Hotărâre nr. 775 din 09.11.2022

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Strategiei securităţii alimentare

a Republicii Moldova pentru anii 2023-2030

nr. 775  din  09.11.2022

 (în vigoare 13.02.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 5-8 art. 2 din 13.01.2023

* * *

În temeiul art.4 lit.j) şi art.5 lit.a) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Strategia securităţii alimentare a Republicii Moldova pentru anii 2023-2030 (se anexează).

2. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va elabora şi va prezenta Guvernului:

1) la sfârşitul anului 2026, raportul intermediar, în care va analiza impactul implementării Strategiei menţionate în baza Matricei cadrului logic;

2) la sfârşitul anului 2030, raportul final de evaluare a Strategiei nominalizate.

3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.775/2022

STRATEGIA

securităţii alimentare a Republicii Moldova

pentru anii 2023-2030

INTRODUCERE

Strategia securităţii alimentare a Republicii Moldova pentru anii 2023-2030 (în continuare – Strategie) este documentul de politică publică de planificare pe termen mediu, care reflectă viziunea strategică şi priorităţile Guvernului privind asigurarea securităţii alimentare a ţării, dezvoltarea unor sisteme alimentare sustenabile şi de management al riscurilor în contextul situaţiilor de criză la nivel internaţional.

Prezenta Strategie se pliază pe obiectivele de dezvoltare şi priorităţile stabilite în Programul de activitate al Guvernului "Moldova vremurilor bune", aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.88/2021, şi pe obiectivele Planului de acţiuni al Guvernului pentru anii 2021-2022, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.235/2021, astfel contribuind considerabil la atingerea obiectivelor de protecţie şi îmbunătăţire a calităţii vieţii grupurilor defavorizate, de asigurare a competitivităţii produselor agricole, de dezvoltare a ramurilor conexe de produse agroalimentare şi de creştere a infrastructurii calităţii şi siguranţei alimentelor.

Mai mult decât atât, prezenta Strategie asigură coeziunea necesară dintre acţiunile Guvernului şi angajamentele asumate de Republica Moldova pentru realizarea Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030, inclusiv prin prisma principiului "Nimeni să nu fie lăsat în urmă" (LNOB), creând contextul potrivit pentru realizarea unui număr explicit de obiective de dezvoltare durabilă, precum ODD 1 "Fără sărăcie", ODD 2 "Zero foame" sau ODD 12 "Consum şi producţie responsabile".

În sensul prezentei Strategii, "securitatea alimentară" reflectă definiţia conceptului adoptată la Summitul Mondial al Alimentaţiei din 1996: "Securitatea alimentară există atunci când toţi oamenii beneficiază în permanenţă de acces fizic şi economic la alimente suficiente, sigure şi nutritive în vederea satisfacerii nevoilor şi preferinţelor lor alimentare pentru a putea duce o viaţă activă şi sănătoasă."

În acest context, securitatea alimentară este abordată prin prisma celor patru dimensiuni ale acesteia, după cum urmează:

1) disponibilitatea fizică a alimentelor, care se referă la partea de aprovizionare a securităţii alimentare şi este determinată de nivelul producţiei alimentelor, nivelurile de stoc şi comerţul net. Din moment ce a devenit tot mai evident că o aprovizionare corespunzătoare a alimentelor la nivel naţional sau internaţional nu garantează securitatea alimentară la nivelul familiilor, accesul la alimente a fost recunoscut drept factorul determinant-cheie al securităţii alimentare;

2) accesul economic şi fizic la alimente, care este influenţat de factorii de piaţă şi preţurile la alimente, precum şi de puterea de cumpărare a persoanelor, ceea ce este legat de oportunităţile de ocupaţie şi trai. Dimensiunea accesului aduce securitatea alimentară în proximitatea agendei de reducere a sărăciei;

3) utilizarea alimentelor, care este înţeleasă frecvent drept modul prin care organismul obţine maximă utilitate din diverse substanţe nutritive în alimente. Aportul suficient energetic şi nutriţional al persoanelor este rezultatul unei îngrijiri şi alimentaţii bune, al preparării produselor alimentare, al diversităţii alimentaţiei şi al distribuţiei intrafamiliale a alimentelor. Bunăstarea nutriţională în care toate nevoile fiziologice sunt satisfăcute necesită utilizarea alimentelor printr-o dietă adecvată, apă curată, salubritate şi îngrijire a sănătăţii. Acest lucru scoate în evidenţă importanţa inputurilor nealimentare în securitatea alimentară. Dimensiunea respectivă nu va fi abordată în acest document, fiind acoperită de un cadru integrat de politici aferent domeniului dezvoltării infrastructurii, bunăstării, sănătăţii populaţiei ş.a.;

4) stabilitatea celor trei dimensiuni în timp, ce pune accentul pe importanţa reducerii riscurilor de efecte adverse din partea diferiţilor factori (naturali, sociali, economici şi de natură politică) asupra celor trei dimensiuni: disponibilitatea alimentelor, accesul la alimente şi utilizarea alimentelor¹. În contextul prezentei Strategii, stabilitatea este examinată prin prisma măsurilor de menţinere şi stimulare a unei activităţi sustenabile de producere agroalimentară, de consolidare a rezervelor şi a lanţurilor de aprovizionare atât în cazul comerţului intern, cât şi al celui extern, de mentenanţă şi stimulare a accesibilităţii economice a alimentelor pentru populaţie, precum şi a măsurilor de diminuare a impactului situaţiilor de criză înregistrate la nivel regional şi internaţional.

________________________

¹ Raportul Băncii Mondiale şi Programului Alimentar Mondial privind evaluarea securităţii alimentare în Republica Moldova. Analiza situaţiei curente şi următorii paşi. Martie, 2015.

Capitolul I

ANALIZA SITUAŢIEI

Secţiunea 1

Securitatea alimentară în contextul naţional

1. În Republica Moldova securitatea alimentară prevede asigurarea suficientă cu produse alimentare prin creşterea ofertei interne şi substituirea importurilor. Autosuficienţa, însă, nu garantează securitatea alimentară, iar integrarea în sistemul alimentar global şi regional oferă o diversitate pronunţată de surse de aprovizionare şi acces la produse noi, care nu pot fi produse local şi are un rol important în asigurarea securităţii alimentare a ţării, inclusiv din punctul de vedere al accesibilităţii economice, în special în cazul în care comerţul internaţional nu este afectat de situaţii de criză.

