a) art.1, art.2, art.3a, art.3g, art.3ga, art.3gd, art.3ge, art.3h, art.4–6, art.10d, art.12, art.14, art.15, art.15a, art.18, anexa I, anexa IV şi anexa V din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 275 din 25 octombrie 2003 (CELEX: 02003L0087), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva (UE) 2023/959 a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 mai 2023 de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii şi a Deciziei (UE) 2015/1814 privind înfiinţarea şi funcţionarea unei rezerve pentru stabilitatea pieţei aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră;

b) art.1, art.15 şi art.16 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanţa uniunii energetice şi a acţiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr.663/2009 şi (CE) nr.715/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE şi 2013/30/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE şi (UE) 2015/652 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr.525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (text cu relevanţă pentru SEE), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 328 din 21 decembrie 2018 (CELEX: 32018R1999), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2023/857 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 aprilie 2023 de modificare a Regulamentului (UE) 2018/842 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021–2030 în vederea unei contribuţii la acţiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris şi a Regulamentului (UE) 2018/1999;

c) art.2, art.4, art.5, art.9 şi art.11 din Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralităţii climatice şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr.401/2009 şi (UE) 2018/1999 ("Legea europeană a climei"), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 243 din 9 iulie 2021 (CELEX: 32021R1119);

d) art.1–4 şi art.16 din Regulamentul (UE) 2015/757 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de dioxid de carbon generate de transportul maritim şi de modificare a Directivei 2009/16/CE (text cu relevanţă pentru SEE), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 123 din 19 mai 2015 (CELEX: 32015R0757), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2023/957 al Parlamentului European şi al Consiliului din 10 mai 2023 de modificare a Regulamentului (UE) 2015/757 pentru includerea activităţilor de transport maritim în schema UE de comercializare a certificatelor de emisii şi pentru monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră suplimentare şi a emisiilor de la alte tipuri de nave;

e) art.1 şi art.3–7 din Directiva 1999/94/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind disponibilitatea informaţiilor cu privire la consumul de carburant şi emisiile de CO₂ destinate consumatorilor la comercializarea autoturismelor noi, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 12 din 18 ianuarie 2000 (CELEX: 31999L0094), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr.1137/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2008 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a anumitor acte care fac obiectul procedurii prevăzute la articolul 251 din tratat, în ceea ce priveşte procedura de reglementare cu control – Adaptare la procedura de reglementare cu control – Partea întâi.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul şi scopul legii

(1) Prezenta lege stabileşte cadrul normativ în domeniul acţiunilor climatice orientate spre realizarea obiectivului de atingere a neutralităţii climatice până în anul 2050, în vederea îndeplinirii obiectivului pe termen lung privind temperatura globală prevăzut în Acordul de la Paris, ratificat prin Legea nr.78/2017, precum şi cadrul normativ pentru realizarea de progrese în vederea îndeplinirii obiectivului global în materie de adaptare la schimbările climatice.

(2) Scopul prezentei legi este de a asigura reducerea treptată şi ireversibilă a emisiilor de gaze cu efect de seră în vederea protecţiei sănătăţii umane, integrităţii ecosistemelor şi a biodiversităţii împotriva ameninţărilor pe care le reprezintă schimbările climatice, de a consolida capacitatea de adaptare, de a reduce vulnerabilitatea societăţii la schimbările climatice şi de a spori rezilienţa climatică, aplicându-se mecanismul financiar de stabilire a preţului pentru emisiile de dioxid de carbon (în continuare şi emisiile de CO₂) şi principiul "poluatorul plăteşte".

Articolul 2. Domeniul de aplicare

(1) Prevederile prezentei legi se aplică emisiilor antropice provenite din surse şi reţinerilor prin sechestrare de către absorbanţi a gazelor cu efect de seră, care sunt stabilite de Sistemul naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice, aprobat de Guvern.

(2) Normativele, condiţiile şi limitele aplicabile gazelor fluorurate cu efect de seră sunt reglementate prin Legea nr.43/2023 privind gazele fluorurate cu efect de seră.

Articolul 3. Obiectivele prezentei legi

Prezenta lege are următoarele obiective:

a) asigurarea elaborării şi punerii în aplicare a documentelor de politici şi de planificare pentru realizarea obiectivelor şi atingerea ţintelor naţionale stabilite în conformitate cu Acordul de la Paris, precum şi a obiectivelor privind energia şi clima stabilite în temeiul Tratatului de constituire a Comunităţii Energetice la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr.117/2009 (în continuare – Tratatul Comunităţii Energetice);

b) asigurarea planificării alocării mijloacelor financiare necesare, în vederea realizării progresului privind dezvoltarea cu un nivel redus de emisii de gaze cu efect de seră şi sporirea rezilienţei climatice, în conformitate cu obligaţiile stabilite în Acordul de la Paris şi în Tratatul Comunităţii Energetice;

c) asigurarea monitorizării complete, actuale, transparente, exacte, coerente şi comparabile a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum şi a raportării integrate privind progresul înregistrat în elaborarea şi implementarea politicilor de atenuare şi adaptare la schimbările climatice;

d) asigurarea accesului publicului la informaţiile privind planificarea în domeniul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră şi al adaptării la schimbările climatice, elaborarea documentelor de politici şi de planificare în domeniul atenuării şi al adaptării la schimbările climatice şi evaluarea realizării acestora.

Articolul 4. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

absorbţie sau reţinere prin sechestrare – proces, activitate sau mecanism care elimină prin absorbţie sau sechestrare din atmosferă un gaz cu efect de seră, un aerosol sau un precursor al unui gaz cu efect de seră;

adaptare – proces de ajustare, determinat de om, a sistemelor naturale şi antropice la variabilitatea climatică curentă sau la viitoarele schimbări climatice în scopul atenuării daunelor sau al explorării oportunităţilor benefice;

adaptare bazată pe ecosistem – soluţie bazată pe mediul natural, care valorifică biodiversitatea şi serviciile ecosistemice pentru a reduce vulnerabilitatea şi a spori rezilienţa climatică;

armator – persoană fizică sau juridică care exploatează o navă, indiferent dacă o exploatează în calitate de proprietar al acesteia sau în alt temei legal;

autoturism nou – autoturism care nu a mai fost vândut unei persoane care l-a cumpărat cu altă intenţie decât cea de a-l vinde sau de a-l furniza unui terţ;

capacitate de adaptare – capacitate a unui sistem de a se adapta la schimbările climatice, inclusiv la variabilitatea climatică şi la fenomenele meteorologice extreme, pentru a atenua potenţiale daune şi de a valorifica oportunităţile emergente sau de a gestiona consecinţele;

călătorie – deplasare a unei nave care începe sau se termină într-un port de escală şi este utilizată pentru transportul de pasageri sau de mărfuri, în scopuri comerciale;

combustibili fosili – surse de energie neregenerabile pe bază de carbon, precum sunt combustibilii solizi, gazele naturale şi petrolul;

companie de transport maritim – proprietar al navei sau orice altă organizaţie ori persoană, precum este administratorul sau navlositorul navei nude, care şi-a asumat responsabilitatea pentru exploatarea navei în locul proprietarului acesteia şi care, odată cu asumarea responsabilităţii respective, a consimţit să preia toate sarcinile şi responsabilităţile impuse de Codul internaţional de management pentru siguranţa exploatării navelor şi pentru prevenirea poluării;

contribuţie naţională determinată (în continuare – CND) – angajament luat de o ţară de a-şi reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi de a atenua efectele schimbărilor climatice, în temeiul Acordului de la Paris, document în care sunt stabilite ţintele, obiectivele şi măsurile naţionale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi de adaptare la schimbările climatice, în vederea realizării obiectivelor globale;

echivalent al dioxidului de carbon – unitate de măsură utilizată pentru a compara emisiile de diferite gaze cu efect de seră pe baza potenţialului acestora de încălzire globală;

efecte adverse ale schimbărilor climatice – modificări ale mediului fizic sau ale organismelor vii, cauzate de schimbările climatice, care au efecte negative semnificative asupra compoziţiei, stabilităţii sau productivităţii ecosistemelor naturale şi celor antropice, precum şi asupra funcţionării sistemelor socioeconomice sau asupra sănătăţii şi bunăstării umane;

eliminare antropică – absorbţie a gazelor cu efect de seră din atmosferă ca urmare a activităţii umane deliberate;

emisii antropice – eliberare în atmosferă a gazelor cu efect de seră sau a precursorilor acestora de la sursele staţionare sau difuze atribuite activităţilor umane;

gaze cu efect de seră (în continuare şi GES) – amestec de gaze (vapori de apă, dioxid de carbon, metan, oxid de azot, hidrofluorocarburi (HFC)), care sunt constituenţi gazoşi ai atmosferei, de origine naturală sau antropică, şi care absorb temperatura sau radiaţiile infraroşii;

instalaţie – unitate tehnică staţionară, în care sunt desfăşurate una sau mai multe dintre activităţile specificate în anexa nr.1, precum şi orice alte activităţi direct asociate cu acestea, care au o legătură de natură tehnică cu activităţile desfăşurate în locul respectiv şi care ar putea avea efecte asupra emisiilor şi a poluării;

mecanism de ajustare la frontieră a carbonului (în continuare – MAFC) – mecanism de ajustare la frontieră în funcţie de emisiile de dioxid de carbon, implementat de Uniunea Europeană, având drept scop reducerea emisiilor de dioxid de carbon, stabilirea unui preţ echitabil pentru dioxidul de carbon emis în timpul producţiei de mărfuri cu emisii ridicate de dioxid de carbon importate în Uniunea Europeană şi încurajarea producţiei industriale mai curate prin intermediul unei metodologii de calculare a emisiilor încorporate, în conformitate cu Acordul de la Paris;

neutralitate climatică – realizare a unui echilibru între emisiile de gaze cu efect de seră şi reţinere prin sechestrare a acestora din atmosferă;

Planul naţional integrat privind energia şi clima (în continuare – PNIEC) – document de bază privind planificarea strategică, care determină obiectivele naţionale pentru fiecare dintre cele cinci dimensiuni indicate la art.7¹ alin.(4) din Legea nr.174/2017 cu privire la energetică, precum şi politicile şi măsurile corespunzătoare necesare realizării obiectivelor respective;

planificare naţională a adaptării (în continuare – PNA) – modalitate a planificării şi implementării acţiunilor de adaptare la schimbările climatice la nivel naţional pe termen mediu şi lung, în scopul reducerii vulnerabilităţii şi sporirii rezilienţei climatice;

potenţial de încălzire globală – forţare radiativă cumulativă, prin efecte directe şi indirecte, într-un interval de timp specificat, rezultată în urma emisiei unui kilogram de gaz cu efect de seră, în comparaţie cu forţarea radiativă rezultată din emisia unui kilogram de CO₂ într-o perioadă de 100 de ani;

raport de verificare – document elaborat de către un verificator independent, care este acreditat în conformitate cu standardele de reducere a emisiilor;

reducere a emisiilor – eliminare sau reţinere prin sechestrare a unui sau a mai multor gaze cu efect de seră din atmosferă ori evitare sau reducere a emisiilor unui sau mai multor gaze cu efect de seră;

rezilienţă climatică – capacitate a sistemelor sociale, economice sau de mediu de a gestiona perturbările climatice, prin reacţii de răspuns sau transformări care le menţin funcţiile esenţiale, identitatea şi structura, precum şi capacitatea de adaptare, învăţare şi transformare;

rezultate de atenuare transferate la nivel internaţional – iniţiative de cooperare care includ reduceri şi eliminări de emisii de GES, verificate şi suplimentate, precum şi beneficii conexe de atenuare, rezultate din acţiunile de adaptare sau din planurile de diversificare economică, ori metode prin care acestea pot fi realizate, transferate la nivel internaţional;

schimbare climatică – schimbare a modelelor meteorologice, atribuite direct sau indirect unei activităţi umane, care alterează compoziţia atmosferei la nivel global şi care se suprapune variabilităţii naturale a climei, observată pe parcursul unor intervale de timp comparabile;

sechestrare a carbonului – proces prin care carbonul este absorbit din atmosferă şi stocat, inclusiv în sol şi în vegetaţie, cu excepţia produselor lemnoase recoltate sau a altor tipuri de vegetaţie care au fost recoltate, curăţate sau tăiate;

sistem climatic – totalitate formată din atmosferă, hidrosferă, biosferă şi geosferă, precum şi interacţiunile dintre acestea;

soluţii bazate pe natură – măsuri de protecţie, de gestionare durabilă şi de restabilire a ecosistemelor naturale şi a celor modificate, care răspund provocărilor antropice, în mod eficient şi adaptabil, şi care aduc beneficii oamenilor şi naturii;

sursă – proces, activitate sau mecanism care degajă în atmosferă un gaz cu efect de seră, un aerosol sau un precursor al unui gaz cu efect de seră;

tranziţie justă – tranziţie către o economie circulară incluzivă şi neutră din punct de vedere climatic, în care emisiile de GES rămase sunt reţinute prin sechestrare de către absorbanţii acestora, în cadrul căreia sunt create locuri de muncă şi este asigurată coeziunea socială;

verificare – activitate desfăşurată de către un verificator pentru a emite raportul de verificare a emisiilor de GES, în temeiul prevederilor legii;

verificator – persoană fizică sau juridică care desfăşoară activităţi de verificare în temeiul prevederilor legii, acreditată de Centrul Naţional de Acreditare din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile Legii nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii, sau a cărei acreditare este recunoscută conform legislaţiei;

vulnerabilitate – nivel de sensibilitate sau incapacitate al unui sistem de a face faţă efectelor negative ale schimbărilor climatice, inclusiv variabilităţii climatice şi fenomenelor meteorologice extreme.

Articolul 5. Principiile de bază

În vederea atingerii ţintelor climatice, până în anul 2030, se aplică următoarele principii:

a) principiul stabilirii neutralităţii climatice până în anul 2050;

b) principiul reducerii echitabile şi durabile a emisiilor de GES;

c) principiul prevenirii poluării mediului;

d) principiul precauţiei;

e) principiul "poluatorul plăteşte";

f) principiul tranziţiei juste şi echitabile;

g) principiul angajamentelor comune în desfăşurarea activităţilor de planificare, raportare şi monitorizare;

h) principiul transparenţei şi accesibilităţii informaţiilor şi datelor.

Capitolul II

ATRIBUŢII ŞI RESPONSABILITĂŢI

Articolul 6. Atribuţiile Guvernului

Guvernul are următoarele atribuţii:

a) aprobă documentele de politici şi actele normative în domeniul reducerii emisiilor de GES şi al adaptării la schimbările climatice;

b) aprobă cerinţele privind mecanismele financiare climatice;

c) asigură utilizarea eficientă şi transparentă a veniturilor generate din preţul pentru emisiile de CO₂;

d) coordonează activitatea tuturor autorităţilor administraţiei publice cu competenţe în domeniul reducerii emisiilor de GES, al consolidării capacităţii de adaptare şi al reducerii vulnerabilităţii la efectele schimbărilor climatice.

Articolul 7. Atribuţiile Comisiei naţionale privind schimbările climatice

(1) Comisia naţională privind schimbările climatice este un organ interinstituţional, fără personalitate juridică, instituită la nivel de Guvern, cu atribuţii de coordonare şi aprobare a politicilor în domeniul schimbărilor climatice şi a proiectelor de investiţii capitale publice în contextul atenuării şi adaptării la schimbările climatice, precum şi de management al riscurilor producerii dezastrelor naturale.

(2) Comisia naţională privind schimbările climatice este formată din miniştrii Ministerului Mediului, Ministerului Finanţelor, Ministerului Energiei, Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi Ministerului Afacerilor Interne, sub egida Prim-ministrului.

