Hotărâre nr. 816 din 27.10.2023

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului de management durabil

al substanţelor chimice pentru anii 2023-2030

nr. 816  din  27.10.2023

 (în vigoare 01.01.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 458-461 art.1117 din 01.12.2023

* * *

În temeiul art.5 lit.a) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, şi al art.6 lit.c) din Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr.49-58, art.109), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul de management durabil al substanţelor chimice pentru anii 2023-2030 (se anexează).

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale cu responsabilităţi în domeniile de implementare a Programului de management durabil al substanţelor chimice pentru anii 2023-2030, în limitele competenţelor atribuite, vor întreprinde măsurile necesare în vederea realizării obiectivelor stabilite şi vor informa anual, până la data de 1 martie, Ministerul Mediului cu privire la gradul de implementare a obiectivelor acestuia.

3. Ministerul Mediului va prezenta Guvernului raportul privind implementarea Programului de management durabil al substanţelor chimice pentru anii 2023-2030 până la data de 30 aprilie a fiecărui an.

4. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Mediului.

Anexă

la Hotărârea Guvernului nr.816/2023

PROGRAM

de management durabil al substanţelor

chimice pentru anii 2023-2030

Programul de management durabil al substanţelor chimice pentru anii 2023-2030 (în continuare – Program MDSC) este elaborat în vederea executării Planului naţional de dezvoltare pentru anii 2023-2025 aprobat prin Hotărârea Guvernului 89/2023 şi va contribui la realizarea obiectivului general 10 Asigurarea unui mediu sănătos şi sigur.

Programul MDSC este un document de politici care cuprinde obiectivele şi priorităţile naţionale pentru dezvoltarea sistemului de management durabil al substanţelor chimice de-a lungul întregului ciclu de viaţă, fiind elaborat în corespundere cu prevederile Legii nr.277/2018 privind substanţele chimice.

Programul MDSC va contribui la dezvoltarea unui sistem durabil de management al substanţelor chimice din punct de vedere legislativ, instituţional, tehnic şi informaţional pentru reducerea şi eliminarea impactului substanţelor chimice asupra mediului şi asupra sănătăţii populaţiei.

Prezentul Program a fost elaborat în conformitate cu obiectivele specifice ale Strategiei de Mediu pentru anii 2014-2023, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.301/2014, totodată fiind inclus în Planul de activitate a Guvernului pentru anul 2023.

Programul MDSC corespunde domeniilor din capitolul 16 "Mediul înconjurător", prevăzute de Acordul de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.112/2014 şi este elaborat în vederea executării prevederilor acordurilor multilaterale de mediu în domeniul gestionării substanţelor chimice şi deşeurilor acestora, la care Republica Moldova este parte, având astfel obligaţia de a dezvolta măsuri de implementare a acestor acorduri. Astfel, Ministerul Mediului, în calitate de autoritate competentă, asigură dezvoltarea cadrului legal, instituţional şi de politici pentru următoarele acorduri: Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi (art. 7), ratificată prin Legea nr.40/2004, Convenţia de la Rotterdam privind procedura de consimţământ prealabil (PIC) în cunoştinţă de cauză aplicabilă anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticide ce fac obiectul comerţului internaţional (art. 15), ratificată prin Legea nr.389/2004, precum şi Convenţia de la Minamata cu privire la mercur (art. 20), ratificată prin Legea nr.51/2017. Totodată, Republica Moldova a ratificat şi anual depune rapoarte către Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora (art. 4 alin.4), semnată prin Hotărârea Parlamentului nr.1599/1998, care abordează problema gestionării deşeurilor de substanţe chimice periculoase, precum şi Amendamentul la anexa VII ratificat prin Legea nr.205/2008. Un alt tratat internaţional important în domeniul gestionării substanţelor chimice, ratificat de către Parlament la 27 iulie 1996, este Convenţia de la Viena privind protecţia stratului de ozon.

Programul MDSC are unele tangenţe şi cu alte documente de politici publice, care abordează probleme similare sau conexe, precum:

1) Strategia naţională de sănătate "Sănătatea 2030", aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.387/2023, Obiectivul general 1.1. Reducerea poverii bolilor transmisibile şi netransmisibile prin acţiuni de prevenire a îmbolnăvirilor, protecţia şi promovarea sănătăţii. Direcţia de Acţiune 1.1.5. Garantarea siguranţei sănătăţii publice prin amplificarea controlului factorilor de mediu (chimici, biologici, radiologici, nucleari) care pot ameninţa sănătatea publică (8004). Direcţia de acţiune 1.3.4. Dezvoltarea şi aplicarea unui mecanism robust de monitorizare a factorilor de risc din mediul înconjurător, ocupaţional şi de trai în scopul protecţiei sănătăţii populaţiei şi dezvoltării capacităţilor de răspuns privind urgenţele chimice, biologice, radiologice şi nucleare (8004).

2) Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.102/2013, Obiectivul 2. Consolidarea rolului Republicii Moldova de culoar de tranzit al energiei electrice, prin construcţia unor noi linii de interconexiune, conectarea la sistemul ENTSO-E şi consolidarea reţelei interne de transport al energiei electrice.

3) Programul naţional în domeniile cercetării şi inovării pentru anii 2020-2023, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.381/2019, Prioritatea strategică III. Mediu şi schimbări climatice.

4) Proiectul Programului pentru promovarea economiei verzi pentru anii 2023-2027.

Programul MDSC a fost elaborat în corespundere cu prevederile Legii nr.277/2018 privind substanţele chimice şi se aliniază angajamentelor asumate de ţară, pentru a contribui la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD-lor) stabilite de Cadrul naţional de monitorizare a implementării Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.953/2022, şi a ţintelor de dezvoltare care urmează a fi atinse până în anul 2030, conform prevederilor Strategiei naţionale de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", adoptată prin Legea nr.315/2022, mai exact prin obiectivul general 10. Asigurarea unui mediu sănătos şi sigur.

Totodată, prin activităţile setate în Planul de Acţiuni, Programul îşi propune să respecte principiul "de a nu lăsa pe nimeni în urmă" şi să asigure respectarea, protecţia şi realizarea drepturilor omului la un mediu sănătos şi durabil, contribuind astfel la realizarea a cel puţin 3 dintre ODD-uri, după cum urmează:

1) ODD 6: Asigurarea disponibilităţii şi managementului durabil al apei şi sanitaţie pentru toţi;

2) ODD 11: Dezvoltarea oraşelor şi a aşezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente şi durabile;

3) ODD 12: Asigurarea unor tipare de consum şi de producţie durabile.

Din punct de vedere procedural, elaborarea Programului este motivată de faptul că reglementarea plasării pe piaţă a produselor chimice este un domeniu de activitate inclus în Acordul de liber schimb aprofundat şi cuprinzător (DCFTA) dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova care urmăreşte o relaţie comercială preferenţială, bazată pe condiţii mutual avantajoase, acordând fiecărei părţi un acces mai bun pe piaţă. Capitolul "Gestionarea substanţelor chimice" este o prioritate pe termen scurt, bazată pe Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, aprobat prin Legea nr.112/2014, iar implementarea acestuia va contribui la îmbunătăţirea calităţii mediului.

În procesul de proiectare a viziunii, a obiectivelor şi a intervenţiilor Programului au fost luate în considerare concluziile şi recomandările din analizele efectuate, din rapoartele privind implementarea primului document de politici în domeniul substanţelor chimice, din Programul naţional privind managementul durabil al substanţelor chimice în Republica Moldova pentru perioada 2010-2020, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.973/2010, în cadrul căruia au fost trasate direcţiile strategice de gestionare a substanţelor chimice, inclusiv a deşeurilor acestora şi a Planului de acţiuni pentru implementarea programului 2010-2015, care a stabilit liniile directoare, inclusiv indicatorii de performanţă pentru obiectivele generale ale programului.

Având în vedere evaluarea nivelului de realizare a obiectivelor specifice a Programului naţional privind managementul durabil al substanţelor chimice în Republica Moldova pentru perioada 2010-2020, s-a constatat că documentul respectiva fost potrivit pentru scopul său, fiind atinse în mare parte toate obiectivele propuse (Raportul privind implementarea programului elaborat de către Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului în anul 2019 şi prezentat Guvernului prin scrisoarea nr.14-05/2089 din 3 iunie 2019).

Totuşi, unele măsuri, precum crearea autorităţii competente responsabile de gestionarea integrată a substanţelor chimice, prevăzută de Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice, nu au fost realizate, iar această situaţie este cauzată de reformele autorităţilor publice centrale din perioada 2018-2021, prin absorbţia Ministerului Mediului de către Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului şi prin slaba cooperare dintre instituţiile responsabile de implementarea planului de acţiuni. Astfel, Programul constituie o următoare etapă de planificare a acţiunilor pe termen mediu în domeniul managementului durabil al substanţelor chimice, al consolidării politicii şi capacităţilor instituţionale ale instituţiilor responsabile de acest sector.

Planul de acţiuni pentru implementarea Programului de management durabil al substanţelor chimice pentru anii 2023-2030 presupune reducerea progresivă a poluării cu substanţe chimice a componentelor de mediu, diminuarea presiunilor generate de gestionarea inadecvată a deşeurilor de substanţe chimice, minimizarea impactului advers al substanţelor chimice asupra sănătăţii umane şi mediului, îmbunătăţirea managementului riscului accidentelor asociate cu substanţe chimice, precum şi asigurarea bunei guvernări în domeniul managementului integrat al substanţelor chimice pe întreg ciclul lor de viaţă.

Procesul de elaborare a Programului a fost unul participativ. Identificarea şi selectarea domeniilor prioritare pentru intervenţie strategică în domeniul managementului durabil al substanţelor chimice au fost realizate într-un cadru de consultare largă, care a inclus analiza mai multor documente (rapoarte, analize, evaluări, documente de politici etc.). Dimensiunile strategice, obiectivele generale şi cele specifice, precum şi acţiunile principale au fost stabilite şi validate în cadrul a patru sesiuni ale grupului de lucru instituit de către Ministerul Mediului, din care au făcut parte reprezentanţi ai tuturor ministerelor şi agenţiilor cu atribuţii în domeniul managementului durabil al substanţelor chimice, ai mediului de afaceri, ai societăţii civile şi ai partenerilor de dezvoltare, în număr de circa 50 de persoane.

Capitolul I

ANALIZA SITUAŢIEI

O gamă largă de substanţe chimice, utilizată în prezent în toate sectoarele economiei, aduce beneficii de care societatea modernă este complet dependentă. Republica Moldova produce un spectru îngust de substanţe chimice orientat spre piaţa autohtonă. Acestea sunt: produse farmaceutice, coloranţi, lacuri şi vopsele, produse şi preparate cosmetice. Substanţele chimice mai sunt folosite la producerea hârtiei, în industria uşoară, în industria materialelor de construcţie, în industria alimentară, inclusiv cea de producere a vinului. Tendinţe de creştere instabilă a producţiei de substanţe chimice s-au observat în ultimi cinci ani, cu unele descreşteri pe perioada pandemiei de COVID-19.

Totuşi, majoritatea necesităţilor ţării în utilizarea substanţelor chimice sunt acoperite din import, care atestă o creştere constantă. Principalele substanţe chimice importate sunt: produsele farmaceutice, agenţii frigorifici şi substanţele chimice industriale, îngrăşămintele, pesticidele, diverse materii prime, produsele şi substanţele pentru industria prelucrătoare şi pentru alte industrii.

În acest context, devine o prioritate naţională dezvoltarea unui sistem eficient de control şi de supraveghere a plasării pe piaţă a substanţelor chimice, care va avea atât un impact economic, cât şi unul social prin substituirea substanţelor periculoase cu produse alternative mai puţin periculoase, iar adoptarea şi implementarea unor noi reglementări va contribui la reducerea riscurilor pentru sănătate şi ecosisteme.

Pe lângă beneficiile pe care le oferă procesul permanent de dezvoltare şi utilizare a unor substanţe noi este un fapt cunoscut că, expunerea la substanţe chimice nocive are efecte asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, printre care se numără boli cardiovasculare şi respiratorii, alergii şi cancer. De asemenea, unele categorii ale populaţiei, de exemplu, copiii şi oamenii cu afecţiuni cronice, sunt mult mai vulnerabile la substanţele chimice decât alte categorii.

Mai mult, nu toate substanţele prezintă efecte imediate – unele pot cauza boli mult mai târziu în viaţă, precum este cazul perturbatorilor endocrini care scad fertilitatea şi cauzează creşterea nivelului de colesterol şi obezitate. Unele substanţe au efecte în doze foarte mici, în timp ce altele pot trece neobservate până când se acumulează şi ating un nivel critic, cauzând probleme de sănătate. Nivelul de informare despre modul de utilizare sigură şi despre impactul pe care îl pot avea în general substanţele chimice este încă foarte scăzut în rândul populaţiei, atât în ceea ce priveşte efectele asupra oamenilor, cât şi asupra ecosistemelor.

Secţiunea 1.

Producerea, importul, exportul, depozitarea, transportarea,

utilizarea şi eliminarea principalelor produse chimice

În prezent, Republica Moldova produce un spectru îngust de substanţe chimice şi amestecuri orientat spre piaţa autohtonă şi utilizat pentru anumite produse precum: preparate farmaceutice, fertilizanţi, coloranţi, lacuri şi vopsele, preparate ignifuge, produse şi preparate de parfumerie, amestecuri de substanţe odorizante, produse din mase plastice. Începând cu anul 2021, a fost lansată şi producerea de îngrăşăminte minerale sau chimice cu conţinut de azot, de fosfor şi de potasiu.

Datele denotă că volumul producerii industriale a produselor ce fac parte din activitatea economică C20 "Fabricarea substanţelor şi a produselor chimice" are o tendinţă de creştere, cu o mică scădere în anul 2021, pe fonul creşterii din anul 2020, care se explică prin producerea şi utilizarea mai intensă a produselor chimice în anul 2020 în contextul pandemiei de COVID-2019. Cea mai mare pondere o deţine producerea cleiurilor – circa 64 %, urmată de preparatele de spălat şi curăţat – 9 %, de polietilenă tereftalat şi săpunuri – câte 3,5 % fiecare (conform tabelului 1 şi figurii 1).

Tabelul 1

Producţia industrială fabricată

a produselor ce fac parte din activitatea economică C20

"Fabricarea substanţelor şi a produselor chimice"

pentru perioada 2018-2021

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Figura 1. Valoarea producţiei industriale fabricate ce face parte

din activitatea economică C20 "Fabricarea substanţelor şi

a produselor chimice", pentru perioada 2014-2021, mii lei

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Aşa cum spectrul produselor chimice fabricate în ţară este destul de mic, majoritatea necesităţilor economiei naţionale privind substanţele şi produsele chimice sunt acoperite din import. În figurile 2 şi 3 este prezentată evoluţia importurilor tuturor grupurilor de produse chimice din categoriile 25-40 a nomenclaturii combinate a mărfurilor, cea mai mare pondere revenind categoriei 27 – Combustibili minerali, uleiuri minerale şi produse rezultate din distilarea acestora; materiale bituminoase; ceară minerală, fiind urmată de categoria 39 – Materiale plastice şi articole din material plastic şi 29 – Produse chimice organice.

Figura 2. Evoluţia importurilor de produse chimice, total, 2018-2022, dolari SUA

Sursa: Baza de date a Naţiunilor Unite privind comerţul

cu mărfuri (UN Comtrade) https://comtrade.un.org/

Figura nr.3. Importul de anumite produse chimice pe categorii, mii tone

Sursa: Baza de date a Naţiunilor Unite privind comerţul

cu mărfuri (UN Comtrade) https://comtrade.un.org/

Cantităţi semnificative de substanţe şi produse chimice sunt utilizate în sectorul agricol prin aplicarea de fertilizanţi, tendinţele fiind în creştere, conform tabelului 2. Utilizarea durabilă a produselor de protecţie a plantelor reprezintă un element de bază în obţinerea unei producţii agricole durabile pentru asigurarea unui sistem agricol competitiv la nivel european şi internaţional, menţionat şi în Strategia naţională de dezvoltare agricolă şi rurală pentru anii 2023-2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.56/2023.

Tabelul 2

Produse pentru protecţia plantelor plasate pe piaţă

între anii 2018 şi 2022, în tone

În ultimul deceniu, cantitatea îngrăşămintelor chimice utilizate în întreprinderile agricole şi în gospodăriile ţărăneşti mari a fost acoperită integral din import şi a crescut de aproape 6 ori, de la 17,0 mii de tone în 2009 până la 104,7 mii de tone în 2022, ceea ce înseamnă 96,9 kg pe fiecare hectar de semănături, fiind observată o tendinţă a exploatării intensive, conform tabelelor 3 şi 4.

Tabelul 3

Fertilizanţi importaţi în agricultură în perioada 2018-2022, în tone

Tabelul 4

Îngrăşăminte utilizate în agricultură în perioada 2011-2021

Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.960/2020 cu privire la Serviciul de Stat "Centrul de Stat pentru Atestarea şi Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar şi a Fertilizanţilor" şi operării modificărilor în unele hotărâri ale Guvernului, Consiliul Republican Interdepartamental pentru aprobarea produselor de uz fitosanitar şi fertilizanţilor adoptă decizii privind omologarea, extinderea sferei de utilizare şi reomologare a fertilizanţilor. Anual, de către Consiliu se examinează în medie 200 de dosare. Astfel, conform datelor Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, în anul 2021, Consiliul a adoptat 271 de decizii privind omologarea de stat a fertilizanţilor, totodată, în anul 2022, au fost examinate 327 de dosare.

O altă categorie importantă a substanţelor şi produselor chimice sunt produsele biocide, definite în art.4 pct.23) şi incluse în anexa nr.5 din Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice. Produsele biocide sunt împărţite în diferite tipuri de produse (TP), în funcţie de destinaţia acestora. Clasificarea produselor biocide din anexa nr.5 la Legea prenotată include 22 de tipuri de produse (categorii de aplicaţii), unele cuprinzând mai multe subgrupuri.

În condiţiile Legii nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, ale Legii 277/2018 privind substanţele chimice, toate produsele şi serviciile care prezintă un potenţial pericol pentru sănătatea şi viaţa omului, inclusiv produsele biocide sunt supuse înregistrării de stat de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică (ANSP), care este autoritatea responsabilă de evaluarea, expertiza sanitară şi înregistrarea de stat a astfel de produse. În acest sens, conform prevederilor Regulamentului sanitar privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.344/2020, aceste produse, inclusiv articolele tratate cu produse biocide sunt plasate pe piaţă şi folosite pe teritoriul Republicii Moldova doar după efectuarea expertizei sanitare a dosarului tehnic conformat la cerinţele legislaţiei, înregistrarea acestora şi obţinerea certificatului de înregistrare.

Utilizarea excesivă a biocidelor are un impact considerabil asupra mediului, cât şi asupra economiei, iar utilizarea necorespunzătoare a biocidelor mai agresive şi a dozelor crescute (ca mod de a depăşi fenomenele de rezistenţă) constituie un risc suplimentar pentru sănătate. Altfel Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, în calitate de autoritate responsabilă de evaluarea, înregistrarea de stat şi supravegherea produselor biocide plasate pe piaţa Republicii Moldova, poate permite plasarea pe piaţă a unui produs biocid în conformitate cu Decizia de Execuţie a Comisiei Uniunii Europene, în calitate de substanţă activă existentă pentru utilizare în produsele biocide. Conform datelor din Registrul naţional al produselor biocide, în perioada 2020-2022 au fost expertizate dosarele incluse în tabelul 5.

Tabelul 5

Numărul de substanţe expertizate şi incluse în Registrul

naţional al produselor biocide în perioada 2020-2022

Datele statistice privind plasarea pe piaţă a produselor biocide sunt reflectate în tabelul 6.

Tabelul 6

Produse biocide plasate pe piaţă în perioada 2018-2021

Substanţele care distrug stratul de ozon (SDO) sunt o categorie importantă de substanţe industriale, care se importă în cantităţi mari şi care se utilizează în mare parte în sectorul de deservire a echipamentului frigorific şi de condiţionare a aerului. Hidrofluorocarburile (HFC) care fac parte din această categorie de SDO sunt reglementate de Protocolul de la Montreal, cantităţile lor de import fiind strict reglementate şi autorizate de către Agenţia de Mediu. Conform datelor Agenţiei de Mediu prezentate în tabelul 7, cererea anuală de HFC pentru deservirea echipamentelor şi utilajelor din domeniul refrigerare şi al aerului condiţionat constituie circa 150 de tone.

Tabelul 7

Cantităţile de hidrofluorocarburi importate

în Republica Moldova, în tone

Un alt tip de substanţe constituie gazele F care sunt utilizate în climatizarea staţionară, în refrigerarea comercială, în refrigerarea industrială, în climatizarea mobilă, în răcirea în transport, în expandarea spumei şi în aerosoli.

Părţile semnatare ale Protocolului de la Montreal la Convenţia de la Viena pentru protecţia stratului de ozon, inclusiv Republica Moldova, au hotărât să protejeze stratul de ozon prin luarea unor măsuri de precauţie pentru controlul echitabil al emisiilor globale de substanţe care contribuie la epuizarea stratului de ozon având drept obiectiv final eliminarea acestora prin intermediul progreselor înregistrate în domeniul ştiinţei şi având în vedere consideraţiile de ordin tehnic şi economic, prin identificarea unor substanţe şi tehnologii alternative.

