţa cetăţenilor şi ordinea publică reprezintă un bun public fundamental, pe care Guvernul, prin intermediul Ministerului Afacerilor Interne, este angajat să-l producă. În esenţă, este bunul public sui generis de la care a pornit noţiunea de stat şi care a legitimat colectarea taxelor din cele mai vechi timpuri.

3. Afacerile interne, ordinea publică, protecţia civilă, securitatea naţională, migraţia şi azilul sunt domeniile de activitate ale Guvernului care ţin de competenţa Ministerului Afacerilor Interne, pe următoarele subdomenii:

1) ordinea şi securitatea publică;

2) managementul integrat al frontierei de stat;

3) combaterea criminalităţii organizate;

4) gestionarea fluxului migraţional, azilului şi integrării străinilor;

5) prevenirea şi lichidarea consecinţelor situaţiilor de urgenţă şi a celor excepţionale, protecţia civilă, apărarea împotriva incendiilor şi acordarea primului ajutor calificat;

6) asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi apărarea proprietăţii publice şi private;

7) evidenţa populaţiei şi cetăţeniei, precum şi evidenţa vehiculelor şi a conducătorilor de vehicule;

8) rezervele de stat şi de mobilizare;

9) managementul funcţiilor cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

4. Ministerul Afacerilor Interne are misiunea de a analiza situaţia şi problemele din subdomeniile prevăzute la pct.3, de a elabora politici publice eficiente în subdomeniile respective, de a monitoriza calitatea politicilor şi a actelor normative şi de a propune intervenţii justificate ale statului, care urmează să ofere soluţii eficiente, asigurând cel mai bun raport dintre rezultatele scontate şi costurile preconizate.

5. Prin programul său de activitate “Moldova vremurilor bune”, Guvernul şi‑a asumat inter alia, în calitate de obiectiv de dezvoltare, “reducerea cu 15% a infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii omului, a violurilor şi hărţuirii sexuale şi a violenţei pe bază de gen, a accidentelor, înecurilor, incendiilor şi intoxicaţiilor”. În susţinerea acestui obiectiv, Guvernul vine cu o viziune strategică şi cu un set de acţiuni prioritare, care vor fi expuse pe larg în secţiunea respectivă din prezenta Strategie de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022‑2030 (în continuare – SDDAI 2022‑2030).

6. Totodată, SDDAI 2022-2030 va asigura punerea în aplicare a Agendei pentru dezvoltare durabilă 2030, prin intermediul căreia statele-membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi-au asumat mobilizarea eforturilor pentru eradicarea tuturor formelor de sărăcie, pentru combaterea inegalităţilor, pentru abordarea problemelor privind schimbările climatice şi pentru asigurarea respectării principiului de bază “nimeni nu este lăsat în urmă”.

7. Pentru obţinerea acestor deziderate, SDDAI 2022‑2030 va asigura implementarea următoarelor obiective de dezvoltare durabilă ale Agendei pentru dezvoltare durabilă 2030:

1) obiectivul nr.1. Eradicarea sărăciei în toate formele sale şi în orice context (ţinta 1.5);

2) obiectivul nr.3. Asigurarea unei vieţi sănătoase şi promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă (ţinta 3.5);

3) obiectivul nr.4. Garantarea educaţiei de calitate, inclusive şi echitabile, şi promovarea oportunităţilor de învăţare pe tot parcursul vieţii pentru toţi (ţinta 4.3);

4) obiectivul nr.5. Realizarea egalităţii de gen şi împuternicirea tuturor femeilor şi fetelor (ţinta 5.1);

5) obiectivul nr.8. Promovarea unei creşteri economice susţinute, deschise tuturor şi durabile, a ocupării depline şi productive a forţei de muncă şi a unei munci decente pentru toţi (ţintele 8.5 şi 8.8);

6) obiectivul nr.10. Reducerea inegalităţilor în interiorul ţărilor şi de la o ţară la alta (ţinta 10.3);

7) obiectivul nr.11. Dezvoltarea oraşelor şi a aşezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente şi durabile (ţintele 11.2, 11.5 şi 11.7);

8) obiectivul nr.13. Luarea unor măsuri urgente de combatere a schimbărilor climatice şi a impactului lor (ţinta 13.1);

9) obiectivul nr.16. Promovarea unor societăţi paşnice şi incluzive pentru o dezvoltare durabilă, a accesului la justiţie pentru toţi şi crearea unor instituţii eficiente, responsabile şi incluzive la toate nivelurile (ţintele 16.1, 16.2, 16.3, 16.4. şi 16.5);

10) obiectivul nr.17. Consolidarea mijloacelor de implementare şi revitalizarea parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă.

8. SDDAI 2022-2030 se ghidează inclusiv de Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030”, care oferă o viziune pe termen lung centrată pe oameni, pe necesităţile şi aspiraţiile acestora, contribuind astfel la realizarea obiectivului general “Promovarea unei societăţi paşnice şi sigure”. Totodată, va fi asigurată transpunerea următoarelor obiective specifice:

1) reducerea violenţei în societate în toate manifestările şi aspectele;

2) reducerea vulnerabilităţii în faţa ameninţărilor şi riscurilor de toate tipurile;

3) sporirea securităţii în funcţionarea infrastructurilor şi sistemelor critice.

9. Conform angajamentelor asumate de către Republica Moldova, prin intermediul Agendei pentru dezvoltare durabilă 2030 şi al Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova Europeană 2030”, până în anul 2030 urmează a fi implementate următoarele ţinte strategice:

1) reducerea continuă şi dinamică a tuturor formelor de violenţă, în special a violenţei în familie şi a violenţei sexuale;

2) stoparea abuzului, neglijării, exploatării, traficului şi a tuturor formelor de violenţă şi de tortură a copiilor;

3) combaterea tuturor formelor de crimă organizată şi a traficului de armament.

10. SDDAI 2022‑2030 contribuie la implementarea prevederilor Acordului de Asociere între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele-membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, semnat pe 27 iunie 2014 la Bruxelles, privind: asigurarea respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; combaterea comerţului ilicit cu arme de calibru mic şi cu armament uşor, inclusiv cu muniţia aferentă acestuia; prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, a corupţiei şi a altor activităţi ilegale; lupta împotriva drogurilor ilicite; cooperarea în domeniul migraţiei, azilului şi a gestionării frontierelor; îmbunătăţirea prevenirii dezastrelor naturale şi a celor provocate de om, a pregătirii pentru acestea şi a reacţiei faţă de acestea; crearea unui corp de funcţionari publici profesionişti, bazat pe principiul responsabilităţii manageriale şi pe delegarea eficace a autorităţii, precum şi pe recrutarea, formarea, evaluarea şi remunerarea efectuate în condiţii echitabile şi transparente.

11. De menţionat faptul că Strategia naţională de reducere a riscurilor dezastrelor pentru perioada 2024-2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.804/2024, vizează inclusiv consolidarea capacităţilor instituţionale, modernizarea infrastructurii şi adoptarea unor măsuri eficiente pentru creşterea siguranţei şi securităţii cetăţenilor în situaţii de urgenţă şi excepţionale, drept urmare, SDDAI 2022-2030 contribuie la realizarea următoarelor obiective generale ale respectivei strategii:

1) consolidarea capacităţii de evaluare şi de înţelegere a riscurilor de dezastre la nivel naţional;

2) consolidarea dirijării şi coordonării măsurilor de reducere a riscurilor şi a managementului dezastrelor;

3) consolidarea pregătirii şi asigurarea răspunsului la urgenţe şi la dezastre.

12. În acelaşi timp, SDDAI 2022‑2030 contribuie la implementarea Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr.391/2023, în mod special a următoarelor obiective naţionale de securitate:

1) protejarea democraţiei constituţionale;

2) garantarea drepturilor fundamentale ale omului, siguranţa cetăţenilor şi a proprietăţii lor;

3) dezvoltarea socioeconomică a ţării;

4) combaterea corupţiei;

5) aderarea la Uniunea Europeană (în continuare – UE).

13. Subsecvent, pornind de la obiectivele naţionale de securitate, SDDAI 2022‑2030 va contribui, inclusiv, la realizarea direcţiilor de acţiune ale Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, în special cele ce vizează:

1) ordinea şi securitatea publică;

2) securitatea şi rezilienţa economică;

3) securitatea şi rezilienţa cibernetică;

4) securitatea regională şi internaţională.

14. De menţionat că, până la finele anului 2021, sub aspect sectorial, activitatea Ministerului Afacerilor Interne nu era acoperită în mod explicit de documente de politici publice, dintre acestea fiind expirate următoarele:

1) Strategia de dezvoltare a Poliţiei pentru anii 2016-2020 şi Planul de acţiuni privind implementarea acesteia, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.587/2016;

2) Strategia de reformare a trupelor de carabinieri pentru anii 2017-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.357/2017;

3) Strategia naţională de ordine şi securitate publică pentru anii 2017- 2020 şi Planul de acţiuni privind implementarea acesteia, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.354/2017;

4) Planul de acţiuni pentru anii 2016-2020 privind implementarea Strategiei naţionale în domeniul migraţiei şi azilului (2011-2020), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.736/2016;

5) Planul de acţiuni pe anii 2018-2019 cu privire la implementarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a criminalităţii organizate pe anii 2011-2019, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.98/2018.

15. În acest context, o dată cu aprobarea SDDAI 2022‑2030, Strategia naţională de management integrat al frontierei de stat pentru perioada 2018-2023 şi Planul de acţiuni privind implementarea acesteia, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1101/2018, precum şi Strategia naţională antidrog pentru anii 2020-2027 şi Planul naţional de acţiuni antidrog pentru anii 2020-2021, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.233/2020, vor fi abrogate, continuitatea acestora fiind asigurată prin intermediul Programului de management integrat al frontierei de stat pentru anii 2022-2025 şi al Programului de prevenire şi combatere a criminalităţii pentru anii 2022-2025.

16. La momentul actual, se constată că implementarea documentelor de politici publice expirate a fost executată parţial. În acelaşi timp, o parte din acţiunile planificate au fost realizate cu succes. În mod particular, s-a reuşit transpunerea în viaţă a angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană: s-a echilibrat situaţia din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, al autorităţilor administrative şi al instituţiilor subordonate sub aspectul de gen; au fost pilotate instrumente inovaţionale în partea ce ţine de punerea în aplicare a conceptului de poliţie comunitară şi s-a testat mecanismul de exercitare a controlului de frontieră în punctul de control Cuciurgan, pe teritoriul Ucrainei; au fost puse bazele profesionalizării trupelor de carabinieri. Însă, aceste realizări au fost umbrite de comportamentul necorespunzător al unor angajaţi din sistemul Ministerului Afacerilor Interne, care au dat dovadă de lipsă de integritate.

17. Totodată, expirarea documentelor de politici publice este şi o fereastră de oportunitate, deoarece se propune schimbarea paradigmei de dezvoltare a sistemului afacerilor interne, urmând o abordare holistică, direcţionată spre atingerea unor rezultate evidente pentru cetăţenii Republicii Moldova. Lecţia învăţată se referă la faptul că adoptarea unor strategii separate pe fiecare domeniu de competenţă este în detrimentul sincronizării şi coordonării acţiunilor de politici. În acelaşi timp, dezideratul dezvoltării sistemului afacerilor interne constituie o mai bună performanţă a misiunii de a spori siguranţa persoanei. De aceea SDDAI 2022-2030 are menirea de a ghida activitatea autorităţilor din sistemul afacerilor interne, în vederea asigurării unui nivel înalt de siguranţă şi securitate publică.

18. Pentru susţinerea acestei paradigme, se vor întreprinde următoarele acţiuni:

1) efectuarea unei analize riguroase a situaţiei din domeniile de competenţă, menită să elucideze aspectele din activitatea subdiviziunilor structurale ale Ministerului Afacerilor Interne care reduc din performanţa instituţională;

2) crearea unei viziuni strategice comprehensive, care să alinieze viitoarele domenii de intervenţii la necesitatea de a asigura siguranţa persoanei şi de a mări încrederea în subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne;

3) trasarea direcţiilor principale de politici publice pentru următorii ani, care urmează să fie particularizate în programele sectoriale din fiecare domeniu de competenţă al Ministerului Afacerilor Interne;

4) formarea unui cadru coerent de raportare, care să dinamizeze progresul privind implementarea plenară a SDDAI 2022-2030.

19. Totodată, SDDAI 2022-2030 stabileşte intervenţii de politici publice ale Guvernului în domeniul afacerilor interne pentru o perioadă de nouă ani (2022-2030).

20. Finalul implementării SDDAI 2022-2030 este anul 2030, pentru a sincroniza procesul de implementare cu Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030” şi cu Agenda pentru dezvoltare durabilă 2030, în mod special cu obiectivele de dezvoltare durabilă şi cu ţintele naţionale ale acestora.

II. ANALIZA SITUAŢIEI

Secţiunea 1.

Ordinea şi securitatea publică

21. Securitatea publică este un domeniu de intersecţie a competenţelor Inspectoratului General al Poliţiei (în continuare – IGP) şi ale Inspectoratului General de Carabinieri (în continuare – IGC). Poliţia îşi exercită atribuţiile în virtutea mandatului de a menţine ordinea publică şi de a reduce rata infracţionalităţii, iar carabinierii au funcţia de a menţine, de a asigura şi de a restabili ordinea publică, în contextul evenimentelor de ordin public, la care participă un număr mare de cetăţeni, şi de a asigura paza de stat a misiunilor diplomatice, inclusiv pe durata vizitelor persoanelor de rang înalt din străinătate.

22. În perioada 2016-2021, media evenimentelor publice desfăşurate în Republica Moldova a fost de circa 15 000 de evenimente publice, cu o maximă de 23 000, în 2019. În anul 2021, la evenimente au participat cumulativ peste 2,6 milioane de persoane, iar buna desfăşurare a acestora a fost asigurată de circa 42 000 de poliţişti şi carabinieri.

Datele privind evenimentele publice (anii 2016-2021)

Sursa: Datele statistice ale IGP

23. Se constată că, începând cu anul 2021, competenţele poliţieneşti la evenimentele publice se află în proces de preluare de către IGC. Acest proces nu are un termen determinat şi nicio formulă clară de interoperabilitate între structuri. Nu este clar delimitată nici intervenţia integrată la evenimentele publice, fiind necesară o descriere concretă a rolurilor şi a limitelor competenţelor fiecărui actor implicat în proces.

24. De menţionat că atât domeniul infracţional, cât şi cel contravenţional prezintă riscuri semnificative pentru viaţa şi sănătatea populaţiei, dat fiind faptul că, deseori, o contravenţie stă la baza unei infracţiuni. În acest context, lipsa unor intervenţii urgente şi directe în domeniul ordinii şi securităţii publice ar genera riscuri ce pot spori nivelul de insecuritate publică în comunitate.