(3) Comisia naţională privind schimbările climatice este instituită şi activează pentru realizarea următoarelor obiective:

a) promovarea dialogului, cooperării, coordonării şi coerenţei între sectoarele economiei în procesul de planificare, elaborare, coordonare, implementare şi monitorizare a politicilor şi acţiunilor în domeniul schimbărilor climatice;

b) stimularea includerii măsurilor privind schimbările climatice în documentele de politici privind dezvoltarea social-economică la nivel naţional şi sectorial şi facilitarea implementării acţiunilor în domeniul schimbărilor climatice;

c) coordonarea şi monitorizarea alocării mijloacelor financiare, provenite din surse naţionale şi internaţionale, pentru implementarea acţiunilor în domeniul schimbărilor climatice în diferite sectoare;

d) asigurarea transparenţei în realizarea documentelor de politici şi acţiunilor în domeniul schimbărilor climatice.

(4) Secretariatul Comisiei naţionale privind schimbările climatice este asigurat de către Ministerul Mediului.

Articolul 8. Atribuţiile Ministerului Mediului

Ministerul Mediului are următoarele atribuţii:

a) elaborează şi promovează documentele de politici şi actele normative în domeniul reducerii emisiilor de GES şi al adaptării la schimbările climatice, orientate spre progresul privind dezvoltarea cu un nivel redus de emisii de GES şi spre sporirea rezilienţei climatice, conform Acordului de la Paris;

b) asigură respectarea prevederilor tratatelor internaţionale în domeniul protecţiei mediului şi al schimbărilor climatice la care Republica Moldova este parte şi fundamentarea relaţiilor cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional;

c) deţine calitatea de punct oficial de contact pentru tratatele internaţionale în domeniile de aplicare ale legii la care Republica Moldova este parte;

d) monitorizează, la nivel naţional, implementarea actelor normative în domeniul reducerii emisiilor de GES şi al adaptării la schimbările climatice;

e) cooperează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, prin schimb reciproc de informaţii şi date, în procesul de elaborare şi de actualizare a CND, a documentului strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung, a documentelor de politici privind adaptarea la schimbările climatice şi a inventarului naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră, precum şi în procesul de monitorizare şi raportare a implementării documentelor respective;

f) promovează politici şi cooperează în domeniul educaţiei, al formării profesionale, al sporirii nivelului de conştientizare privind schimbările climatice;

g) aprobă anual lista operatorilor de instalaţii staţionare ale căror activităţi sunt specificate în anexa nr.1 şi care deţin autorizaţia integrată de mediu sau autorizaţia de mediu, în conformitate cu Legea nr.227/2022 privind emisiile industriale, în baza datelor raportate de către operatorii respectivi în anul precedent;

h) coordonează elaborarea rapoartelor privind implementarea politicilor de atenuare şi adaptare la schimbările climatice;

i) asigură elaborarea, actualizarea şi aprobarea CND şi a inventarului naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră, precum şi a instrumentelor de raportare ale acestora;

j) asigură evaluarea corespunzătoare a proiectelor investiţionale şi a documentelor de politici pentru realizarea acţiunilor climatice;

k) efectuează evaluarea climatică pentru toate propunerile relevante de politici noi şi de proiecte de investiţii, asigurând transparenţa în procesul de alocare a mijloacelor şi în procesul de luare a deciziilor de politici;

l) elaborează norme şi metodologii pentru analizarea investiţiilor din punctul de vedere al capacităţii de adaptare şi al sporirii rezilienţei climatice, precum şi măsuri de atenuare;

m) examinează propunerile privind alocarea mijloacelor financiare din fondurile publice pentru politicile cu impact asupra atenuării şi adaptării la schimbările climatice, parvenite din diferite sectoare;

n) asigură transparenţa în procesul de elaborare a documentelor de politici şi a actelor normative în domeniul rezilienţei climatice;

o) coordonează grupul de lucru în domeniul schimbărilor climatice, format din reprezentanţii mediului de afaceri, ai mediului academic şi ai mediului asociativ.

[Art.8 modificat prin Legea nr.243 din 10.07.2025, în vigoare 16.11.2025]

Articolul 9. Atribuţiile Ministerului Energiei

Ministerul Energiei are următoarele atribuţii:

a) evaluează şi include în documentele de politici sectoriale pentru activităţile din domeniul energetic, în limita competenţelor, prevederi şi măsuri ce vizează dezvoltarea sectoarelor economiei naţionale cu un nivel redus de emisii de GES şi sporirea rezilienţei climatice;

b) instituie şi asigură funcţionarea mecanismului de guvernanţă energetică şi a acţiunilor climatice;

c) participă, în limita competenţelor, la elaborarea şi implementarea politicilor în domeniul energeticii şi al acţiunilor climatice;

d) elaborează documente de politici pentru susţinerea utilizării tehnologiilor cu emisii reduse de carbon în sectorul energetic;

e) asigură implementarea MAFC-ului în domeniul electricităţii şi al energiei;

f) contribuie la asigurarea accesului autorităţilor administraţiei publice şi al publicului, prin intermediul instituţiei publice "Centrul Naţional pentru Energie Durabilă", la informaţii privind produsele, tehnologiile, serviciile şi noile metode inovative pentru susţinerea utilizării tehnologiilor cu emisii reduse de carbon în sectorul energetic;

g) asigură elaborarea şi actualizarea PNIEC-ului.

Articolul 10. Atribuţiile Ministerului Sănătăţii

Ministerul Sănătăţii are următoarele atribuţii:

a) evaluează riscurile legate de efectele schimbărilor climatice la adresa stării de sănătate a populaţiei şi dezvoltă măsuri pentru a atenua impactul efectelor respective, consolidând rezilienţa în sectoarele esenţiale pentru sănătate şi îmbunătăţind starea generală de sănătate;

b) stabileşte priorităţile şi include riscurile în documentele de politici sectoriale conform competenţelor, elaborând măsurile de adaptare a populaţiei la efectele fenomenelor meteorologice extreme asociate schimbărilor climatice;

c) elaborează metodologiile de evaluare a riscurilor la adresa stării de sănătate a populaţiei, inclusiv măsuri de protecţie a grupurilor vulnerabile ale populaţiei, ca urmare a expunerii la anumite fenomene meteorologice extreme asociate schimbărilor climatice;

d) implementează sistemul informatizat de supraveghere şi răspuns la fenomenele meteorologice extreme asociate schimbărilor climatice cu risc pentru populaţie;

e) informează populaţia cu privire la riscurile pentru sănătate asociate fenomenelor meteorologice extreme ale schimbărilor climatice;

f) stabileşte prioritatea deciziilor de investiţii în funcţie de prezenţa aspectelor legate de adaptarea la schimbările climatice în cadrul proiectelor sectoriale, în vederea protecţiei sănătăţii publice prin asigurarea rezilienţei instituţiilor medicale faţă de schimbările climatice şi a unui nivel minim de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul sectorului de sănătate;

g) mobilizează şi alocă, în mod strategic, mijloace financiare pentru extinderea şi sporirea rezilienţei instituţiilor medicale faţă de schimbările climatice;

h) elaborează şi promovează strategii de sănătate publică în domeniul educaţiei, formării profesionale, sporirii nivelului de conştientizare de către populaţie a impactului fenomenelor meteorologice extreme asociate schimbărilor climatice;

i) supraveghează şi elaborează programe şi/sau planuri privind măsurile de protecţie a sănătăţii şi de asigurare a securităţii ocupaţionale în timpul fenomenelor meteorologice extreme asociate schimbărilor climatice;

j) cooperează cu alte ministere în vederea asigurării cu apă potabilă şi a securităţii alimentare în timpul fenomenelor meteorologice extreme asociate schimbărilor climatice;

k) asigură schimbul intersectorial de date pentru desfăşurarea cercetărilor ştiinţifico-practice în domeniul sănătăţii publice, în scopul evaluării şi prevenirii riscurilor pentru sănătate şi al elaborării măsurilor de adaptare la schimbările climatice.

Articolul 11. Atribuţiile Ministerului Dezvoltării Economice şi Digitalizării

Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării are următoarele atribuţii:

a) evaluează şi include în documentele de politici sectoriale, în limita competenţelor, prevederi şi măsuri pentru sectorul industrial ce vizează dezvoltarea cu un nivel redus de emisii de GES şi sporirea rezilienţei climatice;

b) elaborează documente de politici pentru susţinerea utilizării tehnologiilor cu emisii reduse de carbon în sectorul industrial;

c) cooperează cu Ministerul Mediului, prin schimb reciproc de informaţii şi date, în procesul de elaborare şi de actualizare a CND, a documentului strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung, a documentelor de politici privind adaptarea la schimbările climatice şi a inventarului naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră, precum şi în procesul de monitorizare şi raportare a implementării documentelor respective.

Articolul 12. Atribuţiile Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale

Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale are următoarele atribuţii:

a) evaluează şi include în documentele de politici pentru activităţile din domeniul transportului şi dezvoltării regionale, în limita competenţelor, prevederi şi măsuri ce vizează dezvoltarea cu un nivel redus de emisii de GES şi sporirea rezilienţei climatice;

b) elaborează documente de politici pentru susţinerea utilizării tehnologiilor care contribuie la reducerea emisiilor de GES în domeniile de competenţă şi la adaptarea schimbărilor climatice;

c) elaborează acte normative cu privire la reducerea impactului emisiilor de GES provenite din sectorul transporturilor şi cu privire la îmbunătăţirea eficienţei consumului de combustibil;

d) elaborează ghidul privind consumul de combustibil şi emisiile de CO₂;

e) monitorizează implementarea actelor normative în domeniul reducerii emisiilor de GES provenite de la activităţile din domeniul aviaţiei şi ale transportului maritim;

f) contribuie la asigurarea accesului autorităţilor administraţiei publice şi al publicului la informaţii referitoare la tehnologiile cu emisii reduse de carbon în sfera consumului eficient de combustibil şi al emisiilor de CO₂;

g) cooperează cu Ministerul Mediului, prin schimb reciproc de informaţii şi date, în procesul de elaborare şi de actualizare a CND, a documentului strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung, a documentelor de politici privind adaptarea la schimbările climatice şi a inventarului naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră, precum şi în procesul de monitorizare şi raportare a implementării documentelor respective;

h) elaborează şi promovează documente de politici privind atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice în procesul de planificare a operaţiunilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului, precum şi în cadrul proiectării construcţiilor şi a lucrărilor de construcţii, inclusiv în vederea diminuării riscurilor producerii dezastrelor naturale;

i) elaborează şi promovează normativele tehnice în construcţii bazându-se pe aspectele legate de atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice, inclusiv în vederea diminuării riscurilor producerii dezastrelor naturale.

Articolul 13. Atribuţiile Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare are următoarele atribuţii:

a) include în documentele de politici pentru activităţile din domeniul agriculturii şi industriei alimentare, în limita competenţelor, prevederi şi măsuri ce vizează dezvoltarea cu un nivel redus de emisii de GES şi sporirea rezilienţei climatice;

b) stabileşte în documentele de politici în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale măsuri de intervenţie care să contribuie la atenuarea efectelor schimbărilor climatice şi la adaptarea la acestea, inclusiv prin reducerea emisiilor de GES;

c) evaluează riscurile climatice la adresa agriculturii şi industriei alimentare şi elaborează măsuri de adaptare şi de reducere a impactului schimbărilor climatice;

d) elaborează metodologiile de evaluare a riscurilor climatice la adresa agriculturii şi industriei alimentare;

e) cooperează cu Ministerul Mediului, prin schimb reciproc de informaţii şi date, în procesul de elaborare şi de actualizare a CND, a documentului strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung, a documentelor de politici privind adaptarea la schimbările climatice şi a inventarului naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră, precum şi în procesul de monitorizare şi raportare a implementării documentelor respective;

f) elaborează măsurile de dezvoltare în domeniul exploatării şi schimbării categoriei de folosinţă a terenurilor şi silviculturii (Land Use, Land-Use Change and Forestry, în continuare – LULUCF) şi în domeniul agriculturii;

g) integrează conceptul de politici agricole inteligente în politicele sectoriale de adaptare la schimbările climatice în vederea reducerii emisiilor de GES.

Articolul 14. Atribuţiile Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale

Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale are următoarele atribuţii:

a) elaborează, în limita competenţelor, prevederi şi măsuri ce vizează consolidarea capacităţii de adaptare la schimbările climatice şi le include în documentele de politici sectoriale în domeniul promovării incluziunii şi asistenţei sociale şi a egalităţii de gen;

b) evaluează riscurile climatice asupra bunăstării grupurilor social-vulnerabile, egalităţii de gen şi elaborează măsuri de adaptare şi de diminuare a impactului schimbărilor climatice;

c) elaborează metodologiile de evaluare a riscurilor la adresa grupurilor social-vulnerabile, ca urmare a expunerii la riscurile legate de schimbările climatice;

d) cooperează cu Ministerul Mediului, prin schimb reciproc de informaţii şi date, în procesul de elaborare şi de actualizare a documentului strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung, a documentelor de politici privind adaptarea la schimbările climatice, precum şi în procesul de monitorizare şi raportare a implementării documentelor respective.

Articolul 15. Atribuţiile Ministerului Educaţiei şi Cercetării

Ministerul Educaţiei şi Cercetării are următoarele atribuţii:

a) elaborează, în limita competenţelor, prevederi şi măsuri ce vizează promovarea cunoştinţelor pentru formarea competenţelor necesare privind prevenirea impactului schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea şi le include în documentele de politici sectoriale în domeniul educaţiei, cercetării şi inovării;

b) integrează proiectele ce vizează reducerea emisiilor de GES şi adaptarea la schimbările climatice drept o componentă a politicii de stat în domeniul cercetărilor fundamentale şi aplicate, precum şi în activitatea de inovare;

c) cooperează cu organizaţiile de drept public din domeniile cercetării şi inovării şi promovează dezvoltarea studiilor pentru a estima impactul schimbărilor climatice asupra diferitor sisteme socioeconomice şi pentru a evalua incertitudinile asociate acestora;

d) completează programele de studii şi elaborează, în comun cu Ministerul Mediului, materiale didactice privind protecţia mediului şi combaterea schimbărilor climatice.

Articolul 16. Atribuţiile Ministerului Afacerilor Interne

Ministerul Afacerilor Interne exercită, prin intermediul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, următoarele atribuţii:

a) participă la elaborarea şi implementarea politicii de stat în domeniul protecţiei populaţiei şi al teritoriului în caz de pericol sau de declanşare a dezastrelor provocate de schimbările climatice;

b) aplică actele normative cu privire la asigurarea protecţiei populaţiei şi a teritoriilor în caz de pericol sau de declanşare a situaţiilor excepţionale şi/sau a incendiilor;

c) contribuie la elaborarea normelor şi regulilor în domeniul protecţiei civile şi al apărării împotriva incendiilor, întocmeşte avize asupra proiectelor de standarde, de cerinţe tehnice, de norme şi reguli ce reglementează domeniul respectiv;

d) desfăşoară activităţi de lichidare şi de limitare a consecinţelor situaţiilor de urgenţă şi ale celor excepţionale prin intermediul acţiunilor de informare, de cercetări inginereşti, chimice, bacteriologice şi radiologice, de decontaminare, de evacuare, de adăpostire, de căutare, de salvare-deblocare, de descarcerare, de acordare a primului ajutor calificat, de stingere a incendiilor, de transportare, de asigurare cu apă potabilă, precum şi al altor măsuri de protecţie a populaţiei şi a bunurilor materiale, prin intermediul forţelor proprii sau prin cooperare cu alte structuri;

e) cooperează cu Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu în procesul de evaluare a prevenirii şi lichidării consecinţelor situaţiilor de urgenţă şi ale celor excepţionale;

f) cooperează cu Inspectoratul pentru Protecţia Mediului în procesul de prevenire şi lichidare a consecinţelor situaţiilor de urgenţă şi ale celor excepţionale;

g) cooperează cu Ministerul Mediului, prin schimb reciproc de informaţii şi date, în procesul de elaborare şi de actualizare a documentelor de politici publice în domeniul reducerii emisiilor de GES şi al adaptării la schimbările climatice, precum şi în procesul de monitorizare şi raportare a implementării documentelor respective.