2. În linii generale, cantitatea necesară de calorii în alimentaţia populaţiei Republicii Moldova este asigurată.

3. Chiar dacă ponderea persoanelor cu un consum insuficient de alimente prezintă o preocupare serioasă, nivelul mediu pe zi al aportului energetic al consumului de alimente pe cap de locuitor a fost constant peste valorile recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

4. Conform Raportului Organizaţiei ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură (în continuare – FAO) "The State of Food Security and Nutrition in the World 2021", elaborat în cooperare cu alte agenţii ale ONU, numărul populaţiei afectate de insecuritate alimentară moderată sau severă în Republica Moldova s-a majorat în perioada 2018-2020 cu cca 300 mii de oameni comparativ cu perioada 2014-2016.

5. Astfel, pe plan local, cca 27, 2% din populaţie este afectată de un nivel moderat sau sever al insecurităţii alimentare (comparativ cu 19,3% în perioada 2014-2016), din care 4,5% din populaţie este afectată de un nivel sever al insecurităţii alimentare (comparativ cu 1,6% în perioada 2014-2016), în timp ce media europeană în perioada 2018-2020 a constituit 8,1% comparativ cu 1,3% în perioada 2014-2016.

Figura 1. Dinamica ponderii populaţiei afectate de insecuritate alimentară (%)

Sursa: FAO

6. O pondere mai mare a populaţiei afectate de un nivel moderat sau sever de insecuritate alimentară în zona Europei este înregistrată doar în cazul Albaniei, ea constituind cca 33,8% din populaţia totală a acesteia.

7. Deşi tendinţele de creştere a ponderii populaţiei afectate de insecuritate alimentară a fost înregistrată şi în alte şapte state europene, aceasta prezintă un ritm de creştere mai mic – între 0,2% şi 4,5% din populaţie.

8. Totodată, vulnerabilitatea populaţiei la insecuritatea alimentară este determinată de veniturile joase ale acesteia. Ponderea cheltuielilor pentru alimente, servicii comunale, transport şi telecomunicaţii constituie în medie 68,1% pe ţară, în timp ce ponderea cheltuielilor pentru alimente reprezintă 41,9%, aceasta fiind de cca 3 ori mai mare decât în Uniunea Europeană.

Figura 2. Cheltuielile de consum medii lunare pentru o persoană în 2021 ( %)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

9. În anul 2021 rata sărăciei absolute în Republica Moldova a fost de 24,5% din populaţia ţării, fiind înregistrate diferenţe semnificative între zona rurală şi cea urbană, aceasta fiind de 32,8% în zona rurală şi, respectiv, de 11,9% în zona urbană.

10. Rata sărăciei absolute înregistrează indici semnificativ mai mari în cazul populaţiei cu dizabilităţi (33,5%), al familiilor cu mulţi copii (36,9%), al pensionarilor (38,2%), al salariaţilor în agricultură (35,1%), precum şi al gospodăriilor a căror principală sursă de venit este asigurată de activitatea individuală agricolă (36,5%).

11. Deşi disponibilitatea alimentelor nu reprezintă o provocare semnificativă pentru Republica Moldova, întrucât necesităţile alimentare ale populaţiei sunt, în mare parte, acoperite de producţia internă, iar decalajul dintre disponibil şi necesar este asigurat din importuri, Guvernul este preocupat de volatilitatea producţiei agricole şi de instabilitatea aprovizionării cu alimente, în mare parte cauzate de secetele severe care au afectat ţara în 2012 şi 2020, cu efect devastator asupra întregului sector agricol, de pandemia COVID-19, precum şi de războiul din Ucraina.

Importanţa micilor producători pentru securitatea alimentară

12. Conform Studiului de ţară realizat de FAO în 2019 privind fermierii mici şi fermele de familie în Republica Moldova², acestea generează peste 62% din întregul volum de producţie agricolă pe ţară, astfel contribuind substanţial la întreaga producţie de alimente şi la securitatea alimentară din Republica Moldova.

________________________

² https://www.fao.org/family-farming/detail/en/c/1309769/

13. Astfel, dacă ne referim la produsele destinate consumului propriu sau integrate în comerţul la nivel local sau regional, producerea agricolă în gospodăriile casnice şi în gospodăriile de fermier cu suprafaţă de până la 10 ha asigură o contribuţie importantă în asigurarea cu alimente şi a securităţii alimentare pentru populaţia rurală, în acelaşi timp menţinând o pondere importantă în totalul producerii agricole pe ţară.

14. Pentru unele produse, precum laptele, carnea de bovină, nucile, mierea de albini ş.a., producerea asigurată de micii producători este esenţială pentru asigurarea cu alimente la nivel naţional, dar şi pentru export.

15. Cât despre producţia vegetală în gospodăriile de fermier cu suprafaţa de până la 10 ha, o pondere semnificativă o are producţia de porumb (54%), cartofi (88%), legume de câmp (81%), culturi bostănoase (91%), fructe şi pomuşoare (47%), precum şi strugurii (72%).

Figura 3. Recolta gospodăriilor de fermier cu suprafaţa de

până la 10 ha, mii tone (%) din totalul de producţie în 2019

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

16. Cu referire la şeptelul de animale, gospodăriile ţărăneşti (de fermier) care au la bilanţ animale şi gospodăriile populaţiei deţin cca 85% din efectivul de bovine şi 94% din efectivul de vaci, 42% din efectivul de porcine şi 97% din efectivul de ovine şi caprine.

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

17. În perioada 2011–2019 a fost înregistrată micşorarea efectivului de animale în gospodăriile de toate categoriile şi, în special, la speciile: bovine – 33% (inclusiv vaci – cu 37%), porcine – cu 17%, ovine şi caprine – cu 15%.

18. Restabilirea producerii în cadrul întreprinderilor agricole şi de fermieri a avut loc doar în domeniul avicol şi de creştere a suinelor, aceasta fiind datorată creşterii ponderii culturilor cerealiere şi oleaginoase.

19. Cu referire la sectorul de creştere a bovinelor, în pofida unei majorări a producerii în cadrul fermelor specializate, sectorul respectiv a fost caracterizat prin scăderea volumului de producere în gospodăriile casnice, cauza fiind şirul de factori care au determinat această scădere: condiţiile climaterice, ritmul lent de recuperare a investiţiilor, competitivitatea joasă comparativ cu statele din regiune, dificultăţile în identificarea măsurilor eficiente de sprijin al sectorului.

