80/29.01.2002 Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei de promovare a exportului pe anii 2002-2005

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Strategiei de promovare

a exportului pe anii 2002-2005

nr. 80  din  29.01.2002

 (în vigoare 05.02.2002) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.21-22 art.156 din 05.02.2002

* * *

Abrogat: 31.10.2012

Hotărîrea Guvernului nr.796 din 25.10.2012

În scopul stimulării exportului de mărfuri şi servicii din ţară, formării unui cadru juridic favorabil pentru desfăşurarea activităţilor de export, elaborării şi punerii în aplicare a unui sistem de stimulare şi finanţare a exporturilor, promovării imaginii ţării în străinătate şi pentru echilibrarea balanţei comerciale, Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

Strategia de promovare a exportului pe anii 2002-2005, conform anexei nr.1;

Planul măsurilor pentru realizarea Strategiei de promovare a exportului pe anii 2002-2005, conform anexei nr.2.

2. Ministerul Economiei, Ministerul Industriei, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Finanţelor, Organizaţia de Promovare a Exportului din Moldova şi Camera de Comerţ şi Industrie vor informa trimestrial Guvernul despre realizarea măsurilor prevăzute în strategie.

3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Economiei.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.80 din 29 ianuarie 2002

STRATEGIA DE PROMOVARE A EXPORTULUI PE ANII 2002-2005

INTRODUCERE

Orientarea strategică spre dezvoltarea şi extinderea activităţii economice externe şi, mai cu seamă, a potenţialului de export al Republicii Moldova este condiţionată de rolul ei multiplu ca element de bază în formarea Produsului Intern Brut, sursă principală de venituri pentru o economie deschisă, sursă de acumulare a mijloacelor investiţionale şi de satisfacere a necesităţilor vitale ale economiei naţionale.

Scopul principal al Strategiei de promovare a exportului pe anii 2002-2005 (în continuare - Strategia) este impulsionarea exportului naţional prin determinarea sectoarelor cu potenţial de export din ţară, a pieţelor strategice de export şi posibilităţilor de acces pe aceste pieţe, crearea unui mediu de afaceri favorabil producerii de bunuri şi servicii competitive şi atragerii de investiţii străine şi tehnologii avansate, deschiderea treptată a pieţei naţionale şi definirea clară a rolului statului în economie.

Conţinutul şi orientarea Strategiei constau în identificarea mediului de afaceri, a obstacolelor din calea exportului, precum şi în elaborarea şi implementarea ulterioară a unui complex de măsuri economice, juridice şi organizatorice speciale în vederea stimulării exportului de bunuri şi servicii din ţară, ridicarea nivelului de calitate al mărfurilor, instruirea businessmanilor autohtoni pentru a face faţă concurenţei internaţionale etc.

Necesitatea elaborării Strategiei este determinată de următorii factori:

• lipsa unui plan de acţiuni bine definite şi pragmatice, care ar avea ca determinantă pentru creşterea economică stimularea şi promovarea exportului;

• lipsa mijloacelor financiare pentru susţinerea de către stat a agenţilor economici exportatori de mărfuri şi servicii;

• lipsa unei reţele de reprezentanţe comerciale în străinătate, prin intermediul cărora ar fi posibilă promovarea imaginii Republicii Moldova ca ţară care dispune de un potenţial înalt de producţie, de braţe de muncă de înaltă calificaţie şi ieftine, materii prime biologice etc.

Astfel, adoptarea Strategiei de promovare a exportului pe următorii 4 ani are o importanţă majoră, avînd în vedere nu numai priorităţile şi obiectivele politicii economice a statului, stipulate în Strategia de dezvoltare social-economică a ţării pe anii 2002-2005, ci şi principiile concrete de derulare a activităţii de comerţ exterior, creare a unui mediu de afaceri favorabil, ce ar impulsiona activitatea de export şi ar spori încrederea exportatorilor în politicile promovate de instituţiile statului.

Capitolul I

MEDIUL ECONOMIC ŞI COMERCIAL, NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL

1.1. Mediul economic naţional şi cadrul juridic pentru comerţul exterior al ţării

După proclamarea independenţei ei în anul 1991, Republica Moldova a trecut printr-o perioadă dificilă şi abia în 1997 a atins o creştere modestă a Produsului Intern Brut (PIB) de 1,6%. Criza financiară din Rusia a provocat un declin (-6,5% în 1998, -3,4% în 1999), după care în anul 2000 a urmat o perioadă de relansare (1,9%).

Indicatorii de bază ai economiei naţionale în anii 1992-2000 sînt expuşi în tabelul nr.1.

Evoluţia Produsului Intern Brut se caracterizează printr-o scădere constantă, divizată în două perioade principale: 1990-1994 – declin brusc şi 1995-1999 – declin lent. În anul 2000 PIB-ul a constituit circa 1/3 din nivelul anului 1990. În anii 1997 şi 2000 PIB-ul a cunoscut o majorare de 1,6% şi, respectiv, 1,9%.

Un indicator important de evaluare a stării economice a ţării este ponderea exportului în PIB, care în anul 2000 a constituit 36,6% din PIB faţă de 51,8% în anul 1995.

Ponderea importurilor în PIB în anul 2000 a constituit 60,4% faţă de 58,4 în anul 1995. Pentru o ţară mică, acest nivel al importurilor este substanţial, îndeosebi dacă luam în considerare faptul că în principal se importă materie primă şi resurse energetice. Totuşi, nivelul exportului naţional este mic. În prezent, exportul constituie numai 37 la sută din PIB, iar rata medie anuală de scădere este de 5 procente. Întrucît importul are o rată de creştere şi exportul o rată de descreştere, aceasta ar sugera că principalele obstacole în comerţul Republicii Moldova sînt cele ce stopează dezvoltarea exportului.

Cu toate că producţia industrială a sporit (8% în 2000 comparativ cu anul precedent), agricultura trece printr-o criză profundă cu un declin continuu al producţiei (2,6% în 2000 faţă de anul precedent).

După perioada de hiperinflaţie din anii 1992-1993, rata medie anuală a inflaţiei a manifestat o tendinţă benefică de scădere pînă în anul 1998, cînd a semnalizat o nouă creştere pe parcursul anilor 1999-2000.

Măsurile de liberalizare a comerţului exterior, adoptate pe parcursul ultimilor ani, precum şi stabilitatea relativă a leului moldovenesc au contribuit la reducerea ratei inflaţiei (18,5% în decembrie 2000 în comparaţie cu 43,8% în anul precedent). Cu toate realizările sale, Republica Moldova continuă să înregistreze cel mai mic nivel al PIB pe cap de locuitor din Europa (350$ în 2000) şi se situează pe penultimul loc printre ţările Europei de Est şi CSI.

O analiză preliminară a indicatorilor comerciali ai ţării din ultimii ani denotă diminuarea comerţului exterior. Volumul exportului în 2000 (471,4 mil.USD) este mai mic decît în 1995, micşorîndu-se cu aproximativ 6,8% anual. Aceste cifre sînt în contrast cu creşterea volumului anual al importului de 3,8 procente pe parcursul aceleiaşi perioade, estimat la 776,6 mil.USD în anul 2000.

Evoluţia exportului şi importului începînd cu anul 1995 este reprezentată în tabelul nr.2.

 

Deşi balanţa comercială negativă ar putea fi un motiv de îngrijorare, în special în comerţul cu ţările împovărate de datorii externe excesive, nu trebuie să se atribuie o importanţă prea mare acestui fapt. În majoritatea cazurilor, creşterea importurilor reprezintă un indicator al intensificării activităţii economice şi al creşterii consumului în întreprinderi şi gospodării. Creşterea importurilor este un indicator al efortului de a participa la economia mondială (beneficierea de tehnologii moderne mai eficiente). Structura importurilor este şi ea importantă. O parte din importul de mijloace de producţie poate fi substituit prin investiţii din străinătate, asigurînd astfel dezvoltarea unei economii competitive în viitor. Creşterea importurilor trebuie acceptată în temeiul argumentelor sus-menţionate, precum şi pentru intensificarea concurenţei în economia locală.

Drept răspuns la situaţia actuală, cînd deficitul comercial al Republicii Moldova este în creştere, va fi politica ce va permite susţinerea întreprinderilor autohtone în eforturile lor de a deveni cît mai competitive (prin restructurare internă şi investiţii străine) şi stabilirea perspectivelor pentru export. Produsele autohtone vor substitui importurile în cazul în care vor fi echivalente sau de o valoare mai înaltă. Companiile naţionale vor fi capabile să-şi sporească esenţial exporturile, în comparaţie cu nivelurile curente, numai fabricînd produse corespunzătoare şi competitive pe piaţa mondială.

Principalele mărfuri exportate în anul 2000 sînt specificate în tabelul nr.3.

Exportul de produse a înregistrat o creştere, în special la produsele alimentare, băuturi, tutun, textile şi articole din acestea, maşini şi aparate, echipamente electrice etc.

Dependenţa exportului de sectoarele tradiţionale ale economiei naţionale, cărora le sînt caracteristice valoarea adăugată relativ mică, profitabilitatea şi capacitatea de retehnologizare scăzută, atestă posibilităţile insuficiente ale structurii economice existente de a susţine creşterea economică.

Orientarea geografică a comerţului este prezentată în tabelul nr.4.

 

Ponderea principală la export o deţine piaţa Comunităţii Statelor Independente (58,48%), urmată de piaţa Uniunii Europene (21,8%) şi cea a Europei Centrale şi de Est (13,38%).

La import situaţia rămîne aceeaşi: Comunitatea Statelor Independente (33,5%), urmată de piaţa Uniunii Europene (29,1%) şi cea a Europei Centrale şi de Est (24,47%).

Cele expuse mai sus atestă faptul că, deşi indispensabilă dezvoltării economice, activitatea comercială este limitată, produsele naţionale sînt marginalizate, comerţul internaţional devine nesemnificativ pentru economia naţională, iar importul şi deficitul comercial ating o rată impresionantă.

Cadrul juridic comercial

În scopul reglementării şi perfecţionării comerţului exterior, au fost întreprinse măsuri speciale pentru crearea cadrului juridic adecvat promovării exportului. Pe parcursul ultimilor ani au fost semnate:

26 acorduri bilaterale privind colaborarea comercial-economică;

11 acorduri de comerţ liber;

28 acorduri bilaterale privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor;

alte acte, legi, regulamente, hotărîri ce ţin de cadrul legislativ naţional.

Însă, cu toate că numărul acordurilor semnate este mare, exporturile din Republica Moldova nu au crescut esenţial. Pentru facilitarea accesului mărfurilor autohtone pe pieţe de perspectivă (Polonia, Bulgaria, Ţările Baltice, ţările paneuropene etc.) cadrul juridic necesită a fi completat, diversificat şi perfecţionat în continuare.

Organizaţia Mondială a Comerţului

Din mai 2001, Republica Moldova este membru cu drepturi depline al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), ceea ce asigură ţării un acces preferenţial, bazat pe principiul naţiunii celei mai favorizate (MFN), pe pieţele ţărilor membre ale OMC. Principiile sistemului de comerţ, promovate de OMC, sînt bazate pe crearea unui sistem deschis, competitiv, fără discriminări şi benefic pentru toţi membrii lui.

