667/17.12.2019 Hotărîre cu privire la aprobarea Avizului asupra amendamentelor la proiectul de lege pentru modificarea unor acte legislative

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Avizului asupra amendamentelor

la proiectul de lege pentru modificarea unor acte legislative

nr. 667  din  17.12.2019

 (în vigoare 20.12.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 380-387 art. 999 din 20.12.2019

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul asupra amendamentelor la proiectul de lege pentru modificarea unor acte legislative.

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr.667/2019

AVIZ

asupra amendamentelor la proiectul de lege

pentru modificarea unor acte legislative

Guvernul a examinat amendamentele înaintate de către deputaţii în Parlament la proiectul de lege pentru modificarea unor acte legislative (iniţiativa legislativă nr.280 din 27 noiembrie 2019) (în continuare – proiect de lege) şi comunică următoarele.

1. Amendamentul RM nr.101-R din 11 decembrie 2019 referitor la art.I din proiectul de lege, ce vizează substituirea în tot textul Codului fiscal a cuvintelor “servicii profesionale” prin cuvintele “activităţi profesionale independente”, cuvintelor “activităţi independente” prin cuvintele “activităţi comerciale independente”, iar textul “factura fiscală electronică (e-factura)” prin textul ”e-factura” nu se susţine, deoarece regimul fiscal aplicat activităţilor menţionate supra este unul distinct pentru fiecare tip de activitate.

2. În partea ce ţine de propunerea la art.I pct.2 din proiectul de lege, ce vizează unificarea reglementărilor aferente activităţilor profesionale, nu se susţine, deoarece, actualmente, categoriile de activităţi specificate la art.5 pct.36) din Codul fiscal (ingineri, arhitecţi, etc.) pot fi practicate de persoane fizice fără ca aceasta să se înregistreze într-o formă organizatorico-juridică, fără drept de deducere a cheltuielilor, cu excepţia deducerilor aferente sumelor pentru primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor obligatorii în bugetul asigurărilor sociale de stat (art.36 din Codul fiscal).

Astfel, în vederea determinării corecte a obligaţiei fiscale, în cazul desfăşurării unei activităţi profesionale cu oferirea dreptului de deducere a cheltuielilor, implică necesitatea de înregistrare într-o formă juridică de organizare stabilită de legislaţie.

De asemenea, menţionăm că, pornind de la specificul activităţii profesionale desfăşurate în sectorul justiţiei, activităţii respective i-a fost atribuit un regim special. Prin urmare, se consideră inoportun catalogarea activităţilor profesionale în sectorul justiţiei şi în domeniul sănătăţii drept activităţi profesionale independente, întrucît aceste activităţi sînt similare activităţii de întreprinzător.

3. Referitor la art.I pct.9 din proiectul de lege, în partea ce ţine de acceptarea deducerii cheltuielilor în baza documentelor electronice, menţionăm că potrivit art.11 alin.(1) şi alin.(5) din Legea contabilităţii şi raportării financiare nr.287/2017, faptele economice se contabilizează în temeiul documentelor primare. Documentele primare întocmite atît pe suport de hîrtie, cît şi în formă electronică au aceeaşi putere juridică. Astfel, pentru asigurarea corectitudinii deducerii cheltuielilor trebuie respectate normele sus-menţionate.

4. În ceea ce priveşte semnătura aplicată pe documente, aceasta este necesară să fie olografă sau electronică, fiind unicele modalităţi acceptate de legislaţie. Documentul scanat poate implica riscuri de realizare a unor tranzacţii fictive.

5. Cu referire la propunerea de completare a art.24 din Codul fiscal cu alin.(10¹) şi (11), precum şi modificarea art.102 alin.(10), privind deducerea cheltuielilor la calcularea impozitului pe venit şi a deducerii sumei TVA în baza bonului echipamentelor de casă şi control, menţionăm că acestea nu pot fi susţinute, deoarece calitatea materialelor folosite la imprimarea bonurilor nu este supusă unor cerinţe speciale, respectiv, informaţia imprimată pe bonuri nu se păstrează pe durată lungă. Astfel, este necesar de menţionat că termenul de prescripţie pentru determinarea obligaţiilor fiscale este de 4 ani, iar pentru păstrarea documentelor care justifică faptele economice termenul este 6 ani.

Actualmente, potrivit art.24 alin.(10) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, neconfirmate documentar, inclusiv suportate în baza bonurilor fiscale în mărime de 0,2% din venitul impozabil.

De asemenea, menţionăm că, în esenţă, bonul fiscal nu se conformează cerinţelor stabilite în art.11 din Legea contabilităţii şi raportării financiare nr.287/2017, şi anume nu permite identificarea cumpărătorului, ceea ce ar implica riscul evaziunii fiscale.

Menţionăm că posibilitatea deducerii cheltuielilor în baza bonului fiscal urmează a fi analizată suplimentar, după implementarea conceptului “Monitorizarea electronică a vînzărilor”, care va permite stocarea datelor din bonul fiscal în sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat.