[Art.16 modificat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Articolul 17. Atribuţiile Ministerului Finanţelor

Ministerul Finanţelor are următoarele atribuţii:

a) asigură integrarea perspectivei de mediu, inclusiv a celei ce vizează capacitatea de adaptare, sporirea rezilienţei climatice şi măsurile de atenuare, în cadrul metodologic privind procesul de planificare bugetară şi privind proiectele de investiţii capitale publice, care să conţină şi rezultatele evaluărilor de mediu realizate de către Ministerul Mediului;

b) elaborează şi implementează politici fiscale în vederea promovării practicilor de mediu şi a descurajării activităţilor care contribuie la schimbările climatice, în baza evaluărilor efectuate de către Ministerul Mediului, şi determină oportunitatea intervenţiilor;

c) reprezintă interesele financiare ale ţării în cadrul forurilor internaţionale şi participă la negocierea acordurilor legate de finanţarea acţiunilor climatice.

Articolul 18. Atribuţiile Agenţiei de Mediu

Agenţia de Mediu are următoarele atribuţii:

a) asigură implementarea actelor normative în domeniul reducerii emisiilor de GES şi al adaptării la schimbările climatice, monitorizează nivelul realizării acestora şi raportează, periodic, Ministerului Mediului despre aceasta;

b) acordă suport Ministerului Mediului la elaborarea şi modificarea actelor normative în domeniul reducerii emisiilor de GES şi al adaptării la schimbările climatice;

c) eliberează autorizaţia integrată de mediu sau a autorizaţiei de mediu pentru activităţile specificate în anexa nr.1, care acordă dreptul de a degaja emisiile de GES din întreaga instalaţie staţionară sau dintr-o parte a acesteia, controlată de acelaşi operator, cu respectarea cerinţelor de evaluare a planului de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră;

d) coordonează planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, prezentat de către operator pentru una sau mai multe dintre activităţile specificate în anexa nr.1, şi monitorizează realizarea acestuia;

e) ţine Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi (în continuarea – RETP), în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.373/2018 cu privire la Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi, şi recepţionează raportul anual privind emisiile de gaze cu efect de seră (în continuarea – RAE), depus prin intermediul acestuia;

f) asigură monitorizarea şi raportarea emisiilor de GES incluse în inventarul naţional, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind instituirea şi funcţionarea Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice, aprobat de Guvern;

g) asigură monitorizarea şi implementarea Regulamentului privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la instalaţiile staţionare şi de la activităţile din domeniul aviaţiei, aprobat de Guvern;

h) asigură monitorizarea şi implementarea Regulamentului privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la activităţile din domeniul transportului maritim, aprobat de Guvern;

i) elaborează informaţii şi rapoarte; participă la elaborarea rapoartelor, reieşind din acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, şi le prezintă Ministerului Mediului;

j) solicită şi primeşte, în mod gratuit şi în condiţiile legii, date şi informaţii generalizate cu privire la emisiile de GES, precum şi stabileşte structura şi formatul raportării;

k) asigură caracterul integral al informaţiilor furnizate, corectitudinea şi comparabilitatea acestora;

l) furnizează, la cerere şi în mod gratuit, informaţii cu privire la indicii de poluare a aerului atmosferic şi la emisiile de GES către instituţiile şi structurile de cercetare din diferite domenii.

[Art.18 completat prin Legea nr.243 din 10.07.2025, în vigoare 16.11.2025]

Articolul 19. Atribuţiile Autorităţii Aeronautice Civile

Autoritatea Aeronautică Civilă are următoarele atribuţii:

a) asigură implementarea actelor normative şi a documentelor de politici în domeniul aviaţiei şi al reducerii emisiilor de GES provenite de la activităţile din domeniul aviaţiei;

b) monitorizează emisiile de CO₂ provenite de la activităţile din domeniul aviaţiei şi prezintă periodic datele respective Instituţiei Publice Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu;

c) asigură instituirea şi funcţionarea Schemei de compensare şi de reducere a emisiilor de carbon pentru aviaţia internaţională (CORSIA);

d) asigură elaborarea, actualizarea şi aplicarea reglementărilor privind monitorizarea emisiilor de GES, politicilor şi măsurilor care contribuie la reducerea acestora prin aplicarea Schemei de compensare şi de reducere a emisiilor de carbon pentru aviaţia internaţională;

e) solicită şi primeşte de la operatorii aerieni, în mod gratuit şi în condiţiile legii, date şi informaţii generalizate cu privire la emisiile de GES;

f) asigură caracterul integral al informaţiilor furnizate, corectitudinea şi comparabilitatea acestora.

[Art.19 modificat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Articolul 20. Atribuţiile Agenţiei Navale

Agenţia Navală are următoarele atribuţii:

a) asigură implementarea reglementărilor privind reducerea emisiilor de GES provenite de la activităţile din domeniul transportului maritim, monitorizează şi raportează datele privind emisiile de CO₂ din activităţile respective, specificate în anexa nr.1;

b) monitorizează emisiile de CO₂ provenite de la activităţile din domeniul transportului maritim şi prezintă periodic datele respective Instituţiei Publice Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu;

c) solicită şi primeşte de la operatorii transportului maritim, în mod gratuit şi în condiţiile legii, date şi informaţii generalizate cu privire la emisiile de GES;

d) asigură caracterul integral al informaţiilor furnizate, corectitudinea şi comparabilitatea acestora.

[Art.20 modificat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Articolul 21. Atribuţiile Serviciului Vamal

Serviciul Vamal are următoarele atribuţii:

a) cooperează cu Agenţia de Mediu în vederea implementării actelor normative în domeniul reducerii emisiilor de GES şi furnizează, în mod gratuit şi în condiţiile legii, date şi informaţii generalizate necesare pentru compilarea inventarului naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră;

b) cooperează cu Inspectoratul pentru Protecţia Mediului în procesul de supraveghere şi control asupra executării prevederilor prezentei legi şi ale actelor normative aprobate în temeiul acesteia;

c) asigură caracterul integral al informaţiilor furnizate, corectitudinea şi comparabilitatea acestora;

d) asigură aplicarea MAFC-ului în vederea verificării conţinutului de carbon al mărfurilor exportate pentru a determina taxele aferente MAFC-ului; asigură monitorizarea conformităţii şi aplicării MAFC-ului pentru a se asigura că operatorii îşi respectă obligaţiile.

Articolul 22. Atribuţiile Inspectoratului pentru Protecţia Mediului

Inspectoratul pentru Protecţia Mediului are următoarele atribuţii:

a) efectuează controlul privind respectarea prevederilor prezentei legi şi ale actelor normative din domeniul reducerii emisiilor de GES şi al adaptării la schimbările climatice;

b) efectuează controlul privind respectarea de către operatori a cerinţelor în domeniul raportării în RETP şi al aplicării mecanismului financiar de stabilire a preţului pentru emisiile de CO₂;

c) verifică, în cadrul controalelor planificate sau inopinate, respectarea de către operatori a prevederilor Regulamentului privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la instalaţiile staţionare şi de la activităţile din domeniul aviaţiei, ale Regulamentului privind funcţionarea Schemei de compensare şi de reducere a emisiilor de carbon pentru aviaţia internaţională, precum şi a prevederilor Regulamentului privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la activităţile din domeniul transportului maritim, aprobate de Guvern;

d) constată cazurile de încălcare a legislaţiei în domeniul reducerii emisiilor de GES şi al adaptării la schimbările climatice şi aplică sancţiuni conform Codului contravenţional; calculează prejudiciul cauzat mediului, ca urmare a încălcării prevederilor actelor normative şi ale actelor permisive.

Articolul 23. Atribuţiile Instituţiei Publice Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu

Instituţia Publică Autoritatea de Meteorologie şi Monitoring de Mediu are următoarele atribuţii:

a) asigură monitorizarea stării şi evoluţiei condiţiilor meteorologice şi hidrologice pe teritoriul ţării în vederea protecţiei populaţiei contra fenomenelor meteorologice şi hidrologice periculoase şi a impactului negativ al schimbărilor climatice;

b) asigură schimbul operaţional de date şi informaţii meteorologice şi hidrologice pentru prevenirea potenţialelor fenomene periculoase, precum şi pentru prevenirea riscurilor asociate cu schimbările climatice şi dezastrele naturale;

c) asigură schimbul operaţional de date şi informaţii în vederea evaluării riscurilor meteorologice, hidrologice şi climatologice asupra securităţii şi sănătăţii publice;

d) furnizează, la cerere şi în mod gratuit, Agenţiei de Mediu, instituţiilor şi structurilor de cercetare din diferite domenii informaţii cu privire la indicii climatici şi condiţiile climatologice colectate şi procesate, conform prevederilor Legii nr.368/2023 cu privire la activitatea meteorologică şi hidrologică.

[Art.23 modificat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Articolul 24. Atribuţiile Agenţiei "Moldsilva"

Agenţia "Moldsilva" are următoarele atribuţii:

a) coordonează implementarea principiilor de dezvoltare durabilă a pădurilor şi a fondului forestier, asigurând corelarea cu politicile de dezvoltare cu un nivel redus de emisii de GES şi de sporire a rezilienţei climatice;

b) evaluează riscurile cu privire la starea vegetaţiei şi a pădurilor, asigurând corelarea acţiunilor cu progresele în realizarea obiectivelor de dezvoltare cu un nivel redus de emisii de GES şi de sporire a rezilienţei climatice, pe care le prezintă anual Agenţiei de Mediu;

c) participă la elaborarea şi implementarea documentului strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung şi a documentelor de politici privind adaptarea la schimbările climatice;

d) în limita competenţelor, implementează politicile privind folosirea terenurilor, schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor şi privind silvicultura; implementează politicile de extindere a fondului forestier şi alte acţiuni în vederea promovării măsurilor de extindere şi de reabilitare a pădurilor.

Articolul 25. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale

(1) Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:

a) contribuie la realizarea obiectivelor politicii naţionale de atenuare a emisiilor antropice de GES şi de adaptare la schimbările climatice, în limita competenţelor şi a mijloacelor financiare disponibile;

b) elaborează, în raza teritoriului administrat şi după necesitate, planuri de acţiuni în domeniile relevante climei şi energiei şi asigură implementarea şi raportarea acestora.

(2) Autoritatea administraţiei publice locale de nivelul întâi elaborează şi prezintă anual către Ministerul Mediului raportul privind implementarea planurilor de acţiuni sustenabile pentru energie şi climă.

Articolul 26. Responsabilităţile operatorilor

(1) Operatorii care desfăşoară activităţi ce cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi au următoarele responsabilităţi:

a) desfăşoară activităţi industriale şi economice, specificate în anexa nr.1, în baza autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu, care acordă dreptul de a degaja emisiile de GES din întreaga instalaţie staţionară sau dintr-o parte a acesteia, controlată de acelaşi operator, cu respectarea cerinţelor de evaluare a planului de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră;

b) asigură corectitudinea şi completitudinea tuturor datelor şi informaţiilor conţinute în documentele prezentate Agenţiei de Mediu, pe toată perioada de valabilitate a autorizaţiei integrate de mediu sau a autorizaţiei de mediu;

c) furnizează datele şi informaţiile necesare pentru facilitarea verificării emisiilor de GES în conformitate cu Regulamentul privind acreditarea şi cerinţele aplicabile verificatorilor emisiilor de gaze cu efect de seră, aprobat de Guvern;

d) elaborează planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi îl coordonează cu Agenţia de Mediu. Planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră trebuie să includă planificarea măsurilor de monitorizare şi de raportare a emisiilor de GES, metodologia de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altele, după caz;

e) raportează trimestrial, prin intermediul RETP-ului, datele privind emisiile şi transferul de poluanţi legate de activităţile industriale şi economice, astfel cum sunt specificate în anexa nr.1;

f) asigură verificarea RAE-ului prezentat spre coordonare sau, după caz, spre validare la Agenţia de Mediu de către verificator;

g) anual, până la data de 1 decembrie, notifică Agenţia de Mediu în cazul în care există sau nu modificări cu privire la informaţiile incluse în autorizaţia integrată de mediu sau în autorizaţia de mediu, în planul de monitorizare, în RAE şi în anexele aferente acestora.

(2) Activităţile care fac obiectul mecanismului de stabilire a preţului pentru emisiile de CO₂, altul decât MAFC-ul, sunt desfăşurate de către operatori în modul stabilit de Guvern.

(3) Operatorii care desfăşoară activităţi ce nu fac obiectul prezentei legi trebuie să înregistreze, să monitorizeze, să raporteze şi să ia măsuri de reducere a emisiilor de GES în conformitate cu cerinţele internaţionale, cu cerinţele stabilite în autorizaţia integrată de mediu sau în autorizaţia de mediu şi cu cerinţele aprobate de Guvern.

[Art.26 alin.(1),(3) completate prin Legea nr.243 din 10.07.2025, în vigoare 16.11.2025]

Capitolul III

OBIECTIVELE, POLITICILE INTERSECTORIALE

ŞI MĂSURILE PRIVIND ACŢIUNILE CLIMATICE

Secţiunea 1

Obiectivele şi ţintele

Articolul 27. Ţintele de reducere netă a emisiilor de GES

(1) Pentru a atinge neutralitatea climatică până în anul 2050, Guvernul stabileşte ţintele de reducere a emisiilor de GES în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) şi ale Comunităţii Energetice.

(2) Documentul strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung, Programul de dezvoltare cu emisii reduse, PNIEC-ul şi alte documente de politici sectoriale determină foaia de parcurs şi planurile de acţiune pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

(3) Obiectivul naţional privind limitarea şi reducerea emisiilor de GES este stabilit în PNIEC.

Articolul 28. Stabilirea ţintelor naţionale de reducere a emisiilor de GES

(1) La stabilirea ţintelor naţionale de reducere a emisiilor de GES, care includ şi reţinerea prin sechestrare a acestora de către sursele naturale, se iau în considerare:

a) reducerea netă a emisiilor de GES la nivelul economiei naţionale, comparativ cu nivelul emisiilor din anul de referinţă 1990;

b) acoperirea geografică a reducerii emisiilor de GES, care se aplică pe întreg teritoriul Republicii Moldova;

c) acoperirea emisiilor de dioxid de carbon (CO₂), metan (CH₄), protoxid de azot (N₂O), hidrofluorocarburi (HFC), perfluoricarburi (PFC), hexafluorură de sulf (SF₆) şi trifluorură de azot (NF₃);

d) reducerea emisiilor de GES care nu sunt controlate de Protocolul de la Montreal: emisii de dioxid de carbon (CO₂), metan (CH₄), protoxid de azot (N₂O), hidrofluorocarburi (HFC), perfluoricarburi (PFC), hexafluorură de sulf (SF₆) şi trifluorură de azot (NF₃);

e) categoriile de emisii antropice de GES şi reţinerea prin sechestrare a acestora, inclusiv sectoarele stabilite în ţintele naţionale de reducere, care corespund categoriilor şi sectoarelor prevăzute în ghidurile elaborate de Grupul interguvernamental de experţi în schimbările climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change, în continuare – IPCC): procese industriale şi utilizare a produselor, agricultură, folosinţa terenurilor, schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor şi silviculturii (LULUCF), gestionarea deşeurilor, precum şi subsectoarele prevăzute în anexa nr.1.

(2) În procesul de estimare a emisiilor de GES şi de reţinere prin sechestrare a acestora se utilizează ghidurile IPCC-ului, prin aplicarea valorilor potenţialului de încălzire globală într-un interval de timp de 100 de ani, conform Raportului de evaluare al IPCC-ului. Valorile respective se aplică în raportarea cumulativă a emisiilor şi absorbţiilor de GES, exprimate în echivalenţi de dioxid de carbon.