Domeniile cele mai importante, acoperite de acordurile OMC, sînt: circulaţia mărfurilor (cu condiţia reducerii graduale a taxelor vamale de import si abţinerii de la utilizarea unor măsuri netarifare pentru protecţia industriilor naţionale); circulaţia serviciilor; ocrotirea drepturilor de proprietate intelectuală; reglementarea aspectelor comerciale legate de investiţii; protecţia mediului înconjurător; concurenţa loială; măsuri sanitare şi fitosanitare; măsuri de apărare comercială (antidumping, măsuri de retorsiune şi măsuri de salvgardare); procedurile de reglementare a diferendelor, precum şi acorduri care definesc sfera de cuprindere a reglementărilor multilaterale, angajamentele asumate şi modalităţile de contracarare a practicilor comerciale neloiale: acordul privind agricultura; protocolul privind comerţul cu servicii financiare şi cel cu telecomunicaţii de bază.

Devenind membru al OMC, Republica Moldova a obţinut un şir de beneficii.

În divergenţele transatlantice a realizat recunoaşterea apartenenţei ei europene, ceea ce poate fi utilizat efectiv în relaţiile cu UE.

Un fapt fără precedent este că s-au obţinut subvenţii considerabile pentru agricultură. Nivelul anual al subvenţiilor admisibile a constituit 15,98 mil. DST, suplimentar la nivelul minimis de 5% din valoarea producţiei anuale agricole. Aceasta este foarte important în cazurile de integrare regională aprofundată tip uniune vamală. Mai mult decît atît, Republica Moldova poate implementa programe guvernamentale de dezvoltare a sectorului agrar, bazate pe subvenţii directe.

În ceea ce priveşte protejarea pieţei interne contra importurilor de bunuri, este de menţionat că Republica Moldova a negociat un nivel al taxelor vamale mai ridicat (media ponderată a cărora constituie 12,5%) decît cel aplicat în ultimii ani, a căror medie ponderată nu depăşeşte 5 la sută. În special, pe parcursul negocierilor de aderare s-a ţinut cont de sectoarele prioritare ale economiei naţionale, în special de necesitatea protejării produselor agricole.

Acordul de Parteneriat şi Cooperare

Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC) dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană constituie actuala bază juridică a relaţiilor dintre părţi şi e valabil de la 1 iulie 1998, după ce au fost încheiate procedurile de ratificare respective. Unul dintre obiectivele sale principale este suportul acordat Republicii Moldova pentru finalizarea tranziţiei la economia de piaţă.

Prevederile APC privind comerţul şi aspectele lui aferente au fost puse în aplicare de la 1 mai 1996 prin Acordul Interimar.

Este menţionată în mod expres acordarea reciprocă a clauzei naţiunii celei mai favorizate şi tratamentului naţional, precum şi aplicarea principiului de tranzit liber.

Părţile nu impun restricţii cantitative la importurile reciproce şi comercializarea mărfurilor se efectuează la preţuri de piaţă.

Sînt specificate cazurile şi procedurile pentru introducerea măsurilor anti-dumping, de compensare şi subvenţii.

APC-ul nu este aplicabil comerţului cu produse textile. Acest sector este reglementat de un aranjament separat - Acordul privind comerţul cu textile.

Una dintre prevederile-cheie ale APC (art. 4) se referă la eventuala zonă de liber schimb între Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Lansarea negocierilor va avea loc în cazul în care Republica Moldova va performa în procesul de reformare economică şi va dispune de condiţii adecvate.

Pentru formarea zonei de liber schimb cu Uniunea Europeană, Republica Moldova urmează să progreseze în următoarele domenii:

(i) adoptarea Codului civil;

(ii) justiţia şi afacerile interne;

(iii) armonizarea legislaţiei;

(iv) protecţia drepturilor de proprietate;

(v) regulile de origine;

(vi) impozitarea;

(vii) standardizarea.

Sistemul Generalizat de Preferinţe

Conform Sistemului Generalizat de Preferinţe (SGP), exporturile Republicii Moldova se bucură de preferinţe tarifare pe piaţa Uniunii Europene, Elveţiei, Japoniei, SUA şi Canadei. În conformitate cu condiţiile de acordare a preferinţelor, mărfurile originare din Republica Moldova sînt scutite, parţial sau total, de taxele vamale de import în funcţie de categoria în care este inclusă marfa respectivă.

Sistemul SGP, aplicat Republicii Moldova de ţările donatoare, are un impact favorabil asupra exportului anumitor produse industriale din ţară. În principiu, Republica Moldova poate exporta în regim preferenţial, în ţările care i-au acordat sistemul generalizat de preferinţe, orice produs cuprins în listele lor pozitive. Dar, luînd în considerare faptul că actualmente ponderea cea mai semnificativă a exporturilor din Republica Moldova revine produselor agricole, incluse în lista produselor foarte sensibile, putem afirma că SGP nu favorizează semnificativ accesul mărfurilor din Republica Moldova pe pieţele străine.

În anul 1998, Uniunea Europeană a decis introducerea dimensiunii sociale în aplicarea SGP. Republica Moldova a fost prima dintre ţările terţe, beneficiare de SGP, care a depus solicitarea şi a obţinut acordarea "clauzei sociale". În acest fel, începînd cu luna octombrie 2000, produsele originare din Republica Moldova, exportate în baza SGP, pot obţine reducerile adiţionale în mărime de 10%-35%.

Pactul de Stabilitate în Europa de Sud-Est

La 28 iunie 2001 a fost oficializată participarea cu drepturi depline a Republicii Moldova la Pactul de Stabilitate, inclusiv la iniţiativele Mesei Regionale II în domeniul comerţului. În acest context, la 27 iunie 2001, Republica Moldova a aderat la Memorandumul privind facilitarea şi liberalizarea comerţului prin Declaraţia de angajamente, semnată de toate ţările participante şi considerată parte componentă a memorandumului.

Memorandumul de înţelegere privind facilitarea şi liberalizarea comerţului prevede crearea, către finele anului 2002, a zonei de liber schimb în regiune pe baza acordurilor bilaterale de comerţ liber iniţial cu produse. Acestea vor include clauza privind extinderea liberalizării comerţului asupra sectorului servicii conform Articolului V al GATS/OMC.

Aderarea la Pactul de Stabilitate va contribui esenţial la extinderea exporturilor de mărfuri şi servicii din Republica Moldova în ţările membre.

Condiţiile de aderare, pe care Republica Moldova urmează să le îndeplinească, sînt similare cu cele stabilite de Comisia Europeană pentru crearea zonei de liber schimb între Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Pe parcursul realizării angajamentelor stabilite în Pactul de Stabilitate, în Republica Moldova se va accelera şi procesul de aderare la Zona de Liber Schimb cu Uniunea Europeană.

Acordul de Comerţ Liber cu Comunitatea Statelor Independente

La 15 aprilie 1994, 11 state-membre ale CSI au semnat Acordul privind crearea zonei de comerţ liber, iar la 15 aprilie 1999 a fost semnat Protocolul adiţional la acest acord. Pînă în prezent 9 state-membre ale CSI au ratificat acordul menţionat. Georgia şi Federaţia Rusă nu au declanşat procedurile interne necesare pentru intrarea în vigoare a Acordului privind crearea zonei de comerţ liber şi a Protocolului la acest acord (fără ratificarea documentelor numite de către Federaţia Rusă zona de comerţ liber în cadrul statelor-membre ale CSI nu funcţionează normal).

Acordul de comerţ liber dintre Republica Moldova şi România

Acordul de comerţ liber dintre Republica Moldova şi România a fost semnat la Bucureşti pe data de 15 februarie 1994 şi a intrat în vigoare la 17 noiembrie 1994.

Acordul de comerţ liber cuprinde totalitatea fluxurilor comerciale dintre România şi Republica Moldova, taxele vamale de import existente în cele două ţări fiind eliminate integral, de la data intrării în vigoare a acestuia, pentru produsele originare din cele două ţări.

În scopul supravegherii şi administrării acordului a fost constituit un Comitet mixt, format din reprezentanţii părţilor. Pînă în prezent, în cadrul acestuia au fost discutate o serie de probleme legate de o cît mai bună funcţionare a acordului şi au fost întreprinse o serie de măsuri menite să conducă la dinamizarea relaţiilor comerciale bilaterale, precum şi la diversificarea formelor de cooperare economică.

Politica ratelor de schimb

Obiectivul principal al Băncii Naţionale a Moldovei (BNM) îl constituie realizarea şi menţinerea stabilităţii monedei naţionale prin crearea condiţiilor de funcţionare a pieţei monetare, de credit şi valutare, bazate pe principiile economiei de piaţă.

Începînd cu 2 noiembrie 1998, BNM a introdus un nou regim valutar în locul celui de flotare gestionată, şi anume regimul de flotare liberă a monedei naţionale, considerat optim la momentul actual. În acest caz, rata de schimb se determină în funcţie de cererea şi oferta pe piaţa valutară. Stabilirea ratei cursului de schimb al leului moldovenesc prin mecanismele pieţei a determinat majorarea rezervelor valutare ale statului, autoreglarea volumului importului şi exportului şi sporirea încrederii în moneda naţională. Totodată, în scopul promovării politicii valutare, BNM îşi rezervă dreptul de a efectua intervenţii valutare în cazul necesităţii stringente de a atenua fluctuaţiile excesive ale cursului valutar real şi de a influenţa evoluţia lui în scopul creării unor condiţii favorabile creşterii economice.

Taxele şi alte plăţi la import şi export

La importul mărfurilor în ţară se aplică taxe vamale. Acestea variază între 0 şi 15 procente. Media simplă a tarifului în Republica Moldova este de 6,75%, în timp ce ponderea tarifului în comerţ (calculată conform situaţiei din 1998) este de 4,8 la sută. Media tarifului aplicat în Republica Moldova poate fi considerată mai mică, întrucît circa 50% din import revine CSI şi României, în cazul cărora acesta nu este supus taxelor. Totodată, utilajul şi materia primă sînt scutite de taxe vamale. În Republica Moldova se aplică o taxă de 0,25% din valoarea în vamă a mărfurilor importate pentru efectuarea procedurilor vamale.

Cota TVA la producţia exportată este de 0%. La exportul mărfurilor se percepe doar o taxă pentru procedurile vamale în mărime de 0,25 procente din valoarea în vamă a mărfurilor.

1.2. Mediul comercial internaţional. Tendinţe şi perspective

În ultimii ani ai secolului XX, globalizarea economiei mondiale a constituit o trăsătură fundamentală şi s-a caracterizat prin accentuarea tendinţei de reducere şi eliminare a barierelor dintre economiile naţionale, precum şi prin amplificarea legăturilor dintre aceste economii. Din perspectiva rentabilităţii economice, procesul globalizării mobilizează şi valorifică la un nivel superior resursele, asigură democratizarea sporită a consumului şi favorizează un tratament global pentru crizele cauzate de creşterea economică.

Regulile comerţului internaţional, prescrise de Organizaţia Mondială a Comerţului, au fost puternic consolidate de rezultatele Rundei Uruguay din 1994, dar şi de următoarele reuniuni ale organizaţiei, care au condus la instituirea unei noi discipline comerciale, menite să garanteze transparenţa, nediscriminarea şi accesul la pieţele naţionale. Acestea sînt elementele care pot conduce la o creştere explozivă a comerţului şi, implicit, a bunăstării populaţiei.