6. Amendamentul AC nr.18 din 5 decembrie 2019 referitor la art.I pct.9 din proiectul de lege, prin care se propune ajustarea art.24 alin.(19²) prin inserarea cuvîntului “tuturor” după cuvîntul “deducerea”, menţionăm că modificarea respectivă nu este una necesară, în măsura în care reglementările prevăzute în alineatul respectiv stabilesc expres că vor fi permise la deducere “cheltuielile suportate şi determinate de angajator pentru orice plăţi efectuate angajatului sau în folosul acestuia aferent cărora au fost calculate şi reţinute contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii, prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi impozit pe venit din salariu datorate de angajator şi angajat”.

7. Amendamentul VG f/nr.referitor la art.I pct.17 din proiectul de lege, ce vizează art.54² alin.(3) lit.e), se susţine prin excluderea cuvintelor “şi participaţii în alte entităţi”.

8. Amendamentul EB f/nr.referitor la completarea art.I cu pct.22, ce vizează modificarea art.69⁴ prin substituirea cifrelor “18” cu cifrele “12”, nu se susţine, deoarece ajustarea respectivă implică modificarea parametrilor bugetari prevăzuţi pentru anul 2020, prin legea bugetului de stat care a fost adoptată în prima lectură. Prin urmare, aceasta presupune diminuarea veniturilor şi, respectiv, a cheltuielilor bugetare cu peste 35 mil. lei.

Totodată, tratamentul fiscal aplicat asupra veniturilor persoanelor care desfăşoară activităţi profesionale în sectorul justiţiei urmează a fi supus unei analize complexe suplimentare pe parcursul anului 2020, în comun cu părţile interesate, în contextul realizării acţiunii prevăzute în Planul de acţiuni al Guvernului pentru anii 2020-2023, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.636/2019, în vederea stabilirii unui regim fiscal, social şi medical echitabil reprezentanţilor profesiilor conexe justiţiei.

9. Amendamentul VG f/nr.referitor la art.I pct.26 din proiectul de lege, ce vizează art.92 alin.(3), se susţine, prin substituirea textului “art.88-91” cu textul “art.69¹⁸ şi art.88-91, cu excepţia cîştigurilor de la loterii şi/sau pariuri sportive în partea în care valoarea cîştigurilor nu depăşeşte scutirea personală stabilită la art.33 alin.(1)”.

10. Amendamentul RM nr.101-R din 11 decembrie 2019 referitor la art.I pct.26 din proiectul de lege, privind extinderea prevederilor art.92 alin.(8) asupra agenţilor economici nou-înregistraţi, pe o perioadă ce nu va depăşi 3 ani calendaristici consecutivi nu se susţine. Remarcăm că potrivit art.92 alin.(8) din Codul fiscal, întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori de TVA prezintă, nu mai tîrziu de 25 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, darea de seamă fiscală unificată.

Darea de seamă fiscală unificată include raportarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit (cum ar fi Nota de informare IALS, INR etc.) şi impozitelor şi taxelor locale.

Prevederea art.92 alin.(8) din Codul fiscal este una exhaustivă şi se răsfrînge numai asupra categoriilor de contribuabili menţionaţi, în celelalte cazuri contribuabilii urmează să raporteze informaţia despre plăţile efectuate persoanelor fizice în termen de pînă la 25 ianuarie după anul de gestiune.

Mai mult decît atît, darea de seamă unificată este caracteristică statutului juridic al întreprinzătorilor individuali şi gospodăriilor ţărăneşti (de exemplu, beneficierea de scutiri personale) şi nu poate fi aplicată societăţilor cu răspundere limitată.

11. Amendamentul RM nr.101-R din 11 decembrie 2019 referitor la art.I pct.27 din proiectul de lege, în partea ce ţine de completarea art.93 cu o noţiune aferentă e-facturii, nu se susţine, deoarece noţiunea de factură fiscală expusă în art.93 pct.16) din Codul fiscal include noţiunea de e-factură, stipulînd că aceasta reprezintă un formular tipizat de document primar cu regim special, pe suport de hîrtie sau în formă electronică, prezentat cumpărătorului (beneficiarului) la livrare de mărfuri, servicii.

Astfel, operarea modificării propuse ar implica dublarea normelor legale existente în Codul fiscal.

12. Amendamentul DA nr.49 din 11 decembrie 2019 referitor la art.I pct.28 din proiectul de lege, cu privire la excluderea art.94, lit.d), nu se susţine, deoarece prin prisma măsurii propuse în proiectul de lege se urmăreşte asigurarea concurenţei loiale între prestatorii de servicii electronice naţionali şi internaţionali prin aplicarea aceluiaşi tratament fiscal aferent TVA la buget.

Subliniem că analiza practicii internaţionale demonstrează că tot mai multe ţări implementează acest concept de aplicare a TVA asupra serviciilor electronice, cum ar fi ţările Uniunii Europene, Federaţia Rusă, Serbia, Belarus, Australia, Bahrain, Arabia Saudită, Japonia, Coreea de Sud, Emiratele Arabe Unite.

Astfel, menţionăm că şi Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (art.58) stabileşte că locul de prestare a următoarelor servicii către o persoană neimpozabilă este locul unde respectiva persoană este stabilită, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită:

- serviciile de telecomunicaţii;

- serviciile de radiodifuziune şi televiziune;

- serviciile furnizate pe cale electronică, în special cele prevăzute în anexa II.

