Hotărâre nr. 804 din 04.12.2024

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de reducere

a riscurilor dezastrelor pentru perioada 2024-2030

nr. 804  din  04.12.2024

 (în vigoare 17.01.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 525-528 art. 953 din 17.12.2024

* * *

În temeiul art.5 lit.a) şi art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Strategia naţională de reducere a riscurilor dezastrelor pentru perioada 2024-2030 (se anexează).

2. Ministerele şi instituţiile publice responsabile de realizarea obiectivelor Strategiei naţionale de reducere a riscurilor dezastrelor pentru perioada 2024-2030 vor prezenta, anual, până la data de 1 martie, Ministerului Mediului informaţia privind progresul înregistrat la executarea indicatorilor stabiliţi în Strategia menţionată.

3. Ministerul Mediului va prezenta Guvernului:

3.1. raportul de evaluare intermediară privind implementarea Strategiei în semestrul I al anului 2027;

3.2. raportul de evaluare finală privind implementarea Strategiei în semestrul I al anului 2031.

4. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Mediului.

Aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.820/2024

STRATEGIA NAŢIONALĂ

de reducere a riscurilor dezastrelor

pentru perioada 2024-2030

Capitolul I

INTRODUCERE

În ultimele decenii, frecvenţa şi intensitatea pericolelor naturale care provoacă urgenţe şi dezastre a crescut semnificativ în majoritatea ţărilor lumii, totodată, numărul şi consecinţele dezastrelor provocate de om nu s-au diminuat.

Teritoriul şi populaţia Republicii Moldova sunt expuse la o varietate de pericole naturale şi provocate de om, crescând vulnerabilitatea la efectele adverse ale acestora. Inundaţiile, furtunile puternice cu descărcări electrice, seceta, arşiţa puternică sau gerul puternic, îngheţurile, poleiul puternic şi ninsoarea puternică, alunecările de teren, cutremurele şi incendiile vegetale au fost cele mai importante riscuri prezentate de pericolele naturale. Printre urgenţele şi dezastrele provocate de om, pe lista de top se clasează incendiile, accidentele de transport, pierderea integrităţii infrastructurii critice etc. Rezultatul este riscul deceselor, afectarea sănătăţii umane, pierderea mijloacelor de trai, distrugerea infrastructurii, deteriorarea mediului, precum şi reducerea activităţii economice şi stagnarea dezvoltării societăţii.

În contextul schimbărilor climaterice globale, al creşterii densităţii populaţiei şi al dezvoltării economice accelerate, precum şi al procesului de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană, gestionarea eficientă a riscurilor de dezastre a devenit un obiectiv de maximă prioritate, atât la nivel naţional, cât şi la cel internaţional.

Este de menţionat că în Raportul de Evaluare Inter Pares privind Republica Moldova din 2023, experţii au constatat că, la nivel naţional, se atestă un mecanism bazat, cu preponderenţă, pe măsuri de răspuns/reacţie în situaţii excepţionale, în detrimentul celor de prevenire şi pregătire. Astfel, absenţa unui mecanism bine fundamentat şi funcţional, care ar fi permis îmbunătăţirea şi consolidarea la faza incipientă de prevenire şi a celei de pregătire în situaţii de dezastru afectează capacitatea ţării în ceea ce ţine de identificarea/tratarea riscurilor şi managementul dezastrelor.

Figura 1. Principalele dezastre care s-au produs pe teritoriul Republici Moldova

Sursa: Consolidarea managementului riscului de dezastre şi a rezilienţei

climatice în Republica Moldova, Banca Mondialǎ (2020)

În această ordine de idei, reducerea riscurilor dezastrelor (în continuare – RRD) este o prioritate esenţială atât la nivel mondial, cât şi la nivel naţional, datorată impactului semnificativ pe care dezastrele naturale şi cele provocate de om îl au asupra vieţilor omeneşti, a infrastructurii şi a economiilor.

RRD este şi o componentă esenţială a dezvoltării durabile şi a securităţii umane, care implică o serie de strategii şi acţiuni coordonate, axate pe prevenire, pregătire, răspuns şi reconstrucţie.

Realizarea proactivă, complexă, coordonată la toate nivelurile a măsurilor RRD, poate micşora semnificativ impactul dezastrelor şi asigura o recuperare rapidă şi eficientă. Aceste eforturi necesită un angajament continuu şi o colaborare inter- şi intrasectorială pentru a răspunde provocărilor tot mai complexe şi interconectate ale lumii moderne. Însă, pentru realizarea acestor deziderate, este nevoie de un cadru normativ atotcuprinzător, de tipul strategie naţională, bazată pe principiile şi abordările moderne privind reducerea riscului dezastrelor, în primul rând pe prevederile Cadrului de la Sendai pentru Reducerea Riscului de Dezastre 2015-2030 (în continuare – Cadrul de la Sendai), document ONU de talie mondială, care reprezintă piatra de temelie în elaborarea strategiilor de nivel internaţional, regional, naţional şi local în domeniul reducerii riscului dezastrelor.

În eforturile sale de a schimba lucrurile în bine, în anul 2024, Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline al Mecanismului de Protecţie Civilă al Uniunii Europene/European Civil Protection Mechanism, al cărui scop constă în consolidarea cooperării între ţările Uniunii Europene (în continuare – UE) şi alte zece state participante (Islanda, Norvegia, Serbia, Macedonia de Nord, Muntenegru, Turcia, Bosnia şi Herţegovina, Albania, Ucraina, Republica Moldova), pe segmentul protecţiei civile, în vederea îmbunătăţirii prevenirii, pregătirii şi răspunsului la dezastre, cel mai des întâmpinate pe planul naţional, precum inundaţiile, secetele, incendiile de vegetaţie şi cele de tip tehnogen. Statisticile anuale la nivel mondial demonstrează severitatea efectelor acestor fenomene dezastruoase, care produc victime umane, afectează economia naţională, infrastructura critică şi mediul înconjurător.

Totodată, la momentul actual, Republica Moldova nu dispune de o strategie naţională de reducere a riscului dezastrelor, elaborată în concordanţă cu Cadrul de la Sendai. Cu toate că, în anul 2015, un asemenea proiect de strategie a fost elaborat, însă, din diferite motive, nu a fost adoptat. Parţial, lipsa unui asemenea document este compensată de Programul de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale pentru anii 2022-2025, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.846/2022. Însă acest document are un caracter preponderent sectorial, deoarece este elaborat pornind de la prevederile Strategiei de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030 şi, prin urmare, nu este complet aliniat la Cadrul de la Sendai, fapt menţionat şi în Raportul de progres privind realizarea ODD din 2023. Mai mult decât atât, perioada de implementare a Programului este până în anul 2025.

Odată cu aprobarea Legii nr.74/2024 privind acţiunile climatice, Comisiei naţionale privind schimbările climatice i-au fost atribuite funcţii de management al riscurilor producerii dezastrelor naturale, iar pentru definirea direcţiilor strategice de acţiune în acest domeniu a fost elaborată prima Strategie naţională de reducere a riscurilor dezastrelor pentru perioada 2024-2030 (în continuare – SNRRD 2024-2030), un document de planificare strategică conceput ca un cadru complex, intersectorial şi multidisciplinar, destinat pentru conjugarea eforturilor şi ghidarea politicilor şi activităţilor entităţilor implicate în procesul de reducere a riscului dezastrelor în Republica Moldova.

În esenţa sa, SNRRD reprezintă realizarea angajamentelor asumate de către Republica Moldova pentru realizarea prevederilor Cadrului de la Sendai, ale Agendei pentru Dezvoltare Durabilă 2030 şi ale Acordului de la Paris.

SNRRD este primul pas prin care Comisia naţională privind schimbările climatice îşi implementează rolul de coordonare al managementului riscurilor de dezastre naturale.

Scopul Cadrului de la Sendai este prevenirea noilor riscuri de dezastre şi reducerea celor cunoscute prin implementarea unor măsuri integrate cu caracter economic, structural, legal, social, de sănătate, cultural, educaţional, de mediu, tehnologic, politic şi instituţional, orientate spre prevenirea şi reducerea expunerii la pericole, micşorarea vulnerabilităţii la dezastre, creşterea gradului de pregătire pentru răspuns şi restabilire, inclusiv fortificarea, în aşa fel, a rezistenţei la dezastre.

Pentru atingerea scopului asumat, Cadrul de la Sendai stabileşte patru domenii prioritare de acţiuni, care urmează a fi realizate la nivel local, naţional, regional şi global, şi anume:

Prioritatea 1. Înţelegerea riscului dezastrelor;

Prioritatea 2. Consolidarea gestionării riscurilor dezastrelor;

Prioritatea 3. Investiţii pentru reducerea riscului dezastrelor în scopul fortificării rezistenţei;

Prioritatea 4. Fortificarea gradului de pregătire în caz de dezastre pentru asigurarea unui răspuns eficient şi a recuperării, reabilitării şi reconstrucţiei ulterioare în baza principiului “Build Back Better” (Revenirea înapoi mai bună).

Concomitent, Cadrul de la Sendai stabileşte şapte obiective globale pentru perioada 2015-2030, care urmează a fi atinse, şi anume:

1. Reducerea semnificativă a mortalităţii globale cauzate de dezastre;

2. Reducerea numărului de persoane afectate la nivel global.

3. Reducerea pierderilor economice directe în raport cu PIB-ul global.

4. Reducerea daunelor aduse infrastructurii critice şi întreruperii serviciilor de bază.

5. Majorarea substanţială a numărului de ţări, care au adoptat strategii naţionale şi locale de reducere a riscului dezastrelor.

6. Îmbunătăţirea cooperării internaţionale pentru statele în curs de dezvoltare.

7. Creşterea disponibilităţii şi accesului la sisteme de avertizare timpurie şi informaţii despre riscuri.

Aceste patru domenii prioritare de acţiuni şi şapte obiective globale stau la baza eforturilor naţionale regionale şi internaţionale care încurajează cooperarea şi solidaritatea intre diferite state şi diverşi actori. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Reducerea Riscului de Dezastre recomandă o buna practică pentru toate ţările semnatare a Cadrului de la Sendai şi conţine zece paşi pentru elaborarea unei strategii eficiente de reducere a riscului de dezastre.

Ca urmare a faptului că dezastrele pot avea efecte devastatoare asupra dezvoltării durabile, Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (în continuare – ODD) şi RRD sunt strâns interconectate, iar integrarea RRD în strategii de dezvoltare durabilă poate preveni pierderi semnificative şi asigura progresul constant în realizarea acestor obiective.

Aspectele de interconectare între ODD şi RRD sunt următoarele:

ODD 1. Eradicarea sărăciei: Măsurile de reducere a riscurilor de dezastre contribuie la protejarea comunităţilor vulnerabile şi la prevenirea pierderilor economice care ar putea micşora nivelul de sărăcie;

ODD 2. Zero foamete: Protejarea resurselor agricole de efectele dezastrelor naturale asigură securitatea alimentară şi sustenabilitatea agriculturii;

ODD 3. Sănătate şi bunăstare: Creşterea rezilienţei infrastructurii medicale şi a sistemelor de sănătate pentru a face faţă situaţiilor de urgenţă şi pentru a proteja sănătatea publică;

ODD 4. Educaţie de Calitate: Integrarea educaţiei privind reducerea riscurilor de dezastre în programele şcolare, contribuind astfel la educaţia de calitate.

ODD 6. Apă curată şi sanitaţie: Protejarea şi gestionarea durabilă a resurselor de apă pentru a preveni contaminarea şi a asigura accesul la apă potabilă şi sanitaţie în timpul şi după dezastre;

ODD 9. Industrie, inovaţie şi infrastructură: Investiţiile în infrastructură rezilientă şi promovarea inovaţiei contribuie la creşterea economică sustenabilă şi la reducerea vulnerabilităţilor la dezastre;

ODD 11. Oraşe şi comunităţi durabile: Planificarea urbană care integrează măsuri de reducere a riscurilor de dezastre contribuie la crearea unor oraşe şi comunităţi sigure şi durabile;

ODD 13. Acţiune climatică: Implementarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră contribuie la atenuarea riscurilor asociate dezastrelor climatice.

În acelaşi timp, trei ODD, şi anume ODD - 1 (Fără sărăcie), ODD - 11 (Oraşe şi comunităţi durabile) şi ODD - 13 (Acţiune climatică) conţin prevederi directe ce ţin de reducerea riscurilor dezastrelor, dar şi sunt corelate cu obiectivele Cadrului de la Sendai (tabelul 1). Este de remarcat că atât în ţintele ODD, cât şi în obiectivele CSRRD este prevăzut că statele-părţi trebuie să adopte şi să implementeze strategii naţionale de reducere a riscurilor dezastrelor.

Tabelul 1

Corelarea ţintelor şi indicatorilor ODD cu obiectivele

globale ale Cadrului Sendai

Acordul de la Paris este un acord internaţional privind schimbările climatice, adoptat la 12 decembrie 2015, în cadrul celei de-a 21-a Conferinţe a Părţilor la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice, care a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016 şi ratificat de Republica Moldova prin Legea nr.78/2017. Principalul obiectiv al acestui acord este de a limita încălzirea globală la sub 2 grade Celsius faţă de nivelurile preindustriale, cu eforturi pentru a limita creşterea temperaturii la 1,5 grade Celsius. Deşi este centrat pe schimbările climatice, acest acord are implicaţii majore pentru RRD, deoarece schimbările climatice intensifică frecvenţa şi severitatea dezastrelor naturale.

Unul dintre documentele strategice de bază care stabileşte un cadru de acţiuni orientate spre sporirea rezilienţei la dezastre a ţărilor din Europa şi Asia Centrală, în conformitate cu Cadrul de la Sendai şi ODD, este Foaia de Parcurs 2021-2030 “Pentru o regiune a Europei şi Asiei Centrale rezistentă la dezastre până în 2030”, aprobată la 26 noiembrie 2021 de către Forumul European de Reducere a Riscurilor Dezastrelor. Respectivul document vizează consolidarea eforturilor regionale şi naţionale pentru a reduce riscurile asociate dezastrelor naturale şi celor provocate de om. Implementarea Foii de parcurs prevede coordonarea şi cooperarea regională prin: Fortificarea parteneriatelor între ţările din regiune, organizaţiile internaţionale şi alte părţi interesate; Asigurarea resurselor financiare, tehnice şi umane necesare pentru implementarea eficientă a măsurilor de RRD; Stabilirea unor mecanisme clare pentru monitorizarea progresului şi evaluarea impactului măsurilor DRR; Promovarea educaţiei şi a campaniilor de conştientizare publică privind riscurile de dezastre şi măsurile de autoprotecţie.

SNRRD 2024-2030 va contribui la realizarea angajamentelor asumate de Republica Moldova în Acordul de Asociere dintre Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora pe de altă parte, precum şi angajamentele care derivă din statutul de ţară-candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană. Astfel, articolul 117 din Acordul de Asociere prevede: “Părţile vor dezvolta şi consolida cooperarea lor în ce priveşte dezastrele naturale şi provocate de om”. În articolul 118 se subliniază: “Cooperarea va avea drept scop îmbunătăţirea prevenirii, pregătirii pentru şi răspunsului la dezastrele naturale şi provocate de om”, iar articolul 120 stabileşte obiectivele de cooperare în acest domeniu:

(a) facilitarea asistenţei mutuale în cazul situaţiilor excepţionale;

(b) schimbul în regim 24 ore/7 zile de avertizări timpurii şi informaţii actualizate cu privire la situaţiile excepţionale de scară largă care afectează UE sau Republica Moldova, inclusiv privind solicitările şi ofertele de asistenţă;

(c) cooperarea la evaluarea impactului dezastrelor asupra mediului;

(d) invitarea experţilor pentru a participa la ateliere de lucru şi simpozioane tehnice dedicate chestiunilor de protecţie civilă;

(e) invitarea, de la caz la caz, a observatorilor pentru a participa în exerciţii şi instruiri specifice organizate de UE şi/sau Republica Moldova;

(f) consolidarea cooperării privind utilizarea cea mai efectivă a capabilităţilor de protecţie civilă disponibile.

SNRRD 2024-2030 reprezintă un angajament crucial al Republicii Moldova pentru îmbunătăţirea sistemului naţional de protecţie civilă şi gestionare a riscurilor de dezastre. Această iniţiativă strategică este concepută să răspundă în mod direct recomandărilor incluse în Raportul Comisiei Europene pentru anul 2023 privind Republica Moldova, care însoţeşte Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor.

În capitolul 27: Mediul şi schimbările climatice, raportul subliniază necesitatea continuării eforturilor Republicii Moldova de consolidare a sistemului său de protecţie civilă şi de gestionare a riscurilor de dezastre. Printre măsurile recomandate se numără:

• Elaborarea evaluărilor naţionale ale riscurilor de dezastre. În acest sens, Republica Moldova trebuie să dezvolte evaluări naţionale bazate pe metodologii aprobate la nivel naţional, pentru a fundamenta strategiile de prevenire şi pregătire.

• Consolidarea capacităţii operaţionale şi a infrastructurii. Este esenţial ca Republica Moldova să îmbunătăţească infrastructura şi resursele necesare pentru intervenţii eficiente, inclusiv prin întărirea sistemului de alertă timpurie şi modernizarea serviciului hidrometeorologic.

• Integrarea în sistemul european de comunicare în caz de urgenţă. În acest context, Republica Moldova ar trebui să instituie servicii transeuropene securizate de telematică între administraţii (TESTA), facilitând astfel conectarea la sistemul comun de comunicare şi informare în caz de urgenţă (CECIS). Această măsură va sprijini o comunicare coordonată cu Centrul de coordonare a răspunsului la situaţii de urgenţă al Comisiei Europene (ERCC).

SNRRD 2024-2030 va contribui la atingerea obiectivelor unui şir de documente de planificare strategică şi de politici la nivel naţional, cum ar fi:

Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030”, aprobată prin Legea nr.315/2022

Strategia stabileşte direcţiile strategice de dezvoltare ale ţării şi ale societăţii şi adaptează priorităţile, obiectivele, indicatorii şi ţintele angajamentelor internaţionale asumate de Republica Moldova cu contextul naţional, în special Acordul de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. În contextul RRD în cadrul Obiectivului general 9 “Promovarea unei societăţi paşnice şi sigure” au fost incluse două obiective specifice: 9.2. “Reducerea vulnerabilităţii în faţa ameninţărilor şi a riscurilor de orice tip” şi 9.3. “Sporirea securităţii în funcţionarea infrastructurilor şi a sistemelor critice”. Iar una din ţintele Obiectivului general 10 “Asigurarea unui mediu sănătos şi sigur” este “Asigurarea rezistenţei la schimbările climatice prin reducerea riscurilor legate de schimbările climatice (ODD 13.1)”.

În numărul direcţiilor prioritare, în componenţa subcapitolului 5.29. “Politici şi management de securitate şi ordine publică” se regăsesc: “(19) Reducerea numărului de victime şi a pagubelor cauzate de situaţiile de urgenţă şi situaţiile excepţionale, inclusiv prin elaborarea, adaptarea sau transferul soluţiilor tehnologice noi în vederea prevenirii unor astfel de situaţii, precum şi a incendiilor în sectorul casnic (O9.2, O9.3)” şi “(21) Evaluarea continuă a riscurilor meteo-climatice, geomorfologice, radiologice şi seismice, evaluarea vulnerabilităţii la astfel de riscuri a fondului de clădiri şi a infrastructurilor critice şi ajustarea standardelor tehnice şi de securitate corespunzătoare (O9.2, O9.3)”.

Totodată, conectarea Republicii Moldova la spaţiul european, inclusiv în contextul obţinerii în anul 2022 a statutului de ţară candidat pentru aderarea la UE, presupune un angajament ferm de a-şi reforma politicile interne în conformitate cu legile şi practicile UE în toate domeniile, inclusiv în cel ce ţine de reducerea riscului urgenţelor şi dezastrelor.

Orizontul de implementare a SNRRD 2024-2030 este propus anul 2030, pentru a sincroniza procesul de implementare atât cu Cadrul de la Sendai, cât şi cu Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030” şi cu Agenda pentru dezvoltare durabilă 2030, în special cu obiectivele de dezvoltare durabilă şi ţintele naţionale ale acestora.

În acest context, în perioada anului 2023, de către un consorţiu condus de Centrul Euro-Mediteraneean pentru Schimbări Climatice, Fondazione CMCC, a asistat Comisia Europeană în realizarea evaluării interpares de la Universitatea din Napoli Federico II, care a oferit suport tehnic şi administrativ în evaluarea sistemului protecţiei civile al Republicii Moldova, în rezultat a fost elaborat Peer Review report Republic of Moldova 2023, care a condus la semnarea Acordului dintre Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană, pe de altă parte, privind participarea Republicii Moldova la Mecanismul de Protecţie Civilă al Uniunii Europene aprobat prin Legea nr.345/2023.

Peer Review report Republic of Moldova 2023

Acest document prevede recomandările utilizării Cadrului de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre ce ar trebui să fie considerat ca un instrument de consolidare a capacităţilor de a reduce riscurile de dezastre din Republica Moldova.

Aşadar, documentul recomandă implicarea în comun cu alte ţări în reţeaua UNDRR – Biroul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Reducerea Riscului Dezastrelor – Biroul regional pentru Europa şi Asia Centrală şi stabilirea în procesul de dialog al Forumului European pentru reducerea riscurilor de dezastre ce ar putea contribui la luarea de măsuri în vederea implementării acestuia.

Programul de activitate al Guvernului “Moldova prosperă, sigură, europeană”, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.28/2023

Programul include o serie de măsuri şi iniţiative care vizează dezvoltarea durabilă a ţării, integrarea europeană şi creşterea siguranţei cetăţenilor. Unul dintre obiectivele Programului este “Consolidarea mecanismului naţional de răspuns în situaţii excepţionale prin asigurarea interoperabilităţii cu procedurile europene”.

Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova, aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr.391/2023

Strategia stabileşte direcţiile şi priorităţile de securitate naţională pentru a proteja interesele vitale ale statului şi ale cetăţenilor săi. Strategia are ca scop creşterea capacităţii statului de a preveni şi contracara riscurile la adresa securităţii naţionale. Unul din cele 10 obiective stabilite de Strategie este “10) Protejarea mediului ambiant”, iar una din direcţiile de acţiuni este “2d) dezvoltarea sistemului de protecţie civilă la nivel naţional în conformitate cu standardele şi politicile UE”.

Strategia de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.658/2022

Strategia include diverse aspecte printre care se regăseşte şi compartimentul “Protecţie civilă şi situaţii excepţionale”, care prevede consolidarea capacităţilor instituţionale, modernizarea infrastructurii şi adoptarea unor măsuri eficiente pentru creşterea siguranţei şi securităţii cetăţenilor în situaţiile de urgenţă şi a celor excepţionale.

Strategia naţională de sănătate “Sănătatea 2030”, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.387/2023

Strategia include o agendă de transformare complexă a sistemului de sănătate, care reflectă intenţia statului de a crea un sistem sanitar rezilient, centrat pe necesităţile pacientului. Una din direcţiile prioritare de acţiuni ale Strategiei este “1.3.1. Creşterea nivelului de rezilienţă şi scalabilitate a sistemului de sănătate privind prevenirea, pregătirea şi răspunsul la urgenţele de sănătate publică, la dezastre naturale şi crize umanitare, inclusiv adaptarea la schimbările climatice”.

Strategia de mediu pentru anii 2024-2030 aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.409/2024

Strategia implică un set de măsuri şi acţiuni coordonate orientate spre asigurarea unui mediu sănătos şi sustenabil pentru generaţiile viitoare şi la creşterea calităţii vieţii pentru toţi cetăţenii. Direcţia de acţiune 7.3 “Reducerea riscurilor dezastrelor cauzate de factori meteorologici, hidrologici şi climatici” prevede colectarea, analiza, gestionarea şi utilizarea datelor la nivel naţional privind factori meteorologici, hidrologici şi climatici, elaborarea hârţilor zonelor de risc de dezastre la nivel naţional, aplicarea măsurilor de reducere a riscului de dezastre la nivel local şi naţional, precum şi implementarea unui sistem de avertizare timpurie a dezastrelor.

Programul de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale pentru anii 2022-2025, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.846/2022

Programul stabileşte direcţiile şi obiectivele de dezvoltare ale ţării în domeniul gestionării situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, în care sunt evidenţiate aspecte ce se referă la consolidarea capacităţilor de prevenire, pregătire şi de răspuns la situaţiile de urgenţă şi excepţionale. Programul conţine un Plan de acţiuni în care sunt stabilite obiectivele pe termen mediu şi activităţile care urmează a fi realizate la nivel local şi naţional.

Cadrul naţional de monitorizare a implementării Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.953/2022

Cadrul asigură monitorizarea şi evaluarea procesului de implementare a ODD în Republica Moldova. În numărul ţintelor naţionale de implementare a Agendei de Dezvoltare Durabilă se regăseşte Ţinta 11.b. “Până în 2030, creşterea substanţială a numărului oraşelor şi satelor/comunelor care au adoptat şi implementează politici şi planuri integrate de incluziune, eficienţă a resurselor, atenuare şi adaptare la schimbările climatice, rezilienţă la situaţii excepţionale în conformitate cu Cadrul de la Sendai pentru Reducerea Riscurilor Dezastrelor 2015-2030”, precum şi alte 3 ţinte, care ţin de subiectul gestionării situaţiilor excepţionale şi dezastrelor: Ţinta 1.5. “Până în 2030, crearea rezilienţei celor săraci şi aflaţi în situaţii vulnerabile şi reducerea expunerii şi vulnerabilităţii acestora la evenimente extreme legate de climă, inclusiv secetă şi inundaţii”; Ţinta 3.d. “Consolidarea capacităţii pentru avertizarea rapidă, reducerea şi gestionarea riscurilor naţionale pentru sănătate”; şi Ţinta 11.5. “Până în 2030, reducerea pierderilor economice directe cauzate de situaţii excepţionale”.

Programul naţional de adaptare la schimbările climatice până în anul 2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.624/2023

Programul stabileşte măsurile de adaptare la schimbările climatice care urmează a fi integrate în toate nivelurile şi sectoarele prioritare, pentru a asigura rezilienţa climatică pe termen mediu şi lung a sistemelor economice, sociale şi ecologice. Obiectivul specific 2 al Programului prevede “Sporirea nivelului de conştientizare privind adaptarea la schimbările climatice şi reducerea riscului de dezastre prin informaţii sigure şi accesibile”, iar Obiectivul specific 4 prevede: “Integrarea adaptării la schimbările climatice şi reducerea riscurilor de dezastre în planificarea strategică sectorială şi planificarea investiţiilor la nivel naţional şi local”.

Aspectele ce ţin de reducerea riscurilor, pregătirea, răspunsul şi lichidarea consecinţelor urgenţelor şi dezastrelor sunt reflectate şi într-un şir de acte normative (legi, hotărâri de Guvern, ordine şi dispoziţii departamentale), o parte din care vor necesita revizuire în vederea adaptării la prevederile prezentei Strategii.

Totodată, conectarea Republicii Moldova la spaţiul european, inclusiv în contextul obţinerii în anul 2022 a statutului de ţară candidat pentru aderarea la UE, presupune un angajament ferm de a-şi reforma politicile interne în conformitate cu legile şi practicile UE în toate domeniile, inclusiv în cel ce ţine de reducerea riscului urgenţelor şi dezastrelor.

Scopul Strategiei este stabilirea unui cadru exhaustiv, bazat pe prevederile Cadrului de la Sendai, care să mobilizeze şi să consolideze eforturile structurilor relevante din sectorul public şi cel privat, a societăţii civile şi a cetăţenilor în vederea fortificării rezilienţei la impactul eventualelor dezastre atât naturale, cât şi provocate de activitatea umană, la nivel naţional, teritorial şi local, precum şi instituirii mecanismelor eficiente de reducere a riscurilor dezastrelor, asigurării unui răspuns prompt şi adecvat în cazul producerii acestora, precum şi restabilirii ulterioare a consecinţelor dezastrelor.

Pentru asigurarea reducerii riscurilor dezastrelor conform scopului stabilit şi implementarea prevederilor multidisciplinare ale Strategiei, sectoarele relevante (mediu, afaceri interne, sănătate, infrastructură, economie etc.) se vor elabora programe şi planuri concrete de acţiuni, acoperite financiar şi orientate spre reducerea riscurilor urgenţelor şi dezastrelor, precum şi asigurării unui grad înalt de rezilienţă la un eventual impact al acestora.

Părţile implicate în realizarea SNRRD 2024-2030 vor fi Cancelaria de Stat, Ministerul Afacerilor Interne (IGSU), Ministerul Sănătăţii (ANSP), Ministerul Mediului (Serviciul Hidrometeorologic de Stat (SHS), Agenţia Naţională de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologice (ANRANR), Agenţia “Apele Moldovei” (AAM), Agenţia de Mediu (AM), Inspectoratul pentru Protecţia Mediului (IPM)), Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale (INST), Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Energiei, Ministerul Justiţiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentară, Autorităţile Publice Locale, Academia de Ştiinţe a Moldovei şi alte instituţii de cercetare relevante.

Autorităţile publice centrale şi locale de toate nivelurile, în calitate de părţi implicate, urmează să stabilească o cooperare şi interacţiune eficientă între sectoarele public, privat, comunitar şi voluntar în vederea realizării scopului şi obiectivelor propuse în cadrul prezentei Strategii.

Capitolul II

ANALIZA SITUAŢIE

2.1. REPERE DEFINITORII

Conform Glosarului ONU “Terminologia privind reducerea riscului dezastrelor” termenul “dezastru” este definit ca o perturbare gravă a funcţionării unei comunităţi sau a unei societăţi cu cauzarea pe scară largă a unor pierderi umane, materiale, economice sau ale mediului înconjurător, care depăşesc capacităţile comunităţilor sau societăţilor afectate de a face faţă situaţiei folosind numai resursele proprii.

Totodată, Grupul de lucru interguvernamental de experţi privind indicatorii şi terminologia referitoare la reducerea riscului de dezastre înfiinţat de Adunarea Generală ONU (rezoluţia 69/284 din 3 iunie 2015) pentru elaborarea indicatorilor progresului global în implementarea Cadrului de la Sendai a definit termenul “dezastru” ca o perturbare gravă a funcţionării unei comunităţi sau a unei societăţi la orice scară din cauza unor evenimente periculoase care interacţionează cu condiţiile de expunere, vulnerabilitate şi capacitate, care duc la una sau mai multe din următoarele: pierderi şi impacturi umane, materiale, economice şi de mediu.

Ca urmare a acestei noi definiţii, Grupul de lucru a dezvoltat termenul “dezastru” după cum urmează:

Dezastru la scară mică: este un tip de dezastru care afectează numai comunităţile locale care necesită asistenţă dincolo capacităţile comunităţii afectate.

Dezastru la scară largă: este un tip de dezastru care afectează o societate care necesită asistenţă naţională sau internaţională.

Dezastre frecvente şi dezastre rare: sunt tipurile de dezastre care depind de probabilitatea de apariţie şi de perioada de revenire a unui anumit pericol şi de impactul acestuia. Impactul dezastrelor frecvente poate fi cumulativ sau poate deveni cronic pentru o comunitate sau o societate.

Dezastru cu debut lent: este un tip de dezastru care apare treptat în timp. Dezastrele cu debut lent ar putea fi asociate, de exemplu, cu secetă, deşertificare, creşterea nivelului râurilor, boli epidemice.

Dezastru cu debut brusc: este un tip de dezastru declanşat de un eveniment periculos care apare rapid sau neaşteptat. Dezastrele cu debut brusc ar putea fi asociate cu, de exemplu, cutremur, erupţie vulcanică, inundaţie rapidă, explozie chimică, defecţiune a infrastructurii critice, accident de transport.

Concomitent, experţii Grupului de lucru au comentat şi câteva noţiuni aferente termenului ”dezastru”, care nu se regăseşte ca termeni în Glosarul ONU “Terminologia privind reducerea riscului dezastrelor”, dar se utilează în mai multe documente. Acestea sunt “urgenţă”, “dauna dezastrului” şi “impactul dezastrului”.

Astfel, conform viziunilor şi recomandărilor experţilor din cadrul Grupului de lucru:

“Urgenţa” este adesea folosită în mod interschimbabil cu termenul dezastru, cum ar fi, de exemplu, în contextul pericolelor biologice şi tehnologice sau al urgenţelor de sănătate, care, totuşi, se pot referi şi la evenimente periculoase care nu au ca rezultat perturbarea gravă a funcţionării unui comunitate sau societate..

“Dauna dezastrului” se produce în timpul şi imediat după dezastru. Aceasta este de obicei măsurată în unităţi fizice (de exemplu, metri pătraţi de locuinţe, kilometri de drumuri etc.) şi descrie distrugerea totală sau parţială a bunurilor fizice, întreruperea serviciilor de bază şi daunele aduse surselor de trai din zona afectată.

“Impactul dezastrului” este efectul total, inclusiv efectele negative (de exemplu, pierderi economice) şi efectele pozitive (de exemplu, câştiguri economice), ale unui eveniment periculos sau unui dezastru. Termenul include impactul economic, uman şi de mediu şi poate include decese, răni, boli şi alte efecte negative asupra bunăstării fizice, mentale şi sociale a oamenilor.

În literatura internaţională de specialitate foarte larg este utilizată clasificarea dezastrelor conform Centrului de Cercetări în domeniul Epidemiologiei Dezastrelor (CRED) – instituţie internaţională specializată, care acumulează, menţine şi analizează baza de date (EM-DAT) privind dezastrele care se produc la nivel global. În baza de date EM-DAT se includ toate evenimentele care corespund cel puţin unuia din următoarele criterii: 1) numărul persoanelor decedate în urma impactului este mai mare de 10; 2) numărul persoanele afectate este mai mare de 100; 3) în ţară a fost declarată starea de urgenţă, ţara a solicitat asistenţă externă.

Conform clasificării CRED, dezastrele se divizează în două grupe de bază: dezastre naturale şi dezastre tehnologice.

La rândul lor, dezastrele naturale se divizează în următoarele subgrupe: dezastre geofizice, climaterice, hidrologice, meteorologice şi biologice, iar dezastrele tehnologice în: accidente industriale, accidente de transport şi accidente diverse. În fiecare subgrupă sunt incluse tipurile de dezastre care întrunesc caracteristicile subgrupei respective.

Cu referire la terminologia utilizată în Republica Moldova, este de menţionat că, la moment, cadrul normativ naţional practic nu utilează termenii din glosarul UNDRR. În acest sens şi în sensul prezentei strategii se utilizează următoarele noţiuni:

dezastru – orice situaţie excepţională, care are sau poate avea efecte grave asupra persoanelor, a mediului, sau a bunurilor materiale, inclusiv asupra patrimoniului cultural care depăşesc capacităţile ţării de a face faţă situaţiei folosind resursele proprii;

rezilienţă la dezastre (în context rezilienţă) – capacitatea ţării, sau a unei comunităţi expuse la situaţii excepţionale de a rezista, de a absorbi, de a se adapta, de a transforma şi de a recupera efectele unui pericol în timp util şi eficient, inclusiv prin conservarea şi restabilirea infrastructurii, şi funcţiilor prin managementul riscului ;

hazard (pericol) – proces, fenomen sau activitate umană, care poate cauza pierderi de vieţi omeneşti, răniri sau alte efecte asupra sănătăţii, daune materiale, perturbări sociale şi economice sau degradarea mediului;

infrastructură critică – element, sistem sau o componentă a acestuia, aflat pe teritoriul ţării sau a unei comunităţi, care este esenţial pentru menţinerea funcţiilor societale vitale, a sănătăţii, siguranţei, securităţii, bunăstării sociale sau economice a persoanelor şi a căror perturbare sau distrugere ar avea un impact semnificativ ca urmare a incapacităţii de a menţine respectivele funcţii;

evaluarea riscurilor de dezastru – procesul intersectorial global de identificare, analiză şi evaluare a riscurilor, desfăşurat la nivel naţional sau la un nivel local;

risc – combinaţie a consecinţelor unui eveniment şi probabilitatea/ probabilitatea asociată apariţiei acestuia.

În actele normative se utilizează noţiunile definite de Legea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.93/2007, şi anume “situaţie de urgenţă” şi ,,situaţie excepţională”.

În sensul Legii nr.93/2007, “situaţia de urgenţă” este definită ca un “eveniment excepţional cu caracter nonmilitar, care, prin amploare şi intensitate, ameninţă viaţa sau sănătatea persoanelor, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale importante, care poate genera situaţii excepţionale, iar pentru restabilirea stării de normalitate este necesară întreprinderea unor măsuri şi acţiuni urgente, alocarea resurselor de intervenţie sau, după caz, suplimentarea acestora”. Iar “situaţia excepţională” reprezintă “întreruperea condiţiilor normale de viaţă şi activitate a populaţiei la un obiectiv sau pe un anumit teritoriu în urma unei avarii, catastrofe, calamităţi cu caracter natural sau biologico-social, care au condus sau pot conduce la pierderi umane şi materiale”.

Totodată, Hotărârea Guvernului nr.1076/2010 cu privire la clasificarea situaţiilor excepţionale şi la modul de acumulare şi prezentare a informaţiilor în domeniul protecţiei populaţiei şi teritoriului în caz de situaţii excepţionale defineşte situaţia excepţională drept “o situaţie pe un anumit teritoriu, ca rezultat al unei avarii, fenomen natural periculos, catastrofe, calamităţi naturale sau de alt caracter, care pot provoca sau au provocat victime umane, prejudiciu sănătăţii oamenilor sau mediului ambiant, pierderi materiale considerabile şi au afectat condiţiile activităţii vitale a oamenilor”.

Utilizarea a mai multe noţiuni asemănătoare în cadrul actelor normative relevante induce un element de confuzie, iar neutilizarea termenului “dezastru”, larg răspândit în actele internaţionale, complică racordarea actelor normative naţionale la cele internaţionale.

În plus, este de menţionat că urgenţele care afectează sănătatea populaţiei sunt definite de Legea nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice ca urgenţe de sănătate publică, însemnând apariţia sau riscul iminent de răspândire a unei boli sau a unui eveniment de sănătate care determină probabilitatea înaltă a unui număr mare de decese şi/sau unui număr mare de dizabilităţi în rândul populaţiei afectate ori care determină expunerea largă la acţiunea unui agent biologic, chimic sau fizic ce poate cauza în viitor riscuri semnificative pentru un număr substanţial de persoane în mijlocul populaţiei afectate.

În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.1076/2010 cu privire la clasificarea situaţiilor excepţionale şi la modul de acumulare şi prezentare a informaţiilor în domeniul protecţiei populaţiei şi teritoriului în caz de situaţii excepţionale, acestea sunt clasificate în funcţie de două criterii: (1) factorul provocator şi (2) proporţiile extinderii şi gravitatea consecinţelor.

În funcţie de factorul provocator, situaţiile excepţionale sunt divizate în următoarele categorii: cu caracter natural, cu caracter tehnogen şi cu caracter biologico-social.