(3) La atingerea ţintelor naţionale de reducere a emisiilor de GES, care includ şi reţinerea prin sechestrare a acestora de către sursele naturale, se ia în considerare contribuţia sectorului LULUCF, în conformitate cu metodologia de calculare utilizată pentru evaluarea contribuţiei acestora.

(4) Metodologia de calculare, menţionată la alin.(3), este elaborată şi aprobată de Ministerul Mediului şi are la bază abordarea de producţie pentru contabilizarea produselor din lemn recoltat, conform ghidurilor IPCC-ului, excluzând emisiile provenite în urma dezastrelor naturale.

(5) Mecanismele de piaţă internaţionale, regionale şi bilaterale sunt utilizate pentru atingerea ţintelor naţionale de reducere a emisiilor de GES, în condiţiile implementării unor sisteme, care să asigure reduceri reale şi verificate ale emisiilor de GES.

(6) La stabilirea ţintelor naţionale de reducere a emisiilor de GES se iau în considerare următoarele:

a) concluziile ştiinţifice recente disponibile, inclusiv concluziile rapoartelor IPCC-ului şi ale Consiliului consultativ;

b) impactul social, economic şi de mediu, inclusiv costurile inacţiunii;

c) necesitatea de a asigura o tranziţie justă şi echitabilă din punct de vedere social;

d) eficienţa din punctul de vedere al costurilor şi economică eficientă;

e) competitivitatea economiei, în special a întreprinderilor mici şi mijlocii şi a sectoarelor care sunt cele mai expuse la relocarea emisiilor de CO₂;

f) cele mai eficiente tehnologii disponibile, din punctul de vedere al costurilor, al siguranţei şi al durabilităţii;

g) eficienţa energetică, inclusiv principiul "eficienţa energetică înainte de toate", accesibilitatea energiei din punctul de vedere al preţului şi siguranţa alimentării cu energie;

h) necesitatea de a asigura eficacitatea protecţiei mediului şi a evoluţiei graduale în timp;

i) necesitatea de a menţine, a gestiona şi a îmbunătăţi absorbanţii naturali pe termen lung, de a proteja şi de a reface biodiversitatea;

j) oportunităţile de atragere a investiţiilor;

k) evoluţiile internaţionale şi eforturile depuse pentru realizarea obiectivelor pe termen lung ale Acordului de la Paris şi a obiectivului final al CCONUSC.

Articolul 29. Stabilirea obiectivelor de adaptare la schimbările climatice

(1) Adaptarea la schimbările climatice este un proces continuu, iar planificarea acţiunilor de adaptare la schimbările climatice se efectuează în mod repetat, în baza PNA pentru o perioadă de 4 ani. La sfârşitul fiecărui ciclu al PNA, în baza evaluărilor efectuate, se planifică următoarea PNA în funcţie de necesităţile de adaptare identificate. Ministerul Mediului coordonează procesul de planificare naţională a acţiunilor de adaptare la schimbările climatice.

(2) PNA constă din următoarele etape:

1) stabilirea situaţiei de referinţă – etapă realizată de către grupurile de lucru sectoriale şi intersectoriale, formate din experţi în domeniul schimbărilor climatice şi specialişti într-un anumit domeniu, în cadrul căreia se desfăşoară următoarele activităţi:

a) identificarea riscurilor şi a vulnerabilităţii climatice la nivel sectorial şi naţional;

b) efectuarea evaluărilor de impact al riscurilor şi vulnerabilităţii climatice identificate;

c) identificarea lacunelor de capacitate;

d) alte activităţi de susţinere a stabilirii situaţiei de referinţă;

2) formularea PNA prin:

a) stabilirea scopului general al PNA;

b) stabilirea obiectivelor şi a ţintelor specifice de adaptare pentru fiecare sector care contribuie la realizarea scopului general al PNA;

c) elaborarea foii de parcurs a PNA, care se bazează pe măsurile sectoriale de adaptare şi pe documentele de politici naţionale şi care stabileşte abordarea adoptată pentru planificarea procesului de adaptare pentru perioada respectivă;

3) identificarea opţiunilor de adaptare şi prioritizarea setului de măsuri/acţiuni de adaptare care constă din totalitatea măsurilor/acţiunilor de adaptare la schimbările climatice incluse în politicile sectoriale, precum şi din acţiunile comune pentru toate sectoarele (consolidare a capacităţilor, cercetare, transfer tehnologic, egalitate de gen, alte aspecte intersectoriale relevante pentru procesul de adaptare), orientate spre realizarea scopului, a obiectivelor şi spre atingerea ţintelor stabilite pentru fiecare PNA;

4) aplicarea sistemului de monitorizare şi de evaluare a implementării acţiunilor de adaptare, în cadrul căruia:

a) se stabileşte contribuţia acţiunilor de adaptare pentru reducerea vulnerabilităţii, consolidarea capacităţii de adaptare la schimbările climatice şi sporirea rezilienţei sistemelor naturale şi a celor socioeconomice;

b) se evaluează eficacitatea politicilor elaborate, utilizarea mijloacelor financiare şi resurselor umane;

c) se asigură transparenţa procesului de colectare a datelor pentru evaluarea eficienţei acţiunilor de adaptare;

5) comunicarea, în cadrul căreia, în urma evaluărilor efectuate la sfârşitul implementării PNA:

a) se formulează concluziile privind rezultatele implementării măsurilor sectoriale de adaptare la schimbările climatice şi a PNA şi se comunică publicului larg;

b) se elaborează recomandări pentru următorul ciclu al PNA.

(3) La stabilirea obiectivelor de adaptare la schimbările climatice, precum şi la identificarea necesităţilor asociate cu adaptarea obiectivelor sectoriale şi ale altor obiective relevante, se iau în considerare următoarele:

a) concluziile ştiinţifice recente;

b) analiza vulnerabilităţii la schimbările climatice;

c) necesităţile pentru evitarea, minimizarea şi prevenirea pierderilor şi daunelor asociate cu efectele schimbărilor climatice;

d) necesitatea identificării grupurilor şi sectoarelor vulnerabile.

Articolul 30. Contribuţia naţională determinată

(1) Ministerul Mediului elaborează CND, prin care stabileşte ţintele naţionale climatice intermediare pentru îndeplinirea angajamentelor asumate în conformitate cu Acordul de la Paris. CND se elaborează cu respectarea cerinţelor stabilite de CCONUSC, fiind raportată prin intermediul Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice.

(2) CND conţine obiectivele climatice intermediare revizuite, luându-se în considerare perspectiva pe perioade de 10 ani, se elaborează şi se prezintă către Secretariatul CCONUSC începând cu anul 2025 şi, ulterior, la fiecare 5 ani.

(3) CND este elaborată în corespundere cu PNIEC-ul, parte componentă a mecanismului de guvernanţă energetică şi a acţiunilor climatice, în conformitate cu prevederile Legii nr.174/2017 cu privire la energetică.

(4) Cerinţele privind formatul, structura, conţinutul şi termenele de raportare, precum şi elaborarea, actualizarea, raportarea şi evaluarea CND sunt stabilite în temeiul CCONUSC, al Acordului de la Paris şi al deciziilor adoptate în temeiul acestora.

Secţiunea a 2-a

Politici sectoriale

Articolul 31. Documentul strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung

(1) Documentul strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung reprezintă documentul principal de planificare strategică, care determină politicile statului şi acţiunile pentru realizarea obiectivului privind neutralitatea climatică şi contribuie la îndeplinirea angajamentelor asumate de către Republica Moldova în conformitate cu CCONUSC şi cu Acordul de la Paris.

(2) Documentul menţionat la alin.(1) este elaborat de către Ministerul Mediului în corespundere cu Acordul de la Paris.

(3) Cerinţele privind cuprinsul documentului menţionat la alin.(1) sunt stabilite în Regulamentul privind mecanismul de guvernanţă energetică şi a acţiunilor climatice, aprobat de Guvern.

Articolul 32. Documentele de politici privind implementarea acţiunilor de adaptare la schimbările climatice

(1) Documentul de politici de nivel naţional privind implementarea acţiunilor de adaptare la schimbările climatice este Programul naţional de adaptare la schimbările climatice (în continuare – PNASC), elaborat de către Ministerul Mediului.

(2) Scopul PNASC-ului îl constituie integrarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice şi planificarea dezvoltării la toate nivelurile şi în toate sectoarele prioritare, pentru a asigura rezilienţa climatică pe termen mediu şi lung a sistemelor economice, sociale şi de mediu.

(3) Procesul de identificare a acţiunilor prioritare de adaptare este transparent şi se bazează pe aplicarea unor metode şi instrumente de evaluare econometrică relevante (analiza cost-beneficiu, analiza cost-eficienţă, analiza decizională cu multiple criterii).

(4) Măsurile şi acţiunile de adaptare la schimbările climatice incluse în PNASC sunt orientate asupra categoriilor de populaţie şi sectoarelor celor mai vulnerabile şi afectate.

(5) La elaborarea documentelor de politici pentru implementarea acţiunilor de adaptare la schimbările climatice se iau în considerare:

a) analizele, evaluările progreselor înregistrate şi indicatorii în domeniul schimbărilor climatice şi vulnerabilităţii;

b) vulnerabilitatea populaţiei şi a sectoarelor afectate, printre care sectorul agricol, sistemele de alimentare cu apă şi securitatea alimentară;

c) promovarea soluţiilor bazate pe natură şi adaptarea bazată pe ecosisteme;

d) indicatorii determinaţi pentru a asigura implementarea politicilor, măsurilor şi acţiunilor de adaptare la schimbările climatice;

e) necesităţile financiare, tehnologice şi de consolidare a capacităţilor pentru realizarea acestora;

f) indicatorii determinaţi din perspectiva raportului cost-beneficiu.

(6) Măsurile şi acţiunile de adaptare, identificate în documentele de politici, asigură conexiunea între politicile sectoriale şi sunt direcţionate spre integrarea consecventă a acţiunilor de adaptare la schimbările climatice în acţiunile socioeconomice şi de mediu relevante.

(7) Documentele de politici privind implementarea acţiunilor de adaptare la schimbările climatice sunt supuse consultărilor cu Comisia naţională privind schimbările climatice în vederea asigurării alinierii la priorităţile naţionale privind schimbările climatice, precum şi la priorităţile de dezvoltare durabilă.

(8) În cadrul planificării, dezvoltării, realizării şi monitorizării politicilor şi măsurilor, conţinutul documentelor de politici privind implementarea acţiunilor de adaptare la schimbările climatice, cerinţele de monitorizare şi raportare, principiile şi practicile de identificare, clasificare şi gestionare a riscurilor producerii dezastrelor naturale, precum şi termenele de raportare către Secretariatul CCONUSC şi Secretariatul Comunităţii Energetice sunt aprobate de Guvern.

Articolul 33. Documentele de politici sectoriale

(1) Autorităţile publice centrale elaborează şi promovează cadrul de planificare la nivel sectorial pentru adaptarea la schimbările climatice prin integrarea măsurilor de adaptare în documentele de politici sectoriale.

(2) Documentele de politici sectoriale care au impact asupra emisiilor de GES sunt elaborate în corespundere cu PNIEC-ul şi cu documentul strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung şi includ prevederi referitoare la estimarea cantitativă a efectelor emisiilor provenite din surse şi a reţinerilor prin sechestrare de către absorbanţi a GES, în conformitate cu cerinţele CCONUSC şi ale Acordului de la Paris.

(3) La identificarea acţiunilor prioritare de adaptare se ia în considerare impactul potenţial al schimbărilor climatice asupra diverselor grupuri sociale, inclusiv asupra femeilor, copiilor, persoanelor în etate, persoanelor cu dizabilităţi, fiind un proces transparent, bazat pe aplicarea unor metode şi instrumente de evaluare econometrică relevante (analiza cost-beneficiu, analiza cost-eficienţă, analiza decizională cu criterii multiple).

(4) Ministerul Mediului asigură suportul consultativ ministerelor de resort din sectoarele relevante ale economiei naţionale pentru identificarea metodologiilor de estimare cantitativă a efectelor emisiilor de GES provenite din surse şi a reţinerilor prin sechestrare de către absorbanţi a GES.

(5) Ministerul Mediului elaborează şi pune la dispoziţia publicului metodologii pentru planificarea, monitorizarea şi raportarea privind reducerea emisiilor de GES şi privind adaptarea la schimbările climatice, precum şi alte instrumente pentru planificare şi raportare.

(6) Cerinţele privind formatul, structura şi termenele de raportare, precum şi revizuirea rapoartelor sunt stabilite în Regulamentul privind instituirea şi funcţionarea Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice şi în Regulamentul privind mecanismul de guvernanţă energetică şi a acţiunilor climatice, aprobate de Guvern.

Articolul 34. Programul privind reducerea metanului

(1) Programul privind reducerea metanului stabileşte politicile şi măsurile pentru realizarea obiectivelor de reducere a impactului pe termen scurt şi mediu al emisiilor de metan asupra emisiilor totale de GES, luându-se în considerare potenţialul de încălzire globală şi durata de viaţă, relativ scurtă, a metanului în atmosferă, precum şi obiectivele economiei circulare, după caz.

(2) Ministerul Mediului, în comun cu Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Ministerul Energiei, examinează opţiunile de politică pentru a aborda rapid problema emisiilor de metan şi elaborează programul privind reducerea metanului.

Articolul 35. Documentele de politici de nivel local

(1) Autorităţile administraţiei publice locale elaborează şi implementează planuri de acţiuni sustenabile pentru energie şi climă (în continuare – PASEC), care conţin acţiuni de atenuare şi adaptare la schimbările climatice. PASEC-urile pot fi elaborate şi aprobate ca documente separate sau ca parte a planurilor locale integrate privind energia şi clima.

(2) Unităţile administrativ-teritoriale, în special cele cu un număr mic sau mediu de populaţie, inclusiv cele amalgamate, pot elabora în comun PASEC-uri pentru anul 2030 cu scopul de a realiza, în mod individual sau colectiv, obiectivul de reducere a emisiilor de GES.

(3) PASEC-urile sunt elaborate în corespundere cu PNASC-ul şi aprobate până la data de 1 ianuarie 2026.

(4) Monitorizarea implementării PASEC-urilor este asigurată prin raportarea periodică către Ministerul Mediului.

(5) Formatul, conţinutul, parametrii şi metodologiile utilizate în elaborarea, monitorizarea şi raportarea PASEC-urilor sunt prevăzute în Ghidul privind acţiunile autorităţilor administraţiei publice locale de atenuare şi adaptare la schimbările climatice, aprobat prin ordinul ministrului mediului.

Articolul 36. Prognozele naţionale privind emisiile de GES

(1) Instituţia de monitorizare a mediului colectează datele necesare pentru elaborarea prognozelor naţionale privind emisiile de GES şi organizează elaborarea prognozelor naţionale privind emisiile de GES provenite din surse şi reţinerile prin sechestrare de către absorbanţi a GES, care sunt structurate pe tipuri de gaze sau grupuri de gaze şi pe sectoare.

(2) Prognozele naţionale privind emisiile de GES sunt estimate cantitativ cu succesiune pentru viitor de 6 ani, care se termină cu 0 sau cu 5, imediat următori anului de raportare.

(3) Prognozele naţionale privind emisiile de GES includ toate politicile şi măsurile adoptate la nivel naţional şi cuprind date cu privire la:

a) previziunile referitoare la politicile şi măsurile existente şi previziunile cu privire la politicile şi măsurile adiţionale, în cazul în care sunt disponibile;

b) previziunile referitoare la emisiile totale de GES şi estimările pentru fiecare categorie;

c) impactul politicilor şi al măsurilor, iar în cazul în care astfel de politici şi măsuri nu sunt incluse, acest lucru se precizează în mod clar;

d) rezultatele analizei de sensibilitate efectuate pentru prognoze;

e) toate referinţele relevante la evaluările şi rapoartele tehnice care stau la baza prognozelor.

