699/11.07.2018 Hotărîre pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind condiţiile de sănătate la circulaţia şi importul de ecvidee

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind condiţiile

de sănătate la circulaţia şi importul de ecvidee

nr. 699  din  11.07.2018

 (în vigoare 10.09.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 295-308 art. 836 din 10.08.2018

* * *

În temeiul art.29 alin.(1) din Legea nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.125-129, art.396), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară privind condiţiile de sănătate la circulaţia şi importul de ecvidee (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

Aprobată

prin Hotărîrea Guvernului

nr.699 din 11 iulie 2018

NORMĂ SANITAR-VETERINARĂ

privind condiţiile de sănătate la circulaţia şi importul de ecvidee

Norma sanitar-veterinară privind condiţiile de sănătate la circulaţia şi importul de ecvidee (în continuare – Normă) transpune prevederile Directivei 2009/156/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condiţiile de sănătate animală care reglementează circulaţia şi importul de ecvidee, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 192 din 23 iulie 2010, astfel cum a fost modificată ultima oară prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1840 a Comisiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 280 din 18 octombrie 2016, precum şi cu prevederile Deciziei Comisiei nr.95/329/CE din 25 iulie 1995 de definire a categoriilor de ecvidee masculi cărora li se aplică cerinţa privind arterita virală, prevăzută la articolul 15 litera (b) punctul (ii) din Directiva 90/426/CEE a Consiliului.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezenta Normă stabileşte cerinţe faţă de sănătatea animală la circulaţia şi importul de ecvidee vii.

2. În sensul prezentei Norme, noţiunile utilizate au următoarea semnificaţie:

exploataţie – o unitate agricolă sau de antrenament, un grajd sau orice spaţiu sau instalaţie în care sînt ţinute sau crescute, în mod obişnuit, ecvidee, indiferent de utilizare;

centru de colectare – o exploataţie în care ecvideele sînt adunate, întreţinute şi, în caz de necesitate, supuse tratamentului sau cercetărilor de laborator, o perioadă limitată de timp, indiferent de utilizare, autorizată de autoritatea sanitar-veterinară competentă, în temeiul Legii nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, Legii zootehniei nr.412-XIV din 27 mai 1999, actul permisiv fiind inclus în Nomenclatorul actelor permisive din anexa nr.1 la Legea nr.160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător;

ecvidee – animalele sălbatice sau domestice din speciile ecvidee (inclusiv zebrele) sau asine ori animalele rezultate din încrucişările acestora;

ecvidee înregistrate – ecvideu înregistrat în conformitate cu condiţiile zootehnice şi genealogice, identificat prin intermediul unui document de identificare emis de autoritatea competentă (la momentul actual, Î.S. "Centrul Informaţional Agricol", care se află în proces de fuziune), care administrează fişa genealogică sau registrul pentru rasa de ecvidee în cauză şi caii pentru competiţie sau curse, în temeiul art.7-9 din Legea nr.231-XVI din 20 iulie 2006 privind identificarea şi înregistrarea animalelor, precum şi al Legii zootehniei nr.412-XIV din 27 mai 1999;

ecvidee destinate sacrificării – ecvideele destinate a fi transportate direct la abator sau după trecerea lor printr-un centru de colectare pentru a fi sacrificate;

ecvidee pentru reproducţie şi producţie – ecvideele, altele decît cele înregistrate şi destinate sacrificării;

ţară indemnă de pesta cabalină africană – orice ţară pe teritoriul căreia nu s-a depistat niciun semn clinic, serologic (la ecvideele nevaccinate) sau epidemiologic de pestă cabalină africană în ultimii doi ani şi în care nu s-au efectuat vaccinări împotriva acestei boli în ultimele 12 luni;

boli cu declarare obligatorie – bolile specificate expres în anexa nr.1;

admitere temporară – statutul ecvideelor înregistrate, originare dintr-o ţară şi admise pe teritoriul altei ţări pentru o perioadă de pînă la 90 de zile, corelată cu situaţia de sănătate din ţara de origine.

Capitolul II

CERINŢE PRIVIND CIRCULAŢIA DE ECVIDEE

Secţiunea 1

Cerinţe generale

3. Se permite circulaţia de ecvidee înregistrate pe teritoriul ţării sau importul de ecvidee din altă ţară numai în cazul în care animalele întrunesc condiţiile stipulate în prezenta secţiune.

În cazul situaţiei epidemiologice favorabile privind bolile menţionate în anexa nr.1, se permite ca ecvideele:

a) să fie călărite sau transportate în scopuri sportive sau recreative pe drumuri situate în apropierea frontierelor interne;

b) să participe la evenimente culturale sau similare acestora, organizate de organele administraţiei publice locale situate în apropierea frontierelor interne;

c) să fie destinate exclusiv păşunatului sau muncii, în mod provizoriu, în apropierea frontierelor ţării.

4. Ecvideele nu trebuie să prezinte niciun semn clinic de boală la inspecţia efectuată în intervalul de 48 de ore anterioare îmbarcării sau încărcării lor şi să fie înregistrate.

5. Fără a aduce atingere dispoziţiilor privind bolile cu declarare obligatorie specificate în anexa nr.1 la prezenta Normă, medicul veterinar oficial trebuie să se asigure, în cursul inspecţiei, că nu există motive (în special pe baza declaraţiilor proprietarului sau ale crescătorului) pentru a trage concluzia că ecvideele au venit în contact cu ecvidee care suferă de o boală infecţioasă sau contagioasă în 15 zile anterioare inspecţiei.

6. Ecvideele nu trebuie să fie destinate sacrificării în cadrul unui program naţional de eradicare a unei boli infecţioase sau contagioase.