25. Totodată, se remarcă faptul că, din numărul total de contravenţii, ponderea cea mai mare (68,8%) îi revine celor de circulaţie rutieră. Cu referire la accidentele rutiere, inclusiv la cele soldate cu decese, se relevă că numărul acestora rămâne în continuare majorat, atât în termeni absoluţi, cât şi în termeni relativi. Mai exact, în anii 2018 şi 2019 s-au produs peste 2 500 de accidente rutiere, sau 97 de cazuri la suta de mii de locuitori. Dintre acestea, a zecea parte s-au soldat cu decese, ceea ce înseamnă câte 10 morţi anual la suta de mii de locuitori. Analizele efectuate denotă că cei mai importanţi factori care determină cauzele accidentelor rutiere sunt omul, elementele drumului şi vehiculul.

26. Problema siguranţei în traficul rutier este una complexă şi necesită o abordare multisectorială din partea mai multor autorităţi publice cu competenţe în domeniu, subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne revenindu-le un rol secundar sau complementar, în special cel de constatare şi de prevenire a încălcărilor în trafic.

27. În perioada 2000-2017, Republica Moldova a avut cei mai alarmanţi indicatori privind siguranţa rutieră din Europa, cu o medie de 103,2 decese şi de 855 de persoane traumatizate la 100 000 de autoturisme. Pentru comparaţie, Ucraina avea o medie de 101,5 decese la 100 000 de autoturisme, România – 55,6 decese, iar Italia – 13,6 decese la acelaşi număr de autoturisme.

28. Ulterior, pe parcursul anilor 2017-2021, în Republica Moldova s-a înregistrat o uşoară tendinţă pozitivă în dinamica accidentelor rutiere, constatându-se o scădere cu 4,7% – de la 2 640 la 2 517. În această perioadă, a scăzut şi numărul traumatismelor cu 5,3% – de la 2 993 la 2 834, iar al deceselor – cu 15,9% – de la 302 la 254.

Sursa: Datele statistice ale IGP

29. Raportarea la 100 000 de locuitori relevă o situaţie diferită pentru perioada 2017-2021, menţinându-se o dinamică pozitivă în privinţa numărului deceselor, a căror rată a scăzut cu 10,1% – de la 10,9 decese la 100 000 de locuitori, până la 9,8 decese, inclusiv în raport cu numărul de autovehicule – de la 51,4 decese la 100 000 de autovehicule în anul 2017 la 36,2 decese în anul 2020, la acelaşi număr de autovehicule.

Sursa: Datele statistice ale IGP

30. Viteza excesivă a fost principala cauză a accidentelor rutiere şi a deceselor survenite în urma acestora, numărul accidentelor crescând constant din anul 2017 până în anul 2021, de la aproape 26 la 35,5% din totalul accidentelor şi de la 47 la aproape 53% din totalul deceselor. Drept prioritate de intervenţie pentru perioada imediat următoare rămâne a fi prevenirea vitezei excesive în trafic şi reducerea numărului de decese în urma accidentelor rutiere.

31. Pe lângă acestea, un element care merită să fie scos în evidenţă este şi densitatea circulaţiei rutiere. În anul 2021, numărul autovehiculelor înregistrate în Republica Moldova a constituit 1 128 697 de unităţi de transport, comparativ cu 677 900 de mii în 2010. Raportând numărul de accidente la numărul de autovehicule, se constată o tendinţă pozitivă: dacă la 10 000 de autovehicule în anul 2010 se produceau 48 de accidente, în anul 2021 numărul de accidente s-a redus până la 22 (mai bine de două ori). De menţionat este faptul că creşterea necontrolată a numărului de vehicule înregistrate este rezultatul unei politici insuficient sustenabile a statului la compartimentul respectiv.

Sursa: Datele statistice ale IGP şi ale Agenţiei Servicii Publice

32. În acelaşi timp, se remarcă că aplicarea cu stricteţe a regulilor de circulaţie sigură, recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (în continuare – OMS), a produs un impact sesizabil. Astfel, dacă în anul 2012 circa 16% din accidentele rutiere se soldau cu decesul persoanei, în anul 2021 acestea au constituit circa 9%, fiind înregistrată cea mai mică pondere din ultimii 10 ani.

33. Deşi numărul deceselor rutiere este peste media europeană, situaţia din Republica Moldova este comparabilă cu cea a ţărilor din regiune: mai bună decât în Federaţia Rusă (12 decese la 100 000 de locuitori) şi identică cu cea din Ucraina şi România (10,3 şi, respectiv, 10,2 decese la 100 000 de locuitori). Aceasta indică asupra faptului că nivelul fatalităţii este condiţionat inclusiv de un şir de probleme sistemice, cum ar fi uşurinţa obţinerii permisului de conducător auto, severitatea redusă a penalităţilor pentru încălcarea regulilor de circulaţie etc.

Sursa: OMS (2018)

34. Starea drumurilor, de asemenea, afectează riscul fatalităţii. Astfel, pe tronsonul Bălţi – Făleşti – Sculeni – Ungheni, 21% dintre accidentele produse în anul 2021 s-au soldat cu decese.

Sursa: Rapoartele anuale ale IGP

35. O concluzie pentru această secţiune a analizei rezidă în faptul că, deşi, prin activitatea lor, subdiviziunile structurale subordonate Ministerului Afacerilor Interne pot întreprinde măsuri de eficientizare a controlului asupra circulaţiei rutiere, o schimbare de fond, în planul diminuării riscului fatalităţii, depinde şi de măsurile politicilor publice aprobate şi implementate de către alte autorităţi la nivel central (specificaţiile tehnice şi taxele impuse la importul de autovehicule, reparaţia şi reabilitarea drumurilor), precum şi la nivel local (fluidizarea transportului, condiţiile de parcare, eliminarea punctelor negre).

Secţiunea a 2-a.

Prevenirea şi combaterea criminalităţii

36. Pe durata ultimului deceniu, situaţia criminogenă din Republica Moldova nu a avut o tendinţă univocă. Dar, în termeni relativi, rata infracţionalităţii poate fi urmărită sistematic din informaţiile publice ale Biroului Naţional de Statistică (în continuare – BNS), începând cu anul 2014, perioadă pentru care sunt disponibili indicatorii demografici revizuiţi. Apogeul infracţionalităţii a fost atins în anul 2016, când s-au produs 1 508 infracţiuni la 100 000 de locuitori. Ulterior, până în anul 2021, infracţionalitatea s-a redus practic cu 50%, atingând minimumul de 764 de infracţiuni la 100 000 de locuitori.

37. Crimele contra patrimoniului reprezintă circa 45% (11 753) din numărul total de infracţiuni, în timp ce crimele care vizează viaţa şi sănătatea persoanei – circa 3% (878).

Sursa: Datele statistice ale IGP

38. Cât priveşte criminalitatea juvenilă, se constată o creştere a acestui fenomen în proporţie de 15%. Pe parcursul anului 2021, au fost documentate 695 de cauze penale privind infracţiunile comise de minori – cu 89 mai multe în raport cu perioada analogică a anului 2020, când au fost investigate 606 cauze penale.

39. Numărul cauzelor penale înregistrate sunt în creştere în raioanele Drochia, Donduşeni, Edineţ, Floreşti, Ocniţa, Anenii Noi, Călăraşi, Criuleni, Dubăsari, Hînceşti, Ialoveni, Nisporeni, Străşeni, Teleneşti, Cantemir, Căuşeni şi Cimişlia. În acelaşi context, o ascendenţă a delicvenţei juvenile, în comparaţie cu anul 2020, a fost înregistrată în municipiul Chişinău, fiind iniţiate 230 de cauze penale (2020 – 151), iar în municipiul Bălţi – 134 de cauze penale (2020 – 129).

40. În concluzie, pentru o bună parte dintre minori, se constată că starea de ebrietate rămâne a fi una constantă, generată de lipsa de ocupaţie, de starea psihologică, de nivelul de trai şi de accesul nestingherit la produsele alcoolice realizate, în special, în zonele rurale, cu sfidarea deschisă a regulilor şi a politicilor adoptate de stat în acest domeniu.

41. Astfel, în perioada de referinţă, 50 de minori au comis fapte penale în stare de ebrietate, în comparaţie cu 20 în anul 2020.

42. În ultimii cinci ani, în Republica Moldova se comit, în medie, circa 153 de omoruri, ceea ce este dublu faţă de media din ţările europene. Astfel, dacă, în termeni relativi, în Republica Moldova se comit anual şase-şapte omoruri la 100 000 de locuitori, în Europa această cifră este sub trei.

43. Totodată, necesită a fi menţionate crimele săvârşite împotriva categoriilor vulnerabile ale populaţiei: anual, la fiecare 100 000 de locuitori se comit circa 20 de crime privind viaţa sexuală, 40 – ce ţin de violenţa în familie şi cel puţin un caz de trafic de fiinţe umane.

44. Începând cu anul 2020, formula de prestare a serviciilor de către agenţii economici s-a schimbat semnificativ. Aceştia recurg tot mai des la comerţul electronic. În urma acestui fenomen, s-a amplificat numărul de infracţiuni comise prin utilizarea tehnologiilor informaţionale. La nivelul UE, unu din 10 utilizatori ai internetului a devenit victimă a fraudei online.

45. Poziţia şi scorul atribuit unei ţări în cadrul clasamentelor internaţionale defineşte, mai mult sau mai puţin, vizibilitatea globală a ţării respective, imaginea, prestigiul şi încrederea acordată acesteia la nivel internaţional. Plasarea unei ţări pe o anumită poziţie reflectă nu doar situaţia în statul respectiv la momentul analizat, dar şi determină unele procese viitoare. Republica Moldova este evaluată periodic de către diferite entităţi naţionale şi internaţionale, rezultatele fiind reflectate în diverse clasamente şi studii.

46. Cu toate acestea, există şi prezumţia că statistica oficială a criminalităţii se limitează doar la infracţiunile înregistrate de către organele de urmărire penală, iar o serie de crime rămân neraportate. Nu în ultimul rând, decizia de a raporta o crimă ţine de încrederea cetăţeanului că, în urma raportării, va fi pornită o cauză penală, care va fi finalizată în termene rezonabile, infractorii vor fi traşi la răspundere, iar prejudiciul va fi reparat.

47. În legătură cu aceasta, fenomenul infracţional necesită o analiză, inclusiv prin prisma finalizării urmăririi penale, un rol important în acest sens revenind interoperabilităţii dintre organele poliţiei, ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată.

48. Astfel, rata de soluţionare a urmăririi penale (în mare parte prin trimiterea în judecată a dosarului) este alarmantă. Din numărul total de infracţiuni înregistrate în anul 2021, doar în raport cu puţin peste jumătate din dosare, a fost terminată urmărirea penală, fiind soluţionate 16 423 (64,66%) de cazuri (în anul 2020 – 55%).

 Terminată urmărirea penală pe cauzele penale

Sursa: Datele statistice ale Serviciului Tehnologii Informaţionale al Ministerului Afacerilor Interne

49. Soluţionarea urmăririi penale nu ţine, în mod exclusiv, de competenţa IGP. În medie, circa 65% dintre infracţiunile înregistrate de subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne în Registrul de evidenţă a sesizărilor cu privire la infracţiuni (R1) sunt transmise procurorilor care, în consecinţă, preiau conducerea urmăririi penale. Cu toate acestea, gestionarea corectă a cauzelor penale ţine de conlucrarea eficientă a organelor de urmărire penală, astfel încât, la finalizarea acestora, judecătorii să se poată pronunţa fără echivoc asupra cauzei. Astfel, succesul urmăririi penale nu ţine doar de identificarea vinovaţilor, ci şi de respectarea normelor procedurale, de prezentarea unor dovezi concludente, de timpul de reacţie etc. Sub aceste aspecte, atât IGP, cât şi alte autorităţi cu atribuţii procesuale pot şi trebuie să producă un impact decisiv, astfel încât rata de soluţionare a cauzelor penale să se apropie cât mai mult de suta de procente.

50. În concluzie, performanţa poliţiei este un concept multidimensional, care ţine de micşorarea numărului de infracţiuni (prevenirea), de percepţia cetăţenilor privind siguranţa persoanei (comunicarea) şi de soluţionarea cazurilor (combaterea).

51. Performanţa IGP variază semnificativ în profil teritorial. Din punctul de vedere al numărului de infracţiuni raportat la 10 000 de locuitori, în anul 2021, cele mai sigure au fost raioanele Sîngerei, Soroca, Teleneşti, Rîşcani, Călăraşi, iar cele mai criminogene – sectoarele Centru, Buiucani şi Ciocana ale capitalei, dar şi raioanele Comrat, Vulcăneşti, Cantemir şi Cahul.

52. Pe de altă parte, cea mai bună performanţă din punctul de vedere al soluţionării cauzelor penale este înregistrată la Glodeni, Soroca, Ungheni, Dubăsari şi Căuşeni, iar cea mai proastă – la Leova, Criuleni, sectoarele Buiucani şi Ciocana din municipiul Chişinău şi oraşul Bender.

53. Excluzând cazurile particulare, acest tablou sugerează următoarele: există factori ce favorizează performanţa bună a IGP în unele teritorii (infracţionalitate joasă şi rată înaltă de soluţionare a anchetelor) şi lipsa acesteia în altele (infracţionalitate înaltă şi rată joasă de soluţionare a anchetelor). De subliniat faptul că efectivul de poliţişti per locuitor şi motivaţia personalului sunt corelate cu performanţa IGP.

54. În legătură cu cele menţionate, se precizează că, în conformitate cu statele de personal, numărul de poliţişti la 100 000 de locuitori se apropie de media europeană (343 de funcţii în Republica Moldova faţă de 347 în ţările europene), însă, din cauza moratoriului asupra funcţiilor vacante, efectivul de poliţişti este de 301 la 100 000 de locuitori, ceea ce reprezintă doar 87% din media europeană. Pentru comparaţie, Republica Moldova are un excedent de procurori (176% faţă de media europeană) şi un deficit de judecători (89% faţă de media europeană).

Sursa: UN-CTS (2017)

55. Cu referinţă la motivaţia personalului din subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne, în urma sondajului intern privind aprecierea performanţei individuale, realizat pe durata elaborării SDDAI 2022-2030, s-a constatat că 18% din angajaţii Ministerului Afacerilor Interne au considerat motivaţia proprie slabă sau foarte slabă (pentru comparaţie, doar 1% dintre angajaţi au apreciat disciplina şi competenţele profesionale ca fiind slabe sau foarte slabe). Totodată, la solicitarea de a aprecia performanţa instituţiei, 58% dintre respondenţi au depunctat nivelul de salarizare, 34% au caracterizat negativ practicile de promovare în carieră, iar 28% s-au plâns de condiţiile de muncă. În mod evident, toate cele trei cauze sunt factori demotivanţi pentru angajaţii Ministerului Afacerilor Interne.

Sursa: Chestionarul angajatului Ministerului Afacerilor Interne (2021)

56. Domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii generează cele mai diverse riscuri în mediul de siguranţă publică. Din acest considerent, criminalitatea afectează direct cetăţenii şi comunităţile în cele mai diverse şi mai severe modalităţi. Lipsa unor intervenţii şi soluţii inovative generează riscuri pentru viaţa, integritatea fizică, libertatea individuală, patrimoniu, liniştea şi încrederea în propria siguranţă, viaţa economică şi socială a cetăţenilor, iar toate acestea sunt în pericol atât timp cât fenomenul criminalităţii persistă şi se multiplică.