Situaţia excepţională cu caracter natural reprezintă situaţia pe un anumit teritoriu, ca rezultat al apariţiei sursei situaţiei excepţionale naturale, care poate provoca sau a provocat victime umane, prejudiciu sănătăţii oamenilor şi/sau mediului ambiant, pierderi materiale considerabile şi afectarea condiţiilor activităţii vitale a oamenilor.

Situaţia excepţională cu caracter tehnogen reprezintă situaţia în care, în urma apariţiei sursei situaţiei excepţionale tehnogene la un obiect sau pe un anumit teritoriu, se întrerup condiţiile normale de viaţă şi activitate a oamenilor, apare un pericol pentru viaţa şi sănătatea lor, se cauzează prejudiciu proprietăţilor populaţiei, economiei naţionale şi mediului ambiant.

Situaţia excepţională cu caracter biologico-social reprezintă situaţia în care, în urma apariţiei sursei situaţiei excepţionale biologico-sociale pe un anumit teritoriu, se întrerupt condiţiile normale de viaţă şi activitate a oamenilor, existenţa animalelor agricole şi creşterea plantelor, apare un pericol pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, există riscul răspândirii vaste a bolilor infecţioase, pierderii animalelor şi plantelor agricole. Cu referire la această categorie de situaţii excepţionale este de menţionat că epidemiile şi intoxicaţiile oamenilor, conform Legii nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, se atribuie la urgenţe de sănătate publică. În acest context, atribuirea concomitentă a epidemiilor şi intoxicaţiilor la urgenţe de sănătate publică şi la situaţii excepţionale cu caracter biologico-social creează confuzii şi dificultăţi în abordarea şi evidenţa acestora.

În funcţie de proporţiile extinderii şi gravitatea consecinţelor (numărul persoanelor care au suferit, numărul persoanelor cărora le-au fost afectate condiţiile de activitate vitală, mărimea pagubei materiale şi hotarele zonelor de răspândire a factorilor distructivi), situaţiile excepţionale se divizează în situaţii excepţionale de obiect, locale, teritoriale, naţionale şi transfrontaliere.

Tabelul 2

Tipurile de situaţii excepţionale în funcţie de

proporţiile extinderii şi gravitatea consecinţelor

2.2 PROFILUL SITUAŢIILOR EXCEPŢIONALE

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Deoarece cadrul normativ naţional existent prevede mai multe definiţii aferente situaţiilor excepţionale şi pentru evitarea unor confuzii sau duble interpretări, pe parcursul textului capitolului respectiv va fi utilizat termenul “situaţie excepţională” în sensul definit de Legea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.93/2007, care stabileşte: “situaţie excepţională – întreruperea condiţiilor normale de viaţă şi activitate a populaţiei la un obiectiv sau pe un anumit teritoriu în urma unei avarii, catastrofe, calamităţi cu caracter natural sau biologico-social, care au condus sau pot conduce la pierderi umane şi materiale”.

Deşi, conform Legii nr.10/2009 cu privire la supravegherea de stat a sănătăţii publice epidemiile se atribuie la noţiunea de urgenţe de sănătate publică, impactul şi consecinţele pandemiei COVID-19, care a avut loc în Republica Moldova în perioada martie 2020-aprilie 2022, nu au fost luate în considerare. Totodată, este de menţionat că în perioada pandemiei s-au îmbolnăvit de COVID-19 516 316 persoane din care 11 481 de persoane au decedat. Iar în perioada martie 2020–martie 2024 numărul persoanelor îmbolnăvite de COVID-19 a constituit 635 145 de persoane, din care 12 218 au decedat.

2.2.1 Statisticele generale ale situaţiilor excepţionale

Analiza profilurilor situaţiilor excepţionale produse sau cu risc de producere în Republica Moldova a fost realizată ţinând cont de obiectivele globale ale Cadrului de la Sendai.

Conform datelor statistice ale Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) în perioada 2010-2023 în Republica Moldova au fost înregistrate 4 074 de situaţii excepţionale, inclusiv 1 246 cu caracter natural,
2 732 cu caracter tehnogen şi 96 cu caracter biologico-social. Numărul situaţiilor excepţionale a variat de la 206 până la 375 de cazuri pe an şi a constituit în medie 291 de cazuri de situaţii excepţionale anual, având un uşor trend descendent.

Figura 2. Numărul de situaţii excepţionale, care s-au produs

pe teritoriul Republicii Moldova în perioada 2010-2023

Este de menţionat că, pe parcursul anilor 2010-2023, în urma celor 24 886 de incendii produse, au decedat în total 1 656 de persoane, inclusiv 54 de copii.

Figura 3. Numărul de incendii şi persoane decedate,

în perioada anilor 2010-2023

Cele mai frecvente cauze care duc la producerea acestor tragedii sunt: imprudenţa în timpul fumatului; nerespectarea regulilor de apărare împotriva incendiilor la exploatarea sobelor şi a canalelor de evacuare a fumului; încălcarea regulilor împotriva incendiilor, inclusiv la exploatarea instalaţiilor, aparatelor electrice. Dintre persoanele decedate 73 (83,9 %) sunt bărbaţi, iar 48 (55,2 %) sunt persoane cu vârsta medie peste 60 de ani. Totodată, în perioada menţionată au decedat din cauza incendiilor un copil (1,1 %) şi o persoană cu dizabilităţi (1,1 %).

Ca urmare a situaţiilor excepţionale produse în perioadă 2010-2023 au fost afectaţi şi au necesitat îngrijiri medicale 1 726 de persoane, inclusiv 448 de copii, iar în urma incendiilor au fost afectate şi au necesitat îngrijiri medicale 7 947 de persoane. Numărul total de persoane care au fost afectate şi au necesitat îngrijiri medicale în urma situaţiilor excepţionale şi a incendiilor a fost de 9 673 de persoane sau 690 de persoane anual.

Figura 4. Numărul de persoane care au fost afectate şi au necesitat

îngrijiri medicale în urma de situaţiilor excepţionale şi incendiilor, care

s-au produs pe teritoriul Republicii Moldova în perioada 2010-2023.

Impactul economic produs de situaţiile excepţionale atinge valori impunătoare, cu tendinţe de creştere şi datorându-se, cu precădere, calamităţilor naturale care poarta un caracter din ce în ce mai devastator (furtuni violente cu ploi torenţiale, secete etc.). În mare parte, aceste fenomene sunt cauzate de schimbările climatice la nivel regional, dar şi global. Prin urmare, creşte povara asupra economiei ţării, fiind nevoie de mijloace financiare considerabile pentru înlăturarea efectelor situaţiilor excepţionale. Paguba materială în urma situaţiilor excepţionale înregistrate în perioada 2010-2023 a constituit 18 663 700 000 de lei. Paguba materială în urma incendiilor a constituit 979 700 000 de lei. Suma totală a pagubei materiale cauzate de situaţii excepţionale şi incendii a constituit 19 643 400 000 de lei. Cele mai mari pagube materiale au fost înregistrate în urma secetelor care au avut loc în 2012 (1252 mil. lei), 2020 (6025 mil. lei) şi 2022 (5111 mil. lei).

Din acest motiv, rezilienţa la situaţiile de urgenţă şi excepţionale ale ţării constituie un domeniu care necesită aplicarea unor acţiuni coordonate, la nivel naţional şi local, o abordare complexă, cu investiţii de resurse financiare şi instituţionale, aplicarea instrumentelor de sensibilizare şi conştientizare asupra importanţei anticipării şi gestionării eficiente a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale.

Figura 5. Paguba materială în urma situaţiilor excepţionale şi a incendiilor care

s-au produs pe teritoriul Republicii Moldova în perioada 2010-2023 (mil. lei)

Figura 6. Impactul situaţiilor excepţionale asupra populaţiei

în decursul a 10 ani (2010-2023)

2.2.2. Situaţiile excepţionale cu caracter natural

În perioada anilor 2010 - 2023, în Republică Moldova au fost înregistrate 1 246 de situaţii excepţionale cu caracter natural, al căror număr a variat semnificativ de la an la an. Paguba materială a constituit suma de
18 470 559 000 de lei.

Majoritatea situaţiilor excepţionale cu caracter natural care au avut loc în Republica Moldova în perioada respectivă au fost cauzate de fenomenele climatice extreme (fenomene meteorologice, agrometeorologice şi hidrologice periculoase), şi anume: secete, valuri de căldură, ploi torenţiale cu grindină şi vânt puternic, ninsori şi viscol puternic, grindina mare, polei, îngheţuri şi furtuni puternice cu descărcări electrice etc. Prognozele pentru Republica Moldova sugerează că fenomenele climatice extreme vor deveni din ce în ce mai frecvente.

Cele mai frecvente situaţii excepţionale cu caracter natural de nivel local, teritorial şi naţional cauzate de factori climatici care s-au produs pe teritoriul Republicii Moldova în perioada 2014 - 2023 sunt reflectate în tabelul 3.

Tabelul 3

Situaţiile excepţionale de nivel local, teritorial şi naţional cauzate de

factori climatici, care s-au produs pe teritoriul Republicii Moldova

în perioada 2014 - 2023

Cele mai frecvente tipuri de situaţii excepţionale cauzate de fenomenele climatice extreme în Republica Moldova sunt următoarele:

Secetele. Seceta reprezintă un fenomen meteorologic caracterizat prin lipsa prelungită de precipitaţii, ceea ce duce la un deficit de apă în sol şi în rezervoarele de apă subterană. Aceasta poate avea efecte severe asupra agriculturii, resurselor de apă şi ecosistemelor. Cauzele principale ale secetei includ schimbările climatice, defrişarea, agricultura intensivă şi cererea crescută de resurse de apă pentru diverse scopuri. În funcţie de principalele caracteristici ale deficitului de resurse de apă şi de impacturile aferente, secetele sunt împărţite în mai multe tipuri cum ar fi: (a) secetă meteorologică – reducerea semnificativă a precipitaţiilor comparativ cu nivelurile normale pe termen lung care se înregistrează pe parcursul unei perioade definite de timp, însă care nu neapărat cauzează efecte adverse; (b) secetă agricolă – lipsa apei necesare pentru culturile agricole; (c) secetă hidrologică – reducerea semnificativă a nivelului apei în râuri, lacuri de acumulare sau a nivelului apelor subterane comparativ cu nivelul normal care se înregistrează pe parcursul unei perioade de timp specifică pentru fiecare bazin hidrografic. Seceta afectează în special sectorul agricol, care este sectorul principal în economia naţională. Totodată, secetele afectează zonele rurale, în care circa 45% din populaţie foloseşte fântânele de mină ca sursă principală de apă potabilă. Conform studiilor recente ale Băncii Mondiale şi ale Facilităţii Globale pentru Reducerea Riscului de Dezastre şi Recuperare, seceta afectează ţara noastră o dată la fiecare 3-10 ani, fiind resimţită mai mult sau mai puţin în funcţie de locaţia geografică. În 2007, ţara a fost afectată de o secetă gravă, care a prejudiciat 80% din teritoriu cu circa 135 000 de persoane, cauzând pierderi aproape de un miliard de dolari. Seceta din anul 2012 a afectat 1 068 ha livezi, 11 136 ha vii şi 361 215 ha semănături, cauzând pierderi directe de 1 miliard 252 mil. de lei. Seceta din 2020 a cauzat o reducere de peste 26% a producţiei agricole şi a avut un impact socioeconomic semnificativ, egalat cu o pagubă materială de 5 miliarde 897 mil. de lei. În urma secetei din 2022 au fost afectate 30 de raioane, în care au avut de suferit 378 ha de semănături, 730 ha de livadă şi 45 ha de vii. Paguba materială în urma acestei situaţii a constituit suma de 4 miliarde 937 mil. 248 mii de lei.

 Valurile de căldură şi canicula. Valurile de căldură reprezintă prezenţa pentru cel puţin o săptămână a temperaturilor ridicate. Canicula reprezintă o creştere a temperaturii zilnice cu peste 10⁰C faţă de temperatura medie a zonei respective. În ultimii ani, aceste fenomene climatice extreme au devenit în Republica Moldova din ce în ce mai frecvente şi intense, afectând în mod semnificativ economia, sănătatea publică şi mediul înconjurător. Valurile de căldură sunt asociate în mare măsură cu efectele schimbărilor climatice globale, care fac ca astfel de evenimente să fie mai frecvente şi mai severe. Impactul economic şi social al valurilor de căldură include scăderea producţiei agricole, creşterea consumului de energie pentru răcire şi probleme de sănătate publică datorate stresului termic. Perioadele cu temperaturi de 40⁰C şi mai sus au fost înregistrate în Republica Moldova în ani 2007, 2012, 2015, 2017, 2020, 2022, 2023 şi anul curent. Anul 2022 a fost unul din cei mai calzi ani înregistrat în ultimele decenii în Republica Moldova, caracterizat de multiple valuri de căldură care au avut un impact semnificativ asupra economiei şi sănătăţii populaţiei manifestate prin creşterea numărului de cazuri de insolaţii, deshidratare şi acutizarea bolilor cronice. În consecinţă, sistemul medical a fost pus sub presiune pentru a face faţă creşterii cererii de îngrijiri de urgenţă.

Tabelul 4

Maximele absolute (lunare şi anuale) a temperaturii aerului

în anii 2015, 2020 şi 2022

Sursa: Anuarul statistic, ed. 2023.

Incendiile de vegetaţie: Schimbarea condiţiilor social-economice şi de mediu în zonele rurale, preponderent în zona de sud a Republicii Moldova (de exemplu, densificarea vegetaţiei şi îmbătrânirea populaţiei rurale) a crescut riscul practicilor tradiţionale de utilizare a focului, care la rândul lor, pot duce la incendii distructive capabile să se extindă cu viteză mare, afectând fondul forestier şi sectorul rezidenţial. Însă, oamenii din zonele intens populate, localizate în proximitatea pădurilor sunt expuşi acestui risc.

În urma analizei efectuate pe parcursul perioadei de 3 ani (2021-2023), impactul arderilor de vegetaţie uscată la nivel naţional este următorul: suprafaţă afectată – peste 82 000 ha, zone forestiere afectate – peste 40 000 ha, cazuri de deces – 5 persoane; costuri directe asociate impactului asupra omului – aproximativ 2 000 000 de dolari, costuri indirecte: peste 43 000 000 de dolari.

Arderea vegetaţiei uscate şi clima - impact direct şi indirect. Clima şi activitatea umană sunt factori esenţiali în determinarea frecvenţei arderii, iar aceste procese de ardere au un impact semnificativ asupra sistemului climatic. Arderile eliberează rapid compuşi chimici, gaze cu efect de seră şi aerosoli, inclusiv funingine şi particule fine. Deşi cantitatea de CO₂ emisă prin arderea vegetaţiei este cu aproximativ 50% mai mică decât cea produsă de combustibilii fosili, efectele sunt de mai mare importanţă. În plus, aerosolii, cum ar fi carbonul negru, absorb radiaţiile solare, contribuind astfel la schimbările climatice prin încălzirea atmosferei. La nivel regional, norul de fum limitează convecţia, încălzeşte troposfera şi reduce formarea norilor şi a precipitaţiilor. Probabilitatea producerii de ardere a vegetaţiei uscate este influenţată de variabilitatea climatică din mai multe perioade de timp.

Figura 7. Evoluţia cazurilor de ardere a vegetaţiei uscate în anul 2023

Reieşind din datele obţinute în anul 2023, variabilitatea interlunară a climei determină perioade relativ umede şi perioade relativ uscate. Perioada relativ umedă favorizează creşterea vegetaţiei noi, care în urma temperaturilor înalte fac parte ca o sursă de aprindere pentru incendiile din perioadele uscate. Creşterea preconizată a variaţiei sezoniere a precipitaţiilor ar putea duce la o intensificare a condiţiilor favorabile pentru arderea de vegetaţie uscată.

Autoaprinderea gunoiştilor. Deşeurile depozitate la poligoane autorizate şi improvizate reprezintă în mare parte materiale combustibile, care în urma acţiunii atât a unor procese chimice şi a unor factori de natură fizică (suprafaţă specifică, acumulare de căldură, concentrare de lumină, prezenţa unor impurităţi ş.a.) au capacitatea de autoaprindere. Acumularea de căldură are loc datorită expunerii prelungite în timp la acţiunea unei surse de căldură, în cazul poligoanelor de pe teritoriul Republicii Moldova, expunerea la acţiunile directe ale razelor solare. În procesul de uscare a hârtiei se degajă gaze şi vapori (CO, alcool metilic ş.a.) se formează gudroane şi alţi produşi de piroliză. În cazul stratificării materialelor celulozice, în interiorul stratului temperatura creată în absenţa vântului şi a efectului de seră poate să ajungă la valoarea necesară de autoaprindere.

Conform datelor statistice, în perioada anilor 2021-2023 s-au produs 1 128 de cazuri de ardere a poligoanelor de deşeuri din localităţile Republicii Moldova.

Figura 8. Evoluţia cazurilor de ardere a poligoanelor

de deşeuri în perioada anilor 2021-2023

Conform datelor statistice, din numărul total de cazuri (1128), 7% (78 de cazuri) s-au extins pe suprafeţe mari (de la 1 până la 7 ha), iar 5% (52 de cazuri) cu propagarea arderii asupra terenurilor din nemijlocita apropiere de poligoane în sectorul rural (73%).

Inundaţiile. Inundaţiile reprezintă un fenomen natural în care apa acoperă temporar terenurile care, în mod normal, nu sunt acoperite de apă. Acestea pot fi cauzate de diferiţi factori, cum ar fi: precipitaţii excesive, topirea zăpezilor, ruptura barajelor, blocaje în cursurile de apă, etc. Inundaţiile pot avea consecinţe grave asupra comunităţilor, inclusiv distrugerea proprietăţilor, infrastructurii şi pierderea vieţilor omeneşti. De asemenea, ele pot provoca probleme de sănătate publică prin contaminarea apei şi a solului. Inundaţiile afectează Republica Moldova în mod recurent. În ultimii 70 de ani, 10 inundaţii majore au fost raportate în zona râurilor mari (Nistru şi Prut), trei din acestea survenind în 2006, 2008 şi 2010. Totodată, şi zonele râurilor mici, deşi cu debite modeste, sunt adesea afectate de inundaţii rapide. Una dintre cele mai devastatoare inundaţii din istoria recentă a ţării a avut loc în anul 2010, care a afectat peste 60 de localităţi din 14 raioane. În total cca 13 000 de persoane au avut de suferit în diferită măsură de aceste inundaţii. De asemenea, au fost distruse total sau parţial cca 1 105 de case, din care 158 au fost distruse integral. Apele au inundat 4 300 ha de terenuri agricole, 4 800 ha de păşuni şi 930 ha de păduri. Cel mai grav au fost afectate 4 sate (Cotul Morii, Nemţeni, Obileni şi Sărăteni) din raionul Hânceşti de unde au fost evacuate peste 4 000 de persoane, două persoane au murit. Pierderile economice au fost estimate la aproximativ 42 mil. de dolari SUA.

Grindină mare. Acest fenomen meteorologic se manifestă cel mai frecvent în lunile iulie - august. În zona de acţiune a grindinei este posibilă pierderea parţială sau totală a recoltei agricole, rănirea oamenilor, animalelor, deteriorarea acoperişurilor şi sticlei de la geamuri. Grindina este un risc climatic care, deşi este mai rar întâlnit, poate produce în scurt timp calamităţi naturale de mari proporţii. Astfel, în perioada anilor 2000-2019 în urma impactului acestui fenomen meteorologic periculos a fost înregistrată o pagubă materială de circa 940 mil. lei.

Furtuni puternice cu descărcări electrice. Se produc pe întreg teritoriul Republicii Moldova, provocând ruperea reţelelor electrice şi de comunicaţii electronice, distrugerea parţială sau completă a acoperişurilor şi a altor construcţii din lemn şi nu numai. De asemenea, ele pot provoca şi leziuni corporale oamenilor. Începând cu anul 2000 şi până în anul 2019, în urma acestor fenomene meteorologice a fost cauzat un prejudiciu de cca 178 mil. lei.

Ploile torenţiale însoţite cu grindină şi vânt puternic. Efectul distrugător al ploilor torenţiale puternice şi abundente se produce din cauza duratei, intensităţii şi cantităţii de apă căzută, dar acest efect este amplificat de numeroase alte caracteristici ale suprafeţei active cum sunt: panta, substratul litologic, lipsa vegetaţiei, momentul când se produce etc. În perioada 2014-2023, au fost înregistrate 644 de cazuri de ploi torenţiale însoţite cu grindină şi vânt puternic. În perioada anilor 2000-2019, în urma unor asemenea situaţii a fost înregistrată o pagubă materială de peste 3 miliarde de lei.

Figura 9. Numărul de situaţii excepţionale “Ploi torenţiale cu grindină şi cu vânt puternic”

şi pagubele materiale în urma acestora, care s-au produs pe teritoriul

Republicii Moldova în perioada anilor 2010-2023

Ninsorile abundente. Acest tip de ninsori poartă un caracter neuniform, atât după volumul precipitaţiilor, cât şi după frecvenţa lor. Ninsorile foarte abundente, atunci când într-o perioadă de timp ce nu depăşeşte 12 ore cad 20 mm şi mai mult de precipitaţie în formă de ninsoare, sunt fenomene relativ rare pe teritoriul Republicii Moldova, alcătuind doar 4,4% din cazuri. Totodată, ninsorile abundente, cu cantitatea de precipitaţii de 7-19 mm, alcătuiesc 79% din numărul total de cazuri. O situaţie excepţională cauzată de ninsori foarte abundente a fost înregistrată la mijlocul lunii aprilie 2017, când au fost grav afectate 15 raioane. În urma acestor ninsori au fost blocate 810 km de drumuri şi afectate 44 de localităţii, de unde au fost salvate 792 de persoane, inclusiv 77 de copii. La fel, au fost deteriorate 66 km de linii electrice şi 522 de piloni, au fost afectate 4 423 ha livezi, 1 520 ha vii şi 9 994 ha semănături. Paguba materială totală în urma ninsorilor a constituit cca 183 mil. lei. În perioada anilor 2000-2019, în urma viscolelor şi ninsorilor puternice a fost înregistrată o pagubă materială de 1 mlrd. 443 mil. lei.

Îngheţurile. Îngheţurile sunt un fenomen meteorologic extrem, care poate avea efecte severe asupra agriculturii şi a economiei, în special în regiuni precum Republica Moldova, unde agricultura joacă un rol important. Îngheţurile apar atunci când temperatura scade sub punctul de îngheţ al apei, afectând astfel plantele şi culturile sensibile la frig. În secolul 21, cele mai semnificative condiţii severe de iarnă s-au înregistrat în Republica Moldova în anul 2006, fiind soldate cu 13 persoane decedate. În anul 2012, majoritatea raioanelor din ţară s-au confruntat cu un val de frig care a provocat 10 decese, iar 7 374 de persoane au fost afectate. Condiţii severe de ger s-au înregistrat şi în anul 2019 în raioanele Edineţi, Teleneşti, Călăraşi, Ungheni, Basarabeasca, Criuleni şi Anenii Noi, afectând sănătatea a peste 5 460 de persoane. În perioada anilor 2000-2019, din cauza îngheţurilor a fost înregistrată o pagubă materială de peste 196 mil. lei.

Depuneri de gheaţă (chiciură, polei). Depunerile de gheaţă, cum ar fi chiciura şi poleiul, sunt fenomene meteorologice frecvente în Republica Moldova, având un impact semnificativ asupra mediului, infrastructurii şi siguranţei publice. Aceste fenomene se formează în condiţii specifice de temperatură şi umiditate şi pot avea efecte variate. Una din cele mai dezastruoase situaţii excepţionale cauzate de depunerile intensive de polei s-a produs în noiembrie 2000 şi a afectat grav raioanele de nord şi centru ale ţării. Cel mai mult au avut de suferit liniile de electricitate şi telefonie. Pe alocuri pe firele conductorilor s-a format un start de polei cu diametrul de 60 - 70 mm şi greutatea de cca 4 000 grame pe metrul liniar. Formarea poleiului a fost însoţită de vânt cu viteza de până la 20 m/s, ceea ce a mărit forţa de distrugere. Ca rezultat, aproximativ 1 200 de localităţi au rămas fără curent electric, iar reparaţiile au durat săptămâni. Au fost afectate sau distruse total suprafeţe mari de livezi, precum şi păduri. Poleiul a provocat închiderea drumurilor principale şi secundare, perturbând grav transportul şi comerţul. În perioada anilor 2000-2019, în urma acestei situaţii a fost înregistrată o pagubă materială de circa 339 mil. lei.

În afara de factorii climaterici extremi, situaţiile excepţionale pot fi cauzate şi de fenomene geofizice periculoase cum ar fi cutremurele de pământ şi alunecările de teren.

Cutremure de pământ. Deşi Republica Moldova nu se află în zona cu cea mai mare activitate seismică din Europa, proximitatea ei faţă de zona seismică Vrancea, care se află pe teritoriul României face ca teritoriul ţării noastre să fie vulnerabil la cutremure puternice. Distanţa de la zona Vrancea până la mun. Chişinău este de 280-300 km, până la mun. Bălţi – 400-420 km, iar până la mun. Cahul – 140-160 km. Anual, pe teritoriul Republicii Moldova, în special în partea de sud, se înregistrează circa 100-150 de cutremure minore, cu magnitudini (M) cuprinse între 2 şi 4 pe scara Richter (tabelul 5). Totodată, ţara noastră a fost afectată de patru cutremure puternice, care s-au produs în secolul trecut, şi anume: cutremurul din 10 noiembrie 1940 cu M - 7,4; cutremurul din 4 martie 1977 cu M - 7,2; cutremurul din 30 august 1986 cu M - 7,1 şi cutremurul din 30 mai 1990 cu M - 6,9. Cel mai puternic cutremur în secolul 21 s-a produs pe teritoriul ţării la data de 24 septembrie 2016 şi a avut o M - 5,8, provocând în special panică, daunele materiale fiind nesemnificative.

Tabelul 5

Cutremurele de pământ cu magnitudine maximă 4,5 pe scara

Richter, care s-au produs pe teritoriul Republicii Moldova

în perioada 1940 - 2022

Sursa: Anuarul statistic, ed.2023.

Deoarece numărul şi magnitudinea cutremurelor de pământ reprezintă o ameninţare permanentă pentru teritoriul Republicii Moldova, Institutul de Geologie şi Seismologie a elaborat Harta zonării seismice a Republicii Moldova, aprobată prin Ordinul Ministrului Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale şi pusă în aplicare începând cu data de 1 mai 2010. Potrivit hărţii, intensitatea maximă a eventualelor cutremure poate atinge până la 8 grade (pe scara MSK - 67) în partea de sud şi sud-vest, până la 7 grade în partea centrală şi de nord şi până la
6 grade în partea nord-est a teritoriului ţării noastre.

Figura 10. Harta zonării seismice a Republicii Moldova

Alunecări de teren. Aceste fenomene geofizice reprezintă un pericol real pentru Republica Moldova, având potenţialul de a provoca daune semnificative infrastructurii, agriculturii şi comunităţilor. Actualmente în ţară sunt înregistrate circa 30 mii ha afectate de alunecări de teren, o suprafaţă care se extinde cu aproximativ o mie ha anual. Cea mai mare intensitate a alunecărilor de teren este înregistrată în regiunea Codrilor, Prutului (surpări de anvergură a malului/taluzului/fâşiei riverane de protecţie a râului Prut în mun. Ungheni şi
or. Leova), Nistrului şi a Înălţimii Tigheci. Conform datelor Agenţiei pentru Geologie şi Resurse Minerale, suprafeţele afectate de alunecări de teren la situaţia anului 2015 a constituit: terenuri cu grad sporit de afectare - peste 2 mii ha; terenuri cu grad mediu de afectare 1,01 – 2,0 mii ha şi terenuri cu grad redus de afectare 0,50 – 1,5 mii ha.

Figura 11. Repartiţia graduală a suprafeţelor afectate de alunecări

de teren în profil administrativ-teritorial pentru anul 2015

Sursa: Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale din Republica Moldova.

2.2.3. Situaţiile excepţionale cu caracter tehnogen

În perioada 2010 - 2023, în Republica Moldova s-au înregistrat 2 732 de situaţii excepţionale cu caracter tehnogen, în urma cărora au decedat 127 de persoane, inclusiv 15 copii. Prejudiciul material în urma acestor situaţii excepţionale constituie 141 694 700 000 de lei.

Cele mai importante situaţii excepţionale cu caracter tehnogen care se pot produce pe teritoriul Republicii Moldova sunt următoarele:

Contaminare radioactivă. Este posibilă în cazul unor accidente la cele mai apropiate centrale nuclearoelectrice (CNE) - Iujno-Ucrainsk, Zaporojie, Cernobîl, Hmelniţk, Rovno (Ucraina); Cernavodă (România); Cozlodui (Bulgaria) (tabelul 6). În acest caz, fonul radioactiv poate depăşi normele acceptabile de 10-100 de ori. Un pericol deosebit va provoca creşterea bruscă a nivelului de izotopi şi a produselor de dezintegrare (iod, cesiu, stronţiu etc.) în nutreţurile verzi, produsele lactate, legume şi fructe. Este posibilă spitalizarea grupurilor de populaţie cu o absorbire sporită a radionucleizilor de glanda tiroidă. Un accident la aceste obiective sau pierderea controlului asupra sursei ionizante poate conduce la iradierea personalului şi a populaţiei aflate în zona contaminării. În acest context riscul major îl prezintă CNE Zaporojie şi CNE Iujno-Ucrainsk de pe teritoriul Ucrainei, ambele aflându-se în zona acţiunilor de luptă în urma invaziei Federaţiei Ruse asupra Ucrainei. Mai mult decât atât, CNE Zaporojie a fost capturată de forţele armate ruseşti, care menţin pe teritoriul acesteia armament şi muniţii.

Tabelul 6

Centrale nuclearo-electrice amplasate la distanţa

de până la 600 km de hotarele Republicii Moldova

După clasificatorul internaţional “Metodologia de elaborare a acţiunilor de răspuns la accident nuclear sau radiologic - TECDOC-955” şi a “Cerinţelor generale de securitate GSR Partea 7 - Pregătirea şi răspunsul la o urgenţă nucleară sau radiologică” ale Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică (IAEA – Agenţie ONU), măsurile de protecţie a populaţiei şi a producţiei agricole în urma poluării teritoriului cu materiale radioactive în ţară pot fi desfăşurate în cazul accidentului la una dintre centralele atomice din vecinătate.

În acest caz, fondul radioactiv poate depăşi normele acceptabile de 10 - 100 de ori. Un pericol deosebit va provoca creşterea bruscă a nivelului de izotopi şi a produselor de dezintegrare (iod, cesiu, stronţiu etc.), în nutreţurile verzi, produsele lactate, legume şi fructe. Este posibilă spitalizarea grupurilor de populaţie cu o absorbţie sporită a radionuclizilor de glanda tiroidă.

Conform datelor estimate, în caz de avarie la una din centralele atomice şi condiţii nefavorabile meteo, suprafaţa totală a teritoriului contaminat al ţării poate constitui 2,6 mii km² cu formarea zonei măsurilor de protecţie de urgenţă şi a zonei măsurilor de protecţie pe termen lung cu eventuala evacuare temporară a populaţiei şi animalelor agricole. O influenţă asupra securităţii radiative o pot avea şi accidentele tehnogene cu pierderea controlului asupra surselor de iradiere ionizantă (SII). În total 6,7 mii de surse se află în uz la cele 525 de incinte, terenuri, suprafeţe în care se desfăşoară activităţi radiologice (nucleare) ori se află instalaţii cu surse de radiaţii ionizante, generatoare de radiaţii ionizante sau orice alte instalaţii nucleare, altele decât cele din ciclul nuclear (obiecte periculoase din punct de vedere radiativ). La 26 dintre acestea activitatea sursei variază între 5 şi 10 mii Ci.

Mai mult decât atât, pe teritoriul Republicii Moldova pot fi transportate materiale radioactive periculoase, iar în scopuri ştiinţifice şi de cercetare în cadrul instituţiilor curative, a unor întreprinderi sunt utilizate surse ionizante cu o capacitate totală de 10000 KBk.

Poluarea chimică a fluviului Nistru şi r. Prut. În urma unor eventuale accidente la întreprinderile chimice din Novo-Razdolsk, Stebnik şi Kaluş, amplasate în regiunile Lvov şi Ivano-Francovsk (Ucraina), în cursul superior al fluviului Nistru este posibilă poluarea chimică a apei în bazinul fluviului şi suspendarea aprovizionării cu apă din instalaţiile de captare a apei ale oraşelor Chişinău, Bălţi, Rîbniţa, Tiraspol, Bender, Dubăsari şi Soroca. În urma unei posibile poluări a râului Prut prin râul Jijia (România) cu deşeuri de la întreprinderile chimice din or. Iaşi (cu fitotoxicanţi) poate fi suspendată complet aprovizionarea cu apă a oraşelor Leova, Cantemir şi Cahul.

Contaminare chimică. Conform informaţiei actuale, pe teritoriul ţării funcţionează 169 de obiective industrial periculoase din punct de vedere chimic cu gradul de pericol 2, 3 şi 4, la care se folosesc mai mult de 500 de tone de substanţe puternic toxice, inclusiv: - clor lichid – 22,4 tone (18 obiecte) /epurarea apei; - amoniac lichefiat – 54,06 tone (13 obiecte) /la instalaţii frigorifice; - anhidrida sulfuroasă – 4,45 tone (31 de obiecte) /în industria vinicolă, producerea zahărului şi conservelor; - etil-mercaptan – 37,93 tone (68 obiecte) /odorant la “Moldova Transgaz”; – alte substanţe chimice toxice – 415,61 tone (34 de obiecte).

La multe întreprinderi ale producţiei vinicole s-au acumulat mai mult de 2 mii de tone de deşeuri ce conţin cianide. Cantitatea totală de substanţe puternic toxice ajunge la 2,5-3 mii de tone din care 1,2 mii de tone anual sunt transportate pe teritoriul ţării cu transport auto şi 1,8 mii de tone pe cale feroviară. La întreprinderi periculoase lucrează şi locuiesc în zona posibilei contaminări circa 450 mii de persoane.

Luând în considerare riscul accidentelor tehnogene la aceste obiective în urma activităţii cotidiene, transportării sau în urma situaţiilor excepţionale cu caracter natural (seismului cu magnitudinea de 7-8) se prognozează accidente cu aruncarea în atmosferă a substanţelor puternic toxice la 6-10 obiective, cantitatea fiind de la 30 până la 60 de tone de amoniac, clor şi anhidridă sulfuroasă. Zonele de risc pot atinge o suprafaţă a norului primar de 55 km², afectând 3,8 mii de persoane, iar suprafaţa norului secundar poate atinge la 96 km², afectând mai mult de 5 mii de persoane.

Pierderile din rândurile muncitorilor, salariaţilor şi populaţiei pot atinge 14% (945 de persoane), inclusiv cu decesul a 3-4% (38 de persoane).

Ca rezultat al unor eventuale accidente la întreprinderile chimice din Novo-Razdolsk, Stebnik şi Kaluş, amplasate în regiunea Lvov şi Ivano-Francovsk Ucraina, în cursul superior al fluviului Nistru este posibilă poluarea chimică a apei în bazinul acestuia şi suspendarea aprovizionării cu apă din instalaţiile de captare a apei ale municipiilor/oraşelor Chişinău, Bălţi, Rîbniţa, Tiraspol, Bender, Dubăsari, Soroca şi, de asemenea, utilizarea acesteia pentru adăparea animalelor şi irigării terenurilor agricole. În urma unei posibile poluări a râului Prut, prin râul Jijia (România), cu deşeuri de la întreprinderile chimice din Iaşi (cu fitotoxicanţi) poate fi suspendată complet aprovizionarea cu apă a municipiilor/oraşelor Leova, Cantemir, Cahul şi utilizarea acesteia pentru adăparea animalelor şi irigarea terenurilor agricole.

Accidente cu mercur. Efectuând o analiză a incidentelor şi a accidentelor produse pe parcursul ultimilor ani asociate cu mercurul şi produsele cu conţinut de mercur la întreprinderi, instituţii, precum şi colectarea acestuia de la persoane fizice şi juridice (preponderent vase cu mercur şi termometre medicale sparte accidental) constatăm un cadru normativ deficitar care nu prevede reglementări, proceduri şi mecanisme clare de gestionare a substanţei respective. Prin urmare, lacunele existente favorizează situaţiile în care mercurul este aruncat în locuri neautorizate şi neamenajate corespunzător, contaminând terenuri şi încăperi (spaţii de depozitare necorespunzătoare, provizorii), sau este păstrat (ca probe şi corpuri delicte, sau colectat de la populaţie şi agenţi economici) în condiţii improprii, fără respectarea măsurilor de siguranţă.

În acelaşi timp, identificarea şi stabilirea locurilor pentru construcţia/ amplasarea depozitelor de păstrare/ neutralizare a produselor şi substanţelor nocive (inclusiv a deşeurilor periculoase) este o competenţă atribuită autorităţilor publice locale în conformitate cu prevederile Legii nr.277/2018 cu privire la substanţele chimice şi Legii nr.209/2016 privind deşeurile. În realitate însă, nu au fost întreprinse măsuri concrete, care să redreseze situaţia creată.

Cantitatea totală de mercur la moment nu poate fi estimată deoarece diferite autorităţi gestionează utilaje cu mercur fără o evidenţă unică.

Avarii la nodurile hidrotehnice şi barajele rezervoarelor de apă. Unele din cele mai periculoase avarii din acest grup de obiective sunt: Avaria la nodurile hidrotehnice de la Novodnestrovsk (CHE Novodnestrovsk cu zona de tampon şi Centrala hidroelectrică de la Dubăsari cu rezervorul de apă), care poate provoca inundarea a 700 km² şi 74 de localităţi cu o populaţie de 65 mii de oameni. Concomitent este posibilă scoaterea din funcţiune pe o perioada de 5-7 zile a 3 podurilor feroviare şi 7 poduri auto; Avaria la nodul hidrotehnic Costeşti – Stânca, care poate provoca inundarea a 170 km² de teren pe care se află 28 de localităţi cu o populaţie de 25 mii de oameni; Avaria cu distrugerea barajului rezervorului de apă de la Ghidighici, care poate conduce la inundarea parţială a mun. Chişinău în lunca râului Bîc. În acest caz, suprafaţa totală de inundare va constitui peste 60 km²; unde sunt amplasate 75 de obiective economice, 126 de case de locuit şi obiective de menire social-culturală; Avarii cu ruperea digurilor de protecţie ale rezervoarelor de apă şi bazinelor de apă artificiale (pe teritoriul ţării există circa 3 mii de bazine acvatice, inclusiv 90 mari), care pot conduce la inundarea a 30 de km² (inclusiv terenuri agricole) şi inundarea parţială a 25 de localităţi, 25 km de drumuri auto, 97 de porţiuni de cale ferată şi 7 poduri mici.