Concomitent, anexa II la Directiva respectivă include lista orientativă a serviciilor furnizate pe cale electronică, şi anume: furnizarea şi găzduirea de site-uri de Internet, mentenanţă la distanţă a programelor şi echipamentelor; furnizarea de software şi actualizarea acestora; furnizarea de imagini, texte şi informaţii şi punerea la dispoziţie a unor baze de date; furnizarea de muzică, filme şi jocuri, inclusiv de jocuri de noroc şi pariuri, şi de emisiuni sau de manifestări politice, culturale, artistice, sportive, ştiinţifice şi de divertisment; furnizarea de servicii de învăţămînt la distanţă.

În acelaşi context, menţionăm că Codul fiscal al României cuprinde prevederi aferente impozitării serviciilor electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau de televiziune prestate către persoane neimpozabile.

De asemenea, Federaţia Rusă a stabilit noi reguli de impozitare cu TVA a serviciilor electronice care sînt realizate pe teritoriul acesteia. Astfel, au fost prevăzute obligaţii aferente companiilor străine care nu sînt înregistrate în Federaţia Rusă să achite suma TVA aferentă serviciilor care sînt prestate persoanelor fizice în formă electronică prin reţeaua de Internet. O practică similară, în acest sens este stabilită şi de către Belarus, care începînd cu 1 ianuarie 2018, a prevăzut norme potrivit cărora, companiile străine care prestează servicii electronice către persoanele fizice din Belarus sînt obligate să se înregistreze la organele fiscale şi să achite suma TVA aferent serviciilor respective.

Menţionăm că măsura propusă în proiectul de lege va asigura o concurenţă loială între prestatorii de servicii electronice naţionali şi internaţionali prin aplicarea aceluiaşi tratament fiscal prin prisma achitării TVA la buget.

13. Amendamentul AS nr.165 din 9 decembrie 2019 referitor la art.I din proiectul de lege, cu privire la aplicarea cotei reduse a TVA de 8% la tutunuri brute sau neprelucrate, deşeuri de tutun – producere autohtonă, alune – producere autohtonă, şi muştar – producere autohtonă, nu se susţine, deoarece orice modificare la legislaţia fiscală şi vamală trebuie să fie efectuată în strictă conformitate cu angajamentele internaţionale asumate de Republica Moldova în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), precum şi în baza acordurilor de comerţ liber ratificate, care expres prevăd neadmiterea discriminărilor şi a politicilor de suport pentru producătorii autohtoni în detrimentul produselor importate.

La aceasta, este indispensabil să menţionăm că, potrivit art.152 din Acordul de Asociere, se acordă tratament naţional mărfurilor celeilalte Părţi în conformitate cu art.III din Acordul General pentru Tarife Vamale şi Comerţ (în continuare – GATT 1994), inclusiv notele sale interpretative.

Astfel, art.III din GATT 1994 reglementează principiul tratamentului naţional în materie de impozitare şi reglementări interne, care stabileşte că fiecare membru al OMC acordă produselor altui membru tratament fiscal nu mai puţin favorabil decît tratamentul acordat produselor naţionale. Prin urmare, un produs importat, care a trecut frontiera după plata taxelor vamale şi a altor taxe, trebuie să beneficieze de un tratament egal cu cel aplicat produselor autohtone, fapt ce nu se respectă în cazul propunerii înaintate spre examinare.

În acest sens, TVA trebuie să fie aplicată faţă de toţi agenţii economici, indiferent de originea produselor, atît cele de import, cît şi produsele autohtone.

În acelaşi timp, menţionăm că modificarea mecanismului de aplicare a TVA pentru producţia agricolă în scopul de a stimula dezvoltarea sectorului respectiv constituie o prioritate, iar identificarea celor mai bune soluţii în acest sens urmează a fi realizată cu participarea tuturor părţilor vizate, atît autorităţile publice, cît şi reprezentanţii mediului de afaceri, pe parcursul primului semestru al anului 2020.

14. Amendamentul IM nr.42 din 11 decembrie 2019 referitor la art.I din proiectul de lege, propunerea ce vizează extinderea termenului de intrare în vigoare a prevederilor ce ţin de impozitarea serviciilor electronice prestate de către nerezidenţi, se susţine parţial, prin amînarea intrării în vigoare a termenului respectiv pînă la data de 1 aprilie 2020.

15. Amendamentul VG f/nr.referitor la art.I pct.40 din proiectul de lege, ce vizează ajustarea textului care completează art.102 alin.(1), se susţine, prin substituirea textului “numai în cazul achitării TVA la buget în conformitate cu art.109 şi pentru perioada fiscală pentru care ea a fost achitată” cu textul “pentru sumele TVA achitate sau care urmează a fi achitate la buget”.

16. Amendamentul RM nr.101-R din 11 decembrie 2019 referitor la art.I pct.40 din proiectul de lege, ce vizează completarea art.102 cu alin.(19), menţionăm că propunerea respectivă nu se susţine, deoarece în acest caz cumpărătorul va deduce sumele aferente TVA cu o lună înainte ca vînzătorul să achite suma TVA aferentă livrării respective la buget.