Este foarte important ca în viitor avantajele liberalizării să nu fie anulate de practicile anticoncurenţiale, ce pot avea drept efecte divizarea pieţelor şi constituirea unor poziţii de monopol abuzive.

Nu e de neglijat nici faptul că şi blocurile economice regionale au un rol important în comerţul mondial. Bunăoară, cu toate contradicţiile pe care le are cu regulile OMC (privind clauza naţiunii celei mai favorizate, de exemplu), Uniunea Europeană îşi promovează foarte activ comerţul. Republica Moldova trebuie să acorde o importanţă specială aderării la diverse blocuri economice regionale şi, mai ales, la acelea, în care pe lîngă ţările dezvoltate intră şi cele în curs de dezvoltare, spre a obţine acces favorizat pe pieţele străine.

În domeniul comerţului internaţional, procesul de globalizare a avut ca efect creşterea mai rapidă a comerţului în raport cu producţia. Astfel, în perioada 1948-1997, comerţul mondial a crescut de 17 ori, în timp ce produsul intern brut mondial a sporit numai de 6 ori. Această tendinţă se va menţine şi în viitor.

Ca urmare a reducerii barierelor tarifare şi netarifare din calea comerţului, precum şi a costurilor la producţie şi transport, ponderea schimburilor comerciale în PIB mondial va spori de la 30%, în prezent, la aproape 50% în anul 2020. În acelaşi timp, se preconizează creşterea investiţiilor străine directe de la 315 miliarde dolari în 1995 (60 miliarde dolari in 1985) la peste 2500 miliarde dolari în 2010.

Este de remarcat faptul că, paralel cu liberalizarea globală a comerţului internaţional, se realizează multiplicarea acordurilor regionale, subregionale şi bilaterale de liber schimb sau crearea de uniuni vamale.

Globalizarea şi regionalizarea comerţului internaţional sînt procese complementare în atingerea obiectivului principal, care este liberalizarea comerţului mondial.

Crizele financiare din Asia de Sud-Est, Rusia si Brazilia au afectat, în special în 1998 şi 1999, în mod serios preţurile internaţionale în sensul reducerii lor considerabile, ceea ce a diminuat valoarea exporturilor către aceste zone şi ţări.

De asemenea, cu toate că anul 2000 a debutat fără turbulenţe economice, în prezent se produce o creştere accentuată a preţului mondial al ţiţeiului, cu consecinţe negative asupra creşterii economice în ţările dependente de importul de resurse energetice.

Conjunctura prognozată pentru anii 2001-2005 în plan mondial nu este mai favorabilă decît cea din prima perioadă a anilor '90, ritmurile de creştere ale PIB, producţiei şi exporturilor urmînd a fi destul de moderate.

În Europa de Est se preconizează creşterea economiei ruse, favorizată de majorarea preţului la ţiţei şi de devalorizarea rublei, ceea ce poate reprezenta un stimulent important pentru economia altor ţări din CSI. Consolidarea efectelor relansării este însă legată de realizarea reformelor structurale.

Printre ţările Europei Centrale, Polonia şi Ungaria conduc relansarea cu ritmuri de creştere cuprinse între 4 si 5%, în timp ce Republica Cehă ar trebui să iasă din recesiune. Semnale de relansare vin şi din Estonia, Letonia si Lituania, care au simţit cel mai mult criza rusă.

Schimbările în comerţul mondial şi, mai ales, criza economică din Federaţia Rusă au influenţat şi economia Republicii Moldova. Dezvoltarea economică a ţărilor vecine din Europa de Est are şi ea impact asupra comerţului exterior al ţării, reprezentînd – ca avantaj – posibila transferare a tehnologiilor avansate, cooperarea cu companiile internaţionale, care au sedii stabilite în aceste ţări etc. Totodată, această creştere reprezintă şi un pericol – fără schimbări esenţiale produsele moldoveneşti vor deveni tot mai necompetitive pe aceste pieţe.

La elaborarea strategiei de promovare a exportului nu se poate face abstracţie de conjunctura internaţională, la care, fără îndoială, trebuie să adăugăm elementele concrete ale economiei reale din Republica Moldova, ce afectează comerţul exterior (evoluţia procesului de restructurare şi de privatizare, structura ofertei moldoveneşti la export, valorificarea cadrului juridic extern, pregătirea profesională etc.).

Capitolul II

OBIECTIVELE STRATEGIEI

Strategia de promovare a exportului, în concordanţă cu Strategia de dezvoltare social-economică a ţării pe anii 2002-2005, are drept obiective:

crearea unui mediu favorabil pentru activitatea de export şi a unui mediu concurenţial adecvat economiei de piaţă;

identificarea sectoarelor şi întreprinderilor cu potenţial de export, susţinerea structurilor economice în procesul de cooperare şi asociere cu producătorii străini;

elaborarea şi implementarea unui complex de măsuri economice, juridice şi organizatorice privind promovarea mărfurilor şi serviciilor autohtone pe pieţele străine, inclusiv prin creşterea rolului statului în activităţile enumerate, valorificarea deplină a oportunităţilor oferite de calitatea de membru al OMC şi de participant la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est;

formarea unui potenţial uman bine instruit şi familiarizat cu practicile şi politicile comerciale internaţionale;

intensificarea colaborării economice cu alte ţări şi comunităţi pe baza principiilor reciproc avantajoase;

integrarea europeană prin negocierea acordului de comerţ liber cu Uniunea Europeană.

2.1. Pronosticul exportului şi importului de mărfuri

În anii următori indicatorii comerţului exterior vor evolua pozitiv. Estimările pentru anii 2002-2005 sînt prezentate în tabelul nr.5.

În comparaţie cu anul 2001, exporturile vor creşte în anul 2005 cu cca 38,3%. Atingerea acestui nivel este posibilă numai prin trecerea de la economia actuală, preponderent agrară, la una informaţională, inovaţională, în care accentul va fi pus pe dezvoltarea accelerată a industriei şi ameliorarea substanţială a calităţii serviciilor. Această orientare strategică are menirea de a schimba radical esenţa sistemului economic actual, de a-l transforma într-un sistem modern, competitiv şi cu un înalt grad de deschidere, bazat pe tehnologii avansate, reţele informaţionale, infrastructură contemporană, sistem ştiinţific şi educaţional performant, creîndu-se astfel şi premisele necesare pentru aderarea la Uniunea Europeană.

2.2. Balanţa comercială

Creşterea exporturilor nu va lichida în totalitate soldul negativ al balanţei comerciale, deoarece acesta este condiţionat în cea mai mare parte de importul de resurse energetice, însă va fi redus treptat, pe măsura creşterii gradului de eficienţă a economiei în ansamblu.

În anii 2002-2005, soldul negativ al balanţei comerciale va diminua de 1,8 ori sau de la 305,2 mil.USD în anul 2000 pînă la 165 mil.USD în anul 2005. Această reducere se va datora creşterii volumului de exporturi în ritmuri mai rapide decît ale importurilor.

Evoluţia comerţului exterior în anii 1999-2005, mil.USD

Gradul de acoperire a importurilor prin export se va majora de la 61% în anul 2000 pînă la 83% în 2005 sau cu 22 puncte procentuale.

Capitolul III

SECTOARELE ŞI PIEŢELE PRIORITARE

3.1. Sectoarele prioritare de export

Sectoarele actuale şi potenţiale ale economiei Moldovei au fost analizate în scopul de a determina posibilităţile lor ulterioare de export. La efectuarea acestei analize s-a luat în considerare capacitatea de a atinge nivelul de competitivitate internaţională, de a asigura valoarea adăugată pentru economia Moldovei şi beneficiile respective pentru populaţia ei. Totodată, s-a făcut distincţie între sectoarele care nu pot atinge un nivel înalt de competitivitate internaţională şi sectoarele care pot fi considerate la o etapă incipientă de dezvoltare. Sectoarele existente au fost divizate în patru grupuri principale: agroindustrial, industria grea, industria uşoară şi serviciile.

În cadrul fiecărui asemenea grup au fost identificate următoarele sectoare:

Sectorul agroindustrial:

Accentul trebuie să fie pus în special pe subsectoarele care generează o valoare adăugată relativ sporită a produsului, ceea ce necesită capacităţi şi cunoştinţe pe parcursul întregului ciclu de producţie, şi care sînt adaptate condiţiilor Republicii Moldova. Un subsector al acestui grup include produsele nealimentare, care de asemenea trebuie să corespundă acestor criterii.

Industria vinicolă

Prezentare de ansamblu

Industria vinicolă este în mod tradiţional cel mai puternic sector al economiei naţionale, precum şi sectorul în care Republica Moldova se bucură de renume internaţional. Acest sector deţine o pondere de 25% din volumul total al exportului, contribuind cu 8% la veniturile bugetului de stat şi cu 9% la formarea produsului intern brut. În anul 2000 volumul producţiei a atins cifra de 107,4 mil. dolari SUA, înregistrînd o creştere de 70% faţă de anul precedent. Sectorul cuprinde circa 130 de întreprinderi producătoare de vinuri cu un număr de 10000 angajaţi.

Condiţiile climaterice adecvate pentru creşterea viţei de vie, competenţa înaltă în producerea vinurilor, investiţiile efectuate în ultimii ani în echipamente şi tehnologii moderne au contribuit la creşterea calităţii vinurilor şi abilităţilor companiilor de a oferi vinurile în ambalaje ce corespund standardelor internaţionale.

Companiile moldoveneşti se caracterizează printr-o reacţie adecvată la schimbările în preferinţele consumatorilor şi la cerinţele pe pieţele tradiţionale. Aceasta se referă mai puţin la noile pieţe. Vinurile moldoveneşti sînt cel mai activ promovate pe piaţa CSI, în timp ce dezvoltarea şi promovarea produsului pe noile pieţe necesită timp şi bani.

Totodată, instabilitatea pieţei funciare creează deficitul de materie primă, în special al celei de calitate înaltă. Managementul slab şi înţelegerea insuficientă a tendinţelor pe pieţele externe determină companiile să exporte vinuri neîmbuteliate, diminuînd astfel performanţele lor de export. De asemenea, investiţiile insuficiente în plantaţiile de viţă de vie şi prelucrarea primară, lipsa de utilaje cu aplicarea tehnologiilor moderne sînt în continuare punctele slabe ale multor întreprinderi din sector.

Din punct de vedere strategic, este necesară, în primul rînd, dezvoltarea exporturilor pe pieţele tradiţionale (Rusia, Ucraina, Belarus), pieţe imense şi bine cunoscute, spre a se obţine veniturile necesare pentru creşterea calităţii producţiei vinicole şi promovarea ei pe noile pieţe de desfacere, precum şi protecţia mărcilor naţionale şi promovarea lor pe noile pieţe de export (UE, ECE).