Accidente şi catastrofe de proporţii în transport. Accidentele şi catastrofele de proporţii de transport terestru, feroviar, aerian sau naval se pot produce în urma încălcării regulilor de securitate şi circulaţie, problemelor de ordin tehnic a mijloacelor de transport, condiţiilor climaterice nefavorabile etc. şi în consecinţă pot cauza victime umane şi materiale considerabile. Pericolul producerii unor accidente sau catastrofe cu tamponarea trenurilor este sporit din cauza circulaţiei trenurilor în ambele sensuri pe cale ferată cu o singură linie. Situaţia poate fi considerabil agravată în cazul accidentelor sau catastrofelor mijloacelor de transport, care transportă produse petroliere, substanţe explozibile sau substanţe puternic toxice.

 Avarii de proporţii la o conductă de gaz magistrală. În caz de deteriorare a reţelelor de bază ale conductei cu gaze se poate produce o explozie cu degajarea unui amestec deflagrant cu o înălţime de până la 200 m şi un incendiu cu o durată de 4-5 ore. Pierderi mai puţin considerabile pot fi provocate ramificaţiilor periferice (Chişinău, Tiraspol, Bender, Rîbniţa, Dubăsari, Cahul, Comrat, Basarabeasca, Dnestrovsk, Ştefan Vodă).

Avarii şi catastrofe în galeriile subterane din mine. În total pe teritoriul Republicii Moldova sunt 15 mine funcţionale de extragere a blocurilor la care se pot produce avarii şi catastrofe, surpări, incendii şi inundaţii parţiale, ceea ce poate conduce la victime umane.

Explozii necontrolate la locurile de depozitare a muniţiilor. Depistarea muniţiilor neexplodate.

Conform statisticilor internaţionale veridice, în perioada anilor 1979-2021, în 101 ţări ale lumii s-au produs accidente, explozii necontrolate la locurile de depozitare a muniţiilor, care s-au soldat cu peste 30 000 de răniţi şi morţi şi peste 1 000 000 de oameni strămutaţi.

Cauza producerii acestora sunt: factorul uman, autoiniţierea muniţiei, acte de diversiune, erori de manipulare şi în multe cazuri, nu se cunoaşte cauza care a dus la producerea unei explozii necontrolate.

În scopul diminuării riscului de explozie necontrolată la locurile de depozitare a muniţiei şi protecţiei populaţiei civile din proximitatea acestora, Armata Naţională, pe parcursul anilor, a întreprins un şir de măsuri relevante pentru îmbunătăţirea managementului stocurilor de armament şi muniţii. Riscurile au fost diminuate maxim posibil, însă acestea nu pot fi eliminate în totalitate, reieşind din multiple considerente. Diminuarea acestui risc reprezintă un obiectiv de importanţă naţională, care impune întreprinderea măsurilor la locurile de depozitare a muniţiilor privind respectarea măsurilor antiincendiare, stingerea incendiilor, evacuarea, acordarea ajutorului medical calificat şi salvarea sinistraţilor, diminuarea impactului asupra mediului înconjurător, stabilirea măsurilor de informare şi evacuare a personalului, inclusiv celui din instituţiile publice de învăţământ, prevenirea actelor de diversiune şi terorism, stabilirea prejudiciilor şi alocarea resurselor în acest sens.

Explozii de proporţie la depozitul de muniţii din Cobasna. Depozitul conţine cantităţi mari (circa 20 de mii de tone) de muniţii învechite cu termen de păstrare mult prea depăşit, care pot fi extrem de instabile. Riscul de explozie accidentală este sporit, iar o astfel de explozie ar putea avea consecinţe devastatoare, incluzând pierderi de vieţi omeneşti, distrugerea proprietăţilor şi poluarea mediului înconjurător. Situaţia se complică prin faptul ca depozitele aparţin armatei Federaţiei Ruse şi sunt amplasate pe teritoriul autoproclamatei republici transnistrene, care nu este controlat de autorităţile Republicii Moldova.

Incendiile ocupă un loc distinct în categoria situaţiilor excepţionale cu caracter tehnogen din cauza frecvenţei cazurilor, caracterului permanent şi omniprezent al riscurilor, valorii pagubelor, amplorii şi complexităţii eforturilor de contracarare. Astfel, conform datelor IGSU în perioada 2014-2023 pe teritoriul ţării s-au produs 24 884 de incendii (în medie 1 777 de incendii anual), în urma cărora au decedat 1 662 de persoane, iar paguba materială a constituit 767 700 000 de lei. Cu referire la situaţia în ultimii 5 ani (2019-2023) pe teritoriul Republicii Moldova au avut loc 8 415 incendii, care au cauzat un prejudiciu material în sumă de 472 327 000 de lei (tabelul 7). Marea majoritate a incendiilor 7 601 sau 90,3% s-au produs la obiectivele proprietăţii private, suma pagubei constituind 323,5 mil. lei sau 68,5% din suma totală a pagubei cauzate de incendii în perioada vizată. Pe locul doi se clasează incendiile, care au avut loc în cooperative şi întreprinderi mici 380 cazuri sau 4,5% unde, paguba materială constituind 56,1 mil. lei. Pe locul trei se clasează incendiile care au avut loc la obiectivele se află în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale – 89 de incendii sau 1,1% cu paguba materială de 10 mil. lei. Totodată, este de menţionat că cele 35 de incendii care sau produs în sectorul forestier au cauzat un prejudiciu de 62,5 mil. lei.

Tabelul 7

Numărul de incendii care s-au produs în Republica Moldova în

perioada 2019 - 2023 şi paguba materială cauzată de acestea

Obiectivele cu riscuri de incendii cu eventuale consecinţe grave sunt următoarele:

- terminalul petrolier internaţional Giurgiuleşti, care include debarcaderul pentru tancurile cu petrol, opt rezervoare pentru păstrarea produselor petroliere cu capacitatea totală de 52 mii de tone, un sistem complex de refulare a produselor petroliere din navele maritime în rezervoare şi în continuare în autocisterne;

- staţiile de depozitare sau alimentare cu produse petroliere, în special cele amplasate în raza localităţii;

- staţiile de colectare a gazului;

- staţiile termoelectrice;

- întreprinderi de prelucrare a lemnului şi de fabricare a mobilei (pericol de incendiu a prafului de lemn şi a vaporilor de lac);

- combinate de panificaţie (pericol de incendiu a prafului de făină);

- punctele de recepţionare a cerealelor (pericol de incendiu a cerealelor depozitate).

2.2.4. Situaţiile excepţionale cu caracter biologico-social

În perioada 2010-2023, în Republica Moldova s-au înregistrate 96 de situaţii excepţionale cu caracter biologico-social, în urma cărora au decedat 20 de persoane, inclusiv 6 copii, iar 1 516 persoane au fost spitalizate. Paguba materială în urma situaţiilor excepţionale menţionate a constituit 35,4 mil. lei.

La situaţii excepţionale cu caracter biologico-social se atribuie:

Boli contagioase ale oamenilor: cazuri unice de îmbolnăvire cu boli exotice şi contagioase deosebit de periculoase; cazuri de molipsire în grup de boli contagioase periculoase; izbucnire epidemică a bolilor contagioase periculoase.

Un loc distinct în această clasificaţie îl ocupă epidemiile şi pandemiile. Epidemia este un eveniment de sănătate publică, care se caracterizează prin creşterea semnificativă a numărului de cazuri de o anumită boală într-o comunitate, regiune sau populaţie, într-o perioadă de timp relativ scurtă, care poate afecta un număr mare de persoane şi se poate răspândi rapid, depăşind frecvenţa normală a bolii în acea zonă. Pandemia este extinderea unei epidemii la nivel global, afectând un număr mare de oameni din mai multe ţări şi continente. Un exemplu recent este pandemia de COVID-19 în urma căreia în Republica Moldova s-au îmbolnăvit 516 316 persoane dintre care 11 481 de persoane au decedat.

Cu referire la riscurile unor noi epidemii şi pandemii, este de menţionat că recent OMS a lansat un termen nou “Boala X”, pentru a denumi o potenţială boală virală necunoscută care ar putea cauza o pandemie globală severă. Această denumire serveşte ca un avertisment pentru comunitatea globală de sănătate, sugerând că ar trebui să fim pregătiţi pentru un nou agent patogen, care ar putea apărea brusc şi să aibă un impact devastator asupra sănătăţii publice. Noţiunea “Boala X” este concepută pentru a modela situaţii pe viitor şi a elabora în baza acestora acţiuni de pregătire şi răspuns, sporind prin aceasta rezilienţa şi capacităţile ţărilor.

Datele privind incidenţa prin bolile contagioase (cu excepţia COVID-19) la adulţi cu potenţial de cauzare a erupţiilor şi a epidemiilor pentru perioada
2015 -2023 este reflectată în tabelul 8.

Tabelul 8

Incidenţa prin bolile contagioase (cu excepţia COVID-19)

la adulţi cu potenţial de cauzare a erupţiilor şi a epidemiilor

pentru perioada 2015-2023

Intoxicarea oamenilor: intoxicarea oamenilor în urma consumului produselor alimentare; intoxicarea oamenilor în urma consumului apei; intoxicarea oamenilor cu substanţe toxice şi alte substanţe (în afară de cazuri accidentale); intoxicarea oamenilor cu substanţe toxice şi alte substanţe (cazuri în grup); intoxicarea oamenilor cu substanţe toxice şi alte substanţe (cazuri în masă). Datele privind numărul de intoxicaţii pentru perioada 2015-2023 sunt reflectate în tabelul 9.

Tabelul 9

Incidenţa prin intoxicarea oamenilor la adulţi

pentru perioada 2015-2023

Boli contagioase ale animalelor agricole: cazuri unice de îmbolnăvire cu boli exotice şi contagioase deosebit de periculoase; enzootii; epizootii; panzootii; boli contagioase ale animalelor agricole cu etiologie nedepistată; boli contagioase ale animalelor acvatice şi hidrobionţilor

Figura 12. Numărul situaţiilor excepţionale privind bolile contagioase

ale animalelor agricole în perioada anilor 2021-2023

Intoxicarea în masă a animalelor agricole.

Pierirea în masă a animalelor agricole.

Pierirea în masă a animalelor sălbatice.

Atacarea plantelor agricole de boli şi dăunători: panfitotie, epifitotie progresată, îmbolnăvirea plantelor agricole cu etiologie nedepistată şi răspândirea în masă a dăunătorilor de plante.

Concluzii

În perioada anilor 2010-2023, pe teritoriul Republicii Moldova s-au produs 4 074 de situaţii excepţionale sau în medie 291 de situaţii excepţionale pe an. Numărul situaţiilor excepţionale a evoluat neuniform, având, totodată, o uşoară tendinţă de descreştere. Ponderea cea mai mare în perioada vizată a revenit situaţiilor excepţionale tehnogene – 2 732 de cazuri sau 67,0%, pe locul doi s-au clasat situaţiile excepţionale naturale – 1 246 de cazuri sau 30,6%, iar pe locul trei s-au clasat situaţiile excepţionale biologico – sociale – 96 de cazuri sau 2,4%. (figura 13).

Figura 13. Ponderea diferitor tipuri de situaţii excepţionale,

care s-au produs în Republica Moldova în perioada 2010-2023

În aceeaşi perioadă s-au produs 24 884 de incendii, constituind în medie 1 777 de incendii anual. Numărul incendiilor la fel a avut o uşoară tendinţă de descreştere.

Ca urmare a impactului situaţiilor excepţionale care s-au produs în perioadă 2010-2023, au decedat 152 de persoane, inclusiv 26 de copii. În urma incendiilor au decedat 1 662 de persoane, inclusiv 63 de copii, (figura 3). Numărul total de persoane care au decedat în urma situaţiilor excepţionale şi incendiilor a constituit 1 814 persoane, inclusiv 89 de copii, sau în medie 130 de persoane anual. Totuşi, este de remarcat că numărul de persoane decedate este în scădere.

Paguba materială în urma situaţiilor excepţionale înregistrate în perioada 2010-2023 a constituit 18,7 mlrd. lei. Paguba materială în urma incendiilor a constituit 979,7 mil. lei. Suma totală a pagubei materiale cauzate de situaţii excepţionale şi incendii a constituit 19,6 mlrd. lei. Ponderea majoră a pagubei materiale înregistrată în perioada de referinţă se datorează secetelor din anii 2012, 2020 şi 2022, care în sumă au cauzat un prejudiciu de 12,3 mlrd. lei sau 62,5% din suma totală a prejudiciului cauzat în perioada vizată de restul situaţiilor excepţionale.

Consecinţele situaţiilor excepţionale nu sunt proporţionale numărului şi frecvenţei acestora. În unele cazuri, impactul câtorva sau chiar a unei singure situaţii excepţionale, care s-au produs pe parcursul unui an, poate depăşi impactul situaţiilor excepţionale luate la un loc, care s-au produs în aceeaşi perioadă.

Majoritatea situaţiilor excepţionale cu caracter natural, care s-au produs în perioada 2010-2023, au fost cauzate de fenomenele climatice extreme, şi anume: secete, valuri de căldură, ploi torenţiale cu grindină şi vânt puternic, ninsori şi viscol puternic, grindina mare, polei, îngheţuri, furtuni puternice cu descărcări electrice etc.

Cele mai multe situaţii excepţionale cu caracter tehnogen care s-au produs în perioada 2010-2023 au fost cauzate de accidente (catastrofe) pe traseele auto. La fel, un număr mare de situaţii excepţionale tehnogene au fost cauzate de avarii la sisteme termice în sezonul rece al anului şi avarii la sistemele de alimentare cu apă potabilă a populaţiei.

Cu toate că incendiile se atribuie la situaţiile excepţionale tehnogene, acestea au o abordare separată urmare numărului mult mai mare al acestora în comparaţie cu restul situaţiilor excepţionale tehnogene (în medie anual au avut loc 1 777 de incendii comparativ cu restul 291 de situaţii excepţionale tehnogene).

Un loc deosebit în grupul situaţiilor excepţionale biogico-sociale îl ocupă epidemiile şi pandemiile. Acestea se produc cu o periodicitate de 5-8 ani, însă numărul persoanelor afectate este incomparabil mai mare ca în urma altor situaţii excepţionale. Astfel, în perioada pandemiei de COVID-19 (martie 2020 - aprilie 2022) s-au îmbolnăvit de COVID-19 516316 persoane dintre care 11 481 de persoane au decedat.

2.2.5. Evaluarea riscurilor situaţiilor excepţionale

Evaluarea riscurilor de dezastre se va efectua în baza datelor statistice reieşind din indicatorul global B - Sendai.

Categoriile de impact care pot fi luate în considerare sunt cele pe plan uman, economic, de mediu şi politic/social. Culorile folosite în matrice sunt roşu – risc foarte ridicat, portocaliu – risc ridicat, galben – risc mediu şi verde – risc scăzut.

Evaluarea riscurilor de dezastre a fost efectuată cu utilizarea Matricei de evaluare a riscului recomandată conform Reporting Guidelines on Disaster Risk Management, art.6 (1) d of Decision No 1313/2013/EU (2019/C 428/07), iar rezultatele analizei sunt prezentate în matrice.

Reieşind din datele statistice şi din cele prognozate de experţi pentru acele riscuri care nu au înregistrat date statistice.

1. Analiza riscului la cutremurele de pământ au frecvenţă ridicată pe teritoriul Republicii Moldova, risc prezentând cele cu magnitudinea de peste 4,0 care sunt frecvente (în medie 11 cutremure pe an), dar la creşterea magnitudinii peste 6,0 apare riscul distrugerii locuinţelor care va depăşi numărul de peste
2 000 de persoane.

2. Analiza riscului la inundaţii conform datelor istorice indică o probabilitate medie de producere a acesteia cu un impact de peste 2 000 de persoane, indiferent de zonă (fl. Nistru, r. Prut sau bazinul de acumulare Ghidighici).

3. Analiza riscului alunecărilor de teren stabileşte că probabilitatea este ridicată, dar numărul persoanelor afectate poate atinge numărul de până la 500.

4. Analiza riscurilor ninsorilor abundente indică probabilitatea medie de apariţie dar cu impact ridicat cu peste 501 persoane afectate direct.

5. Analiza riscurilor poluării chimice a râurilor Nistru şi Prut indică că în caz de accident numărul persoanelor afectate va fi peste 2 000, dar probabilitatea este foarte scăzută.

6. Analiza riscului contaminării radioactive indică un impact major peste
2 000 de persoane afectate, iar probabilitatea de producere este foarte scăzută.

7. Riscul incendiilor de vegetaţie indică o probabilitate foarte ridicată, cu un impact foarte scăzut de până la 50 de persoane.

8. Analiza riscului epidemiilor indică că acestea au o probabilitate scăzută cu un impact ridicat până la 2 000 de persoane.

9. Analiza riscurilor ale ploilor torenţiale, furtunilor puternice, arşiţa şi grindinei indică o probabilitate medie, cu impact ridicat de peste 2 000 de persoane.

10. Analiza riscurilor de îngheţuri şi a secetei indică un impact mediu cu o probabilitate foarte ridicată.

11. Riscul depunerilor de gheaţă este unul scăzut, iar impactul este foarte ridicat peste 2000 de persoane.

12. Riscul de contaminare cu mercur este foarte scăzut, cu impact de peste 2 000 de persoane şi cu o probabilitate foarte scăzută.

Stabilirea riscurilor de dezastre conform agregării acestora după grupuri stabileşte matricea riscurilor generală (1) geofizice, 2) hidrologice, 3) meteorologice, 4) Climatologice, 5) biologice).

Semnificaţia fiecărui nivel de risc este explicată în tabel şi oferă înţelesul în ceea ce ţine de acceptarea riscului şi necesitatea măsurilor de gestionare a acestuia conform tabelului.

Nivelurile de risc cauzate de pericolele naturale:

Evaluarea riscurilor cauzate de pericole tehnogene:

Legenda

Nivelurile de risc cauzate de pericolele tehnogene:

Evaluarea riscurilor incendiilor:

Legenda

Nivelurile de risc cauzate de incendii:

Evaluarea riscurilor cauzate de pericole biologico-sociale:

Legenda

Nivelurile de risc cauzate de pericole biologico-sociale:

Nivelurile de riscuri cauzate de toate tipurile de situaţii excepţionale

Concluzie: Analiza riscului a fost efectuată conform indicatorului global B din cadrul Sendai, iar rezultatele au fost prezentate conform recomandărilor Reporting Guidelines on Disaster Risk Management - Ghid de raportare privind managementul riscului de dezastre (2019/C 428/07). Aşadar, pentru o analiză mai amplă care să cuprindă toţi indicatorii globali din Cadrul de la Sendai este necesar de elaborat o metodologie în baza Cadrului de la Sendai care va permite stabilirea măsurilor de reducere a riscurilor de dezastre, care se vor include în planurile de reducere a riscurilor de dezastre, iar pentru acele riscuri care nu pot fi diminuate în baza planurilor de reducere a riscurilor se vor elabora planuri de management al riscurilor de dezastre.

Astfel, CNSC va coordona elaborarea şi monitorizarea implementării Planurilor de reducere a riscurilor de dezastre, asigurând totodată evaluarea situaţiei preluarea noilor abordări internaţionale pentru a se adapta la noile evoluţii, inclusiv în contextul schimbărilor climatice. În cazul componentei/Planului de management a/ale riscurilor de dezastre, Comisiei Naţionale pentru Situaţii Excepţionale, prin intermediul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, îi va reveni rolul determinant în gestionarea riscurilor de dezastre.

2.3 CADRUL NORMATIV ŞI INSTITUŢIONAL DE GESTIONARE

A SITUAŢIILOR EXCEPŢIONALE

2.3.1. Cadrul normativ

Cadrul normativ naţional aferent gestionării situaţiilor excepţionale este destul de complex şi constă dintr-un set de legi, hotărâri de Guvern şi acte normative departamentale.

Cele mai importante legi şi hotărâri de Guvern sunt următoarele:

Legea nr.397/2003 privind finanţele publice locale - stabileşte că autoritatea reprezentativă şi deliberativă poate decide constituirea unui fond de rezervă în mărime de cel mult 2% din volumul cheltuielilor bugetului local şi se administrează în baza unui regulament, aprobat de autoritatea reprezentativă şi deliberativă respectivă , în scopul finanţării cheltuielilor urgente care survin pe parcursul anului bugetar şi care nu au fost posibil de anticipat şi, prin urmare, de prevăzut în bugetul aprobat.

Legea nr.267/1994 privind apărarea împotriva incendiilor - stabileşte bazele juridice, economice şi sociale ale asigurării împotriva incendiilor şi protecţiei contra incendiilor în ţară şi reglementează relaţiile în domeniul luptei împotriva incendiilor.

Legea nr.271/1994 cu privire la protecţia civilă - reprezintă una din legile de bază în domeniul vizat, care stabileşte principiile fundamentale de organizare a protecţiei civile în ţară, sarcinile ei, cadrul juridic al activităţii în acest domeniu a autorităţilor publice, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor (în continuare – unităţi economice), indiferent de tipul de proprietate şi forma organizaţional-juridică, precum şi a cetăţenilor.

Legea nr.1384/2002 cu privire la rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public - stabileşte temeiurile, modul şi condiţiile în care autorităţile administraţiei publice împuternicite prin lege obligă instituţiile publice, agenţii economici, precum şi cetăţenii la cedarea temporară a unor bunuri materiale sau îndeplinirea unor lucrări sau desfăşurarea unor activităţi în interes public şi de apărare a ţării.

Legea nr.1491/2002 cu privire la ajutoarele umanitare acordate Republicii Moldova - reglementează raporturile juridice privind introducerea, recepţionarea, păstrarea, distribuirea şi evidenţa ajutoarelor umanitare acordate Republicii Moldova din străinătate.

Legea nr.212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război - stabileşte temeiurile, modul şi condiţiile declarării stării de urgenţă, de asediu sau de război, competenţa autorităţilor care o declară, măsurile ce se aplică în perioada stării de urgenţă, de asediu sau de război, precum şi drepturile, obligaţiile şi răspunderea persoanelor juridice şi fizice în această perioadă.

Legea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.93/2007 - stabileşte cadrul juridic, structura şi organizarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, precum şi competenţa, drepturile şi obligaţiile acestuia.

Legea nr.241/2008 privind donarea de sânge şi transfuzia sanguină - reglementează promovarea şi organizare a activităţii de donare de sânge şi componente sanguine, precum şi normele de asigurare a calităţii şi securităţii donării de sânge, prelucrării şi utilizării sângelui şi componentelor sanguine în scopul menţinerii unui înalt nivel de protecţie a sănătăţii populaţiei.

Legea nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice - reglementează organizarea supravegherii de stat a sănătăţii publice, stabilind cerinţe generale de sănătate publică, drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice şi juridice şi modul de organizare a sistemului de supraveghere de stat a sănătăţii publice, inclusiv managementul urgenţelor de sănătate publică. Capitolul IV din legea menţionată este completamente consacrat managementului urgenţelor de sănătate publică.

Legea nr.132/2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice - are drept obiect desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice în scopuri exclusiv paşnice, cu respectarea obligaţiilor ce decurg din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Legea nr.174/2014 cu privire la organizarea şi funcţionarea Serviciului naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112 - reglementează organizarea şi funcţionarea Serviciului naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112 care este destinat pentru preluarea, procesarea şi transmiterea solicitărilor de asistenţă urgentă către serviciile specializate de urgenţă (poliţia, pompierii, ambulanţa), în scopul garantării unui nivel sporit de siguranţă şi protecţie a persoanei şi a bunurilor, prin utilizarea eficientă a capacităţilor infrastructurii de comunicaţii electronice moderne.

Legea nr.181/2014 finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale - determină cadrul juridic general în domeniul finanţelor publice, stabileşte principiile şi regulile bugetar-fiscale, determină componentele bugetului public naţional şi reglementează relaţiile inter bugetare, reglementează calendarul bugetar şi procedurile generale privind procesul bugetar, delimitează competenţele şi responsabilităţile în domeniul finanţelor publice. Stabileşte crearea fondurilor de urgenţă ale Guvernului prin legea bugetar anuală în cadrul bugetului de stat (fondul de rezervă şi fondul de intervenţie), dintre care fondul de intervenţie - pentru finanţarea cheltuielilor urgente legate de înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, în caz de epidemii, precum şi în alte situaţii excepţionale, care pe parcursul anului bugetar, volumul aprobat al acestui fond poate fi suplimentat cu donaţii ale persoanelor fizice şi juridice, oferite pentru scopurile menţionate. Această lege mai prevede că, prin decizia bugetară anuală, în cadrul bugetului local poate fi creat fondul de rezervă pentru finanţarea cheltuielilor urgente care survin pe parcursul anului bugetar şi care nu au fost posibil de anticipat şi, respectiv, de prevăzut în bugetul aprobat şi acest fond de rezervă al autorităţii administraţiei publice locale şi se administrează în baza unui regulament aprobat de consiliul local.

Legea nr.131/2015 privind achiziţiile publice - stabileşte cadrul juridic general privind achiziţiile publice de bunuri, executare de lucrări sau prestare de servicii, reglementează relaţiile dintre participanţii la procedurile de achiziţii publice, stabileşte procedurile de achiziţii publice, precum şi atribuirea contractelor de achiziţii publice.

Legea nr.174/2017 cu privire la energetică - stabileşte cadrul juridic pentru organizarea, reglementarea şi asigurarea funcţionării eficiente şi sigure a sectoarelor energeticii.

Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice - reglementează obligaţiile persoanelor fizice şi juridice, care produc sau plasează pe piaţă substanţe sau amestecuri chimice. Scopul legii este de a proteja viaţa şi sănătatea umană, mediul şi proprietatea de efectele nocive ale substanţelor şi amestecurilor chimice.

Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor - stabileşte acţiunile de asigurare unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii umane şi a intereselor consumatorului în legătură cu siguranţa alimentelor, ţinând cont de diversitatea aprovizionării cu produse alimentare. Reglementează activitatea Sistemului rapid de alertă pentru alimente şi furaje la nivel naţional.

Legea nr.104/2020 privind rezervele de stat şi de mobilizare - stabileşte bazele juridice, economice şi organizatorice ale creării, acumulării, păstrării, folosirii şi administrării rezervelor de stat şi de mobilizare.

Legea nr.368/2023 cu privire la activitatea meteorologică şi hidrologică - reglementează activitatea meteorologică şi hidrologică, necesară pentru dezvoltarea social-economică durabilă a ţării, precum şi pentru prevenirea şi minimizarea impactului fenomenelor meteorologice şi hidrologice periculoase asupra vieţii umane, proprietăţii şi securităţii statului.

Legea nr.74/2024 privind acţiunile climatice - stabileşte cadrul normativ în domeniul acţiunilor climatice orientate spre realizarea obiectivului până în anul 2050, în vederea în vederea îndeplinirii obiectivelor globale în materie de adaptare la schimbările climatice, inclusiv pregătirea şi răspunsul la dezastre cauzate impactul factorilor climatici.

Hotărârea Guvernului nr.249/1996 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la formaţiunile nemilitarizate ale protecţiei civile - expune principiile de bază ale constituirii formaţiunilor nemilitarizate ale protecţiei civile, clasificarea şi destinaţia lor, completarea cu personal, instruirea cadrelor, controlul stării de pregătire.

Hotărârea Guvernului nr.952/1999 cu privire la protecţia localităţilor din Republica Moldova împotriva proceselor geologice periculoase - aprobă Măsurile de protecţie a localităţilor din Republica Moldova împotriva proceselor geologice periculoase, inundaţiilor şi altor calamităţi naturale.

Hotărârea Guvernului nr.1340/2001 cu privire la Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova - determină sarcinile principale, modul de organizare şi funcţionare al Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova. Pune în sarcină conducătorilor organelor administraţiei publice centrale şi locale, ai întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor şi altor unităţi economice cu orice formă organizaţional-juridică şi tip de proprietate, crearea comisiilor pentru situaţii excepţionale şi aprobarea regulamentelor de funcţionare ale acestora.

Hotărârea Guvernului nr.1427/2004 pentru aprobarea Regulamentului-tip privind constituirea fondurilor de rezervă ale autorităţilor administraţiei publice locale şi utilizarea mijloacelor acestora –determină modul de constituire, utilizare, evidenţă şi control al fondurilor de rezervă ale autorităţilor administraţiei publice locale, şi reglementează acţiunea prevederilor Regulamentului asupra autorităţilor reprezentative şi deliberativă şi a autorităţilor executive ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întâi şi al doilea.

Hotărârea Guvernului nr.282/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind instruirea în domeniul protecţiei civile - stabileşte categoriile de populaţie antrenate în mod obligatoriu în procesul de instruire în domeniul protecţiei civile, precum şi sarcinile şi formele de bază ale instruirii populaţiei pentru acţiuni în caz de situaţii excepţionale.

Hotărârea Guvernului nr.961/2006 cu privire la aprobarea Regulamentului Reţelei Naţionale de Observare şi Control de Laborator asupra contaminării poluării mediului înconjurător cu substanţe radioactive, otrăvitoare, puternic toxice şi agenţi biologici - stabileşte obiectivele controlului radioactiv, chimic şi biologic al mediului înconjurător, modul de organizare şi componenţa reţelei naţionale de observare şi control de laborator, precum şi sarcinile acesteia în regim obişnuit (activitate cotidiană), în regim sporit de pregătire şi în situaţii excepţionale.

Hotărârea Guvernului nr.820/2009 cu privire la Comisia naţională extraordinară de sănătate publică - determină sarcinile principale, modul de organizare şi funcţionare ale Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică şi componenţa nominală a acesteia. Recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să aprobe componenţa nominală şi regulamentele comisiilor teritoriale extraordinare de sănătate publică şi să asigure funcţionarea acestora.

Hotărârea Guvernului nr.1076/2010 cu privire la clasificarea situaţiilor excepţionale şi la modul de acumulare şi prezentare a informaţiilor în domeniul protecţiei populaţiei şi teritoriului în caz de situaţii excepţionale - stabileşte o metodologie unică privind evaluarea situaţiilor excepţionale, delimitarea hotarelor zonelor situaţiilor excepţionale, informarea din timp a populaţiei, reacţionarea adecvată la acestea, precum şi stabilirea modului de acumulare şi prezentare a informaţiilor în domeniul protecţiei populaţiei şi a teritoriului în caz de situaţii excepţionale.

Hotărârea Guvernului nr.433/2012 pentru aprobarea Regulamentului privind digurile de protecţie contra inundaţiilor - stabileşte modul de gestionare a digurilor amplasate în Republica Moldova, pe un traseu determinat de condiţiile geologice şi hidrologice concrete şi specifice. Prevederile regulamentului sunt obligatorii pentru aplicare de către toate persoanele fizice şi juridice implicate în proiectarea, construcţia şi exploatarea digurilor de protecţie contra inundaţiilor.

Hotărârea Guvernului nr.102/2013 cu privire la Strategia energetică până în anul 2030 - Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2030 oferă repere concrete pentru dezvoltarea sectorului energetic în Republica Moldova, cu scopul de a asigura baza necesară creşterii economice şi a bunăstării sociale. Prin acest document, Guvernul Republicii Moldova prezintă viziunea şi identifică oportunităţile strategice ale ţării în contextul energetic aflat într-o rapidă schimbare din spaţiul geopolitic ce include regiunea Europei Centrale, de Est şi de Sud, Rusia şi regiunea Caucazului. Strategia evidenţiază problemele prioritare ale ţării, care solicită soluţii rapide şi o redimensionare a obiectivelor în conformitate cu necesitatea realizării unui echilibru optim între: resursele interne (atât cele utilizate în prezent, cât şi cele previzionate) şi necesităţile de urgenţă ale ţării, obiectivele Uniunii Europene şi ale Comunităţii Energetice şi ţintele naţionale, obligaţiile internaţionale privind tratatele, acordurile şi programele (inclusiv politica de vecinătate) la care Republica Moldova este membră. Sunt definite obiectivele strategice generale pentru perioada 2013-2030 şi obiectivele strategice specifice pentru etapele 2013-2020 şi 2021-2030, cu specificarea măsurilor de implementare a acestora.

Hotărârea Guvernului nr.779/2013 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la planificarea gestionării secetei - reglementează aspectele referitoare la monitorizarea şi prognozarea fenomenelor hidrometeorologice care au ca efect producerea secetei, starea de secetă şi consecinţele secetei.

Hotărârea Guvernului nr.908/2014 privind reglementarea organizării forţelor şi mijloacelor Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale din subordinea Ministerului Afacerilor Interne - stabileşte destinaţia, sarcinile, atribuţiile, competenţele, dotarea şi modul de acţiune a forţelor şi mijloacelor Protecţiei Civile antrenate în măsurile de pregătire, răspuns şi lichidare a consecinţelor situaţiilor excepţionale.

Hotărârea Guvernului nr.862/2015 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea fondurilor de urgenţă ale Guvernului – scopul fondurilor de urgenţă este de a oferi Guvernului posibilitatea să răspundă prompt la anumite necesităţi de finanţare în situaţii imprevizibile şi excepţionale, care survin pe parcursul anului bugetar. Prevede destinaţia de utilizare pentru finanţarea cheltuielilor bugetare din fondul de rezervă şi din fondul de intervenţie ale Guvernului, modul de alocare, executare, evidenţă, raportare şi controlul utilizării mijloacelor fondurilor de urgenţă ale Guvernului.

Hotărârea Guvernului nr.973/2016 cu privire la comisiile antiepizootice excepţionale - stabileşte sarcinile şi obligaţiile principale, modul de organizare şi funcţionare a Comisiei antiepizootice excepţionale republicane şi a comisiilor antiepizootice teritoriale.

Hotărârea Guvernului nr.1461/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind interacţiunea autorităţilor şi structurilor abilitate în situaţii de anunţare a codurilor cromatice pe timp de iarnă - stabileşte modul de cooperare interinstituţională în situaţii în care au fost anunţate coduri cromatice de pericol pe timp de iarnă.

Hotărârea Guvernului nr.377/2018 cu privire la reglementarea cadrului instituţional şi mecanismului de coordonare şi management al asistenţei externe - stabileşte principiile şi procedurile care definesc cadrul instituţional, mecanismul de coordonare şi management al asistenţei externe acordate Republicii Moldova.

Hotărârea Guvernului nr.803/2018 cu privire la Centrul de dirijare în situaţii excepţionale al Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova şi structurile de asigurare a activităţii altor comisii pentru situaţii excepţionale - stabileşte modul de organizare şi funcţionare a Centrului de dirijare în situaţii excepţionale al Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova, precum şi a structurilor de asigurare a activităţii altor comisii pentru situaţii excepţionale.

Hotărârea Guvernului nr.149/2019 pentru aprobarea Regulamentului privind situaţiile excepţionale pe piaţa energiei electrice şi a planului de acţiuni pentru situaţiile excepţionale pe piaţa energiei electrice - Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa energiei electrice creează cadrul juridic necesar pentru asigurarea securităţii aprovizionării cu energie electrică prin organizarea funcţionării normale şi continue a pieţei energiei electrice şi prin realizarea unor măsuri menite să asigure prevenirea limitării şi/sau a întreruperii aprovizionării consumatorilor cu energie electrică ori restabilirea acesteia în termen cât mai restrâns în cazul apariţiei unor situaţii excepţionale pe piaţa energiei electrice.

Hotărârea Guvernului nr.207/2019 pentru aprobarea Regulamentului privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale şi a planului de acţiuni pentru situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale - Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale creează cadrul juridic necesar pentru creşterea securităţii aprovizionării cu gaze naturale prin asigurarea funcţionării corecte şi continue a pieţei gazelor naturale şi prin stabilirea unor măsuri excepţionale care urmează să fie aplicate în cazul în care cantităţile necesare de gaze naturale nu mai pot fi preluate de pe piaţa gazelor naturale şi care urmează să fie întreprinse în interes public pentru a nu afecta competitivitatea gazelor naturale în raport cu alte tipuri de combustibili.

Hotărârea Guvernului nr.562/2020 cu privire la aprobarea Planurilor de gestionare a riscului de inundaţii - aprobă măsurile principale de protecţie a localităţilor din Republica Moldova împotriva inundaţiilor.

Hotărârea Guvernului nr.846/2022 cu privire la aprobarea Programului de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale pentru anii 2022-2025 - document de politici publice pe termen mediu, precum şi de viziune strategică, asumată de către Ministerul Afacerilor Interne, care indică direcţia de dezvoltare a ţării în domeniul gestionării situaţiilor de urgenţă şi excepţionale. Obiectivele Programului se referă la eficientizarea măsurilor de prevenire a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, modernizarea sistemului naţional de pregătire pentru situaţii de urgenţă şi excepţionale, sporirea capacităţii operaţionale şi de răspuns în situaţii de urgenţă şi excepţionale.

Hotărârea Guvernului nr.847/2022 pentru aprobarea Regulilor generale de apărare împotriva incendiilor în Republica Moldova - stabileşte cerinţele obligatorii de apărare împotriva incendiilor şi au ca scop prevenirea şi reducerea riscurilor de producere a incendiilor, asigurarea condiţiilor pentru limitarea propagării prin măsuri tehnice şi organizatorice, protecţia utilizatorilor, a forţelor care acţionează la intervenţie, a bunurilor şi a mediului împotriva efectelor incendiilor.

Hotărârea Guvernului nr.222/2023 cu privire la aprobarea Planului de acţiuni privind punerea în aplicare a Regulamentului Sanitar Internaţional (2005) în Republica Moldova pentru anii 2023-2027 - aprobă planul de măsuri elaborat în scopul îndeplinirii angajamentelor Republicii Moldova privind prevenirea răspândirii la nivel naţional şi internaţional a riscurilor pentru sănătatea publică şi comerţul internaţional, determinate de agenţi biologici, chimici şi radiologici, în corespundere cu prevederile.

Hotărârea Guvernului nr.391/2023 cu privire la organizarea şi funcţionarea Inspectoratului Naţional pentru Supraveghere Tehnică - stabileşte misiunea, domeniile de activitate, funcţiile, atribuţiile şi drepturile Inspectoratului Naţional pentru Supraveghere Tehnică, precum şi modul de organizare a activităţii acestuia în următoarele domenii de activitate: securitate industrială; construcţii şi urbanism; supravegherea pieţei privind produsele nealimentare din domeniile atribuite; supravegherea de stat a măsurilor contra incendiilor; supravegherea de stat în domeniul protecţiei civile; geodezie, cartografie şi geo-informatică, protecţia consumatorilor în sfera siguranţei produselor nealimentare din domeniile atribuite.

Hotărârea Guvernului nr.30/2024 cu privire la sistemul de alertă precoce şi răspuns rapid, instituit în legătură cu ameninţările transfrontaliere grave pentru sănătate, la procedurile de notificare a alertelor şi la procedurile de schimb de informaţii, consultare şi coordonare a răspunsurilor la astfel de ameninţări - permite autorităţilor competente responsabile la nivel naţional să fie într-o comunicare permanentă, în vederea pregătirii şi a oferirii răspunsului la alertă, a notificării acesteia în legătură cu ameninţările transfrontaliere grave pentru sănătate şi a stabilirii procedurilor de schimb de informaţii, de consultare şi de coordonare a răspunsurilor la astfel de ameninţări şi a măsurilor necesare pentru protejarea sănătăţii publice.