7. Ecvideele trebuie să fie identificate astfel:

1) în cazul ecvideelor înregistrate, prin intermediul unui document de identificare care trebuie să certifice în special respectarea prevederilor prezentei secţiuni, iar cazul interdicţiilor, medicul veterinar oficial trebuie să suspende valabilitatea documentului de identificare pe durata interdicţiei şi după sacrificarea calului înregistrat, documentul de identificare trebuie returnat autorităţii emitente;

2) în cazul ecvideelor pentru reproducţie şi producţie, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.137 din 10 februarie 2009 "Cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare privind condiţiile de sănătate animală şi certificare sanitar-veterinară la importul ecvideelor înregistrate şi al ecvideelor pentru reproducţie şi producţie".

8. Ecvideele nu trebuie să provină dintr-o exploataţie care a făcut obiectul uneia dintre următoarele măsuri de interdicţie:

1) în cazul în care nu au fost sacrificate toate animalele din speciile sensibile la boală aflate în exploataţia respectivă, perioada de interdicţie care vizează exploataţia de origine trebuie să fie de cel puţin:

a) 6 luni, în cazul ecvideelor suspecte de a fi contractat durină, începînd de la data ultimului contact efectiv sau presupus cu un animal bolnav. În cazul unui armăsar, interdicţia se aplică pînă la data castrării animalului;

b) 6 luni în caz de morvă sau de encefalomielită ecvină, începînd de la data sacrificării ecvideelor care suferă de boala în cauză;

c) în cazul de anemie infecţioasă, pînă la data la care, după ce animalele infectate au fost sacrificate, animalele rămase au o reacţie negativă la două teste Coggins efectuate la un interval de 3 luni;

d) 6 luni, în cazul stomatitei veziculoase;

e) o lună de la ultimul caz înregistrat, în caz de rabie;

f) 15 zile de la ultimul caz înregistrat, în caz de antrax;

2) în cazul în care toate animalele din speciile sensibile la boală aflate în exploataţia respectivă au fost sacrificate şi incintele dezinfectate, perioada de interdicţie este de 30 de zile, începînd cu data la care animalele au fost eliminate şi incintele dezinfectate, cu excepţia antraxului – pentru care perioada de interdicţie este de 15 zile.

9. Măsurile de interdicţie specificate în pct.8 nu se aplică pentru hipodromuri şi piste de curse, în cazul riscurilor minore de răspîndire a infecţiilor.

10. În cazul în care Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor elaborează sau dispune de un program de control de combatere a unei boli la care ecvideele sînt sensibile, acesta trebuie să facă referire în special la:

1) distribuţia bolii pe teritoriul său;

2) gravitatea bolii şi programului din perspectiva raportului costuri/beneficii;

3) zona geografică în care programul se va pune în aplicare;

4) diferitele categorii de statut aplicabile exploataţiilor, standardele care trebuie atinse în cazul fiecărei specii şi procedurile de testare care urmează să se utilizeze;

5) procedurile de control al programului;

6) acţiunile ce trebuie întreprinse în cazul în care, indiferent din ce motiv, o exploataţie îşi pierde statutul;

7) măsurile care trebuie luate în cazul în care rezultatele controalelor efectuate în conformitate cu dispoziţiile programului sînt pozitive;

8) caracterul nediscriminatoriu dintre schimburile comerciale cu ecvidee.

Secţiunea a 2-a

Cerinţe în cazul pestei cabaline africane

11. Se admite importul de ecvidee din ţara care nu este indemnă de pestă cabalină africană, doar din acea parte din teritoriul său considerată infectată, cu respectarea prevederilor şi condiţiilor stabilite în prezenta secţiune.

12. O parte din teritoriul ţării este considerată infectată cu pesta cabalină africană, în cazul în care un semn clinic, serologic (la animale nevaccinate) şi/sau epidemiologic a demonstrat prezenţa pestei cabaline africane în ultimii 2 ani sau s-a efectuat vaccinarea împotriva pestei cabaline africane în ultimele 12 luni.

Partea din teritoriu considerată infectată cu pesta cabalină africană va cuprinde minimum:

1) o zonă de protecţie cu o rază de cel puţin 100 km în jurul oricărui focar de infecţie;

2) o zonă de supraveghere de cel puţin 50 km, care să se extindă dincolo de zona de protecţie, în care nu s-a efectuat nicio vaccinare în ultimele 12 luni.

13. În teritoriile sau zonele specificate în punctul 12 se aplică normele de control şi măsurile de combatere a pestei cabaline africane stabilite în Hotărîrea Guvernului nr.771 din 16 octombrie 2012 "Pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare referitoare la pesta cabalină africană", în special celor specificate la punctele 5 şi 11 ale Normei menţionate.

14. Toate ecvideele vaccinate care se găsesc în zona de protecţie trebuie înregistrate şi marcate.

Documentul de identificare şi/sau certificatul sanitar-veterinar (certificat de sănătate), eliberate în temeiul Legii nr.231-XVI din 20 iulie 2006 privind identificarea şi înregistrarea animalelor, al Legii nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, al Legii zootehniei nr.412-XIV din 27 mai 1999, actele permisive fiind incluse în Nomenclatorul actelor permisive din anexa nr.1 la Legea nr.160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, trebuie să conţină date clare cu privire la această vaccinare.

15. Ecvideele expediate de pe teritoriul menţionat în prezenta secţiune trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

1) să fie expediate doar în anumite perioade ale anului, în funcţie de activitatea insectelor vectori;

2) să nu prezinte niciun simptom clinic de pestă cabalină africană la data inspecţiei;

3) să fi fost supuse unui test pentru pesta cabalină africană, astfel cum este descris în prezenta Normă (sau alt test recunoscut pe plan internaţional) de două ori, la un interval cuprins între 21 şi 30 de zile între cele două teste, al doilea dintre ele trebuie să se efectueze în cursul celor 10 zile dinaintea expedierii:

a) fie cu rezultate negative, în cazul în care nu au fost vaccinate împotriva pestei cabaline africane; sau

b) fără să se fi înregistrat vreo creştere a titrului de anticorpi şi fără să fi fost supuse vaccinării în ultimele două luni, în cazul în care au fost vaccinate împotriva pestei cabaline africane.