Pieţele de export

În fiecare an Republica Moldova exportă circa 95% din vinuri şi 60 % din divinuri. Cea mai importantă piaţă este piaţa CSI, căreia îi revin circa 95% din volumul exportului. Celelalte 5% sînt orientate în special spre ţările Europei Centrale şi de Est (Ţările Baltice), din care numai 1% le revine ţărilor Vest- Europene şi Americii de Nord. Ponderea mică a ţărilor vestice este determinată de cantităţile mici de vin produse la nivelul de calitate impus de aceste pieţe şi de faptul nepromovării imaginii ţării sau de inexistenţa unor mărci comerciale moldoveneşti. Perspectivele pentru sector Procesul de stabilizare a pieţei funciare va avea un impact pozitiv pentru dezvoltarea producerii vinurilor de calitate. Aceasta va determina companiile să întreprindă activităţi promoţionale pe pieţele tradiţionale şi cele noi. Tendinţele exportului indică o creştere a volumului exportului şi diversificarea pieţelor, fapt ce va caracteriza exportul şi în anii următori. Creşterea exportului este generată în temei de utilizarea pieţelor tradiţionale. Totodată, creşterea ponderii pieţelor noi în structura exportului (9% în anul 2000 comparativ cu 1% în 1999) arată orientarea activităţii companiilor moldoveneşti spre noile pieţe externe. Aceste eforturi se vor solda cu creşterea ponderii în export a pieţelor dezvoltate. Concomitent, pătrunderea pe noile pieţe şi mărirea volumelor exportului pe pieţele existente vor depinde în mare măsură de orientarea companiilor şi de gradul lor de competitivitate.

Oportunităţi

• Creşterea cererii pe piaţa internaţională pentru vinurile naturale.

• Interesul consumatorilor pentru vinurile din noile regiuni.

• Existenţa unor condiţii bune pentru producerea vinurilor maturizate.

• Potenţialul extrem de mare al pieţei internaţionale face posibilă sporirea volumului exporturilor.

Constrîngeri

• Creşterea concurenţei în special din partea noilor regiuni vinicole (Australia, SUA, Chile).

• Tendinţa descrescătoare a preţurilor pe pieţele internaţionale la băuturile alcoolice.

• Restricţii şi costuri mari pentru promovarea băuturilor alcoolice.

• Obţinerea unor rezultate semnificative necesită o perioadă îndelungată de timp.

Prelucrarea fructelor şi legumelor

Prezentare de ansamblu

Prelucrarea fructelor şi legumelor este cel de al doilea sector orientat spre export din industria alimentară şi a băuturilor. Ponderea acestui sector în volumul total al producţiei industriei alimentare şi a băuturilor este de 10,66%, peste 90% din producţia fabricată fiind destinată exportului. Sectorul este format din 17 întreprinderi mari şi cîteva întreprinderi mici şi mijlocii cu un număr total de angajaţi de 19000 persoane.

Evoluţia sectorului în ultimii patru ani (1997-2000) se caracterizează printr-o scădere continuă a volumului de producţie, de la 87,19 mil. dolari SUA în 1997 pînă la 32,57 mil. dolari SUA în anul 2000. În anul 2000 această scădere a fost stopată, volumul producerii situîndu-se la acelaşi nivel cu cel din anul precedent.

Dintre factorii care au determinat regresul în acest sector pot fi evidenţiaţi următorii: dificultăţile în aprovizionarea cu materii prime de calitate, cauzate de procesul lent al stabilizării pieţei funciare; orientarea aproape în totalitate spre o singură piaţă (CSI), ceea ce a condus la diminuarea exporturilor după colapsul financiar din 1998; managementul conservativ şi necunoaşterea cerinţelor şi tendinţelor pieţelor externe; preţurile înalte la produsele finite, determinate de gradul mic de utilizare a capacităţilor de producţie şi de politica neadecvată a preţurilor, promovată de către unele întreprinderi din acest sector.

Cu toate acestea, unele întreprinderi au făcut progrese importante. Investiţii substanţiale au fost efectuate pentru procurarea utilajelor de prelucrare a materiei prime şi ambalare a produselor finite. De asemenea, se înregistrează schimbări pozitive în realizarea vînzărilor de către aceste întreprinderi, ceea ce se explică, în esenţă, prin managementul corect şi dorinţa de a obţine rezultate pozitive. Se dezvoltă satisfăcător companiile cu produse de nişă, care propun un sortiment relativ mic, dar au o strategie de marketing clară, flexibilă la schimbările pieţei şi urmăresc ridicarea nivelului de calitate a produselor.

Pieţele de export

Peste 90% din producţia fabricată în sectorul de care ne ocupăm se exportă. Piaţa CSI este şi continuă să fie principala piaţă de desfacere pentru produsele finite (fructe şi legume conservate, sucuri etc.) cu o pondere de 75%, celelalte 25% le revin ţărilor Vest şi Central Europene şi Americii de Nord. Exportul pe pieţele respective se compune mai mult din produse semifabricate, cum ar fi sucurile concentrate, pireurile de fructe etc. Totodată, se observă tendinţa de reorientare a exporturilor de produse finite spre pieţele Europei Centrale şi de Est (Ţările Baltice, România).

Perspectivele

Piaţa CSI va rămîne o piaţă importantă pentru produsele finite ale sectorului dat datorită cererii permanent crescînde pentru produsele respective. Totodată, tendinţa de reorientare a exporturilor spre alte pieţe, în special spre pieţele ECE şi ţărilor Baltice, va continua. Exportul pe pieţele vestice va fi în continuare dominat de produsele semifabricate. Cu toate acestea, întreprinderile respective urmează a fi reorientate spre fabricarea unor noi produse. Potenţialul de export al ramurii va fi determinat de îmbunătăţirea calităţii produselor, ambalajelor, logisticii, de promovarea şi crearea sistemelor de distribuţie. Capacitatea Republicii Moldova de a concura pe pieţele externe pentru o cotă de piaţă mai mare va depinde de abilitatea companiilor de a respecta standardele internaţionale şi de a ţine pasul cu tendinţele pieţelor de desfacere. Dezvoltarea noilor produse (fructe şi legume congelate) şi a producţiei sub mărcile private (private label) ale reţelelor de distribuţie din Vest vor mări semnificativ ponderea exportului pe pieţele respective.

Oportunităţi

• Creşterea cererii pentru produsele naturale şi ecologic pure.

• Creşterea cererii pentru produsele semifabricate.

• Creşterea importanţei mărcilor private ce aparţin marilor reţele de distribuţie.

• Creşterea cererii pentru produsele noi, cum ar fi fructele şi legumele congelate şi deshidratate.

Constrîngeri

• Schimbările rapide în tehnologiile şi echipamentele din sector.

• Costurile enorme de promovare.

• Numărul mic de mărci naţionale impunătoare.

Industria lactatelor şi a cărnii

Ambele sectoare au o mică orientare spre exportul tradiţional pe pieţele regionale apropiate, cum sînt România şi Rusia. Problemele majore, ce trebuie soluţionate în viitorul apropiat, sînt cele legate de certificarea producţiei şi corespunderea ei standardelor de calitate. De aceea strategia pentru sectoarele respective trebuie să fie orientată în primul rînd spre soluţionarea problemelor menţionate şi susţinerea acelor întreprinderi, care au capacitatea de a-şi adapta produsele la cerinţele pieţelor externe.

Alte sectoare de prelucrare a produselor agricole

O altă categorie o constituie produsele de consum curent (tutun, zahăr), precum şi cele ce nu sînt încă pregătite pentru export (ulei vegetal, plante aromatice şi medicinale, uleiuri eterice). Politica pentru aceste sectoare constă în primul rînd în atragerea investitorilor strategici, care şi-ar asuma şi sarcinile promovării produselor pe pieţele externe.

Industria uşoară

Prezentare de ansamblu

Industria uşoară este cel mai dezvoltat sector, după cel agricol, al economiei Republicii Moldova. Sectorul cuprinde un număr de 200 întreprinderi, dintre care circa 60 exportă astfel de produse, cum sînt confecţiile, textilele, covoarele, încălţămintea şi marochinăria. Majoritatea din cele 60 întreprinderi menţionate au fost înfiinţate în perioada sovietică, însă există cel puţin 20 întreprinderi noi, create cu participarea capitalului străin. Volumul de producţie al ramurii a atins în anul 2000 cifra de 35,55 mil.USD, depăşind cu 19% nivelul anului 1999. Peste 95% din produse sînt exportate. În ramură sînt angajate circa 10-12 mii persoane.

Competitivitatea sectorului şi creşterea volumului de producţie şi, implicit, a exportului se datorează forţei de muncă relativ ieftine, disciplinei înalte şi productivităţii adecvate a muncii. Aceste avantaje comparabile au şi constituit punctul de atracţie al companiilor occidentale pentru dezvoltarea cooperării în lohn cu întreprinderile din Republica Moldova. Executarea comenzilor în lohn a avut un efect pozitiv asupra activităţii întreprinderilor, permiţîndu-le să se afle în contact permanent cu pieţele externe şi să ia cunoştinţă de noile tendinţe ale acestora în materie de modă şi design fără investiţii prea mari. De asemenea, executarea comenzilor pentru partenerii străini a determinat întreprinderile să-şi dezvolte abilităţile manageriale, în primul rînd în scopul organizării eficiente a producţiei şi a logisticii.

Orientarea spre cooperarea în lohn le-a permis întreprinderilor să-şi utilizeze la maximum capacităţile de producere, însă fără a le da posibilitatea de a face investiţii în dezvoltarea proprie din cauza că veniturile obţinute în urma executării contractelor respective au fost mici. Uzura fizică şi morală a echipamentului existent în majoritatea întreprinderilor a creat o discrepanţă tehnologică între companiile moldoveneşti şi cele din ţările dezvoltate. Această diferenţă tehnologică a creat bariere în dezvoltarea unor noi forme de cooperare, diferite de cea în lohn, din cauza productivităţii scăzute a muncii.

Asistenţa partenerilor străini în ceea ce priveşte designul produselor şi aprovizionarea cu materii prime a stopat practic dezvoltarea abilităţilor întreprinderilor în elaborarea designului propriu, organizarea sistemului de aprovizionare, monitorizarea tendinţelor pieţelor externe şi implementarea unor activităţi de marketing adecvate pentru a răspunde acestor cerinţe.

Piaţa de export

Peste 95% din produsele sectorului sînt exportate. Exportul înregistrează o creştere continuă, în cea mai mare măsură datorită cererii tot mai mari pe piaţa occidentală pentru articole de confecţii, încălţăminte şi obiecte de marochinărie.

Totodată, trebuie trebuie de menţionat că peste 90% din exportul acestui sector pe pieţele din occident constă în servicii lohn. Numai marochinăria şi textilele de uz casnic (lenjeria de pat) au beneficiat de cerere pe piaţa occidentală sub formă de produse finite. Produsele cu marcă proprie sînt orientate spre pieţele din CSI pe care exporturile înregistrează o creştere pozitivă.

Principalele pieţe de export sînt: ţările CSI, Italia şi Germania. Serviciile lohn sînt orientate în majoritatea cazurilor spre Italia, Germania, Olanda, Austria, SUA şi România.