Hotărârea Guvernului nr.425/2024 cu privire la organizarea şi funcţionarea Comisiei naţionale privind schimbările climatice - Regulamentul stabileşte statutul juridic, modul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale privind Schimbările Climatice. Comisia are ca obiective principale promovarea dialogului, a cooperării, a coordonării şi a coerenţei între sectoarele economiei în procesul de planificare, elaborare, coordonare, implementare şi monitorizare a politicilor şi a acţiunilor în domeniul schimbărilor climatice; stimularea integrării măsurilor privind schimbările climatice în documentele de politici privind dezvoltarea socioeconomică la nivel naţional şi sectorial şi facilitarea implementării acţiunilor climatice; participarea la coordonarea şi la monitorizarea alocării resurselor financiare naţionale şi internaţionale pentru implementarea acţiunilor climatice în diferite sectoare, inclusiv prin informarea despre necesităţile în domeniul schimbărilor climatice; asigurarea transparenţei în realizarea documentelor de politici şi a acţiunilor privind schimbările climatice.

Concluzie: Cadrul normativ naţional existent este destul de complex, voluminos şi ierarhic structurat, dar, totodată, este preponderent axat pe componenta de răspuns la urgenţe şi dezastre. Mai rămâne în vigoare un număr mare de acte normative cu actualitatea depăşită, în care până în prezent se resimte amprenta legislaţiei din domeniul respectiv ale fostei URSS. Nu toate actele normative sunt aliniate în deplină măsură la documentele internaţionale din domeniul reducerii riscului şi managementului dezastrelor, trezesc întrebări rezonabile asupra mai multor definiţii, terminologii, abordări, a actorilor implicaţi, precum şi a resurselor şi instrumentelor utilizate. La fel, este necesară sporirea nivelului de concordanţă şi interoperabilitate între actele normative sectoriale. Dezvoltarea continuă a cadrului normativ este o necesitate şi o oportunitate de a fortifica baza normativă a reducerii riscului dezastrelor în lumina principiilor şi abordărilor moderne, fapt care ca scop final va spori rezilienţa ţării în faţa dezastrelor. CNSC, prin intermediul grupurilor de lucru sectoriale, va coordona elaborarea cadrului normativ în domeniile aferente gestionării riscurilor dezastrelor inclusiv în baza rezultatelor analizelor privind situaţia curentă, evaluarea lacunelor şi necesităţilor şi recomandările instituţiilor specializate.

2.3.2. Cadrul instituţional

Cadrul instituţional reprezintă ansamblul de organe de dirijare şi coordonare, forţe, mijloace şi capacităţi, mecanisme şi relaţii, integrate într-un sistem unic destinat pentru realizarea la toate nivelurile (naţional, teritorial, departamental, local şi instituţional), pe timp de pace şi de război, a măsurilor de reducere a riscurilor şi gestionare a urgenţelor şi dezastrelor.

Principalele componente ale Cadrului instituţional sunt următoarele: organele intersectoriale (Comisii) cu atribuţii de coordonare şi dirijare a acţiunilor de reducere a riscurilor şi gestionare a urgenţelor şi dezastrelor la nivel central şi teritorial; organele centrale de specialitate ale administraţiei publice centrale cu autorităţile, serviciile şi instituţiile cu atribuţii în domeniul reducerii riscurilor şi gestionării urgenţelor şi dezastrelor din subordinea acestora, administraţiile publice locale, serviciile publice descentralizate, sistemele de avertizare timpurie şi formaţiunile Protecţiei Civile.

2.3.2.1. Organele intersectoriale de coordonare şi dirijare

Conducerea şi coordonarea generală la nivel naţional a măsurilor şi activităţilor de reducere a riscurilor şi gestionare a urgenţelor şi dezastrelor este exercitată de Guvern. CNSC i-a fost atribuit rolul de coordonare a managementului riscurilor de dezastre între sectoare şi niveluri de guvernare şi de a propune politici pentru a asigura implementarea unei abordări cuprinzătoare a managementului riscurilor dezastrelor la nivel naţional. Conducerea şi coordonarea generală la nivel de unitate administrativ-teritorială de nivelul al doilea este exercitată de primar general/primari şi consiliile municipale /raionale. Conducerea şi coordonarea la nivel de sector al economiei naţionale este exercitată de către conducătorul organului central de specialitate a autorităţii administraţiei publice centrale. Conducerea la nivel de localitate este efectuată de către primar general/primari şi consiliul local. Iar conducerea la nivel de întreprindere, instituţie – de către conducătorul acesteia. În scopul dirijării şi coordonării cu măsurile de reducere a riscurilor şi gestionării urgenţelor şi dezastrelor Guvernul are instituite mai multe organe intersectoriale fără personalitate juridică, şi anume: Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova, Comisia naţională extraordinară de sănătate publică, Comisia naţională pentru schimbările climatice şi Comisia antiepizootică excepţională republicană.

Comisia naţională privind schimbările climatice (CNSC) este un organ interinstituţional la nivel de Guvern, fără personalitate juridică, cu statut de coordonare a politicilor în domeniul schimbărilor climatice, a proiectelor de investiţii capitale publice, în contextul atenuării şi adaptării la schimbările climatice, şi al managementului riscurilor de dezastre naturale. Activitatea CNSC este reglementată prin Hotărârea Guvernului nr.425/2024 cu privire la organizarea şi funcţionarea Comisiei naţionale privind schimbările climatice. CNSC coordonează acţiunile legate de adaptare şi atenuarea efectelor schimbărilor climatice, inclusiv situaţiile de urgenţă cauzate de factorii climatici.

Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova (CSE RM) este destinată pentru exercitarea unor măsuri menite să reducă riscul declanşări situaţiilor excepţionale, iar în cazul producerii acestora - pentru organizarea lichidării consecinţelor lor şi asigurarea protecţiei populaţiei şi teritoriului. Preşedinte al Comisiei este Prim-ministrul RM, iar vicepreşedinţi sunt viceprim-miniştrii, ministrul afacerilor interne şi şeful IGSU. În componenţa CSE RM intră toţi membrii Guvernului, precum şi conducătorii structurilor şi instituţiilor relevante stabiliţi de către Guvern. În condiţii de pericol, declanşare a situaţiilor excepţionale, activitatea CSE RM este asigurată de Centrul de dirijare în situaţii excepţionale din cadrul IGSU al MAI. Deciziile şi dispoziţiile CSE RM sânt executorii pentru toate persoanele fizice şi juridice. În toate unităţile teritorial administrative, în organele administraţiei publice centrale, în instituţii şi agenţi economici se creează comisii pentru situaţii excepţionale de nivelul respectiv. Activitatea CSE RM este reglementată prin Hotărârea Guvernului nr.1340/2001 cu privire la Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova.

Comisia naţională extraordinară de sănătate publică (CNESP) este instituită pentru coordonarea activităţii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, persoanelor fizice şi juridice în scopul prevenirii, diminuării, răspunsului şi lichidării consecinţelor urgenţelor de sănătate publică. CNESP este unica autoritate abilitată cu dreptul de a declara/anula starea de urgenţă în sănătatea publică la nivel republican. Preşedinte al CNESP este Prim-ministrul RM, vicepreşedinte este Ministrul Sănătăţii. 50% din componenţa CNESP sunt reprezentanţi ai sectorului sănătăţii. Comisii extraordinare de sănătate publică se instituie în toate unităţile teritorial administrative de nivelul II. Activitatea CNESP este reglementată prin Hotărârea Guvernului nr.820/2009 cu privire la Comisia naţională extraordinară de sănătate publică.

Comisia antiepizootică excepţională republicană (CAER) este destinată pentru coordonarea măsurilor de profilaxie a răspândirii şi de combatere a bolilor infecţioase deosebit de periculoase ale animalelor şi intoxicaţiilor în masă a animalelor. Preşedintele Comisiei este viceprim-ministru – Ministrul agriculturii şi industriei alimentare, iar vicepreşedinte este directorul general al ANSA. În toate unităţile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea sunt instituite comisii antiepizootice excepţionale teritoriale.

Prin urmare:

CSE RM şi comisiile pentru situaţii excepţionale teritoriale, departamentale, locale şi de obiect coordonează acţiunile de pregătire, răspuns şi lichidare a consecinţelor situaţiilor excepţionale cu caracter natural, tehnogen şi parţial celor cu caracter biologico-social.

CNESP şi comisiile teritoriale, municipale/ raionale, extraordinare de sănătate publică coordonează măsurile de prevenire şi răspuns la urgenţele de sănătate publică.

CAER şi comisiile antiepizootice excepţionale teritoriale, municipale/raionale coordonează măsurile de profilaxie a răspândirii şi de combatere a bolilor infecţioase deosebit de periculoase ale animalelor şi intoxicaţiilor în masă a animalelor.

Este de menţionat că aceste comisii, fiind destinate pentru acoperirea diferitelor tipuri de urgenţe şi dezastre, au multe atribuţii comune şi competenţe în mare măsură similare. Totodată, atribuţiile şi activitatea comisiilor pe mai multe aspecte se contrapun sau se dublează, fapt care cauzează confuzii şi diminuează eficacitatea procesului de dirijare şi coordonare. Mai mult decât atât, Regulamentul CSE RM, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1340/2001, stabileşte că “la depistarea pericolului sau la declanşarea diferitelor situaţii excepţionale alte comisii guvernamentale nu se creează”

2.3.2.2. Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţile, serviciile şi instituţiile din subordinea acestora.

La nivel de sector al economiei naţionale realizarea măsurilor de reducere a riscurilor şi gestionare a dezastrelor este exercitată de către organele centrale de specialitate ale administraţiei publice centrale (ministerele şi alte autorităţi administrative centrale), care, în limitele competenţei, au următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

• exercită conducerea şi coordonarea activităţilor de reducere a riscurilor şi gestionării urgenţelor şi dezastrelor în domeniul şi limitele competenţei care le revin conform legislaţiei în vigoare;

• asigură starea de pregătire permanentă a autorităţilor, serviciilor şi instituţiilor din subordine cu atribuţii în domeniul reducerii riscurilor şi gestionării dezastrelor;

• asigură, în limita competenţei, protecţia populaţiei, teritoriului, proprietăţilor şi mediului înconjurător de impactul factorilor periculoşi cu potenţial de a cauza urgenţe şi dezastre, iar în cazul declanşării acestora – asigură răspunsul şi lichidarea consecinţelor;

• elaborează şi aprobă regulamente, standarde, norme, reguli şi instrucţiuni ce ţin de reducerea riscurilor şi gestionării dezastrelor;

• planifică şi realizează măsuri de prevenire şi diminuare a impactului eventualelor a probabilităţii apariţiei urgenţelor, de reducere a proporţiilor efectelor lor, de sporire a securităţii funcţionării obiectivelor economiei naţionale în condiţiile situaţiilor excepţionale;

• organizează instruirea personalului din instituţiile din subordine, inclusiv antrenamente şi exerciţii de simulare a urgenţelor;

• creează şi menţin rezerve departamentale de mijloace materiale, destinate pentru a fi utilizate în cazul pericolului sau declanşării urgenţelor şi dezastrelor;

• prezintă Guvernului rapoarte şi informaţii în modul stabilit de legislaţia în vigoare;

• realizează alte activităţi ce ţin de reducerea riscurilor şi gestionarea dezastrelor în domeniul de competenţă şi responsabilitate.

Toate ministerele şi alte autorităţi administrative centrale fără excepţie sunt într-o măsură mai mare sau mai mică implicate în realizarea măsurilor de reducere a riscurilor şi gestionarea dezastrelor, însă cele mai multe atribuţii şi responsabilităţi le revin Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Mediului, Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Animalelor, precum şi autorităţilor, serviciilor şi instituţiilor din subordinea acestora. Din aceste considerente, în cadrul ministerelor vizate activează subdiviziuni specializate: Direcţia politici în domeniul situaţiilor de urgenţă, excepţionale şi conexe din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Direcţia politici în domeniul sănătăţii publice şi urgenţe în sănătatea publică din cadrul Ministerului Sănătăţii, Secţia politici în domeniul schimbării climei, Direcţia politici în domeniul protecţiei aerului atmosferic, Direcţia politici de prevenire a poluării, Direcţia politici de management integrat al resurselor de apă şi Secţia politici de protecţie a solului şi subsolului din cadrul Ministerului Mediului.

Autorităţile, serviciile şi instituţiile cu atribuţii în domeniul reducerii riscurilor şi gestionării urgenţelor şi dezastrelor:

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE:

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) este autoritate administrativă subordonată ministerul Afacerilor Interne (MAI), care exercită atribuţiile şi implementează politica statului în domeniul protecţiei civile, apărării împotriva incendiilor, acordării primului ajutor calificat, prevenirii şi lichidării consecinţelor situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, desfăşurării în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice. Structural IGSU constă din organul central, care include diverse Direcţii şi Secţii specializate (Direcţia generală prevenţie, Direcţia generală intervenţii, Direcţia generală planificare strategică şi rezerve de mobilizare, Direcţia cooperare internaţională şi managementul proiectelor, Direcţia relaţii cu publicul etc.) şi organele teritoriale: direcţiile situaţii excepţionale municipale şi regionale cu secţii situaţii excepţionale în fiecare raion, posturile de pompieri şi salvatori etc.

Principalele atribuţii ale structurilor descentralizate ale IGSU sunt: prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, intervenţia şi salvarea, educaţia şi informarea publicului şi cooperarea cu autorităţile locale. Pe lângă IGSU activează în regim permanent 24/7 Centrul de dirijare în situaţii excepţionale al CSE RM, care are rolul de structură interinstituţională de suport decizional al CSE a Republicii Moldova.

Organigrama Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă integrează şi componenta Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (SMURD) care, conform nivelului de competenţă funcţional, poate efectua intervenţii terestre de acordare a primului ajutor calificat şi descarcerare în cazul accidentelor rutiere, a accidentelor cu victime multiple produse în urma unor situaţii de urgenţă sau/şi a altor tipuri de incidente. De menţionat însă că la momentul actual funcţionalitatea SMURD în Republica Moldova nu integrează conceptul de activitate bazal, prevăzut pe conlucrarea dintre două ministere: Ministerul Sănătăţii (coordonarea intervenţiilor din punct de vedere medical) şi Ministerul Afacerilor interne (coordonarea intervenţiilor din punct de vedere operaţional), situaţia în cauză producând confuzie în stabilirea modului de activitate şi legitimarea acestei structuri.

O subdiviziune importantă a IGSU este Centrul republican de instruire cu o capacitate de a instrui circa 3 000 de persoane anual, incluzând salvatori, pompieri, responsabili de protecţia civilă din cadrul administraţiei publice centrale şi locale, operatori ai serviciului 112 etc.

Serviciul naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112 (SNUPAU 112) este autoritatea naţională care asigură organizaţional şi tehnologic preluarea, înregistrarea, prelucrarea apelurilor de urgenţă şi transmiterea solicitărilor de intervenţie procesate către serviciile specializate de urgenţă (ambulanţă, poliţie, pompieri), precum şi interacţiunea cu furnizorii de comunicaţii electronice. Serviciul 112 este organizat ca o structură integrată, care activează pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Atribuţii principale ale Serviciului 112 sunt următoarele: preluarea, înregistrarea automată, analiza şi procesarea în regim 24/7 a apelurilor de urgenţă de pe întreg teritoriul Republicii Moldova; înregistrarea automată, analiza şi procesarea apelurilor de urgenţă; localizarea geografică a apelantului; stabilirea circumstanţelor situaţiilor de urgenţă şi a necesităţilor de intervenţie; determinarea categoriei situaţiilor de urgenţă şi a serviciilor specializate de urgenţă pentru intervenţie în soluţionarea situaţiilor de urgenţă; verificarea veridicităţii informaţiei recepţionate; şi transmiterea informaţiei procesate referitor la situaţiile de urgenţă către dispeceratele serviciilor specializate de urgenţă.

Agenţia Rezerve Materiale (ARM) este structura responsabilă de gestionarea şi administrarea rezervelor de stat şi de mobilizare.

Rezerve de mobilizare sunt stocuri de bunuri materiale cu destinaţie specială, create în scopul organizării apărării ţării, doar la depozitele Agenţiei Rezerve Materiale şi ale instituţiilor publice cu atribuţii în domeniul pregătirii de mobilizare şi al mobilizării ţării.

Rezerve de stat Ź sunt un fond special de bunuri materiale, preponderent cu destinaţie civilă, creat la depozitele Agenţiei Rezerve Materiale şi ale agenţilor economici în scopul asigurării necesităţilor de mobilizare pe timp de asediu şi de război, intervenirii operative a statului pentru protecţia populaţiei şi a teritoriului, pentru asigurarea funcţionării stabile a economiei naţionale şi apărării ţării în situaţiile de urgenţă/excepţionale, în cazul apariţiei unor fenomene sociale sau economice, atentatelor teroriste, precum şi în scopul acordării ajutorului umanitar şi contribuirii la stabilitate în sectoarele economiei naţionale în cazul apariţiei unor disfuncţionalităţi.

Inspectoratul General al Poliţiei (IGP) este principala instituţie de aplicare a legii din ţară, având ca misiune protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, asigurarea ordinii şi securităţii publice, precum şi prevenirea şi combaterea infracţiunilor. Sarcinile principale ale IGP, realizate inclusiv în situaţiile de urgenţă, sunt următoarele: menţinerea ordinii publice, intervenind în cazurile de tulburare a acesteia; combaterea criminalităţii; prevenirea infracţiunilor şi educarea populaţiei cu privire la măsurile de securitate, asigurarea securităţii rutiere: şi intervenţii speciale pentru a răspunde situaţiilor critice, cum ar fi atacurile teroriste sau alte incidente majore. Structural constă din aparatul central şi subdiviziunile acestuia (Inspectoratul Naţional de Investigaţii, Inspectoratul Naţional de Patrulare, Direcţia Generală Urmărire Penală, Direcţia de Poliţie a mun. Chişinău etc.), precum şi inspectoratele de poliţie de nivel teritorial (raion, oraş, municipiu).

Inspectoratul General de Carabinieri (IGC) este o autoritate specializată a statului, cu statut militar, care are misiunea de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei prin executarea atribuţiilor de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii publice, de prevenire şi descoperire a infracţiunilor şi contravenţiilor, de protecţie a obiectivelor de importanţă deosebită, de prevenire şi combatere a terorismului, de asigurare a regimului stării de urgenţă, de asediu sau de război. Structural constă din Comandamentul general şi trei Direcţi regionale (Nord, Centru, Sud), care au în subordine unităţi şi subdiviziuni militare de carabinieri. IGC în cooperare cu IGP joacă un rol foarte important în menţinerea ordinii publice şi lupta cu criminalitatea în situaţiile de urgenţă, când cresc riscurile de perturbare a ordinii publice.

Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră (IGPF) este instituţia destinată pentru a asigura protecţia, securitatea şi managementul integrat al frontierei de stat a Republicii Moldova. Sarcinile principale ale (IGPF) sunt următoarele: supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat; detectarea şi investigarea infracţiunilor transfrontaliere; şi verificarea documentelor şi actelor necesare pentru traversarea frontierei. IGPF este organizat în mai multe direcţii regionale (Nord, Sud, Vest, Est, Centru şi Sectorul Poliţiei de Frontieră Aeroportul Internaţional Chişinău. IGPF joacă un rol important în gestionarea urgenţelor şi dezastrelor transfrontaliere, precum şi în implementarea prevederilor Regulamentului Sanitar Internaţional asumate de către Republica Moldova.

Inspectoratul General pentru Migraţiune (IGM) este instituţia responsabilă de implementarea politicilor statului în domeniile migraţiei, azilului, apatridiei şi integrării străinilor. Sarcinile principale ale IGM sunt următoarele: monitorizarea şi reglementarea fluxurilor de imigrare şi emigrare; acordarea azilului persoanelor care îndeplinesc condiţiile necesare; combaterea şederii ilegale; acordarea şi gestionarea statutului de refugiat şi de apatrid; integrarea străinilor şi oferirea protecţiei temporare acestora în situaţii de urgenţă sau criză umanitară. IGM este organizat în mai multe direcţii regionale (Chişinău, Bălţi, Cahul şi Comrat). IGM joacă un rol crucial în gestionarea fluxurilor migraţionale, care pot creşte considerabil în cazul unor urgenţe şi dezastre transfrontaliere.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică (ANSP) este o autoritate administrativă, responsabilă de implementarea politicii statului în următoarele domenii de bază: supravegherea de stat a sănătăţii publice; prevenire bolilor, promovarea şi protecţia sănătăţii publice; controlul de stat (inspecţia) în sănătate; monitorizarea şi evaluarea stării de sănătate a populaţiei; siguranţa ocupaţională şi managementul urgenţelor de sănătate publică (USP). În partea ce se referă la managementul USP Agenţia realizează următoarele sarcini: colectează şi analizează datelor epidemiologice pentru a detecta în termeni optimi focarele de boli infecţioase sau alte pericole pentru sănătatea populaţiei; identificarea, evaluarea şi analiza riscurilor pentru sănătatea publică şi în emiterea de alerte şi recomandări în caz de epidemii sau alte urgenţe sanitare; înaintarea propunerilor către CNESP sau comisiile teritoriale extraordinare de sănătate publică în vederea declarării/anulării stării de urgenţă în sănătatea publică; coordonarea acţiunilor de răspuns la urgenţele de sănătate publică; organizarea vaccinării populaţie în mod planic şi după indicaţii în cazul pericolului sau declanşării epidemiilor. ANSP constă din aparatul central, care include diverse direcţii şi secţii specializate, inclusiv cu atribuţii în domeniul managementului USP (Direcţia management al urgenţelor de sănătate publică, Direcţia prevenirea şi controlul bolilor transmisibile, Direcţia protecţia sănătăţii publice, Direcţia diagnostic de laborator în sănătate publică) şi 10 centre de sănătate publică, subdiviziuni teritoriale, fără personalitate juridică, care asigură coordonarea activităţilor de sănătate publică, inclusiv managementul USP, la nivel teritorial în zonele de deservire stabilite, fiecare cuprinzând 2-3 raioane. ANSP este desemnată în calitate de Punct Focal Naţional pentru implementarea Regulamentului Sanitar Internaţional (RSI 2005) şi este responsabilă de notificarea, verificarea şi consultarea cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii privind evenimentele ce pot constitui o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională. În acest scop, ANSP asigură monitorizează în regim de 24 din 24 de ore situaţia din ţară şi de peste hotare şi este accesibilă pentru recepţionarea informaţiilor din sistemul de supraveghere şi raportare, de la punctele de trecere a frontierei, precum şi din surse neoficiale, diseminează informaţii agregate şi recomandări temporare sau permanente parvenite de la OMS reţelelor de sănătate, autorităţilor publice, factorilor de decizie. Direcţia management al urgenţelor de sănătate publică asigură suportul decizional al Ministerului Sănătăţi şi CNESP în vederea managementului USP, iar în caz de necesitate desfăşoară şi asigură funcţionalitatea Centrului operativ de dirijare.

Instituţiile medico-sanitare spitaliceşti. Actualmente în Republica Moldova activează 86 de spitale, inclusiv 61 de spitale publice, 7 departamentale şi 18 private. Prin urmare, din 61 de spitalele publice 17 sunt de nivel republican, 9 sunt spitale municipale, 34 spitale raionale şi 1 spital comunitar. Capacitatea totală de paturi constituie 17 293 paturi, din care în spitalele publice – 15 853 de paturi. Mai mult de jumătate de paturi spitaliceşti sunt desfăşurate în mun. Chişinău.

Instituţiile de asistenţă medicală primară. Reţeaua de instituţii medicale publice şi private care acordă asistenţa medicală primară este reprezentată de 241 de centre de sănătate autonome în componenţa cărora întră 13 centre de sănătate din componenţa CS autonome, 589 de oficii ale medicilor de familie şi 373 de oficii de sănătate. Asistenţa medicală primară în mun. Chişinău este reprezentă de 5 asociaţii medicale teritoriale şi 14 centre de sănătate autonome amplasate în suburbii.

Centrul Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească (CNAMUP). Structural constă din 4 Departamente regionale AMU, amplasate în 4 zone geografice operaţionale (Centru, Nord, Sud şi UTA Găgăuzia), în cadrul cărora activează 6 substaţii municipale AMU (5 în mun. Chişinău şi 1 în
mun. Bălţi), 35 de substaţii raionale AMU şi 96 de puncte AMU amplasate în localităţile rurale. Zilnic CNAMUP asigură activitatea în regim nonstop a
240-250 de echipe AMU, care deservesc circa 2 400-2 800 solicitări.

Centrul Naţional de Transfuzie a Sângelui (CNTS) este o instituţie specializată destinată pentru planificarea, monitorizarea, evaluarea şi coordonarea generală a activităţii Serviciului de Sânge în Republica Moldova, producerea preparatelor sangvine, inclusiv a plasmei convalescente, asistenta transfuzională în situaţii de urgenţă, promovarea şi propaganda donării voluntare de sânge etc. CNTS este amplasat în mun. Chişinău, concomitent dispune de
2 subdiviziuni de transfuzie a sângelui, amplasate în mun. Bălţi şi mun. Cahul. CNTS deserveşte zilnic, în medie 350 de donatori. CNTS menţine rezerva de stat de sânge şi preparate sangvine.

MINISTERUL MEDIULUI

Serviciul Hidrometeorologic de Stat (SHS) este autoritatea administrativă responsabilă de monitorizarea şi analizarea condiţiilor meteorologice, hidrologice şi climatice ale ţării. SHS monitorizează, prognozează şi emite avertizări ce ţin de hazardurile meteorologice, hidrologice, agrometeorologice şi unele hazarde de mediu prin intermediul unei reţele de staţii hidrologice şi meteorologice automate şi manuale, precum şi a radarului meteorologic, având ca obiectiv principal protecţia populaţiei şi a economiei naţionale împotriva fenomenelor meteo periculoase. Subdiviziunile de bază ale SHS sunt: Centrul Meteorologic, care este responsabil de elaborarea prognozelor meteorologice zilnice şi pe termen scurt, precum şi de realizarea observaţiilor meteorologice şi analizelor climatologice pentru a asigura date precise şi actualizate despre vreme. Centrul Hidrologic, care monitorizează reţelele de observaţii hidrologice, inclusiv fl. Nistru şi r. Prut, efectuează prognoze hidrologice şi analize ale resurselor de apă pentru prevenirea inundaţiilor şi gestionarea eficientă a resurselor hidrice. SHS gestionează Reţeaua Naţională de Monitoring Meteorologic, care constă din 14 staţii meteorologice amplasate pe tot teritoriul ţării şi Reţeaua Naţională de Monitoring Hidrologic, care constă din 2 staţii hidrologice amplasate în o. Bălţi şi o. Dubăsari. De menţionat că SHS a fost desemnat în calitate de Punct Focal Naţional de implementare a Cadrului de la Sendai.

Agenţia Naţională de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologice (ANRANR) este autoritatea administrativă responsabilă de reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare şi radiologice în ţară. ANRANR joacă un rol crucial în asigurarea securităţii nucleare şi radiologice realizând următoarele funcţii: reglementarea şi autorizarea utilizarea surselor radioactive şi supravegherea şi controlul utilizării materialelor radioactive pentru a preveni incidentele şi accidentele radiologice.

 Agenţia de Mediu (AM) este autoritate administrativă, responsabilă de implementarea politicii statului în domeniile ce ţin de protecţia mediului înconjurător, gestionarea resurselor naturale şi implementarea politicilor de mediu în ţară. Principalele funcţii ale Agenţiei includ monitorizarea calităţii aerului, apei şi solului, gestionarea deşeurilor, conservarea biodiversităţii şi promovarea practicilor de dezvoltare durabilă. Agenţia colaborează cu alte instituţii guvernamentale, organizaţii internaţionale şi comunitatea locală pentru a asigura protecţia mediului şi pentru a răspunde provocărilor legate de schimbările climatice şi poluare. De asemenea, agenţia este implicată în educarea şi informarea publicului despre importanţa protecţiei mediului şi despre modalităţile prin care fiecare cetăţean poate contribui la un mediu mai curat şi mai sănătos.

Agenţia “Apele Moldovei” (AAM) este o autoritate administrativă responsabilă de este implementarea politicii de stat în domeniul gospodăririi apelor şi hidroamelioraţiei. Principalele funcţii ale Agenţiei sunt următoarele: gestionarea terenurilor fondului apelor, corpurile de apă de suprafaţă şi construcţiile hidrotehnice, proprietate publică a statului; întreţinerea corpurilor de apă de suprafaţă, a zonelor şi fâşiilor de protecţie a apelor, inclusiv consolidează malurile râurilor, asigurarea capacităţi de evacuare a albiilor râurilor în situaţii excepţionale, executarea şi monitorizarea lucrările ce ţin de construcţia, întreţinerea, reconstrucţia şi demolarea obiectelor de gospodărire a apelor, hidroameliorative, de alimentare cu apă şi de canalizare; evidenţa statistică de stat a utilizării apelor, evidenţa fondului apelor şi a celui hidroameliorativ, elaborarea şi actualizarea Cadastrului de Stat al Apelor etc. Agenţia are mai multe subdiviziuni teritoriale pentru a acoperi eficient întreg teritoriul naţional, inclusiv direcţii regionale şi locale.

Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale (AGRM) este o autoritate administrativă responsabilă de cercetarea, evidenţa şi reglementarea folosirii resurselor minerale. Scopul principal al Agenţiei este implementarea politicii statului în domeniul cercetării geologice şi folosirii raţionale a subsolului. Principalele funcţii ale Agenţiei sunt următoarele: cercetarea şi evidenţa resurselor minerale; monitorizarea şi evaluarea mişcării rezervelor şi folosirii subsolului; avizarea proiectelor de lucru în conformitate cu reglementările tehnice şi normative în vigoare; implementarea măsurilor pentru protecţia apelor subterane şi gestionarea impactului activităţilor miniere asupra mediului; coordonarea documentaţiei tehnice privind forarea şi lichidarea sondelor arteziene etc.

Agenţia “Moldsilva” este o autoritate administrativă responsabilă de implementarea politicii de stat privind gestionarea şi protecţia resurselor forestiere şi cinegetice. Principalele funcţii ale Agenţiei sunt următoarele: gestionarea fondului forestier prin extinderea şi regenerarea pădurilor, conservarea şi protecţia biodiversităţii forestiere, reconstrucţia ecologică a pădurilor degradate, menţinerea şi dezvoltarea fondului naţional forestier şi cinegetic, protecţia şi paza pădurilor, combaterea tăierilor ilegale şi a altor activităţi ilegale în păduri, elaborarea şi implementarea de programe pentru conservarea resurselor genetice forestiere, dezvoltarea şi extinderea suprafeţelor forestiere, etc. Agenţia este organizată în mai multe subdiviziuni teritoriale şi întreprinderi silvice care asigură implementarea locală a politicilor şi programelor silvice.

Inspectoratul pentru Protecţia Mediului (IPM) este o autoritate administrativă responsabilă de implementarea politicii statului în domeniul protecţiei mediului şi utilizării raţionale a resurselor naturale, exercitarea controlului şi supravegherii de stat, prevenirea şi contracararea încălcărilor în domeniile de competenţă pentru a asigura un nivel înalt de supraveghere şi protecţie a mediului, a intereselor publice, siguranţa ecologică a statului şi altor valori ocrotite legislaţie. Inspectoratul este constituit din organul central şi subdiviziunile teritoriale (inspecţii pentru protecţia mediului). Subdiviziunile teritoriale ale Inspectoratului nu sunt persoane juridice şi sunt gestionate direct de către organul central al IPM.

MINISTERUL INFRASTRUCTURII ŞI DEZVOLTĂRII REGIONALE

Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică are misiunea de a asigura implementarea şi executarea prevederilor actelor normative şi documentelor normative în vigoare din domeniul securităţii industriale, ale tratatelor internaţionale din domeniul securităţii industriale la care Republica Moldova este parte. Domeniile de activitate ale INSP sunt următoarele: securitatea industrială; construcţii şi urbanism; supravegherea pieţei privind produsele nealimentare din domeniile atribuite; supravegherea de stat a măsurilor contra incendiilor; supravegherea de stat în domeniul protecţiei civile; geodezie, cartografie şi geoinformatică.

Autoritatea Aeronautică Civilă este o autoritate administrativă de certificare, supraveghere şi control în domeniul aviaţiei civile. Misiunea Autorităţii constă în implementarea politicilor în domeniul aviaţiei civile şi supravegherea respectării de către persoanele fizice şi juridice a legislaţiei în acest domeniu pentru asigurarea siguranţei zborurilor, securităţii aeronautice, protecţiei consumatorului şi siguranţei ocupaţionale.

Agenţia Navală are misiunea de a asigura implementarea politicilor statului în domeniul transportului naval şi supravegherea respectării de către persoanele fizice şi juridice a cadrului normativ în acest domeniu pentru asigurarea siguranţei navigaţiei pe căile navigabile interne şi în raza portuară, a calităţii şi inofensivităţii serviciilor de transport naval şi a navigaţiei în genere.

Agenţia Feroviară are misiunea de a asigura implementarea politicilor statului în domeniul transportului feroviar şi supravegherea respectării de către persoanele fizice şi juridice a cadrului normativ privind siguranţa traficului feroviar şi calitatea serviciilor de transport feroviar.

MINISTERUL MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE

Agenţia pentru Gestionarea Serviciilor Sociale cu Specializare Înaltă;

Misiunea Agenţiei este gestionarea serviciilor sociale cu specializare înaltă în vederea sporirii calităţii acestora şi implementarea politicilor statului în domeniile de activitate ce îi sunt încredinţate.

Agenţia realizează funcţiile în următoarele domenii de activitate:

- asigurarea accesului beneficiarilor la servicii sociale cu specializare înaltă;

- prevenirea instituţionalizării şi dezinstituţionalizarea beneficiarilor de servicii sociale cu specializare înaltă;

- gestionarea mijloacelor Fondului de susţinere a populaţiei.

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (Agenţiile Teritoriale de Asistenţă Socială)

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă este autoritatea administrativă din subordinea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, împuternicită să asigure implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forţei de muncă, migraţiei forţei de muncă şi asigurării de şomaj.

Misiunea ANOFM este de a spori posibilităţile de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi susţine angajatorii la identificarea forţei de muncă calificate şi crearea locurilor noi de muncă.

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM)

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă este autoritatea administrativă din subordinea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. ANOFM are atribuţii în următoarele domenii:

- implementarea politicii de promovare a ocupării forţei de muncă;

- migraţia forţei de muncă;

- asigurarea de şomaj.

Centrul Republican Experimental Protezare, Ortopedie şi Reabilitare (CREPOR)

CREPOR are misiunea de a coordona şi organiza activităţile orientate spre asigurarea implementării politicilor publice în următoarele domenii:

– consultarea, reabilitarea medicală, reabilitarea profesională;

– confecţionarea şi asigurarea cu mijloace ajutătoare tehnice;

– modernizarea serviciilor prestate şi a mijloacelor ajutătoare tehnice confecţionate.

Centre de plasament pentru persoane cu dizabilităţi.

Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (ANSA)

ANSA este autoritatea administrativă centrală din subordinea Guvernului responsabilă de supravegherea şi controlul siguranţei alimentelor, sănătăţii animalelor, protecţiei plantelor, şi monitorizarea activităţilor sanitar-veterinare. Structural ANSA constă din aparatul central, care include diverse direcţii şi secţii specializate, subdiviziunile teritoriale (14), o reţea de laboratoare specializate, desemnate să asigure controlul şi monitorizarea calităţii şi siguranţei alimentelor, sănătăţii animalelor şi protecţiei plantelor şi 7 posturi de inspecţie în punctele de trecere a frontierei de stat. ANSA joacă un rol crucial în gestionarea situaţiilor excepţionale cu caracter biologo-social cu afectarea animalelor şi plantelor (boli contagioase ale animalelor agricole, enzootii, epizootii, panzootii, pierirea în masă a păsărilor şi animalelor sălbatice şi agricole, atacarea plantelor agricole de boli şi dăunători, etc.), precum şi în implementarea prevederilor Regulamentului Sanitar Internaţional asumate de Republica Moldova. ANSA este desemnată în calitate de punct focal naţional al Sistemul rapid de alertă pentru alimente şi furaje la nivel naţional.

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU REGLEMENTARE ÎN ENERGETICĂ (ANRE)

ANRE implementează politica statului privind reglementarea în sectoarele energetice, asigură reglementarea şi monitorizarea funcţionării eficiente a pieţei de energie şi desfăşurarea activităţilor în sectoarele energetice în condiţii de accesibilitate, disponibilitate, fiabilitate, continuitate, competitivitate şi transparenţă, cu respectarea normelor de calitate, de securitate şi de protecţie a mediului.

Comisia Naţională a Pieţei Financiare:

Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF) este autoritatea publică autonomă, responsabilă faţă de Parlament, care are drept misiune asigurarea stabilităţii, transparenţei, siguranţei şi eficienţei pe piaţa de capital şi în raport cu fondurile de pensii facultative şi cu organismele de plasament colectiv, prevenirea riscurilor sistemice şi a manipulării pe piaţa de capital, precum şi protejarea drepturilor consumatorilor de servicii financiare, în limitele stabilite de legislaţie. CNPF dispune de independenţă organizaţională, funcţională, operaţională şi financiară, care va asigura implementarea mecanismului de asigurare de dezastre.

2.3.2.3 Autorităţile administraţiei publice locale (APL)

APL sunt responsabile pentru implementarea măsurilor de prevenire, pregătire, răspuns şi recuperare la nivel local în caz de situaţii de urgenţă. Principalele responsabilităţi şi atribuţii ale APL-urilor în domeniul protecţiei civile includ: 1) evaluarea riscurilor şi vulnerabilităţilor locale: autorităţile administraţiei publice locale trebuie să evalueze constant riscurile şi vulnerabilităţile din zona lor de responsabilitate şi să ia măsuri pentru a reduce aceste riscuri; 2) elaborarea şi implementarea planurilor de protecţie civilă: APL-urile trebuie să dezvolte planuri locale de protecţie civilă care să includă măsuri de prevenire şi intervenţie în caz de dezastre. Aceste planuri sunt adaptate specificului local şi trebuie să fie actualizate periodic; 3) coordonarea şi gestionarea serviciilor de urgenţă: APL-urile sunt responsabile pentru organizarea şi coordonarea serviciilor de urgenţă locale, inclusiv pompierii, echipele de prim-ajutor şi alte servicii de intervenţie; 4) informarea şi educarea populaţiei: APL-urile au obligaţiunea de a informa şi educa cetăţenii despre riscurile existente şi despre măsurile de autoprotecţie. Aceasta poate include campanii de conştientizare, distribuirea materialelor informative şi organizarea de exerciţii şi simulări; 5) colaborarea cu alte instituţii şi agenţii: APL-urile trebuie să colaboreze cu toate structurile relevante (ministerele, IGSU, ANSP, ANSA, etc) pentru a asigura un răspuns coordonat şi eficient în caz de urgenţă; 6) gestionarea resurselor locale: APL-urile sunt responsabile pentru alocarea şi gestionarea resurselor necesare în caz de urgenţă, inclusiv echipamente, materiale şi personal; 7) reabilitarea şi recuperarea post-dezastru: După un dezastru, APL-urile sunt implicate în coordonarea eforturilor de reabilitare şi recuperare, inclusiv reconstrucţia infrastructurii şi oferirea de sprijin comunităţilor afectate; 8) colaborarea cu comunitatea şi sectorul privat: APL-urile trebuie să colaboreze cu organizaţiile neguvernamentale, comunităţile locale şi sectorul privat pentru a mobiliza resurse suplimentare şi pentru a asigura un răspuns eficient în situaţii de urgenţă.