Secţiunea a 3-a.

Controlul armelor de calibru mic şi al armamentului uşor

57. Potrivit datelor din Sistemul informaţional automatizat “Registrul de stat al armelor”, în Republica Moldova, numărul posesorilor de arme şi cel al armelor deţinute de către aceştia este în continuă creştere.

Sursa: Datele statistice ale IGP

58. Analizele efectuate la nivelul UE, inclusiv al spaţiului Schengen, denotă faptul că, raportat la numărul total de locuitori, în Republica Moldova sunt înregistrate circa 2,5 arme la 100 de locuitori, în timp ce în statele membre ale UE sau care fac parte din spaţiul Schengen, fiecare al treilea sau al patrulea cetăţean este posesorul unei arme.

59. În pofida acestui fapt, datele statistice denotă creşterea numărului de infracţiuni comise cu aplicarea sau folosirea armei de foc pe teritoriul Republicii Moldova. Mai mult decât atât, infracţiunile înregistrate de Poliţie, săvârşite cu aplicarea sau folosirea armelor deţinute ilegal, prevalează faţă de infracţiunile comise cu armele aflate legal în circuitul civil.

Sursa: Datele statistice ale IGP

60. Această situaţie denotă faptul că în circuitul ilegal din Republica Moldova persistă arme cu care se comit infracţiuni. Din această cauză, statul trebuie să-şi consolideze eforturile în vederea identificării şi ridicării armelor deţinute ilegal, cu ulterioara lor distrugere, pentru asigurarea unui mediu cât mai sigur pentru populaţie.

61. Îngrijorător este şi faptul utilizării armelor la comiterea diverselor infracţiuni care atentează în primul rând la viaţa şi sănătatea persoanei, precum şi la ordinea şi securitatea publice. Nu mai puţin alarmant este şi faptul creşterii numărului infracţiunilor înregistrate în legătură cu păstrarea, procurarea sau fabricarea ilegală a armelor de foc. Astfel, în anul 2020 au fost înregistrate 75 de infracţiuni în domeniul respectiv, pe când în anul 2021 – 105 infracţiuni.

62. Totodată, războiul declanşat de Federaţia Rusă în Ucraina generează riscuri şi ameninţări pentru Republica Moldova, inclusiv în domeniul traficului ilicit de arme mici şi al armamentului uşor, având efect şi asupra sentimentului de securitate al cetăţenilor şi resortisanţilor aflaţi în Republica Moldova.

Secţiunea a 4-a.

Protecţia civilă şi situaţiile excepţionale

63. În Republica Moldova se produc anual circa 300 de evenimente calificate drept situaţii excepţionale şi circa 2 000 de situaţii de urgenţă, evenimente care necesită intervenţia salvatorilor şi pompierilor Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (în continuare – IGSU).

64. În ultimii 20 de ani, numărul misiunilor salvatorilor şi pompierilor s-a triplat, în timp ce personalul a fost redus cu 12,6%, acest fapt punând o presiune tot mai mare asupra capacităţilor de intervenţie. Capacităţile IGSU, estimate pornind de la un număr de 400 de salvatori şi 150 de unităţi de tehnică disponibilă 24/24, pe parcursul ultimilor 6 ani, se utilizează în cadrul intervenţiilor, anual, în proporţie alarmantă – între 50 şi 70%.

65. Totodată, diversitatea şi complexitatea intervenţiilor înregistrează o creştere permanentă. Astfel, de la patru tipuri de misiuni realizate în anul 2000, salvatorii şi pompierii şi-au dezvoltat capacităţile, extinzând portofoliul operaţional până la circa 40 de tipuri de misiuni, fiind capabili să opereze pe/sub apă (activităţi scafandriere), la înălţimi/adâncimi (alpinism industrial, intervenţii în fântâni etc.), să intervină în accidente rutiere (descarcerări), în spaţii urbane după prăbuşiri (căutare şi descarcerări din clădiri) şi să acorde primul ajutor. În acest sens, “productivitatea muncii” realizată de IGSU a crescut considerabil.

66. Creşterea portofoliului a avut loc pe fundalul unor reduceri etapizate de personal (de la 3 121 de angajaţi în 1996 la doar 2 467 în anul 2021). Această reducere a cauzat perturbaţii în organigrama IGSU şi în modul de organizare a subdiviziunilor de intervenţie. La etapa actuală, există 17 subdiviziuni de intervenţie, în care, în tura de serviciu de 24 de ore, intră doar două persoane, fapt ce, pe de o parte, reprezintă o încălcare a normelor de securitate a muncii şi a celor de încadrare cu personal a autospecialelor de intervenţie, iar pe de altă parte – o situaţie care nu permite realizarea unui spectru larg de intervenţii din lipsă de personal (pentru comparaţie, o echipă de pompieri şi salvatori în UE este constituită din cinci persoane).

67. Deşi, din perspectiva misiunilor de salvare, intervenţiile instrumentate de IGSU se apropie de conceptul de protecţie civilă al UE, deficitul de personal este un factor care constrânge racordarea la standardele europene. Pentru comparaţie, unui salvator sau unui pompier din Republica Moldova îi revin 2 573 de locuitori, ceea ce este de trei ori mai mult decât în ţările-membre sau în ţările care aspiră să devină membre ale UE: Letonia (704), Georgia (724), România (729), Estonia (893).

68. Cu referire la situaţiile excepţionale, se menţionează că două treimi din acestea sunt condiţionate de factori de ordin tehnogen (explozii, accidente etc.). Din anul 2010 până în prezent, în incidentele de acest gen şi-au pierdut viaţa 115 persoane, iar 1 513 au fost spitalizate, fapt ce corespunde unei medii anuale de 12 decese şi 139 de traumatisme. Pagubele materiale, mai puţin importante în astfel de situaţii, au constituit 140 de milioane de lei, ceea ce corespunde unei valori medii de 12 milioane de lei anual. Situaţiile excepţionale condiţionate de factorii naturali (inundaţii, grindină, secetă, alunecări de teren) rareori au produs victime umane (trei decese în ultimul deceniu), însă pagubele materiale provocate de astfel de situaţii sunt uriaşe: doar secetele din anii 2012 şi 2020 au adus un prejudiciu de 1,6 şi, respectiv, de 6,5 miliarde de lei. Per total, prejudiciul acumulat din anul 2010 până în prezent este de 12,58 miliarde de lei, ceea ce corespunde unor valori medii anuale de un miliard de lei. Situaţiile excepţionale condiţionate de factori biologico-sociali (epidemii) sunt evenimente rare, cu excepţia pandemiei provocate de răspândirea globală a coronavirusului.

Sursa: Datele statistice ale IGSU

69. În Republica Moldova, anual, se produc circa 1 770 de incendii, care duc la decesul a 117 persoane şi provoacă traumatisme altor 45 de persoane. În medie, anual, pagubele materiale provocate de incendii se cifrează la 68 de milioane de lei. În acelaşi timp, intervenţiile eficiente ale pompierilor salvează vieţi şi bunuri materiale. În medie, numărul de vieţi salvate de pompieri, anual, este de 679, deşi în dinamică se conturează o tendinţă de scădere. Astfel, dacă în anul 2010 au fost salvate 1 107 persoane, în anul 2021 – doar 298.

70. Timpul de reacţie al echipelor de pompieri, condiţionat de amplasarea geografică a echipelor de intervenţie, este critic pentru a face diferenţa între viaţa şi moartea victimelor incendiilor. Raza de intervenţie este cuprinsă în prezent între 3 şi 10-15 km în localităţile urbane şi până la 45-50 km în sectorul rural.

71. Astfel, dacă timpul mediu de reacţie constituie în general 19 minute şi 26 de secunde, din cauza distanţei mari, timpul mediu de răspuns al subdiviziunilor IGSU pentru localităţile aflate la o distanţă mai mare de 20 km este de 29 de minute şi 43 de secunde.

72. Pentru comparaţie, timpul maximal de reacţie admis în ţările europene variază între 8 şi 15 minute (în Republica Moldova, în anul 2021, timpul maxim de reacţie a fost de 1 oră şi 26 de minute).

Sursa: Datele statistice ale IGSU

73. Un alt factor care limitează eficienţa intervenţiilor la apelurile de urgenţă ţine de baza tehnico-materială învechită. Circa 48% din tehnica utilizată este “moştenită” din fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste, având un termen mediu de exploatare de 35 de ani; 32% provine din donaţiile externe şi are un termen mediu de exploatare de 30 de ani şi doar 13% sunt achiziţiile proprii, cu un termen mediu de exploatare de şase ani. Deşi există norme de dotare aprobate de Guvern, acestea, din lipsa alocării mijloacelor financiare, nu au fost atinse niciodată. În consecinţă, frecvenţa defecţiunilor este în creştere.

74. Astfel, în anul 2021, au avut loc 405 cazuri de defectare a tehnicii, inclusiv 87 pe durata intervenţiei. Mai mult decât atât, unele subdiviziuni subordonate IGSU nu au capacităţi operaţionale să intervină la toate tipurile de situaţii de urgenţă. În acest caz, resursele de intervenţie necesare sunt mobilizate din alte raioane/subdiviziuni, fapt care, de asemenea, contribuie la creşterea timpului de răspuns.

75. Pentru a salva mai multe vieţi, este necesară eficientizarea timpului de reacţie şi modernizarea tehnicii specializate, precum şi creşterea dotărilor. În această privinţă, se impune majorarea efectivului de personal al IGSU şi dezvoltarea posturilor de salvatori şi pompieri în zonele rurale.

76. De menţionat că Programul de consolidare a serviciului salvatori şi pompieri în localităţile rurale ale Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.202/2013, a expirat în anul 2020, însă, actualmente nu există un alt document de politică publică care să asigure continuitatea realizării obiectivelor propuse. Se accentuează că, din 73 de posturi existente, doar 45 au fost create în cadrul acestui Program (din numărul total de 114 planificate). Iniţiativa trebuie să continue, inclusiv prin dezvoltarea la nivel local a strategiilor de gestionare a dezastrelor bazate pe evaluarea riscurilor.

77. Dezvoltarea mecanismului de protecţie civilă racordat la cerinţele UE este o prioritate. În acest sens, directivele UE prevăd 17 module de protecţie civilă, care fac parte dintr-un cadru de solidaritate ce permite ţărilor să se ajute reciproc în situaţii excepţionale. Pentru a face parte din acest cadru, Republica Moldova trebuie să asigure compatibilitatea mecanismelor de protecţie civilă şi să dezvolte propriile module de reacţie. În altă ordine de idei, se menţionează că activitatea IGSU constituie, în proporţie de 80%, intervenţii şi doar în proporţie de 20% – prevenţii. Prevenirea situaţiilor excepţionale se face prin derularea unor campanii informaţionale ţintite. Fără a diminua din importanţa acestora, IGSU urmează să identifice şi alte mecanisme de prevenţie (analiza riscurilor, controlul conformităţii etc.), care, în mare parte, sunt absente.

78. La îndeplinirea obiectivului statului privind intervenţiile operative de protecţie a populaţiei şi a teritoriului, asigurarea funcţionării stabile a economiei naţionale şi a apărării ţării în situaţiile de urgenţă/excepţionale, în cazul apariţiei unor fenomene sociale sau economice, al atentatelor teroriste, pentru acordarea ajutorului umanitar şi contribuirea la stabilitate în sectoarele economiei naţionale, în cazul apariţiei unor disfuncţionalităţi, precum şi pentru organizarea apărării ţării şi a asigurării necesităţilor de mobilizare pe timp de asediu şi de război, rolul principal îi revine Agenţiei Rezerve Materiale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care, prin Hotărârea Guvernului nr.219/2018, în urma reorganizării, s-a transformat din autoritate administrativă centrală din subordinea Guvernului în autoritate administrativă în subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

79. Deşi domeniul menţionat este foarte important, acestuia nu i se acordă sprijinul financiar cuvenit, instituţia confruntându-se cu un şir de probleme şi dificultăţi, cum ar fi: completarea sub nivel a rezervelor de stat (gradul de completare a unor poziţii este de circa 1,6%); uzura fizică şi morală avansată a stocurilor rezervelor de mobilizare; asigurarea stocurilor intangibile ale rezervelor de stat cu bunuri între 33,7 şi 24,1%; lipsa bazelor proprii de păstrare a cerealelor şi a combustibilului; cadrul normativ deficitar privind mecanismul achiziţiilor în/din rezervele de stat şi de mobilizare, dar şi probleme ce ţin de procedura de încasare a datoriilor faţă de rezervele statului; finanţarea deficitară etc.

Sursa: Datele statistice ale Agenţiei Rezerve Materiale

80. Potrivit cadrului normativ, Agenţia Rezerve Materiale asigură cu bunuri din rezervele de stat şi de mobilizare nu doar populaţia, dar şi autorităţile publice centrale de specialitate, cum ar fi Ministerul Apărării, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării, Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Finanţelor şi Serviciul de Informaţii şi Securitate. Pe parcursul ultimilor ani, completarea stocurilor cu bunuri este destul de deficitară, fiind efectuată numai din mijloacele financiare alocate suplimentar de Guvern, pentru bunurile eliberate în vederea înlăturării consecinţelor calamităţilor naturale, şi din economia mijloacelor financiare gestionate pe parcursul anului. De menţionat că, din cauza subfinanţării, domeniul este capabil să acopere, practic, doar cheltuielile pentru păstrarea bunurilor din rezervele de stat şi de mobilizare.

81. O problemă aparte o constituie sortimentul şi volumul de bunuri prevăzute de nomenclatoarele bunurilor din rezervele de stat şi de mobilizare, care, conform experienţelor din ultimii ani, necesită revizuite total.

82. Mai mult decât atât, structura Agenţiei Rezerve Materiale, raportată la volumul şi la specificul de lucru, constituie un impediment în realizarea cu succes a sarcinilor trasate, aceasta urmând a fi revizuită prin prisma aspectelor funcţional şi organizaţional, în baza mai multor analize şi rapoarte efectuate de către Serviciul de Informaţii şi Securitate (în continuare – SIS) şi de către Centrul Naţional Anticorupţie privind corectitudinea subordonării acesteia Ministerului Afacerilor Interne, având în vedere sarcinile importante ale Agenţiei Rezerve Materiale în asigurarea strategică a securităţii naţionale, complexitatea şi conlucrarea directă cu alte entităţi publice în cazul unor situaţii de criză imprevizibile, care pot afecta grav viaţa şi sănătatea populaţiei.

83. O concluzie la acest compartiment este că riscurile în domeniul situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, condiţionate inclusiv de efectele schimbărilor climatice manifestate la nivel global, necesită abordări şi intervenţii sistematice, pentru a diminua şi a reduce efectele acestora.

Secţiunea a 5-a.

Managementul frontierei

84. Frontiera de stat a Republicii Moldova este traversată anual, în ambele sensuri, de circa 20 de milioane de persoane şi de circa 5 milioane de autovehicule. Cazurile de refuz al intrării în ţară a persoanelor şi a mijloacelor de transport înregistrate de către Poliţia de Frontieră sunt neînsemnate, în raport cu numărul total de traversări ale frontierei de stat. De remarcat că, deşi numărul persoanelor şi al mijloacelor de transport care traversează frontiera de stat a scăzut semnificativ pe durata pandemiei provocate de coronavirus, numărul contravenţiilor a crescut exponenţial din cauza nerespectării noilor restricţii impuse în contextul situaţiei sanitar-epidemiologice.