17. Amendamentul IM f/nr.din 11 decembrie 2019 referitor la art.I pct.44 din proiectul de lege, aferent completării art.103 alin.(1), pct.20) cu prevederi în baza cărora se va aplica scutirea de TVA la serviciile referitoare la obiectele dreptului de autor şi ale drepturilor conexe utilizate la producţia de carte, nu se susţine, deoarece va afecta veniturile bugetare, astfel încît, o eventuală acceptare şi implementare a acesteia ar determina necesitatea replanificării veniturilor şi cheltuielilor bugetare, în contextul în care art.131 alin.(6) din Constituţia Republicii Moldova prevede că nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

De asemenea, precizăm că norma propusă ar presupune aplicarea scutirii de TVA fără drept de deducere şi asupra importurilor, fapt care va dezavantaja producţia autohtonă, în contextul în care suma TVA aferentă procurărilor se va include în costul producţiei.

18. Amendamentul f/nr.din decembrie 2019 referitor la art.I pct.44 din proiectul de lege, referitor la art.103 alin.(6) se susţine, în condiţiile substituirii cuvîntului “străine” cu cuvintele “supuse accizelor”. Propunerea aferentă art.104 lit.h) se susţine.

19. Amendamentul RM nr.101-R din 11 decembrie 2019 referitor la art.I din proiectul de lege, în partea ce ţine de propunerea aferentă termenului eliberării facturii fiscale în formă electronică, care nu poate depăşi 10 zile a lunii următoare celei în care a avut loc livrarea nu se susţine, deoarece eliberarea facturii fiscale peste 10 zile de la data livrării va afecta dreptul cumpărătorului la deducerea sumelor TVA.

20. Referitor la propunerea ce vizează art.117¹ alin.(14) cu privire la eliberarea facturii fiscale cu aplicarea semnăturii electronice, nu se susţine, pentru că cadrul normativ actual stabileşte deja prevederi obligatorii în ceea ce priveşte semnătura aplicată pe documente, aceasta fiind olografă sau electronică.

21. În partea ce ţine de propunerea prevăzută la art.117¹ alin.(15), menţionăm că aceasta nu se susţine, deoarece reglementarea unor norme care ar permite eliberarea facturilor fiscale pe o perioada de pînă la 3 zile înainte de data la care începe transportul, urmează a fi examinată suplimentar, inclusiv prin prisma funcţionalităţii SIA “e-factura”.

22. Amendamentul IM nr.42 din 11 decembrie 2019 referitor la art.I din proiectul de lege, cu referinţă la propunerea ce vizează redistribuirea veniturilor colectate din accizul aferent produselor accizabile, nu se susţine, deoarece propunerea respectivă contravine principiului universalităţii, care prevede că resursele bugetelor componente ale bugetului public naţional sînt destinate finanţării tuturor cheltuielilor prevăzute în bugetele respective, fără a stabili relaţii între anumite tipuri de resurse şi cheltuieli.

23. Cu referinţă la propunerea ce ţine de înlocuirea accizelor aplicate la vămuirea autoturismelor cu o plată TVA, şi la Amendamentul AA nr.26 din 5 decembrie 2019 referitor la art.I pct.36 din proiectul de lege aferentă aceluiaşi subiect, menţionăm că aceasta nu se susţine şi urmează a fi analizată pe termen mediu şi lung. Totodată, precizăm că mecanismul de impozitare actual are o funcţie de susţinere a protecţiei mediului ambiant, prin aplicarea unei accize progresive în funcţie de capacitatea cilindrică şi termenul de exploatare a mijlocului de transport, ceea ce nu va mai putea fi asigurat odată cu schimbarea principiului de impozitare.

24. Amendamentul f/nr.din decembrie 2019 referitor la art.I pct.56 din proiectul de lege, cu privire la art.123 alin.(6) lit.c), se susţine.

25. Amendamentul AA nr.26 din 5 decembrie 2019 referitor la art.I pct.56 din proiectul de lege, privind abrogarea art.123 alin.(10), precum şi a poziţiei tarifare 8703 din anexa 2, capitolul 5, art 119, lit.g), nu se susţine, în măsura în care aceasta a fost încadrată în parametrii bugetari prevăzuţi în legea bugetului de stat, iar abrogarea acesteia va condiţiona micşorarea veniturilor şi, respectiv, a cheltuielilor preconizate pentru anul 2020, cu aproximativ 60 mil. lei.

26. Amendamentul f/nr.din decembrie 2019 referitor la art.I pct.57 din proiectul de lege, aferent art.124 alin.(5) din Codul fiscal, se susţine, cu luarea în considerare a modificării ce vizează substituirea cuvîntului “străine” cu cuvintele “supuse accizelor”. Propunerea aferentă art.124 alin.(9) se susţine.

27. Amendamentul LC nr.21 din 11 decembrie 2019 referitor la art.I pct.57 din proiectul de lege, aferent completării art.124 alin.(18) şi excluderii prevederilor ce reglementează acordarea unei reduceri în mărime de 25% din valoarea accizei standard, precum şi amendamentul LV nr.108 din 10 decembrie 2019, referitor la art.I pct.57 din proiectul de lege ce vizează substituirea cifrei de ”25%” cu ”50%”, nu se susţine. Menţionăm că practica statelor Uniunii Europene demonstrează că acestea stimulează importul mijloacelor de transport cu motor electric şi de tip plug-in hibrid, care sînt mai ecologice şi elimină un nivel scăzut de emisii de dioxid de carbon (CO₂).