Perspectivele pentru sector

Datorită forţei de muncă ieftine şi calificate, sectorul va fi în continuare atractiv pentru companiile occidentale care doresc să dezvolte cooperarea în lohn. Dar acest interes va scădea odată cu creşterea nivelului de trai în Republica Moldova, influenţînd şi creşterea salariilor. Unele întreprinderi, beneficiind de experienţa cooperării în lohn, au început deja să-şi perfecţioneze propriile colecţii, vînzarea cărora se realizează pe piaţa CSI. Acest proces va continua şi va influenţa pozitiv asupra posibilităţilor financiare ale întreprinderilor de a investi în noi echipamente şi a optimiza procesele de producţie. Astfel, vor apărea premise pentru trecerea la noi forme de cooperare cu companiile din Vest, care să asigure o valoare adăugată mai mare la produsele exportate (de exemplu, contracte gata pentru folosire" (RTU- "ready to use")). Majoritatea întreprinderilor sînt capabile să se ocupe de marketingul serviciilor lohn de sine stătător. Totodată, ele vor necesita asistenţă în dezvoltarea noilor forme de cooperare (RTU) şi promovarea colecţiilor proprii.

Oportunităţi:

• Transferul capacităţilor de producţie din ţările dezvoltate în ţările cu costuri de producţie mai mici.

• Creşterea cererii în ţările CSI, datorată dezvoltării clasei de mijloc.

• Existenţa forţei de muncă calificate pentru dublarea volumului de producţie într-o perioada de timp relativ scurtă.

Constrîngeri:

• Concurenţa puternică din partea ţărilor Central Europene (România, Polonia) şi din Asia (China, Turcia, India, Coreea).

• Lipsa de loialitate a unor contractanţi lohn.

• Insuficienţa capitalului circulant.

• Aplicarea tehnologiilor învechite privind designul şi organizarea producţiei.

Sectorul maşini, echipamente şi prelucrarea metalelor

Prezentare de ansamblu

Sectorul de construcţie a maşinilor şi echipamentelor este destinat producerii unui spectru larg de utilaje şi echipamente, mecanisme şi piese de schimb. La începutul anilor '90 în ceea ce priveşte volumul producţiei acest sector deţinea locul al doilea după industria alimentară, fiind orientat aproape în totalitate spre export.

La momentul actual sectorul cuprinde circa 148 întreprinderi cu un număr de 37000 angajaţi. Din acestea, 50 întreprinderi produc pentru export, iar restul constituie ateliere mici, obiectul de activitate al cărora sînt reparaţiile sau producerea de stocuri mici de mărfuri pentru comercializarea pe piaţa locală. În anul 2000 în sector s-a înregistrat o producţie în valoare de 36,33 mil. dolari SUA, în creştere cu 10% faţă de anul 1999.

Sectorul se caracterizează prin utilizarea scăzută a capacităţilor de producţie şi uzura fizică şi morală avansată a acestora. În ultimii 10 ani investiţiile în acest sector au fost reduse. Totodată, din cauza salariilor mici faţă de nivelul înalt de calificare al personalului tehnic, unele întreprinderi au stabilit relaţii de subcontractare cu companii din Vest. Însă cooperarea cu aceste companii este limitată din cauza problemelor existente în cadrul întreprinderilor, cum ar fi: abordarea diferită a modului de calculare şi a ofertelor de preţuri competitive, organizarea ineficientă a producţiei şi neoptimizarea proceselor tehnologice.

Cu toate aspectele negative, existente în sector, în ultimii doi ani se observă o tendinţă pozitivă, determinată de reluarea livrărilor unor tipuri de produse pe pieţele CSI.

Piaţa de export

Circa 60-70% din producţia acestui sector este exportată, CSI fiind principala piaţă de desfacere pentru produsele finite. Exportul pe această piaţă se estimează la 20 mil.USD (inclusiv întreprinderile din Transnistria). Exporturile pe pieţele din Vest, în principal din Italia şi Germania, se realizează în baza relaţiilor de subcontractare.

Perspectivele pentru sector

În perioada următoare structura exportului din acest sector nu va suferi mari schimbări. Exportul pe piaţa CSI va creşte, ceea ce va crea premise pentru reutilarea întreprinderilor. Exporturile pe pieţele vestice vor fi dominate în continuare de relaţiile de subcontractare. Totodată, dezvoltarea relaţiilor cu companiile de pe aceste pieţe va depinde de posibilităţile întreprinderilor de a implementa sisteme de proiectare şi design (CAD/CAM) în fazele de fabricare şi dezvoltare a produselor şi de implementare a sistemelor de calitate ISO. În timp, şi cumpărătorii din CSI vor solicita, pentru anumite produse, certificare ISO. Factorii care vor determina succesul acestui sector vor fi cei legaţi de tehnologie, organizare şi marketing. Tehnologiile ineficiente vor fi înlocuite prin investiţii efectuate fie de către întreprinderile înseşi, fie de către investitorii (interni sau externi) care le vor privatiza. Un sector în continuă dezvoltare este producerea mecanismelor electronice programabile, fiind înfiinţate întreprinderi noi specializate în producerea sistemelor de control automat al echipamentului diagnostic etc.

Repere strategice pentru acest sector pot fi:

– orientarea către sectoarele cu cel mai bun potenţial (de exemplu, echipament industrial) şi promovarea produselor acestora pe pieţele CSI şi cele ale ţărilor în curs de dezvoltare, unde produsele din Moldova sînt deja cunoscute (India, Egipt, Turcia, China, America Latină);

– dezvoltarea relaţiilor de subcontractare cu companiile din Vest pentru servicii de inginerie mecanică şi prelucrare a metalelor.

Oportunităţi

• Creşterea cererii pentru produse noi în ţările dezvoltate.

• Creşterea cererii pe piaţa CSI ca urmare a procesului de dezvoltare a diferitelor sectoare economice.

• Cunoştinţele şi abilităţile devin mult mai importante decît echipamentele.

• Creşterea cererii şi numărului de subcontracte din partea ţărilor Vest-Europene.

• Creşterea costurilor forţei de muncă în regiune (Europa Centrală şi de Est) datorită succesului reformelor economice.

Constrîngeri

• Automatizarea proceselor tehnologice.

• Dezvoltarea şi modificarea rapidă a tehnologiilor.

• Emigraţia forţei de muncă.

Alte sectoare, cum ar fi industria mobilei, chimică, farmaceutică etc. la moment nu au o contribuţie semnificativă în volumul exportului. După destrămarea Uniunii Sovietice şi pierderea pieţelor tradiţionale aceste sectoare practic au fost desfiinţate, majoritatea întreprinderilor fiind orientate în special spre producerea pentru piaţa internă. Totodată, pe parcursul ultimilor ani unele întreprinderi au efectuat investiţii semnificative în dezvoltarea producţiei, au apărut, de asemenea, întreprinderi noi cu capacităţi de producţie moderne şi abilităţi manageriale, ale căror produse sînt capabile să concureze cu produsele din import. Strategia pentru aceste sectoare trebuie să fie orientată spre atragerea/stimularea investiţiilor şi dezvoltarea relaţiilor de cooperare cu companiile din Vest prin subcontractare, producerea de mărfuri în bază de licenţă (de exemplu, medicamente) sau sub marca partenerului străin.

Serviciile

Principalele sectoare de prestare a serviciilor la nivel internaţional, considerate, de obicei, selectabile pentru promovarea exportului, ţin de construcţii, consultanţă, educaţie, instruire, servicii mass-media şi elaborarea produselor soft.

În Republica Moldova sectorul serviciilor este relativ nedezvoltat. Sînt necesare investigaţii pentru identificarea acelor servicii, care pot fi comercializate pe pieţele externe. Pînă în momentul de faţă a fost identificat un singur sector care, din punct de vedere al numărului de întreprinderi şi al tendinţei de dezvoltare, poate fi inclus în strategia de export.

Software

Prezentare de ansamblu

Globalizarea a creat vaste posibilităţi în domeniul tehnologiilor informaţionale, deschizînd noi pieţe şi creînd noi oportunităţi investiţionale.

Actualmente în Republica Moldova există cîteva întreprinderi producătoare de software pentru piaţa internă şi cea externă. Aceste companii produc atît software încorporat, cît şi programe Internet de clasă superioară.

Acest sector a început să se dezvolte în anii 80, constituindu-se din cîteva instituţii mari specializate în software, care, după destrămarea Uniunii Sovietice, au început să înfiinţeze mai multe companii mici. Astăzi doi "furnizori" mari pregătesc specialişti în managementul sistemelor informaţionale: Universitatea Tehnică şi Academia de Studii Economice din Moldova.

În momentul de faţă nu dispunem de informaţii referitor la investiţiile efectuate în sector, deoarece aceste companii activează în mare parte clandestin. Toate companiile sînt echipate cu tehnică de calcul nouă sofisticată.

Este dificilă estimarea cifrei de afaceri a acestui sector, deoarece lipsesc datele statistice oficiale. Totodată, cifra de afaceri ce revine la un lucrător în sectorul dat este cea mai mare în Republica Moldova şi poate fi estimată la aproximativ 12 000 dolari SUA pe an sau chiar mai mult. Salariile ajung la nivelul de 1000 dolari pe lună, cifra minimă fiind de 200-400 USD, în cazul specialiştilor mai puţin calificaţi.

Nu există date statistice oficiale despre exportul produselor din acest sector. Totodată, conform analizei efectuate la 15 întreprinderi producătoare de software, rezultă că piaţa principală pentru aceste produse o constituie ţările occidentale. Exporturile în aceste ţări se efectuează direct, însă de cele mai multe ori prin intermediul companiilor ruseşti.

Din punct de vedere al strategiei, sînt necesare următoarele:

Promovarea imaginii ţării ca ţară producătoare de software şi atragerea companiilor străine interesate în subcontractare.

Dezvoltarea produselor soft proprii şi promovarea lor pe pieţele externe.

Perspectivele pentru sector

Pe piaţa mondială cererea pentru produsele sectorului, în special pentru serviciile de programare, este în continuă creştere. Acest fapt va determina dezvoltarea în continuare a sectorului în Republica Moldova. Crearea cadrului juridic în domeniu va contribui la legalizarea multor întreprinderi, care la moment funcţionează clandestin. Iar creşterea nivelului de trai în Republica Moldova va diminua nivelul de emigrare a specialiştilor de calificaţie înaltă. Cu o promovare adecvată, Republica Moldova are toate şansele să devină unul din centrele regionale de prestare a serviciilor în domeniul tehnologiilor informaţionale.

Oportunităţi

1. Cererea crescîndă pe piaţa tehnologiilor informaţionale din ţările Vest-Europene.

2. Creşterea cererii pentru software în ţările Europei Centrale.

3. Preţuri mari pentru dezvoltare în ţările Vest-Europene.

4. Dezvoltarea subcontractării.

Riscuri

1. Emigrarea forţei de muncă înalt calificată.

2. Republica Moldova nu este cunoscută ca producător de software.

3. Concurenţa crescîndă din partea Indiei şi ţărilor din Europa Centrală şi de Est.

4. Măsurile întreprinse de ţările Vest-Europene pentru atragerea specialiştilor în domeniu.

3.2. Pieţele prioritare de export

Comunitatea Statelor Independente (CSI)

Prezentare de ansamblu

Comunitatea Statelor Independente continuă să rămînă principala piaţă de export pentru produsele din Republica Moldova. În anul 2000 volumul comerţului exterior cu ţările din CSI a constituit 535,9 mil.USD, înregistrînd o creştere de 8,1% în comparaţie cu anul precedent. În primele 9 luni ale anului 2001 comerţul exterior cu CSI s-a majorat cu 28,8% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2000.