Sursa: Datele statistice ale Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră

85. Cifrele prezentate denotă faptul că una dintre principalele sarcini ale Poliţiei de Frontieră constă în fluidizarea traficului transfrontalier, astfel încât persoanele să-şi poată continua nestingherit călătoria în timp minim necesar controlului la trecere. În acest sens, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră (în continuare – IGPF) al Ministerului Afacerilor Interne aplică următoarele normative: 2 minute pentru a documenta o persoană; 6 minute pentru a documenta un autoturism şi sub 30 de minute pentru a documenta călătorii dintr‑un autocar.

86. În raport cu călătorii de rea-credinţă, rolul poliţistului de frontieră este de ocrotitor al normelor de drept, care, în procesul controlului, identifică ilegalităţile şi, după caz, aplică sancţiuni, monitorizează şi sancţionează încălcările regimului frontierei de stat.

Sursa: Datele statistice ale IGPF

87. Un alt aspect relevant ţine de funcţionarea neîntreruptă a sistemelor informaţionale, care facilitează controlul documentelor de călătorie. La “căderea” acestor sisteme, traficul la frontieră este blocat, iar deblocarea acestuia ţine de viteza de repornire a sistemelor respective. Doar prin crearea unei infrastructuri adecvate la punctele de trecere şi prin implementarea metodelor moderne de control al frontierei (implementarea ghişeului unic, programarea prealabilă etc.), precum şi prin asigurarea funcţionalităţii sistemelor informaţionale poate fi posibilă asigurarea fluidizării traficului.

88. De menţionat că, în condiţiile unui conflict nereglementat în perimetrul din regiunea transnistreană a ţării, controlul efectiv al frontierei se efectuează pe segmentul de vest (cu România) şi, parţial, pe segmentul de est (acolo unde hotarul cu Ucraina este controlat nemijlocit de autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova). A;adar, existenţa unui segment de frontieră “deschis” pe frontiera de est reprezintă o breşă de securitate, care reduce la minimum efectele combaterii transportului ilegal de mărfuri, de valori şi de alte bunuri, precum şi a migraţiei ilegale. Unica soluţie viabilă privind rezolvarea acestei probleme este implementarea conceptelor de control comun în punctele de trecere a frontierei de stat şi a patrulării comune a frontierei cu Ucraina. Implementarea conceptului controlului în comun pe segmentul central (regiunea transnistreană) al frontierei a fost pilotată cu succes, în format restrâns, în punctul de trecere a frontierei de stat “Pervomaisc – Cuciurgan”. În următoarea etapă, părţile urmează să asigure implementarea controlului comun în întregime. Aceeaşi situaţie se atestă şi la capitolul patrulării comune pe teritoriul Ucrainei a segmentului central (regiunea transnistreană) al frontierei comune, aceasta fiind implementată pe deplin doar pe segmentele de nord şi de sud, segmentul central al frontierei rămânând neacoperit.

89. Din cauza războiului declanşat de Federaţia Rusă în Ucraina, atât controlul, cât şi patrularea în comun au fost sistate, dat fiind riscul sporit pentru viaţa şi sănătatea angajaţilor. Se remarcă că, începând cu data de 24 februarie 2022, Republica Moldova se confruntă cu o criză de refugiaţi fără precedent. Refugiaţii din Ucraina ajung în Republica Moldova atât prin metode legale, cât şi prin unele ilegale. O creştere bruscă a cazurilor de trecere ilegală a frontierei de stat se atestă în special din partea cetăţenilor ucraineni care nu pot emigra sub nicio formă legală, acestora fiindu-le restricţionată ieşirea din ţară în conformitate cu Legea marţială.

90. De asemenea, în contextul acestui război, se atestă un risc şi o vulnerabilitate sporită privind criminalitatea transfrontalieră din partea lumii interlope. Totodată, se conturează amplificarea fenomenelor infracţionale, cum ar fi traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive, organizarea migraţiei ilegale etc.

91. Riscurile şi intervenţiile în domeniul managementului frontierei sunt justificate de schimbările permanente ale mediului internaţional de securitate. Din acest considerent, soluţiile propuse şi intervenţiile planificate trebuie să creeze pârghii solide de gestionare adecvată a frontierelor, pentru a contracara migraţia ilegală, criminalitatea transfrontalieră, traficul de fiinţe umane, precum şi traficul ilicit de mărfuri, bunuri, droguri şi armament.

Secţiunea a 6-a.

Migraţia şi azilul

92. Cu referire la străinii care vizitează Republica Moldova, rolul statului constă în gestionarea eficientă a proceselor de migraţie şi în asigurarea realizării posibilităţilor de utilizare a migraţiei în scop de dezvoltare, dar şi în minimizarea efectelor negative ale migraţiei asupra proceselor demografice şi economice, asupra ordinii publice şi securităţii naţionale.

93. Mai mult decât atât, ţinând cont de amploarea fluxurilor de migraţie, gestionarea eficientă a proceselor de migraţie a fost una dintre principalele condiţionalităţi ale UE în acordarea regimului liberalizat de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova în statele UE, precum şi în cadrul activităţilor Acordului de Asociere între UE şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte.

94. Inspectoratul General pentru Migraţie (în continuare – IGM) al Ministerului Afacerilor Interne, individual sau în comun cu alte autorităţi, asigură realizarea etapelor principale de gestionare a fluxurilor de migraţie, în special cele ce ţin de imigrarea străinilor: admisia şi acordarea dreptului de şedere străinilor în Republica Moldova; combaterea şederii ilegale a străinilor; asigurarea măsurilor coercitive în raport cu străinii care au încălcat regimul de şedere; îndepărtarea de pe teritoriul ţării a străinilor care prezintă pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea statului; acordarea protecţiei temporare străinilor; coordonarea activităţilor ce ţin de integrarea străinilor; asigurarea evaluărilor privind necesităţile acestora până la integrarea definitivă/naturalizarea acestora; evidenţa străinilor ce traversează regiunea transnistreană; alte activităţi ce influenţează procesele de migraţie.

95. Modificările esenţiale ale cadrului normativ în perioada 2018-2019 au influenţat substanţial gestionarea proceselor de migraţie. Totodată, se atestă o dinamică ascendentă a numărului de străini, cu excepţia anului 2020, când, din cauza pandemiei globale provocate de coronavirus, numărul călătorilor în scopuri neesenţiale s-a redus.

96. Deşi aflarea temporară (până la 90 de zile) pe teritoriul Republicii Moldova este liberă pentru resortisanţii statelor din spaţiul Schengen, din Comunitatea Statelor Independente, precum şi din alte state terţe, numărul de solicitări pentru obţinerea dreptului de şedere provizorie a crescut de la 6 772, în 2017, până la 7 456, în 2021.

Sursa: Datele statistice ale IGM

97. Totodată, IGM monitorizează străinii aflaţi provizoriu în Republica Moldova pe perioada valabilităţii vizei sau pentru o perioadă de până la trei luni, numărul total al acestora oscilând până la 100 000 de persoane anual.

98. Între anii 2017-2021 s-a conturat o tendinţă ascendentă şi în partea ce ţine de numărul imigranţilor sosiţi în scop de muncă, de studii, de reîntregire a familiei etc., de la 3 708, în anul 2017, până la 4 240, în anul 2021. Această tendinţă, înregistrată între anii 2017-2021, s-a produs pe fundalul liberalizării importului forţei de muncă. Dacă anterior munca străinilor era permisă doar în circumstanţe excepţionale (lipsa calificărilor solicitate pe piaţa internă), începând cu anul 2018, dreptul străinilor la muncă poate fi obţinut şi în baza cererii depuse de angajator.

99. În Republica Moldova, educaţia devine tot mai atractivă pentru străini. Conform datelor statistice, în anul de studii 2019-2020, numărul studenţilor străini a constituit 4 600 de persoane, cu 0,5 mii de studenţi mai mult decât în anul de studii 2018-2019. Fiecare al doilea student străin îşi face studiile în domeniul sănătăţii. Ponderea cea mai mare le revine studenţilor veniţi din Romania (40,1%), Statul Israel (35,6%), Republica India (12,1%), Ucraina (2,6%), Statele Unite ale Americii (1,7%) şi Turcia (1,4%).

100. În baza informaţiilor colectate privind studenţii din alte ţări, la începutul anului de studii 2021-2022, numărul studenţilor străini a constituit 5 200 de persoane, fiind în creştere cu 13,0% faţă de anul de studii anterior. Ponderea cea mai mare le revine studenţilor din România (51,6%, în creştere cu 5,4 p.p. faţă de anul de studii 2020-2021), Statul Israel (19,1%, în descreştere cu 9,5 p.p.), Republica India (13,4%, în creştere cu 0,2 p.p.) şi Ucraina (7,9%, în creştere cu 5,5 p.p.).

101. Conform datelor Agenţiei Servicii Publice, numărul străinilor documentaţi, cu permise de şedere valabile la data de 31 decembrie 2021, a constituit 18 874 de persoane, dintre care 6 476 deţineau permise de şedere permanentă şi 12 398 – permise de şedere provizorie. Străinii documentaţi se bucură de aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile stabilite în legislaţie.

102. La data respectivă, în Registrul de stat al populaţiei erau luate în evidenţă 1 909 persoane cu statut de apatrid, 1 434 de persoane cu cetăţenia nedeterminată şi 6 939 de persoane cu paşaport de tip sovietic (modelul anului 1974).

103. IGM întreprinde anual circa 5 500 de acţiuni de depistare şi de combatere a delincvenţelor comise de către persoanele străine aflate pe teritoriul ţării, iar numărul acestora este impunător. Majoritatea contravenţiilor (85%) reprezintă încălcări ale termenului de şedere în Republica Moldova, restul (15%) – contravenţiile privind munca nedeclarată a străinilor. Pe marginea constatărilor efectuate de ofiţerii IGM, anual sunt pornite 40 de cauze penale.

104. Pentru prevenirea imigrării necontrolate, drept rezultat al liberalizării admisiei şi documentării unor categorii de străini, în cadrul IGM a fost creată o subdiviziune specializată pentru monitorizarea fluxurilor de migraţie, care include şase oficii teritoriale amplasate în perimetrul punctelor interne de control vamal şi în apropierea regiunii transnistrene. Subdiviziunea respectivă asigură înregistrarea străinilor intraţi din/prin Ucraina în Republica Moldova prin regiunea transnistreană (nu se face referinţă la populaţia din această regiune).

105. Cu toate acestea, numărul străinilor intraţi în ţară, în lipsa unui control efectiv de către autorităţile de drept, rămâne a fi unul mare. În majoritatea cazurilor, străinii intraţi prin teritoriul regiunii transnistrene au aceleaşi motive de a se afla în Republica Moldova ca şi străinii scutiţi de viză sau ca şi titularii drepturilor de şedere.

106. Numărul străinilor, începând cu anul 2015, este în continuă creştere, în top fiind anul 2017 (71 599 de persoane), excepţie făcând anii 2020 şi 2021.

Sursa: Datele statistice ale IGM

107. Republica Moldova, prin intermediul IGM, acordă protecţie străinilor care sunt persecutaţi la ei în ţară sau care, din cauza circumstanţelor, au rămas fără protecţie din partea unui stat. În medie, anual sunt înregistrate circa 100 de solicitări de azil şi circa 140 de cereri de apatridie.

Sursa: Datele statistice ale IGM

108. Acordarea statutului de refugiat, de beneficiar al protecţiei umanitare sau de apatrid este subiectul unei proceduri minuţioase de verificare a circumstanţelor de fapt, acţiune dificilă în lipsa unor acorduri bilaterale de readmisie. În consecinţă, mai mult de jumătate din cererile de azil sunt respinse, iar statutul de apatrid se acordă în aproximativ o pătrime din cazuri. Solicitanţii de azil şi apatridie sunt amplasaţi la centrul de cazare din momentul depunerii cererii, beneficiind, pe durata şederii, de servicii de consiliere juridică şi psihologică.

109. Volumul de lucru al IGM a crescut simţitor odată cu asumarea de către Republica Moldova a unor angajamente, în baza regimului liberalizat de vize cu ţările din spaţiul Schengen, în anul 2014, şi continuă să crească sub presiunea tendinţelor demografice. Actualmente, IGM prestează 37 de servicii, care, în baza numărului de beneficiari, creează un volum de lucru pentru 38 de operatori de primă linie, inclusiv 25 de operatori la serviciile de documentare (ghişeul unic), un operator la centrul de apel, cinci operatori pentru consilierea imigranţilor şi şapte operatori pentru evidenţa străinilor intraţi pe teritoriul Republicii Moldova prin segmentul central (transnistrean) al frontierei moldo-ucrainene necontrolat de autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova. Cu toate acestea, efectivul‑limită al IGM a rămas neschimbat din anul 2014, cu 16 operatori ai serviciilor de documentare, iar funcţiile auxiliare (serviciul tehnologii informaţionale, serviciul juridic, consilierea şi reprezentarea în instanţa de judecată, logistica, relaţiile cu publicul etc.) lipsesc. În aceste condiţii, funcţiile IGM se exercită într-un regim de lucru suprasolicitant şi în detrimentul calităţii funcţiilor de bază.

110. Lacune instituţionale şi de insuficienţă a resurselor umane au fost scoase în evidenţă de criza de migraţie provocată de războiul de agresiune a Federaţiei Ruse în Ucraina, întreg efectivul IGM fiind antrenat în regim intensiv de muncă (24 de ore), pentru documentarea corespunzătoare a străinilor, stabilirea statutului juridic al migranţilor, recepţionarea şi înregistrarea cererilor de azil, eliberarea actelor de identitate provizorii, efectuarea activităţilor de cazare în cadrul centrelor provizorii pe o durată de până la 72 de ore, asigurarea evidenţei persoanelor cazate, asigurarea procedurii de relocare a refugiaţilor în ţările care şi-au manifestat intenţia de a primi un anumit număr de refugiaţi din Ucraina, precum şi pentru asigurarea altor activităţi specifice domeniului de competenţă.

111. Astfel, în perioada de 24 februarie – 31 iulie 2022, în centrele provizorii create (Palanca, Calaraşovca, Giurgiuleşti) au fost înregistraţi 9 629 de străini, 6 164 fiind cazaţi, totodată fiind preluate şi 8 460 de cereri de azil, dintre care 7 469 de la cetăţenii ucraineni.

112. O concluzie la acest compartiment este că migraţia reprezintă un proces multidimensional, generator de probleme şi de riscuri complexe. Schimbările la nivelul fluxurilor de migraţie, mai ales în perioadele de criză, au efecte majore asupra mediului economic, social şi politic, atât pentru ţările de origine, cât şi pentru ţările de destinaţie ale migranţilor. Astfel, luând în considerare efectele şi complexitatea migraţiei, sunt necesare intervenţii susţinute şi o implicare integrată a tuturor actorilor relevanţi la nivel naţional, pentru a asigura gestionarea corespunzătoare a acestui fenomen.