Totodată, măsura respectivă are drept scop acordarea facilităţilor fiscale pentru mijloacele de transport, a căror utilizare are un impact mai puţin dăunător asupra mediului ambiant. Prin urmare, se propune acordarea scutirii de la plata accizei în mărime de 100% pentru mijloacele de transport cu motor electric, 50% pentru mijloacele de transport de tip plug-in hibrid (PHEV), cu motor electric ca motor pentru propulsie, care poate fi încărcat prin conectare la o sursă externă de energie electrică şi 25% pentru mijloacele de transport de tip hibrid simplu.

Astfel, la compararea a 3 categorii de autovehicule (acelaşi model) după gradul de emisie de dioxid de carbon (CO₂) constatăm că autovehiculul electric elimină 0g/km, autovehiculul plug-in – 29 g/km, autovehiculul hibrid simplu – 85g/km, autovehiculul non-hibrid benzină – 139 g/km.

În partea ce ţine de vehiculele de tip “micro hibrid” şi “mild hibrid” menţionăm că potrivit Regulamentului (CE) nr.715/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului, privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce priveşte emisiile provenind de la vehiculele uşoare pentru pasageri şi de la vehiculele uşoare comerciale (Euro 5 şi Euro 6) şi privind accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor, vehicul hibrid înseamnă un vehicul cu cel puţin doi convertori de energie diferiţi şi două sisteme de stocare de energie (amplasate la bord) diferite care asigură propulsia vehiculului. La aceasta, menţionăm că atît “micro hibrid-ul”, cît şi “mild hibrid-ul”, nu conţine un motor electric predestinat pentru propulsoarea mijlocului de transport.

Prin urmare, măsura meţionată reprezintă un instrument de stimulare a importurilor mijloacelor de transport cu un nivel scăzut de emisii de dioxid de carbon (CO2), mărimea facilităţii fiscale acordate fiind raportată la eficienţa ecologică a acestora.

28. Amendamentul OL f/nr.referitor la art.I pct.57 din proiectul de lege, se susţine, prin excluderea textului “870360, 870370000” din prevederile art.124 alin.(18).

29. Amendamentul SL nr.67 din 11 decembrie 2019 în partea ce ţine de art.132³ din Codul fiscal şi art.X din proiect nu se susţine. Considerăm important numirea în funcţiile de conducere a autorităţilor administrative din subordinea ministerului de către ministrul finanţelor. Ministrul finanţelor este responsabil de gestiunea finanţelor publice în speţă administrarea fiscală şi vamală, fapt pentru care este important de a atribui dreptul în formarea echipei de management a autorităţii publice din subordinea Ministerului Finanţelor. Prin acestă modificare, ministrului finanţelor i se atribuie un drept, dar şi o responsabilitate în numirea persoanelor profesionişti, astfel încît să asigure o administrare fiscală şi vamală eficientă, domeniu faţă de care poartă responsabilitate directă.

30. Amendamentul VG f/nr.referitor la art.I pct.68 din proiectul de lege, ce vizează o nouă redacţie a art.163 alin.(7¹), se susţine.

31. Amendamentul IM nr.41 din 11 decembrie 2019 referitor la art.I pct.85 din proiectul de lege, ce vizează modificarea art.283 şi 295 din Codul fiscal, nu se susţine, deoarece acordarea scutirilor în baza prevederilor articolelor respective se realizează pe principii de reciprocitate, inclusiv în baza unor angajamente naţionale prin prisma tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte (misiuni diplomatice, reprezentanţe internaţionale). Prin urmare, nu poate fi acceptată reglementarea acestora la nivel de autoritate publică locală. Astfel, împuternicirea autorităţilor locale cu dreptul de a reglementa aplicarea facilităţilor fiscale oferite prin prisma articolelor respective, fără asigurarea unui caracter cert a normelor nu corespunde principiului previzibilităţii.

32. Cu referinţă la propunerea aferentă art.291, în partea ce ţine de prevederile alin.(1) lit.a), precum şi cu referinţă la propunerea ce vizează modificarea lit.a) din anexa la titlul VII din Codul fiscal, menţionăm că acestea nu se susţin, deoarece prin modificarea principiului de aplicare a taxei pentru amenajarea teritoriului pe venitul din vînzări (cifra de afaceri) aceasta va deveni un impozit similar taxei pe valoarea adăugată.

33. În partea ce ţine de propunerea de aplicare a taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii reieşind din suprafaţa unităţilor, precum şi cu referinţă la propunerea ce vizează modificarea lit.e) din anexei la titlul VII din Codul fiscal, menţionăm că, potrivit art.297 alin.(6) din Codul fiscal, autoritatea publică locală poate stabili taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii – în funcţie de genul de activitate desfăşurat, tipul de obiecte ale impunerii, locul amplasării, suprafaţa ocupată de unităţile de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor, categoria mărfurilor comercializate şi a serviciilor prestate, regimul de activitate, prin urmare modificarea propusă nu se susţine.

34. În partea ce ţine de completarea art.295 cu lit.j) în baza căreia se vor acorda scutiri de la plata taxelor locale-subiecţii care desfăşoară activităţi conform cap.10³ din titlul II al prezentului cod, menţionăm că aceasta nu se susţine, deoarece aplicarea facilităţilor fiscale pentru o anumită categorie de activitate va determina aplicarea neechitabilă a legislaţiei fiscale în raport cu alte tipuri de activităţi

35. Amendamentul AS nr.165 din 9 decembrie 2019 referitor la art.I din proiectul de lege, ce vizează art.295 lit.e) din Codul fiscal, nu se susţine, măsura urmează a fi examinată suplimentar, prin prisma analizei impactului de reglementare.