Figura 4. Producţia principalelor produse animaliere,

pe categorii de gospodării, în anul 2021

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

20. În partea ce ţine de producţia animalieră, gospodăriile casnice contribuie semnificativ la producerea de lapte (cu 93,5%), de ouă (cu 56,6%), precum şi la producerea cărnii de vită şi de pasăre (cu 46%).

Figura 5. Dinamica comparativă a producţiei de lapte (mii tone)

şi ouă (mil. bucăţi) în întreprinderile de toate categoriile

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Analiza situaţiei pentru produsele de bază

21. Prin Hotărârea Guvernului nr.285/2013 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de calculare a mărimii minimului de existenţă au fost aprobate normele minime de produse alimentare incluse în coşul alimentar al minimului de existenţă (în medie pentru o persoană pe lună), care include 55 de produse alimentare, clasificate în 12 grupe: pâine şi produse de panificaţie; carne şi produse din carne; lapte şi produse lactate; peşte şi produse din peşte; ouă; grăsimi; zahăr şi produse de cofetărie; cartofi; legume; culturi de bostănărie; fructe, pomuşoare şi struguri, alte produse (sare, drojdie, ceai, frunză de dafin).

22. În scopul asigurării nivelului necesar de siguranţă alimentară, autorii s-au axat pe obişnuinţa de consum curent. Astfel, la baza identificării structurii consumului, au fost utilizate datele Cercetării bugetelor gospodăriilor casnice, efectuate de Biroul Naţional de Statistică. Au fost selectate grupurile de produse care constituie aproape 80% din bugetul alimentar anual, conform datelor din 2021. Totodată, grupurile de produse selectate sunt constituite din produse care pot fi păstrate şi puse la dispoziţie pe parcursul întregului an (de ex. legume rădăcinoase vs roşii şi castraveţi) şi pot fi produse în cantităţi substanţiale în Republica Moldova. Totodată, menţionăm că fiecare grup de produs cuprinde toate produsele conexe care pot fi convertite şi exprimate în unităţi ale produsului de bază din acest grup. De exemplu, în grupul cu grâu sunt incluse produse conexe, precum crupe, făină, pâine şi alte produse conexe. La fel, în grupul cu lapte se regăsesc produsele lactate, precum brânza, untul şi altele, care se convertesc în unităţi de lapte necesare pentru producerea acestora.

Tabelul 2

Evaluarea produselor alimentare

incluse în coşul alimentar al minimului de existenţă

prin prisma criteriilor de securitate alimentară

23. Pentru evaluarea şi aprecierea veridică a disponibilităţii, a accesibilităţii şi a stabilităţii acestor produse alimentare (incluse în coşul alimentar al minimului de existenţă), fiecărui produs i se atribuie unul din calificativele satisfăcător, parţial satisfăcător sau nesatisfăcător, pentru a determina nivelul de disponibilitate, accesibilitate şi stabilitate al acestuia, în sensul asigurării securităţii alimentare a ţării (tabelul 2).

24. Informaţia detaliată privind fiecare produs alimentar inclus în coşul minimului de existenţă va fi prezentată în programul ce urmează a fi elaborat ca urmare a aprobării prezentei Strategii.

Secţiunea a 2-a.

Securitatea alimentară în contextul situaţiilor de criză

25. În contextul evoluţiei situaţiei la nivel regional şi internaţional, Republica Moldova se confruntă cu riscuri sporite pentru asigurarea securităţii alimentare şi a dezvoltării durabile a ţării, care, din cauza că a fost afectată de o serie de crize şi provocări, produce efecte cumulative pe multiple dimensiuni.

Seceta din anul 2020

26. Republica Moldova este extrem de vulnerabilă la schimbările climatice şi la diverse fenomene hidrometeorologice cu impact negativ asupra productivităţii agricole, a calităţii generale a produselor alimentare, precum şi la o incidenţă mai frecventă a dăunătorilor şi bolilor.

27. Ca nivel de acoperire a teritoriului ţării şi ca magnitudine a efectelor nefaste, secetele reprezintă o provocare semnificativă pentru securitatea alimentară a ţării. Pe parcursul ultimilor 20 de ani, au existat 6 ani de secetă devastatoare (2000, 2003, 2007, 2012, 2015 şi 2020), care a afectat aproximativ 75% din teritoriul ţării.

Figura 6. Dinamica producţiei globale agricole pe ramuri, 2007-2021, pe ani afectaţi

de secetă şi anul următor, categorii de gospodării³, % (anul precedent =100%)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

________________________

³ Categoria de "Întreprinderi agricole" include, de asemenea, gospodăriile ţărăneşti (de fermieri) cu suprafaţa terenurilor agricole de 10 ha şi mai mult, iar "Sectorul individual" include gospodăriile ţărăneşti (de fermier) cu suprafaţa terenurilor agricole până la 10 ha şi gospodăriile populaţiei.

28. Producţia vegetală a fost direct afectată de secete, înregistrând diminuări faţă de anul precedent cuprinse între -36% în anul 2020, -22% în anul 2015 şi -34% în anul 2007.

29. Producţia animalieră, cu excepţia perioadei 2007-2008, a fost afectată în măsură mai mică de secetă, reacţionând cu o stagnare a nivelului de producere sau înregistrând diminuări care se subscriu tendinţei de scădere înregistrate. Acestea se datorează unei capacităţi mai mari de rezilienţă a întreprinderilor agricole în comparaţie cu gospodăriile casnice.

Figura 7. Recolta globală a culturilor agricole în anul 2020

comparativ cu anul 2019 (2019 = 100%)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

30. Seceta din anul 2020 a condus la o diminuare semnificativă a recoltei pe principalele tipuri de culturi agricole la toate categoriile de producători, inclusiv în cazul gospodăriilor casnice.

Pandemia COVID-19

31. Pandemia COVID-19 a afectat producerea, comerţul, logistica şi consumul de produse agricole şi alimentare, iar în cazul Republicii Moldova efectul negativ al pandemiei a fost catalizat şi de seceta care a afectat producerea agricolă în anul 2020.