Secţiunea a 7-a.

Integrarea etapizată a străinilor,

inclusiv a persoanelor strămutate

113. Actualmente, Republica Moldova nu mai este doar o ţară de tranzit pentru cetăţenii străini, dar şi o ţară de destinaţie. Atractivitatea Republicii Moldova pentru străini se datorează poziţiei de ţară limitrofă spaţiului UE, realizării măsurilor ce ţin de liberalizarea regimului de vize şi a prevederilor Acordului de Asociere între UE şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte.

114. Pentru prevenirea riscurilor excluziunii sociale a străinilor şi generarea unor posibile conflicte social-culturale, confesionale şi de altă natură, este important să fie instituite mecanisme cât mai eficiente de integrare a străinilor. În acest context, în perioada 2020-2021 au fost operate modificări la cadrul normativ aferent integrării străinilor, inclusiv prin armonizarea parţială a acestuia la acquis-ul UE, accentul fiind pus pe creşterea rolului autorităţilor publice în procesul de integrare a străinilor, crearea oportunităţilor de autoîntreţinere, creşterea rolului angajatorului în procesul de integrare, promovarea diversităţii culturale, asigurarea drepturilor la educaţie, servicii sociale şi de sănătate etc.

115. În contextul procesului de integrare europeană, Republica Moldova trebuie să acorde permanent importanţă politicilor de integrare şi de incluziune a străinilor, inclusiv a persoanelor strămutate. În acelaşi timp, alinierea la acquis-ul şi la standardele UE în acest domeniu nu este doar o cerinţă formală, ci o necesitate pentru a construi o societate mai coezivă, echitabilă şi prosperă. În acest sens, politicile trebuie să fie accesibile şi să funcţioneze pentru toţi, inclusiv pentru migranţi, adaptându-se la diversitatea societăţii şi evitând discriminarea.

116. Sub alt aspect, de menţionat este faptul că, de la începutul războiului din Ucraina, prin segmentul de frontieră moldo-ucrainean, în Republica Moldova au intrat peste un milion de persoane, dintre care circa 120 000 se află şi în prezent pe teritoriul Republicii Moldova.

117. Conform datelor din Socio-Economic Insights Survey, 85% dintre persoanele strămutate din Ucraina sunt femei, iar 48% sunt persoane cu vârste cuprinse între 35 şi 59 de ani. Ponderea ridicată a femeilor afectează capacitatea familiilor strămutate de a se integra şi de a găsi oportunităţi de muncă, având în vedere că acestea în mare parte au grijă de copii sau de alte persoane aflate la întreţinere.

118. Printre provocările de bază se regăseşte şi integrarea copiilor din Ucraina în instituţiile de învăţământ din ţară. Un număr semnificativ al copiilor strămutaţi nu sunt incluşi în sistemul naţional de educaţie, mulţi fiind încă înscrişi în şcolile din Ucraina, care desfăşoară învăţământul în format online.

119. Republica Moldova a depus eforturi considerabile pentru a oferi protecţie şi asistenţă acestor persoane, însă sunt necesare monitorizarea continuă a situaţiei şi adaptarea strategiilor în funcţie de evoluţia conflictului şi a nevoilor persoanelor strămutate, prin acces îmbunătăţit la servicii de sănătate, educaţie, măsuri culturale, asistenţă socială, piaţa muncii şi fondul locativ, contribuind astfel la o integrare mai rapidă şi eficientă a acestora.

Secţiunea a 8-a.

Formarea profesională, integritatea şi digitalizarea

120. Din punct de vedere instituţional, domeniul afacerilor interne este format din 13 subiecţi de drept, conduşi de către Ministerul Afacerilor Interne, include şase autorităţi administrative pe subdomeniile de competenţă (poliţia, carabinierii, poliţia de frontieră, situaţiile de urgenţă, migraţia şi azilul, rezervele materiale) şi şase subdiviziuni specializate (protecţia internă şi anticorupţia, managementul operaţional, tehnologiile informaţionale, serviciul medical, formarea profesională, clubul sportiv). Aparatul central al Ministerului Afacerilor Interne se ocupă de elaborarea şi monitorizarea politicilor din domeniile de competenţă. Structura organizatorică actuală este rezultatul unei cristalizări a domeniilor de competenţă, care s-a produs într-o perioadă lungă. Iniţial, Ministerul Afacerilor Interne era, oarecum, sinonim cu organele de poliţie, căruia i s-au adăugat treptat competenţe congruente misiunii de protecţie a persoanei şi de asigurare a ordinii publice. În această ordine de idei, autorităţile independente din punct de vedere instituţional – Departamentul Situaţii Excepţionale (2005), Departamentul Trupelor de Grăniceri, ulterior Serviciul de Grăniceri (2012) şi Agenţia Rezerve Materiale (2018) – au fost reorganizate şi trecute în subordinea Ministerului Afacerilor Interne. În acelaşi timp, în baza analizelor funcţionale, pe intern, s-au efectuat multiple reorganizări ale aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne şi ale instituţiilor subordonate. Astfel, subdiviziunile Protecţie Internă şi Anticorupţie, Tehnologii Informaţionale, Managementul Operaţional au fost detaşate de aparatul central al ministerului şi constituite ca entităţi aparte.

Organigrama Ministerului Afacerilor Interne

Sursa: Organigrama Ministerului Afacerilor Interne la situaţia din anul 2021

121. Din punctul de vedere al resurselor umane şi financiare, domeniul afacerilor interne dispune de un efectiv-limită de personal de 18 178 de angajaţi (inclusiv 400 de angajaţi ai Serviciului medical) şi de 413 angajaţi ai Academiei “Ştefan cel Mare”, cu un buget de 3 095 800,1 mii de lei, dintre care 2 844 229,9 mii de lei aparţin sectorului ordine publică şi securitate, celelalte fiind gestionate de Ministerul Afacerilor Interne din contul altor programe bugetare (protecţia mediului – 5 082,9 mii de lei, ocrotirea sănătăţii – 105 032,3 mii de lei, învăţământ – 86 100,4 mii de lei şi protecţia socială – 158,0 mii de lei). Atât sub aspectul resurselor umane, cât şi al celui financiar, aproximativ jumătate din efectivul-limită şi din buget îi revine IGP (51%), urmat de IGPF (20% din efectiv şi 17% din buget), IGSU (13% din efectiv şi din buget) şi IGC (7% din efectiv şi din buget).

Sursa: Bugetul executat şi efectivul-limită, situaţia din anul 2021

122. În pofida celor enunţate, se remarcă următoarele probleme, care necesită soluţionate în perioada implementării SDDAI 2022-2030:

1) sub aspectul reorganizării, structura organizaţională a instituţiilor subordonate Ministerului Afacerilor Interne prezintă, în continuare, o serie de deficienţe (nu sunt delimitate competenţele în domeniul menţinerii ordinii publice între IGP şi IGC; nu este justificată detaşarea managementului operaţional de către aparatul central al ministerului; nu sunt elucidate competenţele ministerului în raport cu rezervele statului);

2) din perspectiva numărului de angajaţi, menţinerea moratoriului asupra completării funcţiilor vacante din efectivul‑limită nu permite utilizarea plenară a resurselor umane (inspectoratele teritoriale ale poliţiei exercită funcţiile de menţinere a ordinii publice din contul altor obligaţiuni de serviciu; funcţiile de suport ale activităţii IGM nu sunt prevăzute cu state de personal, iar volumul de lucru pentru documentarea imigranţilor depăşeşte capacitatea operaţională a IGM);

3) din punctul de vedere al alocaţiilor bugetare pentru siguranţa şi ordinea publică, există un deficit cronic de fonduri pentru realizarea eficientă a funcţiilor de bază (nivelul de salarizare al angajaţilor din domeniul afacerilor interne menţine riscul coruptibilităţii; fondul de salarizare nu permite stimularea performanţei individuale şi colective; nivelul de dotare cu tehnică şi echipament specializat este scăzut; dezvoltarea şi interoperabilitatea sistemelor informaţionale şi asigurarea contractării specialiştilor în subdiviziunile poliţiei, salvatorilor şi pompierilor şi a altor unităţi este mult sub nivelul exigenţelor).

123. Având în vedere cele expuse anterior, urmează referinţe la aspectele transversale care vizează activitatea tuturor instituţiilor din domeniul administrat de către Ministerul Afacerilor Interne, şi anume:

1) managementul resurselor umane în domeniul afacerilor interne;

2) capacitatea sistemului de a menţine un corp de angajaţi integri şi incoruptibili;

3) gradul de digitalizare a serviciilor prestate în domeniul afacerilor interne şi al managementului tehnologiilor informaţionale şi al comunicaţiilor electronice.

124. Efectivul-limită al aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, al autorităţilor administrative şi al instituţiilor din subordinea acestuia este constituit din 8 628 (46%) de ofiţeri; 7 928 (44%) de subofiţeri, 1 487 (8,6%) de salariaţi civili şi 167 (1,2%) de funcţionari publici, iar numărul funcţiilor vacante pe întreg sistemul Ministerului Afacerilor Interne, la data de 31 decembrie 2021, constituia 2 146 de unităţi, sau 11,8% din efectiv (2 029 de unităţi sub moratoriu).

125. În ansamblu, rata fluctuaţiei constituie 54% dintre angajaţi, motivele fiind salariul nesatisfăcător, lipsa posibilităţilor de creştere în carieră într-un termen la care se aşteaptă angajatul, mediul de muncă cu risc sporit pentru viaţă şi sănătate, suprasolicitarea la locul de muncă etc.

126. Ţinând cont de faptul că fluctuaţia de personal se referă în mare parte la personalul cu o vechime în muncă de până la cinci ani, necesitatea angajărilor, în special în funcţiile cu statut special, persistă continuu.

127. În acelaşi timp, sondajul angajaţilor din domeniul afacerilor interne, efectuat în anul 2021, denotă faptul că 74% din numărul de angajaţi intervievaţi au studii superioare – cel puţin licenţă. Ceilalţi 26% au absolvit gimnaziul, liceul sau colegiul. Instituţia de învăţământ care, în mod tradiţional, asigură cu cadre sistemul afacerilor interne este Academia “Ştefan cel Mare”. Disciplinele de licenţă în cadrul acesteia sunt dreptul şi administrarea publică, pe care aceasta le acoperă la fel ca şi orice altă instituţie de învăţământ superior. Totuşi, din punct de vedere instituţional, Academia “Ştefan cel Mare” este o instituţie în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, care, spre deosebire de alte instituţii de învăţământ superior, nu beneficiază de regimul de autogestiune financiară. Sustenabilitatea financiară a instituţiei se asigură prin dotările pentru studenţii “bugetari” (615 absolvenţi în ultimii cinci ani), care, în schimbul învăţământului gratuit, se obligă să lucreze cel puţin cinci ani în sistemul afacerilor interne. Pe de altă parte, pentru a accede la profesia de poliţist sunt suficiente cursurile de formare iniţială pe o durată de patru luni. O particularitate a formării profesionale în domeniul poliţiei este că absolvenţii cursului sunt angajaţi ai sistemului afacerilor interne încă din momentul înmatriculării, iar la absolvire primesc gradul de ofiţer sau, după caz, gradul de subofiţer.

Sursa: Chestionarul angajatului Ministerului Afacerilor Interne (2021)

128. Situaţia descrisă mai sus duce la următoarea anomalie: deşi, în scopul exercitării funcţiilor de serviciu, pentru un anumit contingent de angajaţi (agenţi de circulaţie, pompieri), gradul de ofiţer nu reprezintă o condiţie de accedere în profesie, sistemul produce în mod mecanic un excedent de ofiţeri, limitând cererea pentru cursurile de formare profesională pentru subofiţeri. Mai mult decât atât, cererea mică pentru cursurile de formare profesională este suprimată şi de cerinţele înalte la admitere impuse de comisia medicală. În consecinţă, din 430 de candidaţi, doar 150 sunt consideraţi apţi să se înmatriculeze, ceea ce se răsfrânge negativ asupra mediei academice la admitere. Cu referire la studiile superioare, există un vacuum în ceea ce priveşte formarea profesională a ofiţerilor de investigaţie şi a criminaliştilor.

129. O altă particularitate a sistemului afacerilor interne ţine de faptul că, practic, aproape fiecare instituţie subordonată Ministerului Afacerilor Interne dispune de propriul său centru de instruire: în domeniul poliţiei există Centrul integrat de pregătire pentru aplicarea legii (parte din Academia “Ştefan cel Mare”); în domeniul asigurării ordinii publice există Centrul de instrucţie subordonat IGC; în domeniul poliţiei de frontieră funcţionează Centrul de Excelenţă în Securitatea Frontierei; în domeniul situaţiilor excepţionale există Centrul republican de instruire (cu statut de direcţie). Ţinând cont de mobilitatea personalului în cadrul sistemului afacerilor interne, se pune întrebarea dacă acest nivel de specializare a centrelor de instruire este congruent cu cerinţele sistemului.

130. “Toleranţa zero” faţă de fenomenul corupţiei în rândul personalului constituie o prioritate pentru Ministerul Afacerilor Interne. Cu toate acestea, datele Barometrului Opiniei Publice (sondaj naţional realizat bianual în Republica Moldova de circa 20 de ani) din luna iunie a anului 2021 arată tendinţa negativă a gradului de încredere a respondenţilor în poliţie, atestându-se o diminuare cu aproximativ 10%: de la 41%, în octombrie 2020, la 30,9%, în iunie 2021.

131. Persistenţa corupţiei în sistemul afacerilor interne este confirmată şi de studiile şi evaluările desfăşurate intern, în special de analiza cauzelor penale pornite în privinţa personalului Ministerului Afacerilor Interne în perioada 2019-2021.

132. Analiza cazurilor de corupţie, începând cu anul 2019, instrumentate atât de Procuratura Anticorupţie, cât şi de Centrul Naţional Anticorupţie şi de Serviciul protecţie internă şi anticorupţie al Ministerului Afacerilor Interne (în continuare – SPIA), demonstrează următoarea distribuţie a infracţiunilor de corupţie în sistemul afacerilor interne.

133. Analiza datelor prezentate mai sus remarcă o înrăutăţire a situaţiei în partea ce ţine de comiterea infracţiunilor de corupere pasivă, de la 30,63%, în anul 2019, la 35,92%, în anul 2020, şi la un procentaj de 38,83%, înregistrat în anul 2021.

134. De asemenea, din perspectiva subiecţilor infracţiunilor şi a apartenenţei lor departamentale, s-a atestat că instituţia cu cel mai înalt nivel de risc este Inspectoratul Naţional de Securitate Publică (în continuare – INSP) al IGP.

135. Totodată, numărul în creştere a cazurilor de corupere înregistrate se datorează şi implicării active în documentarea unor astfel de cazuri a autorităţilor anticorupţie, inclusiv a subdiviziunii specializate SPIA.