36. Amendamentul O.L. f/nr.referitor la art.I din proiectul de lege, ce vizează completarea art.338 alin.(2) cu prevederi în baza cărora se va acorda scutirea de taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele de colecţie de interes istoric sau etnografic, nu se susţine, măsura urmează a fi examinată suplimentar pe termen mediu, prin prisma includerii taxei respective în accizul aplicat asupra carburanţilor.

37. Amendamentul GS nr.23 din 11 decembrie 2019 referitor la art.I din proiectul de lege, ce vizează modificarea art.348, nu se susţine, exonerarea parţială de la taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele neînmatriculate în Republica Moldova va avea ca efect diminuarea încasărilor la buget. Estimările efectuate în acest sens arată o diminuare a veniturilor cu aproximativ 15-20 mil.lei.

Totodată, un aspect important care trebuie luat în considerare este crearea dificultăţilor în administrarea procesului de procurare, evidenţă şi raportare a vinietelor.

Suplimentar, evidenţiem că propunerile respective contravin principiului echităţii fiscale, în contextul în care o parte din subiecţii impunerii vor fi scutiţi de plata taxei rutiere (vinieta) – sursă de finanţare a infrastructurii drumurilor, chiar dacă toate autovehiculele utilizează infrastructura drumurilor în mod egal.

În contextul celor expuse, precum şi pornind de la situaţia economică actuală a Republicii Moldova, menţionăm că promovarea unor astfel de modificări necesită o examinare mai amplă, luînd în considerare posibilitatea acordării unor măsuri alternative pentru cetăţenii plecaţi peste hotarele ţării, cum ar: îmbunătăţirea calităţii infrastructurii drumurilor de care vor beneficia atît ei la revenirea în ţară, precum şi familiile acestora care locuiesc în Republica Moldova, crearea unor condiţii favorabile pentru investiţii în businessul mic şi mijlociu, oferirea unor cadouri simbolice în perioada revenirii acestora în Republica Moldova etc.

38. Amendamentul GS nr.23 din 11 decembrie 2019 referitor la anexa nr.2 la titlul IX “Taxele rutiere” din proiectul de lege, nu se susţine, deoarece la nivel internaţional analiza plăţilor pentru folosirea drumurilor de către autovehicule străine denotă o aplicare neuniformă a acestor plăţi în funcţie de tipul autovehiculului, perioada şi timpul traversării, distanţa parcursă, precum şi alţi factori care influenţează direct mărimea vinietei.

De asemenea, existenţa taxei pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele neînmatriculate (vinieta) se argumentează prin asigurarea unei echităţi fiscale în raport cu contribuabilii care, pe lîngă taxa pentru folosirea drumurilor, achită şi alte plăţi, precum acciza la importul autovehiculelor, ori existenţa unor dezechilibre majore în partea ce ţine de taxele şi impozitele achitate per autovehiculâ ar favoriza utilizarea unui regim fiscal mai avantajos.

Stabilirea cuantumului taxei respective are loc în contextul specific al fiecărui stat, legat de finanţarea infrastructurii rutiere, starea mediului ambiant, obiectul impunerii (autovehiculele înmatriculate şi/sau neînmatriculate), perioada de şedere, precum şi cadrul normativ naţional.

39. Amendamentul IM nr.42 din 11 decembrie 2019, în partea ce vizează impunerea unei taxe de stat de 1% la toate dobînzile care depăşesc 5000 lei anual, prin care se estimează acumularea a cca 120 mil. lei anual, nu se susţine, modificarea regimului de impozitare urmează a fi realizată pe parcursul anului 2020, prin identificarea celei mai bune soluţii.

Concomitent, evidenţiem că estimările prezentate sînt incorecte, suma de 120 mil. lei fiind una eronată.

La aceasta, precizăm că în conformitate cu estimările efectuate de Ministerul Finanţelor în baza datelor publicate de Banca Naţională a Moldovei, suma totală a dobînzilor bancare aferente depozitelor persoanelor fizice atît în monedă naţională, cît şi în valută străină la situaţia din octombrie 2019 constituie aproximativ 1435,7 mil. lei. Respectiv, aplicarea unui impozit de 1% aferent sumei respective care vizează suma totală a dobînzilor generează un impact mult mai mic decît cel prezentat de circa 120 mil. lei.

40. Amendamentul VC f/nr.din 9 decembrie 2019, referitor la art.III pct.5 din proiectul de lege, se susţine.

41. Amendamentul VG f/nr.referitor la art.IV din proiectul de lege, ce vizează modificarea art.4 alin.(13⁸) din Legea nr.1417/1997 pentru punerea în aplicare a titlului III din Codul fiscal, se susţine.

42. Amendamentul EB f/nr.referitor la art.V pct.2 din proiectul de lege, ce vizează modificarea pct.1.7. din anexa nr.1 la Legea nr.489/1999, nu se susţine, deoarece propunerea respectivă va fi supusă unei analize complexe pe parcursul anului 2020, în comun cu părţile interesate, în contextul realizării acţiunii prevăzute în Planul de acţiuni al Guvernului pentru anii 2020-2023, în vederea stabilirii unui regim fiscal, social şi medical echitabil reprezentanţilor profesiilor conexe justiţiei.