4) să fie ţinute într-o unitate de carantină pentru o perioadă de cel puţin 40 de zile înainte de expediere;

5) să fie protejate împotriva insectelor vectori în perioada de carantină şi în timpul transportului de la unitatea de carantină la locul de expediere.

16. În cazul punerii în aplicare a unui sistem de control alternativ, ţara exportatoare:

a) trebuie să ofere garanţii echivalente celor prevăzute la punctele 8-10 în ceea ce priveşte circulaţia pe teritoriul său a ecvideelor; şi

b) în baza respectării principiului de reciprocitate (acordurilor bilaterale dintre ţări), poate solicita derogări de la dispoziţiile punctului 4.

17. Ecvideele trebuie transportate cu respectarea prevederilor specificate în Norma sanitar-veterinară privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.793 din 22 octombrie 2012, în special:

1) imediat, de la exploataţia de origine la locul de destinaţie, fie direct, fie printr-un centru de colectare;

2) în vehicule sau containere care:

a) sînt curăţate şi dezinfectate înainte de încărcarea şi descărcarea animalelor;

b) proiectate astfel încît dejecţiile, aşternuturile de paie sau furajele să nu poată cădea din vehicul în timpul transportului;

3) cu asigurarea sănătăţii şi bunăstării acestora;

4) cu respectarea prevederilor punctului 6 din Norma sus-menţionată.

18. Cerinţele stipulate la punctele 8-10 din prezenta Normă nu se aplică pentru orice animal care poartă o marcă specială ce indică că este destinat sacrificării, cu condiţia:

a) ca aceasta să fie menţionată în certificatul sanitar-veterinar (certificatul de sănătate);

b) ecvideele destinate sacrificării sînt transportate direct la abatorul desemnat şi sacrificate în termen de 5 zile de la sosirea la abator.

19. Medicul veterinar oficial trebuie să înregistreze numărul de identificare sau numărul documentului de identificare al animalului sacrificat şi să confirme autorităţii competente din ţara exportatoare, la cererea acesteia, că animalul a fost sacrificat.

20. Autoritatea sanitar-veterinară competentă verifică că ecvideele destinate expedierii sînt înregistrate, însoţite de documentul de identificare şi de un certificat sanitar-veterinar (certificat de sănătate), conform modelului stabilit în prezenta Normă.

Certificatul sanitar-veterinar (certificatul de sănătate) trebuie să fie întocmit în cele 48 de ore anterioare îmbarcării sau în ultima zi lucrătoare anterioară îmbarcării, în una din limbile oficiale ale ţării exportatoare şi a ţării de destinaţie sau cu traducerea autentificată a acestuia.

Termenul de valabilitate al certificatului sanitar-veterinar (certificatului de sănătate) sau a atestatului de sănătate este de 10 zile şi trebuie să conţină o singură filă.

Loturile de ecvidee înregistrate pot fi vizate de un singur certificat sanitar-veterinar (certificat de sănătate) în loc de certificatul de sănătate individual.

21. Normele prevăzute de Hotărîrea Guvernului nr.1099 din 29 septembrie 2008 "Cu privire la normele sanitar-veterinare privind controalele sanitar-veterinare la importul animalelor" se aplică în special în ceea ce priveşte controalele efectuate la locul de origine, organizarea şi urmările controalelor efectuate pe teritoriul Republicii Moldova.

22. Experţii veterinari internaţionali:

a) pot, în măsura în care acest lucru este necesar pentru aplicarea uniformă a prezentei Norme, în cooperare cu Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, să efectueze inspecţii la faţa locului;

b) solicită şi beneficiază de sprijinul necesar pentru a-şi îndeplini sarcinile acordat de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor;

c) informează Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor despre rezultatele inspecţiilor efectuate.

Capitolul III

CERINŢE LA IMPORTUL ECVIDEELOR

23. Se permite importul de ecvidee numai din ţările sau numai pe o parte din acestea incluse în lista întocmită, actualizată şi făcută cunoscută publicului prin plasarea pe pagina web a Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

La întocmirea listei din care se permite importul trebuie luată în considerare modalitatea în care ţara exportatoare aplică şi implementează, pe teritoriul său, standardele internaţionale corespunzătoare, în special principiul regionalizării, în ceea ce priveşte cerinţele de sănătate animală referitoare la import, specificate în prezenta Normă.

24. La stabilirea listei prevăzute la punctul 23, se iau în considerare în special următoarele:

1) starea de sănătate a ecvideelor, a altor animale domestice şi a faunei sălbatice din ţara de expediere, acordîndu-se o atenţie deosebită bolilor animale exotice şi tuturor aspectelor legate de situaţia generală a sănătăţii animale şi a mediului înconjurător din ţară, în măsura în care aceasta ar putea reprezenta un risc pentru situaţia sănătăţii animale şi a mediului înconjurător;

2) legislaţia ţării exportatoare în ceea ce priveşte sănătatea şi bunăstarea animalelor;

3) organizarea autorităţii sanitar-veterinare competente şi a serviciilor de inspecţie ale acesteia, prerogativele acestor servicii, modul cum sînt acestea supravegheate, precum şi mijloacele de care dispun, inclusiv din punctul de vedere al efectivelor şi capacităţilor de laborator, pentru a aplica adecvat legislaţia naţională;

4) asigurările pe care le poate oferi autoritatea sanitar-veterinară competentă din ţara exportatoare în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor de sănătate animală sau aplicarea unor condiţii echivalente;

5) apartenenţa ţării exportatoare la Organizaţia Internaţională pentru Sănătate Animală (OIE), precum şi regularitatea şi rapiditatea cu care această ţară furnizează informaţii cu privire la existenţa unor boli ecvine infecţioase sau contagioase pe teritoriul său, în special a bolilor inventariate de către OIE, menţionate în prezenta Normă;