136. În acelaşi timp, s-au diminuat cazurile de trafic de influenţă (art. 326 Cod penal) şi de abuz de putere (art. 327 Cod penal), care reprezintă 17,34% (6,93% pentru anul 2020 şi 5,2% pentru anul 2021) şi, respectiv, 13,29% (8,38% pentru anul 2020 şi 6,31% pentru anul 2021). Evaluările interne arată că funcţia şi postul în care îşi desfăşoară activitatea un funcţionar public influenţează cel mai mult gradul de vulnerabilitate la corupţie.

137. Analizele efectuate au identificat tendinţa tot mai accentuată a angajaţilor INSP de a folosi situaţia de serviciu în interes personal şi material, interesul public şi drepturile cetăţenilor fiind prejudiciate.

138. Ca urmare a implementării Planului sectorial de acţiuni anticorupţie în domeniul asigurării ordinii publice pentru anii 2018-2020, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.597/2018, nivelul de realizare şi impactul acţiunilor anticorupţie au fost estimate drept satisfăcătoare, însă, în pofida eforturilor depuse de către Ministerul Afacerilor Interne în vederea consolidării climatului de integritate instituţională, mai rămân multe probleme care urmează a fi rezolvate.

139. Performanţa instituţiilor din sistemul afacerilor interne depinde, într-o mare măsură, de accesul instantaneu la bazele de date în format electronic şi de comunicaţiile electronice securitizate. De asemenea, la exercitarea atribuţiilor de serviciu, angajaţii subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne apelează la bazele de date externe, inclusiv la cele gestionate de Procuratura Generală, Centrul Naţional Anticorupţie, Inspectoratul Naţional de Probaţiune, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Serviciului Vamal şi, într-un sens mai larg, la resursele informaţionale de bază (Registrul de stat al populaţiei şi Registrul de stat al unităţilor de drept), precum şi la alte resurse informaţionale de stat, ca, de exemplu, Registrul de stat al vehiculelor.

140. Există, cel puţin, 16 registre gestionate de actori externi, care sunt accesate de către angajaţii sistemului afacerilor interne. La acestea se adaugă şi sistemele informaţionale automatizate, gestionate nemijlocit de autorităţile administrative subordonate Ministerului Afacerilor Interne, inclusiv Serviciul Tehnologii Informaţionale, în calitate de instituţie specializată de suport, care gestionează sistemele informaţionale‑cheie atât pentru activitatea Ministerului Afacerilor Interne, cât şi pentru alte organe de drept, precum: Sistemul informaţional automatizat “Registrul informaţiei criminalistice şi criminologice”; Sistemul informaţional automatizat “Registrul de evidenţă a contravenţiilor, a cauzelor contravenţionale şi a persoanelor care au săvârşit contravenţii”; Sistemul informaţional automatizat “Registrul de stat al accidentelor rutiere”; Sistemul informaţional automatizat “Registrul de stat al armelor; Sistemul automatizat de supraveghere a circulaţiei rutiere “Controlul traficului” şi Sistemul informaţional automatizat “Registrul dactiloscopic”. În cadrul IGPF se utilizează Sistemul informaţional integrat al Poliţiei de Frontieră, iar în cadrul IGM – Sistemul informaţional automatizat “Migraţie şi azil”.

141. Cu toate acestea, pentru exercitarea eficientă a competenţelor autorităţilor şi instituţiilor din sistemul afacerilor interne în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (în continuare – TIC), una din priorităţi constă în integrarea sistemelor informaţionale deţinute cu platforma de interoperabilitate (MConnect), care va asigura efectuarea unui schimb operativ de date cu alte resurse informaţionale de stat, dar şi condiţii tehnice necesare pentru realizarea schimbului de date (conform cerinţelor Legii nr.142/2018 cu privire la schimbul de date şi interoperabilitate şi ale Hotărârii Guvernului nr.211/2019 privind platforma de interoperabilitate (MConnect)).

142. O vulnerabilitate sistemică ţine de faptul că, în majoritatea absolută a cazurilor (circa 90%), soluţiile tehnice sunt elaborate de proiectanţi externi, care, contractual, se obligă să asigure menţinerea şi deservirea sistemelor informaţionale automatizate implementate. Preferabil ar fi ca aceste soluţii să fie livrate instituţiilor din sistemul afacerilor interne împreună cu cheile de acces, astfel încât Ministerul Afacerilor Interne să poată asigura cu forţe proprii menţinerea şi dezvoltarea sistemelor informaţionale automatizate. Estimativ, contractarea directă a unei echipe de specialişti în domeniul TIC ar permite economisirea a 2/3 din bugetul Ministerului Afacerilor Interne destinat serviciilor de mentenanţă, precum şi o protecţie mai bună a datelor.

143. Referitor la segmentul prestării serviciilor publice şi gestionării sistemelor informaţionale, în anul 2022 Nomenclatorul integrat al serviciilor publice administrative cuprindea 688 de servicii, dintre care 62 (9% din numărul total de servicii) sunt prestate de instituţiile din subordinea Ministerului Afacerilor Interne. Dintre acestea, până la finele anului 2021, doar 13 servicii erau digitalizate.

144. Concomitent, ghişeul unic al actelor permisive emise de către instituţiile publice din Republica Moldova cuprinde 130 de licenţe, certificate şi autorizaţii, dintre care nouă se eliberează de către Ministerul Afacerilor Interne (serviciile de pază şi securitate, autovehiculele speciale şi regimul de utilizare a armelor).

145. Astfel, implementarea pe termen lung a sistemului de servicii TIC propus va aduce beneficii atât domeniului întreg al afacerilor interne, cât şi cetăţenilor ţării, străinilor aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova, mediului de afaceri etc.

146. În acest context, viitorul sistem de servicii TIC va maximiza utilizarea datelor şi a serviciilor guvernamentale prestate în beneficiul cetăţenilor, va oferi oportunităţi şi posibilităţi de digitalizare la nivel naţional, prin adoptarea unei arhitecturi instituţionale adaptate la standardele informaticii şi securităţii cibernetice.

III. VIZIUNEA STRATEGICĂ

147. Viziunea de dezvoltare strategică a sistemului afacerilor interne până în anul 2030 este aliniată la Agenda pentru dezvoltare durabilă 2030 şi prevede asigurarea unui sistem de drept democratic şi funcţional, bazat pe drepturile universale ale omului, demnitatea umană, aplicarea legii, protejarea interesului legitim al cetăţeanului şi prestarea serviciilor de calitate. Aceste deziderate vor asigura reducerea violenţei în familie şi în societate, a vulnerabilităţilor în faţa ameninţărilor şi a riscurilor de toate tipurile, vor spori securitatea funcţionării infrastructurilor şi sistemelor critice, astfel încât cetăţenii, indiferent de vârstă, gen, etnie sau religie, să se simtă protejaţi şi să-şi poată realiza pe deplin potenţialul uman.

148. Pentru a-şi atinge obiectivele propuse până în anul 2030, Ministerul Afacerilor Interne se va concentra pe prestarea unor servicii de calitate cetăţenilor, devenind un furnizor de securitate regională, prin introducerea în activitatea cotidiană a conceptului de securitate europeană, care va reduce oportunităţile de evoluare a coridoarelor de import-export a criminalităţii, accentul fiind pus şi pe dezvoltarea relaţiilor de cooperare internaţională în acest sens.

149. De asemenea, în perioada respectivă, elementul de bază pentru Ministerul Afacerilor Interne îl constituie transformarea individuală (a angajatului), care se va axa pe indicatorul-cheie de performanţă (KPI), pentru a măsura integritatea, etica şi conduita profesională ale angajaţilor, precum şi pe reproiectarea pregătirii profesionale şi a specializării personalului pe tot parcursul activităţii, pe asigurarea condiţiilor de muncă decente pentru toţi, crearea unor pachete motivaţionale variate şi o protecţie socială echitabilă, care să contribuie la creşterea performanţei angajaţilor, dezvoltarea unor grupuri-ţintă, al căror scop îl va constitui managementul transversal bazat pe analize inteligente prin crearea unui mediu de securitate sigur, accesibil şi durabil.

IV. OBIECTIVELE GENERALE ŞI DIRECŢIILE

PRIORITARE DE INTERVENŢIE

150. Pentru atingerea scopului SDDAI 2022-2030 – sporirea gradului de siguranţă a tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de vârstă, gen, etnie sau religie, politica de dezvoltare a afacerilor interne se va axa pe următoarele subdomenii de activitate:

1) ordinea şi securitatea publică;

2) prevenirea şi combaterea criminalităţii;

3) controlul armelor de calibru mic şi al armamentului uşor;

4) managementul frontierei;

5) migraţia şi azilul;

6) integrarea etapizată a străinilor, inclusiv a persoanelor strămutate;

7) protecţia civilă şi situaţiile excepţionale;

8) formarea profesională, integritatea şi digitalizarea (subdomeniu transversal).

151. Având în vedere respectivele subdomenii de activitate, implementarea SDDAI 2022-2030 se realizează prin intermediul următoarelor obiective generale şi direcţii prioritare de intervenţie:

Secţiunea 1.

Subdomeniul ordine şi securitate publică

152. Obiectivul general 1. Siguranţa sporită a populaţiei la domiciliu, în comunitate şi în spaţiile publice

Realizarea acestui obiectiv va contribui la atingerea unor rezultate tangibile, orientate spre societate, prin sporirea percepţiei de siguranţă generală în ţară şi prin creşterea nivelului de încredere a societăţii în poliţie. Totodată, realizarea obiectivului va contribui esenţial la diminuarea numărului persoanelor din grupurile vulnerabile care nu se simt în siguranţă în locurile publice.

153. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 1):

1) sporirea capacităţilor de patrulare şi de reacţionare operativă;

2) asigurarea unui răspuns prompt la apelurile de urgenţă;

3) asigurarea autorităţilor de aplicare a legii cu personal, logistică şi infrastructură;

4) distribuirea uniformă a resurselor instituţionale la nivel regional;

5) extinderea conceptului de activitate poliţienească comunitară la nivel naţional;

6) sporirea capacităţilor şi capabilităţilor instituţionale în prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie.

154. Obiectivul general 2. Serviciile de ordine şi securitate publică aliniate la principiile drepturilor omului

Asigurarea respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale reprezintă o prioritate-cheie pentru autorităţile din cadrul sistemului afacerilor interne. În acest context, obiectivul va proiecta soluţii şi rezultate direcţionate spre reducerea cazurilor de tortură, tratamente inumane şi degradante, exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, vătămare intenţionată a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi privaţiunea ilegală de libertate.

155. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 2):

1) prevenirea situaţiilor de încălcare a drepturilor omului în interacţiunea cu serviciile de ordine şi securitate publică, precum şi pe durata aflării în custodia serviciilor de ordine publică;

2) fortificarea capabilităţilor de prevenire şi combatere a discriminării şi a discursului de ură, precum şi a infracţiunilor motivate de prejudecată, cu accent sporit pe respectarea principiilor de imparţialitate şi obiectivitate;

3) perfecţionarea procedurilor de aplicare a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc, cu accent sporit pe respectarea principiului proporţionalităţii;

4) preluarea practicilor şi conformarea la standardele internaţionale a procedurilor privind aplicarea măsurilor privative şi neprivative de libertate;

5) facilitarea accesibilităţii persoanelor cu dizabilităţi, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, la sediile structurilor de ordine şi securitate publică, precum şi la serviciile de informare şi comunicare.

156. Obiectivul general 3. Siguranţa rutieră sporită pe drumurile publice

Traficul rutier în Republica Moldova prezintă riscuri mari pentru viaţa şi sănătatea populaţiei, iar accidentele rutiere sunt principala cauză a deceselor şi traumatismelor în rândul persoanelor angajate în trafic. În acest sens, realizarea acestui obiectiv va contribui la diminuarea numărului persoanelor decedate în urma accidentelor de circulaţie rutieră, inclusiv la diminuarea constantă a numărului accidentelor rutiere.

157. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 3):

1) stabilirea modului de efectuare a testării antidrog a conducătorilor de vehicule bănuiţi de consum de alcool, consum de droguri, etnobotanice, analogi ai acestora şi/sau de alte substanţe ce provoacă ebrietate;

2) stabilirea condiţiilor tehnice pentru vehiculele care au volanul amplasat pe partea dreaptă a axei longitudinale, pentru a fi admise în circulaţie pe drumurile publice;

3) completarea cerinţelor generale de echipare a vehiculelor cu regim prioritar de circulaţie şi a vehiculelor speciale;

4) simplificarea mecanismelor de constatare a contravenţiilor din domeniul circulaţiei rutiere;

5) înăsprirea sancţiunilor şi a pedepselor, inclusiv în cazul recidivei pentru încălcările admise în traficul rutier;

6) asigurarea schimbului transfrontalier de informaţii cu privire la încălcările în traficul rutier;

7) dezvoltarea procedurilor de fixare digitalizată a accidentelor rutiere, prin lărgirea spectrului de date colectate de la faţa locului şi prin înregistrarea acestora în sistemele informaţionale (CADAS);

8) dezvoltarea soluţiilor IT în domeniul circulaţiei rutiere;

9) asigurarea unei educaţii timpurii privind siguranţa rutieră, bazată pe analiza riscurilor, a grupurilor-ţintă şi a categoriilor de vârstă vulnerabilă.

Secţiunea a 2-a.

Subdomeniul prevenirea şi combaterea criminalităţii

158. Obiectivul general 4. Instrumentele şi mecanismele de prevenire şi combatere a criminalităţii informatice eficiente şi accesibile

Tehnologia informaţională a evoluat extrem de mult în ultimul deceniu, au evoluat implicit şi metodele de comitere a diferitelor infracţiuni utilizând tehnologiile informaţionale.

Realizarea obiectivului va contribui la consolidarea cadrului normativ şi a capacităţilor instituţionale de evaluare a riscurilor, de prevenire şi combatere a criminalităţii cibernetice, inclusiv prin implementarea standardelor prevăzute de Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, încheiată la Lanzarote la 25 octombrie 2007, de Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta la 23 noiembrie 2001, de cel de-al doilea Protocol adiţional la Convenţia privind criminalitatea cibernetică, adoptată la Budapesta la 2 februarie 2001.

159. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 4):

1) perfecţionarea cadrului normativ şi alinierea acestuia la acquis-ul UE;

2) fortificarea capacităţilor şi instituirea mecanismelor eficiente de prevenire şi combatere a criminalităţii informatice, precum şi diminuarea numărului infracţiunilor comise în mediul online;

3) consolidarea capacităţilor de expertiză criminalistică în domeniul cibernetic;

4) instruirea specifică a angajaţilor autorităţilor de aplicare a legii cu privire la noile metode de investigare a infracţiunilor cibernetice şi conexe.

160. Obiectivul general 5. Identificarea şi neutralizarea grupurilor şi organizaţiilor criminale cu grad sporit de risc

Criminalitatea organizată continuă să evolueze în ultimii ani, prezentând o proiecţie de dezvoltare îngrijorătoare pentru instituţiile de aplicare a legii.

În acest context, este esenţială intensificarea activităţilor în vederea dezmembrării structurilor de criminalitate organizată, cu accent pe grupurile care prezintă un risc mai ridicat pentru securitate şi pentru persoanele din eşaloanele superioare ale organizaţiilor infracţionale.

161. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 5):

1) perfecţionarea cadrului normativ şi alinierea acestuia la acquis-ul UE;

2) implementarea eficientă a mecanismelor de protejare a victimelor grupărilor criminale şi de recuperare a prejudiciului;

3) dezvoltarea soluţiilor TIC pentru accelerarea schimbului de informaţii, colectarea de date, analiză şi suport decizional în cadrul activităţii speciale de investigaţii, al urmăririi penale şi al condamnărilor pronunţate în cauzele de criminalitate organizată;

4) consolidarea capacităţilor de expertiză criminalistică;

5) modernizarea sistemelor informaţionale privind informaţiile criminalistice şi criminologice şi cazierele judiciare, inclusiv asigurarea interoperabilităţii acestora cu sistemele de informaţii partajate la nivel naţional şi internaţional;

6) consolidarea cooperării internaţionale privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate;

7) dezvoltarea abilităţilor angajaţilor care activează în instituţiile responsabile de combaterea crimei organizate.

162. Obiectivul general 6. Reducerea vulnerabilităţilor naţionale privind traficul de fiinţe umane

Republica Moldova, pe lângă ţară de tranzit, a devenit treptat şi ţară de destinaţie a traficului de fiinţe umane. Drept urmare, cele mai specifice probleme cu care se confruntă autorităţile statului în exerciţiul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane se referă la capacitatea redusă de identificare a formelor de recrutare/exploatare online, la lipsa serviciilor şi asistenţei specializate destinate victimelor pe termen lung, la nivelul slab de cooperare dintre diferiţi actori implicaţi în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, precum şi la Sistemul naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi a prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane slab dezvoltat.

163. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 6):

1) perfecţionarea cadrului normativ şi alinierea acestuia la acquis-ul UE;

2) consolidarea capacităţilor instituţionale de identificare a formelor şi metodelor de recrutare şi exploatare online;

3) instituirea şi dezvoltarea platformelor digitale de raportare a cazurilor de exploatare a copiilor în mediul online;

4) intensificarea măsurilor de informare şi sensibilizare în vederea prevenirii traficului de fiinţe umane;

5) fortificarea cooperării interinstituţionale şi internaţionale în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane;

6) consolidarea capacitărilor instituţionale de identificare şi de protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane;

7) ajustarea procedurilor de investigare, colectare şi evaluare a informaţiilor, cu accent pe culegerea datelor dezagregate şi pe utilizarea acestora în procesul de analiză a fenomenului;

8) instruirea specifică a angajaţilor, axată pe metodele de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, procedee avansate de exercitare a urmăririi penale în cauzele de trafic de fiinţe umane, inclusiv de copii, precum şi respectarea drepturilor şi intereselor victimelor traficului.

164. Obiectivul general 7. Abordarea multidimensională a fenomenului infracţionalităţii ce atentează la viaţa şi la proprietatea persoanei

Infracţiunile care atentează la viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanei rămân în topul infracţiunilor comise an de an, iar lipsa unor intervenţii şi soluţii inovative generează riscuri pentru integritatea şi libertatea individuală, precum şi pentru viaţa economică şi socială a cetăţenilor.

Implementarea acestui obiectiv va asigura reducerea numărului de infracţiuni ce atentează la viaţa şi sănătatea persoanei, precum şi al infracţiunilor contra patrimoniului.

165. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 7):

1) dezvoltarea instrumentelor şi softurilor inteligente pentru a sprijini investigarea infracţiunilor şi căutarea infractorilor;

2) îmbunătăţirea evidenţei statistice privind investigaţiile, urmăririle penale şi condamnările realizate în cazurile infracţiunilor de spălare de bani şi investigaţiile financiare paralele;

3) utilizarea instrumentelor şi a soluţiilor informatice în analiza tranzacţiilor şi a fluxurilor financiare;

4) asigurarea instruirii specifice a angajaţilor autorităţilor de aplicare a legii privind cele mai bune practici în materie de investigaţii transfrontaliere.

166. Obiectivul general 8. Reducerea cererii şi ofertei de droguri ilicite

Punerea în aplicare a obiectivului va contribui la descurajarea criminalităţii legate de droguri, la asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane, la stabilitate, securitate socială şi sensibilizare a publicului larg.

167. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 8):

1) alinierea cadrului normativ naţional la acquis-ul UE;

2) instituirea mecanismului şi reglementarea competenţei material-procesuale a poliţiei de efectuare a testării antidrog a persoanelor bănuite de consumul drogurilor;

3) sporirea controlului asupra circulaţiei substanţelor stupefiante, psihotrope, a precursorilor, analogilor, precum şi a etnobotanicelor;

4) introducerea sub controlul statului a noilor substanţe stupefiante, psihotrope şi a precursorilor acestora, identificate pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi stabilirea cantităţilor-limită ale acestora, depistate în circulaţie ilegală;

5) prevenirea şi combaterea eficientă a traficului ilicit de droguri, îndeosebi cel realizat prin intermediul internetului, darknetului, al platformelor de comunicare socială, al plăţilor online, inclusiv al criptomonedelor, precum şi al comunicării digitale criptate;

6) fortificarea capacităţilor naţionale de documentare şi de destructurare a reţelelor infracţionale specializate în traficul ilicit de droguri.

Secţiunea a 3-a.

Subdomeniul controlul armelor de calibru mic şi al armamentului uşor

168. Obiectivul general 9. Sporirea siguranţei publice prin instituirea unui sistem eficient şi riguros de control al armelor de calibru mic şi al armamentului uşor

Realizarea obiectivului va contribui la sporirea capacităţilor statului în domeniul controlului armelor şi muniţiilor din circuitul civil, inclusiv prin prevenirea şi combaterea traficului de arme de calibru mic, al armamentului uşor, al componentelor esenţiale ale acestora şi al muniţiilor aferente.

169. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 9):

1) perfecţionarea cadrului normativ şi alinierea acestuia la acquis-ul UE;

2) dezvoltarea şi operaţionalizarea Punctului naţional focal în domeniul armelor de foc şi al muniţiilor;

3) dezvoltarea şi extinderea funcţionalităţii Sistemului informaţional automatizat “Registrul de stat al armelor”;

4) intensificarea activităţilor de sensibilizare a societăţii privind predarea benevolă a armelor deţinute ilegal;

5) facilitarea cooperării şi a schimbului de informaţii;

6) modernizarea infrastructurii de depozitare a armelor şi a muniţiilor, pentru a preveni riscurile de deturnare şi de acces neautorizat.

Secţiunea a 4-a.

Subdomeniul managementul frontierei

170. Obiectivul general 10. Vulnerabilitatea redusă a frontierei de stat, bazată pe cunoaşterea deplină a situaţiei

Identificarea timpurie a riscurilor şi a vulnerabilităţilor va permite concentrarea atenţiei asupra domeniilor critice şi utilizarea eficientă a resurselor în beneficiul statului şi al comunităţii.

Pe termen mediu, asigurarea coerenţei dintre componentele sistemului de coordonare a securităţii frontaliere va permite folosirea coordonată a resurselor.

171. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 10):

1) dezvoltarea capacităţilor instituţionale şi interinstituţionale de analiză a riscurilor, de gestionare şi de schimb al informaţiilor;

2) asigurarea în timp real a unei imaginii comprehensive a situaţiei la frontiera de stat;

3) implementarea tehnologiilor de ultimă generaţie în controlul şi în supravegherea frontierei de stat;

4) asigurarea capacităţii de reacţie adecvate la ameninţări, susţinute de resurse administrative şi tehnice, precum şi de resurse umane profesioniste.

172. Obiectivul general 11. Frontiera de stat sigură, securizată şi funcţională

Rezultatul scontat al implementării acestui obiectiv ţine de reducerea semnificativă a contrabandei, a migraţiei ilegale şi a altor acţiuni ilicite la frontiera de stat, precum şi de facilitarea trecerii legitime a frontierei de către persoane şi vehicule.

Realizarea acestui obiectiv general va contribui la creşterea siguranţei cetăţeanului, precum şi la consolidarea statutului Republicii Moldova de furnizor de securitate şi de partener de încredere în gestionarea frontierelor externe ale UE.

173. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 11):

1) fortificarea capacităţilor de control al frontierei de stat în vederea prevenirii şi combaterii acţiunilor ilicite;

2) creşterea capacităţilor de gestionare a crizelor la frontiera de stat;

3) fluidizarea traficului la frontiera de stat şi garantarea respectării intereselor legitime ale persoanelor;

4) dezvoltarea infrastructurii la frontiera de stat şi a condiţiilor de muncă;

5) aplicarea mecanismelor eficiente de control al calităţii.

Secţiunea a 5-a.

Subdomeniul migraţie şi azil

174. Obiectivul general 12. Fluxul migraţional reglementat în beneficiul ţării şi al migrantului

Implementarea obiectivului va aduce valoare adăugată şi beneficii atât ţării, cât şi migrantului. Din perspectiva ţării se urmăreşte de a avea un flux migraţional reglementat şi controlat, atât sub aspect instituţional, cât şi sub aspect operaţional.

Totodată, se urmăreşte consolidarea mecanismului instituţional privind reglementarea admisiei, a supravegherii străinilor, în vederea prevenirii şi combaterii şederii ilegale, precum şi a măsurilor îndepărtării acestora, în scopul asigurării securităţii naţionale, a ordinii şi securităţii publice

175. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 12):

1) perfecţionarea cadrului normativ în materie de admisie, de reglementare a şederii şi de îndepărtare a străinilor, implicit alinierea acestuia la acquis-ul UE;

2) consolidarea capacităţilor instituţionale şi operaţionale ale IGM;

3) fortificarea capacităţilor instituţionale de prevenire şi combatere a şederii ilegale a străinilor, inclusiv îndepărtarea acestora de pe teritoriul ţării.

176. Obiectivul general 13. Sistemul de azil consolidat şi ajustat la standardele UE şi la cele internaţionale

Obiectivul are drept scop asigurarea unui sistem de azil naţional eficient şi echitabil, capabil să garanteze condiţii adecvate de recepţie şi asistenţă pentru solicitanţii unei forme de protecţie, în conformitate cu bunele practici europene şi cu angajamentele asumate pe plan internaţional. Totodată, obiectivul va contribui la implementarea procedurilor unitare de examinare a cererilor de azil.

177. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 13):

1) alinierea sistemului de azil la acquis-ul UE şi la normele internaţionale;

2) uniformizarea procedurilor de examinare a cererilor de azil;

3) îmbunătăţirea condiţiilor de recepţie şi de asistenţă pentru solicitanţii de azil;

4) consolidarea mecanismelor de prevenire şi de reducere a cazurilor de apatridie.

Secţiunea a 6-a.

Subdomeniul integrarea etapizată a străinilor,

inclusiv a persoanelor strămutate

178. Obiectivul general 14. Facilitarea integrării sinergice a străinilor în societate, inclusiv a persoanelor strămutate, asigurând un nivel de trai decent pentru fiecare şi contribuind la dezvoltarea economică şi cea socială a ţării

Rezultatul scontat al acestui obiectiv vizează integrarea eficientă şi sustenabilă a străinilor, inclusiv a persoanelor strămutate, astfel încât Republica Moldova să devină un spaţiu sigur de incluziune şi de diversitate.

179. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 14):

Facilitarea integrării sinergice a străinilor în societate, inclusiv a persoanelor strămutate, se va realiza prin următoarele direcţii:

1) îmbunătăţirea serviciilor de consiliere privind sistemul de integrare disponibil la nivel naţional;

2) îmbunătăţirea nivelului de incluziune socială, cu accent pe nevoile specifice ce derivă din criteriile de gen, vârstă, mediu de reşedinţă şi statut socioeconomic;

3) crearea unui mediu favorabil pentru accesul pe piaţa muncii şi dezvoltarea antreprenorială;

4) asigurarea accesului la servicii medicale;

5) protejarea diversităţii culturale şi garantarea accesului la măsuri dedicate incluziunii socioculturale;

6) îmbunătăţirea accesului la servicii educaţionale şi eficientizarea integrării în sistemul de învăţământ naţional prin programe de sprijin şi de adaptare;

7) asigurarea accesului echitabil la fondul de locuinţe, cu accent sporit privind garantarea dreptului la locuinţe decente a persoanelor social vulnerabile.

180. Obiectivul general 15. Măsurile eficientizate de prevenire a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale

Realizarea obiectivului va avea drept rezultat îmbunătăţirea gradului de conştientizare a populaţiei privind riscurile majore, reducerea numărului de victime şi a pagubelor materiale, precum şi creşterea rezilienţei comunităţilor locale.

Totodată, aceasta va permite diminuarea presiunii asupra bugetului de stat şi va contribui la creşterea calităţii vieţii populaţiei, prin reducerea impactului negativ al situaţiilor excepţionale asupra mediului şi a economiei.

181. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 15):

1) dezvoltarea unui sistem funcţional şi coerent de prevenire a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale;

2) consolidarea mecanismului de informare preventivă;

3) promovarea şi dezvoltarea voluntariatului în domeniul prevenirii situaţiilor de urgenţă şi excepţionale;

4) evaluarea continuă a vulnerabilităţilor şi riscurilor situaţiilor de urgenţă şi excepţionale;

5) crearea şi gestionarea eficientă a tehnologiilor moderne pentru avertizarea publică.

182. Obiectivul general 16. Asigurarea unui sistem rezilient de pregătire pentru protecţia civilă în situaţii de urgenţă şi excepţionale

Realizarea acestui obiectiv va contribui esenţial la formarea unei culturi de securitate şi de protecţie civilă în rândul populaţiei şi la profesionalizarea forţelor de intervenţie, în vederea dezvoltării unui sistem rezilient şi sustenabil de gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale.

În acelaşi timp, obiectivul prevede orientarea investiţiilor statului, precum şi a partenerilor de dezvoltare spre edificarea unui sistem de pregătire, care să integreze comunităţile, cetăţenii şi factorii de răspundere de toate nivelurile în efortul de apărare a vieţii, a proprietăţii şi a mediului împotriva incendiilor şi a altor situaţii de urgenţă şi excepţionale.

183. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 16):

1) creşterea gradului de pregătire al populaţiei, al autorităţilor administraţiei publice, al sectorului privat, asociativ şi voluntar, în vederea gestionării eficiente a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale;

2) creşterea calităţii proceselor educaţionale şi a capacităţii de reacţie în caz de urgenţe;

3) consolidarea capacităţilor de instruire practică, prin simulări, aplicaţii tactice, exerciţii naţionale şi internaţionale;

4) sporirea capacităţilor de completare a rezervelor de stat şi de mobilizare.

184. Obiectivul general 17. Capacităţile de intervenţie şi răspuns în situaţii de urgenţă şi excepţionale îmbunătăţite

Obiectivul urmăreşte modernizarea şi extinderea capacităţilor logistice, tehnice şi umane ale IGSU şi ale altor structuri implicate, în scopul reducerii timpului mediu de răspuns la situaţii de urgenţă şi excepţionale.