43. Amendamentul f/nr.din decembrie 2019 referitor la art.VI din proiectul de lege, ce vizează propunerile aferente ajustării Codului vamal, se susţine, în următoarele redacţii:

la art.94 alin.(3¹) din amendament, cuvîntul “străine” se substituie cu cuvintele “supuse accizelor”;

proiectul se completează cu un punct nou, cu următorul cuprins:

“ .. La articolul 94, alineatul (3²) se abrogă”.

44. Amendamentul EB f/nr.referitor la completarea proiectului cu art.XI, ce vizează modificarea art.14 alin.(7) din Legea nr.190/2003 cu privire la veterani, nu se susţine, propunerea înaintată contravine prevederilor art.4 alin.(4) din Legea nr.1585/1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală.

45. Amendamentul SL nr.67 din 11 decembrie 2019 referitor la excluderea art.XII din proiectul de lege, nu se susţine, deoarece propunerea respectivă nu exclude utilizarea concursului în procesul de selectare a candidaţilor. Totodată, utilizarea metodelor de promovare în calitate de secretar general adjunct al Guvernului a persoanelor va stimula promovarea corpului de funcţionari publici în bază de meritocraţie, ceea va determina majorarea gradului de motivare, interes şi dedicaţie a angajaţilor, şi nu în ultimul rînd asigurînd păstrarea memoriei instituţionale.

46. Amendamentul SL nr.67 din 11 decembrie 2019 referitor la excluderea art.XIII din proiectul de lege nu se susţine. Prin Legea nr.63/2019 pentru modificarea unor acte legislative a fost modificat statutul secretarilor de stat prin excluderea acestora din categoria funcţionarilor publici şi atribuirea la categoria persoanelor cu funcţii de demnitate publică.

Avînd în vedere prevederile art.12 alin.(1) din Legea nr.199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică, modificarea respectivă a exclus posibilitatea exercitării de către secretarii de stat a funcţiilor de reprezentare a statului în consiliile de administraţie a întreprinderilor de stat şi a societăţilor pe acţiuni, în care statul deţine o cotă parte din capitalul social.

Subliniem că, anterior, prin art.XII din Legea nr.64/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative a fost completat art.12 din Legea nr.199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică cu alin.(1¹), potrivit căruia persoana care deţine funcţia de viceministru are dreptul de a exercita activitate remunerată în cadrul consiliului de administraţie al întreprinderii de stat şi al consiliului societăţii pe acţiuni în care statul deţine o cotă parte din capitalul social.

Norma respectivă a fost exclusă prin Legea nr.134/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, întrucît aceasta a devenit caducă la etapa reformei administraţiei publice centrale prin care funcţia de viceministru (persoană cu funcţie de demnitate publică) a fost substituită cu funcţia de secretar de stat (funcţionar public).

În acest sens, se propune reintroducerea prevederii legislative, prin care secretarii de stat, în calitate de persoane cu funcţii de demnitate publică, să dispună de dreptul de a exercita funcţii de reprezentare a statului în consiliile de administraţie a întreprinderilor de stat şi societăţilor pe acţiuni, în care statul deţine o cotă parte din capitalul social.

Această modificare va determina sporirea eficienţei managementului întreprinderilor de stat şi societăţilor pe acţiuni în care statul deţine o cotă parte din capitalul social, prin implicarea secretarilor de stat, care vor contribui cu cunoştinţele şi experienţa profesională şi personală la promovarea şi implementarea eficientă, profesionistă şi operativă a politicilor de administrare a proprietăţii publice.

47. Amendamentul AC nr.18 din 5 decembrie 2019 referitor la completarea proiectului de lege cu art.XIV, ce vizează art.7 alin.(2) din Legea nr.166/2017 cu privire la tichetele de masă, nu se susţine, deoarece modificarea conceptului de impozitare aplicat tichetelor de masă a fost adoptată prin Legea nr.122/2019 cu privire la modificarea unor acte legislative, care urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 2020.

Prin urmare, măsura adoptată a fost încadrată deja în parametrii bugetari stabiliţi pentru anul 2020 care au fost coordonaţi cu partenerii de dezvoltare. Totodată, conştientizăm impactul asupra sectorului tichetelor de masă în urma măsurilor ce se propun a fi implementate. În acelaşi timp, măsurile în cauză vin să soluţioneze constrîngerile bugetare actuale, precum şi asigurarea unei evoluţii social-economice propice.

De asemenea, necesitatea impozitării tichetelor de masă nu are la bază doar premise de acumulare a veniturilor bugetare, ci şi asigurarea unei protecţii sociale mai puternice a populaţiei.

Totodată, existenţa acestor facilităţi care permit valorificarea în prezent a beneficiilor obţinute subminează din protecţia socială a angajatului pentru viitor. În acelaşi timp, în condiţiile în care bugetul asigurărilor sociale de stat înregistrează un dezechilibru şi este tot mai mult dependent de transferurile de la bugetul de stat, necesitatea impozitării tichetelor de masă este o intervenţie argumentată ce va asigura protecţia socială a angajaţilor.