Trebuie menţionat faptul că ritmul de creştere a exportului devansează importul, astfel balanţa comercială a Republicii Moldova cu ţările CSI fiind pozitivă, cu un excedent de 15,5 mil.USD. În anul 2000 volumul exportului efectuat de către agenţii economici în ţările CSI a însumat 275,7 mil.USD, ceea ce a constituit 58,4% din totalul exportului. Precizăm că în structura exportului în statele CSI predomină produsele agroalimentare cu o pondere de 78,9 la sută din exportul total.

Locul de frunte în operaţiunile de export-import îl deţin Rusia, Ucraina şi Belarus, cărora le revin 96,7% din exportul total al Moldovei în ţările CSI. Exportul în Kazahstan, Turkmenistan şi Uzbekistan este în continuă creştere.

Fiind ţara cu cea mai mare populaţie din cadrul CSI şi avînd o rată de creştere stabilă a economiei, Federaţia Rusă este partenerul comercial principal al Republicii Moldova atît la export, cît şi la import. Exportul în anul 2000 se estimează la 209,5 mil.USD, ceea ce reprezintă o creştere de 9,6 la sută în comparaţie cu anul 1999. În primele 9 luni ale anului 2001, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2000, exportul produselor moldoveneşti în Rusia s-a majorat cu aproximativ 27,2% şi a constituit 175,6 mil.USD.

Ucraina este cel de al doilea partener comercial al Republicii Moldova. Exportul produselor moldoveneşti în Ucraina în anul 2000 a constituit 35,5 mil.USD, ceea ce este cu 7,9% mai mult comparativ cu anul 1999 (32,9 mil.USD). A crescut considerabil exportul în primele 9 luni ale anului 2001 (40,4 mil.USD), comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2000 (25,7 mil.USD). Această creştere a constituit 57,2%.

Volumul exportului în Belarus a atins 21,8 mil.USD în anul 2000. În primele 9 luni ale anului 2001, volumul exportului s-a majorat cu 27,3% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2000.

Kazahstanul, fiind cea de a doua ţară din spaţiul CSI după potenţialul economic, este al patrulea partener comercial al Republicii Moldova, în anul 2000 exportul în această ţară constituind 4,7 mil.USD. Kazahstanul este una din cele mai promiţătoare pieţe ale CSI, de aceea exportul către această ţară este în continuă creştere. În comparaţie cu anul 1999, în anul 2000 exportul a sporit cu 38,2%.

Oportunităţi

• CSI este o piaţă imensă pentru produsele moldoveneşti. CSI, în special Rusia, reprezintă o piaţă enormă, care poate "înghiţi" o cantitate mare de produse. Moldova poate avea avantaje comparative la exportul în ţările CSI a următoarelor produse: vinuri, sucuri, fructe şi legume prelucrate, confecţii, textile, covoare, mărfuri electronice, pompe submersibile, componente pentru maşini şi echipamente, produse din piele, încălţăminte şi mobilă.

• CSI este o piaţă accesibilă. Situată în apropiere şi, datorită relaţiilor istorice şi culturale, este bine cunoscută de către locuitorii şi companiile din spaţiul ex-sovietic. Republica Moldova era cunoscută ca "livadă a Uniunii Sovietice", fapt de care se poate beneficia.

• CSI este o piaţă de comerţ liber. În baza acordurilor de comerţ liber, mărfurile din Republica Moldova, la intrarea lor în ţările CSI, sînt scutite de taxe vamale.

• CSI reprezintă o posibilitate de îmbunătăţire continuă a calităţii produselor autohtone. Piaţa CSI în mare parte este dominată de consumatori familiarizaţi cu produsele moldoveneşti, care nu sînt pretenţioşi faţă de calitatea şi designul acestora. Datorită varietăţii importurilor, pătrunderii produselor noi, mai calitative, din ţările occidentale, se produc modificări în mentalitatea consumatorului, cerinţele faţă de calitate sporesc, companiile din Republica Moldova fiind puse în situaţia de a diversifica şi a îmbunătăţi calitatea produselor lor.

• CSI este o piaţă pentru noii exportatori. Republica Moldova poate lesne realiza comerţul cu CSI datorită vecinătăţii şi similarităţii pieţelor (Rusia, Ucraina, Belarus), cunoaşterii limbii ruse, practicii de afaceri similare. Profitînd de faptul că consumatorii din Comunitate nu sînt pretenţioşi faţă de calitatea şi designul produselor, întreprinderile moldoveneşti ar putea să-şi intensifice exportul pe această piaţă bine cunoscută şi accesibilă.

Constrîngeri

• Dimensiunile, complexitatea şi diversitatea regională a pieţei.

• Sistemul de distribuţie nu este dezvoltat.

• Lipsa reprezentanţelor comerciale în străinătate, prin intermediul cărora s-ar promova imaginea ţării, iar agenţii economici ar putea obţine informaţii privind condiţiile de acces pe pieţele externe etc.

• Eficienţa redusă a activităţii ambasadelor Republicii Moldova în direcţia promovării imaginii ţării şi stabilirii relaţiilor între producătorii autohtoni şi potenţialii cumpărători străini.

• Criza economică din anul 1998 a cauzat diminuarea exporturilor Republicii Moldova de aproximativ 2 ori. Multe companii moldoveneşti au dat faliment.

• Cerinţele consumatorilor faţă de produsele livrate cresc în permanenţă. Consumatorii din spaţiul CSI, în special cei din Federaţia Rusă, se vor transforma treptat în cumpărători "pretenţioşi" de bunuri şi servicii. Acestea vor fi în majoritatea cazurilor de calitate înaltă, prezentate în conformitate cu standardele internaţionale de marketing, la preţuri tot mai mari. Piaţa Rusiei suportă deja modificări profunde ca rezultat al pătrunderii pe ea a unor furnizori internaţionali competitivi de bunuri şi servicii.

• Concurenţa rigidă. Piaţa CSI (în special a Rusiei) este extrem de competitivă. Acolo numeroase companii străine şi autohtone îşi dispută orice segment de piaţă. Republica Moldova a pierdut deja o bună parte din piaţa sa tradiţională, pe care urmează să o recupereze.

• Produsele alimentare moldoveneşti se confruntă cu o concurenţă masivă din partea companiilor străine, care beneficiază de investiţii imense.

Uniunea Europeană

Prezentare de ansamblu

Uniunea Europeană (UE) este cea mai mare piaţă de consum din lume. În anul 1999 volumul total al comerţului pe piaţa UE s-a cifrat la 8,5 trilioane USD (PIB). În comerţul exterior, rata medie a exportului de bunuri şi servicii în PIB a atins în acel an 31,9%. La import rata medie a fost aceeaşi ca la export. Majoritatea operaţiunilor comerciale se desfăşoară între statele-membre. 9,5% din PIB constituie exportul spre alte state şi 9,8% sînt înregistrate la import.

UE este cea de a doua piaţă de export pentru produsele din Republica Moldova. Volumul comerţului exterior cu ţările UE în anul 2000 a constituit 328,8 mil.USD, înregistrînd o creştere de 28,8% în comparaţie cu anul precedent, iar în primele 9 luni ale anului 2001 s-a majorat cu 9,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2000.

Balanţa comercială a Republicii Moldova cu ţările UE este negativă, cu un deficit de 123,3 mil.USD. în 2000 volumul exportului în statele UE a însumat 102,7 mil.USD, ceea ce a constituit 22% din totalul exportului. În structura exportului cu statele UE predomină articolele şi accesoriile de îmbrăcăminte, fructele comestibile, încălţămintea, seminţele şi fructele oleaginoase cu o pondere de 80 la sută din exportul total.

Locul de frunte în operaţiunile de export-import îl deţin Germania, Italia, Franţa, Austria şi Marea Britanie, cărora le revin 80,5% din comerţul Republicii Moldova cu ţările UE.

Noi pieţe de desfacere pentru produsele din Republica Moldova au devenit în ultima perioadă Suedia, Finlanda, Irlanda şi Danemarca.

Germania este ţara cu cea mai mare populaţie din arealul european. PIB-ul Germaniei constituie 1,86 trilioane USD (1999) cu o creştere reală anuală de 3%.

Germania este unul din principalii parteneri comerciali ai Republicii Moldova. În anul 2000 exportul în această ţară a constituit 36,26 mil.USD, realizînd o creştere de 8% în comparaţie cu anul 1999. În primele 9 luni ale anului 2001, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2000, exportul produselor moldoveneşti în Germania s-a majorat cu aproximativ 5,3% şi a alcătuit 26,9 mil.USD.

Franţa are o economie puternică şi stabilă, fiind a patra putere economică în lume. PIB-ul Franţei constituie 1,45 trilioane USD (2000). în anul 2000 PIB-ul a crescut cu 3,2%. Previziunile pentru 2001 şi 2002 sînt de 2,9% şi, respectiv, 3,0%. Produsul intern brut per capita - 24.400 USD. Dintre statele UE, Franţa este al treilea partener comercial al Moldovei. În anul 2000 exportul în Franţa a constituit 7,92 mil.USD. În primele 9 luni ale anului 2001 s-a manifestat tendinţa de majorare a exportului, atingînd cifra de 5,4 mil.USD, ceea ce reprezintă o creştere cu 8 %.

Italia este o economie prosperă cu un înalt nivel de competitivitate şi o importantă piaţă pentru Republica Moldova. Produsul intern brut este de 1,212 trilioane USD (2000). Ea este al doilea partener comercial, după Germania, din spaţiul european cu un volum al exportului de 36,38 mil.USD şi 48,9 mil.USD la import (2000). Balanţa comercială este în favoarea Italiei, Moldova avînd un deficit al balanţei comerciale de 11,8 mil.USD. În primele 9 luni ale anului 2001, exportul produselor moldoveneşti în Italia a crescut cu 24% în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2000 şi a constituit 33,1 mil.USD.

Marea Britanie este al cincelea partener comercial al Moldovei dintre statele UE. Totodată, piaţa ei diferă semnificativ în ceea ce priveşte structura şi comportamentul. Marea Britanie este a cincea putere în lume după nivelul economic. PIB-ul ei per capita constituie 21,800 USD (1999).

Exportul produselor moldoveneşti în Marea Britanie a constituit 5,43 mil.USD, ceea ce este cu 41% mai mult comparativ cu anul 1999 (3,85 mil.USD). Tendinţa de majorare persistă şi în anul 2001. Astfel, în primele 9 luni ale anului 2001, faţă de aceeaşi perioadă a anului 2000, exportul în această ţară s-a majorat cu 11,9%.

Piaţa Uniunii Europene continuă să fie o piaţă atractivă pentru Republica Moldova din următoarele considerente:

• Nivelul sporit al consumului, datorită celor 376 milioane de locuitori şi nivelului dezvoltat al economiei;

• Vecinătatea apropiată de piaţa Uniunii Europene.

Costul forţei de muncă în Uniunea Europeană este înalt şi există tendinţa de transfer al procesului de producţie în alte regiuni.