6) garanţiile oferite de către ţara exportatoare în ceea ce priveşte furnizarea directă de informaţii organismelor internaţionale:

a) în termen de 24 de ore, în legătură cu confirmarea prezenţei bolilor ecvine infecţioase enumerate în anexa nr.1 şi cu orice schimbare a politicii de vaccinare referitoare la aceste boli;

b) într-un interval corespunzător, în legătură cu orice modificare propusă în normele de sănătate naţionale privind ecvideele, în special celor referitoare la importuri;

c) la intervale periodice, în legătură cu starea sănătăţii animale de pe teritoriul său în ceea ce priveşte ecvideele;

7) orice experienţă dobîndită în domeniul importului de ecvidee vii provenind din alte ţări şi rezultatele controalelor eventual efectuate la import;

8) rezultatele inspecţiilor şi/sau auditului extern efectuat în ţara exportatoare, în special rezultatele evaluării autorităţilor competente sau raportul prezentat de autorităţile competente cu privire la inspecţiile efectuate;

9) conţinutul normelor în vigoare în ţara în ceea ce priveşte combaterea bolilor animale infecţioase sau contagioase şi prevenirea acestora, inclusiv normele referitoare la importurile de ecvidee provenind din alte ţări, precum şi punerea în aplicare a acestor norme.

25. Ecvideele trebuie să provină din ţări:

1) indemne de pestă cabalină africană;

2) indemne, de 2 ani, de encefalomielită ecvină venezueleană (EEV);

3) indemne, de 6 luni, de durină şi morvă.

În cazul în care cerinţele privind pesta cabalină africană se aplică regional, trebuie respectate cel puţin măsurile prevăzute la punctele 12-15.

26. Înainte de data încărcării în vederea transportării spre ţara de destinaţie, ecvideele trebuie:

1) să fi staţionat fără întrerupere (puse în carantină) pe teritoriul sau în partea din teritoriul său; şi

2) să provină dintr-o exploataţie aflată sub supraveghere veterinară.

27. Importul de ecvidee de pe teritoriul unei ţări sau dintr-o parte a teritoriului unei ţări, care figurează pe lista întocmită, se permite numai în cazul în care ecvideele, în afară de cerinţele stabilite la punctul 25:

1) corespund cerinţelor faţă de sănătatea animală, specificate la punctele 4-15 pentru importul de ecvidee din ţara respectivă, în funcţie de specia şi categoriile de ecvidee; şi

2) în cazul unei ţări care nu este indemnă de stomatită veziculoasă sau de arterită virală de cel puţin 6 luni, ecvideele trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

a) să provină dintr-o exploataţie indemnă de stomatită veziculoasă de cel puţin şase luni şi trebuie să fi reacţionat negativ la un test serologic anterior expedierii;

b) în cazul arteritei virale, ecvideele masculi – să fi reacţionat negativ la un test serologic, la un test de izolare a virusului sau la orice alt test recunoscut, care ar garanta că animalul este indemn de această boală;

3) cerinţele privind arterita virală ecvină se aplică ecvideelor masculi, cu excepţia:

a) ecvideelor vaccinate împotriva arteritei virale ecvine, sub supraveghere oficială cu un vaccin înregistrat de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, în temeiul Legii nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, şi care au reacţionat cu rezultat negativ la 1 din 4 la un test de seroneutralizare pentru această boală. Ecvideele se vaccinează la data la care este prelevată proba de sînge sau în următoarele 15 zile, cu condiţia ca acestea să fi fost izolate în perioada respectivă. Se efectuează şi se certifică testul şi se certifică rezultatul şi vaccinarea, sub supraveghere veterinară oficială. Vaccinarea se repetă la intervale regulate. În cazul ecvideelor înregistrate, vaccinările şi rezultatele testelor serologice se consemnează în documentul de identificare (paşaport);

b) ecvideelor vaccinate împotriva arteritei virale ecvine sub supraveghere oficială, care au fost supuse la două teste de seroneutralizare pentru această boală la interval de cel puţin zece zile între vîrsta de 180-270 de zile, fără a se constata o creştere a nivelului anticorpilor. Ecvideele se izolează sub supraveghere oficială de la momentul prelevării primei probe de sînge şi pînă la vaccinare. Se efectuează şi se certifică testele şi se certifică rezultatele şi vaccinările, sub supraveghere veterinară oficială. Vaccinarea se repetă la intervale regulate. În cazul ecvideelor înregistrate, vaccinările şi rezultatele testelor serologice se consemnează în documentul de identificare (paşaport);

c) ecvideelor cu vîrsta mai mică de 180 de zile;

d) ecvideelor destinate sacrificării trimise direct la abator, însoţite de un certificat sanitar-veterinar privind condiţiile de sănătate animală şi certificare veterinară pentru importurile de ecvidee destinate sacrificării.

28. Ecvideele trebuie fie identificate şi însoţite de un certificat de sănătate (certificat sanitar-veterinar), întocmit de un medic veterinar oficial din ţara exportatoare.

Certificatul de sănătate (certificatul sanitar-veterinar) trebuie:

a) să fie emis la data încărcării animalelor în vederea expedierii în Republica Moldova sau, în cazul cailor înregistraţi, în ultima zi lucrătoare anterioară îmbarcării;

b) să fie redactat în una dintre limbile oficiale ale ţării exportatoare şi limba de stat a Republicii Moldova sau cu traducerea autentificată a acestuia, în care se efectuează inspecţia la import;

c) să însoţească animalele, în original;

d) să ateste că animalele respectă cerinţele prezentei Norme şi cerinţele în ceea ce priveşte importul din alte ţări;

e) să conţină o singură filă;

f) să fie prevăzut pentru un singur destinatar sau, în cazul animalelor destinate sacrificării, pentru un lot, cu condiţia ca animalele să fie marcate şi identificate;

g) să fie redactat conform modelului specificat la anexa nr.3.