Tehnologiile alternative, nonpoluante au devenit tot mai frecvente pe piaţa internă, care în calitate de agenţi frigorifici utilizează freonii naturali (hidrocarburile: propan; izo-butan; ciclo- şi izo-pentan; H₂O, aer, heliu, CO₂ şi NH₃). Cu toate acestea, aplicarea acestora în ţară este în prezent la un nivel redus, deşi posibilităţile de aplicare ale lor sunt semnificative.

Pe lângă costurile iniţiale mai ridicate ale tehnologiilor alternative, un punct slab este şi numărul limitat de companii specializate şi de personal tehnic calificat, precum şi informarea insuficientă a utilizatorilor finali privind SDO. Această problemă necesită o abordare eficientă în cadrul schemei de instruire/formare şi de implementare a activităţilor de conştientizare atât a publicului profesionist, cât şi a celui general.

O altă categorie prioritară a substanţelor chimice o constituie poluanţii organici persistenţi (POP), compuşi organici rezistenţi la acţiunea chimică, biologică şi fotolitică a agenţilor de mediu, precum şi rezistenţi la degradare. În anexele A şi B la Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi, ratificată de Republica Moldova prin Legea nr.40/2004, sunt incluse 28 de produse chimice sau grupuri de produse chimice (pesticide şi produse chimice industriale) care fac obiectul unei interdicţii sau restricţionări la producere şi la utilizare, cu excepţia cazurilor în care existăCFF derogări generice sau specifice. O mare parte a substanţelor cu conţinut de POP nu se produc şi nici nu se importă în Republica Moldova. Totuşi, există necesitatea de luare a măsurilor pentru a spori controlul plasării pe piaţă şi nivelului de gestionare atât a fluxului de produse cu conţinut de POP, cât şi gestionarea deşeurilor acestora.

Problemele specifice substanţelor chimice cu conţinut de POP în Republica Moldova se referă în special la pesticide şi la bifenilii policloruraţi (BPC). Producerea şi plasarea pe piaţă a pesticidelor cu conţinut de POP este interzisă, fiind înregistrate în prezent cantităţi de cca 100 tone de pesticide învechite cu conţinut de POP, care urmează a fi eliminate.

Bifenilii policloruraţi (BPC) reprezintă o clasă de compuşi organici derivaţi din bifenil, utilizaţi pe larg ca şi dielectric şi fluide de răcire în aparatele electrice şi la fabricarea izolatorilor electrici. Producerea şi introducerea pe piaţă a BPC în stare pură, în amestecuri sau în calitate de componente ale unor articole este interzisă, conform Regulamentului privind bifenilii policloruraţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.81/2009. Agenţia de Mediu actualizează anual Inventarul Naţional al echipamentelor şi stocurilor cu conţinut de BPC, care cuprinde informaţii privind echipamentele cu un volum de BPC mai mare de 5 dm³ şi cu o concentraţie mai mare de 50 ppm (0,005%). Conform inventarierii echipamentului contaminat cu BPC, precum şi stocurilor de ulei cu conţinut de BPC din 2020, sectorul energetic rămâne cel mai mare deţinător al acestor substanţe, fiind documentate circa 84 tone de ulei contaminat cu BPC.

Substanţele chimice cu conţinut de poluanţi organici persistenţi noi (POP noi) sunt substanţele care au fost listate în Convenţia de la Stockholm la cele de-a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a şi a 9-a reuniuni ale Conferinţei Părţilor (COP), fiind în mare parte substanţe utilizate în industrie şi alte sectoare conexe, după cum urmează: alfahexaclorociclohexan, betahexaclorociclohexan, clordecon, hexabromobifenil, hexabromodifenil eter şi heptabromodifenil eter, lindan, pentaclorbenzen, acid perfluorooctan sulfonic, sărurile sale şi fluorură de perluorooctan sulfonil, tetrabromodifenil eter şi pentabromodifenil eter, endosulfanul tehnic şi izomerii săi, hexabromociclododecan, hexaclorbutadienă, pentaclorofenol, sărurile şi esterii săi, naftalene policlorurate, decabromodifenil eter, parafinele clorurate cu lanţ scurt, hexaclorbutadienă, acidul perfluorooctanoic (PFOA), sărurile acestuia şi compuşii înrudiţi cu PFOA, dicofol.

Cea mai mare parte a POP noi nu se produc şi nici nu se importă în Republica Moldova. Grupurile unor astfel de substanţe cu conţinut de POP au diverse tipuri de utilizare, după cum urmează:

a) inhibitorii de flacără într-o gamă largă de produse de uz casnic precum materiale plastice, textile, mobilier, adezivi, etanşaţi, acoperiri şi cerneluri;

b) aditivii în aplicaţiile cu polimeri oferind protecţie împotriva incendiilor pe durata de viaţă a vehiculelor, clădirilor sau articolelor, precum şi protecţie în timpul depozitării;

c) izolatoarele eficiente pentru firele electrice;

d) aditivii în tratamentele de suprafaţă pentru rezistenţa la pătare a textilelor şi covoarelor,

e) aditivii în spumele extinctoare şi pentru uleiuri hidraulice.

Trebuie subliniat faptul că hexabromociclododecanul (HBCDD), eter bifenilii polibromuraţi (PBDE) şi acidul perfluorooctan sulfonic PFOS, spre deosebire de celelalte POP noi, vor îngreuna gestionarea anumitor fluxuri de deşeuri în viitor din cauza duratei lungi de viaţă a principalelor grupe de produse care le conţin (de exemplu vehicule, echipamente electrice şi electronice, polistiren folosit în calitate de izolator termic), dar şi deoarece sunt conţinute în produsele care sunt încă în uz. Evaluarea conţinutului de HBCDD în spumele de polistiren şi a PBDE în vehicule şi carcasele televizoarelor în anul 2020 este prezentată în tabelul 8.

Tabelul 8

Evaluarea conţinutului de POP PBDE şi HBCDD

în anumite produse, pentru anul 2020

Poluanţii Organici Persistenţi emişi neintenţionat (uPOP) reprezintă substanţe chimice produse neintenţionat în urma arderii incomplete, precum şi în timpul fabricării pesticidelor şi a altor substanţe clorurate, şi includ dibenzodioxinele policlorurate şi dibenzofuranii policloruraţi (PCDD/PCDF), hexaclorbenzenul (HCB), bifenilii policloruraţi (BPC), pentaclorbenzenul (PeCB) şi hexalorbutadiena (HCBD). La fel ca şi ceilalţi POP, ei rămân în mediu mult timp, pot parcurge distanţe lungi prin aer şi prin apă, se bio-acumulează în ţesutul adipos al animalelor şi se numără printre cele mai toxice substanţe chimice care cauzează cancer. Inventarul emisiilor de dioxine şi furani, şi alţi poluanţi organici persistenţi emişi neintenţionat în Republica Moldova pentru anii 2001-2019 relevă faptul că, în anul 2019 în ţară au fost emise circa 146,85 g TEQ de emisii de PCDD/PCDF, din care 32,06 g TEQ în aer, 1,03 g TEQ la apă, 0,05 g TEQ la sol şi 113,71 g TEQ la reziduuri. Cea mai mare pondere, aprox. 69,4 %, din totalul emisiilor de PCDD/PCDF în anul 2019 a rezultat din eliminarea prin depozitare a deşeurilor, urmată de producţia de căldură şi energie electrică cu 15,7 %, producţia de metale feroase şi neferoase cu 9,9% şi incinerarea deşeurilor cu 2,8%.

Pe lângă grupurile de substanţe menţionate anterior, există şi alte substanţe chimice prioritare. La această categorie, conform practicii internaţionale, se atribuie nu doar substanţele care provoacă otrăviri acute, ci şi cele care dispun de proprietăţi cancerigene şi mutagene, care produc schimbări ale sistemului endocrin şi disfuncţii reproductive, precum şi au capacitatea de a persista în mediul înconjurător şi în organismul omului.

Mercurul se găseşte în mod natural în mediul înconjurător, dar în general este bine fixat în minerale şi nu prezintă niciun risc semnificativ. Problema apare din cauza activităţilor umane, care duc la emiterea unor cantităţi mari de mercur în mediu, acesta având capacitatea de a circula apoi liber timp de mii de ani. Otrăvirea cu mercur poate rezulta din expunerea la formele hidrosolubile ale acestuia (precum clorura de mercur sau metilmercurul), inhalarea vaporilor de mercur sau consumarea alimentelor contaminate cu mercur. Republica Moldova este prima ţară din cadrul statelor Europei de Est care a ratificat Convenţia de la Minamata cu privire la mercur prin Legea nr.51/2017, scopul căreia este de a promova iniţiativa globală de reducere a impactului mercurului asupra mediului şi sănătăţii umane. Astfel, începând cu 01 ianuarie 2021, este interzis importul sau exportul unei game de produse cu adaos de mercur, inclusiv trebuie luate măsuri care să garanteze o depozitare intermediară a mercurului şi a compuşilor mercurului şi o gestionare a deşeurilor de mercur în mod ecologic raţional.

Inventarierea stocurilor de mercur (Hg), inclusiv mercurul confiscat a fost realizată în anul 2021 şi confirmă existenţa a cca 500 kg de mercur depozitat (dintre care 150 kg reprezintă mercurul confiscat, păstrat la organe de drept). Se atestă şi o cantitate semnificativă a deşeurilor de produse cu conţinut de mercur. Conform inventarierii stocurilor produselor cu conţinut de mercur în instituţiile publice în anul 2021, doar în instituţiile de învăţământ sunt depozitate circa 17 mii de termometre şi 30 de mii de lămpi cu conţinut de Hg. Un alt sector care deţine cantităţi semnificative de produse cu conţinut de mercur este sectorul sănătăţii publice. O prioritate pentru politica statului urmează a fi eliminarea în mod corespunzător a cantităţilor de produse cu conţinut de mercur primordial din instituţiile de învăţământ şi a celor medicale.

Depozitarea substanţelor şi produselor chimice se efectuează în funcţie de utilizarea acestora în ramurile economiei naţionale. Agenţii economici care importă substanţe chimice industriale în majoritatea cazurilor îşi depozitează marfa în propriile depozite, amplasate pe teritoriul întreprinderilor. Fertilizanţii, produsele petroliere, preparatele farmaceutice sunt stocate în depozitele autorizate pentru asemenea activităţi.

Conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, la 1 ianuarie 2023, pe teritoriul ţării existau 294 de depozite pentru depozitare şi comercializare a fertilizanţilor şi 271 de magazine pentru comercializarea cu amănuntul a acestora.

Depozitarea biocidelor se efectuează conform Regulamentului sanitar privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.344/2020.

Transportarea produselor chimice se efectuează în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.143/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind transportul interior de mărfuri periculoase. Regulamentul se aplică transportului rutier, feroviar sau pe căi navigabile interioare de mărfuri periculoase, în cazul aprobării amendamentelor suplimentare la Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR), Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al mărfurilor periculoase (RID) şi Acordul european referitor la transportul internaţional al mărfurilor periculoase pe căi navigabile interne (ADN), inclusiv activităţilor de încărcare şi descărcare, transferului dinspre sau spre alt mod de transport, precum şi staţionărilor impuse de circumstanţele de transport şi Regulamentului privind transferurile de deşeuri, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.411/2022.

Pornind de la faptul că Republica Moldova nu dispune de întreprinderi de producere a substanţelor chimice, respectiv lipsesc întreprinderi care pot asigura infrastructura de colectare şi de tratare a substanţelor chimice şi amestecurilor cu termen expirat, în mod deosebit a celor periculoase. În prezent substanţele chimice cu termen expirat sau deşeurile acestora se depozitează la întreprinderi. Totodată, anumite fluxuri de deşeuri periculoase sunt exportate spre tratare şi eliminare în alte ţări, aplicând prevederile Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr.1599/1998.

Secţiunea a 2-a

Prognoze privind evoluţia industriei chimice

Economia globală de astăzi consumă peste 100 de miliarde de tone de materii prime în fiecare an, aruncând în acelaşi timp aproximativ 90 de miliarde de tone de materiale ca deşeuri. Cantitatea de resurse virgine mobilizate între anii 2000 şi 2015 este deja egală cu mai mult de jumătate din cele extrase între 1900 şi 2000, iar tendinţele denotă o cererea globală de materiale virgine cel puţin de două ori până în 2050.

Între 2000 şi 2017, capacitatea de producţie a industriei chimice globale (cu excepţia produselor farmaceutice) aproape s-a dublat, de la aproximativ 1,2 la 2,3 miliarde tone. Utilizarea substanţelor chimice în procese industriale se va dubla către anul 2030, ceea ce va duce la pătrunderea acestora în apă, aer, sol, iar prin produsele alimentare în corpul uman, creşterea fiind reflectată în figura 4.

Figura nr.4. Creşterea estimată a vânzărilor globale de produse

chimice (cu excepţia produselor farmaceutice), anii 2017-2030

Sursa: Global Chemicals Outlook: From Legacies

to Innovative Solutions – ediţia a II-a GCOII, UNEP

Creşterea a avut loc nu numai în volumul şi vânzările de substanţe chimice, ci şi în capacitatea de producţie, ceea ce sugerează o creştere viitoare continuă a volumului de substanţe chimice produse. Se estimează că vânzările se vor dubla din anul 2017 până în anul 2030.

Producţia şi consumul de produse chimice fabricate continuă să se răspândească în întreaga lume, o pondere tot mai mare fiind în ţările în curs de dezvoltare şi cu economie în tranziţie, multe dintre acestea cu o capacitate de reglementare limitată, cum este şi Republica Moldova.

Pe măsură ce industria este în creştere, creşte şi comerţul internaţional cu substanţe chimice şi produse care conţin substanţe chimice – dintre care multe sunt periculoase. În cazul Republicii Moldova, care utilizează preponderent produse chimice din import, se atestă o creştere a importului acestora între anii 2018-2022 (figurile 1 şi 2), ceea ce denotă necesitatea de a controla mai riguros plasarea acestora pe piaţă. Fără aplicarea mai strictă şi coerentă a legislaţiei privind produsele chimice, asigurarea informaţiilor cu privire la utilizarea în siguranţă a produsului chimic şi potenţialele pericole asociate cu utilizarea lui, precum şi fără conlucrarea între toate autorităţile responsabile, cresc riscurile utilizării neadecvate a substanţelor chimice, importului unor substanţe periculoase atât ca atare, cât şi în amestecuri şi produse, care ulterior vor deveni deşeuri cu cerinţe speciale de gestionare. Republica Moldova, nefiind un stat producător de substanţe chimice, poate controla plasarea pe piaţă a acestora la import şi prin aplicarea reglementărilor stricte poate asigura securitatea şi sănătatea populaţiei şi mediului.

Secţiunea a 3-a

Cadrul normativ şi instituţional

Managementul actual al substanţelor chimice în Republica Moldova este reglementat printr-un şir de politici, de acte normative care acoperă diverse aspecte ale gestionării substanţelor chimice – de la producere/import, transportare, depozitare până la eliminare, inclusiv şi aspecte ce ţin de securitatea obiectelor industriale periculoase.

Programul MDSC include un obiectiv specific care propune îmbunătăţirea cadrului legal al gestionării substanţelor chimice pe întreg ciclul de viaţă prin stabilirea cerinţelor naţionale şi transpunerea prevederilor actelor juridice ale Uniunii Europene în domeniul managementului substanţelor chimice şi deşeurilor periculoase, inclusiv transpunerea Regulamentului (CE) nr.1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr.1488/1994 al Comisiei, precum şi a Directivei 76/769/CEE a Consiliului şi a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi 2000/21/CE ale Comisiei.

Prevederile Legii nr.277/2018 privind substanţele chimice oferă un cadru consolidat de management al substanţelor şi amestecurilor chimice. Legea menţionată prevede armonizarea treptată a cadrului legislativ naţional cu acquis-ul Uniunii Europene în domeniul substanţelor chimice şi este parte a unui pachet general de legi şi acte normative. Cadrul normativ, care este în proces de elaborare de către autorităţile administraţiei publice centrale, cuprinde primordial stabilirea reglementărilor pentru îmbunătăţirea sistemului integrat de management durabil al substanţelor chimice, începând de la producerea/importul substanţelor şi comercializarea acestora, până la stabilirea mecanismului de promovare a măsurilor de reducere/eliminare a riscului asociat cu gestionarea substanţelor chimice asupra sănătăţii populaţiei şi mediului. Accelerarea procesului de elaborare şi adoptare a cadrului normativ privind managementul substanţelor chimice este condiţionată şi de creşterea capacităţilor profesionale ale autorităţilor responsabile.

La capitolul instituţional, momentan se atestă o fragmentare a responsabilităţilor privind gestionarea substanţelor chimice pe sectoarele economiei naţionale şi pe tipurile de produse reglementate (de exemplu, fertilizanţi, substanţe şi produse farmaceutice, substanţe industriale etc.).

În Republica Moldova au fost create mai multe comisii interministeriale în vederea înfiinţării unui sistem eficient de evaluare şi control al riscurilor aferente substanţelor chimice importate şi produse, care să asigure protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului. O parte dintre aceste comisii sunt permanente (de exemplu, Grupul de lucru interministerial cu privire la gestionarea substanţelor chimice; Consiliul republican interdepartamental pentru aprobarea produselor de uz fitosanitar, Comisia de experţi pentru evaluarea produselor biocide şi a produselor biocide cu risc redus, Comisia permanentă de nimicire inofensivă a medicamentelor, Comisia pentru Situaţii Excepţionale), iar alte comisii sunt create pentru soluţionarea doar unor probleme specifice sau care se referă la un spectru de substanţe specifice (spre exemplu, pesticide învechite cu conţinut de POP).

Analiza mecanismelor de coordonare interministerială în domeniul managementului substanţelor chimice evidenţiază că eficacitatea activităţii comisiilor variază. Cele stabilite prin hotărâre de guvern sunt în general apreciate a fi mai eficiente decât cele create prin ordinul unui ministru, deoarece comisiile create de Guvern trebuie să raporteze semestrial sau anual despre activităţile realizate şi rezultatele obţinute. De asemenea, gradul de implicare a autorităţilor administraţiei publice centrale în comisiile interministeriale variază, deoarece majoritatea autorităţilor consideră că responsabilitatea implementării unui acord multilateral de mediu revine autorităţii competente. Se atestă o necesitate stringentă de a implica mai mult în activitatea comisiilor reprezentanţi ai asociaţiilor din sectorul industrial şi domeniul de cercetări, cel puţin cu drept consultativ, precum şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale active.

În acelaşi timp, Abordarea Strategică în domeniul Managementului Internaţional al Substanţelor Chimice (SAICM) subliniază necesitatea coerenţei, a consecvenţei şi a cooperării sporite, pentru a înlătura lacunele, suprapunerile şi dublarea în activităţile de gestionare naţională a substanţelor chimice.

Prin urmare, conform prevederilor art.24 alin.(3) din Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice, Guvernul va crea un consiliu interministerial constituit din reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale prevăzute la art.7-11 din legea menţionată, ai instituţiilor ştiinţifice şi ai organizaţiilor neguvernamentale, care va adopta decizii de aprobare sau de refuz al autorizării substanţelor şi produselor chimice, în urma examinării rezultatelor evaluării pericolelor şi riscurilor pentru sănătatea omului, a animalelor, a altor organisme vii şi pentru mediu. Consiliul interministerial va fi responsabil de coordonarea managementului durabil al substanţelor chimice. Se prevede că prin activitatea sa, Consiliul va asigura o abordare integrată a gestionării substanţelor chimice la nivel naţional. Un asemenea mecanism de coordonare va asigura o platformă în baza căreia diverse părţi interesate pot să facă schimb de informaţii, să coordoneze activităţile complementare sau interconectate şi, în unele cazuri, să ia decizii comune cu privire la anumite aspecte legate de gestionarea substanţelor chimice sau să convină asupra politicii naţionale pe termen lung în acest domeniu.

În acelaşi timp, instituirea autorităţii competente responsabile de gestionarea integrată a substanţelor chimice, prevăzută de Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice, va conduce la o mai bună protecţie a sănătăţii umane şi mediului, prin îmbunătăţirea coordonării la nivel naţional a gestionării substanţelor chimice şi va oferi o interfaţă unică pentru importatori, producători, exportatori, public, guvern şi alte părţi interesate pentru toate activităţile legate de gestionarea substanţelor chimice.

În plus, autoritatea va funcţiona ca principala autoritate competentă în autorizarea activităţilor de plasare a noilor substanţe chimice pe piaţa Republicii Moldova. Aceasta va gestiona Registrul substanţelor chimice şi va exercita rolul de autoritate naţională desemnată pentru Convenţia de la Rotterdam privind procedura de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză (PIC), aplicabilă anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticidelor care fac obiectul comerţului internaţional, la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr.389/2004. Se atestă un nivel redus al utilizării sistemelor, tehnologiilor şi soluţiilor TIC în contextul digitalizării serviciilor pentru asigurarea unui nivel optim de automatizare şi inovare în cadrul proceselor de reglementare a plasării pe piaţă şi evidenţă a gestionării produselor chimice. Managementul datelor privind substanţele chimice şi deşeurile este reglementat prin Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice, Legea nr.209/2016 privind deşeurile, Legea nr.467/2003 cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat şi Legea nr.93/2017 cu privire la statistica oficială. Acest cadru prevede consolidarea datelor privind substanţele chimice într-un format online, prin introducerea lor în sisteme informaţionale automatizate privind plasarea pe piaţă a substanţelor chimice şi gestionarea deşeurilor acestora.