Insuficienţa materiei prime pentru industria prelucrătoare şi a altor resurse naturale.

Oportunităţi

• Capacitatea enormă de absorbţie a pieţei UE.

• Apropierea geografică, factor ce reduce semnificativ costurile producţiei (cheltuielile de transport).

• Beneficierea de Sistemul Generalizat de Preferinţe, acordat de către Uniunea Europeană.

• Industriile cu folosirea intensivă a forţei de muncă (producerea articolelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte, prelucrarea metalelor). Principalele pieţe pentru aceste produse sînt Germania, Italia, Franţa. Este important de menţionat că în prezent sporeşte ponderea ţărilor Europei de Est în segmentul de piaţă al UE, deoarece aici se produc mărfuri competitive graţie costurilor joase de producţie.

• Gradul de utilizare a capacităţilor de producţie în sectorul confecţiilor conform standardelor europene este de 60%, ceea ce poate asigura costuri relativ stabile pe o perioadă îndelungată de timp.

• Orientarea spre produsele organice, care ar putea satisface cererea mare de asemenea produse pe piaţa UE şi care implică folosirea intensivă a forţei de muncă.

• Existenţa posibilităţilor de producere în ţară a unor mărfuri ca uleiurile eterice, mierea, nucile etc., la care cererea pe piaţa mondială este în creştere permanentă.

• Existenţa capacităţilor pentru producerea şi îmbutelierea vinurilor de calitate superioară, ceea ce permite creşterea considerabilă a exportului.

• Creşterea rapidă a consumului de produse congelate (fructe şi legume) şi satisfacerea cererii prin utilizarea tehnologiilor de prelucrare sofisticate, cum ar fi cele de congelare.

• Posibilitatea de dezvoltare rapidă a produselor software şi hardware, pentru a fi exportate în ţările din Vest. Principalele pieţe sînt Germania, Franţa, Italia şi Irlanda.

• Producerea materiei prime pentru industria prelucrătoare, dezvoltarea producţiei bazate pe agricultura proprie (băuturi alcoolice, fructe şi legume deshidratate şi congelate, produse ale regnului animal, produse etero-oleaginoase, miere).

Constrîngeri

• Suprasaturarea pieţei.

• Nivelul înalt de competitivitate.

• Standardele şi procesele tehnologice învechite, care nu permit producerea mărfurilor corespunzătoare cerinţelor pieţei.

• Republica Moldova nu este cunoscută pe piaţa mondială.

• Lipsa reprezentanţelor comerciale în străinătate, prin intermediul cărora s-ar promova imaginea ţării, iar agenţii economici ar putea obţine informaţii privind condiţiile de acces pe pieţele externe etc.

• Eficienţa redusă a activităţii ambasadelor Republicii Moldova în direcţia promovării imaginii şi stabilirii relaţiilor între producătorii autohtoni şi potenţialii cumpărători străini.

• Cerinţe foarte înalte faţă de produse şi standarde. Necorespunderea Sistemului Naţional de Standardizare şi Certificare cerinţelor mondiale.

• Lipsa unui fond, mijloacele căruia ar putea fi utilizate pentru promovarea şi stimularea exportului.

• Costurile înalte de penetrare a pieţei şi de promovare a produselor.

• Orientarea întreprinderilor autohtone mai mult spre producere decît spre consumatori.

• Cadrele profesioniste sînt slab iniţiate în noile tehnologii şi procedee tehnologice, care ar permite creşterea calităţii produsului finit.

• Lipsa strategiei de marketing în întreprinderi, în multe companii nu există departamente marketing.

• Necorespunderea ambalajului unui şir de mărfuri cu cerinţele pieţei.

• Preferinţele sporite ale consumatorilor şi cerinţele foarte înalte faţă de produse.

• Diferenţele culturale, lingvistice şi demografice. Obiective

• Promovarea Moldovei ca ţară producătoare de mărfuri calitative.

• Promovarea mărcilor/brand-urilor moldoveneşti, precum şi producerea mărfurilor sub mărci/brand-uri străine bine cunoscute.

• Îmbunătăţirea calităţii produselor şi ambalajului.

• Informarea companiilor exportatoare şi folosirea la maxim a avantajelor oferite de SGP, acordat de UE.

Ţările Europei Centrale şi de Est

Prezentare de ansamblu

Fiind 15 la număr, ţările Europei Centrale şi de Est (România, Ungaria, Lituania, Bulgaria, Slovenia, Polonia, Letonia, Estonia, Cehia, Iugoslavia, Slovacia, Albania, Macedonia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina) reprezintă o piaţă cu o populaţie de aproximativ 120 mil. locuitori, 80 la sută din toată populaţia fiind concentrată în 6 ţări - Polonia (38,6 mil. locuitori), România (22,4 mil. locuitori), Ungaria (10,2 mil. locuitori), Cehia, Bulgaria şi Slovacia, la polul opus situîndu-se Estonia cu numai 1,4 mil. locuitori.

După CSI şi Uniunea Europeană, ţările Europei Centrale şi de Est (ECE) reprezintă cea de a treia piaţă de export pentru produsele moldoveneşti. Comerţul exterior cu ţările ECE s-a estimat în anul 2000 la suma de 253,1 mil.USD, ceea ce reprezintă o creştere cu aproximativ 17,5% faţă de anul 1999 (215,2 mil.USD), iar în primele 9 luni ale anului 2001 s-a majorat cu 11,1% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2000.

Balanţa comercială a Moldovei cu ţările ECE este negativă, cu un deficit de 12,7 mil.USD. În 2000 volumul exportului în statele ECE a constituit 63,1 mil.USD sau cca 13,3% din totalul exportului. În structura exportului cu statele ECE predomină produsele lactate concentrate, articolele şi accesoriile din piele, produsele zaharoase, uleiul din floarea soarelui, băuturile alcoolice.

Locul de frunte în operaţiunile de export-import îl deţin România, Ungaria, Bulgaria şi Polonia, cărora le revin aproximativ 80 la sută din totalul comerţului exterior al Moldovei cu ţările ECE.

Ca pieţe prioritare pentru produsele originare din Republica Moldova pot fi numite următoarele: România, Polonia, Ţările Baltice, Cehia, Ungaria etc.

Oportunităţi

• Beneficierea de prevederile Acordului de Comerţ Liber dintre Republica Moldova şi România.

• Nivelul veniturilor pe cap de locuitor este în creştere.

• După o perioadă de declin, consumul este în permanentă creştere datorită celor 120 milioane de locuitori şi nivelului relativ dezvoltat al economiei.

• Sistemul de distribuţie dezvoltat, existenţa unui număr mare de reţele de supermarkete, care reprezintă canale uriaşe pentru distribuţia noilor produse.

• Importatorii sînt deschişi produselor noi.

• Vecinătatea apropiată a ţărilor Europei Centrale şi de Est de piaţa Uniunii Europene.

• Există oportunităţi pentru produsele alimentare semifabricate (lapte-praf, sucuri concentrate etc.).

Constrîngeri

• Nivelul înalt de competitivitate; dezvoltarea şi sporirea producţiei de înaltă calitate datorită investiţiilor străine şi tehnologiilor avansate.

• Restricţii sanitare, fitosanitare şi ecologice sporite la import; standarde stricte la ambalaj.

• Utilizarea de către companiile moldoveneşti a unor standarde şi procese tehnologice învechite, ceea ce nu permite producerea mărfurilor conforme cerinţelor pieţei.

• Înăsprirea cerinţelor de calitate.

• Republica Moldova nu este cunoscută pe piaţa mondială.

• Lipsa reprezentanţelor comerciale în străinătate, prin intermediul cărora s-ar promova imaginea ţării, iar agenţii economici ar putea obţine informaţii privind condiţiile de acces pe pieţele externe etc.

• Eficienţa redusă a activităţii ambasadelor Republicii Moldova în direcţia promovării imaginii şi stabilirii relaţiilor între producătorii autohtoni şi potenţialii cumpărători străini.

• Cerinţe foarte înalte faţă de produse şi standarde. Necorespunderea Sistemului Naţional de Standardizare şi Certificare cerinţelor mondiale.

• Costurile înalte de penetrare a pieţei şi de promovare a produselor; mijlocul cel mai efectiv de promovare a produselor sînt considerate spoturile publicitare la televiziune.

• Lipsa unui fond, mijloacele căruia ar putea fi utilizate pentru promovarea şi stimularea exportului.

• Preferinţele sporite ale consumatorilor şi cerinţele înalte faţă de produse.

• Orientarea consumatorilor spre produsele importate din Vest.

• Majoritatea consumatorilor sînt conservatori, avînd o putere scăzută de cumpărare.

• Necorespunderea ambalajului unui şir de mărfuri cu cerinţele pieţei.

• Diferenţele culturale, lingvistice şi demografice.

Obiective

• Promovarea Moldovei ca ţară producătoare de mărfuri calitative.

• Promovarea mărcilor/brand-urilor moldoveneşti.

• Îmbunătăţirea calităţii produselor şi ambalajului.

Activităţi-cheie pentru perioadele următoare

• Participarea în permanenţă la tîrguri şi expoziţii. Misiuni de afaceri ale cumpărătorilor străini.

• Organizarea zilelor Moldovei cu prezentarea produselor autohtone.

• Îmbunătăţirea cadrului legal ce reglementează relaţiile comercial-economice.

• Colectarea şi difuzarea informaţiei comerciale companiilor exportatoare.

• Desfăşurarea seminarelor, meselor rotunde pentru a familiariza noii exportatori cu piaţa ECE şi practicile de afaceri utilizate de această piaţă.

• Crearea unei baze de date ce va conţine oportunităţile de afaceri existente pe piaţa ECE, precum şi cererea şi oferta companiilor din aceste ţări.

Produse prioritare

1. Produse alimentare semifabricate (lapte-praf, sucuri concentrate).

2. Ingrediente pentru industria alimentară locală şi produse speciale (uleiuri eterice, miere, nuci ş.a.).

3. Băuturi alcoolice şi nealcoolice.

4. Produse ale industriei uşoare.

5. Subansambluri pentru maşini şi aparate, echipamente.

Capitolul IV

REPERELE POLITICII COMERCIALE EXTERNE

Realizarea măsurilor prevăzute în prezenta Strategie reprezintă pentru o ţară cu resurse naturale limitate, cum este Republica Moldova, unica modalitate de a obţine statutul de ţară dezvoltată.

Pregătirii businessului naţional pentru concurenţă la scară internaţională i se atribuie un loc esenţial în Strategie, însă capitalizarea şi industrializarea ţării pot fi înfăptuite numai prin antrenarea întreprinderilor care dispun de capacităţi suficiente pentru aceasta. În acest sens, un parteneriat cu firmele străine pentru atragerea investiţiilor directe este extrem de important. O astfel de cooperare este indispensabilă, deoarece ţara tinde să-şi perfecţioneze tehnologiile şi aptitudinile profesionale - elemente necesare pentru a atinge performanţe la nivel mondial.

Este necesară elaborarea unui program integrat de măsuri pe termen de patru ani în vederea realizării primei faze a acestei transformări. Un asemenea program integrat oferă cîteva avantaje:

va genera siguranţă şi credibilitate la nivel atît naţional, cît şi internaţional;

va facilita stabilirea sarcinilor reciproc avantajoase şi interdependente;

va ajuta Guvernul să se detaşeze de dependenţa departamentală care ar putea să submineze reforma.