2.3.2.4 Serviciile publice descentralizate

Serviciile publice descentralizate contribuind la prevenirea, pregătirea, răspunsul şi recuperarea în caz de situaţii de urgenţă prin activităţi specifice domeniilor lor de competenţă. Serviciile publice descentralizate includ diverse instituţii şi agenţii guvernamentale care funcţionează la nivel local şi regional, fiecare având atribuţii clar definite, inclusiv în domeniul reducerii riscurilor şi gestionării urgenţelor şi dezastrelor. De exemplu:

Serviciile publice descentralizate din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor monitorizează şi controlează siguranţa alimentară şi sanitar-veterinară; gestionează situaţiile de urgenţă alimentară şi de sănătate animală, cum ar fi focarele de boli la animale şi contaminările alimentare; oferă suport tehnic în implementarea măsurilor de control şi prevenire.

Serviciile publice descentralizate din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică (centrele regionale de sănătate publică) monitorizează şi şi organizează acţiunile de răspuns la urgenţele de sănătate publică, inclusiv epidemii şi pandemii; coordonează campaniile de vaccinare şi alte măsuri de prevenire a bolilor transmisibile; oferă suport tehnic şi expertiză în gestionarea urgenţelor de sănătate publică etc.

Serviciile publice descentralizate din cadrul Serviciul Hidrometeorologic de Stat monitorizează şi prognozează condiţiile meteorologice şi hidrologice, emit avertizări şi alerte pentru fenomene meteorologice extreme, cum ar fi inundaţiile, secetele, furtunile şi alunecările de teren; contribuie la informarea populaţiei şi a autorităţilor despre riscurile meteorologice iminente etc.

Serviciile publice descentralizate din cadrul Agenţiei de Mediu supraveghează şi evaluează impactul asupra mediului al diverselor activităţi umane şi evenimente naturale; coordonează răspunsul la poluări accidentale şi alte incidente de mediu; Participă la evaluarea impactului ecologic al dezastrelor şi la implementarea măsurilor de remediere.

Serviciile publice descentralizate din cadrul Inspectoratului Naţional pentru Supraveghere Tehnică efectuează controlul de stat în domeniul protecţiei civile şi protecţiei împotriva incendiilor, monitorizează siguranţa infrastructurilor critice şi a construcţiilor, coordonează activităţile de prevenire a accidentelor tehnice şi industriale.

În realizarea sarcinilor ce le revin, serviciile publice descentralizate colaborează cu autorităţile publice locale, cu IGSU, precum şi cu alte instituţii relevante pentru a asigura un răspuns eficient şi coordonat la situaţiile de urgenţă. În aşa mod, acestea joacă un rol esenţial în protejarea populaţiei şi a mediului înconjurător, contribuind la rezilienţa comunităţilor în faţa dezastrelor.

2.3.2.5 Formaţiunile Protecţiei Civile

Formaţiunile protecţiei civile sunt alcătuite dintr-un ansamblu de structuri şi resurse care au rolul de a proteja populaţia, bunurile şi mediul în situaţii de urgenţă. Pot fi teritoriale, departamentale sau de obiect, iar după destinaţie – specializate sau de destinaţie generală. Responsabilitatea pentru crearea, menţinerea, completarea cu personal, dotarea şi instruirea formaţiunilor PC o poartă conducătorii structurilor în cadrul cărora formaţiunile date sunt instituite. La formaţiunile PC atribuie: detaşamente, echipe şi grupe cu diferită destinaţie (de căutare-salvare, de transmisiuni, de mecanizare a lucrărilor, de cercetare generală, de stingere a incendiilor, de decontaminare, de menţinere a ordinii publice, puncte mobile de alimentare, staţii mobile de aprovizionare cu combustibil şi lubrifianţi, grupe sanitare etc.).

Totodată, este de menţionat că, în pofida faptului că formaţiunile PC joacă un rol foarte important în calitate de mijloace şi forţe complementare în realizarea măsurilor de prevenire şi răspuns la urgenţe şi dezastre, în ultimul timp capacităţile acestora s-au diminuat considerabil, iar Regulamentul cu privire la formaţiunile nemilitarizate ale protecţiei civile, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.249/1996 este depăşit şi necesită a fi revăzut cardinal.

În urma evaluării anuale a stării formaţiunilor protecţiei civile, se stabileşte că abilitatea de pregătire a acestora este de cca 7%, astfel apare necesitatea implicării sectorului privat şi organizaţiilor necomerciale în vederea consolidării capacităţilor de răspuns la lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale.

Actualmente, organizaţiile necomerciale care pot activa ca voluntari în caz de dezastre sau în măsurile de prevenire a dezastrelor nu dispun de un cadru normativ ce ar reglementa drepturile, atribuţiile, criteriile în care aceste organizaţii pot activa în domeniul respectiv, inclusiv lipsa asigurării sociale a membrilor acestor organizaţii în caz de prestare a muncii, traumatism sau deces în condiţii de dezastre, impune modificarea cadrului normativ în domeniul voluntariatului prin elaborarea unei noi legi.

2.3.2.6. Sistemele de avertizare timpurie

Sistemele de avertizare timpurie reprezintă un sistem integrat care include sistemele şi procesele de monitorizare şi prognoză, de evaluare a riscurilor de producere a dezastrelor, de comunicare şi de pregătire timp util măsuri de reducere a riscurilor de dezastre, înainte de producerea fenomenului.

Astfel, sistemele eficiente de avertizare timpurie pot include patru elemente-cheie interdependente:

1) cunoaşterea riscului de dezastru bazată pe colectarea sistematică a datelor şi evaluările riscului de dezastru;

2) detectarea, monitorizarea, analiza şi prognozarea pericolelor şi a posibilelor consecinţe;

3) diseminarea şi comunicarea, de către o sursă oficială, credibilă, în timp util, a avertizărilor exacte şi aplicabile, însoţite de informaţii asociate privind probabilitatea şi impactul;

4) pregătirea la toate nivelurile pentru a răspunde avertizărilor primite.

Aceste patru componente interconectate trebuie să fie coordonate în cadrul şi între sectoare şi mai multe niveluri pentru ca sistemul să funcţioneze eficient şi să includă un mecanism de “feedback” pentru îmbunătăţirea continuă. Eşecul unei componente sau lipsa de coordonare între ele ar putea duce la eşecul întregului sistem.

Componentele principale ale sistemelor de avertizare timpurie ale Republicii Moldova sunt următoarele: 1) sisteme (reţele) de monitorizare şi detectare (staţii şi radare meteorologice, reţele de monitorizare hidrologică, senzori seismici, termoscanere pentru măsurarea la distanţă a temperaturii corpului, sisteme de monitorizare a calităţii aerului şi solului, sisteme de monitorizare a alunecărilor de teren etc.). Detectarea primară se efectuează şi de către instituţii specializate, instituţii medico-sanitare (spitale, centre de medicină primară, CNAMUP), laboratoare (chimice, bacteriologice, radiologice etc.), subdiviziuni ANSA şi ANSP, subdiviziuni ale Poliţiei de Frontieră etc.;

2) centre de colectare şi analiză a datelor (agenţii şi subdiviziuni specializate – IGSU, ANSP, SHS, Institutul de Geologie şi Seismologie etc.);

3) sisteme de avertizare publică, alte mijloace şi reţelelor de comunicare şi difuzare a avertizărilor (sisteme de sirene, radio şi televiziune, poşta electronică, programe de trimitere a mesajelor prin telefonia mobilă, platforme online şi social media etc.).

Sistemul de avertizare publică, fiind un element important, are ca sarcină principală transmiterea/ diseminarea către populaţie într-un timp cât mai scurt a informaţiei credibile privind pericolul de producere sau producerea situaţiilor de urgenţă/excepţionale şi dezastre, utilizând în acest scop tehnologii bazate pe serviciile de comunicaţii electronice mobile (CellBroadcast şi/sau LB-SMS), sirene electronice dirijate centralizat, serviciile radiodifuzorilor naţionali (radio/ TV Broadcast), precum şi infrastructura guvernamentală Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor electronice (TIC).

Totodată, capacitatea de pregătire a autorităţilor publice de toate nivelurile sunt diminuate din cauza lipsei unui sistem naţional de avertizare publică, care să asigure informarea şi modul corect de acţiune a populaţiei ameninţate de pericolul sau producerea situaţiilor de urgenţă şi excepţionale. Serviciile de specialitate sunt limitate în capacităţile lor de a informa şi de a avertiza populaţia cu privire la riscurile şi efectele care pot surveni ca urmare a declanşării acestora

Lipsa unui sistem fiabil de avertizare publică în caz de situaţii de urgenţă şi excepţionale poate duce la consecinţe dezastruoase, victime umane, pagube materiale majore, degradarea mediului. Noile ameninţări regionale (de exemplu, războiul din Ucraina) la adresa securităţii şi siguranţei impun dezvoltarea unor instrumente care să diminueze la minimum impactul unor astfel de provocări. În acest sens, este necesară crearea unui sistem de diseminare, informare şi comunicare, pentru a permite difuzarea notificărilor de avertizare către persoanele ce pot fi afectate.

La momentul actual avertizarea populaţiei se efectuează cu utilizarea radioului, televiziunii, platformelor online şi social media. Colectarea informaţiei se efectuează în baza unui sistem de raportare din teritoriu, inclusiv de la instituţiile relevante (SHS, ANSA etc.). La fel, IGSU coordonează Reţeaua naţională de observare şi control de laborator asupra contaminării (poluării) mediului înconjurător cu substanţe radioactive, otrăvitoare, puternic toxice şi agenţi biologici, care este utilizată atât pentru detectarea pericolelor, cât şi pentru evaluarea riscurilor. Ministerul Afacerilor Interne, întru realizarea Programului de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale pentru anii 2022-2025, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.846/2022), urmează să dezvolte şi să pună în aplicare până la finele anului 2025 un sistem naţional de avertizare timpurie a populaţiei, care să tindă spre o rată de acoperire de 100 % a populaţiei, prin utilizarea în acest sens a tuturor mediilor şi tehnologiilor posibile, inclusiv prin intermediul telefoniei mobile. Realizarea acestui obiectiv al Programului se află în derulare, fiind în proces de elaborare a studiului de fezabilitate.

La fel, Banca Mondială a aprobat pachetul de finanţare în valoare de 40 de milioane de dolari SUA pentru Proiectul Consolidarea managementului riscurilor de dezastre şi a rezilienţei Republicii Moldova (CMRDRM), care urmăreşte să sprijine consolidarea nivelului de pregătire şi răspuns al Republicii Moldova la dezastre naturale şi şocuri determinate de schimbările climatice care ameninţă vieţi, locuinţe şi infrastructura critică.

Proiectul CMRDRM adoptă o abordare cuprinzătoare în materie de consolidare a capacităţii de gestionare a riscului de dezastre în Republica Moldova prin trei componente, inclusiv instalarea şi implementarea unui sistem naţional de avertizare publică bazat pe comunicaţii electronice mobile. Acest sistem, fiind integrat cu sistemele de informaţii meteorologice, hidrologice şi geologice existente, va spori semnificativ nivelul de pregătire al ţării pentru abordarea pericolelor naturale, cum ar fi inundaţii, incendii şi cutremure. Proiectul va sprijini, de asemenea, achiziţionarea autospecialelor şi a echipamentelor de intervenţie în caz de urgenţă, cum ar fi autovehicule de pompieri şi echipamente specializate pentru operaţiuni de căutare, salvare şi logistică, fapt ce va consolida capacitatea serviciilor de urgenţă la nivel naţional şi local.

Totodată, este de menţionat că unele instituţii specializate ale statului dispun şi gestionează sisteme de monitorizare şi detectare a surselor de risc, de notificare a autorităţilor/ instituţiilor interesate, precum şi utilizarea diferitor mijloace (pagina web oficială, comunicate radio/TV, platforme de socializare etc.), pentru diseminarea informaţiei relevante către autorităţi şi populaţie, însă la moment aceste sisteme nu sunt interoperabile şi nu sunt integrate într-o platformă unică.

Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică gestionează două sisteme automatizate de monitorizare şi alertă precoce: Sistemul naţional de supraveghere epidemiologică şi control al bolilor transmisibile şi evenimentelor de sănătate publică (Hotărârea Guvernului nr.951/2013) şi Sistemul de alertă precoce şi răspuns rapid, instituit în legătură cu ameninţările transfrontaliere grave pentru sănătate, la procedurile de notificare a alertelor şi la procedurile de schimb de informaţii, consultare şi coordonare a răspunsurilor la astfel de ameninţări (Hotărârea Guvernului nr.30/2024). Colectarea informaţiei este efectuată în baza unui sistem digitalizat de notificare de la instituţiile medico-sanitare şi laboratoarele medicale, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, precum şi de la mai multe autorităţi competente relevante (ANSA, IGPF, SHS etc.). Totodată, ANSP, în calitatea sa de Punct Focal Naţional al Regulamentului Sanitar Internaţional, menţine legătură 24/7 şi are posibilitatea de a efectua schimbul de informaţie cu structurile relevante ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în vederea identificării şi notificării evenimentelor ce pot constitui o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională. Totodată, sistemele respective nu dispun de capacităţi de avertizare rapidă a populaţiei privitor la pericolul sau declanşarea urgenţelor de sănătate publica, aceasta fiind realizată prin intermediul radioului, televiziunii, platformelor online şi social media.

SHS utilizează un sistem de monitorizare, identificare, analiză şi prognozare a fenomenelor meteorologice şi hidrologice periculoase. Alertarea populaţiei se efectuează prin emiterea alertelor respective pe pagina oficială a instituţiei, precum şi prin notificarea autorităţilor relevante (IGSU, ANSP, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale etc.)

Agenţia Naţională pentru Supravegherea Alimentelor asigură funcţionalitatea Sistemului rapid de alertă pentru alimente şi furaje la nivel naţional, care însă efectuează avertizarea timpurie preponderent a autorităţilor relevante, urmând ca avertizarea populaţiei să fie efectuată prin intermediul acestora.

În acest context, Republica Moldova pe parcursul ultimilor ani tinde să îşi consolideze capacităţile de avertizare timpurie. Cu toate acestea, este necesar ca acest exerciţiu să fie abordat adecvat şi în concordanţă cu provocările şi pericolele care persistă atât la nivel local şi regional, cât şi la cel global, iar lipsa unui Sistem unic de avertizare, precum şi a unei platforme unice de schimb de informaţie în caz de pericol sau declanşare a situaţiilor de urgenţă impune (prin hotărâri de Guvern) structurile responsabile să raporteze în mai multe adrese concomitent. De pildă, SHS în caz de pericol de creştere bruscă a temperaturii aerului este obligată să raporteze (notifice) concomitent atât IGSU, cât şi ANSP, iar în unele cazuri şi ANSA.

2.4. ANALIZA CAPACITĂŢILOR NAŢIONALE DE REDUCERE A RISCURILOR

ŞI GESTIONARE A URGENŢELOR ŞI DEZASTRELOR

Analiza capacităţilor naţionale de reducere a riscurilor şi gestionarea urgenţelor şi dezastrelor a fost realizată cu utilizarea metodologiei SWOT.

Aplicarea metodologiei SWOT oferă informaţii importante asupra punctelor tari şi slabe, precum şi asupra oportunităţilor şi ameninţărilor care influenţează eficienţa procesului de reducere a riscurilor şi gestionare a dezastrelor, dar şi identifică activităţi orientate spre îmbunătăţirea acestui proces.

Puncte forte

1. Cadrul normativ dezvoltat: Actualmente Republica Moldova dispune de un set dezvoltat de politici de stat şi de un cadru normativ (legi, hotărâri de Guvern, acte departamentale) complex, diversificat, care sprijină pregătirea şi gestionarea urgenţelor şi dezastrelor, precum şi contribuie la coordonarea eforturilor şi alocarea resurselor necesare.

2. Experienţa şi cunoştinţe acumulate: Experienţa acumulată de Republica Moldova în gestionarea urgenţelor şi dezastrelor anterioare, cum ar fi, de pildă, inundaţiile şi secetele, contribuie la dezvoltarea unor proceduri şi practici eficiente de pregătire, răspuns şi restabilire.

3. Sprijinul internaţional: Republica Moldova a aderat la mai multe tratate internaţionale şi are relaţii de parteneriat stabile cu mai multe organizaţii internaţionale, precum ONU şi agenţiile acesteia, fapt care oferă resurse, expertiză, asistenţă tehnică şi financiară, contribuind la dezvoltarea şi implementarea strategiilor de reducere şi gestionare a dezastrelor.

4. Cooperarea regională: Republica Moldova participă la programe şi iniţiative regionale pentru gestionarea comună a riscurilor de urgenţe şi dezastre, ceea ce permite obţinerea cunoştinţelor, practicilor şi resurselor.

5. Programe de informare şi educare a populaţiei: În mod regulat în ţară se realizează companii de educare şi informare a populaţiei cu privire la pericole, riscuri şi măsurile de prevenire care contribuie la creşterea conştientizării şi pregătirii publicului larg.

6. Programe de formare şi instruire a personalului de intervenţie: În instituţiile de învăţământ relevante sunt dezvoltate şi implementate cursuri, module şi programe de formare şi instruire pentru personalul implicat în gestionarea urgenţelor, fapt care îmbunătăţeşte competenţele şi capacităţile acestuia de a acţiona profesionist în cazurile pericolului sau producerii acestora.

7. Resurse umane calificate: În linii generale agenţiile şi serviciile cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniul pregătirii şi răspunsului la urgenţe şi dezastre sunt completate la nivel suficient cu personal calificat în domeniul gestionării urgenţelor.

8. Planificarea acţiunilor de pregătire şi răspuns la urgenţe şi dezastre. La toate nivelurile (naţional, teritorial, sectorial, teritorial, local şi instituţional) sunt elaborate şi aprobate planuri de pregătire şi răspuns la urgenţe şi dezastre (planurile protecţiei civile), care în linii generale corespund cerinţelor.

9. Serviciul naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112: Serviciul 112 asigură organizaţional şi tehnologic preluarea, înregistrarea, prelucrarea apelurilor de urgenţă şi transmiterea solicitărilor de intervenţie către serviciile specializate (ambulanţă, poliţie, pompieri), precum şi asigurarea interacţiunii între ele.

10. Organe de coordonare intersectorială: În scopul asigurării coordonării intersectoriale în domeniul reducerii riscurilor şi gestionării urgenţelor la diferite niveluri sunt instituite organe de coordonare (comisii pentru situaţii excepţionale, comisii extraordinare de sănătate publică etc.), sunt aprobate regulamentele, componenţa şi modul de activitate al acestora.

11. Organe de suport decizional: Sunt instituite şi activează organe intersectoriale de coordonare şi dirijare, cum ar fi de exemplu Centrul de dirijare în situaţii excepţionale al CSE RM din cadrul IGSU, precum şi alte centre similare, care asigură suportul decizional pentru factorii de decizie în vederea pregătirii, răspunsului şi lichidării consecinţelor urgenţelor şi dezastrelor.

12. Implementarea şi utilizarea tehnologiilor moderne: Mai multe instituţii relevante, cum ar fi de pildă Serviciul Hidrometeorologic de Stat, dispun şi aplică tehnologii moderne de monitorizare a pericolelor şi evaluare a riscurilor de urgenţe şi dezastre. Aplicarea tehnologiilor avansate se află în proces de avansare.

13. Existenţa infrastructurii de bază pentru intervenţii de urgenţă: Actualmente serviciile de urgenţă (pompierii, salvatorii, personalul ambulanţelor, poliţia) sunt dotate la nivel suficient cu tehnică şi echipament de bază pentru intervenţii de urgenţă.

14. Investiţii în rezilienţa şi siguranţa instituţiilor şi serviciilor critice: Investiţiile, care au loc în modernizarea infrastructurii existente, reduc vulnerabilitatea în faţa urgenţelor şi îmbunătăţesc capacitatea de prevenire şi răspuns.

15. Capacitate de mobilizare rapidă: Structurile şi procedurile existente permit mobilizarea rapidă a resurselor şi personalului necesar în cazul unei urgenţe sau al unui dezastru.

16. Integrarea cercetării şi inovării: Instituţiile relevante cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniul reducerii riscurilor şi gestionării urgenţelor colaborează cu instituţiile academice şi centrele de cercetare pentru a dezvolta soluţii inovative în domeniul respectiv.

Aceste puncte tari reprezintă o bază pentru a continua îmbunătăţirea capacităţilor de pregătire, reducerea riscurilor şi gestionara urgenţelor şi dezastrelor, asigurând astfel protecţia populaţiei şi a infrastructurii împotriva pericolelor naturale, tehnologice şi biologico-sociale.

Puncte slabe

1. Resurse financiare limitate: Resursele financiare alocate pentru măsurile de reducere a riscurilor şi gestionare urgenţelor este ca regulă insuficient, limitând capacitatea de a dezvolta şi menţine infrastructura de intervenţie, de a achiziţiona echipamente moderne, de a efectua instruirea continuă a personalului şi de a implementa proiecte şi programe în acest domeniu.

2. Lipsa unei strategiei naţionale de reducere a riscului dezastrelor: Lipsa unei asemenea strategii reprezintă un angajament asumat dar nerealizat al prevederilor Cadrului de la Sendai a cărui stat parte este Republica Moldova. Plus la aceasta, strategia este necesară în calitate de temelie pentru realizarea coordonată, proactivă, complexă şi eficientă a măsurilor de reducere a riscurilor şi gestionare a dezastrelor.

3. Accentul pe acţiunile de răspuns la urgenţe şi dezastre în detrimentul reducerii riscurilor acestora. Practica şi abordările internaţionale au demonstrat că reducerea riscului dezastrelor este cu mult mai eficientă ca răspunsul la impactul acestora, fapt accentuat şi de prevederile Cadrului de la Sendai.

4. Capacitate limitată de realizarea a strategiilor şi programelor. Realizarea strategiilor şi programelor de reducere a riscurilor şi gestionare a dezastrelor este adesea limitată din cauza subfinanţării, subaprecierii importanţei şi neincluderii acestora în numărul priorităţilor, insuficienţii de resurse umane atât la nivelul elaborării politicilor, cât şi la cel al realizării acestora, confuziilor privind atribuţiile şi responsabilităţile diferitelor autorităţi etc.

5. Insuficienţa unor metodologii de evaluare a riscurilor de dezastre, precum şi a consecinţelor acestora: Metodologiile existente numai parţial acoperă necesităţile, iar în unele cazuri nu sunt în concordanţă între ele.

6. Planuri de pregătire şi răspuns insuficient dezvoltate: Planurile existente de prevenire şi răspuns la urgenţe şi dezastre nu sunt întotdeauna detaliate sau actualizate, ceea ce poate duce la ineficienţe în gestionarea situaţiilor de criză.

7. Lacune şi impedimente în coordonarea interinstituţională: Problemele în coordonarea eficientă între diferitele agenţii şi instituţii implicate în prevenirea şi gestionarea urgenţelor pot duce la răspunsuri incoerente şi ineficiente.

8. Nivelul insuficient de pregătire pentru urgenţe şi dezastre la nivel local. Actualmente gradul de pregătire pentru urgenţe şi dezastre la nivel local redus şi necesită fortificare.

9. Lipsa unei terminologii unice bazate pe standardele internaţionale. Terminologia utilizată la moment în actele normative şi de planificare nu corespunde terminologiei şi definiţiilor internaţionale. De exemplu, în actele normative naţionale noţiunea “dezastru” nu este definită şi nu se utilizează în genere.

10. Gradul redus de pregătire a formaţiunilor protecţiei civile. Formaţiunile protecţiei civile sunt instituite, însă capacitatea acestora de mobilizare, operaţionalizare şi acţiuni eficiente în situaţii excepţionale este slabă.

11. Capacităţi logistice reduse. Lipsa sau insuficienţa rezervelor de echipamente şi bunuri materiale destinate pentru utilizarea în cazul pericolului sau declanşării urgenţelor şi dezastrelor, precum şi a mecanismelor viabile de distribuire rapidă a acestora în caz de necesitate.

12. Conştientizare publică scăzută: Nivelul de conştientizare şi de pregătire al populaţiei pentru acţiuni în caz de urgenţe este insuficient, fapt ce duce la reacţii inadecvate şi necoordonate.

13. Lipsa unui sistem centralizat de gestionare a datelor. Absenţa unui sistem integrat pentru colectarea, stocarea şi analizarea datelor privind urgenţele şi dezastrele limitează capacitatea de a planifica şi de a răspunde în mod eficient.

14. Lacune în formarea şi instruirea personalului implicat în prevenirea şi gestionarea urgenţelor şi dezastrelor. Formarea şi instruirea personalului implicat în prevenirea şi gestionarea urgenţelor şi dezastrelor nu în deplină măsură corespunde cerinţelor şi aşteptărilor.

15. Nivelul insuficient de funcţionalitate a sistemelor de avertizare timpurie. Nivelul actual de implementare a sistemelor de avertizare timpurie complică alertarea rapidă a populaţiei şi autorităţilor şi majorează riscul de a întârzia cu acţiunile de răspuns.

16. Lipsa unor abordări coordonate privitor la managementul cadavrelor în dezastre. Actualmente problema managementului cadavrelor în cadrul răspunsului la urgenţe şi dezastre rămâne practic nesoluţionată.

17. Lipsa unui cadru de recuperare post-dezastru: Lipsa abordărilor şi planurilor de recuperare post-dezastru poate duce la întârzieri şi la o revenire mai dificilă la normalitate pentru comunităţile afectate.

Aceste puncte slabe evidenţiază domeniile în care trebuie să se investească şi care urmează a fi îmbunătăţite pentru a spori capacităţile de prevenire, reducere a riscurilor şi gestionare a urgenţelor şi dezastrelor, protejând astfel mai bine populaţia şi infrastructura ţării.

Totodată, Conform constatărilor Comisiei Europene incluse în Raportul pentru anul 2023 privind Republica Moldova, care însoţeşte Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor, la Capitolul 27: Mediul şi Schimbările Climatice, au fost identificate mai multe puncte slabe în domeniul protecţiei civile şi gestionării riscurilor de dezastre.

Raportul subliniază necesitatea ca Republica Moldova să intensifice eforturile de consolidare a sistemului său de protecţie civilă şi de gestionare a riscurilor de dezastre. Printre deficienţele semnalate se numără:

1. Lipsa evaluărilor naţionale ale riscurilor de dezastre: Republica Moldova nu dispune încă de evaluări naţionale cuprinzătoare ale riscurilor de dezastre, realizate pe baza unei metodologii aprobate la nivel naţional. Aceste evaluări sunt esenţiale pentru a fundamenta strategii corespunzătoare de prevenire şi pregătire.

2. Deficienţe în capacitatea operaţională şi infrastructură: Sistemul naţional de protecţie civilă necesită îmbunătăţiri semnificative în ceea ce priveşte capacitatea operaţională şi infrastructura disponibilă pentru intervenţii în caz de urgenţă. Există lacune în dotarea şi eficienţa resurselor, care afectează răspunsul rapid şi coordonat în situaţii de criză.

3. Inadecvarea sistemului de alertă timpurie şi Serviciul Hidrometeorologic de Stat: Sistemul de alertă timpurie şi Serviciul Hidrometeorologic de Stat nu sunt suficient de dezvoltate pentru a oferi prognoze precise şi timpurii. Acest aspect reduce capacitatea de reacţie rapidă la dezastrele naturale şi limitează prevenirea efectivă a acestora.

4. Lipsa integrării în reţelele europene de comunicare: Republica Moldova nu a implementat încă servicii transeuropene securizate de telematică (TESTA), esenţiale pentru conectarea la sistemul comun de comunicare şi informare în caz de urgenţă (CECIS). Această lipsă de conectivitate împiedică o comunicare coordonată şi eficientă cu Centrul de coordonare a răspunsului la situaţii de urgenţă al Comisiei Europene (ERCC).

Oportunităţi

1. Accesarea finanţării internaţionale. Posibilitatea de a obţine fonduri şi granturi din partea organizaţiilor internaţionale precum UE, ONU şi alte agenţii donatoare pentru dezvoltarea capacităţilor de prevenire şi răspuns la urgenţe şi dezastre.

2. Implementarea de standarde internaţionale. Adoptarea şi implementarea standardelor internaţionale de gestionare a urgenţelor şi dezastrelor poate îmbunătăţi eficienţa şi eficacitatea reducerii riscului, răspunsului lichidării consecinţelor acestora.

3. Îmbunătăţirea cadrului normativ aferent reducerii riscurilor şi gestionării dezastrelor. Alinierea cadrului normativ existent la standardele şi abordările internaţionale va spori înţelegerea riscurilor dezastrelor şi va contribui la ridicarea nivelului de rezilienţă a ţării şi a societăţii.

4. Elaborarea unor programe şi planuri sectoriale de reducere a riscurilor şi gestionare a dezastrelor. În baza strategiei naţionale de reducere a riscului dezastrelor, vor fi elaborate programe şi planuri concrete (teritoriale, sectoriale, locale etc.) în funcţie de atribuţiile şi responsabilităţile autorităţilor respective.

5. Implementarea de tehnologii moderne. Utilizarea tehnologiilor avansate, cum ar fi sistemele GIS, dronele şi accesul la informaţia de pe sateliţi pentru monitorizarea riscurilor şi gestionarea eficientă a dezastrelor.

6. Dezvoltarea unor noi parteneriate regionale. Încheierea acordurilor de colaborare şi parteneriat cu ţările din regiune, în special cu cele din vecinătate şi apropriere, care vor contribui la abordarea comună a riscurilor, la schimbul de informaţii şi experienţă, ajutorul reciproc avantajos şi fortificarea capacităţilor de răspuns.

7. Accesarea programelor de asistenţă tehnică. Accesarea programelor de asistenţă tehnică oferite de organizaţii internaţionale pentru a îmbunătăţi capacităţile locale de răspuns la dezastre.

8. Sporirea gradului de pregătire la nivel local. Actualmente gradul de pregătire pentru urgenţe şi dezastre este scăzut şi necesită fortificare.

9. Implementarea de noi programe de educaţie şi conştientizare. Implementarea de noi programe educaţionale şi campanii de informare care vor creşte nivelul de conştientizare şi pregătire al populaţiei pentru a reacţiona adecvat în caz de urgenţe.

10. Formarea şi pregătirea continuă. Dezvoltarea şi extinderea programelor de formare pentru personalul implicat în gestionarea urgenţelor, pentru a îmbunătăţi competenţele şi capacităţile de răspuns ale acestuia.

11. Investiţii în infrastructură rezilienţă. Modernizarea şi consolidarea infrastructurii, în primul rând critice, existente pentru a reduce vulnerabilitatea la dezastrele naturale şi tehnologice, precum şi pentru a îmbunătăţi capacitatea de pregătire şi răspuns.

12. Crearea unui sistem integrat de date. Dezvoltarea unei baze de date centralizate şi interactive pentru colectarea, stocarea şi analizarea datelor privind riscurile şi dezastrele va facilita mult planificarea eficientă şi deciziile strategice.

13. Promovarea sustenabilităţii. Integrarea măsurilor de prevenire a dezastrelor în strategiile naţionale de dezvoltare durabilă va asigura o gestionare eficientă a resurselor naturale şi reducerea impactului schimbărilor climatice.

14. Implicarea mai largă a sectorului privat. Implicarea sectorului privat în eforturile de reducere a riscurilor de urgenţe şi dezastre prin parteneriate public-private, investiţii şi inovare pentru a îmbunătăţi resursele şi tehnologiile disponibile.

15. Dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii electronice. Dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii electronice. Modernizarea reţelelor de comunicaţii electronice pentru a asigura transmiterea rapidă şi sigură a informaţiilor şi alertelor în caz de urgenţă, facilitând coordonarea acţiunilor şi un răspuns prompt şi eficient.

16. Promovarea voluntariatului. Încurajarea participării comunităţii prin programe de voluntariat care să sprijine eforturile de pregătire şi răspuns la urgenţe şi dezastre, creând astfel o reţea de suport local.

17. Integrarea mai activă a cercetării şi inovării. Colaborarea cu instituţiile academice şi centrele de cercetare pentru a dezvolta soluţii inovative în domeniul pregătirii şi răspunsului la urgenţe şi dezastre, bazate pe cele mai recente descoperiri şi tehnologii.

18. Programe de recuperare post-dezastru: Dezvoltarea de strategii şi planuri pentru recuperarea post-dezastru, bazate pe principiul “Build Back Better” (“Revenirea înapoi mai bună”) pentru a asigura o revenire rapidă la normalitate a comunităţilor afectate.

19. Elaborarea şi implementarea unor metodologii moderne de evaluare a pierderilor şi a pagubei în urma dezastrelor. Lipsa unor asemenea metodologii complică evaluarea reală a consecinţelor urgenţelor şi dezastrelor, precum şi realizarea unor măsuri corespunzătoare şi echitabile de restabilire.

Aceste oportunităţi oferă Republicii Moldova posibilitatea de a îmbunătăţi semnificativ capacităţile de prevenire şi reducere a riscurilor de dezastre prin utilizarea resurselor externe şi interne, adoptarea de tehnologii noi şi dezvoltarea parteneriatelor strategice.

Ameninţări

1. Schimbările climatice. Creşterea frecvenţei şi intensităţii fenomenelor meteorologice extreme, cum ar fi inundaţiile, secetele şi furtunile, poate depăşi capacităţile actuale de prevenire şi răspuns, precum şi resursele disponibile.

2. Dezastrele imprevizibile. Apariţia unor dezastre neaşteptate, care nu au fost prevăzute sau pentru care nu s-au luat măsuri corespunzătoare, poate cauza daune semnificative şi poate suprasolicita capacităţile de răspuns.

3. Dezastrele combinate, cauzate de mai mulţi factori concomitent. Un exemplu de asemenea dezastru este accidentul nuclear de la Fukushima (Japonia), care a fost cauzat atât de factori naturali (cutremur şi tsunami), cât şi tehnogeni (accident nuclear).

4. Epidemii şi pandemii cauzate de un agent patogen necunoscut (Boala X). “Boala X” este un termen folosit de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru a descrie o boală ipotetică care ar putea cauza o pandemie globală în viitor, dar al cărei agent patogen nu este încă cunoscut.

5. Epidemii şi pandemii cauzate de agenţi patogeni cunoscuţi: Crizele sanitare, cum ar fi pandemia de COVID-19, pot suprasolicita sistemele de sănătate şi resursele disponibile, reducând capacitatea de a gestiona alte tipuri de dezastre şi afectând pregătirea pentru acestea.

6. Eventuala contaminare radioactivă a teritoriului Republicii Moldova. Riscul major îl prezintă două staţii atomoelectrice (SAE Zaporojie şi SAE Iujno-Ucrainsk) aflate pe teritoriul Ucrainei, care se află în zona acţiunilor de luptă în urma invaziei Federaţiei Ruse asupra Ucrainei. Mai mult decât atât, SAE Zaporojie a fost capturată de forţele armate ruseşti, care menţin pe teritoriul acesteia armament şi muniţii.

7. Degradarea componentelor de mediu. Defrişările, poluarea şi alte activităţi care degradează mediul pot creşte vulnerabilitatea la dezastre naturale, cum ar fi alunecările de teren şi inundaţiile, complicând eforturile de pregătire şi răspuns.

8. Capacitate limitată de reacţie. Resursele limitate şi lipsa unei pregătiri corespunzătoare pot duce la reacţii întârziate şi ineficiente în caz de urgenţe sau dezastre, amplificând impactul acestuia asupra populaţiei şi infrastructurii.

9. Lipsa de continuitate a politicilor. Schimbările relativ frecvente ale guvernărilor pot duce la revederea priorităţilor guvernamentale, a politicilor publice şi a alocării resurselor necesare pentru implementarea măsurilor de reducere a riscurilor şi gestionare a dezastrelor.

10. Dependenţa de ajutorul extern. Dependenţa de finanţare şi asistenţă externă poate fi nesustenabilă pe termen lung şi poate afecta capacitatea de a dezvolta soluţii naţionale şi locale eficiente şi durabile.

11. Instabilitate economică. Fluctuaţiile economice şi crizele financiare pot reduce bugetele disponibile pentru măsurile de reducere a riscurilor dezastrelor şi pot întârzia implementarea proiectelor necesare pentru atingerea acestui scop.

12. Sărăcia şi vulnerabilitatea socială. Nivelul ridicat de sărăcie şi vulnerabilitate socială face ca anumite segmente ale populaţiei să fie mai expuse şi mai afectate de dezastre, limitând capacitatea acestora de prevenire şi recuperare.

13. Migrarea forţei de muncă. Exodul personalului calificat către alte ţări poate reduce capacitatea locală şi naţională de gestionare a riscurilor de dezastre şi de asigurare a acţiunilor de răspuns.

14. Corupţia şi gestionarea ineficientă a resurselor disponibile. Corupţia şi gestionarea ineficientă a resurselor pot submina eforturile de reducere a riscurilor de dezastre şi de implementare a măsurilor de preventive.

15. Infrastructură vulnerabilă: Multe zone ale ţării au infrastructură insuficient dezvoltată şi vulnerabilă la impactul dezastrelor naturale, cum ar fi cutremurele de pământ, inundaţiile şi alunecările de teren, ceea ce complică eforturile de pregătire şi răspuns.

16. Infrastructură critică neprotejată: Multe elemente ale infrastructurii critice nu sunt adecvat protejate împotriva dezastrelor naturale şi tehnologice, ceea ce creşte riscul de impact sever în caz de dezastru.

Aceste ameninţări subliniază provocările majore cu care se confruntă Republica Moldova în eforturile sale de prevenire şi reducere a riscurilor de dezastre. Este esenţial ca aceste riscuri să fie gestionate prin politici corespunzătoare, investiţii şi cooperare internaţională pentru a proteja populaţia şi infrastructura ţării. Totodată, în scopul evitării suprapunerilor şi lacunelor este important ca CNSC să coordoneze între sectoare şi niveluri de guvernare pentru a se asigura că aceste politici sunt definite şi implementate în mod eficient.