Registrele actuale de substanţe chimice (Registrul naţional al produselor biocide, Registrului de stat al produselor de uz fitosanitar şi al fertilizanţilor etc.) sunt păstrate de către autorităţile responsabile, de aceea nu este asigurată interoperabilitatea datelor, ceea ce nu permite sinteza datelor sau extragerea unui anumit set de date.

Sistemului informaţional automatizat "Registrul produselor chimice plasate pe piaţa Republicii Moldova" (SIA REPC), creat conform prevederilor art.30 din Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice, este momentan în proces de pilotare, din motiv că nu a fost instituită autoritatea competentă responsabilă de gestionarea integrată a substanţelor chimice în calitate de deţinător al sistemului, conform Hotărârii Guvernului nr.535/2020 pentru aprobarea Conceptului tehnic al Sistemului informaţional automatizat "Registrul produselor chimice plasate pe piaţa Republicii Moldova". Operaţionalizarea sistemului va permite includerea şi procesarea informaţiilor despre produsele chimice introduse pe piaţa Republicii Moldova în care vor fi indicate proprietăţile toxice, fizico-chimice, activitatea biologică, transformarea în mediu, normative igienice şi ecologice la etapa producerii, importului, exportului, transportării şi utilizării produselor chimice în Republica Moldova. Totodată funcţionalitatea sistemului va permite gestionarea proceselor de înregistrare a produselor chimice, recepţionarea şi procesarea rapoartelor anuale ale producătorilor şi importatorilor de produse chimice, precum şi autorizarea plasării produselor chimice pe piaţa din Republica Moldova, sporind esenţial eficienţa interacţiunii dintre autorităţile publice implicate în procesul de management şi de monitorizare a produselor chimice.

Secţiunea a 4-a

Aspecte de monitorizare şi control de

laborator al substanţelor chimice

Implementarea monitoringului eficient al nivelului de poluare a obiectelor mediului înconjurător, precum şi produselor alimentare cu substanţe chimice şi a influenţei lor asupra stării de sănătate a populaţiei necesită dezvoltarea şi mentenanţa continuă a unei reţele de laboratoare pe teritoriul ţării pentru efectuarea testărilor în diferite medii.

Observarea şi controlul de laborator se organizează în scopul depistării la timp a contaminării (poluării) radioactive, chimice şi biologice a solului, aerului, apei, materiilor prime alimentare, furajelor şi a altor obiective ale mediului înconjurător, precum şi pentru efectuarea oportună a măsurilor de protecţie a populaţiei, a efectivului formaţiunilor protecţiei civile, a animalelor, a plantelor şi a apei împotriva contaminării cu substanţe radioactive, otrăvitoare, puternic toxice şi agenţi biologici se organizează şi se efectuează conform cadrului normativ şi este asigurată de către reţeaua naţională de observare şi control de laborator, specificată conform anexei nr.2 la Hotărârea Guvernului 961/2006 cu privire la aprobarea Regulamentului reţelei naţionale de observare şi control de laborator (RNOCL) asupra contaminării (poluării) mediului înconjurător cu substanţe radioactive, otrăvitoare, puternic toxice şi agenţi biologici. Astfel;

1) toate laboratoarele sunt acreditate conform SM SR EN 45011:2003 Cerinţe generale pentru organisme care aplică sisteme de certificare produse (Ghid ISO/CEI 65:1996), SM SR EN ISO/CEI 17025:2002 Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări, SM SR EN ISO/CEI 17020:2006 Criterii generale pentru funcţionarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecţii;

2) este în creştere numărul de laboratoare şi de întreprinderi din ţară care au fost certificate conform SM SR EN ISO 14001:2016 Sisteme de management de mediu.

Infrastructura tehnică de laboratoare de stat este reprezentată de către următoarele instituţii: Laboratorul de Referinţă de Mediu din cadrul Agenţiei de Mediu, care este responsabil de supravegherea calităţii componentelor mediului (ape de suprafaţă, ape uzate, aer, sol, aluviuni acvatice, precipitaţii atmosferice, nivelul debitului dozei ambientale a radiaţiei gama etc.), în baza unei reţele ample de monitorizare; Laboratorul încercări chimice şi măsurări instrumentale din cadrul Agenţiei Naţionale de Sănătate Publică, care asigură supravegherea sanitaro-igienică a calităţii şi a inofensivităţii produselor alimentare, apei, aerului, materialelor polimerice şi sintetice de larg consum, prin organizarea şi efectuarea încercărilor chimice, radiologice, precum şi monitorizarea factorilor fizici cu impact asupra sănătăţii publice; Laboratorul Atestarea şi Controlul Calităţii Pesticidelor din cadrul Întreprinderii de Stat "Centrul de Stat pentru Atestarea şi Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar şi a Fertilizanţilor", care efectuează controlul calităţii şi conformităţii pesticidelor şi PUF recomandate şi utilizate în ţară; Laboratorul Vamal creat în scopul efectuării cercetărilor/încercărilor de laborator şi a expertizei/evaluării mărfurilor în scopuri vamale, laboratoare ale Ministerului Afacerilor Interne (Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă) sau cele ale Agenţiei pentru Supraveghere Tehnică. Totodată, există şi laboratoare specializate în cadrul instituţiilor de cercetare, dar şi cele înfiinţate de agenţii economici.

Totuşi sistemul de monitorizare a calităţii mediului pe segmentul substanţelor chimice şi deşeurilor se confruntă cu mai multe probleme, de aceea este necesară modernizarea acestuia. Astfel, se constată capacităţi de laborator reduse, ceea ce nu permite dezvoltarea unui monitoring eficient al nivelului de poluare cu substanţe chimice a obiectelor mediului înconjurător, precum şi produselor alimentare şi a influenţei acestuia asupra stării de sănătate a populaţiei. În Republica Moldova nu este dezvoltat un sistem de monitorizare automatizată a calităţii mediului, prin urmare programele de monitorizare stabilesc staţiile şi punctele de monitorizare din care sunt prelevate probele manual, periodicitatea prelevării probelor şi poluanţii monitorizaţi pe fiecare component.

Laboratorul de Referinţă de Mediu a obţinut certificarea ISO 17025 şi acreditarea doar pentru 14 indicatori (parametri) de mediu, procesul de acreditare al acestora fiind dificil, costisitor şi complicat. Acesta nu are personal suficient pentru realizarea programelor de monitorizare, iar lipsa de automatizare sporeşte necesitatea angajării unui număr mai mare de persoane care să efectueze manual prelevarea probelor. Reţeaua de monitorizare este foarte învechită, iar din bugetul de stat nu se alocă sursele necesare pentru dezvoltarea şi automatizarea acesteia. Se preconizează ca domeniile sale de analize, de acreditare şi de certificare să se extindă odată cu dotarea corespunzătoare, cu obţinerea experienţei şi cu dezvoltarea documentaţiei necesare.

Laboratorul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică are certificarea ISO 17025 şi acreditarea pentru o serie de indicatori.

Domeniul de activitate al Laboratorului Atestarea şi Controlul Calităţii Pesticidelor, acreditat conform ISO 17025, îl constituie efectuarea controlului calităţii şi a conformităţii pesticidelor recomandate şi utilizate în Republica Moldova, determinarea reziduurilor de pesticide în produsele agricole, în apă şi în sol, elaborarea şi adaptarea metodelor de analiză pentru determinarea ingredientelor active ale pesticidelor.

În contextul celor prezentate mai sus, se evidenţiază necesitatea creşterii potenţialului analitic şi tehnic al laboratoarelor din Reţeaua Naţională de Observare şi Control de Laborator, inclusiv prin echiparea cu metode de investigare a multor indici prioritari de determinare a substanţelor chimice şi impactului lor, inclusiv pentru identificarea şi monitorizarea substanţelor chimice prioritare, cum ar fi POPs, mercurul, metalele grele etc.

De asemenea, este necesară asigurarea laboratoarelor cu numărul necesar de cadre profesioniste în domeniu, precum şi instruirea specialiştilor, inclusiv peste hotarele ţării, în domeniul managementului substanţelor chimice, inclusiv în: principiile Bunelor Practici de Laborator (GLP), cerinţele regulamentelor CLP şi REACH. Aceştia urmează să se instruiască asupra metodelor noi de investigaţii, asupra controlului calităţii încercărilor de laborator etc.

Secţiunea a 5-a

Situaţii excepţionale cu implicarea substanţelor chimice

Accidentele care implică substanţe periculoase constituie o ameninţare gravă pentru populaţie şi pentru mediu, care provoacă pierderi economice substanţiale şi perturbă creşterea economică. Siguranţa ocupaţională şi acţiunile de informare a angajaţilor şi angajatorilor cu privire la bunele practici aplicate în vederea prevenirii riscurilor generate de substanţe chimice sunt condiţii esenţiale pentru a diminua pierderile umane şi economice. Conform datelor Inspectoratului de stat al Muncii, prezentate în tabelul 9, în anii 2021-2022 au fost înregistrate mai multe accidente de muncă cu implicarea substanţelor chimice.

Tabelul 9

Incidente la locul de muncă cu implicarea

substanţelor chimice din perioada 2021-2022

Conform cadrului normativ, în sistemul naţional de activităţi de pregătire, de reacţii de răspuns şi măsuri de intervenţie în caz de situaţii excepţionale cu implicarea substanţelor chimice sunt antrenate următoarele instituţii: Ministerul Mediului (Agenţia de Mediu şi Inspectoratul pentru Protecţia Mediului); Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale (Agenţia pentru Supraveghere Tehnică); Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne (Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgentă). Pentru organizarea cooperării cu alte instituţii naţionale în domeniul intervenţiilor cu implicarea substanţelor chimice, în mod special al celor interinstituţionale, au fost încheiate o serie de acte administrative comune. Aceste documente acoperă mai multe domenii: schimbul de informaţii, organizarea şi desfăşurarea intervenţiilor, realizarea unor proceduri comune etc.

În mod similar sunt reglementate şi unele tipuri de intervenţii transfrontaliere, având la bază acorduri inter-guvernamentale, ordine comune şi chiar proceduri interinstituţionale şi internaţionale elaborate, aprobate, testate şi aplicate în activitatea cotidiană.

În acelaşi timp, utilizarea substanţelor periculoase este inevitabilă în unele sectoare ale economiei care sunt esenţiale pentru o societate industrializată modernă. Astfel, pentru a reduce riscurile de producere a accidentelor care implică substanţe periculoase sunt necesare măsuri de prevenire a accidentelor majore şi de asigurare a unui nivel adecvat de pregătire şi de reacţie în cazul în care astfel de accidente se produc.

Instituţia principală implicată în prevenirea şi răspunderea în caz de situaţii excepţionale este Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) al Ministerului Afacerilor Interne. Deşi au fost efectuate îmbunătăţiri şi modificări substanţiale la capitolul dotări şi la nivelul strategic de organizare, modul de desfăşurare a intervenţiilor subdiviziunilor IGSU continuă să fie influenţat de baza tehnico-materială slabă, în mod deosebit pentru a răspunde accidentelor cu implicarea substanţelor chimice periculoase.

Legea nr.108/2020 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase are drept obiectiv asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii şi a mediului pe teritoriul Republicii Moldova, prin stabilirea normelor pentru prevenirea accidentelor majore care implică substanţele periculoase şi limitarea consecinţelor acestor accidente prin transpunerea la nivel naţional a Directivei 2012/18/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului.

Prevenirea şi managementul urgenţelor de sănătate publică, inclusiv de etiologie chimică, este reglementată conform Legii nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice.

Planul de acţiuni privind punerea în aplicare a Regulamentului Sanitar Internaţional (2005) în Republica Moldova pentru anii 2023-2027, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.222/2023 prevede inclusiv, consolidarea capacităţilor naţionale de pregătire şi răspuns în situaţii excepţionale şi urgenţe de sănătate publică. În acest context, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică a iniţiat instruirile internaţionale a echipelor de intervenţie, fortificarea capacităţilor de laborator, dotarea cu echipamente de detecţie a substanţelor chimice, procurarea echipamentelor individuale de protecţie şi echipamente de decontaminare şi antidoturi.

Secţiunea a 6-a

Rolul sectoarelor industrial, de cercetare şi asociativ

În Republica Moldova, grupurile de interes din sectorul neguvernamental implicate în activităţi ce vizează managementul durabil al substanţelor chimice sunt preponderent organizaţiile nonguvernamentale, asociaţiile obşteşti, diverse asociaţii de business şi asociaţiile profesionale, precum şi instituţiile academice. Nivelul de implicare şi participare, precum şi sfera de acţiune a programelor realizate de acestea în domeniul managementului substanţelor chimice variază considerabil.

Interesele agenţilor economici din Republica Moldova ce desfăşoară activităţi asociate cu producerea, importul, exportul sau utilizarea substanţelor şi produselor chimice în diverse sectoare ale economiei naţionale sunt în general

Preponderent însă, acest rol este realizat de Confederaţia Naţională a Patronatelor din Republica Moldova (CNPM), care are ca obiectiv promovarea şi apărarea intereselor legitime ale membrilor în relaţiile cu autorităţile publice, prin participarea la elaborarea şi avizarea proiectelor de acte normative, care vizează activităţile patronale şi cele ale agenţilor economici. Totodată există şi alte asociaţii de business, care reprezintă interesele agenţilor economici, în mare parte importatori sau distribuitori ai produselor chimice.

Numărul întreprinderilor care produc/importă substanţe şi produse chimice este în continuă creştere, în mod special a celor care plasează pe piaţă produse pentru uz casnic, detergenţi, aditivi pentru polimeri, spume izolante şi diverse produse din domeniul construcţiei, fertilizanţi, substanţe chimice industriale, inclusiv substanţe care distrug stratul de ozon. Un număr de aproximativ 20 de mii de importatori de substanţe şi de produse chimice este înregistrat conform datelor Serviciului Vamal. La nivel de producători autohtoni, conform datelor Biroului Naţional de Statistică (BNS), în prezent, per ţară, activează 388 de companii care au drept activitate fabricarea produselor de materiale plastice, 5 companii autorizate în importul de hidroclorofluorocarburi (HCFC), companii care importă PUF, biocide, detergenţi etc.

Republica Moldova dispune de uni sistem eficient şi durabil de formare iniţială şi instruire continuă în domeniul utilizării durabile a substanţelor chimice, cât şi pentru dezvoltarea profesională pentru angajaţii din sectoarele economiei naţionale unde sunt utilizate substanţe chimice periculoase. Pe larg se aplică şi sistemul de certificare a lucrărilor cu implicarea substanţelor chimice în diverse sectoare ale industriei (construcţii, agricultură, transport etc.) conform standardelor ISO.

Totodată, printre măsurile care ar putea îmbunătăţi controlul asupra respectării legislaţiei se regăsesc elaborarea, adaptarea şi aplicarea unor programe de instruire profesională şi perfecţionare continuă a personalului Inspectoratului de Stat al Muncii, Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor (ANSA), Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică (ANSP) şi altor structuri de control din domeniul managementului substanţelor chimice şi deşeurilor acestora.

Printre alte acţiuni necesare asigurării securităţii muncii în domeniile asociate cu substanţe chimice au fost menţionate următoarele:

1) orientarea activităţilor de inspecţie către domeniile de activitate care prezintă riscuri mai mari de accidentare sau îmbolnăvire, printre care: industria prelucrătoare; şantierele de construcţii; activităţile agricole; energetica; activitatea de producere a preparatelor farmaceutice, telecomunicaţiile, etc;

2) înăsprirea sancţiunilor administrative pentru neasigurarea condiţiilor de muncă nepericuloase şi inofensive;

3) îmbunătăţirea controlului respectării prevederilor legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi a modalităţilor de respectare a acesteia;

4) sporirea nivelului de sensibilizare şi informare a publicului larg despre pericolele locurilor de muncă cu sisteme deficitare de securitate şi sănătate în muncă, despre fenomenul accidentării şi îmbolnăvirii la locurile de muncă, cât şi despre prejudiciile directe şi indirecte ce apar în rezultatul accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor la locurile de muncă;

5) informarea mai largă a angajaţilor despre condiţiile de lucru şi modalitatea de revendicare a acestor drepturi/condiţii.

Sectorul privat, în special industria, poate contribui semnificativ la susţinerea dezvoltării capacităţilor din acest domeniu. Introducerea noilor tehnologii, aplicarea materialelor nonpoluante, gestionarea deşeurilor formate, precum şi optimizarea procesului de producere aplicând sisteme de certificarea ISO sunt unele dintre activităţile care ar contribui la obţinerea unui nivel avansat de securitate chimică.

Totodată participarea efectivă a sectorului privat la procesul de elaborare a cadrului normativ în domeniul mediului înseamnă participarea conştientă, responsabilă şi reprezentativă a liderilor mediului de afaceri. Pe parcursul ultimilor ani se atestă creşterea interesului şi gradului de implicare a acestor asociaţii de business în procesul de elaborare a legislaţiei privind managementul substanţelor chimice şi al deşeurilor. Consolidarea mediului de afaceri reprezintă, indiscutabil, un efort pe termen lung, în care instituţiile unei economii funcţionale de piaţă sunt implicate prin efort individual, precum şi prin valorile comune ale reprezentanţilor comunităţii de afaceri: competitivitate, legalitate, transparenţă.

Activitatea ştiinţifică din domeniul managementului substanţelor chimice este asigurată de către instituţiile de cercetare de ramură: Institutul de Chimie, Institutul de Ecologie şi Geografie, Institutul de Pedologie, Agrochimie şi protecţia solului "Nicolae Dimo", precum şi de către instituţiile superioare de învăţământ.

În prezent, în ţară nu există organizaţii neguvernamentale care să fie preocupate exclusiv de managementul substanţelor chimice şi de securitatea chimică. Un motiv al implicării reduse a ONG-urilor în acest domeniu este faptul că dezvoltarea industriei chimice nu este caracteristică pentru Republica Moldova, plus se atestă şi lipsa fondurilor naţionale pentru susţinerea unor astfel de activităţi. Majoritatea proiectelor privind securitatea chimică sunt finanţate din fondurile internaţionale de mediu sau de sănătate publică. Totuşi diferite campanii anuale sunt organizate şi facilitate de către ONG-uri. Spre exemplu, campanii privind promovarea securităţii în manipularea cu pesticide, campanii privind reducerea impactului metalelor grele (inclusiv mercurul, plumbul, azbestul) asupra populaţiei şi asupra mediului înconjurător, campanii privind impactul advers al produselor chimice casnice, activităţi de colectare separată a deşeurilor cu conţinut de substanţe chimice periculoase precum deşeurile de echipamente electrice şi electronice etc.

Implicarea ONG-urilor competente este fundamentală şi în procesul de stabilire a priorităţilor în domeniul securităţii chimice. Astfel, organizaţiile neguvernamentale participă la consultările publice privind proiectele documentelor de politici şi actele normative elaborate de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate în domeniul mediului şi sănătăţii publice.

Capitolul II

OBIECTIVUL GENERAL ŞI OBIECTIVELE SPECIFICE

ALE DOMENIULUI DE ACTIVITATE

Programul MDSC vizează reducerea progresivă a poluării cu substanţe chimice a componentelor de mediu, diminuarea presiunilor generate de gestionarea inadecvată a deşeurilor de substanţe chimice, minimizarea impactului advers al substanţelor chimice asupra sănătăţii şi mediului, îmbunătăţirea managementului riscului accidentelor asociate cu substanţe, precum şi asigurarea bunei guvernări în domeniul managementului integrat al substanţelor chimice pe întreg ciclul lor de viaţă.

Programul MDSC îşi propune atingerea obiectivului general şi a obiectivelor specifice, după cum urmează:

Obiectivul general: Atenuarea riscurilor, reducerea şi eliminarea, până în anul 2030, a impactului substanţelor şi produselor chimice asupra mediului şi a sănătăţii populaţiei prin dezvoltarea unui sistem integrat de gestionare durabilă a substanţelor chimice.

Obiectivele specifice ale Programului MDSC sunt:

Obiectivul specific 1: Elaborarea, până în anul 2030, a cadrului normativ necesar asigurării unui mecanism instituţional consolidat de gestionare a substanţelor chimice la nivel naţional.

Direcţii de acţiune:

1) elaborarea şi aprobarea hotărârii Guvernului privind reformarea instituţiei Agenţiei de Mediu, care va prelua competenţele în gestionarea integrată a substanţelor chimice;

2) consolidarea bazei instituţionale şi a capacităţilor angajaţilor autorităţii competente responsabile de gestionarea integrată a substanţelor chimice (inclusiv prin instruiri şi prin schimb de cunoştinţe cu agenţiile similare);

3) aprobarea mecanismului interministerial constituit de Guvern din reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale prevăzute la art.7–11 din Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice, ai instituţiilor ştiinţifice şi ai organizaţiilor neguvernamentale;

4) dezvoltarea iniţiativelor şi crearea parteneriatelor de colaborare pentru a consolida capacitatea de management al substanţelor chimice la nivel naţional şi internaţional – inclusiv cu Agenţia Europeană pentru Substanţe Chimice (ECHA);

5) înfiinţarea Sistemului naţional de suport al agenţilor economici în domeniul produselor chimice (Helpdesk).

Obiectivul specific 2: Reglementarea şi controlul plasării pe piaţă, până în anul 2030, a substanţelor care pot prezenta pericole pentru integritatea mediului, sănătatea populaţiei şi animalelor, prin prisma transpunerii legislaţiei Uniunii Europene.