(4) Instituţia de monitorizare a mediului raportează Secretariatului CCONUSC şi Secretariatului Comunităţii Energetice prognozele naţionale privind emisiile de GES provenite din surse şi reţinerile prin sechestrare de către absorbanţi, în termenele specificate în Regulamentul privind instituirea şi funcţionarea Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice, aprobat de Guvern.

Secţiunea a 3-a

Acţiunile politice pentru reducerea consumului de combustibil

şi a emisiilor de dioxid de carbon în sectorul transportului

Articolul 37. Consumul de combustibil şi emisiile de CO₂ provenite de la autoturismele noi

(1) În vederea garantării pentru consumatori a posibilităţii de a face o alegere în cunoştinţă de cauză, informaţiile privind consumul de carburanţi şi emisiile de CO₂ ale autoturismelor noi, oferite spre vânzare sau spre achiziţionare prin leasing, sunt puse la dispoziţia acestora.

(2) Acţiunile privind reducerea emisiilor de CO₂ provenite de la autoturismele noi sunt stabilite prin lege.

Articolul 38. Eticheta privind consumul de combustibil şi emisiile de CO₂

(1) La plasarea pe piaţă a autoturismelor noi, agentul economic se asigură că acestea sunt însoţite de eticheta privind consumul de combustibil şi emisiile de CO₂.

(2) Formatul şi conţinutul etichetei privind consumul de combustibil şi emisiile de CO₂ se aprobă de către Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale.

(3) Se interzice aplicarea etichetei privind consumul de combustibil şi emisiile de CO₂ care poate induce în eroare potenţialii cumpărători de autoturisme noi şi care contravine prevederilor ghidului prevăzut la art.39 sau ale documentaţiei promoţionale.

Articolul 39. Ghidul privind consumul de combustibil şi emisiile de CO₂

(1) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale organizează procedura de elaborare şi ajustare a ghidului privind consumul de combustibil şi emisiile de CO₂ de la autoturismele noi comercializate.

(2) Ghidul privind consumul de combustibil şi emisiile de CO₂ conţine, după caz:

a) o listă, elaborată anual, a tuturor modelelor de autoturisme noi disponibile pentru vânzare, grupate în funcţie de marcă şi în ordine alfabetică. În cazul în care ghidul este actualizat mai mult de o dată pe an, acesta trebuie să conţină o listă a tuturor modelelor de autoturisme noi disponibile la data publicării actualizării respective;

b) tipul de carburant, valoarea numerică a consumului oficial de carburant şi a emisiilor specifice oficiale de CO₂ pentru fiecare model menţionat în ghid. Valoarea consumului oficial de carburant este exprimată fie în litri per suta de kilometri (l/100 km), fie în kilometri per litru (km/l), fie printr-o combinaţie adecvată a celor două formule, şi este indicată cu o precizie de o zecimală. Emisiile specifice oficiale de CO₂ trebuie să fie exprimate în grame per kilometru (g/km) şi rotunjite la cel mai apropiat număr întreg;

c) o listă formată din zece modele de autoturisme noi, care pune în evidenţă pe cele mai performante din punctul de vedere al randamentului energetic, clasificate în ordine crescătoare în funcţie de emisiile de CO₂ pentru fiecare tip de carburant. Lista include modelul, valoarea numerică a consumului oficial de carburant, precum şi emisiile specifice oficiale de CO₂;

d) recomandări destinate conducătorilor auto care să precizeze că o bună utilizare şi o întreţinere regulată a vehiculului, precum şi un anumit comportament la volan, care implică, de exemplu, evitarea condusului agresiv, rularea cu o viteză moderată, anticiparea frânării, verificarea umflării corespunzătoare a pneurilor, reducerea perioadelor de mers în gol, evitarea transportării de greutăţi excesive, îmbunătăţesc consumul de carburant şi reduc emisiile de CO₂ ale autoturismului lor;

e) o descriere privind efectele emisiilor de GES, schimbările climatice potenţiale şi rolul autoturismelor noi, precum şi o referinţă la diferiţi carburanţi care sunt propuşi consumatorului şi la implicaţiile utilizării acestora asupra mediului, stabiliţi în baza celor mai recente date ştiinţifice şi în conformitate cu prevederile legislaţiei.

(3) La plasarea pe piaţă a autoturismelor noi, agentul economic, în termen de 30 de zile, remite Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale informaţia privind consumul de combustibil şi privind emisiile de CO₂ ale autoturismelor noi comercializate.

Articolul 40. Documentaţia promoţională şi promovarea

(1) Comercianţii afişează, într-un loc vizibil, la punctele de vânzare, un anunţ care conţine datele privind consumul de combustibil şi emisiile de CO₂.

(2) Comercianţii se asigură că documentaţia promoţională conţine date oficiale privind consumul de combustibil şi emisiile de CO₂ ale noului model de autoturism.

Capitolul IV

MONITORIZAREA ŞI RAPORTAREA EMISIILOR DE GAZE CU

EFECT DE SERĂ ŞI A ALTOR INFORMAŢII RELEVANTE.

MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA ADAPTĂRII

LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

Secţiunea 1

Sistemul naţional de monitorizare

Articolul 41. Cadrul general privind managementul datelor emisiilor de GES

(1) Monitorizarea emisiilor de GES care provin de la sectoarele şi categoriile de surse şi sechestrare incluse în inventarul naţional se realizează de către instituţia de monitorizare a mediului, în baza Regulamentului privind instituirea şi funcţionarea Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice, aprobat de Guvern.

(2) Estimarea nivelului emisiilor antropice provenite din surse şi a reţinerilor prin sechestrare de către absorbanţi a GES, compilate în inventarul naţional, se realizează prin intermediul Sistemului naţional de inventariere, care este parte componentă a Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice.

(3) Evaluarea progresului înregistrat în implementarea obiectivelor CND, a documentului strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung, a PNASC-ului, a documentelor sectoriale, a PASEC-urilor, precum şi a prognozelor privind emisiile antropice provenite din surse sau reţinerile prin sechestrare de către absorbanţi a GES se realizează prin intermediul Sistemului naţional pentru politici, măsuri şi prognoze.

(4) Monitorizarea completă, transparentă, exactă, coerentă şi comparabilă în timp şi raportarea integrală a emisiilor de GES provenite de la activităţile specificate în anexa nr.1, precum şi a datelor privind activitatea instalaţiilor staţionare şi a celor din domeniul aviaţiei civile şi al transportului maritim şi a informaţilor privind emisiile de carbon provenite din aviaţia internaţională se realizează prin monitorizarea, raportarea şi verificarea de către operator a emisiilor de GES (în continuare – MRV) .

Articolul 42. Monitorizarea şi evaluarea adaptării la schimbările climatice

(1) Sistemul de monitorizare, raportare şi evaluare privind adaptarea la schimbările climatice este un instrument de bază pentru evaluarea realizării obiectivelor PNA, precum şi pentru următoarea PNA. În cadrul fiecărei PNA, sistemul de monitorizare şi evaluare este utilizat pentru a monitoriza implementarea acţiunilor de adaptare în conformitate cu scopurile şi obiectivele stabilite în PNA.

(2) Scopul sistemului de monitorizare, raportare şi evaluare este de a măsura progresele înregistrate în timp la nivel naţional, sectorial, administrativ-teritorial, pentru a determina gradul de vulnerabilitate al ţării ca urmare a realizării PNA şi a măsurilor sectoriale de adaptare la schimbările climatice.

(3) Sistemul de monitorizare, raportare şi evaluare este utilizat pentru:

a) monitorizarea şi evaluarea impactului acţiunilor de adaptare realizate (măsuri de adaptare naţionale şi sectoriale, programe şi proiecte implementate pe teritoriul ţării atât de entităţile naţionale, cât şi de cele internaţionale, alte tipuri de intervenţii);

b) raportarea privind realizarea acţiunilor de adaptare, conform indicatorilor de monitorizare;

c) asigurarea integrării priorităţilor de adaptare în planificarea sectorială şi naţională;

d) asigurarea transparenţei procesului de adaptare şi a colectării datelor;

e) măsurarea şi evaluarea rezultatelor şi a impactului activităţilor de adaptare, a investiţiilor, a proiectelor, a programelor privind rezilienţa climatică din perspectiva sensibilităţii la dimensiunea de gen.

(4) Sistemul de monitorizare, raportare şi evaluare colectează, prin intermediul indicatorilor, datele cu privire la acţiunile de adaptare implementate. Fişa indicatorilor, care conţine descrierea fiecărui tip de indicator, termenul de colectare, modul de utilizare în procesul de raportare şi evaluare a adaptării la schimbările climatice, este indicată în Regulamentul privind instituirea şi funcţionarea Sistemului de monitorizare şi evaluare privind adaptarea la schimbările climatice, aprobat de Guvern.

Secţiunea a 2-a

Raportarea în cadrul CCONUSC, al Acordului de la Paris

şi al Tratatului Comunităţii Energetice

Articolul 43. Formatul comun de monitorizare şi raportare

(1) Pentru a respecta angajamentele asumate în cadrul CCONUSC, al Acordului de la Paris, al Tratatului Comunităţii Energetice şi în baza datelor şi informaţiilor recepţionate de la autorităţile şi instituţiile responsabile care fac parte din Sistemul naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice, Ministerul Mediului transmite Secretariatului CCONUSC şi Secretariatului Comunităţii Energetice următoarele:

a) inventarul naţional al emisiilor antropice provenite din surse şi al reţinerilor prin sechestrare de către absorbanţi a gazelor cu efect de seră;

b) CND, Raportul bienal de transparenţă şi Raportul naţional de inventariere;

c) documentul strategic de politici publice de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung.

(2) Ministerul Mediului raportează comunicarea naţională cu privire la atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice, în conformitate cu Acordul de la Paris şi cu Regulamentul privind mecanismul de guvernanţă energetică şi a acţiunilor climatice, aprobat de Guvern.

(3) Instrumentele de raportare specificate la alin.(1) sunt elaborate în conformitate cu prevederile ghidurilor, aprobate prin deciziile adoptate în cadrul conferinţelor părţilor semnatare ale CCONUSC, ale Acordului de la Paris şi ale Tratatului Comunităţii Energetice.

(4) Cerinţele privind formatul, structura instrumentelor de raportare specificate la alin.(1) şi (2), precum şi termenele de raportare se stabilesc în Regulamentul privind instituirea şi funcţionarea Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice, aprobat de Guvern.

Articolul 44. Raportarea prin intermediul Sistemului naţional de inventariere

(1) Sistemul naţional de inventariere este elaborat şi administrat de către autoritatea competentă corespunzătoare, astfel încât să asigure transparenţa, acurateţea, coerenţa, comparabilitatea şi caracterul integral în compilarea inventarului naţional, în temeiul CCONUSC, al Acordului de la Paris şi al deciziilor adoptate în temeiul acestora, precum şi în conformitate cu prevederile Regulamentului privind instituirea şi funcţionarea Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice, aprobat de Guvern.

(2) Sistemul naţional de inventariere este elaborat şi administrat astfel încât să asigure calitatea inventarului naţional prin parcurgerea etapelor de planificare, pregătire şi management al datelor privind activităţile specificate în anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.1277/2018 cu privire la instituirea şi funcţionarea Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice.

(3) Raportul naţional de inventariere este elaborat de către Agenţia de Mediu în baza datelor şi informaţiilor din inventarul naţional, conform procedurilor şi formatului comun de raportare privind transparenţa acţiunilor şi a suportului oferit, aprobat prin deciziile adoptate în cadrul Acordului de la Paris.

(4) Cerinţele privind formatul, structura şi termenele Raportului naţional de inventariere sunt stabilite în Regulamentul privind instituirea şi funcţionarea Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice, aprobat de Guvern.

(5) Autorităţile şi instituţiile responsabile care fac parte din Sistemul naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice furnizează, în mod gratuit, informaţiile, factorii de emisie şi datele privind activitatea acestora necesare pentru a estima emisiile antropice de GES şi a le raporta.

(6) Autoritatea competentă elaborează inventarul naţional, care conţine date ce sunt prezentate Ministerului Mediului, care, la rândul său, le transmite Secretariatului Comunităţii Energetice şi Secretariatului Agenţiei Europene de Mediu pentru efectuarea evaluării tehnice a acestora, în termenele stabilite în Regulamentul privind instituirea şi funcţionarea Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice, aprobat de Guvern.

Articolul 45. Raportarea implementării documentelor de politici

(1) Autorităţile şi instituţiile publice responsabile de implementarea documentelor de politici în domeniul reducerii emisiilor antropice de GES şi al adaptării la schimbările climatice monitorizează gradul de realizare a acestora şi raportează Ministerului Mediului.

(2) Colectarea şi raportarea datelor privind schimbările climatice se efectuează în baza cadrului normativ şi a sistemului naţional creat în conformitate cu prevederile actelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 46. Raportarea prin intermediul Sistemului naţional pentru politici, măsuri şi prognoze

(1) Sistemul naţional pentru politici, măsuri şi prognoze asigură cadrul instituţional, juridic şi procedural pentru evaluarea progresului în implementarea politicilor de atenuare a schimbărilor climatice, pentru asigurarea actualităţii informaţiilor raportate, pentru elaborarea prognozelor privind emisiile antropice provenite din surse sau reţinerile prin sechestrare de către absorbanţi a GES.

(2) Sistemul naţional pentru politici, măsuri şi prognoze şi Sistemul naţional de inventariere formează Sistemul naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice.

(3) Sistemul naţional pentru politici, măsuri şi prognoze este creat şi funcţionează în baza unui regulament aprobat prin hotărâre de Guvern, a CCONUSC şi a Acordului de la Paris.

(4) Sistemul naţional pentru politici, măsuri şi prognoze este ţinut de către Agenţia de Mediu, astfel încât să asigure transparenţa, acurateţea, coerenţa, comparabilitatea şi caracterul integral al informaţiilor furnizate privind politicile, măsurile şi prognozele referitoare la emisiile antropice provenite din surse sau reţinerile prin sechestrare de către absorbanţi a GES.

Articolul 47. Raportarea progresului înregistrat în realizarea obiectivelor CND

(1) Ministerul Mediului monitorizează progresul privind realizarea obiectivelor CND prin aplicarea unor indicatori de monitorizare calitativi sau cantitativi.

(2) Cerinţele privind formatul, structura şi termenele de raportare vizând progresul realizării obiectivelor CND se stabilesc în temeiul CCONUSC, al Acordului de la Paris şi al deciziilor adoptate în temeiul acestora, precum şi în conformitate cu prevederile Regulamentului privind instituirea şi funcţionarea Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi altor informaţii relevante pentru schimbările climatice, aprobat de Guvern.

Articolul 48. Raportarea privind suportul recepţionat şi privind utilizarea veniturilor din preţul carbonului

(1) Raportarea privind suportul recepţionat şi privind utilizarea veniturilor din preţul carbonului, prevăzut la art.57, este efectuată de către Agenţia de Mediu o dată la doi ani, după data lansării sistemului de raportare, conform unui regulament aprobat de Guvern.

(2) Raportul include informaţiile cu privire la planificarea şi la strategiile naţionale de adaptare la schimbările climatice, specificându-se acţiunile implementate şi cele planificate pentru a facilita adaptarea la schimbările climatice, inclusiv informaţiile ce reies din cerinţele de raportare stabilite în temeiul CCONUSC şi al Acordului de la Paris.