2.5. PLANIFICAREA PREGĂTIRII ŞI RĂSPUNSULUI LA URGENŢE

Planificarea pregătirii şi răspunsului la urgenţe este unul de elemente-cheie ale procesului de reducere a riscurilor şi gestionare a dezastrelor. Aceasta implică pregătirea, diminuarea, răspunsul şi recuperarea în faţa unor astfel de evenimente.

În conformitate cu legislaţia în vigoare la capitolul ce ţine de planificarea în situaţii excepţionale, în Republica Moldova se elaborează următoarele planuri:

- la nivel naţional: Planul Protecţiei Civile a Republicii Moldova în Situaţii Excepţionale;

- la nivel teritorial: planurile protecţiei civile ale unităţilor administrativ-teritoriale;

- la nivel sectorial: planurile protecţiei civile ale autorităţilor administraţiei publice centrale (ministere, agenţii, inspectorate, servicii);

- la nivel de unitate (instituţie): planurile protecţiei civile ale agenţilor economici şi de menire socială;

- planuri de contingenţă, care în cazul apariţiei unui pericol eminent (atunci când nivelul de risc este mediu sau înalt) se vor elabora planuri de contingenţă pentru pericolul identificat ca anexă a planurilor protecţiei civile existente.

Planul Protecţiei Civile al Republicii Moldova în Situaţii Excepţionale se elaborează în scopul pregătirii, răspunsului şi lichidării consecinţelor situaţiilor excepţionale naţionale şi/sau transfrontaliere şi implică în realizarea acestor acţiuni autorităţi ale administraţiei publice centrale (ministere, departamente, agenţii, servicii), agenţi economici şi organizaţii neguvernamentale de talie naţională şi internaţională. Se elaborează sub egida IGSU şi se aprobă de Prim-ministrul Republicii Moldova. De menţionat că Planul, care este în vigoare la moment, a fost aprobat în anul 2007 şi a fost în repetate rânduri actualizat, însă necesită a fi revizuit cardinal.

Planurile Protecţiei Civile ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întâi şi al doilea (raion, municipiu, localitate) se elaborează pentru unităţile administrativ-teritoriale (raion, municipiu, oraş, sat (comună)) în scopul pregătirii, răspunsului şi lichidării consecinţelor situaţiilor excepţionale locale şi teritoriale şi implică în realizarea acestor acţiuni autorităţi ale administraţiei publice locale, structuri descentralizate ale administraţiei publice centrale, amplasate în raza teritoriului administrativ respectiv, şi agenţi economici de importanţă locală. Se aprobă de către conducerea unităţii administrativ-teritoriale respective (preşedinte de raion, primar general/primar al municipiului, primar al satului, comunei).

Planurile Protecţiei Civile ale autorităţilor administraţiei publice centrale (ministere, agenţii, inspectorate, servicii) se elaborează de către organele administraţiei publice centrale (ministere, departamente, agenţii, servicii) în scopul pregătirii, răspunsului şi lichidării consecinţelor situaţiilor excepţionale cu forţele, mijloacele, capacităţile şi în limita competenţei sectorului economiei naţionale de gestionarea căruia acestea sunt responsabile (ocrotirea sănătăţii, transporturi, transmisiuni, ordine publică etc.). Planul se aprobă de către conducătorul autorităţii administraţiei publice centrale respective.

Planurile Protecţiei Civile de obiect sau instituţionale se elaborează de toţi agenţii economici şi de menire socială (unităţi de producţie, de prestare a serviciilor, de comerţ, instituţii, organizaţii etc.) în scopul pregătirii, răspunsului şi lichidării consecinţelor situaţiilor excepţionale de obiect, care urmează a fi executate folosind în primul rând forţele şi mijloacele unităţii respective. Planul se aprobă de către conducătorul instituţiei/întreprinderii respective.

Notă: Ministerul Sănătăţii şi instituţiile medico-sanitare elaborează planuri identice, care însă diferă prin denumire. Acestea se numesc planuri de pregătire şi răspuns la urgenţele de sănătate publică. Acest fapt se datorează prevederilor Regulamentului Sanitar Internaţional, care este un acord internaţional prin care toate statele membre ale OMS, inclusiv Republica Moldova, se obligă să acţioneze conform aceloraşi reguli, având aceleaşi drepturi şi obligaţiuni, pentru a asigura siguranţa sănătăţii internaţionale.

Referitor la planurile Protecţiei Civile, la moment nu există o evaluare oficială aprofundată a eficacităţii acestora, totuşi termenele de aprobare indică indirect la necesitatea revederii planurilor actuale, cel puţin a celui naţional, în vederea alinierii acestora la principiile şi abordările internaţionale de reducere a riscurilor şi gestionare a dezastrelor.

Concluzie: Planurile prenotate sunt destinate răspunsului la dezastre şi nu cuprind componentele de prevenire (analiză a riscurilor, planurile de reducere a riscurilor de dezastre, pregătirea pentru dezastre ale autorităţilor publice, capacităţile de răspuns ale autorităţilor publice), pregătirea şi instruirea autorităţilor responsabile de răspuns, planurile de răspuns şi compartimentele de restabilire la toate fazele (restabilirea pe termen scurt, mediu şi lung), cu implicarea tuturor autorităţilor.

În aşa mod, apare necesitatea, modificarea cadrului legislativ, în speţă Legea nr.271/1994 cu privire la protecţia civilă care să impună necesitatea de elaborare a planurilor de reducere a riscurilor de dezastre şi a planurilor de management de dezastre la nivel de localităţi, regiuni şi/sau ţară.

Având în vedere lipsa specialiştilor din domeniul protecţiei civile în cadrul autorităţilor administraţiei publice la nivel local sau central, de către IGSU este oportun de pregătit, conform art.15 din Legea nr.271/1994, specialişti care se vor încadra în asociaţii şi vor avea posibilitatea de elaborare a planurilor de reducere a riscurilor de dezastre şi a planurilor de management al riscurilor de dezastre, astfel sporind capacităţile de prevenire şi pregătire ale autorităţilor administraţiei publice şi permiterea sectorului privat să participe la acest proces şi să presteze servicii de elaborare/actualizare a acestor planuri.

În acest context, apare necesitate de diferenţiere a planurilor:

- planul de reducere a riscului cuprinde măsuri ce pot fi prevenite, care sunt descrise într-un limbaj tehnic specific, au în componenţa lor soluţii tehnice elaborate de specialişti titulari din domeniu, conţin specificaţii exacte în domeniul de prevenire structurală, surse de finanţare, promovarea politicilor agricole durabile şi implementarea normativelor şi a regulilor;

- planul de management al riscului de dezastru prevede măsuri ce nu pot fi prevenite, care pot fi gestionate doar la declanşarea, lichidarea şi restabilirea dezastrului şi corespunde următoarelor criterii de gestionare a operaţiunilor de salvare, de asistenţă naţională şi internaţională, de restabilire şi de finanţare în caz dezastru.

În cazul planurilor de reducere a riscurilor de dezastre, este important ca CNSC să asigure conlucrarea şi coordonarea între sectoare şi niveluri de guvernare pentru ca aceste politici să fie definite şi implementate în mod eficient.

2.6. SIGURANŢA ŞI REZILIENŢA STRUCTURILOR CRITICE

La structurile critice se referă elementele esenţiale ale infrastructurii care, dacă sunt deteriorate sau distruse, ar avea un impact semnificativ asupra sănătăţii, securităţii şi bunăstării cetăţenilor, precum şi asupra funcţionării normale a societăţii şi economiei.

Acestea includ:

Infrastructura de transport: drumuri, poduri, tuneluri, căi ferate, porturi şi aeroporturi care asigură mobilitatea şi accesul rapid în caz de urgenţe.

Reţele de distribuţie a energiei electrice, gaze naturale: centrale electrice, reţele de distribuţie a energiei electrice, gaze naturale şi instalaţii de petrol, care furnizează energia necesară pentru funcţionarea altor structuri critice şi pentru viaţa de zi cu zi.

Sisteme de apă şi canalizare: reţele de distribuţie a apei potabile, sisteme de tratare a apei şi canalizări care asigură accesul la apă curată şi gestionarea apelor uzate.

Servicii de telecomunicaţii: reţele de comunicaţii electronice, inclusiv internet şi telefonie, care permit coordonarea şi comunicarea în caz de dezastre.

Sisteme de sănătate: spitale, clinici, centre de sănătate şi infrastructura necesară pentru furnizarea serviciilor medicale de urgenţă.

Servicii de urgenţă: staţii de pompieri, poliţie, protecţia civilă şi alte structuri responsabile pentru răspunsul la situaţii de urgenţă.

Infrastructura educaţională: şcolile şi instituţiile de învăţământ pot servi şi ca adăposturi temporare în caz de dezastre.

Actualmente nu există evaluări complexe a rezilienţei şi siguranţei structurilor critice sau a unor elemente ale acestora, cu excepţia spitalelor. Astfel, în anul 2010 în Republica Moldova a fost realizată, cu suportul OMS, o evaluare a siguranţei la urgenţe şi dezastre a tuturor spitalelor publice din ţară. Evaluarea a fost efectuată cu utilizarea metodologiei OMS “Indicele siguranţei spitalului”, care prevede evaluarea complexă constituită din 3 componente: “Siguranţa structurală” (siguranţa clădirilor), “Siguranţa nestructurală” (siguranţa reţelelor inginereşti şi siguranţa la incendii) şi “Managementul urgenţelor şi dezastrelor”. Fiecărui spital evaluat i s-a atribuit un indice de siguranţă, care reprezintă o exprimare valorică a capacităţii spitalului de a rezista la impact şi a-şi păstra funcţionalitatea în timpul şi după producerea urgenţei. În baza rezultatelor evaluării a fost elaborat şi implementat un plan de acţiuni privind fortificarea siguranţei spitalelor pentru perioada 2012 - 2016. În 2016 evaluarea a fost repetată cu utilizarea aceleiaşi metodologii şi cu compararea rezultatelor obţinute cu cele din 2010. Rezultatele evaluării repetate au demonstrat că măsurile întreprinse au sporit substanţial nivelul de siguranţă la urgenţe şi dezastre al spitalelor din ţară.

Concluzie: În Republica Moldova există un număr de infrastructuri critice, a căror perturbare sau distrugere de dezastre ar avea efecte semnificative. Acestea ar putea include efecte transfrontaliere, intersectoriale ce rezultă din relaţiile de interdependenţă a infrastructurii interconectate.

Astfel de infrastructuri trebuie identificate şi desemnate prin intermediul unei proceduri specializate.

Evaluarea cerinţelor pentru astfel de infrastructuri trebuie efectuată pe baza unei abordări minime comune indicate într-un act normativ, care lipseşte la moment în Republica Moldova.

Din moment ce diversele sectoare posedă experienţă, expertiză şi cerinţe cu un caracter specific în materie de protecţie a infrastructurilor critice, trebuie elaborată şi aplicată o abordare unică în acest domeniu, luându-se în considerare elementele specifice fiecărui sector şi măsurile sectoriale existente, inclusiv cele deja în vigoare la nivel naţional sau regional şi, în cazul în care sunt în vigoare, acordurile transfrontaliere relevante de asistenţă reciprocă între proprietarii/ operatorii infrastructurilor critice. Având în vedere implicarea semnificativă a sectorului privat în supravegherea şi gestionarea riscurilor, în planificarea continuităţii activităţii şi în redresarea în urma dezastrelor, o astfel de abordare trebuie să susţină implicarea totală a sectorului privat.

Tot aici, în scopul asigurării unei societăţi reziliente, este necesar de elaborat un mecanism de asigurare pentru dezastre, care să asigure în caz de dezastre partea financiară şi să vină în suport fondului de intervenţie, conform Hotărârii Guvernului nr.862/2015 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea fondurilor de urgenţă ale Guvernului.

Capitolul III

VIZIUNE STRATEGICĂ

Viziunea Strategiei este crearea unei societăţi reziliente şi sigure prin reducerea semnificativă a riscurilor de dezastre şi a impactului acestora, în baza unor acţiuni proactive, multisectoriale, orientate la toate tipurile de pericole şi realizate la nivelul întregii societăţi.

Astfel, până în 2030 va fi creat un cadru exhaustiv, bazat pe prevederile Cadrului de la Sendai, care va consolida eforturile structurilor relevante din sectorul public şi cel privat, a societăţii civile şi a cetăţenilor în vederea fortificării rezilienţei la impactul eventualelor dezastre atât naturale, cât şi al celor provocate de activitatea umană, la nivel naţional, teritorial şi local, precum şi instituirii unor capacităţi robuste şi mecanisme eficiente de reducere a riscului dezastrelor, asigurării unui răspuns prompt şi adecvat în cazul producerii acestora, precum şi restabilirii ulterioare a consecinţelor impactului. Va fi o abordare unică a tuturor riscurilor şi a pericolelor în vederea efectuării unei planificări strategice a investiţiilor şi a utilizării eficiente a tuturor resurselor disponibile, o abordare integrată la diferite niveluri administrative/teritoriale, în vederea asigurării complementarităţii măsurilor de reducere a riscurilor şi dezastrelor la nivel naţional, teritorial şi local.

La fel, vor fi adoptate şi implementate standarde internaţionale de reducere a riscurilor şi gestionare a dezastrelor, integrate măsuri de prevenire a dezastrelor în strategiile şi programele naţionale de dezvoltare durabilă, pentru a asigura o gestionare eficientă a resurselor naturale şi reducerea impactului schimbărilor climatice, planificate acţiuni de pregătire şi răspuns la urgenţe şi dezastre la toate nivelurile (naţional, teritorial, sectorial, teritorial, local şi instituţional), sporită rezilienţa comunităţilor prin promovarea dezvoltării durabile şi a capacităţii acestora de a rezista la impact şi de a se recupera rapid în urma urgenţelor şi dezastrelor, dezvoltate capacităţi de răspuns rapid şi eficient în cazul dezastrelor pentru a minimiza pierderile umane şi materiale.

CNSC va coordona între sectoare şi niveluri de guvernare pentru a se asigura că aceste politici sunt definite şi implementate prin integrarea managementului de reducere a riscurilor dezastrelor în politicile naţionale, sectoriale şi locale.

Viziunea prezentei Strategii subliniază angajamentul Republicii Moldova de a întări sistemul naţional de protecţie civilă şi gestionare a riscurilor de dezastre. Strategia răspunde recomandărilor din Raportul Comisiei Europene din 2023, însoţitor al Comunicării Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor, cu accent pe capitolul 27: Mediul şi schimbările climatice.

Viziunea SNRRD 2024-2030 se conturează astfel:

Angajament naţional: SNRRD 2024-2030 marchează un angajament semnificativ al Republicii Moldova pentru îmbunătăţirea sistemului naţional de protecţie civilă şi gestionare a riscurilor de dezastre, conform recomandărilor din Raportul Comisiei Europene.

Măsuri recomandate:

• Evaluarea naţională a riscurilor: Dezvoltarea evaluărilor naţionale bazate pe metodologii aprobate pentru a fundamenta strategiile de prevenire şi pregătire.

• Îmbunătăţirea capacităţilor operaţionale: Modernizarea infrastructurii, întărirea sistemului de alertă timpurie şi îmbunătăţirea serviciului hidrometeorologic.

• Integrarea în sistemul european de comunicare în urgenţă: Implementarea serviciilor securizate de telematică între administraţii (TESTA), conectarea la sistemul de comunicare şi informare în caz de urgenţă (CECIS) şi sprijinirea coordonării cu Centrul de Coordonare a Răspunsului la Situaţii de Urgenţă al Comisiei Europene (ERCC).

Capitolul IV

OBIECTIVE GENERALE ŞI DIRECŢII PRIORITARE

Obiectivele şi direcţiile prioritare ale SNRRD 2024-2030 sunt aliniate la prevederile Cadrului de la Sendai privind Reducerea Riscului Dezastrelor, în primul rând la cele 4 priorităţi de acţiune, precum şi cele 7 obiective globale.

În acest context, SNRRD 2024-2030 îşi propune atingerea următoarelor obiective generale, fiecare obiectiv conţinând direcţii prioritare şi acţiuni concrete de realizare a acestora:

Obiectivul general 1. Consolidarea capacităţii de evaluare şi înţelegere a riscurilor de dezastre la nivel naţional;

Obiectivul general 2. Consolidarea dirijării şi coordonării măsurilor de reducere a riscurilor şi managementului dezastrelor;

Obiectivul general 3. Investiţii pentru reducerea riscurilor şi în creşterea rezilienţei la dezastre;

Obiectivul general 4. Consolidarea pregătirii şi asigurarea răspunsului la urgenţe şi dezastre, urmate de restabilirea situaţiei la un nivel mai înalt decât cel de până la impact;

Obiectivul general 5. Sporirea cooperării internaţionale şi regionale în domeniul reducerii riscurilor şi managementului dezastrelor.

Obiectivul general 1: Consolidarea capacităţii de evaluare şi înţelegere a riscurilor de dezastre la nivel naţional

Cunoaşterea şi înţelegerea riscurilor dezastrelor reprezintă etapa primordială în implementarea cu succes a tuturor celorlalte măsuri de reducere a riscurilor şi a impactului urgenţelor şi dezastrelor. Prin identificarea şi înţelegerea pericolului, evaluarea corectă a expunerii şi vulnerabilităţii la ele, autorităţile responsabile de managementul dezastrelor pot lua decizii argumentate privind măsurile de prevenire, pregătire, răspuns şi recuperare după dezastre.

În vederea realizării obiectivului dat se prevede realizarea unui complex de activităţi repartizate pe direcţii prioritare de acţiuni.

Direcţia prioritară 1.1: Îmbunătăţirea şi eficientizarea activităţilor ce ţin de colectarea, sistematizarea, analiza şi gestionarea datelor relevante privind eventualele urgenţe şi dezastre, care se pot produce pe teritoriul Republicii Moldova.

1.1.1 Colectarea şi analiza avansată a datelor:

1.1.1.1 Utilizarea instrumentelor de analiză avansată pentru a identifica tipare şi tendinţe în datele colectate. Dezvoltarea de modele predictive pentru anticiparea evenimentelor de risc şi dezastre. Datele colectate vor fi dezagregate multiplu (sex, vârstă, gen, dizabilitate, etnie, rural/urban, ţara de origine a acesteia etc.).

1.1.2 Dezvoltarea unei baze centralizate de date:

1.1.2.1 Crearea unei baze de date centralizate unde toate datele colectate să fie stocate şi accesibile. Asigurarea interoperabilităţii între diverse agenţii şi organizaţii implicate în gestionarea riscurilor şi dezastrelor.

1.1.3 Automatizarea procesului de colectare a datelor:

1.1.3.1 Implementarea metodei de utilizare a dronelor pentru supravegherea zonelor greu accesibile şi pentru colectarea de imagini şi date relevante.

1.1.3.2 Implementarea tehnologiei IoT (Internet of Things) pentru monitorizarea în timp real a parametrilor relevanţi (ex.: nivelul apei, temperatura, umiditatea etc.).

1.1.4 Implementarea unui sistem de informaţii geografice (GIS):

1.1.4.1 Utilizarea GIS pentru cartografierea zonelor vulnerabile şi a riscurilor potenţiale.

1.1.4.2 Integrarea datelor spaţiale şi temporale pentru o mai bună înţelegere a dinamicii riscurilor.

1.1.5 Transparenţa şi accesul la date şi informaţii:

1.1.5.1 Publicarea de rapoarte şi analize periodice pentru informarea populaţiei şi factorilor de decizie.

1.1.5.2 Asigurarea accesului public la datele privind riscurile şi dezastrele pentru a creşte gradul de conştientizare şi pregătire în rândul populaţiei.

Direcţia prioritară 1.2: Promovarea unor abordări unice, bazate pe criterii şi standardizate internaţionale a aspectelor ce ţin de reducerea riscurilor şi de managementul dezastrelor.

1.2.1 Adoptarea şi implementarea standardelor şi protocoalelor unice.

1.2.1.1 Adoptarea şi implementarea standardelor şi protocoalelor unice în domeniul reducerii riscurilor şi al managementului dezastrelor în baza standardelor internaţionale, cum ar fi cele propuse de ONU sau ISO.

1.2.1.2 Elaborarea de ghiduri detaliate şi manuale operaţionale pentru a facilita implementarea standardelor şi protocoalelor.

1.2.1.3 Asigurarea de resurse financiare şi materiale corespunzătoare pentru implementarea şi întreţinerea standardelor şi protocoalelor.

1.2.2 Elaborarea şi implementarea unei terminologii unice

1.2.2.1 Colectarea şi analiza termenilor şi a definiţiilor folosite în prezent în documentele şi în rapoartele la nivel internaţional, precum şi în literatura de specialitate.

1.2.2.2 Identificarea inconsecvenţelor şi a termenilor utilizaţi în actele normative şi în rapoartele naţionale, care necesită clarificări sau redefiniri.

1.2.2.3 Crearea unui glosar de termeni în domeniul reducerii riscurilor şi al managementului dezastrelor, bazaţi pe terminologia internaţională, cu definiţii şi explicaţii detaliate pentru fiecare termen.

1.2.2.4 Aprobarea glosarului şi promovarea includerii noilor termeni în documentele de rigoare (vezi pct.2.3), cu desfăşurarea concomitentă a instruirii privind utilizarea corectă a terminologiei de către structurile şi persoanele implicate.

1.2.3 Revizuirea şi actualizarea cadrului normativ

1.2.3.1 Evaluarea cadrului normativ existent în vederea identificării lacunelor, suprapunerilor şi inconsecvenţelor în legislaţia curentă privitor la aspectele ce ţin de reducerea riscurilor şi managementul dezastrelor, inclusiv celor ce ţin de terminologie.

1.2.3.2 Organizarea de consultări cu toate părţile implicate, inclusiv autorităţi guvernamentale, sectorul asociativ, experţi, comunităţi locale şi sectorul privat.

1.2.3.3 Actualizarea cadrului normativ naţional prin încorporarea noilor standarde şi protocoale.

Direcţia prioritară 1.3: Identificarea, analizarea şi înţelegerea riscurilor potenţiale asociate cu diferite tipuri de dezastre în baza evaluării pericolelor, expunerii, vulnerabilităţii şi capacităţilor de răspuns.

1.3.1 Evaluarea şi analiza pericolelor

1.3.1.1 Colectarea, documentarea şi analiza datelor istorice despre urgenţele şi dezastrele care s-au produs anterior.

1.3.1.2 Identificarea şi catalogarea tuturor tipurilor de pericole (naturale, tehnologice, antropice) care pot afecta teritoriul ţării.

1.3.1.3 Utilizarea metodelor de modelare computerizată pentru a estima probabilitatea apariţiei hazardurilor.

1.3.1.4 Cartografierea pericolelor prin crearea hărţilor care identifică zonele cu probabilitate ridicată de apariţie şi extindere a hazardurilor specifice pentru teritoriul Republicii Moldova.

1.3.1.5 Evaluarea şi analiza pagubelor umane, materiale şi financiare în urma impactului diferitor tipuri de pericole, inclusiv din perspectiva cum acestea influenţează diferit femeile şi bărbaţii”.

1.3.2 Evaluarea expunerii

1.3.2.1. Inventarierea expunerii la pericol prin identificarea numărului şi categoriilor de populaţie, infrastructurii critice (clădirile, drumurile, podurile, reţelele de utilităţi şi facilităţile de sănătate etc.), care ar putea fi expuse diferitelor tipuri de pericole.

1.3.2.2 Utilizarea sistemelor informaţionale geografice (GIS) pentru a crea hărţi care indică zonele expuse la diferite tipuri de dezastre, cu marcarea zonelor cu densitate mare a populaţiei, infrastructură vitală şi activităţi economice importante.

1.3.2.3 Calcularea numărului de persoane care locuiesc sau lucrează în zonele cu risc sporit de expunere cu identificarea grupurilor de persoane care sunt deosebit de vulnerabile la dezastre (copii, bătrâni, persoane cu dizabilităţi etc.).

1.3.3 Evaluarea vulnerabilităţii

1.3.3.1 Identificarea factorilor care contribuie şi influenţează vulnerabilitatea la urgenţe şi dezastre (sărăcia, calitatea infrastructurii, accesul la servicii esenţiale etc.).

1.3.3.2 Cartografierea vulnerabilităţii prin identificare determinare şi introducere a datelor spaţiale într-un sistem informaţional geografic (coordonatele în sistemul naţional “MOLDREF-99).

1.3.3.3 Analiza în baza datelor statistice corelaţiile dintre factorii de vulnerabilitate şi impactul dezastrelor.

1.3.3.4 Evaluarea impactului potenţial prin dezvoltarea scenariilor care descriu impactul potenţial al diferitelor tipuri de dezastre (cutremure, inundaţii, alunecări de teren etc.).

1.3.3.5 Estimarea pierderilor potenţiale economice, sociale şi de mediu în urma presupusurilor dezastre.

1.3.3.6 Identificarea grupurilor vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă, copiii, şi comunităţile cu resurse limitate.

1.3.4 Evaluarea capacităţilor de răspuns.

1.3.4.1 Inventarierea resurselor: Evaluarea disponibilităţii resurselor critice, cum ar fi echipamentele de salvare, vehiculele de urgenţă, facilităţile medicale, stocurile de alimente şi apă, prin prisma necesităţilor de vârstă, dizabilitate, sex, dar şi a aspectelor ce rezidă în nevoile femeilor referitoare la sarcină şi maternitate.

1.3.4.2 Evaluarea infrastructurii: Analizarea stării infrastructurii critice, cum ar fi drumurile, podurile, clădirile publice şi reţelele de comunicaţii electronice, pentru a determina capacitatea acestora de a funcţiona în timpul unui dezastru.

1.3.4.3 Revizuirea planurilor de urgenţă: Analizarea planurilor de urgenţă existente pentru a evalua corespunderea acestora cerinţelor actuale şi identificarea eventualelor lacune sau necesităţi de actualizare.

1.3.4.4: Desfăşurarea exerciţiilor de simulare a situaţiilor de urgenţă pentru a testa eficienţa planurilor de răspuns şi pentru a identifica punctele slabe şi oportunităţile de îmbunătăţire.

1.3.4.5 Evaluarea nivelului de pregătire şi competenţă al personalului implicat în răspunsul la dezastre (salvatorii, pompierii, personalul medical, poliţiştii etc.)

1.3.4.6 Evaluarea fiabilităţii şi redundanţei sistemelor de comunicaţii electronice, inclusiv a reţelelor de telefonie, radio şi internet.

1.3.4.7 Verificarea existenţei şi eficienţei mecanismelor de coordonare între toate structurile implicate în răspunsul la dezastre.

1.3.4.8 Inventarierea şi evaluarea capacităţilor logistice şi a lanţurilor de aprovizionare.

1.3.5 Evaluarea riscurilor

1.3.5.1. Construirea, prioritizarea şi selectarea scenariilor de risc singular şi multi-risc.

1.3.5.2 Evaluarea probabilităţii şi impactului pentru scenariile selectate.

1.3.5.3 Calculul riscurilor şi analiza incertitudinilor.

1.3.5.4 Aplicarea modelării şi simulării pentru a proiecta scenarii de risc şi a evalua impactul potenţial.

1.3.5.5 Actualizarea regulată a evaluărilor de risc pe baza noilor date şi informaţii.

Direcţia prioritară 1.4: Creşterea gradului de înţelegere şi conştientizare a riscurilor la nivelul cetăţenilor.

1.4.1 Identificarea nevoilor informaţionale

1.4.1.1 Realizarea unor studii şi sondaje pentru a înţelege ce tipuri de riscuri şi în ce măsură sunt percepute de diferite categorii de populaţie în cadrul studiilor şi sondajelor, cu asigurarea participării atât a femeilor, cât şi a bărbaţilor.

1.4.1.2 Implicarea experţilor în domeniu pentru a determina informaţiile esenţiale care trebuie comunicate.

1.4.2 Organizarea campaniilor de informare şi educare

1.4.2.1 Difuzarea regulată către populaţie, într-un mod accesibil şi pe înţelesul tuturor, a informaţiilor relevante privind riscurile de urgenţe şi dezastre, precum şi măsurile de reducere a acestora;

1.4.2.2 Distribuirea informaţiilor despre riscurile dezastrelor şi măsurile de prevenire în cadrul companiilor de informare şi educare realizate prin intermediul mijloacelor mass-media şi platformelor de social media.

1.4.2.3 Organizarea de evenimente comunitare la nivel local (seminare, ateliere, conferinţe etc.) privind înţelegerea şi conştientizarea naturii şi pericolelor diferitelor tipuri de dezastre şi măsurilor de protejare.

1.4.3 Elaborarea şi distribuirea materialelor informative

1.4.3.1 Crearea şi distribuirea de broşuri, pliante, afişe şi alte materiale informative care să ofere informaţii clare şi concise despre riscuri dezastrelor şi măsurile de prevenire.

1.4.3.2 Crearea şi postarea pe resursele on-line a materialelor informative (e-book, infografice etc.), care pot fi descărcate de pe site-uri oficiale sau platforme de social media.

1.4.4 Programe educaţionale în instituţii de învăţământ

1.4.4.1 Introducerea unor cursuri sau module educaţionale în procesul de învăţământ, care să acopere diferite tipuri de riscuri şi cum pot fi acestea gestionate.

1.4.4.2 Implicarea elevilor şi studenţilor în exerciţii practice şi simulări pentru a înţelege mai bine cum să reacţioneze în situaţii de urgenţă.

1.4.5 Dezvoltarea de parteneriate pentru promovarea conştientizării riscurilor dezastrelor

1.4.5.1 Implicarea liderilor comunitari şi religioşi pentru a transmite mesajele de conştientizare a riscurilor dezastrelor şi a regulilor comportamentale de protecţie.

1.4.5.2 Implicarea liderilor de opinii şi persoanelor cu înalt grad de influenţă pe reţelele de socializare pentru a transmite mesajele de conştientizare a riscurilor dezastrelor şi regulilor comportamentale de protecţie.

Direcţia prioritară 1.5: Intensificarea cercetărilor ştiinţifice în domeniul reducerii riscurilor şi managementului dezastrelor.

1.5.1 Cercetări în domeniul schimbărilor climatice

1.5.1.1 Studii asupra factorilor determinanţi ai schimbărilor climatice.

1.5.2.2 Studii privind impactul schimbărilor climatice asupra economiei, mediului şi sănătăţii publice.

1.5.2.3 Cercetări şi recomandări privind măsurile de adaptare şi atenuare a schimbărilor climatice.

1.5.2 Cercetări în domeniul geologiei şi seismologiei

1.5.2.1 Studiul cutremurelor, cercetarea comportamentului tectonic şi a mecanismelor de producere a cutremurelor.

1.5.2.2 Identificarea zonelor cu risc seismic ridicat şi cartografierea acestora.

1.5.3 Cercetări în domeniul meteorologiei şi climatologiei

1.5.3.1 Dezvoltarea de modele pentru a prezice fenomenele meteorologice extreme şi schimbările climatice.

1.5.3.2 Implementarea de sisteme de monitorizare a vremii şi de avertizare timpurie pentru furtuni, inundaţii şi alte fenomene meteo extreme.

1.5.4 Cercetări în domeniul hidrologiei

1.5.4.1 Studiul inundaţiilor, analiza comportamentului râurilor şi sistemelor hidrografice în timpul precipitaţiilor extreme.

1.5.4.2 Cercetări şi recomandări privind măsurile de management al apei pentru a reduce riscul de inundaţii.

1.5.5 Cercetări în domeniul Sănătăţii Publice

1.5.5.1 Studii privind impactul diferitelor tipuri de dezastre asupra sănătăţii oamenilor.

1.5.5.2 Studii privind evoluarea şi măsurile de prevenire, diminuare şi răspuns a epidemiilor şi a pandemiilor.

1.5.5.3 Studii în domeniul vaccinurilor şi vaccinării.

1.5.5.4 Cercetări privitor la acordarea asistenţei medicale în cazul dezastrelor, în special a celor soldate cu un număr masiv de victime.

1.5.6 Cercetări în domeniul arhitecturii şi ingineriei civile

1.5.6.1 Studii şi cercetări privitor la vulnerabilitatea structurală a clădirilor la impactul diferitelor tipuri de dezastre (cutremur de pământ, alunecări de teren etc.).

1.5.6.2 Evaluarea riscului structural

1.5.6.3 Cercetarea metodelor şi materialelor de construcţie care îmbunătăţesc rezistenţa clădirilor şi infrastructurilor.

1.5.7 Cercetări în domeniul economiei dezastrelor

1.5.7.1 Evaluarea costurilor economice ale dezastrelor şi a beneficiilor investiţiilor în reducerea riscurilor acestora.

1.5.7.2 Dezvoltarea de strategii economice pentru a sprijini rezilienţa şi recuperarea post-dezastru.

1.5.8 Cercetări în domeniul sociologiei şi psihologiei dezastrelor

1.5.8.1 Studierea comportamentului uman în timpul şi după dezastre pentru a îmbunătăţi suportul psihologic al persoanelor afectate.

1.5.8.2 Evaluarea efectelor sociale ale dezastrelor şi dezvoltarea de programe pentru sprijinirea comunităţilor afectate.

1.5.9 Încurajarea parteneriatelor

1.5.9.1 Încurajarea parteneriatelor, inclusiv prin transferul de inovaţii şi tehnologii, între structurile de stat, mediul academic şi sectorul privat pentru a identifica, disemina şi împărtăşi cunoştinţele şi practicile ce ţin de reducerea riscurilor de dezastre.

Obiectivul general 2: Consolidarea dirijării şi coordonării măsurilor de reducere a riscurilor şi managementului dezastrelor

Reducerea riscurilor de dezastre este un proces complex în cadrul căruia sunt implicate şi utilizate resurse şi capacităţi umane, administrative, organizaţionale şi operaţionale, care urmează a fi orientate spre realizarea măsurilor de prevenire, atenuare, pregătire, răspuns, recuperare şi reabilitare în urma dezastrelor. În acest context, dirijarea şi coordonarea managementului riscurilor de dezastre are o importanţă majora pentru consolidarea tuturor eforturilor în vederea reducerii riscurilor şi gestionării eficiente a dezastrelor. Acest scop poate fi atins numai printr-o colaborarea strânsă inter- şi intrasectorială, cu implicarea tuturor actorilor responsabili şi în baza unor planuri integrate, asumate, cu evitarea duplicării eforturilor şi aliniate la necesităţile societăţii şi comunităţilor.

Direcţia prioritară 2.1: Elaborarea şi implementarea unui cadru normativ robust pentru managementul riscurilor de dezastre

2.1.1 Analiza cadrului normativ existent

2.1.1.1 Efectuarea unei analize detaliate a legislaţiei existente prin prisma corespunderii acesteia abordărilor moderne privind reducerea riscurilor şi managementul dezastrelor, identificarea lacunelor şi deficienţelor care necesită revizuire şi actualizare.

2.1.1.2 Organizarea de consultări cu părţile interesate, experţii naţionali şi internaţionali, organizaţiile necomerciale, societatea civilă, populaţia pentru a obţine viziuni, opinii şi propuneri privitor la modificările în legislaţie care trebuie efectuate.

2.1.2 Îmbunătăţirea cadrului normativ

2.1.2.1 Asigurarea alinierii strategiilor naţionale la obiectivele internaţionale, cum ar fi Obiectivele de Dezvoltare Durabilă şi Cadrul de la Sendai.

2.1.2.2 Integrarea aspectelor ce ţin de reducerea riscurilor de dezastre în strategiile naţionale şi programele sectoriale de dezvoltare (apărare, afaceri interne, infrastructură, sănătate, agricultură, educaţie, protecţia mediului etc.).

2.1.2.3 Adoptarea unor acte legislative şi normative noi sau modificarea celor în vigoare în vederea asigurării reducerii riscurilor şi managementului dezastrelor cu un suport legislativ şi normativ coerent, comprehensiv, bazat pe o abordare unică a tuturor dezastrelor, care ar reglementa întregul ansamblu al măsurilor de prevenire, atenuare, pregătire, răspuns, recuperare şi reabilitare în urma dezastrelor

2.1.3 Monitorizarea implementării cadrului normativ

2.1.3.1 Stabilirea unor indicatori de performanţă pentru a monitoriza progresul în implementarea măsurilor de reducere a riscurilor dezastrelor.

2.1.3.2 Stabilirea unui sistem de raportare periodică pentru a evalua eficienţa şi impactul politicilor şi măsurilor de reducere a riscurilor dezastrelor.

2.1.3.3 Monitorizarea, testarea şi analiza reglementărilor în vigoare în vederea identificării lacunelor de ordin normativ ce ţin de reducerea riscurilor şi de managementul dezastrelor.

2.1.3.4 Revizuirea reglementărilor existente sau elaborarea, în caz de necesitate, a unor reglementări noi în vederea eliminării lacunelor şi deficienţilor şi sporirii eficienţei acestora.

Direcţia prioritară 2.2: Sporirea coordonării şi cooperării în domeniul reducerii riscurilor şi managementului dezastrelor.

2.2.1 Îmbunătăţirea coordonării şi cooperării intersectoriale, intrasectoriale şi interinstituţionale în domeniul reducerii riscurilor şi managementului dezastrelor.

2.2.1.1 Asigurarea coordonării şi cooperării între diverse sectoare şi nivele guvernamentale în vederea integrării reducerii riscurilor şi managementului dezastrelor în toate politicile şi planurile sectoriale de dezvoltare şi activitate.

2.2.1.2 Asigurarea coordonării şi cooperării între organele guvernamentale centrale şi administraţiile publice locale în vederea integrării reducerii riscurilor şi managementului dezastrelor în toate politicile şi planurile locale de dezvoltare.

2.2.1.3 Asigurarea coordonării şi cooperării intrasectoriale în vederea integrării reducerii riscurilor şi managementului dezastrelor în activitatea componentelor relevante ale sectoarelor economiei naţionale.

2.2.1.4 Constituirea Platformei Naţionale pentru Reducerea Riscurilor la Dezastre, organism naţional multisectorial şi interdisciplinar cu rol consultativ în stabilirea strategiilor şi programelor privind reducerea riscurilor de dezastre.

2.2.2 Sporirea eficacităţii structurilor de coordonare

2.2.2.1 Revizuirea regulamentelor, atribuţiilor şi împuternicirilor structurilor de coordonare (comisiilor pentru situaţii excepţionale, comisiilor extraordinare pentru sănătate publică etc.) în vedere eliminării contradicţiilor, suprapunerilor şi echivocurilor în activitatea acestora.

2.2.2.2 Definirea clară a mandatului şi responsabilităţilor tuturor structurilor de coordonare de toate nivelurile (naţional, sectorial, teritorial, local şi instituţional) pentru a asigura coordonarea eficientă a eforturilor de reducere a riscurilor şi managementului dezastrelor.

2.2.2.3 Sporirea capacităţii operaţionale de coordonare a Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112.

2.2.2.4 Asigurarea funcţionalităţii Centrului Operativ de Coordonare în Urgenţele de Sănătate Publică din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică.