Direcţii de acţiune:

1) elaborarea şi aprobarea cadrului normativ privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor chimice;

2) elaborarea procedurilor de înregistrare şi de autorizare a produselor şi substanţelor chimice periculoase;

3) stabilirea procedurilor privind obligativitatea efectuării evaluării securităţii chimice la etapa înregistrării substanţelor chimice;

4) îmbunătăţirea evidenţei şi raportării plasării pe piaţă a substanţelor şi produselor chimice, inclusiv a celor periculoase;

5) elaborarea şi aprobarea Regulamentului privind stabilirea metodelor de testare a substanţelor chimice (bune practici de laborator);

6) elaborarea şi aprobarea Regulamentului privind detergenţii;

7) facilitarea controlului de stat al gestionării substanţelor chimice de către operatorii economici.

Obiectivul specific 3: Asigurarea, până în anul 2030, a unui management durabil al substanţelor chimice în produse şi articole pe tot parcursul ciclului de viaţă, de la import sau producere până la depozitarea, transportarea, utilizarea şi eliminarea sau valorificarea substanţei.

Direcţii de acţiune:

1) elaborarea şi aprobarea mecanismului de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de control şi expertiză a substanţelor şi produselor chimice, inclusiv pesticide, vehicule uzate, echipamente electrice şi electronice, şi alte echipamente şi produse care pot conţine substanţe chimice periculoase, aplicate în cazul importului şi exportului;

2) introducerea şi implementarea măsurilor economice pentru protecţia mediului şi a sănătăţii umane (revizuirea sistemului de sancţiuni şi amenzi pentru nerespectarea legislaţiei privind emisiile de poluanţi);

3) conformarea instalaţiilor existente la noile prevederi normative privind controlul şi prevenirea poluării, inclusiv emisiile industriale (în contextul asigurării limitelor de emisii, introducerii celor mai bune tehnici disponibile (BAT) şi celor mai bune practici de mediu (BEP);

4) evaluarea terenurilor contaminate cu substanţe chimice (inclusiv şi Poluanţi Organici Persistenţi) şi, acolo unde este posibil, remedierea lor într-un mod ecologic;

5) supravegherea stării tehnice a mijloacelor de aplicare a produselor de uz fitosanitar (PUF) (elaborarea cerinţelor tehnice speciale pentru verificarea mijloacelor tehnice utilizate la aplicarea produselor de uz fitosanitar);

6) reducerea efectelor de la pulverizarea aeriană a PUF.

Obiectivul specific 4: Asigurarea, până în anul 2030, a schimbului de cunoştinţe şi de practici privind managementul durabil al substanţelor chimice, prin sporirea acceptării reciproce a abordărilor în evaluarea pericolelor chimice şi prin asigurarea funcţionării unui sistem informaţional integrat privind substanţele chimice.

Direcţii de acţiune:

1) elaborarea şi aprobarea procedurii simplificate de autorizare a produsului chimic pentru tipuri de utilizări solicitate în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene;

2) asigurarea funcţionării Sistemului informaţional automatizat "Registrul Produselor Chimice plasate pe piaţa Republicii Moldova" (SIA REPC);

3) stabilirea mecanismelor cuprinzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor Republicii Moldova în temeiul acordurilor multilaterale de mediu din domeniul substanţelor chimice şi deşeurilor acestora, precum şi asigurarea raportării, conform cerinţelor convenţiilor:

4) crearea sistemului informaţional pentru realizarea schimbului de informaţii interinstituţionale privind accidentele cu implicarea substanţelor chimice, inclusiv şi a celor pe plan transfrontalier;

5) asigurarea informării utilizatorilor finali de către producătorii de produse chimice la comercianţi cu amănuntul despre managementul durabil al lanţului de aprovizionare;

6) minimizarea expunerii la perturbatorii endocrini şi încurajarea substituirii acestora cu substanţe chimice mai sigure, în măsura posibilităţilor tehnice şi practice.

Obiectivul specific 5: Dezvoltarea, până în anul 2030, a capacităţilor de cercetare, de evidenţă şi de monitoring în domeniul managementului substanţelor chimice.

Direcţii de acţiune:

1) elaborarea şi aprobarea programului de monitorizare şi de cercetare privind impactul substanţelor chimice asupra sănătăţii publice şi a mediului, precum şi punerea în aplicare a acestuia (Promovarea inovaţiilor în domeniul chimiei ecologice/ecotoxicologiei);

2) stabilirea metodelor de testare a substanţelor chimice, conform bunelor practici de laborator;

3) dezvoltarea programelor de formare continuă şi de testare a consultanţilor chimişti implicaţi în plasarea pe piaţă a produselor chimice, în scopul asigurării unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului;

4) elaborarea şi implementarea unui program de cercetare privind remedierea terenurilor contaminate cu substanţe chimice, în special POP, cu accent pe soluţiile bazate pe natură (Nature Based Solutions);

5) actualizarea curriculei universitare şi a celei postuniversitare în domeniul chimiei şi/sau biologiei cu specialităţi ce ţin de protecţia mediului, prin includerea subiectelor ce ţin de managementul substanţelor chimice şi a analizei de laborator prin utilizarea metodelor moderne.

Obiectivul specific 6: Reducerea, până în anul 2030, a riscurilor şi a expunerii populaţiei la impactul advers al substanţelor chimice prin informarea şi prin sensibilizarea publicului larg şi a celui profesionist.

Direcţii de acţiune:

1) promovarea campaniilor de informare despre managementul durabil al lanţului de aprovizionare şi informarea consumatorilor despre compoziţia produselor;

2) dezvoltarea şi diseminarea pachetelor educaţionale adaptate inclusiv la aspectele de gen, privind impactul substanţelor chimice şi deşeurilor acestora pentru anumite grupuri (autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, elevi, studenţi, grupuri vulnerabile etc.);

3) asigurarea accesului publicului la informaţii actualizate despre emisiile de substanţe chimice, despre deşeuri, inclusiv la registrele de stat şi sistemele informaţionale (Sistemul informaţional automatizat "Registrul produselor chimice plasate pe piaţa Republicii Moldova" (SIA "REPC"), Sistemul informaţional automatizat "Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi" (SIA "RETP"), Sistemul informaţional automatizat "Managementul deşeurilor" SIA "MD" etc.);

4) sporirea conştientizării părţilor interesate din sistemul de responsabilitate extinsă a producătorului (REP) în gestionarea într-un mod ecologic raţional a materialelor care conţin substanţe chimice, inclusiv POP (vehicule scoase din uz, echipamente electrice şi electronice, materiale de construcţii etc.);

5) finanţarea elaborării conţinutului tematic în online media (video spoturi);

6) promovarea campaniilor tematice de informare a populaţiei privind managementul durabil al substanţelor chimice, inclusiv şi utilizatorilor finali despre compoziţia produselor chimice.

Obiectivul specific 7. Asigurarea, până în anul 2030, a managementului durabil al substanţelor chimice cu conţinut de poluanţi organici persistenţi, inclusiv a deşeurilor acestora.

Direcţii de acţiune:

1) elaborarea şi aprobarea regulamentului privind poluanţii organici persistenţi;

2) modificarea Regulamentului privind bifenilii policlururaţi (BPC), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.81/2009 şi revizuirea termenelor de eliminare treptată a echipamentelor cu conţinut de BPC;

3) elaborarea şi aprobarea proiectului de modificare a anexei nr.6 la Legea nr.209/2016 privind deşeurile şi includerea în aceasta a următoarelor substanţe: Dicofol, Decabromodifenil eter, Hexabromociclododecan, Pentachlorophenol;

4) identificarea şi gestionarea stocurilor, a deşeurilor şi a articolelor în uz cu conţinut de poluanţi organici persistenţi şi adoptarea măsurilor de manipulare şi eliminare acestora;

5) crearea conturului de raportare a stocurilor de deşeuri cu conţinut de poluanţi organici persistenţi în cadrul Sistemului informaţional automatizat "Managementul deşeurilor" (SIAMD) (conturul privind raportarea stocurilor şi a echipamentelor cu conţinut de BPC este creat, urmează crearea conturului de raportare a stocurilor de pesticide învechite cu conţinut de POP etc.);

6) introducerea de taxe de mediu adiţionale în cazuri de: import, fabricare şi/sau utilizare a unor materiale sau substanţe specifice care sunt surse potenţiale de substanţe chimice cu conţinut de poluanţi organici persistenţi (modificarea Legii nr.1540/1998 privind plata pentru poluarea mediului);

7) adoptarea/ajustarea ghidurilor internaţionale privind gestionarea ecologică a stocurilor, a deşeurilor şi a articolelor în uz cu conţinut de poluanţi organici persistenţi şi adoptarea măsurilor de manipulare şi eliminare a acestora;

8) asigurarea raportării naţionale şi a evaluării eficacităţii implementării Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi;

9) îmbunătăţirea monitoringului substanţelor chimice prioritare, inclusiv poluanţii organici persistenţi în diverse medii;

10) stabilirea monitorizării şi evaluării periodice a surselor de emisii neintenţionate de poluanţi organici persistenţi (uPOP);

11) implementarea de bune practici agricole pentru reducerea emisiilor de uPOP din activităţile agricole;

12) efectuarea evaluării riscurilor şi concluzii despre gradul de expunere a populaţiei la poluanţii organici persistenţi din punct de vedere a sănătăţii publice;

13) dezvoltarea şi diseminarea pachetelor educaţionale pentru anumite grupuri (autorităţi ale administraţiei publice locale şi centrale, elevi, studenţi, grupuri vulnerabile etc.) cu privire la efectele nocive ale PFOS, PBDE şi alte POP noi; cu privire la efectele arderii necontrolate a deşeurilor, în special POP-BFR şi alte substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice, vehiculele scoase din uz, deşeurile de construcţii şi demolări etc;

14) sporirea conştientizării actorilor REP în gestionarea POP PBDE pe tot parcursul ciclului de viaţă al produsului (inclusiv eliminarea) şi identificarea măsurilor pentru gestionarea într-un mod ecologic raţional a materialelor care conţin bromodifenil eteri.

Capitolul III

IMPACTUL PROGRAMULUI

Importanţa asigurării gestionării sigure a substanţelor chimice devine tot mai acută, luând în considerare tendinţele de creştere a plasării pe piaţă a acestora la nivel global şi naţional asociate cu efectele asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, cauzate de expunerea la substanţe chimice nocive care pot avea multe efecte asupra ecosistemelor, calităţii componentelor de mediu şi a sănătăţii populaţiei, printre care se număra boli cardiovasculare şi respiratorii, alergii şi cancer.

Posibilele beneficii în urma implementarea Programului sunt descrise în continuare şi sunt însoţite de reglementări preluate din tratele internaţionale şi din experienţa altor ţări. Astfel, Programul conţine acţiuni menite să reducă şi să elimine impactul advers al substanţelor chimice asupra mediului şi asupra sănătăţii populaţiei prin dezvoltarea unui sistem integrat de gestionare a substanţelor chimice, eficient din punct de vedere tehnic, economic, social şi ecologic în urma implementării tratatelor internaţionale de reglementare a substanţelor chimice la care Republica Moldova este parte, precum şi a Abordării Strategice în domeniul Managementului Internaţional al Substanţelor Chimice.

Implementarea acţiunilor Programului va cauza efecte pe termen mediu asupra grupurilor-ţintă, în special asupra angajaţilor din sectorul gestionării substanţelor chimice, precum şi asupra producătorilor şi importatorilor/distribuitorilor de substanţe chimice, a instituţiilor responsabile de implementarea politicilor de gestionare a substanţelor chimice. De asemenea, unele categorii ale populaţiei, precum copiii şi oamenii cu afecţiuni cronice, sunt mult mai vulnerabile la impactul cauzat de unele produse ce conţin substanţe chimice.

Indicatorii de impact vizează în principal impactul asupra calităţii/sănătăţii vieţii oamenilor, fiind corelaţi atât cu indicatorii ODD, cât şi cu cei din Strategia naţională de sănătate "Sănătatea 2030", respectiv, Garantarea siguranţei sănătăţii publice prin amplificarea controlului factorilor de mediu (chimici, biologici, radiologici, nucleari) care pot ameninţa sănătatea publică. Astfel, indicatorul de impact Indicele capacităţii sectorului de sănătate: Evenimentele chimice setat în documentul vizat prezintă un procent de 62 % în anul 2020, de 63,5 %, pentru anul 2025 (ţinta intermediară), iar 65% fiind ţinta finală setată pentru anul 2030.

Prin urmare, substituirea substanţelor chimice periculoase cu produse alternative mai puţin periculoase, de rând cu adoptarea şi implementarea unor noi reglementări, va contribui la reducerea riscurilor pentru sănătate şi pentru ecosisteme, la diminuarea presiunilor generate de gestionarea inadecvată a deşeurilor de substanţe chimice, la minimizarea impactului advers al substanţelor chimice asupra sănătăţii şi a mediului, inclusiv a femeilor şi a copiilor, a persoanelor cu dizabilităţi, a lucrătorilor ocupaţi în sectorul informal de gestionare a deşeurilor cu conţinut de substanţe chimice periculoase.

Programul vizează tot spectrul de substanţe chimice, nu doar cele folosite în procesele industriale, ci şi pe cele utilizate în viaţa cotidiană (produse de curăţare, vopsele şi articole de îmbrăcăminte, de mobilier, de aparatură electrică etc.). Programul cuprinde acţiuni comune tuturor entităţilor de stat, publice şi private implicate în ciclul de gestionare a substanţelor.

Instituirea autorităţii competente responsabile de gestionarea integrată a substanţelor chimice va conduce la o mai bună protecţie a sănătăţii umane şi a mediului prin îmbunătăţirea coordonării la nivel naţional a gestionării substanţelor chimice şi va oferi o interfaţă unică pentru: importatori, producători, exportatori, public, Guvern şi alte părţi interesate de activităţile legate de gestionarea substanţelor chimice.

Funcţionalitatea sistemului informaţional automatizat REPC va asigura o evidenţă naţională strictă a substanţelor, a amestecurilor şi produselor chimice şi va permite dezvoltarea unui schimb de informaţii în domeniul gestiunii substanţelor periculoase cu organismele europene şi internaţionale, iar lansarea Sistemului naţional Helpdesk va asigura acordarea asistenţei consultative şi informaţionale agenţilor economici şi persoanelor fizice care desfăşoară activităţi de producere, plasare pe piaţă sau utilizare a substanţelor şi amestecurilor chimice, inclusiv în cazuri de incidente şi accidente cu implicarea acestora.

Prin elaborarea şi punerea în aplicare a legislaţiei în domeniul gestionării substanţelor chimice (inclusiv transpunerea REACH), reprezentanţi ai mediului de afaceri şi ai industriei vor avea obligaţii clare ca să identifice şi să administreze riscurile legate de substanţele pe care le produc şi le importă pe piaţa naţională, de modurile de a utiliza substanţele în condiţii de securitate, fiind totodată obligaţi să comunice utilizatorilor măsurile de administrare a riscurilor.

Programul setează ca prioritate elaborarea reglementărilor ce ţin de gestionarea unor substanţe chimice care au un impact deosebit asupra mediului şi sănătăţii populaţiei, precum regulamentul cu privire la poluanţii organici persistenţi, regulamentul privind stocarea şi gestionarea deşeurilor de mercur sau azbest etc. Adoptarea şi punerea în aplicare a acestor regulamente va promova practici de gestionare sigură a acestor fluxuri de substanţe şi a deşeurilor acestora.

Informarea publicului şi participarea acestuia la luarea deciziilor de mediu, promovarea şi mediatizarea programului pentru conştientizarea populaţiei în privinţa acţiunilor de gestionare a substanţelor şi de educare în domeniul substanţelor periculoase vor contribui la reducerea riscului expunerii populaţiei la substanţe chimice. Programele de cercetare şi monitoring vor permite evidenţierea nivelului de expunere a publicului şi trasarea unor direcţii prioritare în programe de prevenire şi răspuns, gestionate de către autorităţile din domeniul sănătăţii publice, securităţii şi mediului.

Implementarea Programului se încadrează în aspiraţiile Republicii Moldova de aderare la Uniunea Europeană. Statutul de ţară candidat pentru aderare dictează necesitatea accelerării armonizării legislaţiei pentru plasarea pe piaţă a produselor chimice la standardele Uniunii Europene, pentru a asigura utilizatorii interni cu produse de calitate, inofensive pentru sănătatea umană şi pentru mediul înconjurător. Astfel, Programul va oferi cadrul strategic pe termen mediu pentru alinierea în continuare a legislaţiei de mediu la acquis-ul comunitar (Capitolul 16 – Protecţia Mediului din Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, aprobat prin Legea nr.112/2014), contribuind la obiectivul de asigurare a unui mediu sănătos.

Capitolul IV

COSTURI

Pentru implementarea cu succes a prezentului Program sunt necesare resurse umane, financiare şi tehnice.

Resursele umane vor fi constituite din personalul autorităţilor de mediu, sănătăţii publice şi siguranţei alimentelor, cadre pedagogice şi de cercetare, persoane ce activează în organizaţiile necomerciale, dar şi experţi externi. Un rol aparte în implementarea Programului MDSC îi revine mediului de afaceri, producătorilor, importatorilor şi distribuitorilor de substanţe chimice. O parte din resursele privind conformarea cu legislaţia de mediu şi informarea publicului reiese din obligaţiile operatorilor economici subiecţi ai responsabilităţii extinse a producătorilor.

Resursele financiare vor proveni din sursele bugetului de stat, inclusiv din Fondul Naţional pentru Mediu, din fondurile donatorilor străini şi din alte surse permise de legislaţie. Ministerul Mediului va asigura corelarea anuală a costurilor activităţilor incluse în Planul de acţiuni al Programului cu volumul alocaţiilor prevăzute pentru Fondul Naţional pentru Mediu în legea bugetului de stat.

Resursele tehnice înglobează totalitatea necesităţilor pentru managementul programelor şi proiectelor în domeniul monitoringului integrat şi al protecţiei mediului de la impactul advers al substanţelor chimice.

Acţiunile care ţin de elaborarea şi implementarea cadrului normativ vor fi realizate nemijlocit de către autorităţile administraţiei publice centrale şi nu vor condiţiona costuri suplimentare celor prevăzute în bugetul de stat.

Acţiunile de dezvoltare a laboratoarelor, a sistemelor de monitorizare vor fi finanţate în limita mijloacelor financiare ale bugetului de stat, din asistenţa tehnică şi investiţională externă, precum şi din alte surse care nu contravin legislaţiei.

Acţiunile ce vizează finanţările de către mediul de afaceri se referă la îndeplinirea obligaţiilor sistemelor individuale şi colective de responsabilitate extinsă a producătorilor în ceea ce priveşte organizarea campaniilor de educare şi conştientizare a populaţiei (pct.73 din Hotărârea Guvernului nr.212/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice; pct.76 din Hotărârea Guvernului nr.586/2020 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea bateriilor şi acumulatorilor şi deşeurilor de baterii şi acumulatori; pct.100 din Hotărârea Guvernului nr.93/2023 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea vehiculelor scoase din uz). Totodată, vor fi suportate şi costuri ale mediului de afaceri pentru conformarea instalaţiilor existente la noile prevederi normative privind controlul şi prevenirea poluării, inclusiv prin emisii industriale, acţiune conexă procesului de pregătire a dosarului pentru autorizaţia integrată de mediu care urmează a fi emisă începând cu anul 2024, conform Legii nr.277/2022 privind emisiile industriale.

Prin urmare, pentru implementarea obiectivului specific 1 sunt estimate costuri din bugetul autorităţilor implicate în valoare de 200 de mii de lei; pentru obiectivul specific 2 resursele depind de limitele alocaţiilor aprobate în bugetul de stat, conform CBTM pentru anii 2024-2026, dar şi cu susţinerea partenerilor externi; pentru obiectivul specific 3 costurile estimate sunt de 200 de mii de lei (bugetul autorităţilor implicate), 100 de mii de lei, cu suportul partenerilor externi şi 3000 de mii de lei, din bugetul mediului de afaceri; pentru obiectivul specific 4, 100 mii lei din bugetul instituţiilor implicate şi 150 de mii lei cu suportul partenerilor externi; pentru obiectivul specific 5, 625 de mii de lei din bugetul instituţiilor implicate şi 1900 de mii de lei din fondurile partenerilor de dezvoltare; pentru obiectivul specific 6, 210 mii de lei cu suportul partenerilor de dezvoltare, 4200 de mii de lei, din fondurile mediului de afaceri.

Costul estimativ al prezentului Program este de 10685 de mii de lei, dintre care, din bugetul de stat – 1125 de mii de lei, costuri ale mediului de afaceri – 7200 de mii de lei şi costuri ale partenerilor de dezvoltare – 2360 de mii de lei.

Estimarea costurilor pentru implementarea Programului MDSC,

pe ani şi surse de finanţare (mii lei)

Costul Planului naţional de implementare a Convenţiei de la Stockholm pentru anii 2023-2030 este de 58420 de mii de lei, fiind acoperit din asistenţă tehnică, în principal din Fondul Global de Mediu, dar şi din Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP).

Având în vedere disponibilitatea limitată a resurselor bugetare, autorităţile administraţiei publice centrale vor întreprinde acţiuni de atragere a resurselor financiare externe pentru implementarea prezentului Program.