Punctul final al politicii, bazate pe strategia de export pe pieţe competitive deschise, va fi o economie în care:

• nu există bariere tarifare sau netarifare la exportul mărfurilor;

• un regim fiscal competitiv ar face ca Republica Moldova să devină o regiune atractivă pentru oamenii de afaceri;

• există destulă flexibilitate în afaceri, astfel încît Republica Moldova se poate adapta uşor la conjunctura pieţei;

• toate sectoarele sînt deschise pentru investiţii străine private;

• investiţiile străine contribuie la crearea de noi sectoare productive profitabile pentru Republica Moldova;

• un înalt nivel de investiţii în resursele umane ar determina creşterea valorii adăugate;

• companiile au acumulat suficientă experienţă în domeniul exportului;

• liniile tehnologice de producţie se adaptează rapid la condiţiile pieţei, oferind produse de înaltă calitate.

Pentru ca aceste deziderate să devină realitate, sînt necesare importante transformări în structura existentă privind profilul produselor, pieţele de desfacere, abilităţile manageriale, mediul de afaceri, precum şi în structura investiţiilor.

4.1. Susţinerea sectoarelor prioritare

Unele sectoare ale economiei naţionale, evidenţiate anterior, au un potenţial de export evident. Însă ele duc lipsă de capital circulant şi de experienţă în domeniul exportului. Pentru a cîştiga şi menţine pieţele de export, sînt necesare tehnologii avansate şi redeterminarea gamei de produse pentru export. Politica industrială se va orienta spre dezvoltarea capacităţilor de producere ale întreprinderilor care dispun de potenţial de export şi pot obţine capital. Această situaţie va direcţiona politica educaţională şi ştiinţa naţională spre dezvoltarea aptitudinilor manageriale necesare şi a forţei de muncă calificate.

Guvernul va colabora cu sectorul privat pentru a identifica barierele şi oportunităţile lui. Statul nu va influenţa direct procesele economice, ci îşi va focaliza acţiunile spre utilizarea instrumentelor corespunzătoare (reduceri de taxe, creditare în condiţii avantajoase etc.) pentru stimularea producătorilor.

Republica Moldova are cîteva avantaje naturale şi, deci, selectarea sectoarelor potenţiale se face în funcţie de capacităţile curente ale întreprinderilor din aceste sectoare şi de potenţialul lor de dezvoltare preconizat. Un accent deosebit se pune pe sectoarele şi segmentele cu valoare adăugată înaltă, pe examinarea punctelor slabe, instruirea eficientă şi aprovizionarea cu resurse naturale.

4.2. Identificarea mediului de afaceri favorabil producerii

de bunuri şi servicii competitive

Deşi comerţul reprezintă o parte semnificativă din PIB-ul ţării, importanţa acestuia scade din cauza dificultăţilor care descurajează exportul. Mai mult ca atît, importul depăşeşte esenţial exportul, ceea ce cauzează un deficit comercial persistent.

Republica Moldova trebuie să ofere stabilitate monetară şi fiscală. Aceasta se va produce după atingerea unui rezultat social şi politic adecvat. Întreprinderile trebuie să beneficieze de un sistem fiscal favorabil.

Îmbunătăţiri parţiale se vor produce în urma cooperării cu băncile pentru reducerea costurilor tranzacţiilor vizibile, de tipul transferurilor electronice, şi scăderea interesului pentru efectuarea plăţilor în numerar. Aceasta va face parte din iniţiativa generală de diminuare a economiei tenebre şi combatere a corupţiei. În acelaşi timp, inspecţia şi controlul colectării impozitelor trebuie să se bazeze pe un "control aleatoriu", care ar reduce nivelul birocraţiei administrative.

Reducerea taxelor vamale la import. Se propune ca materiile prime şi componentele auxiliare, ce se încorporează în mărfurile destinate exportului, să fie scutite de taxe vamale. Acest sistem va asigura un nivel mai înalt de competitivitate a mărfurilor autohtone pe piaţa externă.

TVA la import este plătită la intrarea în ţară. Totuşi, pentru producătorii care îşi exportă mărfurile, deşi TVA poate fi recuperată, procedura este îndelungată şi costul fluxului de capital/capital circulant este mare din cauza ratelor dobînzii excesive din ţară. Orice import folosit la producerea mărfurilor destinate vînzării la intern poate fi supus TVA în timpul vînzării, ceea ce ar contribui la reducerea capitalului circulant şi la excluderea posibilităţilor de desfăşurare a activităţii frauduloase de către unii producători pe piaţa internă.

Sistemul de încurajare a întreprinderilor necesită modificări esenţiale. Reducerea impozitului pe venitul obţinut din exportul de mărfuri ar fi o măsură esenţială de stimulare a agenţilor economici pentru ca aceştia să nu subestimeze valoarea mărfurilor exportate.

Sistemul Naţional de Standardizare şi Certificare necesită armonizarea lui cu prevederile organismelor internaţionale şi europene de standardizare şi evaluare a conformităţii. Recunoaşterea de către organele internaţionale şi europene a activităţilor de evaluare a conformităţii în Republica Moldova ar facilita esenţial accesul mărfurilor autohtone pe pieţele străine.

4.3. Atragerea de investiţii străine şi tehnologii avansate

Politicile de sprijinire a investitorilor străini trebuie susţinute la toate nivelurile. Elementele cheie sînt politicile transparente, perseverente şi durabile, un mediu pozitiv şi favorabil pentru toate sectoarele, asigurarea efectivă a proprietăţii private - evitarea intervenţiilor neprevăzute, convertibilitatea deplină şi fluxul liber de capital - incluzînd repatrierea profitului, impozitarea competitivă şi alte beneficii. Strategia are o orientare sectorială ce reflectă politica naţională sectorială. Abordarea ei este progresivă, fiind implementată prin privatizare, încurajarea transferului de tehnologii, crearea de întreprinderi mixte şi antrenarea investiţiilor în companiile nou create.

O politică de încurajare ar trebui atent elaborată pentru a avea efect maxim cu costuri modice.

Ofertele comparative ale ţărilor din vecinătatea apropiată trebuie luate în considerare, ţinînd cont de faptul că investiţiile străine directe au un grad înalt de competitivitate. Politica promovată va impune o atitudine fiscală favorizantă faţă de investitori, în special faţă de exportatori. Rolul zonelor economice libere trebuie revăzut, avînd în vedere că ele completează politica economică generală.

4.4. Determinarea căilor de acces pe pieţele de perspectivă

Accesul la unele direcţii ale exportului este limitat de acordurile bilaterale ale Republicii Moldova cu partenerii săi de afaceri. De aceea, în contextul regulilor şi reglementărilor OMC, Guvernul va negocia acorduri de comerţ liber cu alţi parteneri importanţi, cum ar fi Ţările Baltice şi, posibil, cu alte state din Europa de Est.

Atît firmele străine, cît şi cele naţionale doresc un acces convenabil la pieţele strategice.

După o selectare atentă a pieţelor de perspectivă, Republica Moldova poate negocia un acces optim la aceste pieţe.

Acest proces va include încheierea unui acord de comerţ liber cu Uniunea Europeană în condiţiile cele mai favorabile pentru Republica Moldova şi elaborarea unor programe pentru accesibilizarea pieţelor Rusiei şi Ucrainei (revizuirea şi consolidarea acordurilor de Comerţ Liber cu Rusia şi România). Discuţiile trebuie să înceapă cu aderarea Republicii Moldova la sistemul cumulativ paneuropean, care impune reforma serviciilor vamale naţionale.

Extrem de importantă este promovarea imaginii ţării pe pieţele străine prin deschiderea reprezentanţelor comerciale în străinătate şi implementarea unui plan de măsuri promoţionale (editarea ghidului exportatorilor, elaborarea CD-urilor despre Republica Moldova, participarea la expoziţii internaţionale, conferinţe etc.).

Activitatea reprezentanţelor comerciale din străinătate va fi subordonată direct organului de stat abilitat cu funcţii de promovare a exportului de mărfuri. Va fi reorganizată activitatea consilierilor economici din cadrul ambasadelor în scopul asigurării, în condiţii mai bune, a promovării exportului de mărfuri şi servicii din ţară.

Acţiuni în vederea implementării:

Semnarea acordurilor de comerţ liber cu UE şi ţările Europei de Est.

Revizuirea acordurilor de comerţ liber dintre Republica Moldova şi România, Republica Moldova şi ţările CSI.

Utilizarea maximală a avantajelor oferite de OMC.

Studierea detaliată a condiţiilor de pătrundere pe pieţele de perspectivă.

Deschiderea reprezentanţelor comerciale în ţările cu perspectivă.

Implementarea activităţilor promoţionale (misiuni de afaceri, expoziţii, conferinţe etc.).

Intensificarea lucrului asupra Trade Point Moldova.

4.5. Rolul statului în promovarea exportului şi dezvoltarea economiei

Rolul statului este determinant în următoarele domenii:

continuarea abordării constructive şi sistematice, pe termen lung, a politicilor sale, în care să persiste stabilitatea şi siguranţa;

mobilizarea şi organizarea cheltuielilor din banii publici şi a politicilor fiscale în aşa mod, încît acestea să contribuie maximal la dezvoltarea capacităţilor de producţie pentru export;

menţinerea ritmului dinamic în reformarea cadrului legislativ pentru activităţile de afaceri spre a facilita intrarea pe piaţă, a asigura libera competiţie şi un mediu regulatoriu, conform prezentei Strategii;

menţinerea stabilităţii monetare şi fiscale.

Statul trebuie să iniţieze procesul de modificare şi să monitorizeze progresele, fără a se implica direct în procesul decizional. Trebuie să fie menţinută o direcţie stabilă şi consecventă, iar consecinţele sociale rezultate este bine să fie moderate prin politici explicative.

4.6. Susţinerea financiară a activităţilor promoţionale

Pentru asigurarea implementării Strategiei naţionale de comerţ exterior este necesară finanţarea activităţilor promoţionale atît ale întreprinderilor, cît şi la nivel de promovare a imaginii ţării. În acest scop se propune ca Ministerul Economiei în comun cu Ministerul Finanţelor să examineze posibilităţile de creare a Fondului de susţinere a exportului din Moldova (FSEM).

FSEM este iniţiat pentru a acorda suport financiar în implementarea Strategiei naţionale de export, al cărei scop va fi impulsionarea activităţii producătorilor autohtoni în procesul penetrării pieţelor externe pentru promovarea produselor şi serviciilor lor.

Cadrul normativ de funcţionare a Fondului de susţinere a exportului (Regulamentul şi mecanismul de utilizare), precum şi sursa de finanţare vor fi elaborate şi prezentate spre aprobare Guvernului de către Ministerul Economiei în colaborare cu Ministerul Finanţelor.

Monitorizarea şi gestionarea utilizării mijloacelor fondului se va efectua de către Consiliul de promovare a comerţului exterior.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.80 din 29 ianuarie 2002

PLANUL

măsurilor pentru realizarea Strategiei de promovare a exportului

pe anii 2002-2005