Secţiunea a 3-a

Monitorizarea, raportarea şi verificarea

Articolul 49. Monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de GES provenite de la instalaţiile staţionare

(1) La aprobarea desfăşurării activităţilor prevăzute în anexa nr.1, în autorizaţia integrată de mediu sau în autorizaţia de mediu se include, în mod obligatoriu, componenta privind emisiile de GES, în conformitate cu prevederile Legii nr.227/2022 privind emisiile industriale. Începând din 30 iunie 2026, autorizaţiile integrate de mediu şi autorizaţiile de mediu se emit cu respectarea cerinţelor prevăzute la pct.7 din Regulamentul privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la instalaţiile staţionare şi activităţile din domeniul aviaţiei, aprobat de Guvern, iar autorizaţiile emise anterior, valabile în temeiul art.27 alin.(1) coroborat cu art.15 alin.(22) din Legea nr.227/2022 privind emisiile industriale, pe componenta de GES, se completează cu planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în termen de 3 luni.

(2) Operatorul instalaţiei staţionare în care desfăşoară una dintre activităţile prevăzute în anexa nr.1 şi care deţine autorizaţia integrată de mediu sau autorizaţia de mediu asigură monitorizarea şi raportarea anuală a emisiilor de GES, începând cu 1 ianuarie 2027, în baza planului de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră aproba.

(3) Măsurile de reducere a emisiilor de GES planificate, inclusiv metodologia şi frecvenţa monitorizării şi raportării acestora, se bazează pe principiile de monitorizare şi raportare prevăzute în anexa nr.2 şi se realizează în conformitate cu planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, elaborat de către operatorul instalaţiei staţionare şi aprobat de către Agenţia de Mediu.

(4) Anual, până la data de 31 martie, operatorul instalaţiei staţionare prezintă Agenţiei de Mediu RAE-ul pentru anul precedent, verificat de către un verificator acreditat, împreună cu raportul de verificare a emisiilor de GES generate în anul calendaristic precedent, elaborat de către verificator.

(5) În cazul în care operatorul instalaţiei staţionare nu prezintă un RAE verificat în termenul stabilit sau dacă raportul nu a fost verificat în conformitate cu cerinţele prevăzute la art.50 alin.(5), Agenţia de Mediu efectuează o estimare prudentă a nivelului de emisii de GES al unei instalaţii, care va înlocui raportul respectiv.

(6) Cerinţele privind formatul, structura de raportare a RAE-ului, procedura de depunere şi actele necesare, precum şi metodologiile MRV a emisiilor de GES sunt stabilite în Regulamentul privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la instalaţiile staţionare şi activităţile din domeniul aviaţiei, aprobat de Guvern.

[Art.49 alin.(1) în redacţie nouă, alin.(2) modificat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

[Art.49 alin.(1),(2) completate prin Legea nr.243 din 10.07.2025, în vigoare 16.11.2025]

Articolul 50. Verificarea şi acreditarea

(1) Centrul Naţional de Acreditare acreditează verificatorii în conformitate cu prevederile Legii nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii.

(2) Verificatorul verifică RAE-ul prezentat de către operatorul instalaţiei staţionare sau de către operatorul de aeronave, în conformitate cu procedura de verificare prevăzută în Regulamentul privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la instalaţii staţionare şi activităţile din domeniul aviaţiei, aprobat de Guvern.

(3) Procedura de verificare a RAE-ului prezentat de compania de transport maritim este prevăzută în Regulamentul privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de dioxid de carbon generate de transportul maritim, aprobat de Guvern.

(4) Verificatorii acreditaţi de un centru naţional de acreditare în statele membre ale Uniunii Europene, care au trecut cu succes evaluarea organizată de Cooperarea Europeană pentru Acreditare, sunt în drept să presteze servicii de verificare la nivel naţional, conform procedurii de recunoaştere şi echivalare prevăzute în Legea nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii.

(5) Centrul Naţional de Acreditare, în comun cu Agenţia de Mediu, stabileşte cerinţele aplicabile verificatorilor, procedura de verificare, criteriile de verificare, precum şi conţinutul raportului de verificare.

(6) Verificatorul acţionează independent de operatorul instalaţiei staţionare, de operatorul de aeronave sau de operatorul instalaţiei de transport maritim şi este imparţial în exercitarea atribuţiilor de verificare, conform cerinţelor prevăzute în Regulamentul privind acreditarea şi cerinţele aplicabile verificatorilor emisiilor de gaze cu efect de seră, aprobat de Guvern.

Articolul 51. Monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de GES provenite de la activităţile din domeniul aviaţiei

(1) În vederea decarbonizării aviaţiei civile şi a încurajării utilizării unor tehnologii mai puţin poluante şi a surselor regenerabile prin aplicarea măsurilor economice este instituită schema CORSIA, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind instituirea şi funcţionarea Schemei de compensare şi de reducere a emisiilor de carbon pentru aviaţia internaţională, aprobat de Guvern.

(2) Cerinţele privind MRV a emisiilor de GES, inclusiv evaluarea progresului înregistrat în îndeplinirea angajamentelor de reducere a acestora, generate de operatorii aerieni naţionali, sunt stabilite în regulamentul prevăzut la alin.(1).

(3) Operatorul de aeronave prezintă spre aprobare Autorităţii Aeronautice Civile planul de monitorizare a emisiilor de CO₂, care conţine măsurile de monitorizare şi raportare a emisiilor de carbon în cadrul CORSIA, cu două luni înainte de atingerea pragului de raportare estimativ de 10000 de tone de CO₂ pe an.

(4) Operatorul de aeronave prezintă spre coordonare Agenţiei de Mediu planul de monitorizare a emisiilor de CO₂, care conţine măsurile de monitorizare şi raportare a emisiilor de carbon, începând cu 30 iunie 2026 sau înainte de începerea activităţii din domeniul aviaţiei.

(5) RAE-ul operatorului de aeronave, pentru întreaga perioadă de raportare a anului precedent, este verificat de către un verificator acreditat în conformitate cu Regulamentul privind acreditarea şi cerinţele aplicabile verificatorilor emisiilor de gaze cu efect de seră, aprobat de Guvern.

(6) Monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de GES, prevăzute la alin.(4), se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la instalaţiile staţionare şi de la activităţile din domeniul aviaţiei, aprobat de Guvern.

[Art.51 alin.(4),(6) modificate, alin.(5) în redacţie nouă conform Legii nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

Articolul 52. Monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de GES provenite de la activităţile din domeniul transportului maritim

(1) În scopul promovării reducerii emisiilor de GES provenite de la activităţile din domeniul transportului maritim, armatorii sunt obligaţi să monitorizeze şi să raporteze emisiile de GES pentru fiecare navă şi pentru fiecare călătorie, în conformitate cu Regulamentul privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de dioxid de carbon generate de transportul maritim, aprobat de Guvern.

(2) Armatorii prezintă spre înregistrare Agenţiei de Mediu planul de monitorizare a emisiilor de CO₂, care conţine măsurile de monitorizare şi raportare a emisiilor de carbon, înainte de începerea activităţii din domeniul transportului maritim.

(3) Anual, până la data de 31 martie, armatorii sunt obligaţi să transmită Agenţiei de Mediu RAE-ul pentru întreaga perioadă de raportare a anului precedent, care să fie verificat de către un verificator acreditat.

(4) Navele care au ca destinaţie un port situat pe teritoriul Republicii Moldova sunt obligate să raporteze emisiile de GES Agenţiei de Mediu până la intrarea în port.

Articolul 53. Sistemul informaţional integrat de mediu

(1) Operatorii instalaţiilor staţionare în care desfăşoară un anumit tip de activitate, specificate în anexa nr.1, sunt înregistraţi în Registrul naţional de emisii şi transfer de poluanţi, în conformitate cu prevederile Legii nr.227/2022 privind emisiile industriale şi ale Regulamentului privind Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi, aprobat de Guvern.

(2) Registrul menţionat la alin.(1) este parte componentă a Sistemului informaţional integrat de mediu, instituit de Ministerul Mediului, care facilitează implementarea angajamentelor privind raportarea prevăzută la art.44–50.

Capitolul V

TRANSPARENŢA ŞI FINANŢAREA

Secţiunea 1

Transparenţa în procesul de luare a deciziilor

şi cooperarea transfrontalieră

Articolul 54. Consultarea părţilor interesate

(1) Ministerul Mediului, alte autorităţi şi instituţii publice responsabile de politicile sectoriale pun la dispoziţia publicului rapoartele privind implementarea documentelor de politici în domeniul reducerii emisiilor antropice de GES şi al adaptării la schimbările climatice, în conformitate cu prevederile Legii nr.239/2008 privind transparenţa în procesul decizional.

(2) Ministerul Mediului asigură colaborarea cu toate părţile interesate pentru a le oferi posibilitatea şi mijloacele să contribuie activ la o tranziţie justă şi echitabilă din punct de vedere social către o societate neutră din punct de vedere climatic şi cu rezilienţă sporită la schimbările climatice, de asemenea asigură ca publicul să beneficieze de posibilităţi efective de a se informa în timp util, de a participa şi de a-şi exprima opiniile cu privire la documentele elaborate şi supuse consultărilor publice.

(3) Datele privind emisiile de GES, condiţiile de mediu şi potenţialele efecte adverse, precum şi consecinţele, rezultatele monitorizării şi ale controalelor nu pot fi considerate secret comercial în conformitate cu prevederile Legii nr.384/2023 privind protecţia secretelor comerciale.

(4) Informaţiile de interes public se pun la dispoziţia publicului cu titlu gratuit, prin intermediul unor mijloace mass-media uşor accesibile şi se publică pe pagina web oficială a Ministerului Mediului, cu respectarea prevederilor legislaţiei în domeniul asigurării accesului la informaţiile de interes public.

(5) Ministerul Mediului asigură organizarea procesului incluziv şi accesibil la nivel naţional, regional şi local, cu participarea mediului asociativ, a mediului academic, a mediului de afaceri, a cetăţenilor şi a societăţii civile, pentru schimbul de bune practici şi pentru identificarea acţiunilor care contribuie la realizarea obiectivelor la nivel naţional.

(6) Ministerul Mediului, alte autorităţi şi instituţii publice responsabile de politicile sectoriale utilizează toate instrumentele necesare, inclusiv Comisia naţională privind schimbările climatice, dialogul pe mai multe niveluri, având ca subiect energia şi clima, Pactul Climatic European, pentru a implica cetăţenii, mediul asociativ şi părţile interesate în scopul promovării dialogului şi furnizării informaţiei ştiinţifice cu privire la schimbările climatice şi la aspectele sociale, precum şi cele legate de egalitatea de gen.

[Art.54 alin.(3) modificat prin Legea nr.330 din 29.12.2025, în vigoare 31.12.2025]

Articolul 55. Dialogul pe niveluri şi cooperarea

(1) Ministerul Mediului poartă un dialog pe mai multe niveluri, având ca subiect acţiunile climatice, în cadrul căruia autorităţile administraţiei publice locale, societatea civilă, mediul academic şi cel de afaceri, investitorii şi alte părţi interesate, precum şi publicul larg pot participa activ şi pot discuta despre obiectivele privind neutralitatea climatică şi scenariile preconizate pentru politicile în domeniu, inclusiv cele pe termen lung, şi pot examina progresele înregistrate.

(2) Pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor şi a contribuţiilor stabilite la nivel naţional, Ministerul Mediului asigură cooperarea cu statele părţi ale Comunităţii Energetice, cu statele membre ale Uniunii Europene, cu statele vecine şi alte state prin schimbul de informaţii privind cercetarea şi dezvoltarea ştiinţifică şi tehnică, în vederea perfecţionării mijloacelor care facilitează realizarea obiectivelor şi atingerea ţintelor naţionale.

Secţiunea a 2-a

Preţul carbonului şi sistemul de stabilire

Articolul 56. Mecanismul financiar de stabilire a preţului pentru emisiile de CO₂

(1) În scopul asigurării reducerii emisiilor de GES în urma desfăşurării activităţilor specificate în anexa nr.1 şi a implementării principiului "poluatorul plăteşte" se instituie mecanismul financiar de stabilire a preţului pentru emisiile de CO₂.

(2) Mecanismul financiar de stabilire a preţului pentru emisiile de CO₂ se fundamentează pe principiul "plafonare şi comercializare" şi/sau "stabilirea preţului carbonului pentru anumite bunuri şi/sau servicii" şi se stabileşte prin lege.

(3) Cerinţele privind calculul şi raportarea emisiilor de GES, obligaţiile şi metodele de plată a preţului pentru emisiile de CO₂, lista operatorilor supuşi plăţii pentru emisiile de CO₂, criteriile şi condiţiile pentru scutiri sau reduceri de plată, autorităţile şi instituţiile responsabile, precum şi procedura de percepere a plăţilor pentru emisiile de CO₂, altele decât cele prevăzute de MAFC, se aprobă de către Guvern.

Articolul 57. Susţinerea financiară a acţiunilor de atenuare şi adaptare la schimbările climatice

(1) Statul asigură susţinerea financiară prin elaborarea, promovarea şi implementarea documentelor de politici în domeniul atenuării şi al adaptării la schimbările climatice la nivel naţional şi sectorial, în limita mijloacelor disponibile.

(2) Mijloacele financiare din bugetul de stat şi alte mijloace financiare care nu contravin legislaţiei sunt utilizate pentru:

a) implementarea activităţilor de reducere a emisiilor de GES;

b) implementarea activităţilor de sporire a reţinerii emisiilor de GES prin sechestrarea acestora;

c) creşterea ponderii energiei provenite din surse regenerabile şi promovarea tehnologiilor inovative contribuind la tranziţia către o economie sigură şi durabilă cu emisii reduse de CO₂;

d) sporirea capacităţii de sechestrare a emisiilor de GES din sectorul LULUCF;

e) combaterea defrişărilor ilicite şi sporirea capacităţii de regenerare şi împădurire;

f) implementarea activităţilor de consolidare a capacităţii de adaptare la schimbările climatice;

g) stimularea renovării parcului de vehicule antrenat la prestarea transportului rutier de persoane prin servicii regulate;

h) finanţarea domeniilor de cercetare aferente promovării eficienţei energetice şi a tehnologiilor curate;

i) promovarea eficienţei energetice, inclusiv prin oferirea suportului financiar gospodăriilor aflate în situaţie de sărăcie energetică;

j) promovarea şi utilizarea tehnologiilor curate şi eficiente energetic, inclusiv cogenerarea şi trigenerarea, în scopul susţinerii financiare pentru abordarea aspectelor sociale generate de schimbările climatice în gospodăriile cu venituri mici şi medii, precum şi pentru implementarea măsurilor de atenuare şi/sau de adaptare la schimbările climatice în cadrul întreprinderilor;

k) contribuirea la formarea competenţelor şi realocarea forţei de muncă pentru o tranziţie justă spre o economie cu emisii reduse de carbon, în special în regiunile cele mai vulnerabile, în coordonare cu mediul asociativ;

l) promovarea captării şi stocării geologice a carbonului în condiţii de siguranţă pentru mediul înconjurător din sectoarele şi subsectoarele industriale;

m) implementarea tehnologiilor sau investiţiilor în tehnologii ce ţin de captarea şi stocarea carbonului în condiţii de siguranţă pentru mediul înconjurător din sectoarele şi subsectoarele industriale;

n) susţinerea în îndeplinirea angajamentelor în cadrul Tratatului Comunităţii Energetice; susţinerea autorităţilor administraţiei publice locale în implementarea prevederilor Convenţiei primarilor pentru climă şi energie;

o) monitorizarea şi raportarea emisiilor de GES;

p) acţiunile de susţinere a activităţilor mediului asociativ (a organizaţiilor societăţii civile) în domeniul reducerii emisiilor de GES şi de adaptare la schimbările climatice;

q) desfăşurarea activităţilor Secretariatului Comisiei naţionale privind schimbările climatice.

(3) Asigurarea financiară a activităţilor de atenuare şi adaptare la schimbările climatice se efectuează în baza unor proceduri care să asigure luarea în considerare a tuturor aspectelor legate de climă în procesul luării deciziilor. La prioritizarea finanţării se iau în considerare multiple aspecte, inclusiv sociale, economice şi de mediu.