Programul MDSC este inclus în planificarea strategică a cheltuielilor în cadrul următoarelor programe bugetare:

1) Programul 37. Protecţie şi salvare în situaţii excepţionale

Subprogramul 3702 Protecţia civilă şi apărarea împotriva incendiilor

2) Programul 51. Dezvoltarea agriculturii

Subprogramul 5101 Politici şi management în domeniul agriculturii şi industriei alimentare

Subprogramul 5102 Dezvoltarea durabilă a sectoarelor fitotehnie şi horticultură

Subprogramul 5103 Creşterea şi sănătatea animalelor

Subprogramul 5104 Dezvoltarea viticulturii şi vinificaţiei

Subprogramul 5106 Securitate alimentară

Subprogramul 5107 Cercetări ştiinţifice aplicate în domeniul agriculturii, în direcţia strategică "Biotehnologie"

3) Programul 61. Dezvoltare regională şi construcţii

4) Programul 70. Protecţia mediului – 23367,80 mii lei CBTM 2024-2026

Subprogramul 7001 Politici şi management în domeniul protecţiei mediului

Subprogramul 7002 Managementul integrat al deşeurilor şi a substanţelor chimice

Subprogramul 7003 Controlul şi supravegherea respectării legislaţiei de mediu;

Subprogramul 7007 Cercetări ştiinţifice aplicate în domeniul protecţiei mediului

Subprogramul 7009 Asigurarea de către stat a securităţii ecologice la nivel local

Subprogramul 7012 Protecţia şi securitatea chimică

5) Programul 80. Sănătatea publică şi serviciile medicale

Subprogramul 8001 Politici şi management în domeniul ocrotirii sănătăţii

Subprogramul 8004 Sănătate publică

Subprogramul 8007 Cercetări ştiinţifice aplicate în domeniul sănătăţii publice şi serviciilor medicale, în direcţia strategică "Sănătate şi biomedicină"

Subprogramul 8016 Management al medicamentelor şi dispozitivelor medicale

Subprogramul 8018 Programe naţionale şi speciale în domeniul ocrotirii sănătăţii

Subprogramul 8019 Dezvoltarea şi modernizarea instituţiilor în domeniul ocrotirii sănătăţii

Subprogramul 8020 Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală din partea statului.

Capitolul V

RISCURI ÎN PROCESUL IMPLEMENTĂRII

În procesul implementării prezentului Program, este posibilă apariţia a diverse bariere şi riscuri. Respectiv, au fost anticipate următoarele riscuri potenţiale şi măsurile de diminuare a acestora.

1) riscuri interne:

a) perturbarea procesului de promovare a Programului în legătură cu tergiversarea reformelor instituţionale de mediu, şi anume, crearea autorităţii competente responsabile de gestionarea integrată a substanţelor chimice;

b) participarea ineficientă a instituţiilor responsabile de implementarea acţiunilor planului elaborat;

c) lipsa cadrelor calificate în domeniul de referinţă şi fluctuaţia necontrolată a personalului;

d) implicarea insuficientă a factorilor de decizie în realizarea sarcinilor Programului;

e) deficienţe de comunicare instituţională şi interinstituţională;

f) complexitatea problemelor abordate;

2) riscuri externe:

a) tergiversarea procesului de realizare a măsurilor stabilite de către instituţiile de resort;

b) imprevizibilitatea deciziilor politice;

c) finanţarea insuficientă a acţiunilor Planului de acţiuni pentru implementarea Programului.

Un risc înalt de neimplementare a Programului rămâne a fi lipsa sau insuficienţa surselor de finanţare. Astfel, prioritare sunt negocierea şi solicitarea asistenţei internaţionale pentru implementarea acţiunilor care nu au acoperire financiară, inclusiv pentru programele de conformare a instalaţiilor existente la noile prevederi normative privind controlul şi prevenirea poluării, inclusiv a emisiilor industriale (în contextul asigurării limitelor de emisii, practicilor de BAP şi BEP), prin înzestrarea şi îmbunătăţirea capacităţilor de laborator de referinţă pentru testarea substanţelor chimice (bunele practici de laborator).

În scopul implementării cu succes a Planului de acţiuni pentru implementarea Programului PMDSC au fost identificate o serie de riscuri, cu estimarea impactului şi a probabilităţii acestora, divizate după următoarele tipuri de riscuri:

În procesul de gestionare a riscurilor sunt determinaţi responsabilii din cadrul tuturor instituţiilor responsabile de realizarea acţiunilor planului. Anual va fi analizat şi evaluat procesul de realizare a măsurilor stabilite în Program, riscurile legate de desfăşurarea activităţilor şi vor fi întreprinse acţiuni de remediere a situaţiei la toate nivelurile instituţionale.

Capitolul VI

AUTORITĂŢI/INSTITUŢII RESPONSABILE

Suplimentar la responsabilităţile autorităţilor/instituţiilor menţionate în Planul de acţiuni pentru implementarea Programului, următoarele autorităţi/instituţii sunt vizate de prezentul program.

Responsabilitatea privind coordonarea generală pentru implementarea Programului, pentru elaborarea rapoartelor de progres şi pentru prezentarea acestora Guvernului îi revine Ministerului Mediului cu subdiviziunile sale structurale interne şi cu instituţiile subordonate (Agenţia de Mediu, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, Serviciul Hidrometeorologic de Stat). Ministerul Mediului va utiliza grupurile sectoriale de lucru pentru elaborarea Cadrului bugetar pe termen mediu, grupurile de lucru pentru elaborarea actelor normative, platformele de colaborare pentru dezvoltarea unui managementul durabil al substanţelor chimice.

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare (Serviciul de Stat "Centrul de Stat pentru Atestarea şi Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar şi a Fertilizanţilor") şi Ministerul Sănătăţii (Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică) sunt indirect responsabile de implementarea Programului în ceea ce ţine de măsurile privind asigurarea unui management durabil al substanţelor chimice în produse şi articole, respectiv din sectorul agricol şi de sănătate, pe tot parcursul ciclului de viaţă, precum şi de asigurarea raportării naţionale conform cerinţelor convenţiilor.

Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării este indirect responsabil de implementarea Programului în ceea ce priveşte măsurile de susţinere a întreprinderilor în conformarea instalaţiilor existente la noile prevederi normative privind controlul şi prevenirea poluării, inclusiv a emisiilor industriale (în contextul asigurării limitelor de emisii şi a practicilor de BAP şi BEP).

Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu instituţiile subordonate (Institutul de Chimie, Institutul de Ecologie şi Geografie, Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor) este indirect responsabil de implementarea Programului în ceea ce priveşte măsurile din domeniul formării profesionale, prin dezvoltarea programelor de formare continuă şi de testare a consultanţilor chimişti implicaţi în plasarea pe piaţă a produselor chimice, în scopul asigurării unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului.

Un rol major în implementarea acţiunilor din Planul de acţiuni privind implementarea Programului îl vor avea autorităţile administraţiei publice centrale din subordinea Ministerului Mediului, în special Agenţia de Mediu, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului şi Serviciul Hidrometeorologic de Stat. Acţiunile vor fi incluse anual în planurile de activitate ale acestor instituţii, iar implementarea acestora va fi coordonată de către Ministerul Mediului.

Alte instituţii responsabile pentru implementarea programului sunt: Ministerul Afacerilor Interne cu instituţiile subordonate, Inspectoratul pentru Supraveghere Tehnică, Serviciul Vamal, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

În procesul de implementare a prezentului Program, autorităţile responsabile vor colabora cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu reprezentanţii mediului de afaceri (producători şi importatori/distribuitori de substanţe chimice; asociaţii de business), cu instituţiile de cercetare, cu organizaţiile neguvernamentale, cu mass-media, precum şi cu partenerii internaţionali de dezvoltare.

Capitolul VII

PROCEDURI DE RAPORTARE, DE MONITORIZARE ŞI DE EVALUARE

Responsabil de monitorizarea implementării prezentului Program este Ministerul Mediului, care va colecta, va analiza şi va sistematiza datele cu privire la indicatorii de monitorizare şi la rezultatele de la sfârşitul fiecărui an.

Sistemul de evaluare a Programului va fi integrat în ciclul de politici/programe şi va cuprinde două etape de evaluare: prima – la finalul primei faze a Programului naţional (2024-2026) – până la data de 1 aprilie 2027, şi a doua – la finalizarea Programului naţional (2027-2030) – până la data de 1 aprilie 2031. Ministerul Mediului va fi responsabil de coordonarea atât a evaluărilor intermediare, cât şi a evaluării finale.

Primul exerciţiu de evaluare va analiza gradul de realizare a obiectivelor şi schimbările produse ca urmare a intervenţiilor de politici. Prin comparare cu datele de referinţă, se vor evidenţia schimbările în contextul general şi se va evalua dacă obiectivele specifice rămân relevante înainte de lansarea celei de-a doua etape a Programului naţional (2027-2030). De asemenea, această evaluare va constata dacă evoluţia priorităţilor şi a politicilor naţionale reprezintă o problemă de coerenţă. Evaluarea intermediară se va baza pe informaţiile extrase din Sistemul informaţional automatizat "Registrul Produselor Chimice plasate pe piaţa Republicii Moldova", din contextul general şi din reflectarea acestuia în managementul planificării acţiunilor de politică.

Evaluarea finală, care va fi realizată în 2031, va reflecta performanţa întregului Program. Aceasta va raporta despre eficacitatea şi eficienţa intervenţiilor şi despre măsura în care rezultatele aşteptate au fost atinse. Întrebările de evaluare şi de cercetare primare se vor axa pe:

1) relevanţă: măsura în care obiectivele politicii de gestionare a substanţelor chimice au răspuns nevoilor şi priorităţilor naţionale;

2) eficacitate: măsura în care obiectivele au fost atinse, dacă intervenţiile şi mijloacele utilizate au atins rezultatele aşteptate şi dacă, utilizând diferite mijloace, s-ar fi putut obţine mai mult;

3) eficienţă: dacă obiectivele au fost atinse la cel mai mic cost posibil;

4) sustenabilitate: măsura în care rezultatele, inclusiv schimbările instituţionale sunt durabile în timp.

Ministerul Mediului va asigura publicarea rapoartelor anuale de progres şi a rapoartelor de evaluare intermediară şi finală ale Programului pe site-ul său web oficial.

Anexa nr.1

la Programul de management

durabil al substanţelor chimice

pentru anii 2023-2030

PLAN DE ACŢIUNI

privind implementarea Programului de management durabil

al substanţelor chimice pentru anii 2023-2030

Anexa nr.2

la Programul de management

durabil al substanţelor chimice

pentru anii 2023-2030

PLANUL

de implementare a Convenţiei de la Stockholm privind

poluanţii organici persistenţi pentru anii 2023-2030

Planul de implementare a Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi pentru anii 2023-2030 (în continuare – Plan) este elaborat în scopul reducerii şi eliminării impactului poluanţilor organici persistenţi asupra mediului şi a sănătăţii populaţiei, a implementării prevederilor Convenţiei de la Stockholm şi a creării unui sistem eficient de securitate chimică.

Capitolul I

IDENTIFICAREA PROBLEMEI

Secţiunea 1

Descrierea poluanţilor organici persistenţi

1. Substanţele chimice din grupa poluanţilor organici persistenţi (POP) prezintă diferite grade de pericol, posedând, totuşi, proprietăţi comune:

1) sunt stabile din punct de vedere chimic şi se păstrează o perioadă îndelungată, uneori decenii, până la descompunerea în forme mai puţin toxice;

2) sunt volatile şi se transportă la distanţe mari pe calea aerului şi cu apa;

3) produsele degradării poluanţilor organici persistenţi păstrează o toxicitate înaltă, caracteristică acestor grupe de compuşi;

4) solul poluat serveşte ca sursă de poluare a aerului atmosferic, plantelor şi tuturor vietăţilor ce se alimentează cu aceste plante;

5) o particularitate deosebită este circuitul prin lanţul alimentar.

2. O cantitate esenţială de pesticide (până la 95%) pătrunde în organismul uman cu produsele alimentare şi apa, şi doar câteva procente cu aerul inspirat. Din sol, pesticidele nimeresc în iarba pe care o pasc animalele şi apoi în corpul acestora, în fructele şi legumele consumate de către om. Ingerate de către animale (prin furajele tratate sau poluate), substanţele toxice se reţin în ţesutul adipos al acestora (fiind liposolubile) sau se excretă în lapte şi ouă. În acest fel, se realizează o poluare generală a alimentelor. În timpul circulaţiei prin lanţul alimentar, de la un organism viu la altul, cota în organisme poate creşte. Are loc procesul de bioacumulare. Organismul uman cumulează toate substanţele toxice din produsele alimentare consumate.

3. Una din caracteristicile toxice este afectarea sistemului imun, ceea ce duce la micşorarea reacţiei de răspuns a organismului la diferiţi factori nocivi ai mediului ambiant. Cele mai frecvente sunt patologiile tractului digestiv: modificări funcţionale ce se manifestă prin gastrită cronică, stări patologice ale ficatului şi căilor biliare (gastrită acută şi cronică, ulcer stomacal, colicestită hepatică, hepatită toxică, ciroză hepatică, etc.). Se mai înregistrează disfuncţii ale organelor respiratorii – bronşite acute şi cronice, dereglări ale funcţiei respiratorii etc. Concomitent, se observă dereglări cardio-vasculare: dezvoltarea cardiosclerozei, aterosclerozei. Caracteristic pentru toţi reprezentanţii poluanţilor organici persistenţi este neurotropismul. Studiile epidemiologice demonstrează o frecvenţă sporită a afecţiunilor neurotoxice (prioritar din partea sistemului periferic). Se pot enumera astfel de patologii funcţionale ca: distonia neuro-circulatorie vegetativă, sindromul asteno-vegetativ şi patologii organice ale sistemului nervos: polineurite, encefalopatii etc. Majoritatea substanţelor din grupa poluanţilor organici persistenţi au efect cancerigen, provocând frecvent tumori hepatice. Investigaţiile epidemiologice au demonstrat că, odată cu intensificarea aplicării pesticidelor, sporeşte şi frecvenţa stărilor patologice şi dereglărilor funcţionale ale sferei reproductive la femei. Un impact asemănător se produce şi asupra sferei reproductive masculine, în ultimele decenii înregistrându-se o sporire a cazurilor de sterilitate la bărbaţi.

Secţiunea a 2-a

Cadrul normativ internaţional şi angajamentele Republicii Moldova

faţă de Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi

4. Convenţia de la Stockholm privind poluanţi organici persistenţi (în continuare – Convenţia de la Stockholm), a fost adoptată în 2001 în cadrul Programului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Mediu (United Nations Environment Programme – UNEP) şi a intrat în vigoare în 2004.

5. Republica Moldova a ratificat Convenţia prin Legea nr.40/2004 pentru ratificarea Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi. Legea promovează acţiuni menite să reglementeze produsele chimice cu conţinut de poluanţi organici persistenţi (pesticide şi produse chimice industriale), obiectivul general fiind de a proteja sănătatea umană şi mediul de efectul acestora. Convenţia de la Stockholm impune părţilor să ia măsuri pentru a elimina sau a reduce emisiile de poluanţi organici persistenţi în mediu.

6. În anexele A şi B la Convenţia de la Stockholm sunt incluse 28 de produse chimice sau grupuri de produse chimice (conform tabelului 1) care fac obiectul unei interdicţii sau restricţionări la producere şi utilizare, cu excepţia cazurilor în care există derogări generice sau specifice. Derogările generice permit cercetarea la nivel de laborator, utilizarea ca standard de referinţă şi prezenţa urmelor de contaminanţi neintenţionaţi în produse chimice, amestecuri şi articole. Articolele care conţin poluanţi organici persistenţi, fabricate sau deja în uz înainte de data intrării în vigoare a obligaţiei relevante fac, de asemenea, obiectul unei derogări, cu condiţia ca Părţile transmit Secretariatului Convenţiei de la Stockholm informaţii privind utilizările şi un plan naţional de gestionare a deşeurilor pentru astfel de articole.

7. În ceea ce priveşte emisiile în mediu a compuşilor emişi în mod neintenţionat, care sunt incluşi în lista din anexa C la Convenţia de la Stockholm (conform tabelului 1), măsurile vizează reducerea la minim, scopul final fiind eliminarea totală, în cazurile în care este posibil. Conform anexei C a Convenţiei de la Stockholm, Părţile trebuie să promoveze şi, în conformitate cu planurile lor de acţiuni, să impună utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru sursele acestora identificate de Convenţie.

8. Convenţia de la Stockholm prevede identificarea şi gestionarea în siguranţă a stocurilor care conţin sau constau din produşi chimici cu conţinut de poluanţi organici persistenţi. Deşeurile care conţin, constau din sau care sunt contaminate cu aceste substanţe trebuie eliminate astfel, încât conţinutul de poluanţi organici persistenţi să fie distrus sau transformat ireversibil, astfel încât să nu mai prezinte caracteristici specifice lor. În cazul în care aceasta nu reprezintă opţiunea preferabilă din punct de vedere a protecţiei mediului sau în cazul în care conţinutul de poluanţi organici persistenţi este mic, deşeurile pot fi eliminate într-o altă manieră prietenoasă mediului. Operaţiunile de eliminare care pot conduce la valorificarea sau reutilizarea poluanţilor organici persistenţi sunt interzise.

9. În ceea ce priveşte transferul de deşeuri, se iau în considerare normele, standardele şi ghidurile internaţionale relevante, printre care Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.1599/1998.

Tabelul 1

Privire generală asupra produselor chimice reglementate de Convenţia

de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi şi cadrul legal

din Republica Moldova

10. Suplimentar, Protocolul privind poluanţii organici persistenţi al Convenţiei Comisiei Economice a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi a fost adoptat la 24 iunie 1998 la Aarhus, Danemarca. Acesta a fost aprobat de Republica Moldova prin Legea nr.1018/2002 pentru ratificarea Protocolului privind poluanţii organici persistenţi şi a Protocolului privind metalele grele la Convenţia din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi. În prezent, Protocolul include o listă de 16 substanţe, care cuprinde 11 pesticide, două substanţe chimice de uz industrial şi trei subproduse rezultate în mod neintenţionat. În 2009, părţile la Protocol au adoptat decizii pentru a include în listă şapte substanţe noi: hexaclorbutadiena, octabromodifenilul eter, pentaclorbenzenul, pentabromodifenilul eter, acidul perfluoroctan sulfonic, naftalinele policlorurate şi parafinele clorurate cu catenă scurtă.

11. Protocolul privind poluanţii organici persistenţi interzice producerea şi utilizarea substanţelor chimice incluse în lista menţionată, fie imediat, fie într-o etapă ulterioară şi include dispoziţii privind gestionarea deşeurilor produselor chimice respective sau ale articolelor care le conţin. Protocolul obligă părţile să îşi reducă emisiile de dioxine, de furani, de hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) şi de hexclorbenzen (HCB) şi stabileşte valori-limită de emisie specifice pentru incinerarea deşeurilor municipale, periculoase şi medicale. Obiectivul final este eliminarea oricăror deversări, emisii şi pierderi de produse chimice cu conţinut de poluanţi organici persistenţi.

12. Poluanţii organici persistenţi reglementaţi înainte de 2009, "POP vechi", se referă la cele 12 produse chimice reglementate de Convenţia de la Stockholm sau de Protocolul cu privire la poluanţii organici persistenţi utilizaţi înainte de anul 2008.

13. Poluanţii organici persistenţi vechi se referă în special la pesticide, iar acestea nu sunt fabricate în Republica Moldova. Utilizarea acestora, enumerată în anexele A şi B la Convenţia de la Stockholm, a fost eliminată treptat în Republica Moldova încă din anii 1970. Restul utilizărilor de poluanţi organici persistenţi vechi au rămas numai în articolele care au fost produse şi introduse pe piaţă înainte de ratificarea Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi sau de reglementările specifice. Un sumar al reglementării pesticidelor cu conţinut de poluanţi organici persistenţi este prezentat în tabelul 2.

Tabelul 2

Utilizarea şi reglementarea la nivel naţional a "POP vechi"

14. Poluanţi organici persistenţi reglementaţi începând cu 2009 ("POP noi") sunt substanţele care au fost listate în Convenţia de la Stockholm la cele de-a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a şi a 9-a reuniuni ale Conferinţei Părţilor (COP) care au avut loc în mai 2009, aprilie 2011, mai 2013, mai 2015, mai 2017 şi mai 2019 şi în Protocolul privind poluanţii organici persistenţi la cea de-a 27-a reuniune a Consiliului Executiv al Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi (CLRTAP), desfăşurată în decembrie 2009. Un sumar al noilor poluanţi organici persistenţi listaţi la Convenţia de la Stockholm după anul 2009 este prezentat în tabelul 3.

Tabelul 3

Poluanţii organici persistenţi noi

listaţi în Convenţia de la Stockholm după anul 2009

15. Cea mai mare parte a poluanţilor organici persistenţi noi nu se produc şi nici nu se importă în Republica Moldova. Trebuie subliniat faptul că HBCDD, POP-PBDE şi PFOS, spre deosebire de ceilalţi poluanţi organici persistenţi noi, vor îngreuna gestionarea anumitor fluxuri de deşeuri în viitor din cauza duratei lungi de viaţă a principalelor grupe de produse care le conţin (de exemplu vehicule, echipamente electrice şi electronice, polistiren folosit în calitate de izolator termic), dar şi deoarece sunt conţinute în produsele care sunt încă în uz.

Secţiunea a 3-a

Cadrul normativ naţional

16. Primul plan de implementare al Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi a fost aprobat în anul 2005, prin Hotărârea Guvernului nr.1155/2004 pentru aprobarea Strategiei Naţionale cu privire la reducerea şi eliminarea poluanţilor organici persistenţi şi Planului Naţional de implementare a Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi.