Aceste măsuri vor contribui la salvarea unui număr mai mare de vieţi omeneşti, la reducerea pierderilor materiale, la creşterea încrederii populaţiei în serviciile de urgenţă şi la sporirea capacităţii de participare a Republicii Moldova în misiuni internaţionale de protecţie civilă.

185. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 17):

1) îmbunătăţirea capacităţilor operaţionale şi de răspuns în situaţii de urgenţă şi excepţionale;

2) dezvoltarea infrastructurii naţionale de intervenţie;

3) procurarea autospecialelor şi echipamentelor moderne;

4) digitalizarea procesului de gestionare a intervenţiilor şi integrarea într-un sistem de coordonare operaţională compatibil cu cerinţele europene.

Secţiunea a 7-a.

Subdomeniul formare profesională,

integritate şi digitalizare

186. Obiectivul general 18. Serviciile de calitate asigurate prin perfecţionarea formarii profesionale, consolidarea integrităţii instituţionale şi digitalizarea sistemului afacerilor interne

Dezvoltarea continuă a învăţământului din domeniul securităţii şi ordinii publice reprezintă o condiţie esenţială pentru funcţionarea eficientă a instituţiilor de aplicare a legii, în care cetăţenii să aibă încredere şi să se simtă protejaţi de orice pericol. Realizarea acestui deziderat implică îmbunătăţirea constantă a calităţii formării profesionale iniţiale şi continue, axate pe dezvoltarea competenţelor şi aptitudinilor prevăzute de standardele ocupaţionale, care, într-un final, să asigure acoperirea necesarului de instruire în toate domeniile de activitate ale sistemului afacerilor interne.

Climatul toleranţei “zero” la corupţie constituie o altă condiţie esenţială pentru funcţionarea eficientă a instituţiilor statului, în cadrul cărora angajarea şi promovarea agenţilor publici necesită să se realizeze, exclusiv, în bază de merit şi de integritate profesională. În acest sens, prevenirea şi combaterea corupţiei reprezintă o prioritate-cheie pentru asigurarea integrităţii instituţionale şi profesionale în cadrul sistemului afacerilor interne.

Din perspectiva digitalizării, majoritatea informaţiilor de interes public şi de serviciu din domeniul afacerilor interne sunt gestionate prin intermediul sistemelor informaţionale. Cu toate acestea, o prioritate în eficientizarea activităţii autorităţilor şi instituţiilor din sistemul afacerilor interne o constituie consolidarea capacităţilor tehnice şi organizatorice de a reutiliza informaţiile printr-un proces eficient de schimb de date între sistemele informaţionale deţinute.

187. Direcţiile prioritare de intervenţie (OG 18):

1) perfecţionarea procesului de formare profesională şi de cercetare ştiinţifică;

2) cultivarea şi consolidarea climatului de integritate instituţională şi profesională, precum şi a climatului toleranţei “zero” la corupţie;

3) digitalizarea proceselor administrative şi a serviciilor publice în domeniul afacerilor interne;

4) creşterea gradului de accesibilitate şi interoperabilitate a sistemelor informaţionale şi a comunicaţiilor electronice din domeniul afacerilor interne.

188. Având în vedere impactul subdomeniului “formare profesională, integritate şi digitalizare” asupra întregului sistem al afacerilor interne, se menţionează că direcţiile prioritare de intervenţie ale obiectivului general nr.18 au caracter transversal pentru celelalte obiective generale ale SDDAI 2022-2030.

189. În acelaşi timp, deşi respectivele priorităţi de intervenţie sunt transversale, acestea nu limitează planificarea altor direcţii de intervenţie aferente subdomeniului formării profesionale, integrităţii şi digitalizării, care să fie specifice doar pentru unele obiective generale ale SDDAI 2022-2030.

V. IMPACTUL

190. Impactul pe termen lung urmăreşte mai multe beneficii în folosul cetăţeanului, şi anume: să genereze mai multă siguranţă pentru oameni în toate mediile şi situaţiile în care aceştia îşi desfăşoară activităţile – acasă, pe stradă, în locurile publice, în traficul rutier sau online, pe timp de zi sau noapte. Pentru ca impactul să se producă, au fost proiectate intervenţii în opt subdomenii de activitate, care vor avea ca efect modernizarea şi capacitarea serviciilor în domeniul afacerilor interne, cu accent pe creşterea calităţii serviciilor prestate şi apropierea de societate.

191. Alinierea tuturor proceselor şi procedurilor la cele mai bune practici internaţionale, cu respectarea abordării bazate pe drepturile omului, va reduce la minimum eventualitatea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi posibilitatea unor situaţii în care viaţa şi sănătatea persoanei să aibă de suferit în urma intervenţiilor forţelor de ordine. Profesionalismul sporit al angajaţilor din domeniul afacerilor interne va genera un nivel înalt de satisfacţie în rândul societăţii şi se vor reduce cazurile de abuz în serviciu.

192. În acest mod, se va reduce timpul de reacţionare la apelurile de urgenţă, fapt ce va spori sentimentul de securitate publică, inclusiv în zonele rurale mai îndepărtate de centrele raionale.

193. La fel, pornind de la abordarea complexă a segmentului de prevenire şi combatere a criminalităţii, SDDAI 2022-2030 va avea impact direct asupra mediului economic şi social, accentul fiind pus pe combaterea criminalităţii organizate şi a celei informatice, a traficului ilicit de droguri şi de fiinţe umane, precum şi a celui de arme şi muniţii.

194. Beneficiarii finali, ca urmare a implementării SDDAI 2022-2030, vor fi locuitorii Republicii Moldova, care vor locui într-o societate modernă, în care fenomenul criminalităţii nu va constitui o ameninţare la viaţa şi bunăstarea lor.

195. Este evident că, pentru atingerea impactului, sunt necesare schimbări de ordin normativ, funcţional şi operaţional, la diferite niveluri ale administraţiei de stat. Performanţa sporită a activităţii autorităţilor de resort în prevenirea şi combaterea criminalităţii este unul dintre instrumentele care poate garanta atingerea impactului aşteptat.

196. Schimbările climatice contribuie direct la creşterea periodicităţii şi intensităţii fenomenelor extreme, cum ar fi valurile de căldură şi temperaturile extreme, care pot cauza incendii extinse sau precipitaţii abundente însoţite de inundaţii la scară largă, acestea având un impact direct asupra economiei şi a activităţilor sociale şi de mediu. Fenomenele de vreme extremă reduc şi creşterea economică a unei zone sau a statului, distrug suprafeţele agricole, înrăutăţesc condiţiile de trai ale populaţiei, favorizează apariţia bolilor, inclusiv a celor transmise prin apă şi prin alimente.

197. Astfel, impactul SDDAI 2022-2030 în subdomeniul situaţiilor de urgenţă şi excepţionale va consta în sporirea capacitatea rezilienţei ţării la situaţiile de urgenţă şi excepţionale, adaptată la provocările şi la riscurile existente, precum şi la necesităţile reale ale societăţii, prin consolidarea capacităţilor de coordonare, reacţionare, conştientizare, informare şi transfer tehnologic inovator.

198. SDDAI 2022-2030, de asemenea, va asigura un management efectiv, eficient şi coordonat al frontierei de stat, pentru a avea o frontieră deschisă, bine controlată şi securizată, ceea ce va determina extinderea centurii de siguranţă a UE.

199. Intervenţiile planificate pe subdomeniul de activitate managementul frontierei vor influenţa direct mediul social şi economic. Activităţile de prevenire şi combatere a criminalităţii transfrontaliere, a migraţiei ilegale, de contracarare a traficului ilicit de mărfuri şi bunuri vor spori gradul de securitate publică şi vor asigura trecerea fluxurilor şi mijloacelor băneşti în zona legală de activitate.

200. În final, frontiera de stat a Republicii Moldova va deveni locul în care sunt aplicate armonios şi integrat resursele umane dedicate, mijloacele eficiente de control al frontierei, inclusiv tehnologiile de ultimă generaţie, precum şi tehnicile şi procedeele europene de supraveghere a sectorului verde al frontierei şi de control în punctele de trecere a frontierei de stat.

201. În subdomeniul de activitate migraţie şi azil, impactul va reflecta diminuarea presiunii asupra serviciilor publice, dat fiind faptul că o migraţie sigură şi reglementată aduce beneficii atât ţării, cât şi migrantului. În acest sens, vor fi implementate proceduri clare şi optime de prestare a serviciilor pentru străini în format online, în vederea creşterii gradului de satisfacţie a beneficiarului solicitant faţă de serviciile acordate. La fel, pentru creşterea gradului de siguranţă a populaţiei vor spori capacităţile de răspuns la nivel naţional în cazul unui aflux masiv de persoane.

202. Totodată, intervenţiile planificate în domeniul integrării etapizate a străinilor, inclusiv a persoanelor strămutate, vor stimula creşterea incluziunii sociale a acestora prin măsuri de sprijin educaţional, accesul la servicii medicale, protecţie socială şi participare comunitară.

203. Un impact pozitiv, ca urmare a implementării SDDAI 2022-2030, va avea şi crearea unui corp de angajaţi profesionişti şi integri, bazat pe principiul responsabilităţii manageriale şi pe delegarea eficientă a atribuţiilor, precum şi pe recrutarea, formarea, evaluarea şi remunerarea angajaţilor în condiţii echitabile şi transparente.

204. Combinate, aceste elemente vor constitui un instrument-cheie de dezvoltare a domeniului afacerilor interne.

VI. INDICATORII DE IMPACT

205. Progresul privind realizarea obiectivelor generale ale SDDAI 2022‑2030 va fi evaluat în baza indicatorilor de impact.

206. Indicatorii de impact asigură transpunerea şi contribuie la implementarea ţintelor aferente obiectivelor de dezvoltare durabilă din Agenda pentru dezvoltare durabilă 2030 (atribuite Ministerului Afacerilor Interne).

207. La calcularea ţintelor intermediare şi finale, în procesul de colectare a informaţiilor, atât autoritatea implementatoare, cât şi furnizorii de date/partenerii (incluşi în coloana “Sursa informaţiilor”) vor contribui cu statistici oficiale.

VII. RISCURILE DE IMPLEMENTARE

208. Stabilitatea politică, socială şi economică va permite implementarea plenară a prevederilor SDDAI 2022-2030. Întrucât SDDAI 2022-2030 este un document de politici publice pe termen lung, se va ţine cont de riscurile implementării acesteia. Pentru a reacţiona în mod adecvat la eventualele riscuri, se propun măsuri de remediere menite să reducă riscurile anticipate.

VIII. AUTORITĂŢILE ŞI INSTITUŢIILE RESPONSABILE

209. Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de organ central de specialitate al administraţiei publice care asigură realizarea politicii guvernamentale în domeniile de activitate ce îi sunt încredinţate, îi revine responsabilitatea primară în implementarea SDDAI 2022-2030.

210. Totodată, în limitele competenţelor instituţionale, responsabilitatea secundară în implementarea SDDAI 2022-2030 revin: Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale; Ministerului Afacerilor Externe; Ministerului Finanţelor; Ministerului Dezvoltării Economice şi Digitalizării; Ministerului Justiţiei; Ministerului Sănătăţii; Ministerului Apărării; Ministerului Educaţiei şi Cercetării; Ministerului Mediului; Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale; Serviciului de Informaţii şi Securitate; Procuraturii Generale; Centrului Naţional Anticorupţie; Agenţiei de Guvernare Electronică; Serviciului Tehnologia Informaţiei şi Securitate Cibernetică.

211. Pentru a spori impactul SDDAI 2022-2030, Ministerul Afacerilor Interne va coopera şi cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu organizaţii neguvernamentale, precum şi cu partenerii de dezvoltare, în funcţie de necesităţi.

IX. PROCEDURI DE EVALUARE ŞI RAPORTARE

212. Implementarea SDDAI 2022-2030 se va produce etapizat, ţinând cont de ciclul de planificare strategică şi cel de planificare bugetară a Guvernului.

213. SDDAI 2022-2030, în calitate de document de politici publice care reflectă viziunea strategică de dezvoltare a domeniului afacerilor interne, va fi implementată prin intermediul programelor sectoriale, care vor acoperi subdomeniile de activitate reflectate în capitolul IV, pentru două cicluri de planificare, care cuprind anii 2022-2025 şi, respectiv, anii 2026-2030.

214. Programele sectoriale pentru cel de-al doilea ciclu de planificare vor fi elaborate pe parcursul anului 2025 şi vor cuprinde perioada anilor 2026-2030.

215. Totodată, având în vedere caracterul transversal al subdomeniului formare profesională, integritate şi digitalizare, prevăzut la capitolul IV, programele sectoriale elaborate pentru cel de-al doilea ciclu de planificare, prevăzut pentru anii 2026-2030, vor include măsuri ce vizează formarea profesională, integritatea instituţională, digitalizarea proceselor şi a serviciilor publice.

216. Programele sectoriale vor corespunde programelor bugetare şi, pe lângă acţiunile prioritare, vor reflecta subacţiunile relevante şi alte activităţi ce decurg din implementarea priorităţilor guvernamentale. Programele sectoriale vor fi completate cu o estimare a costurilor necesare pentru implementarea planurilor de acţiuni.

217. Evaluarea SDDAI 2022-2030 se realizează în procesul de implementare a acesteia (evaluarea intermediară) şi, după expirarea termenului de implementare (evaluarea finală), se asigură de către Ministerul Afacerilor Interne, în baza informaţiei prezentate de către autorităţile responsabile de implementare.

218. Raportul de evaluare intermediară a implementării SDDAI 2022-2030 se va elabora pe parcursul anului 2026 şi va reflecta gradul de realizare a indicatorilor de impact şi a ţintelor intermediare planificate pentru anul 2025, în vederea prezentării unei imagini obiective, în conformitate cu criteriile de relevanţă, efectivitate, eficienţă, durabilitate, impact şi coerenţă.

219. Raportul de evaluare finală a implementării SDDAI 2022-2030 se va elabora pe parcursul anului 2031 şi va reflecta gradul de realizare a indicatorilor de impact şi a ţintelor intermediare planificate pentru anul 2030, în vederea prezentării unei imagini obiective, în conformitate cu criteriile de relevanţă, efectivitate, eficienţă, durabilitate, impact şi coerenţă. Totodată, în raportul de evaluare finală vor fi reflectate constatările, concluziile şi recomandările.

220. În cazul în care, în procesul de implementare a SDDAI 2020-2030, vor fi identificate cauze şi condiţii ce pot provoca obstacole privind atingerea impactului preconizat, acestea pot servi drept temei pentru iniţierea procesului de ajustare a obiectivelor SDDAI 2022-2030.

221. Pe durata implementării SDDAI 2020-2030, Ministerul Afacerilor Interne va asigura monitorizarea procesului de implementare a SDDAI 2022-2030 şi va prezenta Guvernului, până la 31 decembrie 2026, raportul de evaluare intermediară, iar până la 31 decembrie 2031, raportul de evaluare finală a SDDAI 2022-2030.

222. Raportul de evaluare intermediară şi raportul de evaluare finală a SDDAI 2022-2030 vor fi publicate pe site-ul web oficial al Ministerului Afacerilor Interne.

[Strategia în redacţia Hot.Guv. nr.531 din 26.08.2025, în vigoare 29.08.2025]