Articolul 58. Evidenţa cheltuielilor legate de schimbările climatice

(1) La implementarea politicilor şi măsurilor necesare pentru realizarea obiectivelor şi atingerea ţintelor naţionale, Guvernul ia în considerare necesitatea atenuării efectelor emisiilor de GES şi a adaptării la schimbările climatice, asigurând că cel puţin o parte din măsurile planificate sunt finanţate ca urmare a aplicării mecanismului financiar de stabilire a preţului pentru emisiile de CO₂.

(2) Mijloacele financiare colectate în urma aplicării mecanismului financiar de stabilire a preţului pentru emisiile de CO₂ sunt gestionate prin intermediul sistemului trezorerial de către Ministerul Finanţelor.

(3) Mijloacele financiare colectate din plăţile de carbon pentru emisiile de CO₂ se includ în legea bugetului de stat pentru anul respectiv.

Capitolul VI

COMPETENŢA ÎN EFECTUAREA CONTROLULUI.

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI

ÎN DOMENIUL ACŢIUNILOR CLIMATICE

Articolul 59. Măsuri de control

Controlul de stat în domeniul acţiunilor climatice este exercitat de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, în vederea asigurării respectării legislaţiei în domeniul acţiunilor climatice şi al realizării măsurilor de protecţie a mediului. Măsurile de control se exercită în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

Articolul 60. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei în domeniul acţiunilor climatice

Încălcarea prevederilor prezentei legi şi ale actelor normative aprobate în temeiul acesteia atrage, după caz, răspunderea civilă, contravenţională sau penală.

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 61. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare peste 18 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul:

a) în termen de 18 luni de la data publicării prezentei legi, va asigura elaborarea şi adoptarea actelor normative necesare pentru implementarea acesteia;

b) în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu aceasta.

Articolul 62. Dispoziţii tranzitorii

Autorizaţiile emise anterior, considerate valabile în temeiul art.61 din Legea nr.227/2022 privind emisiile industriale, se modifică în temeiul art.49 alin.(1) din prezenta lege, în termen de 3 luni de la data publicării Legii nr.53/2026 pentru modificarea unor acte normative (reforma autorităţilor subordonate Ministerului Mediului).

[Art.62 introdus prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 25.04.2026]

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.74. Chişinău, 11 aprilie 2024.

Anexa nr.1

Categoriile de activităţi

cărora li se aplică mecanismul financiar de stabilire

a preţului pentru emisiile de dioxid de carbon

1. Valorile pragurilor specificate în tabel se referă, în general, la capacităţile de producţie sau la randamente. În instalaţia în care se desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile care fac parte din aceeaşi categorie de activitate, capacităţile acestora se însumează.

2. La calcularea puterii termice nominale totale a unei instalaţii se însumează puterea termică nominală a tuturor unităţilor tehnice care fac parte din aceasta şi în care se ard combustibili în cadrul instalaţiei respective. Aceste unităţi pot include toate tipurile de cazane, arzătoare, turbine, încălzitoare, furnale, incineratoare, cuptoare de calcinare, etuve, cuptoare, uscătoare, motoare, pile de combustie, instalaţii de ardere în buclă chimică, facle şi instalaţii de postcombustie termică sau catalitică. Instalaţiile cu o putere termică nominală mai mică de 3 MW şi instalaţiile care utilizează exclusiv biomasă nu sunt luate în calcul. Instalaţiile care utilizează exclusiv biomasă includ instalaţiile care utilizează combustibili fosili doar la pornirea sau la oprirea instalaţiei.

3. În cazul în care o instalaţie deserveşte o activitate pentru care pragul nu este exprimat ca putere termică nominală totală, pragul pentru activitatea respectivă are prioritate la luarea deciziei privind includerea în listă.

4. În cazul în care se constată că într-o instalaţie se depăşeşte pragul de capacitate pentru o activitate menţionată în tabelul din prezenta anexă, toate instalaţiile în care se ard combustibili, altele decât instalaţiile pentru incinerarea deşeurilor periculoase sau municipale, sunt incluse în autorizaţia integrată de mediu sau în autorizaţia de mediu.

Activităţi		Gaze cu efect de seră
I. Instalaţiile staţionare
1	Arderea combustibililor în instalaţiile cu o putere termică nominală totală de peste 20 MW (cu excepţia instalaţiilor pentru incinerarea deşeurilor periculoase sau municipale)	Dioxid de carbon
2	Arderea combustibililor în instalaţiile pentru incinerarea deşeurilor municipale cu o putere termică nominală totală de peste 20 MW	Dioxid de carbon
3	Rafinarea uleiurilor, în cazul în care sunt exploatate instalaţii de ardere cu o putere termică nominală totală de peste 20 MW	Dioxid de carbon
4	Producerea cocsului	Dioxid de carbon
5	Prăjirea sau sinterizarea, inclusiv peletizarea, a minereurilor metalice (inclusiv a minereurilor sulfidice)	Dioxid de carbon
6	Producerea fontei sau a oţelului (topire primară sau secundară), inclusiv instalaţiile pentru turnare continuă, cu o capacitate de producţie mai mare de 2,5 tone pe oră	Dioxid de carbon
7	Producerea sau prelucrarea metalelor feroase (inclusiv a feroaliajelor), în cazul în care sunt exploatate instalaţii de ardere cu o putere termică nominală totală de peste 20 MW. Prelucrarea include, printre altele, laminoare, reîncălzitoare, cuptoare de recoacere, forje, topitorii, acoperire şi decapare	Dioxid de carbon
8	Producerea de aluminiu primar sau alumină	Dioxid de carbon şi perfluorocarburi
9	Producerea de aluminiu secundar, în cazul în care sunt exploatate instalaţii de ardere cu o putere termică nominală totală de peste 20 MW	Dioxid de carbon
10	Producerea sau prelucrarea metalelor neferoase, inclusiv producerea aliajelor, rafinarea, topirea-turnarea etc., în cazul în care sunt exploatate instalaţii de ardere cu o putere termică nominală totală (incluzând combustibilii folosiţi ca agenţi de reducere) de peste 20 MW	Dioxid de carbon
11	Producerea clincherului de ciment în cuptoare rotative cu o capacitate de producţie de peste 500 de tone pe zi sau în alte cuptoare, cu o capacitate de producţie de peste 50 de tone pe zi	Dioxid de carbon
12	Producerea de var sau calcinarea dolomitei sau a magnezitei în cuptoare rotative sau în alte cuptoare, cu o capacitate de producţie de peste 50 de tone pe zi	Dioxid de carbon
13	Fabricarea sticlei, inclusiv a fibrei de sticlă, cu o capacitate de topire de peste 20 de tone pe zi	Dioxid de carbon
14	Fabricarea prin ardere de produse ceramice, în special de ţigle, cărămizi, cărămizi refractare, plăci ceramice, gresie ceramică sau porţelan, cu o capacitate de producţie de peste 75 de tone pe zi	Dioxid de carbon
15	Fabricarea de material izolant din vată minerală, utilizând sticlă, rocă sau zgură, cu o capacitate de topire de peste 20 de tone pe zi	Dioxid de carbon
16	Uscarea sau calcinarea ghipsului sau fabricarea plăcilor din ipsos şi a altor produse din ghips, cu o capacitate de producţie de ghips calcinat sau de ghips secundar uscat de peste 20 de tone pe zi	Dioxid de carbon
17	Producerea de celuloză din lemn sau din alte materiale fibroase	Dioxid de carbon
18	Producerea de hârtie sau carton, cu o capacitate de producţie de peste 20 de tone pe zi	Dioxid de carbon
19	Producerea de negru de fum, implicând carbonizarea unor substanţe organice precum sunt uleiurile, gudronul, reziduurile de cracare şi de distilare, cu o capacitate de producţie de peste 50 de tone pe zi	Dioxid de carbon
20	Producerea acidului azotic	Dioxid de carbon şi oxid de azot
21	Producerea acidului adipic	Dioxid de carbon şi oxid de azot
22	Producerea acidului glioxalic şi glioxilic	Dioxid de carbon şi oxid de azot
23	Producerea amoniacului	Dioxid de carbon
24	Producerea substanţelor chimice organice în vrac prin cracare, reformare, oxidare completă sau parţială ori prin procese similare, cu o capacitate de producţie care depăşeşte 100 de tone pe zi	Dioxid de carbon
25	Producerea de hidrogen (H₂) şi de gaze de sinteză, cu o capacitate de producţie care depăşeşte 5 tone pe zi	Dioxid de carbon
26	Producerea de sodă calcinată (Na₂CO₃) şi de bicarbonat de sodiu (NaHCO₃)	Dioxid de carbon
27	Transportul de gaze cu efect de seră în vederea stocării geologice într-un sit de stocare autorizat, în conformitate cu prevederile anexei nr.1 la Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, cu excepţia emisiilor care fac obiectul unei alte activităţi în temeiul prezentei legi	Dioxid de carbon
28	Stocarea geologică a gazelor cu efect de seră într-un sit de stocare în conformitate cu anexa nr.1 la Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, cu excepţia emisiilor care fac obiectul unei alte activităţi în temeiul prezentei legi	Dioxid de carbon
II. Aviaţia
29	Zborurile între aerodromurile situate în două state diferite, efectuate de către operatorii de aeronave, îndeplinesc următoarele condiţii: a) operatorii de aeronave sunt certificaţi sau înregistraţi în Republica Moldova; b) se produc emisii anuale de CO₂ mai mari de 10000 de tone din utilizarea aeronavelor, cu o masă maximă certificată la decolare mai mare de 5700 de kg, care efectuează zboruri ce sunt incluse în prezenta anexă, altele decât cele care pleacă şi care sosesc în acelaşi stat membru al Uniunii Europene, inclusiv în regiunile ultraperiferice ale aceluiaşi stat membru, începând cu 1 ianuarie 2021; c) în sensul prezentei litere, nu se iau în considerare emisiile generate de următoarele tipuri de zboruri: - zborurile de stat; - zborurile umanitare; - zborurile medicale; - zborurile militare; - zborurile de stingere a incendiilor; - zborurile precedente şi cele ulterioare unui zbor pentru activităţi umanitare, medicale sau de stingere a incendiilor, cu condiţia că zborul în cauză să fi fost efectuat cu aceeaşi aeronavă şi să fi fost necesar pentru desfăşurarea acelor activităţi umanitare, medicale sau de stingere a incendiilor sau pentru repoziţionarea aeronavei, după desfăşurarea activităţilor respective, în vederea desfăşurării activităţii sale ulterioare	Dioxid de carbon
30	Zborurile care pleacă de pe un aerodrom situat pe teritoriul Republicii Moldova. Această activitate nu include: a) zborurile efectuate exclusiv pentru transportul unui monarh în funcţie şi al rudelor sale apropiate, al şefilor de stat, al şefilor de guvern şi al miniştrilor din ţări care nu sunt state membre, aflaţi în misiune oficială, cu condiţia ca o astfel de situaţie să fie dovedită prin indicatorul corespunzător al statutului zborului din planul de zbor; b) zborurile militare efectuate cu aeronave militare şi zborurile serviciilor vamale şi de poliţie; c) zborurile legate de misiunile de căutare şi de salvare, zborurile serviciilor de pompieri, zborurile pentru activităţi umanitare şi zborurile serviciilor medicale de urgenţă, autorizate de către autorităţile competente corespunzătoare; d) alte zboruri efectuate exclusiv în conformitate cu regulile de zbor la vedere definite în anexa nr.2 la Convenţia de la Chicago; e) zborurile care se încheie pe aerodromul de pe care a decolat aeronava şi în timpul cărora nu au fost efectuate aterizări intermediare; f) zborurile de instruire, efectuate exclusiv în scopul obţinerii unei licenţe sau a unei calificări, în cazul personalului navigant de conducere, dacă acest lucru este dovedit printr-o indicaţie corespunzătoare din planul de zbor, cu condiţia ca scopul zborului să nu fie transportul de pasageri şi/sau de marfă sau poziţionarea sau transportul aeronavei; g) zborurile efectuate exclusiv în scopul cercetărilor ştiinţifice sau în scopul verificării, al testării sau al certificării aeronavei ori a echipamentului de bord sau de sol; h) zborurile efectuate de aeronave cu o masă maximă certificată la decolare mai mică de 5700 de kg; i) zborurile efectuate pe rutele în care capacitatea oferită nu depăşeşte 50000 de locuri pe an; j) zborurile care, cu excepţia prezentei litere, s-ar încadra în această activitate şi sunt efectuate de un operator de transport aerian comercial, care efectuează fie: – mai puţin de 243 de zboruri pe perioadă, pe parcursul a trei perioade consecutive de câte patru luni; fie – zboruri cu emisii anuale totale mai mici de 10000 de tone pe an. Zborurile menţionate la lit.l) şi m) sau cele efectuate exclusiv pentru transportul în misiune oficială al monarhilor în exerciţiu şi al rudelor apropiate ale acestora, al şefilor de stat, al şefilor de guvern şi al miniştrilor unui stat membru al Uniunii Europene nu pot fi excluse în temeiul prezentei litere; k) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2030, zborurile care, cu excepţia prezentei litere, s-ar încadra în această activitate şi sunt efectuate de un operator de aeronave necomercial, care efectuează zboruri cu emisii anuale totale mai mici de 1000 de tone pe an, inclusiv emisiile generate de zborurile menţionate la lit.l) şi m); l) zborurile dinspre aerodromurile situate în Elveţia către aerodromurile situate în Spaţiul Economic European; m) zborurile dinspre aerodromurile situate în Regatul Unit către aerodromurile situate în Spaţiul Economic European
III. Transportul maritim
31	Navele cu un tonaj brut de peste 5000 de tone, în ceea ce priveşte emisiile de CO₂ generate în timpul călătoriilor acestora de la ultimul lor port de escală la un port de escală aflat sub jurisdicţia Republicii Moldova şi de la un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru al Uniunii Europene spre următorul port de escală al acestora, precum şi în interiorul porturilor de escală aflate sub jurisdicţia Republicii Moldova. De la data de 1 ianuarie 2025, navele de transport general de mărfuri, cu un tonaj brut mai mic de 5000 de tone, dar nu mai mic de 400 de tone, în ceea ce priveşte emisiile de GES generate în timpul călătoriilor acestora pentru transportul de mărfuri în scopuri comerciale de la ultimul lor port de escală la un port de escală aflat sub jurisdicţia Republicii Moldova şi de la un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru al Uniunii Europene spre următorul port de escală al acestora, precum şi în interiorul porturilor de escală aflate sub jurisdicţia Republicii Moldova, precum şi navele de aprovizionare în larg cu un tonaj brut mai mic de 5000 de tone, dar nu mai mic de 400 de tone în ceea ce priveşte emisiile de GES generate în timpul călătoriilor acestora de la ultimul lor port de escală la un port de escală aflat sub jurisdicţia Republicii Moldova şi de la un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru al Uniunii Europene spre următorul port de escală al acestora, precum şi în interiorul porturilor de escală aflate sub jurisdicţia Republicii Moldova. De la data de 1 ianuarie 2025, navele de aprovizionare în larg, cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 5000 de tone în ceea ce priveşte emisiile de GES generate în timpul călătoriilor acestora de la ultimul lor port de escală la un port de escală aflat sub jurisdicţia Republicii Moldova şi de la un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru al Uniunii Europene spre următorul port de escală al acestora, precum şi în interiorul porturilor de escală aflate sub jurisdicţia Republicii Moldova	Dioxid de carbon, începând cu data de 1 ianuarie 2026, metan şi protoxid de azot

[Anexa nr.1 completată prin Legea nr.243 din 10.07.2025, în vigoare 16.11.2025]

Anexa nr.2

PRINCIPIILE DE MONITORIZARE ŞI RAPORTARE

I. Monitorizarea şi raportarea emisiilor de GES provenite de la instalaţiile staţionare

A. Monitorizarea emisiilor de CO₂

Emisiile se monitorizează în baza calculelor sau în baza măsurătorilor.