48. Amendamentul AC nr.18 din 5 decembrie 2019, cu referinţă la propunerea aferentă art.XIV alin.(1) din proiect, precum şi cu referinţă la amendamentul VC f/nr.din 9 decembrie 2019 referitor la art.XIV din proiectul de lege, ce vizează intrarea în vigoare a prevederilor prevăzute la pct.28 şi 30 din proiectul de lege, menţionăm despre susţinerea parţială, prin intrarea în vigoare a normelor la data de 1 aprilie 2020. În acest sens art.XIV alin.(1) din proiectul de lege va avea următorul cuprins:

“– (1) Prin derogare de la prevederile art.56 alin.(2) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2020, cu excepţia:

- art.I: pct.28 lit.d), pct.30 lit.d), alin.(1¹), pct.34 alin.(6), pct.36 alin.(9), pct.48, pct.49, pct.50, pct.51, pct.52 alin.(1²), (2¹), pct.67, pct.68, pct.69, pct.70, pct.73 care intră în vigoare la 1 aprilie 2020.

- art.I: pct.29, pct.31, pct.33, pct.35, pct.37, pct.38, pct.41-43, pct.46, pct.53 şi pct.54 care intră în vigoare la 1 ianuarie 2021 şi cu excepţia art.XII şi art.XIII din prezenta lege care intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.”

49. Amendamentul VG f/nr.referitor la art.XIV din proiectul de lege, prin prisma căruia se propune completarea articolului cu alin.(4), se susţine, cu luarea în considerare a următoarei propuneri de completarea a art.(4) cu textul “ , în vigoare la 31 decembrie 2019.”

50. Amendamentul VG f/nr.privind introducerea în proiectul de lege a modificărilor aferente Legii nr.166/2017 cu privire la tichetele de masă se susţine, cu luarea în considerare a următoarelor propuneri:

la articolul 5 alineatul (4), cuvintele “pe suport electronic” se exclud;

la articolul 9 alineatul (6) litera c), cuvintele “suporturilor electronice ale” se exclud;

alineatul (7) se abrogă;

la articolul 10 alineatele (1)-(3) se abrogă;

alineatul (4):

la literele e) şi f), cuvintele “a suportului electronic” se exclud;

la litera g), cuvintele “ELECTRONIC” şi “pe rectoul suportului electronic” se exclud.

51. Amendamentul RM nr.101-R din 11 decembrie 2019 referitor la completarea art.12 din Legea contabilităţii şi raportării financiare nr.287/2017 cu prevederea “În cazul întocmirii documentului primar cu regim special în formă electronică, element obligatoriu îl reprezintă aplicarea semnăturii electronice a persoanei responsabile”, remarcăm că potrivit prevederilor Legii nr.91/2014 privind semnătura electronică şi documentul electronic, semnătura electronică a semnatarului este un element obligatoriu al documentului electronic, prin urmare amendamentul nu se susţine.

52. Amendamentul AL f/nr.referitor la modificarea art.41 alin.(3) şi (4) din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014 nu se susţine. Se recomandă ca propunerea de modificare a Codului educaţiei nr.152/2014 să fie examinată de o manieră complexă şi într-un proces distinct, care să cuprindă aducerea în concordanţă a tuturor prevederilor ce ţin de asigurarea elevilor cu manuale şcolare gratuite, în special art.140 lit.v) conform căruia Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării asigură, în mod gratuit, elevii din învăţămîntul primar cu manuale şcolare.

53. Amendamentul AL f/nr.referitor la art.13 alin.(1) din Codul cu privire la ştiinţă şi inovare nr.259/2014 nu se susţine. Propunerea de a include în finanţarea instituţională salarizarea personalului de conducere, ştiinţific de bază şi auxiliar va afecta conceptual modul de finanţare a proiectelor din domeniile cercetării şi inovării, care se efectuează în baza rezultatelor concursului naţional.

Astfel, nu este clar în ce va consta competitivitatea dintre instituţiile din domeniile cercetării şi inovării, în contextul în care asigurarea remunerării personalului va fi efectuată indiferent dacă instituţia respectivă a cîştigat sau nu concursul de proiecte.

Pe de altă parte, în situaţia în care o instituţie nu va fi declarată cîştigătoare, activitatea acesteia urmează a fi sistată, ce va duce atît la degradarea patrimoniului, cît şi la demiterea din funcţie a personalului.

54. Amendamentul RM nr.102-R din 11 decembrie 2019 referitor la completarea art.2 din Legea nr.202/2013 privind contractele de credit pentru consumatori cu alin.(7) nu se susţine, deoarece aceasta excede obiectul de reglementare al Legii nr.202/2013 – contractele de credit pentru consumatori.

Potrivit art.3 din legea prenotată, consumator reprezintă persoană fizică care intenţionează să comande ori să procure sau care comandă, procură ori foloseşte produse şi servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de antreprenor sau cea profesională.

Totodată, semnalăm că legea precitată a avut drept scop armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene, iar potrivit art.3 lit.(a) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului UE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului UE, “consumator” înseamnă o persoană fizică care, în cadrul operaţiunilor reglementate de prezenta directivă, acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale comerciale sau profesionale”.

55. Suplimentar, se propune la art.I din proiect:

se completează cu un punct nou cu următorul cuprins:

“.. articolul 9 se completează în final cu următorul text:

“În privinţa entităţilor specificate la art.162 alin.(1) lit.d), acţiunile de administrare fiscală se aplică pentru acestea doar în cazul în care sînt expres prevăzute de prezentul cod.”