29. De la momentul introducerii în ţară, ecvideele destinate sacrificării sînt duse la un abator, fie direct, fie după trecerea printr-un centru de colectare, şi sînt sacrificate în conformitate cu cerinţele de sănătate animală, specificate la punctul 27.

Respectînd condiţiile speciale, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, avînd în vedere cerinţele de sănătate animală, desemnează abatorul la care aceste ecvidee trebuie transportate.

30. Controalele trebuie efectuate la faţa locului de experţi veterinari din ambele părţi pentru a verifica dacă dispoziţiile prezentei Norme sînt aplicate.

În cazul în care controalele efectuate evidenţiază fapte grave într-o exploataţie autorizată, imediat se adoptă o decizie de suspendare a importului în conformitate cu prevederile Legii nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, art.28 din Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor, Legii nr.50 din 28 martie 2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor, Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, Legii nr.235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.

[Pct.30 modificat prin Hot.Guv. nr.13 din 27.01.2021, în vigoare 19.03.2021]

31. Importurile dintr-o ţară sau dintr-o parte a unei ţări pot fi limitate la anumite specii sau categorii de ecvidee, în condiţiile speciale pentru admiterea temporară a ecvideelor înregistrate sau a ecvideelor destinate unor utilizări speciale sau reintroducerea lor pe teritoriul ţării după ce au fost exportate temporar stabilite prin Hotărîrea Guvernului nr.882 din 28 decembrie 2015 "Pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind cerinţele de sănătate şi certificarea sanitar-veterinară la admiterea temporară a cailor înregistraţi".

Laboratorul naţional de referinţă în domeniul veterinar şi al siguranţei produselor alimentare (Instituţia publică "Centrul Republican de Diagnosticare Veterinară") trebuie să colaboreze cu un laborator internaţional de referinţă responsabil de diagnosticul uneia sau mai multor boli infecţioase ale ecvideelor.

Anexa nr.1

la Norma sanitar-veterinară privind

condiţiile de sănătate la circulaţia

şi importul de ecvidee

Boli cu declarare obligatorie

Următoarele boli trebuie declarate obligatoriu:

1) durina

2) morva

3) encefalomielita ecvină (de toate tipurile, inclusiv EEV)

4) anemia infecţioasă

5) rabia

6) antraxul

7) pesta cabalină africană

8) stomatita veziculoasă

Anexa nr.2

la Norma sanitar-veterinară privind

condiţiile de sănătate la circulaţia

şi importul de ecvidee

Diagnosticul Pestei cabaline africane

Partea A

Teste serologice

Metoda serologică descrisă în continuare reprezintă teste de imunoadsorbţie cu anticorpi marcaţi enzimatic (ELISA) bazate pe capitolul 2.5.1 secţiunea B punctul 2 din Manualul de teste de diagnostic şi vaccinuri pentru animale terestre, ediţia 2016, astfel cum a fost adoptat de Adunarea mondială a delegaţilor Organizaţiei mondiale pentru sănătate animală în mai 2012.

Proteina virală VP7 este un antigen major imunodominant al virusului pestei cabaline africane (VPCA) şi există în toate cele nouă serotipuri ale VPCA. S-a dovedit că proteinele recombinante VP7 ale VPCA sînt stabile, inofensive şi potrivite pentru a fi utilizate ca antigeni în procedurile ELISA pentru determinarea anticorpilor anti-VPCA cu un grad mare de sensibilitate şi de specificitate. Testul ELISA indirect şi testul ELISA de blocare sînt cele două teste ELISA PCA-VP7 adecvate pentru diagnosticul serologic al pestei cabaline africane (PCA).

1. Test ELISA indirect pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului pestei cabaline africane (VPCA)

Conjugatul utilizat în această metodă este o gamaglobulină anti-cal conjugată cu peroxidază de hrean care reacţionează cu ser de cal, de catîr şi de măgar. Metoda descrisă utilizează drept conjugat proteina G, care reacţionează şi cu serul de zebră.

Antigenul poate fi furnizat de Centro de Investigación en Sanidad Animal (CISA) (Centrul de Cercetări în Sănătatea Animală) din Spania, în termen de 4-6 luni de la cerere.

1.1. Procedura de testare

1.1.1. Faza solidă

1.1.1.1. Se toarnă în plăcile ELISA proteina recombinantă VP7 a VPCA de serotip 4 diluată într-un tampon carbonat/bicarbonat cu pH 9,6. Se incubează plăcile peste noapte la 4 °C.

1.1.1.2. Se clătesc plăcile de cinci ori cu apă distilată conţinînd 0,01 % (V/V) Tween-20 (soluţie de spălare). Se scutură uşor plăcile pe un material absorbant pentru a îndepărta orice urmă de apă.

1.1.1.3. Se blochează plăcile cu o soluţie salină tamponată cu fosfat (SSTF) cu pH 7,2 + 5 % (G/V) lapte praf degresat (Nestlé Dry Skim Milk TM), cîte 200 μl în fiecare godeu timp de o oră la 37 °C.

1.1.1.4. Se înlătură soluţia de blocare şi se scutură uşor plăcile pe un material absorbant.

1.1.2. Eşantioane de testat

1.1.2.1. Eşantioanele de ser de testat şi serurile de control pozitiv şi negativ se diluează la 1/25 într-o SSTF + 5 % (G/V) lapte degresat + 0,05 % (V/V) Tween-20, 100 μl în fiecare godeu. Se incubează timp de o oră la 37 °C.

Pentru titrare, se efectuează serii de diluţie de înjumătăţire începînd cu 1 la 25 (100 μl/godeu), utilizîndu-secîte un ser pentru o coloană a plăcii; se procedează la fel cu controalele pozitiv şi negativ. Se incubează timp de o oră la 37 °C.

1.1.2.2. Se clătesc plăcile de 5 ori cu apă distilată conţinînd 0,01 % (V/V) Tween-20 (soluţie de spălare). Se scutură uşor plăcile pe un material absorbant pentru a îndepărta orice urmă de apă.