32. Din perspectiva impactului asupra evoluţiilor curente, perturbarea lanţurilor de aprovizionare, dezagregarea nivelului cererii şi al ofertei au condus la reliefarea unor tendinţe inflaţioniste în perioada post-COVID, în special în ceea ce ţine de resursele energetice, produsele agricole şi alimentare, inputuri agricole.

Războiul din Ucraina

33. Războiul din Ucraina a amplificat efectele pandemiei, afectând negativ securitatea alimentară globală.

34. Fiind pilonii-cheie pentru unele produse agroalimentare de pe piaţa globală, Ucraina şi Federaţia Rusă rămân furnizori importanţi de mărfuri agricole, precum grâu, porumb, orz, floarea-soarelui şi alte produse de bază, inclusiv îngrăşăminte, ambele asigurând aproximativ 30% din exporturile globale de grâu şi 20% din exporturile de porumb.

35. Conform prognozelor curente, premise pentru menţinerea penuriei pe termen scurt sunt suficiente. Astfel, potrivit estimărilor FAO, cel puţin 20% din recoltele de iarnă ale Ucrainei, în special grâul, ar putea să nu fie recoltate, iar sezonul de plantare din 2022 a fost în mod substanţial compromis.

36. Mai mult decât atât, dificultăţile legate de organizarea logisticii în condiţiile războiului de pe teritoriul Ucrainei afectează comercializarea, costul şi ritmul de export al produselor originare din Ucraina, ceea ce va reduce şi mai mult gradul de aprovizionare globală cu alimente, având implicaţii grave pentru Europa şi Asia Centrală şi nu numai, dat fiind faptul că cca 50 de ţări cu venituri mici şi cu deficit de alimente din Africa şi Orientul Apropiat depind în mare măsură de aprovizionarea cu cereale ucrainene şi ruseşti.

37. Este de menţionat că preţurile la alimente erau deja în creştere din cauza disponibilităţii reduse a acestora pentru export şi a inflaţiei în sectoarele energie, îngrăşăminte şi furaje, iar pe măsură ce războiul din Ucraina a provocat şocuri eminente pentru piaţa cerealelor de bază şi a uleiurilor vegetale, preţurile la alimente au crescut şi mai mult, atingând indici istorici.

38. Prin urmare, sustenabilitatea producerii agricole rămâne afectată de tendinţele continue de majorare a preţurilor la resursele energetice şi inputurile agricole, agravate inclusiv de perturbarea livrărilor din Federaţia Rusă şi Belarus.

39. Pe plan internaţional deja se întreprind măsuri pentru a securiza aprovizionarea cu alimente în condiţiile în care inflaţia creşte şi continuă perturbarea lanţurilor de aprovizionare, iar unele state, printre care state importante în livrările internaţionale pe anumite categorii de produse, au impus interdicţii, cote sau bariere tarifare la export (Ucraina, Federaţia Rusă, Indonezia, Kazahstan, Argentina, India ş.a.).

40. Perturbările cauzate lanţurilor de aprovizionare, precum şi nivelul înalt al inflaţiei a determinat orientarea statelor spre anumite intervenţii certe în organizarea lanţurilor de aprovizionare şi consolidarea măsurilor menite să sporească nivelul de autosuficienţă cu alimente.

41. Conform datelor FAO, preţul la produse alimentare a înregistrat o creştere semnificativă comparativ cu perioada anterioară pandemiei de COVID-19. Astfel, în mai 2022 (comparativ cu februarie 2020) a fost înregistrată o creştere de peste 50% a preţurilor la alimente, cu 126% – la uleiuri, 69% – la cereale, 18% – la carne, 25% – la zahăr, 34% – la produse lactate.

Figura 8. Indicele lunar al preţurilor la alimente, % (2014-2016 = 100)

Sursa: FAOSTAT

42. Imediata proximitate a Republicii Moldova cu zona de conflict, legăturile comerciale cu statele afectate şi implicaţiile pe care le are asupra logisticii de import şi de export au amplificat impactul negativ al contextului internaţional asupra securităţii alimentare a ţării.

43. Astfel, cu referire la exporturile Republicii Moldova în Ucraina, Federaţia Rusă şi Belarus, efectele războiului de pe teritoriul Ucrainei sunt deja resimţite.

44. Pornind de la volumul exporturilor realizate în anul 2021, 16,6% din exporturile de produse agroalimentare au avut ca destinaţie această regiune, însumând o valoare totală de 238,3 mil. dolari SUA, din care:

1) 157,1 mil. dolari SUA – valoarea exporturilor în Federaţia Rusă, caracterizate prin afectarea achitărilor cu importatorii din Federaţia Rusă, dată fiind expunerea unui risc valutar sporit şi suportarea de cheltuieli de transport duble, având în vedere necesitatea ocolirii zonei afectate de război;

2) 28,7 mil. dolari SUA – valoarea exporturilor în Ucraina, afectate drastic de incapacitatea de plată a importatorilor ucraineni, reducerea cererii de consum ca rezultat al exodului imens al populaţiei şi al scăderii puterii de cumpărare;

3) 52,5 mil. dolari SUA – valoarea exporturilor în Belarus, caracterizate prin cheltuieli majorate de transport, precum şi reducerea cererii de consum, care este afectată de sancţiunile aplicate ţării.

Sursă: Biroul Naţional de Statistică

45. Cât despre importurile Republicii Moldova de produse agroalimentare din Ucraina, Belarus şi Federaţia Rusă, în 2021 acestea au constituit 34,1% din volumul total al importurilor de produse agroalimentare, având o valoare totală de 344,3 mil. dolari SUA, din care:

1) 230,8 mil. dolari SUA – valoarea importurilor din Ucraina, acestea cuprinzând diverse categorii de produse, precum carnea de pasăre, untul şi grăsimile din lapte, produsele de brutărie, de patiserie şi biscuiţi, făina de grâu, crupe ş.a.;

2) 95,7 mil. dolari SUA – valoarea importurilor din Federaţia Rusă, care includ produse alimentare, precum ceai, cafea, sosuri, biscuiţi, ciocolată, conserve din peşte, condimente ş.a. Totodată, cea mai afectată categorie de importuri, corelată cu productivitatea agricolă sunt importurile de îngrăşăminte minerale din Federaţia Rusă. Astfel, importurile de îngrăşăminte azotate au avut o valoare de 28,1 mil. dolari SUA (81,7% din total importuri), iar îngrăşămintele minerale sau chimice cu două sau trei elemente fertilizante au marcat 34,8 mil. dolari SUA (65,2% din total importuri);

3) 17,8 mil. dolari SUA – valoarea importurilor din Belarus, care au o pondere relativ mică în structura importurilor Republicii Moldova, împreună cu Ucraina, reprezintă un furnizor important de produse lactate, inclusiv cele destinate industriei. Astfel, importul de lapte şi smântână din lapte concentrat din ambele state constituie 72% din total importurilor pe această categorie de produs.