B. Calculul emisiilor

1) Calcularea emisiilor se efectuează după următoarea formulă:

datele privind activitatea × factorii de emisie × factorii de oxidare.

2) Datele privind activitatea (combustibilul utilizat, rata de producţie etc.) se monitorizează în baza datelor privind aprovizionarea sau în baza măsurătorilor.

3) Se utilizează factorii de emisie acceptaţi. Pentru toţi combustibilii se acceptă factorii de emisie specifici activităţii. Se acceptă factorii impliciţi pentru toţi combustibilii, cu excepţia celor necomerciali (combustibilii din deşeuri, precum anvelope şi gaze din procese industriale). Pentru produsele de rafinărie sunt acceptate valorile implicite de către IPCC. Factorul de emisie pentru biomasă, care respectă criteriile de durabilitate şi criteriile de reducere a emisiilor de GES pentru utilizarea biomasei (precum sunt prevăzute de Legea nr.10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile), astfel cum este stabilit în regulamentul menţionat la art.49 alin.(6), se consideră zero.

4) În cazul în care la evaluarea factorului de emisie nu se ia în considerare faptul că o parte din carbon nu este oxidată, se utilizează un factor de oxidare suplimentar. În cazul în care au fost calculaţi factorii de emisie specifici activităţilor şi se ia în considerare oxidarea, utilizarea unui factor suplimentar de oxidare nu este necesară.

5) Se utilizează factorii impliciţi de oxidare, elaboraţi în temeiul Legii nr.227/2022 privind emisiile industriale, cu excepţia cazurilor în care operatorul poate demonstra că factorii specifici activităţii sunt mai exacţi.

6) Se efectuează calcule separate pentru fiecare activitate, instalaţie şi pentru fiecare combustibil.

C. Măsurările emisiilor

Măsurarea emisiilor se realizează prin intermediul unor metode standardizate sau acceptate şi se coroborează cu un calcul ajutător al emisiilor.

D. Monitorizarea emisiilor de alte gaze cu efect de seră

Se utilizează metode standardizate sau acceptate la nivel naţional, elaborate de către Comunitatea Energetică sau din cadrul Uniunii Europene.

E. Raportarea emisiilor

1) Fiecare operator trebuie să includă în raportul privind instalaţia următoarele informaţii:

a) datele de identificare a instalaţiei, inclusiv:

– denumirea instalaţiei;

– adresa instalaţiei, inclusiv codul poştal şi ţara;

– tipul şi numărul de activităţi, prevăzute în anexa nr.1, desfăşurate în instalaţie;

– adresa, numărul de telefon, numărul de fax şi adresa de poştă electronică ale persoanei de contact;

– numele proprietarului instalaţiei şi al societăţii fondatoare;

b) pentru fiecare activitate, prevăzută în anexa nr.1, desfăşurată în locul pentru care se calculează emisiile:

– datele privind activitatea;

– factorii de emisie;

– factorii de oxidare;

– emisiile totale;

– gradul de incertitudine;

c) pentru fiecare activitate, prevăzută în anexa nr.1, desfăşurată în locul pentru care se măsoară emisiile:

– emisiile totale;

– informaţiile privind fiabilitatea metodelor de măsurare;

– gradul de incertitudine;

d) pentru emisiile din arderi, raportul trebuie să includă, de asemenea, factorul de oxidare, cu excepţia cazurilor în care oxidarea a fost luată în considerare la elaborarea unui factor de emisie specific activităţii.

II. Monitorizarea şi raportarea emisiilor provenite de la activităţile din domeniul aviaţiei

A. Monitorizarea emisiilor de dioxid de carbon

1) Emisiile sunt monitorizate prin calcul. Calcularea emisiilor se efectuează după următoarea formulă: consumul de combustibil × factori de emisie.

2) Consumul de combustibil include combustibilul consumat de unitatea de putere auxiliară. Consumul real de combustibil pentru fiecare zbor este utilizat ori de câte ori este posibil şi se calculează după următoarea formulă: cantitatea de combustibil din rezervoarele aeronavei după terminarea alimentării cu combustibil pentru zborul respectiv – cantitatea de combustibil din rezervoarele aeronavei după alimentare pentru zborul următor + cantitatea de combustibil alimentat pentru zborul următor.

3) În cazul în care datele reale privind consumul de combustibil nu sunt disponibile, se utilizează metoda standard, pe niveluri, pentru a estima consumul de combustibil pe baza celor mai fiabile informaţii disponibile.

4) Se utilizează factorii standard de emisie din liniile directoare ale IPCC-ului pentru inventariere din anul 2006 sau actualizările ulterioare ale liniilor directoare respective, cu excepţia cazului în care factorii de emisie specifici activităţii, identificaţi de laboratoarele acreditate independente care utilizează metode analitice acceptate la nivel naţional, sunt mai exacţi. Factorul de emisie pentru biomasă care respectă criteriile de durabilitate şi criteriile de reducere a emisiilor de GES pentru utilizarea biomasei (prevăzute de Legea nr.10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, inclusiv orice ajustări necesare pentru aplicarea acestora în temeiul prezentei legi şi orice ajustări necesare pentru aplicarea acestora în temeiul legii menţionate), astfel cum este prevăzut în regulamentul menţionat la art.51 alin.(6), se consideră zero. Factorul de emisie aferent kerosenului de aviaţie (Jet A1 sau Jet A) este de 3,16 (t CO₂/t combustibil).

5) Până la intrarea în vigoare a regulamentului menţionat la art.51 alin.(6), emisiilor generate de combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică, care utilizează hidrogen din surse regenerabile, în conformitate cu art.26⁷din Legea nr.10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, li se atribuie un nivel de emisii zero pentru operatorii de aeronave care le utilizează.

6) Pentru fiecare zbor şi combustibil se efectuează un calcul separat.

B. Raportarea emisiilor

1) Fiecare operator de aeronave include în raportul prezentat în conformitate cu prevederile art.51 alin.(5) următoarele informaţii:

a) datele de identificare ale operatorului de aeronave, inclusiv:

1. denumirea operatorului de aeronave;

2. statul operatorului aerian;

3. adresa, inclusiv codul poştal şi ţara, în cazul în care este diferită, adresa de contact a statului operatorului aerian;

4. numerele de înregistrare ale aeronavelor şi tipurile de aeronave utilizate, în perioada vizată de raport, pentru desfăşurarea activităţilor de aviaţie specificate în anexa nr.1, pentru care entitatea este operatorul aeronavei;

5. numărul şi autoritatea emitentă a certificatului de operator aerian, precum şi licenţa de operare în baza căreia sunt desfăşurate activităţile din domeniul aviaţiei, specificate în anexa nr.1, pentru care entitatea este operatorul aeronavei;

6. adresa, numărul de telefon, numărul de fax şi adresa de poştă electronică ale persoanei de contact; precum şi

7. denumirea proprietarului aeronavei;

b) pentru fiecare tip de combustibil pentru care se calculează emisiile:

1. consumul de combustibil;

2. factorul de emisie;

3. emisiile cumulate totale, provenite de la toate zborurile efectuate în perioada care face obiectul raportului, ce se încadrează în categoria activităţilor din domeniul aviaţiei, specificate în anexa nr.1, pentru care este operatorul aeronavei;

4. emisiile cumulate provenite de la:

– toate zborurile efectuate în perioada care face obiectul raportului, ce se încadrează în categoria activităţilor din domeniul aviaţiei, specificate în anexa nr.1, pentru care este operatorul aeronavei, care au avut ca punct de plecare un aerodrom situat pe teritoriul unui stat membru, iar ca punct de sosire un aerodrom situat pe teritoriul aceluiaşi stat membru;

– toate celelalte zboruri efectuate în perioada care face obiectul raportului, ce se încadrează în categoria activităţilor din domeniul aviaţiei, specificate în anexa nr.1, pentru care este operatorul aeronavei;

5. emisiile cumulate provenite de la toate zborurile efectuate în perioada care face obiectul raportului, ce se încadrează în categoria activităţilor din domeniul aviaţiei, specificate în anexa nr.1, pentru care este operatorul aeronavei şi care:

– au avut ca punct de plecare fiecare stat membru;

– au sosit în fiecare stat membru dintr-o ţară terţă;

6. gradul de incertitudine.

Anexa nr.3

CRITERIILE PENTRU VERIFICAREA

EMISIILOR DE GES

I. Verificarea emisiilor de GES provenite de la instalaţiile staţionare

A. Principiile generale

1) Se verifică emisiile de GES rezultate din fiecare dintre activităţile specificate în anexa nr.1.

2) Procesul de verificare include verificarea raportului în temeiul art.51 şi monitorizarea efectuată pe parcursul anului precedent. Verificarea abordează fiabilitatea, credibilitatea şi acurateţea sistemelor de monitorizare şi datele şi informaţiile raportate cu privire la emisii, în special:

a) datele privind activităţile care sunt prevăzute în raport, precum şi măsurările şi calculele conexe;

b) selectarea şi utilizarea factorilor de emisie;

c) calculele care au condus la determinarea emisiilor generale; şi

d) în cazul în care se utilizează măsurări, cât de adecvate sunt alegerea şi modul de utilizare a metodelor de măsurare.

3) Emisiile raportate pot fi validate în cazul în care există date şi informaţii fiabile şi credibile care permit determinarea emisiilor cu un grad ridicat de siguranţă. Un grad ridicat de certitudine presupune demonstrarea de către operator a următoarelor aspecte:

a) datele raportate nu conţin neconcordanţe;

b) datele au fost colectate în conformitate cu standardele ştiinţifice aplicabile; şi

c) înregistrările relevante privind instalaţia sunt complete şi coerente.

4) Verificatorul are acces în toate zonele şi la toate înregistrările referitoare la subiectul verificării.

5) Verificatorul ţine cont că instalaţia este sau nu înregistrată în cadrul Sistemului comunitar de management şi audit ecologic (EMAS).

B. Metodologia

1) Analiza strategică

Verificarea se bazează pe o analiză strategică a tuturor activităţilor desfăşurate în instalaţie. În acest scop, verificatorul examinează în ansamblu toate activităţile şi importanţa acestora în ceea ce priveşte emisiile.

2) Analiza procesului

Verificarea informaţiilor prezentate se realizează în locul în care se află instalaţia, după caz. Verificatorul recurge la controale prin sondaj pentru a determina fiabilitatea datelor şi informaţiilor raportate.

3) Analiza riscului

1. Verificatorul supune evaluării toate sursele de emisii de GES din instalaţie pentru a determina fiabilitatea datelor privind fiecare sursă care contribuie la totalul emisiilor din instalaţia respectivă.

2. În baza analizei respective, verificatorul identifică explicit acele surse care prezintă un grad ridicat de risc de eroare şi alte aspecte ale procedurii de monitorizare şi raportare care este posibil să contribuie la apariţia unor erori în determinarea emisiilor generale. Este vorba în special de alegerea factorilor de emisie de GES şi de calculele necesare pentru a determina nivelul emisiilor provenite din surse individuale. Este acordată o atenţie specială surselor care prezintă un risc ridicat de eroare şi aspectelor din cadrul procedurii de monitorizare efectuate.

3. Verificatorul ia în considerare toate metodele eficiente de control al riscului aplicate de operator în vederea reducerii la minimum a gradului de incertitudine.

4) Raportul

Verificatorul pregăteşte un raport privind procesul de validare în care menţionează dacă raportul prevăzut la art.49 alin.(4) este satisfăcător. În raport specifică toate aspectele relevante pentru activitatea desfăşurată. Verificatorul declară că raportul prevăzut la art.49 alin.(4) este satisfăcător în cazul în care declaraţiile cu privire la emisiile totale nu prezintă erori semnificative.

5) Cerinţele minime privind competenţa verificatorului

Verificatorul este independent de operator, îşi desfăşoară activităţile cu profesionalism şi obiectivitate şi înţelege:

– dispoziţiile prevăzute de lege, precum şi standardele şi indicaţiile relevante adoptate în conformitate cu art.49 alin.(4);

– dispoziţiile actelor normative secundare şi actele administrative relevante pentru activităţile care fac obiectul verificării; şi

– generarea tuturor informaţiilor privind fiecare sursă de emisie din instalaţie, în special privind colectarea, măsurarea, calcularea şi raportarea datelor.

II. Verificarea emisiilor de GES provenite de la activităţile din domeniul aviaţiei

1) Principiile generale şi metodologia, stabilite în prezenta anexă se aplică verificării rapoartelor de emisii provenite de la zborurile care se încadrează în categoria activităţilor din domeniul aviaţiei, specificate în anexa nr.1.

În acest sens:

a) la subcompartimentul A pct.3) se face trimitere la operator, se interpretează ca trimitere la un operator de aeronave, iar la lit.c) a punctului respectiv, trimiterea la instalaţie se interpretează ca trimitere la aeronava utilizată la efectuarea activităţilor din domeniul aviaţiei care fac obiectul raportului;

b) la subcompartimentul A pct.5) se face trimitere la instalaţie, se interpretează ca trimitere la operatorul de aeronave;

c) la subcompartimentul B pct.5) se face trimitere la activităţile desfăşurate în instalaţie, se interpretează ca trimitere la activităţile din domeniul aviaţiei care fac obiectul raportului, întreprinse de operatorul de aeronave;

d) la subcompartimentul B pct.2) se face trimitere la locul instalaţiei, se interpretează ca trimitere la locurile folosite de operatorul de aeronave pentru a întreprinde activităţile din domeniul aviaţiei care fac obiectul raportului;

e) la subcompartimentul B pct.3) subpct. 1 şi 2 se face trimitere la sursele de emisii din instalaţie, se interpretează ca trimitere la aeronava pentru care răspunde operatorul de aeronave; precum şi

f) la subcompartimentul B pct.3) subpct. 3 şi pct.5) se face trimitere la operator, se interpretează ca trimitere la un operator de aeronave.

2) Dispoziţii suplimentare privind verificarea rapoartelor de emisie din domeniul aviaţiei.

Verificatorul se asigură, în special, că:

a) s-au luat în considerare toate zborurile care intră sub incidenţa unei activităţi din domeniul aviaţiei, specificate în anexa nr.1. În cadrul acestei responsabilităţi, verificatorul dispune de informaţii privind orarul şi de alte informaţii de trafic ale operatorului de aeronave, inclusiv de informaţiile obţinute de la Eurocontrol, la cererea operatorului respectiv;

b) există o coerenţă globală a datelor privind consumul cumulat de combustibil şi a datelor privind combustibilul achiziţionat sau furnizat prin altă metodă aeronavei care efectuează activitatea de aviaţie.

3) Dispoziţii suplimentare privind verificarea datelor tonă-kilometru prezentate în sensul art.49 alin.(6).

1. Principiile generale şi metodologia de verificare a rapoartelor privind emisiile în temeiul art.49 alin.(3) menţionate în prezenta anexă se aplică, de asemenea, după caz, la verificarea datelor tonă-kilometru din aviaţie.

2. Verificatorul se asigură că, în cererea operatorului în cauză, depusă în conformitate cu regulamentul prevăzut la art.49 alin.(6), au fost luate în considerare doar zborurile efectiv efectuate şi care se încadrează în categoria activităţilor din domeniul aviaţiei, specificate în anexa nr.1, de care este responsabil operatorul de aeronave. În cadrul acestei responsabilităţi, verificatorul dispune de informaţii privind traficul operatorului de aeronave, inclusiv de informaţiile obţinute de la Eurocontrol, la cererea operatorului respectiv. De asemenea, verificatorul se asigură că sarcina utilă declarată de operatorul de aeronave corespunde înregistrărilor privind sarcinile utile, păstrate de operatorul în cauză în scopul asigurării siguranţei zborului.