1.1.3. Conjugat

1.1.3.1. Se toarnă în fiecare godeu cîte 100 μl de gamaglobuline anti-cal conjugate cu peroxidază de hrean diluate într-o SSTF + 5 % lapte + 0,05 % Tween-20 cu pH 7,2. Se incubează timp de o oră la 37 °C.

1.1.3.2. Se clătesc plăcile de 5 ori cu apă distilată conţinînd 0,01 % (V/V) Tween-20 (soluţie de spălare). Se scutură uşor plăcile pe un material absorbant pentru a îndepărta orice urmă de apă.

1.1.4. Cromogen/substrat

1.1.4.1. Se adaugă 200 μl/godeu de soluţie de cromogen/substrat [10 ml de DMAB (dimetilaminobenzaldehidă) 80,6 mM + 10 ml de MBTH (hidroclorură de 3-metil-2-benzotiazolină hidrazonă) 1,56 mM + 5 μl de H₂O₂].

Se blochează reacţia colorimetrică după aproximativ 5-10 minute (înainte să înceapă să se coloreze controlul negativ) prin adăugarea a 50 μl de H₂SO₄ 3N.

Se pot utiliza şi alţi cromogeni, cum ar fi ABTS [acid 2,2′-azino-bis-(3-etilbenzotiazolină-6-sulfonic)], TMB (tetrametil de benzidină) sau OFD (ortofenildiamină).

1.1.4.2. Se citesc plăcile la 600 nm (sau 620 nm).

1.2. Interpretarea rezultatelor

1.2.1. Se calculează valoarea-prag adăugînd 0,06 la valoarea controlului negativ (0,06 este abaterea standard calculată pe baza unui grup de 30 de seruri negative).

1.2.2. Eşantioanele testate care prezintă valori ale absorbanţei inferioare valorii-prag sînt considerate negative.

1.2.3. Eşantioanele testate care prezintă valori ale absorbanţei superioare valorii-prag + 0,15 sînt considerate pozitive.

1.2.4. Eşantioanele testate care prezintă valori ale absorbanţei intermediare sînt neconcludente şi trebuie utilizată o a doua tehnică pentru confirmarea rezultatului.

2. Test ELISA de blocare pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului pestei cabaline africane (VPCA)

Testul ELISA de blocare competitiv este conceput pentru detectarea anticorpilor specifici VPCA în serurile provenite de la animale din orice specie de ecvidee, şi anume cai, măgari, zebre şi hibrizii acestora, prevenind problema specificităţii care este întîlnită ocazional atunci cînd se utilizează testele ELISA indirecte.

Principiul testului este blocarea reacţiei dintre proteina recombinantă VP7 absorbită în placa ELISA şi un anticorp monoclonal conjugat specific proteinei VP7 a PCA (Mab). Anticorpii din serurile de testat vor bloca reacţia dintre antigen şi Mab, ceea ce va duce la atenuarea culorii. Deoarece Mab este îndreptat împotriva proteinei VP7, testul va fi foarte sensibil şi foarte specific.

Testul ELISA de blocare competitiv este disponibil comercial.

2.1. Procedura de testare

2.1.1. Faza solidă

2.1.1.1. Se toarnă în plăcile ELISA 50-100 ng de proteină recombinantă VP7 a VPCA de serotip 4, diluată într-un tampon carbonat/bicarbonat cu pH 9,6. Se incubează peste noapte la 4 °C.

2.1.1.2. Se spală plăcile de trei ori cu o soluţie salină tamponată cu fosfat (SSTF) 0,1x conţinînd 0,135 M NaCl şi 0,05 % (V/V) Tween-20 (SSTFT). Se scutură uşor plăcile pe un material absorbant pentru a îndepărta orice urmă de apă.

2.1.2. Eşantioane de testat şi controale

2.1.2.1. Eşantioanele de ser de testat şi serurile pozitiv şi negativ de control se diluează 1 la 5 într-un diluant care conţine 0,35 M NaCl, 0,05 % (V/V) Tween-20 şi 0,1 % Kathon, 100 μl în fiecare godeu. Se incubează timp de o oră la 37 °C.

Pentru titrare, se efectuează serii de diluţie de înjumătăţire a serurilor de testat, începînd cu 1 la 10 pînă la 1 la 280 în 8 godeuri (100 μl/godeu), utilizîndu-se cîte un ser pentru o coloană a plăcii; se procedează la fel cu controalele pozitiv şi negativ. Se incubează timp de o oră la 37 °C.

2.1.2.2. Se spală plăcile de cinci ori cu o soluţie salină tamponată cu fosfat (SSTF) 0,1× conţinînd 0,135 M NaCl şi 0,05 % (V/V) Tween-20 (SSTFT). Se scutură uşor plăcile pe un material absorbant pentru a îndepărta orice urmă de apă.

2.1.3. Conjugat

2.1.3.1. Se depun în fiecare godeu cîte 100 μl de Mab anti-VP7 conjugat cu peroxidază de hrean. Înainte de această operaţiune, Mab respectiv a fost diluat la 1/5 000 -1/15 000 într-o soluţie 1/1 de stabilizator StabiliZyme Select® (referinţa SurModics.: SZ03) în apă distilată. Se incubează timp de 30 de minute la 37 °C.

2.1.3.2. Se spală plăcile de cinci ori cu o soluţie salină tamponată cu fosfat (SSTF) 0,1× conţinînd 0,135 M NaCl şi 0,05 % (V/V) Tween-20 (SSTFT). Se scutură uşor plăcile pe un material absorbant pentru a îndepărta orice urmă de apă.

2.1.4. Cromogen/substrat

Se adaugă în fiecare godeu cîte 100 μl din soluţia de cromogen/substrat, şi anume 1 ml de ABTS [acid 2,2′-azino-bis-(3-etilbenzotiazolină-6-sulfonic)] 5 mg/ml + 9 ml de tampon de substrat (0,1 M de tampon de fosfat-citrat cu pH 4 conţinînd 0,03 % H₂O₂), apoi se incubează timp de 10 minute la temperatura ambiantă. Se blochează reacţia colorimetrică prin adăugarea în fiecare godeu a 100 μl de SDS (dodecilsulfat de sodiu) 2 % (G/V).