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

46. Prin urmare, contextul actual indică asupra faptului că nivelul de autoaprovizionare al Republicii Moldova este aproape de 100% la majoritatea produselor alimentare, cu excepţia unor produse, precum:

1) untul – disponibil în volum de 58,5%;

2) carnea de pasăre – disponibilă la cota de 66,7%;

3) tomatele – disponibile în volum de 40,4%;

4) cartofii – disponibili în proporţie de 68,5%;

5) ovăzul – disponibil la cota de 33,0%.

Coridoarele de transport

47. Comerţul de bunuri pe direcţiile Nord şi Est sunt condiţionate de traversarea Ucrainei.

48. Potrivit unor estimări efectuate în 2018 de USAID, circa 33% din traficul de tiruri se desfăşoară pe aceste direcţii, în timp ce alte 41% se produc prin punctele de trecere a frontierei cu România. Utilizarea căilor de ocolire din cauza războiului de pe teritoriul Ucrainei presupune costuri suplimentare de transport. Astfel, parcursul mărfurilor prin ocolirea Ucrainei în Nord presupune o majorare a costurilor cu 50%, în timp ce parcursul mărfurilor prin ocolirea Ucrainei prin România, Bulgaria, Turcia şi Georgia presupune o majorare a costurilor cu 250%.

49. Estimativ, în condiţiile în care structura comerţului internaţional rămâne a fi similară celei din 2021, cheltuielile de transport adiţionale suportate ar putea constitui 181 mil. de dolari SUA.

50. Majorarea cheltuielilor de transport, cauzată de necesitatea ocolirii zonelor afectate de război, s-a produs simultan cu majorarea preţurilor la carburanţi.

51. Respectiv, dacă până la scumpirea carburanţilor, costul aproximativ al unei rute de camion pe ruta Chişinău–Moscova era de cca 3 mii dolari SUA, acum acesta este de cca 15 mii dolari SUA.

52. De asemenea, problema coridoarelor de transport este exacerbată de blocajul în care se află portul comercial Odesa, iar alternativa pe care o oferă portul Constanţa de pe teritoriul României este una prea scumpă, costurile portuare la Constanţa fiind de 30–40% mai mari decât în Odesa.

53. În plus, au crescut şi costurile de asigurare a mărfurilor din cauza sporirii riscurilor asociate navigaţiei pe Marea Neagră.

Secţiunea a 3-a

Definirea problemelor

54. Evoluţia situaţiei şi contextului privind securitatea alimentară a Republicii Moldova a reliefat o serie de probleme care sporesc gradul riscurilor pentru securitatea alimentară a ţării, cele mai pronunţate referindu-se la următoarele:

1) lipsa unui sistem comprehensiv de colectare şi analiză a datelor pertinente privind securitatea alimentară (cu referire la stocurile produselor strategice pentru ţară şi regiune, evoluţia preţurilor şi costurilor de producere, prognoze ale conjuncturii pieţelor regionale şi internaţionale);

2) lipsa unei platforme interministeriale pentru gestionarea şi coordonarea tuturor acţiunilor legate de securitatea alimentară;

3) infrastructura vamală şi de transport (terestru, naval şi feroviar) insuficient dezvoltată şi flexibilă pentru a reorienta fluxul de mărfuri pentru import–export pe noi rute logistice;

4) lipsa de autorizaţii de tranzit prin ţările UE;

5) vulnerabilitatea sectorului agricol la crize, date fiind productivitatea joasă şi costurile de producere mari, infrastructura postrecoltare subdezvoltată şi organizarea slabă a lanţului valoric;

6) situaţia defavorizată a producătorilor mici şi mijlocii, care asigură o cotă semnificativă a producerii locale de produse alimentare strategice pentru asigurarea securităţii alimentare a ţării;

7) numărul limitat de instrumente de intervenţie disponibile Guvernului, inclusiv pentru reducerea riscurilor pentru grupurile vulnerabile ale populaţiei.

Capitolul II.

VIZIUNE, OBIECTIVE ŞI DIRECŢII PRIORITARE

Fundamentarea strategică

55. Prezenta Strategie reprezintă viziunea strategică şi priorităţile Guvernului de asigurare a securităţii alimentare a Republicii Moldova, de dezvoltare a unor sisteme alimentare sustenabile şi de management al riscurilor în contextul situaţiilor de criză la nivel internaţional.

56. Prin prezenta Strategie urmează a fi coroborate eforturile şi intervenţiile statului în vederea creşterii accesului populaţiei la alimente suficiente, sigure şi nutritive, a îmbunătăţirii calităţii alimentaţiei, a creşterii puterii de cumpărare a populaţiei şi a reducerii decalajelor referitoare la accesul la alimente al diferitelor categorii de persoane.

Viziunea strategică

Susţinerea creşterii securităţii alimentare a ţării prin crearea de premise pertinente pentru dezvoltarea unui sistem alimentar, de aprovizionare şi de protecţie socială eficient şi rezilient la situaţii de urgenţă şi crize

57. Scopul prezentei Strategii constă în asigurarea, într-o manieră permanentă şi constantă, a accesului fizic şi economic al populaţiei ţării la alimente suficiente, sigure şi nutritive necesare pentru satisfacerea necesităţilor şi preferinţelor alimentare ale acesteia, în vederea menţinerii unui mod de viaţă activ şi sănătos.

Obiectivele generale ale Strategiei sunt:

1) îmbunătăţirea guvernanţei domeniului securităţii alimentare în vederea prevenirii şi gestionării mai eficiente a potenţialelor crize de insecuritate alimentară;

2) facilitarea comerţului internaţional în vederea asigurării securităţii alimentare;

3) dezvoltarea unei pieţe locale eficiente şi sigure;

4) sporirea producerii în sectorul agroalimentar prin creşterea productivităţii;

5) asigurarea accesului grupurilor vulnerabile la produse alimentare.