2.2.2.5 Instruirea teoretică şi practică a conducerii şi membrilor structurilor de coordonare la accederea în funcţie şi ulterior în mod regulat.

2.2.2.6 Completarea funcţiilor de specialişti în domeniul Protecţiei Civile în primării.

2.2.3 Elaborarea şi implementarea protocoalelor şi procedurilor de cooperare

2.2.3.1 Elaborarea şi implementarea unor protocoale de cooperare cu definirea clară a rolurilor, responsabilităţilor şi procedurilor pentru toate părţile implicate.

2.2.3.2 Elaborarea şi implementarea unor proceduri standardizate pentru raportarea incidentelor şi situaţiilor de urgenţă, care să includă formulare tipizate şi intervale de timp specifice pentru raportare.

2.2.3.3 Revizuirea şi actualizarea regulată a procedurilor şi a protocoalelor reieşind din noile ameninţări, tehnologii şi bune practic, precum şi din concluziile exerciţiilor de simulare a urgenţelor şi dezastrelor.

2.2.4 Cooperare şi parteneriate

2.2.4.1 Îmbunătăţirea colaborării şi cooperării în domeniile ce ţin de reducerea riscurilor şi managementul dezastrelor între structurile de stat şi sectorul privat, mediul academic, societatea civilă, ONG-uri etc.

2.2.4.2 Documentarea colaborării şi cooperării cu structurile nestatale relevante în domeniul reducerii riscurilor şi managementului dezastrelor (inclusiv de peste hotare) prin încheierea memorandumurilor de înţelegere, acordurilor de parteneriat etc.

2.2.4.3 Încurajarea şi susţinerea mişcărilor şi organizaţiilor de voluntariat şi integrarea acestora în activităţile de reducere a riscurilor şi management al dezastrelor.

Direcţia prioritară 2.3: Instituţionalizarea reducerii riscurilor şi managementului dezastrelor.

2.3.1 Întărirea capacităţilor instituţionale

2.3.1.1 Instituirea la nivel central a unui organ instituţionalizat de coordonare şi implementare a politicilor de reducere a riscurilor şi management al dezastrelor cu atribuirea acestuia atribuţiilor şi responsabilităţilor respective.

2.3.1.2 Ridicarea nivelului ierarhic şi sporirea capacităţilor subdiviziunilor specializate în reducerea riscurilor şi managementului dezastrelor din cadrul organelor administraţiei publice centrale şi locale.

2.3.1.3 Modernizarea şi fortificarea capacităţilor organelor de suport decizional (centre operative de dirijare) la toate nivelurile (naţional, sectorial, teritorial, local şi instituţional).

2.3.1.4 Fortificarea capacităţilor sau examinarea opţiunii de desemnare a altei instituţii în calitate de Punct Focal Naţional pentru implementarea Cadrului de la Sendai (actualmente în calitate de Punct Focal este desemnat Serviciul Hidrometeorologic de Stat, instituţie cu capacităţi limitate în vederea promovării şi organizării implementării Cadrului de la Sendai).

2.3.1.5. Creşterea gradului de participare a femeilor în procesele de coordonare şi implementare a politicilor de reducere a riscurilor şi management al dezastrelor.

2.3.2 Majorarea competenţelor resurselor umane

2.3.2.1 Desfăşurarea programelor de formare care să implice participarea personalului din diverse agenţii şi organizaţii, pentru a promova cooperarea şi înţelegerea rolurilor reciproce.

2.3.2.2 Asigurarea formării continue pentru personalul implicat în reducerea riscurilor şi managementul dezastrelor, cu actualizări periodice bazate pe cele mai recente bune practici şi lecţii învăţate.

Direcţia prioritară 2.4: Dezvoltarea şi perfecţionarea continuă a planurilor de pregătire şi răspuns la dezastre

2.4.1 Analiza planurilor actuale de pregătire şi răspuns la dezastre

2.4.1.1 Verificarea dacă obiectivele planurilor actuale de pregătire şi răspuns la dezastre sunt clare, realiste, măsurabile şi în ce măsură acoperă riscurile potenţiale.

2.4.1.2 Stabilirea şi utilizarea unor indicatori de performanţă (universali şi specifici) pentru a măsura eficienţa planurilor (ex.: timpul de răspuns, numărul victimelor care au primit asistenţa medicală urgentă, resurse mobilizate etc.).

2.4.1.3 Analiza şi aprecierea în baza consecinţelor urgenţelor şi dezastrelor care s-au produs în trecut, precum şi a concluziilor exerciţiilor de simulare a situaţiilor de urgenţă, în ce măsură planurile au contribuit la atingerea scopurilor şi obiectivelor de reducere a riscurilor şi management al dezastrelor şi care sunt lacunele şi neajunsurile principale.

2.4.1.4 Estimarea resurselor (umane, materiale, financiare) real disponibile şi accesibile, precum şi în ce măsură acestea acoperă realizarea măsurilor planificate.

2.4.2 Actualizarea planurilor actuale de pregătire şi răspuns la dezastre

2.4.2.1 Stabilirea/actualizarea obiectivelor planurilor existente pentru reducerea riscurilor şi managementul dezastrelor pe termen scurt, mediu şi lung.

2.4.2.2 Evaluarea şi îmbunătăţirea planurilor în baza lecţiilor învăţate din dezastrele anterioare şi rezultatele testării în cadrul simulărilor diferitelor tipuri de dezastre.

2.4.2.3 Implicarea administraţiei publice locale şi a comunităţilor în procesul de planificare şi implementare a măsurilor de reducere a riscurilor.

2.4.2.4 Integrarea planificării reducerii riscurilor dezastrelor în politicile şi planurile de dezvoltare economică, urbanistică şi rurală.

2.4.2.5 Studiere experienţei internaţionale şi implementarea bunelor practici în procesul de planificare şi în conţinutul planurile propriu-zise.

2.4.2.6 Asigurarea transparenţei şi accesibilităţii pentru toate părţile interesate, precum şi pentru populaţie, a planurilor de pregătire şi răspuns la urgenţe şi dezastre.

2.4.2.7 Planificarea şi implementarea prevenirii şi răspunsului la urgenţele de sănătate publică în conformitate cu prevederile Regulamentului Sanitar Internaţional (2005).

2.4.3 Planificarea măsurilor de recuperare şi refacere post-dezastru

2.4.3.1 Evaluarea şi prognozarea consecinţelor şi pagubelor cauzate de eventualele urgenţe şi dezastre.

2.4.3.2 Planificarea resurselor necesare pentru reabilitarea economică şi socială a populaţiei şi comunităţilor afectate.

2.4.3.3 Integrarea măsurilor de reducere a riscurilor în procesul de reconstrucţie pentru a preveni viitoare dezastre.

Direcţia prioritară 2.5: Stabilirea unor canale şi proceduri clare şi sigure de comunicare şi schimb de informaţii

2.5.1 Canale de comunicare

2.5.1.1 Asigurarea liniilor telefonice directe pentru comunicaţii electronice urgente între toţi actorii implicaţi în realizarea măsurilor în reducerea riscurilor şi managementul dezastrelor.

2.5.1.2 Utilizarea adreselor de e-mail dedicate pentru comunicare oficială.

2.5.1.3 Implementarea unei platforme digitale (portal online) pentru schimbul de informaţii şi coordonare, unde toate autorităţile implicate să aibă acces şi posibilitatea de a partaja informaţii, date şi rapoarte în timp real.

2.5.1.4 Dezvoltarea şi implementarea unor sisteme de alertă şi comunicare rapide pentru a informa toate părţile implicate în caz de dezastru.

2.5.2 Proceduri de raportare

2.5.2.1 Elaborarea şi implementarea unor proceduri standardizate şi universale pentru raportarea incidentelor şi situaţiilor de urgenţă, care să includă formulare tipizate de raport, inclusiv în format electronic.

2.5.2.2 Stabilirea unor intervale de timp specifice pentru raportarea informaţiilor ce ţin de reducerea riscurilor şi managementul dezastrelor.

Obiectivul general 3: Investiţii pentru reducerea riscurilor şi în creşterea rezilienţei la dezastre

Investiţiile publice şi private în prevenirea şi reducerea riscurilor de dezastre sunt esenţiale pentru a spori rezilienţa economică, socială, de sănătate, a mediului şi culturală a populaţiei, comunităţilor şi ţării în întregime. Astfel de măsuri au o contribuţie enormă pentru a salva vieţi, a preveni şi a reduce pierderile şi pentru a asigura o recuperare şi reabilitare eficace. În acest context, este necesară asigurarea unei finanţări continue şi corespunzătoare, direcţionate spre măsuri predezastru, şi susţinerea autorităţilor publice şi a mediului privat în implementarea de acţiuni de eliminare a riscurilor asociate investiţiilor curente şi prioritizarea proiectelor care vizează creşterea rezilienţei şi prevenirea de noi riscuri.

Direcţiile prioritare pentru realizarea acestui obiectiv sunt următoarele:

Direcţia prioritară 3.1: Corelarea investiţiilor relevante pentru monitorizarea reducerii de dezastre/reducerii riscurilor de dezastre cu informaţiile privind hazardurile (împrejurările), vulnerabilităţile şi riscurile de dezastre şi adaptarea la schimbări climatice.

3.1.1 Creşterea capacităţii administraţiei publice de a fundamenta, identifica şi accesa fonduri pentru investiţiile în reducerea riscurilor de dezastre.

3.1.1.1 Definirea clară a priorităţilor de finanţare în baza unor evaluări comprehensive a riscurilor şi vulnerabilităţilor.

3.1.1.2 Promovarea integrării considerentelor şi măsurilor privind reducerea riscului de dezastre în instrumentele financiare şi fiscale.

3.1.1.3 Corelarea investiţiilor (bugetare şi extrabugetare) pentru prevenirea şi reducerea riscului de dezastre în diferite sectoare ale economiei naţionale în scopul utilizării optime a tuturor fondurilor naţionale şi externe disponibile, precum şi monitorizării gestionării corecte a acestora.

3.1.2.4 Identificarea fondurilor (inclusiv extrabugetare) care în caz de necesitate pot fi redirecţionate pentru investiţii în măsurile de reducere a riscurilor şi managementul dezastrelor.

3.1.1.5 Includerea în fiecare an a cheltuielilor pentru reducerea riscurilor şi managementul dezastrelor în Cadrul bugetar pe termen mediu.

3.1.2 Definirea clară a măsurilor prioritare privind reducerea riscurilor de dezastre.

3.1.2.1 Alocarea resurselor financiare necesare în toate sectoarele relevante şi la toate nivelurile ale procesului de dezvoltare şi implementare a strategiilor, politicilor, planurilor şi reglementărilor ce ţin de reducerea riscului şi managementul dezastrelor.

3.1.2.2 Alocarea resurselor financiare suficiente în fondurile de urgenţă ale Guvernului (fondul de intervenţii şi fondul de rezervă).

3.1.2.3 Alocarea resurselor financiare suficiente în fondurile profilactic şi de rezervă a fondului asigurării obligatorii de asistenţă medicală.

3.1.2.4 Alocarea resurselor financiare suficiente în fondurile de rezervă ale bugetelor locale.

3.1.2.5 Identificarea şi utilizarea unor surse diverse de finanţare, inclusiv fonduri guvernamentale, investiţii private, împrumuturi internaţionale şi granturi, pentru proiectele de reducere a riscurilor de dezastre.

3.1.3 Dezvoltarea şi implementarea de instrumente pentru prioritizarea şi monitorizarea investiţiilor în reducerea riscurilor de dezastre.

3.1.3.1 Implementarea şi utilizarea procedurilor de monitorizare a utilizării stricte conform destinaţiei a fondurilor alocate pentru reducerea riscului şi managementul dezastrelor.

3.1.3.2 Asigurarea transparenţei şi eficienţei în utilizarea resurselor financiare destinate reducerii riscurilor şi maniamentului dezastrelor.

3.1.3.3 Stabilirea unor criterii de prioritizare şi monitorizare a investiţiilor, pentru a asigura finanţarea măsurilor cu impact ridicat în ceea ce priveşte pregătirea, prevenirea, răspunsul şi reducerea consecinţelor dezastrelor.

3.1.3.4 Consolidarea mecanismelor de protecţie financiară atât pentru investiţiile publice, cât şi pentru cele private pentru a reduce impactul financiar al dezastrelor.

3.1.4 Creşterea rezilienţei financiare a populaţiei şi a mediului de afaceri prin instrumente de transfer de risc către sectorul de asigurări

Direcţia prioritară 3.2: Dezvoltarea infrastructurii reziliente la impactul dezastrelor

3.2.1 Stabilirea şi implementarea unor standarde şi reglementări stricte

3.2.1.1 Evaluarea riscurilor, vulnerabilităţilor şi nivelului de siguranţă a infrastructurii existente, în primul rând a celei critice (spitale, şcoli, clădiri guvernamentale, sisteme de asigurare cu energie electrică, apă, canalizare, căldură, gaz natural, drumuri, poduri, reţele de comunicaţii electronice etc.) pentru a determina unde sunt necesare investiţii primordiale în vederea sporirii rezilienţei acestora.

3.2.1.2 Elaborarea/actualizarea şi implementarea standardelor şi reglementărilor în construcţii ce ţin de protecţia şi rezilienţa la dezastre în procesul de proiectare şi de construcţie sau reconstrucţie a clădirilor, inclusiv celor ce ţin de calitatea materialelor de construcţie.

3.2.1.3 Elaborarea/actualizarea şi implementarea standardelor, reglementărilor şi a planurilor urbanistice, care să reglementeze utilizarea corectă şi sigură a terenurilor (coduri de zonare), precum şi să nu admită lucrările de construcţii în zonele cu risc ridicat (de exemplu, zonele inundabile sau predispuse la alunecări de teren).

3.2.1.4 Elaborarea/actualizarea şi implementarea standardelor şi reglementărilor de mediu, care să protejeze ecosistemele şi să minimizeze impactul dezastrelor naturale (ex.: restricţii privind defrişările, măsuri de protecţie a resurselor de apă etc.).

3.2.1.5 Integrarea evaluării, cartografierii şi gestionării riscurilor de dezastre în planificarea şi gestionarea dezvoltării rurale, în special în zonele predispuse la secetă şi inundaţii.

3.2.1.6 Evaluarea impactului şi a eficacităţii standardelor şi reglementărilor implementate, cu ajustarea şi îmbunătăţirea acestora în funcţie de rezultatele obţinute.

3.2.1.7 Revizuirea şi actualizarea constantă a standardelor şi practicilor de construcţie şi întreţinere pentru a reflecta inovaţiile tehnologice şi lecţiile învăţate din evenimentele trecute.

3.2.2 Asigurarea rezilienţei infrastructurii, în special a celei critice, la dezastre

3.2.2.1 Modernizarea şi consolidarea infrastructurii critice existente pentru a reduce vulnerabilitatea la dezastre naturale şi tehnologice şi pentru a îmbunătăţi capacitatea de pregătire şi răspuns.

3.2.2.2 Extinderea investiţiilor publice şi private în consolidarea rezilienţei la dezastre, inclusiv prin realizarea măsurilor structurale, nestructurale şi funcţionale pentru prevenirea şi reducerea riscului de dezastre în structurile critice, în special în spitale şi şcoli.

3.2.2.3 Utilizarea de tehnologii şi materiale inovative care oferă o mai mare durabilitate şi rezilienţă în faţa dezastrelor.

3.2.2.4 Sporirea rezilienţei şi siguranţei (structurale, nestructurale şi capacităţilor funcţionale) a instituţiilor medico-sanitare, în primul rând a spitalelor.

3.2.2.5 Sporirea rezilienţei la dezastre a sectorului economic, în special a agenţilor economici, care sunt furnizori de servicii şi produse esenţiale pentru populaţie şi activitatea economică.

3.2.2.6 Sporirea rezilienţei întreprinderilor de producere şi furnizare de mărfuri şi servicii de importanţă primordială pentru pregătirea, răspunsul, lichidarea consecinţelor şi restabilirea după dezastru.

3.2.2.7 Dezvoltarea planurilor de continuitate a activităţii pentru fiecare componentă a infrastructurii critice, asigurându-se că acestea pot funcţiona sau se pot recupera rapid după un dezastru.

3.2.2.8 Asigurarea protecţiei de riscul dezastrelor a obiectelor patrimoniului cultural.

3.2.2.9 Asigurarea protecţiei de riscul dezastrelor a animalelor de fermă, seminţelor şi tehnicii agricole;

Direcţia prioritară 3.3: Monitorizarea şi întreţinerea infrastructurii critice

3.3.1 Monitorizarea structurii critice

3.3.1.1 Crearea unei baze de date complete care să includă toate componentele infrastructurii care trebuie întreţinute, inclusiv detalii despre starea actuală, vârsta şi istoricul întreţinerii.

3.3.3.2 Implementarea sistemelor de monitorizare continuă pentru a evalua starea infrastructurii şi a identifica necesitatea de reparaţii sau modernizări.

3.3.3.3 Instalarea de senzori pentru monitorizarea în timp real a parametrilor critici, cum ar fi tensiunea structurală, vibraţiile, temperatura, umiditatea şi alte variabile relevante şi utilizarea tehnologiei Internet of Things (IoT) pentru a conecta senzorii pentru a colectarea datelor în mod continuu şi detectarea precoce a problemelor.

3.3.2 Întreţinerea şi mentenanţa infrastructurii critice

3.3.2.2 Prioritizarea activităţilor de întreţinere şi reparaţii pe baza evaluărilor de risc şi a stării actuale a infrastructurii, planificarea şi realizarea unor măsuri proactive orientate spre prevenirea deteriorării şi pentru menţinerea funcţionalităţii infrastructurii în faţa riscurilor potenţialelor dezastre.

3.3.2.4 Utilizarea sistemelor informatice de management al întreţinerii pentru a urmări activităţile de întreţinere, a gestiona programările şi a păstra un istoric detaliat al tuturor lucrărilor efectuate.

3.3.2.5 Elaborarea programelor de formare continuă pentru personalul de întreţinere pentru a se asigura că aceştia sunt la curent cu cele mai bune practici şi tehnologii noi în domeniul întreţinerii preventive.

3.3.2.6 Efectuarea intervenţiilor preventive, iar în caz de necesitate imediate, bazate pe rezultatele inspecţiilor periodice (consolidarea structurilor, înlocuirea componentelor uzate sau deteriorate şi aplicarea de protecţii suplimentare etc.).

3.3.3 Inspecţii şi verificări

3.3.3.1 Crearea unui calendar detaliat al inspecţiilor pentru toate componentele infrastructurii critice, specificând frecvenţa şi tipul inspecţiilor (zilnice, săptămânale, lunare, anuale).

3.3.3.2 Efectuarea de inspecţii periodice (verificări vizuale, teste tehnice, monitorizare cu ajutorul senzorilor) pentru a detecta eventualele probleme înainte ca acestea să devină critice (semne de uzură, deteriorare sau defecte potenţiale).

3.3.3.3 Realizarea de evaluări periodice ale programului de întreţinere preventivă pentru a identifica zonele care necesită îmbunătăţiri şi pentru a ajusta planurile în funcţie de rezultatele obţinute.

3.3.3.4 Documentarea şi analiza rezultatelor inspecţiilor şi verificărilor în vederea identificării şi realizării măsurilor corective şi de îmbunătăţire.

Obiectivul general 4. Consolidarea pregătirii şi asigurarea răspunsului la urgenţe şi dezastre, urmate de restabilirea situaţiei la un nivel mai înalt decât cel de până la impact

Creşterea constantă a riscului de dezastre, inclusiv creşterea expunerii la risc a persoanelor şi a activelor, combinată cu lecţiile învăţate din trecut, indică imperativ necesitatea de a consolida eforturile societăţii şi comunităţilor în vederea reduceri riscului de urgenţe şi dezastre, de a asigura un răspuns prompt şi adecvat astfel încât impactul acestora asupra populaţiei şi infrastructurii să fie redus maximal, iar ulterior de a întreprinde măsuri de recuperare şi reconstrucţie, care nu doar vor restabili situaţia de până la dezastru, dar şi vor îmbunătăţi şi fortifica rezilienţa la viitoarele dezastre.

Direcţiile prioritare pentru realizarea acestui obiectiv sunt următoarele:

Direcţia prioritară 4.1: Sporirea calităţii şi eficacităţii planurilor de pregătire şi răspuns la urgenţe şi dezastre.

4.1.1 Asigurarea sustenabilităţii planurilor de pregătire şi răspuns la urgenţe şi dezastre

4.1.1.1 Dezvoltarea şi implementarea unui set de principii, cerinţe şi abordări unice şi coordonate privitor la toate aspectele ce ţin de planificarea reducerii riscurilor urgenţelor şi managementului dezastrelor.

4.1.1.2 Crearea/actualizarea planurilor de pregătire şi răspuns la urgenţe şi dezastre la toate nivelurile (naţional, sectorial, teritorial, local şi instituţional) care să includă evaluarea tuturor pericolelor şi riscurilor actuale, măsuri generale şi specifice de pregătire şi răspuns, precum şi măsuri de restabilire post-dezastru.

4.1.1.3 Reorientarea accentelor în documentele de planificare de la acţiunile de răspuns la acţiunile de reducere a riscurilor dezastrelor.

4.1.1.4 Planificarea în baza resurselor şi capacităţile, inclusiv personal şi echipamente, existente, totodată, ţinând cont de resursele şi capacităţile care pot fi obţinute din exterior.

4.1.1.6 Planificarea gestionării eficiente a resurselor, inclusiv personal, echipamente şi finanţare, necesare pentru pregătirea şi răspunsul la urgenţe şi dezastre şi a asigura disponibilitatea acestora pe termen mediu şi lung.

4.1.2 Asigurarea operaţionalităţii planurilor de pregătire şi răspuns la urgenţe şi dezastre.

4.1.2.1 Asigurarea continuităţii, ridicarea nivelului de compatibilitate şi interoperabilitate între diferite tipuri de planuri (între planurile naţionale şi cele sectoriale, între planurile sectoriale şi cele teritoriale şi locale etc.).

4.1.2.2 Sporirea nivelului de detaliere a planurilor, stabilirea clară şi univocă în prevederile planurilor a rolurilor şi a responsabilităţilor părţilor implicate, precum şi modalitatea şi procedeele de realizare a sarcinilor asumate.

4.1.2.3 Asigurarea flexibilităţii şi adaptabilităţii planurilor, încât acestea să fie suficient de flexibile pentru a se adapta la diferite tipuri de urgenţe şi condiţii în schimbare, precum şi să includă proceduri care pot fi modificate rapid în funcţie de circumstanţe noi sau neaşteptate.

4.1.2.4 Evaluarea periodică şi actualizarea planurilor pentru a reflecta schimbările din mediul intern şi extern, inclusiv noile riscuri, tehnologii, resurse şi lecţii învăţate din exerciţii şi incidente reale.

4.1.2.5 Planificarea, organizarea şi desfăşurarea regulată a antrenamentelor şi a exerciţiilor de simulare a situaţiilor de urgenţă şi dezastrelor în scopul instruirii personalului serviciilor de urgenţă şi a populaţiei, precum şi a testării viabilităţii planurilor de pregătire şi răspuns, cu înlăturarea ulterioară a neajunsurilor developate.

4.1.2.6 Asigurarea transparenţei şi accesibilităţii planurilor de pregătire şi răspuns la urgenţe şi dezastre atât pentru toate părţile interesate, cât şi pentru populaţie.

Direcţia prioritară 4.2: Fortificarea capacităţilor de răspuns la urgenţe şi dezastre.

4.2.1 Îmbunătăţirea infrastructurii şi a echipamentelor

4.2.1.1 Consolidarea infrastructurii critice (spitale, centre de comandă, staţii electrice, centrale termice, reţele inginereşti etc.) pentru a rezista la dezastre şi a rămâne funcţională în timpul şi după producerea acestora.

4.2.1.2 Achiziţionarea de echipamente moderne şi eficiente pentru intervenţiile de urgenţă, inclusiv vehicule de salvare, echipamente de comunicare şi instrumente de căutare şi salvare.

4.2.1.3 Implementarea de sisteme de comunicare rapide şi fiabile pentru a facilita coordonarea dintre diferitele agenţii şi echipe de intervenţie.

4.2.1.4 Crearea şi menţinerea de stocuri de resurse esenţiale, cum ar fi hrană, apă, medicamente, combustibil, echipamente şi tehnică specială, care să fie disponibile imediat după producerea urgenţei sau dezastrului.

4.2.1.5 Planificarea şi consolidarea capacităţii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale de a evacua persoanele care locuiesc în zone aflate sub pericol sau afectate de dezastre.

4.2.1.6 Sporirea capacităţilor serviciilor comunale de intervenţie în caz de situaţii de urgenţă şi dezastre.

4.2.1.7 Elaborarea şi adoptarea regulamentelor şi crearea capacităţilor privind managementul cadavrelor victimelor dezastrelor.

4.2.1.8 Dezvoltarea şi întreţinerea unor centre de coordonare bine echipate, care să permită o gestionare eficientă a situaţiilor de urgenţă şi dezastre.

4.2.2 Consolidarea capacitaţilor şi abilităţilor resurselor umane

4.2.2.1 Consolidarea formării şi instruirii personalului serviciilor de urgenţă (salvatori, pompieri, poliţie, personal medical, şi voluntari) pentru acţiunile ce urmează a fi întreprinse în caz de pericol sau declanşare a urgenţelor şi dezastrelor.

4.2.2.2 Asigurarea securităţii şi siguranţe personalului implicat în acţiunile de răspuns la urgenţe şi dezastre (dotarea cu mijloace de protecţie individuală, cu echipament şi tehnică specială etc.)

4.2.2.5 Consolidarea formării şi instruirii factorilor de decizie cu atribuţii în domeniul pregătirii şi răspunsului la urgenţe la nivel naţional, teritorial şi local pentru a asigura capacitatea şi capabilitatea acestora de a coordona pregătirea, răspunsul şi lichidarea consecinţelor urgenţelor şi dezastrelor.

4.2.2.6 Planificarea şi desfăşurarea campaniilor de informare şi instruire a populaţiei privind reducerea riscurilor şi modul de comportare în dezastre, inclusiv acordarea primului ajutor medical.

4.2.2.7 Organizarea periodică de simulări şi exerciţii practice pentru a testa şi îmbunătăţi abilităţile şi cunoştinţele personalului.

4.2.2.8 Implementarea unui sistem de evaluare continuă a performanţei personalului pentru a identifica punctele forte şi ariile care necesită îmbunătăţiri.

Direcţia prioritară 4.3: Dezvoltarea sistemelor de avertizare timpurie şi de prognoză multisectorială.

4.3.1 Dezvoltarea sistemelor de monitorizare şi detectare

4.3.1.1 Dezvoltarea sistemelor de monitorizare seismică: instalarea de senzori seismici, care pot detecta mişcările tectonice şi cutremurele, analiza operativă şi cu utilizarea algoritmelor avansate a datelor seismice, transmiterea imediată a informaţiilor către centrele de control şi diseminarea rapidă a alertelor.

4.3.1.2 Dezvoltarea sistemelor de monitorizare meteorologică: modernizarea staţiilor meteorologice prin dotarea cu echipament de monitorizare automată a parametrilor atmosferici (temperatura, umiditatea, presiunea, viteza vântului etc.), dotarea SHS cu radare meteorologice pentru detectarea şi prognoza fenomenelor meteorologice extreme, obţinerea datelor de la ţările şi/sau organizaţiile care dispun de sateliţi meteorologici.

4.3.1.3 Dezvoltarea sistemelor de monitorizare hidrologică: modernizarea staţiilor de măsurare a nivelului apei, instalarea de senzori pe râuri, lacuri şi baraje pentru a monitoriza nivelul apei şi a detecta riscul de inundaţii, utilizarea pluviometrelor (dispozitive care măsoară cantitatea de precipitaţii într-o anumită perioadă) pentru prognozarea inundaţiilor şi a secetelor, dezvoltarea de modele predictive pentru a anticipa evoluţia evenimentelor hidrologice pe baza datelor colectate.

4.3.1.4 Dezvoltarea sistemelor de monitorizare geologică: instalarea de senzori care măsoară mişcările solului şi pot detecta începutul alunecărilor de teren, cartografierea riscurilor geologice. Identificarea şi monitorizarea zonelor susceptibile la alunecări de teren şi alte fenomene geologice.

4.3.1.5 Dezvoltarea sistemelor de monitorizare a incendiilor de vegetaţie: implementarea de senzori care pot detecta focul şi fumul în fazele incipiente ale unui incendiu, utilizarea dronelor echipate cu camere termice pentru a identifica focarele de incendii de vegetaţie.

4.3.1.6 Dezvoltarea sistemelor de monitorizare epidemiologică: eficientizarea supravegherii de rutina şi supraveghere de sentinelă a bolilor infecţioase, fortificarea centrelor şi platformelor de analiză a datelor colectate, fortificarea serviciului de laborator, dezvoltarea criteriilor de determinare a pragurilor de alertă.

4.3.2 Modelarea şi prognozarea

4.3.2.1 Dezvoltarea modelelor predictive (climatice, hidrologice, seismice, epidemiologice etc.) şi prognozarea în baza acestora a riscurilor (fenomene meteorologice extreme, inundaţii, secete, erupţii de boli infecţioase şi epidemii etc.) de producere a urgenţelor şi dezastrelor.

4.3.2.2 Validarea şi calibrarea modelelor: testarea modelelor pentru a valida acurateţea şi fiabilitatea modelelor predictive, calibrarea continuă prin ajustarea constantă a modelelor pe baza noilor date şi observaţii, utilizarea datelor istorice pentru a compara şi a valida rezultatele prognozelor.

4.3.2.3 Prognozarea şi anticiparea riscurilor urgenţelor şi dezastrelor în baza modelelor dezvoltate şi validate.

4.3.3 Comunicarea şi avertizarea

4.3.3.1 Dezvoltarea infrastructurii de comunicare (canale dedicate de telefonie fixă şi mobilă, SMS, poşta electronică, aplicaţii gen Viber, WhatsApp etc.) între structurile implicate în managementul urgenţelor şi dezastrelor pentru transmiterea operativă a informaţiei şi avertizărilor.

4.3.3.2 Asigurarea unor reţele de comunicaţii electronice de rezervă pentru a preveni întreruperile în cazul unor dezastre majore.

4.3.3.3 Dezvoltarea unor sisteme speciale de avertizare timpurie în funcţie de cele mai actuale pericole şi riscuri pentru Republica Moldova: sisteme de alertare pentru fenomene meteorologice extreme, sisteme de alertare pentru evenimente şi urgenţe de sănătate publică, sisteme de alertare pentru cutremure, sisteme de alertare pentru incendii etc.

4.3.3.4 Dezvoltarea modalităţii de avertizare timpurie a populaţiei prin utilizarea radioului, televiziunii, reţelelor de socializare populare (Facebook, Twitter, Instagram etc.).

4.3.3.5 Dezvoltarea modalităţii de avertizare timpurie a populaţiei prin difuzarea mesaje de urgenţă direct pe telefoanele mobile prin intermediul aplicaţiilor.

4.3.3.6 Modernizarea sistemelor şi dispozitivelor de avertizare şi alarmare cu sunet (sirene).

Direcţia prioritară 4.4: Creşterea rezilienţei la dezastre a
sectoarelor-cheie ale economiei naţionale (sectorul economic, agricol, energetic şi resurse de apă) şi a patrimoniului cultural

4.4.1 Creşterea rezilienţei la dezastre a economiei naţionale

4.4.1.1 Evaluarea riscurilor şi vulnerabilităţilor specifice pentru diferite sectoare economice şi identificarea cum ar putea fi acestea afectate de dezastre.

4.4.1.2 Elaborarea şi implementarea de planuri de continuitate a afacerilor pentru companiile esenţiale, care să includă măsuri de protecţie şi strategii de recuperare.

4.4.1.3 Promovarea şi susţinerea diversificării economiei pentru a reduce dependenţa de un singur sector sau de câteva sectoare critice.

4.4.1.4 Inovaţie şi tehnologie: Încurajarea inovaţiei şi adoptarea noilor tehnologii pentru a dezvolta sectoare economice emergente.

4.4.1.5 Investiţii în infrastructura rezilientă şi durabilă, care poate rezista mai bine la dezastre.

4.4.1.6 Îmbunătăţirea reţelelor de transport şi a infrastructurii energetice pentru a asigura continuitatea serviciilor esenţiale.

4.4.1.8 Promovarea şi, dacă este necesar, impunerea asigurărilor pentru proprietăţi şi afaceri împotriva dezastrelor.

4.4.1.9 Încurajarea parteneriatelor între sectorul public şi cel privat pentru dezvoltarea de soluţii de reducere a riscurilor şi de recuperare şi facilitarea investiţiilor comune în infrastructura rezilientă şi în programe de continuitate.

4.4.2 Creşterea rezilienţei la dezastre a sectorului agricol

4.4.2.1 Identificarea şi cartografierea riscurilor şi vulnerabilităţilor specifice fiecărei regiuni agricole şi evaluarea în baza lor a impactului potenţial al diferitelor dezastre asupra producţiei agricole şi a resurselor naturale.

4.4.2.2 Elaborarea şi implementarea planurilor de continuitate a activităţilor agricole, care să includă măsuri de adaptare şi recuperare post-dezastru.

4.4.2.3 Promovarea diversificării culturilor şi a rotaţiei culturilor pentru a reduce riscul pierderilor totale.

4.4.2.4 Îmbunătăţirea sistemică a culturilor şi dezvoltarea soiurilor şi hibrizilor tolerante la secetă şi căldură.

4.4.2.5 Stimularea construcţiilor bazinelor de acumulare a apei pluviale pentru irigare.

4.4.2.6 Construirea de depozite rezistente la dezastre pentru stocarea proviziilor agricole şi a echipamentelor.

4.4.2.7 Promovarea asigurărilor în agricultură pentru a proteja fermierii împotriva pierderilor cauzate de dezastre naturale.

4.4.3 Creşterea rezilienţei la dezastre a sectorului resurse de apă

4.4.3.1 Evaluarea riscurilor specifice care pot afecta infrastructura de aprovizionare cu apă şi cartografierea sistemelor şi a infrastructurii esenţiale pentru a identifica punctele critice şi zonele vulnerabile.

4.4.3.2 Efectuarea de inspecţii periodice pentru a evalua starea fizică a infrastructurii de apă (conductele, staţiile de captare şi tratare a apei, pompele, rezervoarele, autospecialele etc.) şi implementarea unor sisteme de monitorizare pentru a urmări performanţa şi starea infrastructurii în timp real.

4.4.3.3 Elaborarea de planuri de urgenţă care să includă măsuri de prevenire, răspuns rapid şi recuperare post-dezastru, inclusiv stabilirea de proceduri clare pentru răspunsul rapid în cazul întreruperilor furnizării apei către consumatori.

4.4.3.4 Majorarea parcului de autospeciale destinate pentru transportarea şi furnizarea apei potabile către consumatori în cazul întreruperii furnizării de la sursele principale.

4.4.3.5 Exploatarea corectă şi mentenanţa regulată a reţelelor de aprovizionare cu apă.

4.4.4 Creşterea rezilienţei la dezastre a sectorului energetic

4.4.4.1 Identificarea riscurilor şi vulnerabilităţilor specifice sectorului energetic şi evaluarea în baza lor a impactului potenţial al diferitelor dezastre asupra generării, transportării şi distribuţiei energiei electrice.

4.4.4.2 Elaborarea de planuri de urgenţă care să includă măsuri de prevenire, răspuns rapid şi recuperare post-dezastru, inclusiv stabilirea de proceduri clare pentru răspunsul rapid în cazul întreruperilor furnizării energiei electrice către consumatori.

4.4.4.3 Construirea şi întreţinerea infrastructurii care poate rezista la urgenţe şi dezastre, în primul rând la furtuni, uragane, depunerile masive de chiciură etc.

4.4.4.4 Utilizarea tehnologiilor avansate pentru monitorizarea continuă a reţelelor şi detectarea rapidă a problemelor.

4.4.4.5 Implementarea şi dezvoltarea unei varietăţi echilibrate de surse de energie regenerabilă (energie eoliană, solară, hidraulică şi resurse de biomasă) în producerea energiei.

4.4.4.6 Asigurarea infrastructurii critice cu surse alternative de energie electrică (generatoare electrice, sisteme solare fotovoltaice etc.).

4.4.4.7 Promovare revizuirii standardelor existenţe în domeniul construcţiilor pentru a asigura ca noile clădiri să fie mai rezistente şi eficiente din punct de vedere energetic.

4.4.5 Creşterea rezilienţei la dezastre a patrimoniului cultural

4.4.5.1 Realizarea unei evaluări detaliate a riscurilor care ameninţă patrimoniul cultural (clădiri istorice, monumente, situri arheologice, artefacte, documente etc.), cum ar fi cutremurele, inundaţiile, incendiile şi alte fenomene extreme.

4.4.5.2 Efectuarea de inspecţii periodice pentru a evalua starea structurii şi conservarea obiectelor de patrimoniu, cu documentarea detaliată a siturilor şi artefactelor, inclusiv fotografii, descrieri şi inventarieri detaliate.

4.4.5.3 Implementarea măsurilor structurale pentru consolidarea clădirilor istorice, cum ar fi întărirea fundaţiilor, utilizarea de materiale rezistente la cutremure şi foc şi instalarea de sisteme de protecţie împotriva inundaţiilor.

4.4.5.4 Dezvoltarea de planuri de urgenţă specifice pentru patrimoniul cultural, care să includă măsuri de prevenire, protecţie şi recuperare în cazul unui dezastru.

4.4.5.5 Stabilirea unor proceduri clare pentru evacuarea şi protecţia obiectelor de patrimoniu în caz de urgenţă.

Direcţia prioritară 4.5: Sporirea capacităţilor sistemului medico-sanitar naţional în caz de urgenţe şi dezastre

4.5.1 Asigurarea asistenţei medicale în urgenţe şi dezastre

4.5.1.1 Dezvoltarea şi implementarea capacităţilor, mecanismelor şi procedeelor de prestare neîntreruptă şi în volum maxim posibil a serviciilor medicale esenţiale în timpul şi după producerea urgenţelor şi dezastrelor.

4.5.1.2 Elaborarea/dezvoltarea/adaptarea standardelor şi protocoalelor clinice privind profilaxia şi tratamentul traumatismelor şi bolilor eventual contractate în situaţii de urgenţă şi dezastre, cu accentul pe triajul medical, inclusiv în urgenţele de natură chimică, biologică şi radiologică.

4.5.1.3 Dotarea unităţilor de primiri urgente (UPU), a secţiilor de terapie intensivă şi a secţiilor specializate din cadrul instituţiilor medico-sanitare spitaliceşti cu echipament şi dispozitive medicale în conformitate cu standardele europene.