17. Suplimentar, având la bază prevederile Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, aprobat prin Legea nr.112/2014, în perioada 2016-2022 au fost adoptate următoarele acte normative privind gestionarea deşeurilor şi substanţelor chimice care transpun Directivele UE din acest domeniu:

1) Legea nr.209/2016 privind deşeurile;

2) Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice;

3) Legea nr.119/2004 cu privire la produsele de uz fitosanitar şi la fertilizanţi;

4) Legea nr.228/2010 cu privire la protecţia plantelor şi la carantina fitosanitară;

5) Hotărârea Guvernului nr.81/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind bifenilii policloruraţi;

6) Hotărârea Guvernului nr.1307/2005 cu privire la aprobarea Regulamentului privind atestarea şi omologarea de stat a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor pentru utilizare în agricultură şi silvicultură;

7) Hotărârea Guvernului nr.1543/2002 cu privire la măsurile suplimentare pentru depozitarea centralizată şi neutralizarea pesticidelor inutilizabile şi interzise;

8) Hotărârea Guvernului nr.344/2020 pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide;

9) Hotărârea Guvernului nr.505/2020 pentru aprobarea Regulamentului privind exportul şi importul de produse chimice periculoase;

10) Hotărârea Guvernului nr.99/2018 privind aprobarea Listei deşeurilor;

11) Hotărârea Guvernului nr.501/2018 pentru aprobarea Instrucţiunii cu privire la ţinerea evidenţei şi transmiterea datelor privind deşeurile şi gestionarea acestora;

12) Hotărârea Guvernului nr.212/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind deşeurile de echipamente electrice şi;

13) Hotărârea Guvernului nr.373/2018 cu privire la Registrul naţional al emisiilor şi al transferului de poluanţi;

14) Hotărârea Guvernului nr.535/2020 pentru aprobarea Conceptului tehnic al Sistemului informaţional automatizat "Registrul produselor chimice plasate pe piaţa Republicii Moldova".

18. Art.53 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile reglementează plasarea pe piaţă a poluanţilor organici persistenţi şi a produselor cu conţinut din aceştia, inclusiv a deşeurilor cu conţinut de poluanţi organici persistenţi. Legea menţionată reglementează plasarea pe piaţă şi utilizarea substanţelor enumerate în secţiunea 1 din anexa nr.6, fie individual, fie în compoziţia preparatelor, fie sub formă de compuşi ai unor diverse articole. Necesită a fi menţionat că secţiunea 1 din anexa nr.6 a aceleiaşi legi corespunde cu anexele A, B şi C ale Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi şi transpune totodată Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 privind poluanţii organici persistenţi, care reprezintă mecanismul de implementare a Convenţiei de la Stockholm la nivelul UE. Anexa urmează a fi completată cu cele mai recente produse chimice listate în Convenţie şi în Regulament.

19. Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice stabileşte că cerinţele privind utilizarea unor substanţe chimice periculoase, inclusiv a unor poluanţi organici persistenţi, cum sunt mercurul, plumbul, cadmiul, compuşii organici ai staniului, cromul hexavalent, ftalaţii, substanţele care distrug stratul de ozon, inclusiv hidroclorofluorocarburile în echipamente electrice şi electronice, în vehicule, în acumulatori şi baterii, înambalaje sau componente de ambalaje şi în alte articole sau dispozitive fabricate sau plasate pe piaţă, se stabilesc prin legislaţie specială.

20. Legea nr.119/2004 cu privire la produsele de uz fitosanitar şi la fertilizanţi transpune prevederile art.1 şi 3 din Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acţiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor şi ale art.3 şi art.59 din Regulamentul (CE) nr.1107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 309 din 24 noiembrie 2009.

21. Legea nr.228/2010 cu privire la protecţia plantelor şi la carantina fitosanitară este armonizată cu anumite prevederi din Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecţie împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale şi împotriva răspândirii lor în Comunitate. Scopul legii constă în consolidarea cadrului juridic şi instituţional, în crearea de condiţii economico-juridice adecvate organizării şi desfăşurării protecţiei plantelor şi carantinei fitosanitare.

22. Conform Regulamentului privind bifenilii policloruraţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.81/2009, producerea şi introducerea pe piaţă a bifenililor policloruraţi (BPC) în stare pură, în amestecuri sau în calitate de componente ale unor articole este interzisă. Totodată, Regulamentul stabileşte termenii limită de funcţionare a echipamentului contaminat cu BPC. Art.7 al Regulamentului privind bifenilii policloruraţi prevedea termenul limită de 31 decembrie 2020 pentru scoaterea din uz şi decontaminarea echipamentului şi uleiului cu conţinut de BPC.

23. Regulamentul privind atestarea şi omologarea de stat a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor pentru utilizare în agricultură şi silvicultură, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1307/2005, stabileşte procedura de aprobare a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor prin atestare şi omologare la nivel naţional. Totodată, aprobarea produselor de uz fitosanitar şi fertilizanţilor marcaţi "CE" se realizează prin procedura de recunoaştere a autorizaţiilor eliberate de un stat membru al Uniunii Europene. Procedura constă în recunoaşterea şi utilizarea evaluărilor efectuate de unul dintre statele membre ale Uniunii Europene asupra produsului care conţine indici identici cu cei ai produsului depus spre omologare în Republica Moldova.

Secţiunea a 4-a

Cadrul instituţional

24. Ministerul Mediului este autoritatea competentă cu atribuţii şi responsabilităţi de elaborare, de promovare şi de coordonare a realizării politicii unice de stat şi a cadrului normativ în domeniul managementului integrat al substanţelor chimice şi constituie punctul oficial de contact pentru tratatele şi acordurile internaţionale aferente prezentei legi la care Republica Moldova este parte, inclusiv Convenţia de la Stockholm.

25. Autoritatea competentă responsabilă de gestionarea integrată a substanţelor chimice este o autoritate administrativă care urmează a fi instituită de către Guvern în subordinea Ministerului Mediului.

26. Agenţia de Mediu asigură realizarea monitoringului calităţii factorilor de mediu (monitoringul calităţii apei, aerului, solului, monitoringul forestier şi al ariilor naturale protejate de stat, monitoringul stării şi folosinţei resurselor de apă şi de sol, monitoringul regnului vegetal şi regnului animal, monitoringul pescuitului, monitoringul stării subsolului, monitoringul poluării aerului, monitoringul geologic, monitoringul poluării mediului) în scopul asigurării persoanelor fizice şi juridice cu informaţii privind calitatea mediului, dezvoltarea sistemului indicatorilor statistici în domeniul protecţiei mediului, precum şi în scopul elaborării şi publicării raportului naţional privind starea mediului în Republica Moldova.

27. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor este autoritatea competentă responsabilă de supravegherea şi de controlul de stat asupra fabricării, importului, transportării, depozitării, comercializării şi utilizării produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor, precum şi de controlul asupra reziduurilor acestor produse în producţia agroalimentară, ce furajeră şi în mediu.

Capitolul II

ANALIZA SITUAŢIEI

Secţiunea 1

Pesticide cu conţinut de poluanţi organici persistenţi

28. Convenţia de la Stockholm a reglementat iniţial 12 poluanţi organici persistenţi, dintre care opt sunt pesticide. În 2009, 2011, 2013 şi 2015, COP a adoptat amendamente la anexele A, B şi C din Convenţia de la Stockholm pentru a enumera paisprezece poluanţi noi, dintre care şapte sunt pesticide. Pesticidele enumerate în Convenţie sunt aldrin, alfa hexaclorociclohexan, beta hexaclorociclohexan, clordan, clordecon, DDT, dieldrin, endosulfan tehnic şi izomerii săi înrudiţi, endrină, heptaclor, lindan, mirex, pentaclorobenzen, pentaclorbenzen, sare şi pentach la sarea acestuia.

29. Toate pesticidele cu conţinut de poluanţi organici persistenţi, cu excepţia dicofolului, sunt enumerate în anexa 6, secţiunea a 2-a din Legea nr.209/2016 privind deşeurile (conform tabelului 4). Acestea sunt interzise pentru comercializare şi pentru utilizare, fie individual, fie în preparate sau în calitate de constituenţi ai articolelor, pentru a proteja sănătatea umană şi mediul şi pentru a preveni formarea deşeurilor periculoase. Aceeaşi secţiune stabileşte nivelurile minime de poluanţi organici persistenţi, ceea ce înseamnă că sub această limită deşeurile pot fi tratate ca deşeuri menajere, peste această limită, trebuie manipulate astfel, astfel încât să se distrugă sau să transforme ireversibil poluanţii organici persistenţi în deşeuri.

30. Mai multe pesticide cu conţinut de poluanţi organici persistenţi (aldrin, dieldrin, endrin, DDT, endosulfan) sunt reglementate în legislaţia apelor, în special sunt clasificate drept substanţe periculoase prioritare în Regulamentul cu privire la cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2013, fiind luate măsuri pentru a înceta sau a elimina treptat emisiile, evacuările şi scurgerile de substanţe periculoase prioritare. Standardele de calitate a mediului pentru analiza şi evaluarea rezultatelor măsurătorilor pentru aceste substanţe chimice sunt stabilite în Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.802/2013.

31. Între anii 1950 şi 1990, în Republica Moldova a fost utilizată o cantitate estimată la 560.000 de tone de pesticide, inclusiv 22.000 de tone de compuşi organocloruraţi persistenţi. Utilizarea pesticidelor a înregistrat apogeul în perioada 1975-1985, dar s-a redus dramatic în anii 90 (de la 38.300 de tone de substanţă activă în 1984 la 2.800 de tone în anul 2000). De asemenea, ponderea pesticidelor persistente a scăzut în favoarea altor grupuri de pesticide.

32. Republica Moldova nu produce produse de uz fitosanitar şi fertilizanţi. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor a confirmat faptul că în Republica Moldova nu se utilizează pesticide cu conţinut de poluanţi organici persistenţi, acestea nefiind incluse în Registrul de Stat al produselor de uz fitosanitar şi al fertilizanţilor permise spre utilizare în Republica Moldova şi nefiind admis importul acestora.

33. Cantităţi nesemnificative de produse chimice cu conţinut de poluanţi organici persistenţi se importă în scopuri de laborator.

Secţiunea a 2-a

Bifenili policloruraţi (BPC)

34. Utilizarea şi fabricarea. Bifenilii policloruraţi (BPC) au fost produşi la nivel mondial pe scară largă între anii 1930-1980. Având în vedere stabilitatea lor chimică extraordinară şi rezistenţa la căldură, au fost utilizaţi pe scară largă ca şi componente în echipamentele electrice şi hidraulice şi lubrifianţi. În general, se utilizau în două tipuri de aplicaţii:

1) aplicaţii închise: fluide dielectrice în echipamente electrice, cum ar fi transformatoare, condensatoare (condensatoare industriale mari, dar şi condensatoare mici în aparatele electrocasnice), sisteme de transfer de căldură şi sisteme hidraulice.

2) utilizări deschise: pesticide, etanşanţi, hârtie de copiere, uleiuri industriale, vopsele, adezivi, materiale plastice, inhibitori de flacără.

35. În anul 1970, din cauza preocupărilor legate de toxicitatea lor asupra omului, de carcinogenitatea suspectată şi de persistenţa în mediu, mai multe ţări au limitat utilizarea BPC-urilor. Având în vedere recunoaşterea BPC ca o problemă de mediu de proporţii globale, cu numeroase studii care au detectat BPC în diferite compartimente ale mediului şi în zone îndepărtate, aceştia au fost incluşi în Convenţia de la Stockholm ca unul dintre cele doisprezece poluanţi organici persistenţi vechi. Toate utilizările rămase ale BPC (de exemplu, transformatoare, condensatoare sau alte recipiente care conţin lichide) trebuie eliminate de către părţile la Convenţia de la Stockholm până în anul 2025.

36. În Republica Moldova, conform Regulamentului privind bifenilii policloruraţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.81/2009, producerea şi introducerea pe piaţă a BPC în stare pură, în amestecuri sau în calitate de componente ale unor articole este interzisă.

37. Inventarul BPC a fost actualizat în anul 2021 în scopul determinării aspectelor legate de gestionarea BPC, în special de estimarea cantităţii de echipamente cu BPC în uz şi stabilirea paşilor finali necesari pentru realizarea unei gestionări ecologice a deşeurilor de ulei cu BPC şi echipamentelor contaminate cu BPC. Inventarul a luat în considerare BPC doar în unele aplicaţii închise: fluide dielectrice în echipamente electrice, cum ar fi transformatoare, condensatoare şi întrerupătoare. Nu au fost identificate date pentru aplicaţiile deschise.

38. Inventarul iniţial a fost inclus în primul Plan Naţional de implementare a Convenţiei de la Stockholm din 2004, iar rezultatele au relevat prezenţa a 30.000 de tone de uleiuri dielectrice utilizate în instalaţiile de distribuţie a energiei electrice, inclusiv de circa 23.300 de tone în transformatoarele de înaltă tensiune, 5.400 de tone în întrerupătoare şi 400 de tone în condensatoare. Din totalul evaluării preliminare, s-a estimat că 95% sunt echipamentele care aparţin entităţilor de distribuţie a energiei (producători, transportatori şi distribuitori) şi 3-5% aparţin consumatorilor individuali.

39. Conform inventarului BPC din 2021, în Republica Moldova, cel mai mare deţinător de echipamente cu conţinut de BPC rămâne sectorul energetic (ÎCS "Premier Energy Distribution" SA, SA "Moldelectrica", SA "Red Nord", ÎS "Nodul Hidroenergetic Costeşti") care, conform datelor prezentate, deţine 191 de utilaje, masa uleiului fiind de aproximativ 85 de tone.

Tabelul 4

Datele privind echipamentul şi uleiul cu conţinut de BPC

40. Export şi import pentru eliminare. Republica Moldova nu deţine instalaţii de eliminare a deşeurilor cu conţinut de BPC. În anii 2009-2010 Republica Moldova a exportat spre operaţiuni de eliminare de echipamente şi de uleiuri cu conţinut de BPC de la 13 staţii o cantitate de 934 de tone de echipamente care conţin BPC, inclusiv ulei care conţine BPC – cca 220 de tone. În anul 2019, ÎCS "Premier Energy Distribution" SA a exportat cantitatea de 19,3 tone instalaţii electrice cu BPC, iar în anul 2020, aceasta a asigurat dezmembrarea echipamentelor şi uleiului cu conţinut de BPC exportând în Germania pentru decontaminarea finală şi pentru eliminarea a 20,01 tone echipamente şi uleiuri dielectrice cu conţinut de BPC (11,21 tone instalaţii electrice cu BPC şi cca 8,8 tone de ulei care conţine BPC), echipamentele contaminate fiind transmise pentru decontaminare iniţială în România. În prezent, 10.000 de tone de ulei dielectric sunt centralizate, reambalate, fiind în aşteptarea exportului în vederea eliminării în afara ţării.

Secţiunea a 3-a

Inhibitorii de flacără

Subsecţiunea 1.

Eter bifenilii-polibromuraţi

41. Eter bifenilii-polibromuraţi sunt o familie de produse chimice (tetrabromdifenileter, pentabromodifenileter, hexabromodifenileter, heptabromodifenileter, decabromdifenileter şi hexabromobifenil) care au fost utilizaţi ca inhibitori de flacără într-o gamă largă de produse de uz casnic precum materiale plastice, textile, mobilier, adezivi, etanşanţi, acoperiri şi cerneluri începând cu anii 70. Eter bifenilii-polibromuraţi se produceau cu trei grade de bromurare diferite şi se comercializau ca c-PentaBDE, c-OctaBDE şi DecaBDE comercial (c-DecaBDE). Omologii penta c-PentaBDE şi c-OctaBDE sunt tetrabromdifenileterul (tetraBDE), pentabromodifenileterul (pentaBDE), hexabromodifenileterul (hexaBDE) şi heptabromodifenileterul (heptaBDE) – denumiţi generic POP-PBDE - sunt listaţi în anexa A la Convenţie, iar producţia şi utilizarea lor trebuie eliminate de Părţi, sub rezerva derogărilor permise de Convenţie. Hexabromobifenilul (HBB) este listat în anexa A la Convenţie. Nu există nicio derogare specifică pentru producţia sau pentru utilizările sale.

42. Principalele sectoare de producţie care au utilizat POP-PBDE sunt:

1) industria electrică şi electronică;

2) industria transporturilor;

3) industria mobilei;

4) industria textilă şi a covoarelor;

5) industrie de construcţie;

6) industria de reciclare.

43. TetraBDE, pentaBDE, hexaBDE şi heptaBDE sunt incluse în anexa nr.6 la Legea nr.209/2016 privind deşeurile, fiind permise producerea, punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea următoarelor

1) articolelor şi preparatelor prezentând concentraţii de POP-PBDE sub 0,1% din greutate, produse (parţial sau integral) pe bază de materii reciclate sau de materii obţinute din deşeuri pregătite pentru reutilizare;

2) echipamentelor electrice şi electronice, conform cerinţelor menţionate la art.50 alin.(3) din Legea nr.209/2016 privind deşeurile, iar articolele cu conţinut de POP-PBDE ca element constitutiv al acestor articole aflate deja în uz se utilizează în continuare până în anul 2025.

44. HBB este inclus în anexa nr.6 la Legea nr.209/2016 privind deşeurile fără nici o derogare specifică.

45. DecaBDE urmează a fi inclus în anexa nr.6 la Legea nr.209/2016 privind deşeurile, cu stabilirea derogărilor şi a ţintelor pentru pragurile critice ale PBDE din deşeuri.

46. Art.12, alin.(3) din Legea nr.209/2016 privind deşeurile restricţionează utilizarea eter bifenililor-polibromuraţi în echipamentele electrice şi electronice, în baterii şi acumulatori şi în vehicule.

47. Utilizarea, fabricarea, importul/exportul. Principalele produse în care s-au folosit POP-PBDE în calitate de agent ignifug sunt echipamentele electrice şi electronice, vehiculele, mobila, textile şi covoare, materiale de construcţii, inclusiv sectorul de reciclare a tuturor acestor produse. Se consideră că între 90% şi 95% din pentaBDE a fost utilizat pentru tratarea spumei poliuretanice (PUR) care era utilizată în principal în automobile şi tapiţerie. Alte utilizări minore au fost textilele, plăcile cu circuite imprimate, spumă izolatoare, cabluri, benzi transportoare, lacuri şi eventual uleiuri de foraj.

48. Principala utilizare a octaBDE (95%) a fost în polimerii de acrilonitril-butadienă-stiren (ABS) care era utilizat pentru carcasele echipamentelor electrice şi electronice, în special pentru carcasele tubului catodic (CRT) şi echipamentelor de birou, cum ar fi maşinile de copiat şi imprimantele. Alte utilizări minore au fost polistirenul antişoc (HIPS), tereftalatul de polibutilenă (PBT) şi polimeri poliamidici.

49. Hexabromobifenilul a fost folosit în calitate de ignifug în trei produse: ABS termoplastice (plastic pentru construirea carcasei maşinilor industriale şi aparatelor electrice (de exemplu, piese radio şi TV), spuma PUR pentru tapiţeria automobilelor şi în acoperiri şi lacuri.

50. Republica Moldova nu produce inhibitori de flacără, aceştia ajung pe piaţă fiind încorporaţi în articole. O inventariere a potenţialului conţinut de POP-PBDE a fost realizată pentru următoarele produse: vehicule şi carcasele computerelor şi televizoarelor cu tub catodic şi ecran plat. Inventarul produselor menţionate a vizat trei etape din ciclul de viaţă al acestora: importuri/producere, stocuri în uz şi fluxul de deşeuri. Pentru fiecare din produsele menţionate mai sus, a fost estimat potenţialul conţinut de inhibitori de flacără în fiecare etapă a ciclului de viaţă. Rezultatele sunt prezentate în tabelele 5 şi 6.

51. Inventarul POP-PBDE. Inventarul s-a bazat pe Ghidul Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) pentru inventarierea difenil eteri polibromuraţilor (PBDE), în conformitate cu Convenţia de la Stockholm. Au fost investigate articolele plasate pe piaţă care pot conţine inhibitori de flacără, după cum urmează: vehicule şi carcasele calculatoarelor si televizoarelor cu tub catodic şi ecrane plate. Inventarul produselor menţionate a cuprins trei etape ale ciclului lor de viaţă:

1) importuri/producţie;

2) stocuri în uz sau depozitate;

3) produse care intră în fluxul de deşeuri.

Tabelul 5

Inventarierea poluanţilor organici persistenţi POP PBDE

în sectorul transporturilor

Tabelul 6

Inventarierea poluanţilor organici persistenţi POP PBDE în carcasele

computerelor şi televizoarelor cu tub catodic (CRT) şi ecran plat

52. Reciclarea. În general, se consideră că POP-PBDE nu mai sunt în produse, principala dificultate fiind identificarea stocurilor şi articolelor existente care conţin POP-PBDE şi tratarea deşeurilor generate. Trebuie menţionat faptul, că gestionarea articolelor care conţin polibromodifenileteri (de exemplu, echipamentele EEE), atunci când devin deşeuri, va constitui o problemă pentru multe ţări, inclusiv pentru Republica Moldova, deoarece deşeurile cu conţinut de POP-PBDE vor trebui identificate şi tratate în conformitate cu art.6 lit.(d) din Convenţia de la Stockholm, într-o manieră prietenoasă mediului.

53. În prezent, nu sunt date cu privire la cantitatea de deşeuri cu conţinut de POP-PBDE tratată în Republica Moldova sau peste hotarele acesteia.

Subsecţiunea a 2-a.