58. Obiectivele generale ale Strategiei sunt racordate la una sau mai multe dimensiuni ale securităţii alimentare, a căror acoperire va fi asigurată prin intervenţii şi măsuri specifice direcţionate pentru implementarea prezentei Strategii.

59. Obiectivul general 1. Îmbunătăţirea guvernanţei domeniului securităţii alimentare în vederea prevenirii şi gestionării mai eficiente a potenţialelor crize de insecuritate alimentară

Direcţiile prioritare sunt:

1) elaborarea Registrului fermierului;

2) stabilirea mecanismului de colectare de date în conformitate cu necesităţile de monitorizare, analiză şi prognoză privind statutul de securitate alimentară;

3) crearea unui comitet (sau grup de lucru) interministerial pentru securitatea alimentară;

4) consolidarea coordonării eforturilor Guvernului şi ale agenţilor economici în vederea depozitării şi păstrării produselor alimentare strategice prin reevaluarea politicilor şi reglementărilor în domeniul securităţii alimentare, de intervenţie în cazuri de situaţii de urgenţă;

5) cooperarea cu ţările din regiune, în special cu România şi Ucraina, în vederea asigurării securităţii alimentare din ţară.

60. Obiectivul general 2. Facilitarea comerţului internaţional în vederea asigurării securităţii alimentare

Direcţiile prioritare sunt:

1) fluidizarea traficului transfrontalier de mărfuri;

2) dezvoltarea infrastructurii vamale şi transport;

3) facilitarea şi securizarea accesului la inputuri pentru sectorul agricol prin optimizarea reglementărilor asupra importului de mijloace de producere.

61. Obiectivul general 3. Dezvoltarea unei pieţe locale eficiente şi sigure

Direcţiile prioritare sunt:

1) dezvoltarea infrastructurii de piaţă (pieţe agroalimentare naţionale şi regionale, târguri) cu o rată mare de implicare activă a întreprinderilor micro şi mici;

2) asigurarea unor condiţii echitabile de funcţionare a lanţului logistic agroalimentar, inclusiv prin prevenirea şi combaterea practicilor comerciale neloiale;

3) asigurarea unui cadru de reglementare şi de suport pentru încurajarea participării active a fermierilor şi procesatorilor de scară mică în lanţul de aprovizionare agroalimentar;

4) monitorizarea respectării legislaţiei concurenţiale pe piaţa mijloacelor de producere şi a produselor agroalimentare prin colaborarea mai eficientă între autorităţile publice responsabile şi stabilirea unei platforme de comunicare cu asociaţiile sectoriale ale producătorilor.

62. Obiectivul general 4. Sporirea producerii în sectorul agroalimentar prin creşterea productivităţii

Direcţiile prioritare sunt:

1) elaborarea mecanismelor de exploatare a terenurilor agricole neutilizate;

2) implementarea tehnologiilor informaţionale în vederea reducerii riscurilor şi expunerii la calamităţi naturale rezultate din fenomenele climatice;

3) optimizarea utilizării resurselor naturale disponibile prin aplicarea bunelor practici agricole.

63. Obiectivul general 5. Asigurarea accesului grupurilor vulnerabile la produse alimentare

Direcţiile prioritare sunt:

1) asigurarea unei diete sănătoase şi a consumului suficient de alimente;

2) monitorizarea, evaluarea şi măsurarea indicelui securităţii alimentare a grupurilor vulnerabile pentru prevenirea insecurităţii alimentare;

3) actualizarea cadrului normativ aferent normelor medii anuale de consum al alimentelor şi a mărimii minimului de existenţă;

4) elaborarea Programului naţional în domeniul alimentaţiei şi nutriţiei;

5) promovarea prevenirii pierderii şi risipei de alimente.

Capitolul III

IMPACTUL IMPLEMENTĂRII

64. Fiind orientată pe atingerea securităţii alimentare a ţării în vederea asigurării accesului la o alimentaţie suficientă, accesibilă şi nutritivă, implementarea prezentei Strategii va fi evaluată inclusiv prin prisma Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, având drept reper principiul "Nimeni să nu fie lăsat în urmă" (LNOB), reflectat în Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030 şi se va referi la contribuţia pentru:

1) ODD 1 "Fără sărăcie", care presupune eliminarea sărăciei în toate formele sale, pretutindeni, în raport cu care Republica Moldova doreşte reducerea durabilă a sărăciei cu cele mai potrivite măsuri de susţinere a gospodăriilor cu venituri mici, precum şi reducerea vulnerabilităţii celor care pot cădea sub pragul sărăciei prin acces sporit la bunuri imobiliare, resurse şi informaţii;

2) ODD 2 "Zero foame", prin care se urmăreşte eradicarea foamei, asigurarea securităţii alimentare şi îmbunătăţirea nutriţiei, precum şi promovarea unei agriculturii durabile, prin intermediul căruia Republica Moldova şi-a propus să promoveze practici agricole mai productive şi rezistente la schimbările climatice. Aceste schimbări se vor produce prin intermediul producătorilor de produse alimentare la scară mică şi al afacerilor agricole, care vor înregistra venituri majorate şi un acces mai securizat la resurse productive, contribuţii, cunoştinţe, servicii financiare şi pieţe;

3) ODD 5 "Egalitate de gen", prin care se urmăreşte asigurarea egalităţii de gen, abilitarea tuturor femeilor şi a fetelor, încetarea oricărei forme de discriminare şi ca femeile şi bărbaţii să se bucure, în aceeaşi măsură, de bunurile cu valoare socială, de oportunităţi, de resurse şi recompense. Implementarea prezentei Strategii va contribui la sporirea capacităţii femeilor de a produce şi a procura alimente, prin măsuri de reducerea a vulnerabilităţilor, abilitare şi asigurare a accesului la resurse;

4) ODD 12 "Consum şi producţie responsabilă", prin intermediul căruia se vor asigura nişte modele durabile de consum şi producţie, mai cu seamă conştientizarea şi responsabilizarea cu privire la consumul de bunuri economice şi resurse naturale. Sinergia şi participarea tuturor actorilor în acest lanţ de producere – consum vor salva şi vor conserva resursele naturale şi vor reduce paguba ecologică cauzată de creşterea economică.