4.5.1.4 Planificarea şi asigurarea multilaterală a sporirii în caz de urgenţe sau dezastre a capacităţilor de spitalizare şi tratament staţionar al spitalelor (majorarea numărului de paturi, sporirea capacităţilor UPU, sălilor de operaţie, secţiilor ATI etc.), precum şi planificarea şi pregătirea în prealabil a spaţiilor de rezervă (pavilioane, săli de sport, alte încăperi spaţioase) pentru desfăşurarea paturilor spitaliceşti în caz de un număr excesiv de pacienţi.

4.5.1.5 Fortificarea capacităţilor de intervenţie în situaţii de urgenţă şi dezastre prin dotarea parcului auto al CNAMUP cu un număr suficient de unităţi de transport sanitar cu un nivel sporit de tracţiune.

4.5.1.6 Asigurarea unui mecanism eficient de exploatare, mentenanţă şi reparaţie a transportului sanitar aflat la dotarea instituţiilor medico-sanitare (CNAMUP, instituţiile AMP, spitale etc.).

4.5.1.7 Crearea şi menţinerea la toate nivelurile (central, departamental şi instituţional) a stocurilor de medicamente, vaccinuri, echipamente medicale şi alte consumabile esenţiale cu implementarea unui sistem eficient pentru distribuirea rapidă a resurselor medicale în regiunile afectate de dezastre.

4.5.1.8 Ridicarea nivelului de pregătire (instruirea, dotarea cu transport sanitar şi echipament medical, cu mijloace de transmisiuni etc.) a echipelor AMU din cadrul CNAMUP pentru acţiuni în urgenţe şi dezastre, în special a celor cu flux masiv de victime.

4.5.1.9 Perfecţionarea cadrului normativ de cooperare intersectorială între instituţiile medico-sanitare şi serviciile relevante de urgenţă (salvatori, pompieri, poliţie etc.) în acordarea asistenţei medicale urgente populaţiei în situaţii de urgenţă şi dezastre.

4.5.1.10 Dezvoltarea cadrului normativ al Serviciului SMURD din cadrul IGSU cu asigurarea unei cooperării mai eficiente a subdiviziunilor acestuia cu echipele AMU din cadrul CNAMUP.

4.5.1.11 Sporirea nivelului de pregătire şi operaţionalizare rapidă a formaţiunilor medico-sanitare de intervenţie medicală (primare şi specializate) la urgenţele de sănătate publică.

4.5.1.12 Planificarea, organizarea şi desfăşurarea regulată a antrenamentelor şi exerciţiilor practice de simulare a acţiunilor de răspuns medical la situaţii de urgenţă şi dezastre.

4.5.2 Sporirea siguranţei şi rezilienţei infrastructurii sistemului medico-sanitar

4.5.2.1 Asigurarea siguranţei şi a funcţionalităţii neîntrerupte a instituţiilor medico-sanitare, în special a spitalelor, în timpul şi după dezastre.

4.5.2.2 Monitorizarea permanentă a comportării elementelor structurale (pereţi portanţi, fundamente, coloane, grinzi, planşeuri) ale clădirilor instituţiilor medico-sanitare cu intervenţii prompte în caz de necesitate.

4.5.2.3 Întreţinerea şi exploatarea corectă cu renovarea în termene oportune a reţelelor inginereşti (electricitate, apeduct, canalizare, ventilare, căldură etc.) ale instituţiilor medico-sanitare, în special ale spitalelor.

4.5.2.4 Planificarea şi realizarea măsurilor de asigurare a tuturor instituţiilor medico-sanitare cu surse alternative de energie electrică, apă, căldură etc., iar în spitalele în care sursele alternative acoperă numai până la 30% din necesităţi, majorarea capacităţilor acestora la un nivel nu mai jos de 50%.

4.5.2.5 Asigurarea respectării stricte în toate instituţiile medico-sanitare a regulilor de apărare împotriva incendiilor.

4.5.3 Supravegherea sănătăţii publice

4.5.3.1 Instituirea unui sistem naţional integrat de pregătire şi răspuns a Sectorului de sănătate la urgenţele de sănătate publică.

4.5.3.2 Consolidarea capacităţilor naţionale de detectare precoce şi răspuns rapid la pericole şi urgenţe de sănătate publică în baza indicatorilor de monitorizare a riscurilor la nivel local, teritorial şi naţional.

4.5.3.3 Fortificarea capacităţilor sistemului de alertă precoce şi răspuns rapid pentru prevenirea, controlul bolilor transmisibile şi al evenimentelor de sănătate publică.

4.5.3.4 Fortificarea sistemului de supraveghere a bolilor transmisibile, inclusiv cu potenţial pandemic, şi consolidarea capacităţilor naţionale în scopul implementării Regulamentului sanitar internaţional.

4.5.3.5 Fortificarea capacităţilor naţionale de cercetare, monitorizare, analiză şi utilizare a datelor şi evidenţelor de sănătate publică, prin utilizarea sistemelor digitale, integrate şi interoperabile.

4.5.3.6 Reactualizarea şi prioritizarea bolilor transmisibile incluse în sistemul naţional de supraveghere epidemiologică şi armonizarea acestora cu prevederile acquis-ului comunitar.

4.5.3.7 Integrarea sistemelor de supraveghere naţionale în reţelele internaţionale de supraveghere a maladiilor transmisibile şi siguranţa alimentelor (TESSY, RASFF, INFOSAN, ADNS, OIE-WAHIS, CAESAR etc.).

4.5.3.8 Fortificarea reţelei de laboratoare pentru identificarea rapidă a agenţilor de origine biologică, chimică şi radiologică.

4.5.3.9 Sporirea nivelului de pregătire şi operaţionalizare rapidă a formaţiunilor sanitaro-epidemiologice de intervenţie la urgenţele de sănătate publică.

4.5.3.10 Asigurarea protecţiei sănătăţii reproductive în situaţii de urgenţă şi dezastre, inclusiv: sănătatea maternă şi a nou-născuţilor (pe durata perioadei prenatale, naşterii şi perioadei postnatale), profilaxia şi tratamentul infecţiilor sexual transmisibile şi HIV/SIDA, planificarea familială şi accesul la servicii de consiliere şi protecţia de reacţia la violenţă, inclusiv agresiunea sexuală.

Direcţia prioritară 4.6: Asigurarea cu rezerve logistice şi material-tehnice

4.6.1 Planificarea rezervelor

4.6.1.1 Revizuirea şi îmbunătăţirea cadrului legal şi normativ existent ce ţine de tipurile de rezerve, planificarea, crearea, menţinea şi gestionarea acestora.

4.6.1.2 Actualizarea nomenclatoarelor, asortimentului şi volumului bunurilor materiale, inclusiv din perspectiva necesităţilor de vârstă, dizabilitate, sex, dar şi a celor ce rezidă în nevoile femeilor referitoare la sarcină şi maternitate, care urmează a fi păstrate în rezervele destinate pentru utilizarea în situaţii de urgenţă.

4.6.1.3 Perfecţionarea mecanismelor şi a procedeelor de achiziţionare şi împrospătare a bunurilor materiale destinate pentru utilizarea în situaţii de urgenţă, în special a celor cu termene de păstrare limitate (medicamente, vaccinuri şi produse alimentare).

4.6.1.4 Revizuirea şi îmbunătăţirea cadrului legal şi normativ ce ţine de ajutoarele umanitare acordate în cazul urgenţelor şi dezastrelor.

4.6.1.5 Stabilirea unor parteneriate între organele administraţiei publice centrale şi producătorii privaţi de bunuri materiale, eventual necesare pentru pregătirea, răspunsul şi lichidarea consecinţelor urgenţelor şi dezastrelor.

4.6.1.6 Revizuirea şi îmbunătăţirea cadrului legal şi normativ existent ce ţine rechiziţiile de bunuri materiale pentru necesităţi publice în cazul pericolului sau declanşării situaţiilor de urgenţă.

4.6.2 Menţinerea şi gestionarea rezervelor

4.6.2.1 Asigurarea creării, menţinerii şi gestionării corecte la nivel central, precum şi de toate sectoarele, întreprinderile şi instituţiile, într-un asortiment şi cantităţi necesare, a rezervelor materiale destinate pentru realizarea măsurilor de pregătire, diminuare, răspuns şi lichidare a consecinţelor dezastrelor.

4.6.2.2 Fortificarea capacitaţilor, modernizarea depozitelor şi a modului de păstrare şi gestionare a bunurilor materiale păstrate de Agenţia Rezerve Materiale a MAI, precum şi din cadrul altor organe ale administraţiei publice centrale.

4.6.2.3 Dezvoltarea unei reţele de depozite specializate (combustibil, produse alimentare, medicamente, materiale medico-sanitare şi vaccinuri, materiale de construcţii etc.), dislocate în locuri strategice, care să corespundă cerinţelor de păstrare îndelungată a bunurilor materiale în funcţie de specificul acestora (de exemplu, cereale, combustibil).

4.6.2.4 Asigurarea menţinerii în rezerve în asortiment şi cantităţi suficiente a tehnicii şi a echipamentelor speciale (generatoare electrice, pompe, recipiente pentru apă, dispozitive de purificare a apei, refrigeratoare, bucătării de câmp etc.).

4.6.2.5 Asigurarea menţinerii în rezerve în asortiment şi cantităţi suficiente a echipamentelor şi a bunurilor materiale necesare pentru cazarea sinistraţilor (corturi, sobe, toalete portabile, saci de dormit, saltele, pături etc.).

4.6.2.6 Soluţionarea problemelor privind extragerea din stoc a bunurile materiale moral şi fizic depăşite, care se menţin în rezerve (decontarea, comercializarea etc.)

Direcţia prioritară 4.7: Asigurarea suportului social şi psihologic în situaţiile de urgenţă şi dezastre

4.7.1 Acţiunile de suport social în dezastre

4.7.1.1 Stabilirea unui mecanism de înregistrare şi evidenţă (cu formarea unei baze de date) a persoanelor care au avut de suferit în urma dezastrelor, inclusiv a celor decedaţi.

4.7.1.2 Planificarea şi pregătirea pentru asigurarea acordării necesităţilor de bază persoanelor (sinistraţilor) care au avut de suferit în timpul şi după producerea dezastrului (cazarea temporară a persoanelor evacuate sau care au pierdut locul de trai, asigurarea cu apă potabilă, alimente, articole de igienă personală, haine etc.).

4.7.1.3 Planificarea şi pregătirea pentru acordarea sinistraţilor a sprijinului economic şi logistic (acordarea ajutorului financiar, distribuire materialelor de construcţie pentru repararea şi restabilirea locuinţelor, asistenţă în găsirea unui loc de muncă etc.).

4.7.1.4 Stabilirea mecanismelor şi a procedeelor de acordare a suportului în căutarea rudelor şi apropriaţilor (inclusiv a celor decedaţi), precum şi în reunificarea familiilor.

4.7.1.5 Planificarea şi pregătirea pentru furnizarea de informaţii actualizate şi precise despre situaţia curentă şi măsurile de siguranţă, inclusiv prin intermediul reţelelor sociale.

4.7.1.6 Recrutarea şi pregătirea voluntarilor în vederea implicării acestora în eforturile de suport social al sinistraţilor.

4.7.2 Acţiunile de suport psihologic

4.7.2.1 Dezvoltarea serviciilor de suport psihologic şi psihosocial a persoanelor care au avut de suferit în urma dezastrelor.

4.7.2.2 Dezvoltarea unor ghiduri şi protocoale clare pentru intervenţia psihologică în situaţii de urgenţă.

4.7.2.3 Formarea şi instruirea echipelor de suport psihologic, inclusiv psihologi, psihoterapeuţi şi asistenţi sociali.

4.7.2.4 Asigurarea supravegherii şi suportului psihologic pentru personalul echipelor de intervenţie pentru a preveni extenuarea şi stresul secundar.

4.7.2.5 Prevederea deschiderii unor linii telefonice şi online pentru a oferi suport psihologic celor care nu pot accesa serviciile faţă în faţă.

4.7.2.6 Dezvoltarea şi implementarea de programe de reabilitare psihologică pentru a sprijini recuperarea pe termen lung.

Direcţia prioritară 4.8: Activităţile de reabilitare şi reconstrucţie post-dezastru în baza principiului “Build Back Better” sau “Revenirea înapoi mai bună”.

4.8.1 Prognozarea eventualelor daune, pierderi şi necesităţi

4.8.1.1 Elaborarea şi implementarea unor metodologii bazate pe rezultatele evaluării riscurilor, de prognozare a eventualelor daune şi pierderi (materiale, economice, umane, financiare etc.) cauzate de dezastre.

4.8.1.2 Evaluarea eventualului impact asupra sănătăţii populaţiei şi a infrastructurii sistemului de sănătate (spitale, centre de sănătate, transport sanitar etc.).

4.8.1.3 Estimarea eventualelor pierderi economice directe şi indirecte, inclusiv pierderile de venituri în urma afectării mediului de afaceri.

4.8.1.4 Evaluarea eventualului impact asupra sectorului agricol (terenurile agricole, recoltele, resursele naturale şi mijloacelor de trai).

4.8.1.5 Identificarea şi calculul estimativ de bunuri materiale (pe categorii şi din perspectiva de vârstă, dizabilitate, sex, dar şi aspectelor ce rezidă în nevoile femeilor referitoare la sarcină şi maternitate) şi mijloace financiare necesare pentru asigurarea restabilirii şi reconstrucţiei în faza post-dezastru, precum şi a surselor de obţinere a acestora.

4.8.2 Pregătirea pentru restabilirea post-dezastru

4.8.2.1 Planificarea măsurilor de restabilire şi reconstrucţie post-dezastru a infrastructurii şi a comunităţilor afectate într-un mod ca acestea să devină mai reziliente şi mai sustenabile ca până la impact (principiul “Build Back Better”).

4.8.2.2 Încorporarea în cadrul măsurilor de reabilitare şi recuperare realizate în faza post-dezastru a măsurilor orientate spre dezvoltarea capacităţilor de reducere a riscului viitoarelor eventuale dezastre.

4.8.2.3 Stabilirea obiectivelor de reconstrucţie pe termen scurt, mediu şi lung.

4.8.2.4 Implementarea de practici de reconstrucţie care să minimizeze impactul asupra mediului şi să promoveze conservarea resurselor naturale, precum şi să contribuie la adaptarea la schimbările climatice.

4.8.2.5 Identificarea şi planificarea resurselor pentru reconstrucţie şi reabilitare.

Obiectivul general 5. Sporirea cooperării internaţionale şi regionale în domeniul reducerii riscurilor şi managementului dezastrelor

Ţările în curs de dezvoltare, la care se atribuie şi Republica Moldova, se caracterizează printr-o vulnerabilitate şi un nivel de risc mai ridicat faţă de pericolele şi ameninţările care pot afecta populaţia şi teritoriul ţării. Mai mult decât atât, impactul urgenţelor şi dezastrelor adesea poate depăşi cu mult capacitatea ţării de a răspunde şi de a se recupera după dezastre. O astfel de vulnerabilitate şi nivel ridicat de risc impune necesitatea consolidării cooperării internaţionale şi asigurarea unor parteneriate veritabile şi durabile la nivel regional şi internaţional. În acest context, cooperarea internaţională pentru reducerea riscului de dezastre reprezintă un element extrem de important în sprijinirea eforturilor ţărilor de a reduce riscul de dezastre, precum şi de a gestiona eficient ameninţările transfrontaliere. Prin consolidarea acestor activităţi în domeniul relaţiilor internaţionale, comunităţile şi statele pot lucra împreună pentru a reduce vulnerabilităţile şi a îmbunătăţi rezilienţa în faţa ameninţărilor naturale şi tehnologice, inclusiv ale celor regionale şi globale.

Direcţia prioritară 5.1. Dezvoltarea şi întărirea relaţiilor internaţionale

5.1.1 Direcţiile strategice de cooperare internaţională

5.1.1.1 Dezvoltarea şi întărirea relaţiilor internaţionale cu alte ţări, în special din regiune, şi organizaţii internaţionale relevante în scopul obţinerii asistenţei tehnice şi financiare, precum şi schimbului de informaţii şi experienţă în domeniul reducerii riscurilor şi gestionării dezastrelor.

5.1.1.2 Participarea la iniţiative şi programe internaţionale de reducere a riscului de dezastre pentru a împărtăşi cunoştinţe şi resurse.

5.1.1.3 Asigurarea realizării prevederilor capitolului 22 “Protecţia civilă” al Acordului de Asociere între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, precum şi a Planului naţional de acţiuni pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană pe anii 2024-2027 (capitolul 27 – Mediu şi schimbări climatice), în partea ce se referă la reducerea riscurilor şi managementul dezastrelor.

5.1.1.4 Participarea în proiectele transfrontaliere şi transnaţionale ale Uniunii Europene axate pe managementul situaţiilor de urgenţă şi consolidarea capacităţii de intervenţie în zonele de frontieră.

5.1.1.5 Consolidarea şi, după caz, revizuirea cadrului legislativ naţional privind cooperarea internaţională în domeniul reducerii riscurilor şi managementului dezastrelor.

5.1.2 Acorduri internaţionale de cooperare şi parteneriat

5.1.2.1 Identificarea ţărilor şi organismelor internaţionale cu care Republica Moldova deja are sau există oportunităţi de a încheia acorduri de cooperare şi parteneriat în domeniul reducerii riscurilor şi managementului dezastrelor (inclusiv celor specifice, de ex., inundaţii, epidemii) şi includerea acestora într-un registru (bază de date) centralizat.

5.1.2.2 Analiza oportunităţii şi a beneficiilor de aderare a Republicii Moldova la tratate şi convenţii internaţionale în domeniul reducerii riscurilor şi managementului dezastrelor, identificarea celor mai oportune şi întreprinderea măsurilor ce se impun pentru aderare.

5.1.2.3 Aducerea în concordanţă cu standardele internaţionale a standardelor şi procedurilor de pregătire şi răspuns la dezastre şi includerea acestora în textele acordurilor şi protocoalelor internaţionale pentru a facilita înţelegerea corectă, precum şi a îmbunătăţi interoperabilitatea şi eficienţa acestora.

5.1.2.4 Încheierea şi implementarea de acorduri şi protocoale internaţionale pentru cooperarea în domeniul reducerii riscurilor şi managementului dezastrelor.

5.1.2.5 Monitorizarea, evaluarea şi analiza realizării prevederilor tratatelor, convenţiilor şi acordurilor la care Republica Moldova este parte pentru sporirea beneficiului oferit de aceste documente.

Direcţia prioritară 5.2: Sporirea rolului relaţiilor internaţionale în reducerea riscurilor şi managementul dezastrelor.

5.2.1 Efectuarea schimbul de informaţii şi expertiză.

5.2.1.1 Promovarea schimbului de informaţii şi expertiză între Republica Moldova şi alte ţări în vederea contribuirii la o înţelegere mai bună a riscurilor şi la dezvoltarea de strategii comune de gestionare a dezastrelor.

5.2.1.2 Stabilirea unor protocoale clare pentru transmiterea şi recepţionarea informaţiilor relevante, astfel încât să se poată lua decizii informate în timp util în situaţii de criză.

5.2.1.3 Partajarea reciprocă de bune practici şi lecţii învăţate din experienţele anterioare în vederea îmbunătăţii capacităţilor de pregătire şi răspuns la urgenţe şi dezastre.

5.2.1.4 Transferul şi recepţionarea de cunoştinţe şi experienţe în domenii precum ingineria structurală, planificarea urbană rezilienţă, siguranţa spitalelor în dezastre, tehnologii moderne de monitorizare şi alertă precoce etc. în vederea sporirii rezilienţei infrastructurii şi capacităţilor de răspuns.

5.2.1.5 Adoptarea şi aplicarea standardelor şi metodologiilor comune în evaluarea riscurilor, planificarea răspunsului şi reconstrucţia postdezastre în scopul facilitării colaborării şi asigurării interoperabilităţii între diferite state.

5.2.1.6 Utilizarea platformelor şi reţelelor de comunicare pentru schimbul rapid şi eficient de informaţii în timp real în caz de urgenţă (ex.: Regulamentul sanitar internaţional).

5.2.1.7 Colaborarea cu organizaţiile necomerciale pentru a asigura o distribuţie eficientă a resurselor şi pentru a oferi suport şi servicii specializate.

5.2.2 Participarea la exerciţii internaţionale şi/sau găzduirea acestora pe teritoriul Republicii Moldova.

5.2.2.1 Identificarea scopurilor şi obiectivelor exerciţiilor internaţionale comune (instruirea şi antrenarea personalului, evaluarea interoperabilităţii între structuri din diferite ţări, testarea planurilor de răspuns în cazul unor acţiuni comune, îmbunătăţirea cooperării internaţionale etc.).

5.2.2.2 Planificarea prealabilă a exerciţiilor de comun acord cu toţi partenerii şi participanţii (stabilirea timpului, locului, etapelor, numărului şi categoriilor de participanţi etc.).

5.2.2.3 Elaborarea conceptului şi scenariilor realiste, reieşind din cele mai relevante riscuri şi pericole.

5.2.2.4 Planificarea şi alocarea resurselor (materiale, financiare etc.) necesare pentru desfăşurarea exerciţiilor.

5.2.2.5 Selectarea şi instruirea personalului implicat în participarea la exerciţii în funcţie de rolurile şi responsabilităţile atribuite.

5.2.2.6 Coordonarea aspectelor ce ţin de traversarea frontierei şi aflarea pe teritoriul altui stat a persoanelor, a tehnicii şi a bunurilor materiale.

5.2.2.7 Desfăşurarea exerciţiilor în strictă conformitate cu conceptul, cu scenariul şi cu planul de desfăşurare.

5.2.2.8 Analiza rezultatelor exerciţiilor, identificarea şi însuşirea lecţiilor învăţate şi întreprinderea măsurilor de înlăturare a lacunelor depistate şi îmbunătăţirea cooperării internaţionale în cadrul pregătirii şi răspunsului la urgenţe şi dezastre în practică a îmbunătăţirilor în sistemele de răspuns şi în planificarea continuă.

Capitolul V

IMPACT

Implementarea SNRRD 2024-2030 va oferi un nou impuls în realizarea măsurilor de reducere a riscului urgenţelor şi dezastrelor, care reprezintă o ameninţare pentru populaţia, teritoriul şi economia Republicii Moldova, în asigurarea unei gestionări sigure şi eficiente a răspunsului în cazul producerii urgenţelor şi dezastrelor, precum şi restabilirea şi recuperarea ulterioară în termeni optimi cu sporirea rezilienţei la un nivel mai înalt ca până la dezastru..

Fiind bazată pe principiile şi abordările Declaraţiei şi Cadrului de la Sendai, SNRRD 2024-2030 oferă un set de obiective strategice, precum şi acţiuni concrete de realizare a acestora, care, fiind implementate, vor îmbunătăţi considerabil modul în care vor fi gestionate riscurile de dezastre, vor contribuii la consolidarea rezilienţei şi durabilităţii societăţii şi comunităţilor şi, în aşa mod, la construirea unei societăţi mai sigure şi mai prospere.

Impactul pe termen lung al SNRRD 2024-2030 urmăreşte mai multe beneficii care sunt multiple şi esenţiale, fiind orientate spre folosul beneficiarului final – cetăţeanul Republicii Moldova.

Cele mai semnificative dintre ele sunt următoarele:

Prevenirea şi reducerea pierderilor umane cauzate de urgenţe şi dezastre. Implementarea măsurilor de reducere a riscurilor, precum şi gestionarea eficientă a urgenţelor şi dezastrelor, va diminua semnificativ numărul de decese şi persoane afectate (răniţi, intoxicaţi, bolnavi) în caz de dezastre naturale sau provocate de om. În acest context, SNRRD 2024-2030 prevede un şir de acţiuni, cum ar fi: implementarea şi dezvoltarea de sisteme eficiente de avertizare timpurie, care pot preveni populaţia cu privire la iminenţa unui dezastru; fortificarea şi consolidarea capacităţilor instituţiilor medico-sanitare, în special ale celor care acordă asistenţa medical urgentă; asigurarea unui grad înalt de pregătire a serviciilor de intervenţie (salvatori, pompieri, personal medical etc.); realizarea campaniilor de educaţie şi conştientizare a populaţiei privind riscurile de dezastre şi măsurile de siguranţă şi protecţie, care trebuie întreprinse etc.

Reducerea pierderilor economice şi creşterea rezilienţei la dezastre a sectoarelor-cheie ale economiei naţionale (economic, sănătate, agricol, energetic, resurse de apă etc.). Investiţiile în măsurile de prevenire şi de reducere a riscurilor sunt cu mult mai cost-eficiente pe termen lung comparativ cu costurile de răspuns şi recuperare post-dezastru. Din aceste considerente, SNRRD 2024-2030 recomandă integrarea măsurilor de reducere a riscurilor de dezastre în planificarea dezvoltării economice, asigurând astfel ca investiţiile în dezvoltare să fie durabile şi sigure. La fel, SNRRD 2024-2030 încurajează promovarea unor practici de afaceri şi agricultură care să reducă vulnerabilitatea la dezastre, cum ar fi, de pildă, dezvoltarea asigurărilor pentru protejarea investiţiilor şi a bunurilor împotriva dezastrelor sau crearea de mecanisme financiare pentru a sprijini recuperarea rapidă după dezastre, reducând astfel impactul economic pe termen lung etc.

Contribuirea la dezvoltarea durabilă prin integrarea în strategiile, programele şi planurile de dezvoltare a măsurilor de reducere şi de promovare a sustenabilităţii pe termen lung. La măsurile respective se referă protejarea investiţiilor prin asigurarea că infrastructura, educaţia şi sistemele de sănătate sunt reziliente în faţa dezastrelor, contribuind astfel la atingerea ODD, la promovarea unei dezvoltări care ia în considerare riscurile şi vulnerabilităţile, asigurând astfel durabilitatea şi securitatea investiţiilor, la încurajarea planificării urbane care va evita construcţii în zone vulnerabile la cutremure, inundaţii sau alunecări de teren, precum şi promovarea proiectării şi construcţiei de clădiri şi infrastructuri reziliente, capabile să reziste mai bine la impactul dezastrelor.

Contribuţia la atingerea ODD, cum ar fi:

Eradicarea sărăciei (ODD 1) prin reducerea impactului dezastrelor asupra celor mai vulnerabile pături sociale şi comunităţi, contribuind astfel la eradicarea sărăciei.

Sănătate şi bunăstare (ODD 3) prin asigurarea accesului la servicii de sănătate şi promovarea unui mediu sigur şi sănătos.

Educaţie de calitate (ODD 4) prin integrarea educaţiei privind reducerea riscurilor de dezastre în programele şcolare, contribuind astfel la educaţia de calitate.

Industrie, Inovaţie şi Infrastructură (ODD 9) prin promovarea inovării şi construirea unei infrastructuri reziliente, sigure şi durabile.

Acţiune climatică (ODD 13) prin implementarea măsurilor de reducere a riscurilor de dezastre legate de schimbările climatice.

Protejarea infrastructurii critice, cum ar fi sistemele şi reţelele de alimentare cu electricitate, apă, canalizare, căldură, telecomunicaţii etc., care, fiind efectuată prin măsuri corespunzătoare şi bine planificate, va contribui la reducerea impactului dezastrelor, asigurând continuitatea serviciilor esenţiale şi protejând viaţa şi bunurile oamenilor. Consolidarea şi modernizarea infrastructurii critice pentru a o face mai rezilientă la dezastre poate fi realizată prin promovarea utilizării de norme şi standarde de construcţie, care asigură o rezistenţa la dezastre, implementarea de măsuri pentru consolidarea şi modernizarea clădirilor şi infrastructurilor existente pentru a le face mai reziliente, alocarea de resurse financiare pentru adoptarea de tehnologii moderne care pot îmbunătăţi rezistenţa şi eficienţa infrastructurii critice, monitorizarea permanentă şi revizuirea periodică a elementelor de bază ale infrastructurii, precum şi elaborarea şi implementarea planurilor de asigurare a funcţionării neîntrerupte a infrastructurii critice în timpul şi după dezastre.

Sporirea capacităţilor de răspuns la urgenţe şi dezastre a serviciilor de urgenţă. În acest context, SNRRD promovează o serie de măsuri pentru realizarea acestui deziderat, cum ar fi: dezvoltarea şi implementarea programelor de formare continuă pentru salvatori, pompieri şi personal medical, axate pe tehnici moderne de răspuns la dezastre; asigurarea serviciile de urgenţă cu echipamente moderne şi potrivite pentru intervenţiile rapide şi eficiente; investiţii pentru vehicule de intervenţie, inclusiv ambulanţe cu tracţiune sporită, echipamente de protecţie personală, instrumente de salvare şi echipamente medicale de urgenţă; desfăşurarea regulată a exerciţiilor de simulare a situaţiilor de urgenţă şi încurajarea participării la cursuri şi ateliere internaţionale pentru a prelua cele mai bune practici.

Creşterea rezilienţei comunităţilor. O comunitate rezilientă este capabilă să anticipeze, să răspundă şi să se recupereze rapid după dezastre. Pentru a asigura creşterea rezilienţei comunităţilor SNRRD prevede un set întreg de măsuri cum ar fi: dezvoltarea capacităţilor şi resurselor comunităţilor pentru a face faţă dezastrelor; participarea activă a comunităţilor în planificarea şi implementarea măsurilor de reducere a riscurilor, pentru a asigura că soluţiile adoptate sunt relevante şi potrivite contextului local; încurajarea diversificării economiei locale pentru a reduce dependenţa de o singură sursă de venit, care poate fi vulnerabilă în caz dacă se va produce o urgenţă sau dezastru; crearea de reţele de suport comunitare care să ofere ajutor reciproc în timpul şi după dezastre, inclusiv asistenţa emoţională şi logistică; organizarea de programe de formare pentru liderii comunităţii, autorităţile administraţiei publice locale şi cetăţeni, axate pe gestionarea riscurilor de dezastre, măsuri de siguranţă şi tehnici de recuperare post-dezastru etc.

Creşterea nivelului de conştientizare şi educaţie a populaţiei privind riscurile de dezastre. O populaţie bine informată poate reacţiona rapid şi eficient în situaţii de urgenţă, reducând astfel numărul de victime şi pierderile materiale, iar educaţia şi conştientizarea cresc capacitatea comunităţilor de a răspunde coordonat şi eficient la dezastre, ceea ce poate diminua impactul acestora. Din aceste considerente, SNRRD 2024-2030 recomandă mai multe activităţi: introducerea educaţiei privind riscurile de dezastre în programele şcolare pentru a pregăti tinerii de la o vârstă fragedă; utilizarea televiziunii, radioului, presei scrise şi a platformelor online pentru a disemina informaţii despre riscurile de dezastre şi măsurile de siguranţă; dezvoltarea de aplicaţii mobile şi platforme online care să furnizeze informaţii despre riscurile de dezastre, alerte timpurii şi ghiduri de siguranţă; încurajarea implicării voluntarilor în eforturile de educaţie şi conştientizare etc.

Adaptarea la schimbările climatice prin planificarea şi implementarea măsurilor orientate spre reducerea vulnerabilităţii comunităţilor şi a ecosistemelor la fenomenele meteorologice extreme, prin gestionarea riscurilor legate de schimbările climatice, cum ar fi seceta, inundaţiile, temperaturi caniculare etc., prin promovarea utilizării energiei regenerabile şi a tehnologiilor curate pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi prin dezvoltarea şi realizarea politicilor care să sprijine tranziţia către o economie verde şi sustenabilă.

Contribuirea la protecţia mediului prin elaborarea şi implementarea programelor de conservare care să protejeze şi să gestioneze sustenabil resursele naturale, prin promovarea practicilor agricole durabile şi a gestionării corecte a pădurilor pentru a preveni degradarea solului şi defrişările ilegale, prin realizarea proiectelor de restaurare ecologică pentru refacerea habitatelor naturale degradate, cum ar fi replantarea pădurilor şi restaurarea zonelor umede, precum şi prin îmbunătăţirea rezilienţei ecosistemelor şi prin reabilitarea zonelor critice afectate de activităţi umane sau dezastre naturale. Un rol important îl joacă educarea şi instruirea populaţiei privind importanţa protecţiei mediului şi rolul ecosistemelor în procesul de reducere a riscurilor de dezastre.

Optimizarea gestionării riscurilor de dezastre în conformitate cu standardele europene prin planificarea şi implementarea măsurilor menite să răspundă cerinţelor incluse în Raportul Comisiei Europene pentru anul 2023, va aduce multiple beneficii esenţiale pentru Republica Moldova:

Îmbunătăţirea reacţiei şi eficienţei în situaţii de urgenţă: Modernizarea infrastructurii şi consolidarea capacităţilor operaţionale vor permite un răspuns mai prompt şi mai eficient la dezastre, minimizând impactul acestora asupra comunităţilor şi infrastructurii.

Conformitate cu standardele europene: Alinierea la standardele Uniunii Europene va asigura implementarea celor mai bune practici internaţionale în gestionarea riscurilor, promovând un sistem de protecţie civilă integrat şi compatibil cu normele europene.

Îmbunătăţirea planificării şi pregătirii: Actualizarea evaluărilor naţionale ale riscurilor va facilita dezvoltarea unor strategii de prevenire şi pregătire mai eficiente, protejând astfel populaţia şi infrastructura naţională într-un mod mai eficient.

Actualizarea şi alinierea legislaţiei: Adaptarea cadrului legal şi normativ la cerinţele europene va asigura coerenţa şi eficienţa politicilor naţionale de protecţie civilă, îmbunătăţind implementarea măsurilor de prevenire şi intervenţie.

Modernizarea sistemelor de alertă şi a serviciilor hidrometeorologice: Îmbunătăţirea sistemului de alertă timpurie şi a serviciilor hidrometeorologice va permite o detectare şi gestionare mai eficientă a riscurilor, oferind timp suplimentar pentru pregătirea şi protejarea comunităţilor.

Perfecţionarea personalului de protecţie civilă: Dezvoltarea şi implementarea programelor de formare şi certificare conform standardelor europene vor asigura că personalul de protecţie civilă este bine pregătit şi capabil să răspundă eficient în situaţii de urgenţă.

Capitolul VI

INDICATORI DE IMPACT

Capitolul VII

RISCURI DE IMPLEMENTARE

Ţinând cont de faptul că SNRRD 2024-2030 este un document de planificare strategică pe termen lung, se vor lua în considerare riscurile implementării acesteia. Pentru a reacţiona în mod adecvat la eventualele riscuri, se propun măsuri de remediere menite să reducă riscurile anticipate.

Capitolul VIII

AUTORITĂŢI/INSTITUŢII RESPONSABILE

Notă: Suplimentar la responsabilităţile specifice, toate autorităţile şi instituţiile menţionate au şi responsabilităţi comune, cum ar fi:

Organizarea de campanii de educare şi conştientizare, în limita competenţei, a populaţie cu privire la măsurile de reducere a riscurilor, managementul urgenţelor şi dezastrelor, precum şi măsurile de protecţie şi comportament în cadrul acestora.

Colaborarea intersectorială, cu organizaţii necomerciale şi internaţionale şi cu societatea civilă pentru a dezvolta şi implementa programe şi planuri integrate de reducere a riscurilor şi managementul eficient al dezastrelor.

Participarea la iniţiative şi parteneriate internaţionale pentru a învăţa din bune practici şi pentru a obţine suport tehnic şi financiar.

Susţinerea cercetării şi dezvoltării în domeniul de competenţă pentru a identifica şi promova soluţii inovatoare care reduc riscurile de dezastre.

Capitolul IX

PROCEDURI DE RAPORTARE

Implementarea SNRRD 2024-2030

Implementarea SNRRD va fi asigurată prin programe naţionale sectoriale, care urmează a fi elaborate, aprobate şi implementare în conformitate cu obiectivele şi direcţiile de acţiune ale SNRRD 2024-2030.

Programele naţionale sectoriale vor conţine o analiză comprehensivă a domeniului, vor oferi opţiuni detaliate de politici şi vor asigura respectarea principiilor şi a standardelor privind drepturile omului, vor fi centrate pe reducerea riscurilor şi managementul urgenţelor şi dezastrelor.

Programele naţionale sectoriale vor include, de asemenea, ţintele şi indicatorii de monitorizare a ODD şi a Cadrului de la Sendai relevanţi sectorului respectiv, adaptaţi la contextul naţional al Republicii Moldova.

Autorităţile responsabile de implementarea SNRRD vor încorpora managementul reducerii riscurilor dezastrelor în programele sectoriale, iar CNSC (prin intermediul secretariatului şi grupurilor de lucru sectoriale) va asigura coordonarea politicilor şi acţiunilor între sectoare, monitorizează integrarea adecvată a RRD în programele sectoriale.

Monitorizarea şi evaluarea SNRRD 2024-2030

Raportarea implementării SNRRD va fi asigurată de Ministerul Mediului, în baza informaţiei prezentate de autorităţile responsabile de implementare şi va garanta următoarele proceduri de monitorizare şi evaluare:

1) monitorizarea anuală – va fi realizată prin elaborarea raportului anual privind implementarea SNRRD. Raportul anual va avea un caracter analitic, care va veni cu argumente privind realizarea angajamentelor şi va fi un document de referinţă pentru planificarea următorului ciclu al Planului naţional de dezvoltare, Obiectivul general 10: “Asigurarea unui mediu sănătos şi sigur”. Rapoartele anuale vor include analiza dinamicii indicatorilor incluşi în SNRRD 2024-2030. Structura rapoartelor anuale va reflecta structura SNRRD 2024-2030 şi va include analiza nivelului de implementare a obiectivelor generale, a acţiunilor prioritare şi a indicatorilor de monitorizare din perspectiva acţiunilor întreprinse de autorităţile responsabile pe parcursul anului. Raportul anual al implementării SNRRD 2024-2030 va fi parte a Raportului anual al implementării SND “Moldova Europeană 2030” şi va fi publicat pe pagina web a instituţiei;

2) evaluarea intermediară – în semestrul I al anului 2027, la mijloc de termen, va fi realizată evaluarea şi va fi elaborat raportul de evaluare intermediară, care va analiza impactul implementării SNRRD 2024-2030 şi contribuţia acesteia la realizarea SND “Moldova Europeană 2030” şi va propune ajustarea obiectivelor finale în funcţie de progresul realizat şi de tendinţele socioeconomice la nivel naţional şi internaţional. Raportul de evaluare intermediară va fi consultat cu părţile interesate şi, după aprobare, va fi publicat pe pagina web oficială a instituţiei;

3) raportul final de implementare – în semestrul I al anului 2031, la finalizarea implementării SNRRD 2024-2030, va fi elaborat un raport final privind rezultatele şi impactul implementării şi contribuţia acesteia la atingerea obiectivelor SND “Moldova Europeană 2030”, care va fi parte a raportului final al strategiei menţionate. Acesta va fi consultat cu părţile interesate şi, după aprobare, va fi publicat pe pagina web oficială a instituţiei.

Rapoartele anuale de monitorizare, raportul de evaluare intermediară şi raportul de evaluare finală vor fi elaborate sub coordonarea Cancelariei de Stat, conform unui format prestabilit. Ulterior, rapoartele vor fi publicate de pagina web oficială a Guvernului.