2.1.5. Citire

Se citeşte la 405 nm într-un cititor de plăci ELISA.

2.2. Interpretarea rezultatelor

2.2.1. Determinarea procentului de blocare (PB) din fiecare eşantion prin aplicarea următoarei formule, unde "Abs" înseamnă anticorpi:

2.2.2. Eşantioanele care prezintă o valoare a PB mai mare de 50% ar trebui considerate pozitive pentru anticorpi VPCA.

2.2.3. Eşantioanele care prezintă o valoare a PB mai mică de 45% ar trebui considerate negative pentru anticorpi VPCA.

2.2.4. Eşantioanele care prezintă o valoare a PB cuprinsă între 45 % şi 50% ar trebui considerate neconcludente şi trebuie supuse din nou testelor. Dacă rezultatul este tot neconcludent, animalele ar trebui retestate pe baza unor eşantioane prelevate, nu mai devreme de două săptămîni de la prelevarea eşantionului considerat neconcludent.

Partea B

Identificarea agentului

Transcriere inversă cuplată cu reacţie de polimerizare în lanţ în timp real (rRT-PCR)

Testele de identificare a agentului bazate pe metode în care se utilizează acizi nucleici trebuie să detecteze tulpini de referinţă de la cele nouă serotipuri ale virusului VPCA.

Metoda descrisă la punctul 2.1 se bazează pe capitolul 2.5.1 secţiunea B punctul 1.2 din Manualul de teste de diagnostic şi vaccinuri pentru animale terestre, ediţia 2016, astfel cum a fost adoptat de Adunarea mondială a delegaţilor Organizaţiei mondiale pentru sănătate animală în mai 2012.

Orice metodă de detectare bazată pe RT-PCR care este utilizată pentru testarea eşantioanelor, fie sînge, fie splină, în contextul Directivei 2009/156/CE, trebuie să fie cel puţin la fel de sensibilă la aplicarea metodologiilor descrise în punctul 2.

Tulpinile de referinţă de virus inactivat din serotipurile 1-9 pot fi obţinute de la laboratorul de referinţă al Uniunii Europene sau de la laboratorul de referinţă al Organizaţiei mondiale pentru sănătate animală pentru pesta cabalină africană din Algete, Spania.

1. Extracţia ARN-ului viral

Pentru a asigura o reacţie bună este necesar să se extragă din eşantion un ARN al VPCA de înaltă calitate. Extracţia acizilor nucleici din eşantioanele clinice se poate realiza printr-o varietate de metode interne şi de metode disponibile comercial.

Seturile comerciale utilizează metode diferite pentru izolarea ARN-ului. Majoritatea se bazează pe una dintre următoarele proceduri:

– extracţia cu fenol-cloroform a acizilor nucleici;

– adsorbţia acizilor nucleici într-un sistem de filtrare;

– adsorbţia acizilor nucleici într-un sistem cu bile magnetice.

Un exemplu de extracţie internă a ARN-ului este indicat mai jos:

1.1. Un eşantion de 1 g de ţesut este omogenizat în 1 ml de soluţie de denaturare (tiocianat de guanidină 4 M, citrat de sodiu 25 mM, 2-mercaptoetanol 0,1 M, sarcozil 0,5 %).

1.2. După centrifugare, la supernatant se adaugă 1 μg de ARN de drojdie, 0,1 ml de acetat de sodiu 2 M cu pH 4, 1 ml de fenol şi 0,2 ml de amestec de cloroform/alcool izoamilic (49/1).

1.3. Suspensia se scutură energic şi se răceşte pe gheaţă timp de 15 minute.

1.4. După centrifugare, ARN-ul prezent în faza apoasă este extras cu fenol, precipitat cu etanol şi resuspendat în apă sterilă.

2. Procedura RT-PCR în timp real

2.1. RT-PCR în timp real specifică de grup

Procedura RT-PCR în timp real specifică de grup vizează proteina VP7 a VPCA şi poate detecta toate serotipurile şi tulpinile cunoscute de VPCA care circulă în prezent. Ea a fost folosită cu rezultate foarte bune de către laboratoarele naţionale de referinţă din statele membre ale Uniunii Europene care au participat la testele de competenţă anuale organizate de laboratorul de referinţă al Uniunii Europene pentru perioada 2009-2015. În plus, în cursul unei testări interlaboratoare organizate în 2015 în cadrul reţelei laboratoarelor de referinţă ale Organizaţiei mondiale pentru sănătate animală, acest protocol a fost clasificat la un nivel foarte înalt faţă de altele.

Primer şi secvenţe de probe pentru detectarea virusurilor din specia VPCA:

2.1.1. Concentraţia soluţiei de primer este diluată la o concentraţie de lucru de 8 μM ("soluţie de primer de lucru 8 μM"), în timp ce proba este diluată la o concentraţie de lucru de 50 μM ("soluţie de probă de lucru 50 μM"). Trebuie concepută o dispoziţie a plăcii de testat, care trebuie încărcată în softul maşinii de PCR în timp real. Utilizînd dispoziţia ca ghid, se adaugă 2,5 μl din fiecare soluţie de primer de lucru 8 μM în fiecare godeu care va conţine eşantioane de ARN, controale pozitiv şi/sau negativ (concentraţia finală a primerului va fi de 1 μM în cei 20 μl de amestec RT-PCR). Placa se ţine pe gheaţă.

2.1.2. 2 μl de ARN izolat (eşantioanele de testat şi controlul pozitiv) sau 2 μl de apă fără ARNază în controale de reacţie negativă se amestecă cu primeri sens şi antisens. Acest amestec este denaturat prin încălzire la 95°C timp de 5 minute, urmată de o răcire rapidă pe gheaţă timp de cel puţin 5 minute.