65. Astfel, rezultatele scontate în urma implementării prezentei Strategii până în anul 2030, corelate cu Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030, vizează în mod prioritar:

1) asigurarea disponibilităţii produselor alimentare prin prezenţa în comerţul local a produselor de bază, determinată de nivelul producţiei alimentelor, nivelurile de stoc şi comerţul net;

2) accesibilitatea produselor alimentare, măsurată prin intermediul preţurilor la produsele de bază versus veniturile populaţiei, fiind determinată de potenţialul de procurare a unui coş minim necesar de produse alimentare;

3) stabilitatea produselor alimentare, asigurată prin menţinerea şi stimularea activităţii agroalimentare, măsurată prin gradul de reducere a factorilor de risc pentru sectorul agroalimentar al Republicii Moldova (riscuri de piaţă, factori naturali, sociali ş.a.).

66. Totodată, prezenta Strategie prevede o serie de domenii de intervenţie, însoţite de propuneri investiţionale prioritare, care vor fi implementate de către stat în cooperare cu sectorul privat şi partenerii de dezvoltare, pentru care a fost elaborat un set de indicatori de rezultat privind atingerea obiectivelor generale prevăzute în prezenta Strategie.

Resursele aferente implementării

67. Mijloacele financiare vor fi identificate atât din bugetul de stat, cât şi din alte surse prevăzute de legislaţie, care vor fi ajustate pe perioada implementării prezentei Strategii, ţinând cont de evoluţia economiei naţionale şi a bugetelor disponibile.

68. Pentru finanţarea implementării prezentei Strategii din bugetul de stat vor fi utilizate atât mijloacele financiare alocate prin intermediul Fondului Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural, cât şi cele prevăzute pentru finanţarea programului sectorial, ale cărui acţiuni sau măsuri sunt relaţionate cu cele încorporate în planul de acţiuni de implementare a prezentei Strategii. Suplimentar acestor mijloace financiare, prin intermediul platformei donatorilor externi, Guvernul Republicii Moldova şi Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare vor asigura atragerea de surse investiţionale, inclusiv cu titlu de grant, pentru implementarea proiectelor macroeconomice, în partea ce ţine de:

1) stimularea dezvoltării bazei de producere locală de seminţe şi material săditor;

2) crearea infrastructurii de condiţionare şi depozitare a culturilor cerealiere;

3) stimularea investiţiilor în activităţi de producere şi procesare a grâului şi porumbului alimentar;

4) stimularea creării unităţilor logistice pentru legume şi fructe, cu servicii de stocare/depozitare, sortare, spălare, ambalare şi livrare către distribuitori/comercianţi;

5) investiţii în sectorul producţiei de lactate, în scopul acoperirii deficitului de lapte şi al substituirii importului;

6) dezvoltarea infrastructurii de abatorizare conforme standardelor UE.

69. Conţinutul fiecărui obiectiv general şi al fiecărei direcţii prioritare în mod separat sunt prezentate în cadrul Programului ce urmează a fi elaborat ca urmare a aprobării prezentei Strategii.

Capitolul IV.

INDICATORII DE MONITORIZARE ŞI EVALUARE ÎN FUNCŢIE

DE GRUPURILE PRODUSELOR DE BAZĂ

Secţiunea 1

Produsele de origine vegetală

70. Balanţa producţiei de origine vegetală, inclusiv pentru produsele procesate, este una relativ bună în Republica Moldova, cu mici excepţii, la producţia de legume, cartofi, hrişcă, orez şi făină de grâu de calitate superioară.

71. Analizând balanţa pentru anul 2019, ultimul an de referinţă prezentat de Biroul Naţional de Statistică, cu excepţia anului 2020, care a fost secetos şi nu poate fi luat ca referinţă, observăm că producţia internă satisface necesităţile de consum intern, inclusiv la cereale – cca 160,8% din necesar, floarea-soarelui –251,9%, culturi leguminoase – 184,8%, fructe – 270,2% ş.a. Totodată, în condiţiile roadelor record din anul 2021, cu siguranţă aceste cifre vor creşte semnificativ.

72. Cu toate acestea, unele categorii de produse nu satisfac cerinţele cantitative ale pieţei interne, acoperind o parte din necesarul populaţiei, după cum urmează:

1) cartoful – cca 65,3%;

2) legumele – cca 85,5%, din care tomate – cca 57,1%, alte legume – cca 93%;

3) ovăz – cca 34% din necesarul populaţiei, precum şi făina de grâu de calitate superioară, hrişca şi orezul (care nu se cultivă în Republica Moldova). Procesul de monitorizare a balanţei alimentare a producţiilor vegetale se va desfăşura prin completarea formularelor.

Formularele respective se vor regăsi în platforma digitală de monitorizare şi evaluare a securităţii alimentare, ce va fi elaborată în cadrul Programului aferent prezentei Strategii.

4.1. GRÂU ŞI PRODUSE DERIVATE

4.2. PORUMB ŞI PRODUSE DERIVATE

4.3. FLOAREA-SOARELUI ŞI ULEI VEGETAL

4.4. ZAHĂR

4.5. LEGUME

4.6. CARTOF

4.7. FRUCTE SĂMÂNŢOASE

4.8. LEGUMINOASE BOABE

Secţiunea a 2-a

Efective de animale şi produsele animaliere

73. La 1 ianuarie 2022, efectivul de bovine din Republica Moldova era de 104,1 mii capete (inclusiv 68,4 mii vaci mulgătoare), de porcine – 347,9 mii capete, de ovine şi caprine – 433,9 şi, respectiv, 139,9 mii capete, de păsări – 3819 mii capete. Starea sectorului zootehnic continuă să fie determinată de situaţia în gospodăriile casnice ale populaţiei şi ţărăneşti (de fermieri), cărora le revine o cotă mare a producţiei animaliere (producţia laptelui – 96 %, creşterea vitelor şi păsărilor – 89 %, producţia de ouă – 63 %). În sectorul privat s-a concentrat 78,6 % din efectivele de bovine, inclusiv vaci – 85 %, porcine – 37,5 %, ovine şi caprine – 94,5 %, care, la momentul actual, sunt crescute în gospodăriile casnice ale populaţiei amplasate în intravilan.