Hexabromociclododecan

54. Hexabromociclododecanul (HBCDD) este un ignifug bromurat utilizat ca aditiv în aplicaţii cu polimeri, oferind protecţie împotriva incendiilor pe durata de viaţă a vehiculelor, a clădirilor sau a articolelor, precum şi în timpul depozitării. Principalele utilizări ale HBCDD la nivel global sunt în spumă de polistiren expandat şi extrudat, în timp ce utilizarea în aplicaţii textile şi aparate electrice şi electronice este mai mică.

55. În mai 2013, Conferinţa părţilor la Convenţia de la Stockholm a adăugat hexabromociclododecanul la anexa A, cu o derogare specifică pentru producţia şi utilizarea HBCDD în polistirenul expandat (EPS) şi polistirenul extrudat (XPS) pentru izolarea termică a clădirilor. Prin urmare, părţile trebuie să interzică şi/sau să elimine producţia de HBCDD, cu excepţia cazului în care notifică Secretariatul Convenţiei privind intenţia de a solicita o scutire specifică, limitată în timp, pentru producerea şi utilizarea EPS şi XPS în clădiri, aşa cum este prevăzut în anexa A la Convenţie.

56. HBCDD nu este reglementat prin anexa nr.6 la Legea nr.209/2016 privind deşeurile, urmând să fie inclus.

57. HBCDD este reglementat în legislaţia privind gestionarea apelor, în special standardele de calitate a mediului pentru analiza şi evaluarea rezultatelor măsurătorilor pentru HBCDD sunt stabilite în Regulamentul privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în corpurile de apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.802/2013.

58. Utilizarea, fabricarea, importul/exportul. Aplicaţia principală (90%) a HBCDD este în spuma de polistiren din plăcile izolatoare, care sunt utilizate pe scară largă în construcţii. Plăcile izolatoare cu HBCDD pot fi găsite şi în vehicule, precum şi în terasamentele rutiere şi feroviare. Aceste spume de polistiren există în două forme, ca spumă de polistiren expandat (EPS) şi spumă de polistiren extrudat (XPS), cu concentraţii de HBCDD variind de la 0,5% la 2,5%. Fabricarea EPS, XPS şi HIPS implică procese de polimerizare şi extrudare în care HBCDD este adăugat în proces în calitate de aditiv. HBCDD este folosit în EPS în pernele pentru alăptare şi sacii folosiţi ca fotolii. Utilizarea HBCDD în EPS în materialele pentru ambalaj este considerată minoră.

59. A doua cea mai importantă aplicaţie este în dispersia de polimeri pe bumbac sau bumbac amestecat cu amestecuri sintetice, în stratul posterior al textilelor unde HBCDD poate fi prezent în concentraţii cuprinse între 2,2-4,3%. O altă aplicaţie minoră a HBCDD este în polistirenul cu rezistenţa mare la impact (HIPS), care este utilizat în aparatele electrice şi electronice, cum ar fi în carcasele echipamentelor audio-vizuale, căptuşeala frigiderelor, precum şi cutiile de distribuţie a liniilor electrice şi în cablaje. HBCDD poate fi adăugat şi în lianţi, adezivi şi vopsele de latex.

60. Republica Moldova nu produce hexabromociclododecan (HBCDD). Acesta ajunge pe piaţa din Republica Moldova încorporat în articole, în special în spumele de polistiren. O inventariere a potenţialului conţinut de HBCDD a fost realizată pentru polistirenul expandat şi pentru polistirenul extrudat,

61. Inventarul HBCDD. Inventarul s-a bazat pe Ghidul pentru inventarierea, identificarea şi înlocuirea hexabromociclododecanului (HBCDD). Inventarul a acoperit doar importurile de materii prime pentru producerea EPS şi a produsului final EPS şi XPS. Evaluarea plăcilor termoizolante în uz sau în fluxul de deşeuri nu a fost făcută ca parte a inventarului, deoarece nu este disponibilă o metodologie pentru estimarea cantităţilor relevante. Rezultatele sunt prezentate în tabelele menţionate.

Tabelul 7

HBCDD total estimat în articolele/produsele importate

Tabelul 8

HBCDD total estimat în articolele/produsele exportate

62. Alternative. Un studiu al pieţei din Republica Moldova a relevat faptul că în calitate de alternative la HBCDD în unele spume expandabile se foloseşte polimer stiren brominat pe bază de răşină şi polimer brominat.

Secţiunea a 4-a

Hexaclobutadiena (HCBD)

63. Hexaclorbutadiena (HCBD) este un compus alifatic halogenat creat ca produs secundar în fabricarea compuşilor alifatici cloruraţi. HCBD este persistent, bioacumulativ şi foarte toxic pentru organismele acvatice şi păsări. Poate fi transportat pe distanţe lungi, ceea ce determină efecte negative semnificative asupra sănătăţii umane şi asupra mediului.

64. Utilizarea, fabricarea, importul/exportul. Hexaclorbutadiena este utilizată cel mai frecvent ca solvent pentru alţi compuşi care conţin clor. Hexaclorbutadiena se generează ca produs secundar în timpul clorinolizei derivaţilor de butan în producerea atât a tetraclorurii de carbon, cât şi a tetracloroetenei. În Republica Moldova nu se înregistrează fabricarea acestor produse, prin urmare, nici HCBD nu se generează.

65. Producţia, punerea pe piaţă şi utilizarea HCBD este interzisă în temeiul art.53 al Legii nr.209/2016 privind deşeurile, fiind inclusă în anexa nr.6, secţiunea 1.

66. HCBD este reglementată în legislaţia privind managementul apelor, în special este clasificată ca substanţă periculoasă prioritară în Regulamentul privind cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2013, astfel trebuie întreprinse măsuri pentru evitarea sau eliminarea treptată a deversărilor substanţelor periculoase prioritare. Standardele de calitate a mediului pentru analiza şi evaluarea rezultatelor măsurătorilor pentru HCBD sunt stabilite în Regulamentul privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în corpurile de apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.802/2013.

Secţiunea a 5-a

Naftalinele policlorurate (PCN)

67. Naftalinele policlorurate (PCN) sunt listate în anexa A la Convenţia de la Stokholm, cu derogări specifice pentru utilizare în producţia de naftaline polifluorurate, inclusiv octafluoronaftalenă şi în anexa C la Convenţie, drept emisii neintenţionate. Unele PCN-uri pot fi descompuse de lumina soarelui şi, în ritm lent, de anumite microorganisme, însă multe PCN-uri persistă în mediu, bioacumularea este confirmată pentru tetra-hepta-CN. Expunerea cronică sporeşte riscul de boli hepatice.

68. Utilizarea, fabricarea, importul/exportul. PCN se utilizează la acoperirile izolatoare eficiente pentru firele electrice, în calitate de conservant al lemnului, de aditiv pentru cauciuc şi pentru plastic, pentru dielectricii condensatorilor şi lubrifianţi. În prezent, se consideră că producţia intenţionată de PCN a încetat. PCN-urile sunt generate neintenţionat în timpul proceselor industriale la temperaturi înalte în prezenţa clorului.

69. Incinerarea deşeurilor este considerată a fi cea mai importantă sursă a emisiilor de PCN, deoarece acestea au un mecanism de formare similar cu dioxinele şi furanii. Astfel implementarea BAT pentru dioxine şi furani abordează şi aceste substanţe. Nu se cunoaşte cantitatea de naftaline policlorurate care este emisă din depozitele de gunoi şi din stocurile de deşeuri de echipamente electrice şi electronice. Totodată, măsurile de combatere a BPC acoperă şi PCN, care este prezent în amestecurile acestora.

70. În Republica Moldova, PCN nu au fost produse şi nici nu a fost folosit. Nu sunt disponibile informaţii despre terenurile contaminate cu PCN sau despre contaminarea solului din depozitele de deşeuri.

71. Producţia, punerea pe piaţă şi utilizarea PCN este interzisă în temeiul art.53 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile, fiind inclusă în anexa nr.6, secţiunea 1.

Secţiunea a 6-a

Pentaclorofenolul, sărurile şi esterii săi (PCP)

72. Pentaclorofenolul (PCP), sărurile şi esterii săi au fost incluse în anexa A la Convenţia de la Stockholm în anul 2015, cu excepţii specifice pentru producţie şi utilizare.

73. Utilizarea, fabricarea, importul/exportul. PCP a fost folosit anterior pe scară largă ca biocid. Începând cu anii 30 ai secolului trecut, PCP era folosit în principal în calitate de fungicid pentru protecţia lemnului. În mod similar, a fost folosită sarea sa, pentaclorofenatul de sodiu (Na-PCP), care se disociază uşor de PCP original. PCP a fost, de asemenea, utilizat în producţia de laurat de pentaclorofenil (L-PCP), de agenţi pentru protecţia ţesăturilor. De asemenea, a fost aplicat la tratarea seminţelor (de uz nealimentar), a pielii, a zidăriei, în apa pentru turnurile de răcire, în sistemele de filat funii şi în fabrici de hârtie, dar şi pentru dezinfecţie.

74. În prezent, utilizarea sa se limitează în primul rând la protecţia stâlpilor din lemn (în principal a stâlpilor electrici) şi a traverselor de cale ferată. Cea mai mare parte a consumului global este atribuit Americii de Nord (producere în Mexic, utilizare în SUA, Canada). Cea mai mare parte a Na-PCP este utilizată în industria textilă din India.

75. Evaluarea utilizării PCP în Moldova nu a relevat nici o utilizare. Acesta nu se regăseşte în calitate de biocid inclus în Registrul naţional al produselor biocide, menţinut de Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică.

76. PCP nu este reglementat de anexa nr.6 la Legea nr.209/2016 privind deşeurile, dar urmează a fi inclus.

77. PCP este reglementat în legislaţia privind managementul apelor, în special este clasificat drept substanţă periculoasă prioritară în Regulamentul privind cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2013. Standardele de calitate a mediului pentru analiza şi evaluarea rezultatelor măsurătorilor pentru PCP sunt stabilite în Regulamentul privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în corpurile de apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.802/2013.

Secţiunea a 7-a

Parafine clorurate cu catenă scurtă (PCCS)

78. Parafinele clorurate cu catenă scurtă (PCCS) sunt listate în anexa A la Convenţia de la Stockholm, cu derogări specifice. PCCS pot fi emise în mediu în toate etapele ciclului lor de viaţă, şi anume, în timpul producţiei, al depozitării, al transportului, al utilizării şi al eliminării lor şi a produselor în compoziţia cărora se regăsesc. Deşi datele sunt limitate, sursele majore de scurgeri de PCCS sunt fabricarea produselor care conţin PCCS, precum materialele plastice în compoziţia cărora intră PVC, şi utilizarea în prelucrarea metalelor a unor fluide care conţin PCCS.

79. Utilizarea, fabricarea, importul/exportul. PCCS pot fi utilizate ca plastifiant în cauciuc, în vopsele, în adezivi, în inhibitori de flacără pentru materiale plastice, precum şi ca lubrifiant la presiune extremă în fluidele de prelucrare a metalelor Parafinele clorurate sunt produse prin clorurarea fracţiilor de parafină cu lanţ drept. Producţia de PCCS a scăzut la nivel global pe măsură ce au fost stabilite măsuri de reglementare.

80. Evaluarea utilizării PCCS în Republica Moldova nu a relevat utilizarea acestora în produse şi în articole.

81. La nivel naţional, în temeiul art.53 al Legii nr.209/2016 privind deşeurile, producţia, punerea pe piaţă şi utilizarea PCCS sunt interzise. Cu toate acestea, prin derogarea inclusă în anexa nr.6 la legea menţionată, sunt permise în continuare producţia, punerea pe piaţă şi utilizarea acestora ca substanţe sau drept constituenţi ai altor substanţe sau în amestecuri în concentraţii mai mici de 1 % în greutate. În plus, utilizarea este permisă în cazul următoarelor aplicaţii:

1) agenţi de ignifugare în cauciuc, benzi transportoare folosite în industria minieră;

2) agenţi de ignifugare pentru etanşări.

Secţiunea a 8-a

Dicloro-difenil-tricloroetan (DDT)

82. Dicloro-difenil-tricloroetan (DDT) este un insecticid persistent folosit din 1939 şi interzis din 1960. DDT este în prezent listat în anexa B la Convenţia de la Stockholm, producţia şi/sau utilizarea sa fiind restricţionate în scopuri de control al vectorilor bolii atunci când nu este disponibilă nicio alternativă la fel de eficientă, şi în conformitate cu recomandările şi ghidurile aferente Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Este un compus lipofilic care se acumulează în ţesuturile peştilor, dar şi a oamenilor ce consumă aceşti peşti.

83. Utilizarea, fabricarea, importul/exportul. DDT a fost folosit pentru prima dată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru combaterea malariei şi a tifosului în rândul civililor şi al trupelor militare. După război, DDT a continuat să fie folosit pentru a controla bolile şi a fost pulverizat pe o varietate de culturi agricole, în special pe bumbac. DDT continuă să fie aplicat împotriva ţânţarilor în mai multe ţări pentru a controla malaria. Stabilitatea sa, persistenţa (până la 50% rămâne în sol chiar şi după 10-15 ani de la aplicare), precum şi utilizarea pe scară largă au făcut ca reziduurile de DDT să se găsească peste tot, iar DDT rezidual a fost detectat chiar în Arctica.

84. Deşi utilizarea sa a fost interzisă în multe ţări, urme de DDT au fost detectate în alimentele din întreaga lume. Efectele acute pe termen scurt ale DDT asupra oamenilor sunt limitate, dar expunerile pe termen lung au fost asociate cu efecte cronice asupra sănătăţii. DDT a fost detectat în laptele matern, stârnind îngrijorări serioase cu privire la sănătatea sugarilor.

85. DDT nu a fost niciodată produs în Moldova, iar folosirea acestuia a fost interzisă în 1970. În prezent, DDT nu este inclus în Registrul de stat al produselor de uz fitosanitar şi al fertilizanţilor permise pentru utilizare în Republica Moldova. Totodată, producţia, punerea pe piaţă şi utilizarea DDT este interzisă în temeiul art.53 al Legii nr.209/2016 privind deşeurile, fiind inclusă în anexa nr.6, secţiunea 1.

Secţiunea a 9-a

Acid perfluorooctan sulfonic, sărurile sale şi <br/>fluorură

de perfluorooctan sulfonil (PFOS)

86. Acid perfluorooctan sulfonic (PFOS), sărurile sale şi <br/>fluorura de perfluorooctan sulfonil (PFOS) este un anion complet fluorurat, care este utilizat de obicei ca sare sau este încorporat în polimeri. PFOS şi izomerii familiei mari de substanţe perfluoroalchil sulfonate sunt extrem de persistent şi are proprietăţi de bioacumulare şi biomagnificare, deşi nu urmează tiparul clasic al altor poluanţi organici persistenţi prin împărţirea în ţesuturi adipoase, ce se leagă de proteinele din sânge şi ficat. Are capacitatea de a suporta transport pe distanţe lungi şi, de asemenea, îndeplineşte criteriile de toxicitate ale Convenţiei de la Stockholm.

87. PFOS este listat în anexa B la Convenţia de la Stockholm, cu diverse scopuri acceptabile şi cu scutiri specifice.

88. Utilizarea, fabricarea, importul/exportul. PFOS este atât un produs intenţionat, cât şi un produs de degradare neintenţionat al substanţelor chimice antropice înrudite. Utilizarea intenţionată actuală a PFOS este larg răspândită şi include: piese electrice şi electronice, spumă de stingere a incendiilor, imagini foto, fluide hidraulice şi textile. PFOS este încă produs în multe ţări.

89. Producţia, punerea pe piaţă şi utilizarea PFOS sunt interzise de Legea nr.209/2016 privind deşeurile, dar se acordă anumite derogări pentru scopuri acceptabile specificate, precum:

a) substanţe care apar ca oligoelement contaminant neintenţionat în substanţe, în preparate sau în articole cu o concentraţie a PFOS mai mică sau egală cu 10 mg/kg (0,001 procente masice) prezente în substanţe sau în preparate;

b) substanţe care apar ca oligoelement contaminant neintenţionat în substanţe, în preparate sau în articole cu o concentraţie a PFOS mai mică de 0,1 procente masice, calculată în raport cu masa componentelor distincte din punct de vedere structural sau microstructural care conţin PFOS sau a textilelor sau altor materiale de acoperire, în cazul în care cantitatea de PFOS este mai mică de 1 μg/m² de material de acoperire. Suplimentar, se permite utilizarea articolelor aflate deja în uz care conţin PFOS ca element constitutiv al acestor articole. În cazul acestora, operatorul este obligat să notifice fără întârziere nejustificată organul central de mediu al administraţiei publice privind prezenţa PFOS în articolele gestionate.

90. Republica Moldova nu dispune de informaţii cu privire la amploarea utilizării anterioare a compuşilor PFOS, iar stocuri de astfel de substanţe nu sunt identificate.

Secţiunea a 10-a

Poluanţii organici persistenţi emişi neintenţionat (uPOP)

91. Poluanţii organici persistenţi emişi neintenţionat (uPOP) reprezintă substanţe chimice produse neintenţionat din cauza arderii incomplete, precum şi în timpul fabricării pesticidelor şi a altor substanţe clorurate. Sursele generice a emisiilor de uPOP sunt:

1) procesele de producţie chimică, de exemplu, instalaţii sau unităţi de producţie a fenolilor cloruraţi sau în care sunt fabricate anumite alte substanţe chimice clorurate sau care produc celuloză şi hârtie folosind clor elementar pentru albirea chimică;

2) procesele termice şi de ardere, de exemplu, arderea/incinerarea deşeurilor, arderea combustibililor solizi şi lichizi sau producerea de metale în procesele termice;

3) procesele biogene în care se pot forma Dibenzo-p-dioxine policlorurate şi dibenzofurani policloruraţi (PCDD/PCDF) din precursori – substanţe chimice fabricate, cum ar fi pentaclorofenolul, care sunt, din punct de vedere structural, precursori strâns înrudiţi ai PCDD/PCDF;

4) depozitele istorice care conţin PCDD/PCDF şi alte deşeuri contaminate cu poluanţi organici persistenţi, solurile şi sedimentele în care aceştia s-au acumulat de-a lungul timpului.

92. Sursele emisiilor de uPOP pot fi grupate în 10 categorii:

1) incinerarea deşeurilor;

2) producerea de metale feroase şi neferoase;

3) producerea energiei şi căldurii;

4) fabricarea produselor minerale;

5) transportul;

6) procese de ardere deschisă;

7) fabricarea produselor chimice şi bunurilor de larg consum;

8) gestionarea deşeurilor;

9) terenuri contaminate.

93. Dioxinele au fost asociate cu o serie de efecte adverse la oameni, inclusiv tulburări imunitare şi enzimatice şi cloracnee şi sunt clasificate ca posibile cancerigene umane. Fetuşii şi nou-născuţii sunt cei mai sensibili la expunerea la aceste substanţe. Animalele de laborator cărora li s-au administrat dioxine au suferit o varietate de efecte, inclusiv o creştere a malformaţiilor congenitale şi a naşterilor morţi. Peştii expuşi la aceste substanţe au murit la scurt timp după terminarea expunerii. Alimentele (în special cele de origine animală) reprezintă sursa majoră de expunere pentru oameni.

94. Atât HCB, cât şi PeCB au fost utilizate comercial ca pesticide şi se produc, de asemenea, ca produs secundar al proceselor industriale, în special în fabricarea solvenţilor clororganici. PeCB a fost, de asemenea, utilizat pentru a reduce vâscozitatea BPC-urilor din echipamentele dielectrice. Atât HCB, cât şi PeCB se pot genera ca produs din arderea combustibililor fosili solizi, a uleiurilor uzate şi a deşeurilor.

95. HCBD este generată la fel în procesele de producţie industrială, ca subprodus neintenţionat (în special în producţia altor hidrocarburi clorurate şi în producţia de magneziu). Totodată, HCBD este generat în mod neintenţionat în timpul combustiei şi al altor procese termice şi industriale. Nu există informaţii care să denote că HCBD ar fi produsă sau utilizată în mod intenţionat în prezent.

96. În ceea ce priveşte PCN, sursa de generare este la fel producţia neintenţionată în timpul proceselor industriale la temperaturi ridicate de ardere. Necesită a fi menţionat că măsurile de reducere a emisiilor de PCDD/PCDF vor reduce şi emisiile de PCN.

97. Inventarul naţional actualizat conform art.5 şi 15 din Convenţia de la Stockholm s-a bazat pe Ghidul UNEP pentru identificarea şi cuantificarea emisiilor de dioxine, furani şi alţi poluanţi organici persistenţi emişi neintenţionat (versiunea 2013), de rând cu Ghidul EMEP/EEA pentru inventarierea emisiilor de poluanţi în atmosferă (versiunea 2019).

98. Inventarul emisiilor de dioxine, furani şi alţi poluanţi organici persistenţi emişi neintenţionat în Republica Moldova pentru anii 2001–2019 oferă o imagine generală privind emisiile de PCDD/PCDF, BPC şi HCB în termeni cantitativi pentru anii 2001, 2004, 2008, 2012, 2016, 2018 şi 2019 în Republica Moldova. În plus, au fost realizate estimări pentru următoarele substanţe: Hidrocarburi Aromatice Policiclice (HAP): benzo[a]piren (B[a]P); benzo[b]fluorantenă (B[b]F); benzo[k]fluorantenă (B[k]F); şi indeno[1,2,3-cd]piren (IP).