2.1.3. Se pregăteşte, conform instrucţiunilor producătorului, un volum adecvat de amestec principal pentru RT-PCR în timp real într-o singură etapă, pentru numărul de eşantioane care trebuie să fie testate. În fiecare godeu care conţine eşantioane de ARN se adaugă 0,1 μl de soluţie de probă de lucru 50 μM (concentraţia finală a probei va fi de 0,25 μM în fiecare godeu care conţine eşantioane de ARN). Se distribuie, în fiecare godeu al plăcii PCR care conţine ARN-ul şi primerii denaturaţi, 13 μl de amestec principal pentru RT-PCR în timp real într-o singură etapă.

2.1.4. Se pune placa într-un thermocycler în timp real programat pentru transcriere inversă şi pentru detectarea ADNc prin fluorescenţă/amplificare. Condiţiile de amplificare constau într-o primă etapă de transcriere inversă la 48°C timp de 25 de minute, urmată de 10 minute la 95°C ("hot start") şi de 40 de cicluri de 15 secunde la 95°C, de 35 de secunde la 55°C şi de 30 de secunde la 72°C (sau 40 de cicluri la 97°C timp de 2 secunde şi la 55°C timp de 30 de secunde, dacă se utilizează reactivi şi un thermocycler care permit reacţii rapide). Datele privind fluorescenţa sînt obţinute la sfîrşitul etapei de 55°C.

2.1.5. Dacă se obţin curbe de amplificare atipice, testul nu este considerat valabil şi trebuie repetat.

Eşantioanele sînt considerate pozitive dacă valoarea Ct (numărul ciclului la care fluorescenţa generată în cadrul unei reacţii depăşeşte pragul de fluorescenţă) este mai mică sau egală cu pragul Ct definit (35) în decurs de maximum 40 de cicluri PCR (Ct ≤ 35).

Eşantioanele sînt considerate neconcludente dacă valoarea Ct este mai mare decît pragul Ct definit (35) în decurs de maximum 40 de cicluri PCR (Ct > 35).

Eşantioanele sînt considerate negative dacă se obţine o curbă de amplificare orizontală care nu traversează linia pragului în decurs de maximum 40 de cicluri PCR.

2.2. RT-PCR în timp real specifică de grup.

RT-PCR în timp real care utilizează probe de transfer de energie prin rezonanţă în fluorescenţă (FRET) pentru detectarea acidului nucleic al VPCA.

Testul RT-PCR pentru VPCA descris a fost conceput pe baza secvenţelor dintr-o gamă largă de tulpini sălbatice de VPCA care circulă în prezent. De asemenea, el include un test de control extern sintetic brevetat pentru a verifica buna funcţionare a componentelor de testare.

Seturile pentru PCR în timp real într-o sigură etapă sînt disponibile comercial. Mai jos sînt cîteva etape de bază, care pot fi modificate în funcţie de cerinţele locale/specifice de caz, de seturile utilizate şi de echipamentele disponibile.

Primer şi secvenţe de probe pentru detectarea virusurilor din specia VPCA:

2.2.1. Soluţiile de amestec de primer şi de probă sînt preparate într-o concentraţie de 25× la 5 μΜ pentru primerii sens şi antisens şi la 3 μΜ pentru probă. Trebuie concepută o dispoziţie a plăcii de testat, care trebuie încărcată în softul maşinii de PCR în timp real. Utilizînd dispoziţia ca ghid, în godeurile corespunzătoare de pe placă, conform dispoziţiei, se adaugă 5 μl de eşantioane de ARN, inclusiv eşantioanele de testat şi controalele pozitiv şi negativ.

2.2.2. ARN-ul este denaturat prin încălzire la 95°C timp de 5 minute, urmată de o răcire rapidă pe gheaţă timp de cel puţin 3 minute.

2.2.3. Se pregăteşte, conform instrucţiunilor producătorului, un volum adecvat de amestec principal pentru RT-PCR în timp real într-o singură etapă, pentru numărul de eşantioane care trebuie să fie testate. În amestecul principal se include 1 μl de 25× soluţie de amestec primer probă (de la punctul 2.2.1), pentru a obţine în fiecare godeu o concentraţie finală de 200 nM pentru fiecare primer şi de 120 nM pentru probă. Se distribuie 20 μl de amestec principal în fiecare godeu al plăcii PCR care conţine ARN-ul denaturat.

2.2.4. Se pune placa într-un thermocycler în timp real programat pentru transcriere inversă şi pentru detectarea ADNc prin fluorescenţă/amplificare, conform sugestiilor producătorilor. Condiţiile de amplificare constau, de exemplu, într-o primă etapă de transcriere inversă la 48 °C timp de 10 minute, urmată de 10 minute la 95 °C şi de 40 de cicluri de 15 secunde la 95 °C şi de 45 de secunde la 60°C.

2.2.5. Probele sînt considerate pozitive dacă fluorescenţa normalizată pentru testul RT-PCR privind VPCA depăşeşte un prag de 0,1 în decurs de 36 de cicluri PCR în toate duplicatele unui eşantion.

Probele sînt considerate neconcludente dacă fluores-cenţa normalizată pentru testul RT-PCR privind VPCA depăşeşte un prag de 0,1 în decursul a 36-40 de cicluri PCR în orice duplicat al unui eşantion.

Eşantioanele sînt considerate negative dacă fluorescenţa normalizată pentru testul RT-PCR privind VPCA nu a depăşit un prag de 0,1 în decurs de 40 de cicluri PCR în toate duplicatele unui eşantion şi dacă fluorescenţa normalizată pentru testul de control extern sintetic brevetat a depăşit un prag de 0,1 în decurs de 33 de cicluri PCR.

Anexa nr.3

la Norma sanitar-veterinară privind

 condiţiile de sănătate la circulaţia

 şi importul de ecvidee

Model

Certificat sanitar-veterinar