74. Principalele riscuri şi probleme în dezvoltarea lanţurilor valorice de animale şi păsări ameninţă gospodăriile populaţiei, care sunt vulnerabile la fluctuaţiile şi crizele pieţei, în plus nu sunt asigurate pe deplin cu material genetic de prăsilă de performanţă. În scopul asigurării cu material de prăsilă, sunt atestate 46 de ferme de prăsilă de toate speciile, care asigură 30-40% din necesarul de material de prăsilă.

75. În contextul crizei actuale, necesarul de 60-70% din materialul de prăsilă la bovine este asigurat din Olanda, Germania, Austria şi, parţial, din România, de ovine şi caprine – din Franţa, Austria şi România, de porcine – din Danemarca, Germania şi Ungaria, de păsări – din Ungaria, România. Astfel, la asigurarea cu material de prăsilă Republica Moldova nu este vulnerabilă şi dependentă de importul din Ucraina, Republica Belarus şi Federaţia Rusă. Asigurarea Republicii Moldova cu cantitatea necesară de consum de carne de pasăre şi porc proaspătă este satisfăcătoare pentru a garanta securitatea alimentară. Procesul de monitorizare a balanţei alimentare a producţiilor animaliere se va desfăşura prin completarea formularelor. Formularele respective se vor regăsi pe platforma digitală de monitorizare şi evaluare a securităţii alimentare, ce va fi elaborată în cadrul Programului aferent prezentei Strategii.

4.9. CARNE DE VITĂ

4.10. CARNE DE PORC

4.11. CARNE DE PASĂRE

4.12. LAPTE ŞI PRODUSE LACTATE

4.13. OUĂ DE PASĂRE

4.14. PEŞTE ŞI PRODUSE DIN PEŞTE

Capitolul V

RISCURI DE IMPLEMENTARE

76. Implementarea prezentei Strategii poate fi afectată de o serie de riscuri, cele mai pronunţate fiind cele asociate cu:

1) lipsa unui context internaţional favorabil pentru asigurarea securităţii alimentare a Republicii Moldova;

2) lipsa unei abordări coerente dintre autorităţi, sectorul privat şi partenerii de dezvoltare;

3) lipsa sau insuficienţa de surse financiare necesare pentru realizarea acţiunilor prevăzute în prezenta Strategie;

4) incapacitatea de asociere a producătorilor agricoli în vederea sporirii productivităţii sectorului agroalimentar;

5) productivitatea redusă a culturilor agricole, inclusiv din cauza afectării acestora de secetă şi alte calamităţi şi dezastre naturale;

6) menţinerea nivelului scăzut de consum din producţia internă corelat cu nivelul crescut de importuri de produse agroalimentare cu valoare adăugată;

7) nivelul scăzut al veniturilor populaţiei, precum şi oportunităţile limitate de angajare la locuri de muncă bine plătite, în măsură să asigure un venit decent şi suficient;

8) capacităţile instituţionale reduse în instituţiile de reglementare şi implementare;

9) resursele umane insuficiente în instituţiile de stat;

10) monitorizarea redusă a procesului de implementare a documentelor de politici.

77. Întrucât conjunctura politică, socială, economică şi de mediu se poate modifica în procesul de implementare a prezentei Strategii, apariţia unor alte riscuri poate fi inevitabilă. Astfel, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare le va identifica şi le va evalua pe parcurs, estimând probabilitatea şi impactul acestuia, ca ulterior, de comun acord cu alte părţi interesate, să formuleze măsuri de diminuare a riscurilor respective.

Capitolul VI

AUTORITĂŢI/INSTITUŢII RESPONSABILE

78. Autoritatea responsabilă de implementarea prezentei Strategii este Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, în comun cu Ministerul Economiei şi în parteneriat cu Ministerul Finanţelor, Ministerul Sănătăţii, Biroul National de Statistică, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Agenţia Rezerve Materiale, Consiliul Concurenţei.

79. În procesul de implementare a prezentei Strategii vor fi cooptate şi alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, instituţii neguvernamentale, precum şi parteneri internaţionali de dezvoltare.

80. Prevederile prezentatei Strategii sunt valabile şi obligatorii pentru toate instituţiile implicate în procesul de asigurare a securităţii alimentare a ţării, indiferent de statutul juridic, care vor oferi suportul necesar în realizarea obiectivelor stabilite în prezenta Strategie.

Capitolul VII

PROCEDURI DE MONITORIZARE ŞI RAPORTARE

81. Monitorizarea, evaluarea şi raportarea realizării prezentei Strategii se va efectua pe toată perioada de implementare a acesteia, iar coordonarea întregului proces de monitorizare şi evaluare ţine de responsabilitatea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, cu suportul Ministerului Economiei şi al altor autorităţi publice, în colaborare cu instituţiile neguvernamentale şi partenerii de dezvoltare.

82. În procesul de monitorizare vor fi elaborate rapoarte anuale de progres, care vor include informaţii cu privire la gradul de realizare a indicatorilor de rezultat şi de produs, elaborate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi prezentate anual, până la data de 31 martie, Guvernului Republicii Moldova.

83. Anual, până în luna iunie, informaţiile şi datele statistice, inclusiv datele despre resursele financiare alocate în anul precedent, preconizate spre alocare în următorii ani şi destinate implementării prezentatei Strategii, se vor colecta şi se vor sistematiza de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, raportate ulterior Guvernului Republicii Moldova.

84. Implementarea prezentei Strategii se va efectua în conformitate cu Ghidul metodologic privitor la documentele de planificare şi cele de politici publice la nivel naţional.

85. Pe parcursul implementării prezentei Strategii vor fi realizate următoarele proceduri de monitorizare:

1) monitorizarea anuală – se va solda cu un raport analitic, care va conţine informaţia statistică şi cea analitică privind gradul de implementare a acţiunilor;

2) evaluarea intermediară – se va realiza la expirarea anului 2026, sub forma unui raport de evaluare, în care se va analiza impactul implementării prezentei Strategii în baza Planului de acţiuni realizat până la perioada respectivă şi gradul de implementare a acţiunilor;

3) evaluarea finală de implementare – se va elabora la finalizarea implementării prezentei Strategii (2030), sub forma unui raport final de implementare, care va include rezultatele şi impactul implementării acesteia.

86. Rapoartele anuale de monitorizare, rapoartele de evaluare intermediară şi finală vor fi elaborate de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare în baza informaţiei prezentate de către instituţiile responsabile de acţiunile prevăzute conform unui format prestabilit.