99. Figura 1 prezintă un sumar al estimării cantitative a emisiilor de PCDD/PCDF pentru principalele surse de emisii în aer, apă, sol, reziduuri şi produse existente, în baza celor mai recente date disponibile, precum şi a cercetărilor efectuate în cadrul altor studii conexe sau proiecte implementate în Republica Moldova.

Figura nr.1. Sumarul emisiilor totale de Dibenzo-p-dioxine policlorurate şi dibenzofurani

policloruraţi (PCDD/PCDF) PCDD/PCDF pentru anii 2001-2019 în Republica Moldova

100. Emisiile de PCDD/PCDF sunt însoţite de emisii ale altor uPOP, care pot fi minimizate sau eliminate prin aceleaşi măsuri care sunt utilizate pentru a aborda PCDD/PCDF.

101. Inventarul denotă că emisiile de PCDD/PCDF în Republica Moldova în 2019 au constituit 146.85 g TEQ, din care 32.06 g TEQ în aer, 1.03 g TEQ în apă, 0.05 g TEQ în sol şi 113.71 g TEQ în reziduuri. Cea mai mare pondere, cca 69,4 %, din totalul emisiilor de PCDD/PCDF în 2019 a rezultat din categoria de sursă "Eliminarea/depozitarea deşeurilor", urmată de "Producţia căldurii şi energiei electrice" cu 15,7 %, de "Producţia metalelor feroase şi neferoase" cu 9,9% şi de "Incinerarea deşeurilor" cu 2,8% (conform tabelului 9).

102. În perioada 2001-2019, emisiile de BPC au scăzut de la 4,89 kg la 2,84 g TEQ, iar emisiile de HCB au scăzut, de asemenea, de la 4,45 kg la 2,12 kg. Sursa cheie de PCB în Republica Moldova este "Producţia de fier şi oţel", reprezentând 69% din emisiile totale de PCB în 2019; urmată de "Arderea în sectorul rezidenţial" – 15,8% în 2019. Alte surse importante în 2019 sunt: "Arderea în producţia de ciment" – 8,9% din total şi "Arderea în sectorul comercial şi instituţional" – 4%. Sursa-cheie a emisiilor de HCB în Moldova este "Producţia de fier şi oţel", reprezentând 99% din totalul emisiilor în 2001, dar în scădere la 93% în 2019. O altă sursă minoră, dar cu o tendinţă de creştere, este "Arderea în sectorul rezidenţial" de la 0,01 de kg/an în 2001 la 0,13 de kg/an în 2019. Emisiile de HAP au crescut semnificativ de la 2646 de kg pe an la 11674 de kg pe an. Sursele importante de emisie de HAP includ procesele de ardere în sectorul rezidenţial (arderea deschisă, arderea cărbunelui şi a lemnului în scopuri de încălzire etc.), procesele industriale de producţie a metalelor şi sectorul transportului rutier. Informaţii detaliate privind emisiile de BPC şi HCB sunt reflectate în tabelele 10 şi 11.

Tabelul 9

Rezultatele inventarului

emisiilor de PCDD/PCDF în diverse medii, g TEQ/an

Sursa: Biroul Naţional de Statistică, Serviciul Vamal, bazele de date deschise privind importul şi exportul, Raportul Naţional de Inventariere: 1990-2019. Surse de sechestrare şi emisii a gazelor cu efect de seră in Republica Moldova (http://clima.md/lib.php?l=ro&idc=82&) şi altele. Inventarul se bazează pe cea mai recentă versiune a Ghidului UNEP pentru identificarea şi cuantificarea emisiilor de dioxine, furani şi alţi poluanţi organici persistenţi emişi neintenţionat (versiunea 2013, http://toolkit.pops.int/) şi a Ghidului EMEP/EEA 2019 (https://www.eea.europa.eu/publications/emep-eea-guidebook-2019)

Note: ND – nu au fost documentaţi factori de emisie, prin urmare emisiile nu pot fi estimate

         NA – nu este aplicabil

         NE – nu a fost estimat

Tabelul 10

Rezultatele inventarului emisiilor de BPC în diverse medii, kg/an

Sursa: Biroul Naţional de Statistică, Serviciul vamal, bazele de date deschise privind importul şi exportul, Raportul Naţional de Inventariere: 1990-2019. Surse de sechestrare şi emisii a gazelor cu efect de seră in Republica Moldova (http://clima.md/lib.php?l=ro&idc=82&) şi altele. Inventarul se bazează pe cea mai recentă versiune a Ghidului UNEP pentru identificarea şi cuantificarea emisiilor de dioxine, furani şi alţi poluanţi organici persistenţi emişi neintenţionat (versiunea 2013, http://toolkit.pops.int/) şi a Ghidului EMEP/EEA 2019 (https://www.eea.europa.eu/publications/emep-eea-guidebook-2019)

Note: ND – nu au fost documentaţi factori de emisie, prin urmare emisiile nu pot fi estimate

         NA – nu este aplicabil

Tabelul 11

Rezultatele inventarului emisiilor de HCB în diverse medii, kg/an

Sursa: Biroul Naţional de Statistică, Serviciul vamal, bazele de date deschise privind importul şi exportul, Raportul Naţional de Inventariere: 1990-2019. Surse de sechestrare şi emisii a gazelor cu efect de seră in Republica Moldova (http://clima.md/lib.php?l=ro&idc=82&) şi altele. Inventarul se bazează pe cea mai recentă versiune a Ghidului UNEP pentru identificarea şi cuantificarea emisiilor de dioxine, furani şi alţi poluanţi organici persistenţi emişi neintenţionat (versiunea 2013, http://toolkit.pops.int/) şi a Ghidului EMEP/EEA 2019 (https://www.eea.europa.eu/publications/emep-eea-guidebook-2019).

Note: ND – nu au fost documentaţi factori de emisie, prin urmare emisiile nu pot fi estimate

         NA – nu este aplicabil

Secţiunea a 11-a

Informaţii cu privire la: stocuri, terenuri contaminate, deşeuri,

cantităţi, reglementări, măsuri de remediere

103. Stocuri de poluanţi organici persistenţi. Deoarece utilizarea majorităţii substanţelor enumerate în Convenţia de la Stockholm este interzisă în Republica Moldova, acestea ar trebui gestionate ca deşeuri. Stocurile pot fi identificate pentru acele produse chimice care încă pot fi utilizate. Acest lucru este valabil pentru stocurile de BPC din instalaţiile în uz sau pentru produsele chimice care pot fi utilizate în baza scutirilor înregistrate. Pentru alte produse nu au fost identificate stocuri în Republica Moldova.

Subsecţiunea 1.

Deşeuri cu conţinut de poluanţi organici persistenţi

104. Problema deşeurilor cu conţinut de poluanţi organici persistenţi în Republica Moldova se referă în principal la produsele chimice de uz industrial, deoarece majoritatea stocurilor şi a deşeurilor de pesticide clorurate au fost exportate. Legea nr.209/2016 privind deşeurile, în anexa nr.6, secţiunea a 2-a stabileşte limite de concentraţie care sunt decisive pentru gestionarea deşeurilor cu conţinut de poluanţi organici persistenţi. Aceste deşeuri care sunt mai jos de limita minimă pot fi tratate ca deşeuri municipale, iar peste această limită trebuie gestionate în aşa mod, încât să se asigure că conţinutul de poluanţi organici persistenţi este distrus sau transformat ireversibil.

105. Republica Moldova nu deţine capacităţi şi facilităţi pentru distrugerea/eliminarea poluanţilor organici persistenţi.

106. Pesticide. În ceea ce priveşte stocurile de deşeuri de pesticide învechite, necesită a fi menţionat că în lipsa capacităţilor tehnice pentru tratarea produselor chimice cu conţinut de poluanţi organici persistenţi la nivel naţional, pesticidele învechite cu conţinut de poluanţi organici persistenţi au fost reambalate şi transportate peste hotarele tării spre eliminare cu suportul mai multor proiecte de asistenţă tehnică şi granturi. Cantitatea totală a pesticidelor învechite eliminate în perioada 2007-2019 constituie 3447 de tone.

107. Deşi pe parcursul anilor Republica Moldova a beneficiat de asistenţa donatorilor în rezolvarea problemelor asociate managementului stocurilor de pesticide inutilizabile (Fondul Global de Mediu, Banca Mondială, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Mediu, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, Agenţia Cehă pentru Cooperare Internaţională, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa), totuşi, conform datelor disponibile şi controalelor efectuate de către subdiviziunile teritoriale ale Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, în ţară continuă să fie depistate stocuri de pesticide inutilizabile şi necunoscute.

108. Pesticidele depistate se află în stare solidă şi lichidă şi în majoritatea cazurilor sunt stocate în ambalaj din polietilenă, în recipiente din metal şi plastic, în unele cazuri sunt amestecate cu sol (conform tabelului 12). Locaţiile sunt diferite: depozite neconforme, încăperi aflate în gestiunea unor agenţi economici, fără pază.

Tabelul 12

Pesticide inutilizabile depozitate în anul 2020

Sursa: Inspectoratul pentru Protecţia Mediului

109. Pesticidele inutilizabile şi interzise de la poligonul Cişmichioi. După eliminarea pesticidelor din depozitele centrelor raionale, rămâne nesoluţionată problema pesticidelor stocate între anii 1975-1987 la poligonul de la Cişmichioi, raionul Vulcăneşti. Acest obiect este situat la hotarul cu Ucraina şi nu departe de hotarul cu România, de aceea este considerată o problemă transfrontalieră de mediu.

110. Conform datelor oficiale, dar incomplete (în baza documentelor existente), în acest locsunt depozitate cca 4000 de tone de pesticide. În realitate, această cantitate ar putea fi de 4-5 ori mai mare. Un studiu realizat în anul 2014 de către ONG "Inqua-Moldova" în cadrul unui proiect finanţat din Fondul Ecologic Naţional, dar şi conform unor informaţii prezentate de un fost specialist în protecţia plantelor care a participat la lucrările de construcţie a poligonului, denotă faptul că volumul total al celor 14 buncăre e de cca 26 mii m³. Chiar dacă aceste volume sunt umplute la 70% din capacitate, volumul total al deşeurilor de pesticide ar putea constitui 18 mii m³.

111. Timp de zece ani (1978-1988) la poligonul de pesticide de la Cişmichioi au fost îngropate 3,94 mii de tone de pesticide, inclusiv 654,1 tone DDT: DDT tehnic (75%) – 130,1 tone, DDT (5,5%)-187,7 tone, DDT ( 30%)- 318,9 tone, DDT(15%) – 3,1 tone, pasta DDT – 14,3 tone precum şi 1,303 tone hexaclorciclohexan.

112. Bifenilii policloruraţi. În lipsa instalaţiilor pentru tratarea echipamentelor cu conţinut de BPC, cum sunt incineratoarele sau instalaţiile de dezmembrare şi de decontaminare a condensatoarelor şi a transformatoarelor, deţinătorii de echipamente cu conţinut de BPC sunt obligaţi să depoziteze deşeurile cu BPC în condiţii de siguranţă pentru mediu şi pentru sănătatea populaţiei şi să prevadă în planul de gestionare a deşeurilor acţiuni de eliminare a acestora.

113. Agenţia de Mediu actualizează anual Inventarul Naţional al echipamentelor cu conţinut de BPC, care cuprinde informaţii privind echipamentele cu un volum de BPC mai mare de 5 dm³ şi cu o concentraţie mai mare de 50 ppm (0,005%). În urma inventarierii echipamentului contaminat cu BPC, precum şi a stocurilor de ulei cu conţinut de BPC în cadrul sectorului energetic din ţară, realizată în 2020, au fost documentate cantităţile, conform tabelului 5.

114. Deşi punctul 7, subpunctul 2) al Regulamentului privind bifenilii policloruraţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.81/2009, stipula termenul- limită de 31 decembrie 2020 pentru scoaterea din uz şi decontaminarea echipamentului şi uleiului cu conţinut de BPC între 0,005 % şi 0,05%, mulţi deţinători ai acestui echipament au solicitat Ministerului Mediului extinderea termenul până la 31 decembrie 2023.

115. Conţinutul de PBDE în deşeuri. Legea nr.209/2016 privind deşeurile în anexa nr.6, secţiunea 2 Lista substanţelor supuse dispoziţiilor privind gestionarea deşeurilor de poluanţi organici persistenţi, conform art.53 alin.(4), prevede limita minimă pentru PBDE de 1000 mg/kg (pentru suma tetra- heptaBDE). Până la această limită, deşeurile sunt gestionate ca deşeuri municipale, dar atunci când această valoare este depăşită, deşeurile trebuie tratate ca deşeuri care conţin poluanţi organici persistenţi şi PBDE trebuie distrus ireversibil.

116. În prezent, nu există informaţii disponibile dacă instalaţiile locale de valorificare a deşeurilor din plastic prelucrează materiale cu conţinut de PBDE sau dacă în Moldova se importă pentru prelucrare sau utilizare ulterioară materiale cu conţinut de POP-PBDE.

117. Instalaţiile locale de valorificare a deşeurilor din plastic prelucrează în principal plasticul, transformându-l în granule care sunt exportate. De obicei, cantitatea de PBDE din acest material nu este monitorizată, iar procesele tehnologice de separare directă a PBDE sunt foarte costisitoare.

118. Estimarea cantităţii de deşeuri cu conţinut de POP-PBDE a fost realizată şi este prezentată în tabelele 13 şi 14. În lipsa unui sistem adecvat de colectare separată şi de gestionare a deşeurilor de vehicule şi de echipamente electrice şi electronice, soarta deşeurilor este incertă. Deşeurile de vehicule sunt colectate pentru a separa metalul din acestea, fracţia de polimer fiind tratată prin ardere sau fiind eliminată neautorizat la depozitele de deşeuri. În ceea ce priveşte deşeurile de echipamente electrice şi electronice, în special ecranele computerelor, în ultimii ani au demarat iniţiative de colectare a acestora, însă, cel mai probabil gestionarea s-a limitat la dezasamblare în vederea extragerii elementelor valoroase, iar fracţia polimerică a fost tratată prin ardere sau fiind eliminată neautorizat la depozitele de deşeuri, similar cu vehiculele.

Tabelul 13

Deşeuri de vehicule şi conţinutul de POP-PBDE

Tabelul 14

Deşeuri de echipamente

electrice şi electronice şi conţinutul de POP-PBDE

119. Problema cu HBCD apare în principal atunci când materialele plastice care conţin HBCD devin deşeuri şi, prin urmare, este necesar să se evite pătrunderea acestor substanţe în produsele noi prin valorificare şi să se prevină scurgerile în mediu. Deşeurile din EPS şi XPS sunt şi vor fi cea mai mare proporţie de deşeuri cu conţinut de HBCD. Chiar dacă astfel de deşeuri se generează în prezent, un "flux" mai mare se va genera odată cu finisarea duratei de viaţă a plăcilor EPS sau XPS utilizate în construcţii.

Subsecţiunea a 2-a.

Terenuri contaminate

120. Identificarea suprafeţelor contaminate cu poluanţi organici persistenţi, care prezintă cele mai mari riscuri pentru mediu şi sănătate, prin cartografiere a fost efectuată între anii 2008-2010. În total au fost identificate cca 1600 terenuri potenţial contaminate identificate (depozite de pesticide, staţii de preparare a soluţiilor, platforme etc.). Suprafaţa totală a ariilor contaminate constituia cca 350 ha. Materialul contaminat consta preponderent din deşeuri de construcţii în amestec cu sol. Din numărul total de locaţii contaminate, 540 sau 35% prezentau riscuri mari şi foarte mari şi necesitau măsuri urgente de remediere.

121. În timpul inventarierii terenurilor contaminate au fost realizate probe de identificare a 10 poluanţi organici persistenţi (cu excepţia dioxinelor şi furanilor), dintre care doar 5 substanţe chimice cu conţinut de poluanţi organici persistenţi au fost identificate, şi anume ∑ DDT, ∑ HCH, clordan, heptaclor şi toxafen. Screeningul tuturor terenurilor a rezultat în identificarea a 252 de terenuri (15.9%) cu o concentraţie sporită de poluanţi organici persistenţi în sol de mai mult de 50,0 mg/kg. Poluarea cu DDT (88.2%) şi cu HCH (74.9%) a fost de asemenea foarte frecventă (conform figurilor 2 şi 3).

Figura 2. Concentraţia de Poluanţi Organici Persistenţi

totală în terenurile contaminate identificate, mg/kg

Figura 3. Distribuţia terenurilor contaminate cu Diclor-difenil-tricloretanul (DDT)

122. Ponderea terenurilor contaminate cu clordan (31%) şi toxafen (11 %) este de asemenea semnificativă. Este necesar a fi menţionat că substanţele aldrin, dildrin, endrin şi mirex nu au fost identificate.

Figura 4. Distribuţia terenurilor contaminate cu clordan (stânga)şi toxafen (dreapta)

123. În anii 2008-2009, au fost realizate activităţi complexe de izolare şi de remediere, care au inclus următoarele:

1) izolarea deşeurilor cu conţinut de poluanţi organici persistenţi în satul Congaz a fost organizată în anul 2008. Volumul deşeurilor îngropate constituie 1014 m³ de deşeuri de construcţii ale fostului depozit de produse chimice şi 786 m³ de sol contaminat. Terenul este parţial împrejmuit şi se află în stare satisfăcătoare;

2) în anul 2009 în Orhei a fost implementat proiectul "Depozit pentru izolarea deşeurilor cu compuşi organici persistenţi". Lucrările au fost finanţate de Fundaţia Canadiană şi implementate de compania de inginerie şi consultanţă NIRAS (Danemarca). Pe perimetrul sarcofagului cresc salcâmi şi ierburi perene;

3) evacuarea pesticidelor învechite din depozitul din Hînceşti, unde materialele de construcţie ale depozitului şi solul contaminat au fost îngropate în sarcofag cu suprafaţa de 100 m² lângă fostul depozit de produse chimice. Terenul nu este împrejmuit, starea sarcofagului este satisfăcătoare;

4) în raionul Străşeni a fost realizată izolarea deşeurilor şi a solului contaminat cu poluanţi organici persistenţi în sarcofage pe o suprafaţă de 0,25 ha. Lucrările de proiectare şi construcţie au fost finanţate din Fondul Ecologic Naţional. Terenul unde a fost demolat depozitul de produse chimice este nivelat şi pe el cresc plante multianuale. Sarcofagul este parţial împrejmuit, înierbat;

5) în raionul Vulcăneşti, solul contaminat cu uleiuri toxice de la staţia de transformare "Vulcăneşti 400 kV" a fost îngropat in 4 sarcofage. Terenul sarcofagului este împrejmuit şi pe o suprafaţă de 1600 m³ sunt plantaţi salcâmi şi iarbă.

124. Necesită a fi menţionat separat proiectul "Reducerea riscurilor legate de depozitarea deşeurilor periculoase în Cişmichioi", finanţat de Agenţia Cehă pentru Dezvoltare şi Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului. În perioada 2016-2017, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor a realizat un studiu de fezabilitate la poligonul de pesticide de la Cişmichioi, în scopul evaluării situaţiei ecologice din zonă, fiind elaborat recomandări privind gestionarea ulterioară a acestui obiect. Totodată, au fost determinate mai exact cantităţile şi categoriile de substanţe depozitate şi estimate costurile pentru lucrările de evacuare şi distrugere, în cazul implementării acestor măsuri. În urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că contaminarea din perimetrul poligonului este concentrată în interiorul celor 14 sarcofage în care sunt depozitate vechile pesticide. Contaminarea în straturile de suprafaţă este la un nivel scăzut. Nu au fost detectate reziduuri de pesticide în solul din afara poligonului şi în apele subterane. Estimările privind cantitatea de deşeuri arată un volum total de pesticide şi sol contaminat de peste 37 mii m³. Proiectul a continuat prin efectuarea lucrărilor de reabilitare a amplasamentului depozitului de pesticide Cişmichioi şi a inclus izolarea sarcofagelor cu deşeuri şi a solului contaminat cu straturi impermeabile, urmată de recultivarea tehnică şi biologică a terenului.

Secţiunea a 12-a

Sumarul producţiei, utilizării şi emisiilor viitoare de poluanţi

organici persistenţi prin aplicarea cerinţelor pentru scutiri

125. În prezent, în Republica Moldova nu se atestă producerea nici unuia din produsele chimice listate în Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi şi nici nu este planificată o producţie viitoare. Producţia actuală şi proiectată, utilizarea şi emisiile tuturor poluanţilor organici persistenţi acoperite de Convenţie au fost prezentate în capitolele anterioare.

126. Cu referire la pesticidele cu conţinut de poluanţi organici persistenţi, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor a confirmat că nu se importă astfel de produse, plasarea pe piaţă fiind subiect al autorizării.

127. În ceea ce priveşte produsele cu conţinut de poluanţi organici persistenţi industriali, se atestă importul unor cantităţi nesemnificative de plăci de polistiren expandabil şi extrudabil finite şi materii prime pentru producerea acestora cu conţinut de HBCD, fapt confirmat de fişele cu date tehnice de securitate. În acelaşi timp, sunt disponibile un şir de alternative viabile pentru HBCD în polistiren. Prin urmare, restricţionarea şi interzicerea acestuia nu va reprezenta o problemă pentru viitorii importatori şi producători şi nu este necesară solicitarea unor scutiri în acest sens.

128. Evaluarea potenţialului conţinut de POP-PBDE în alte articole, precum vehiculele şi ecranele televizoarelor cu tub catodic (CRT) şi ecranele plate în diferite etape ale ciclului de viaţă (producere/import, aflate în uz, deşeuri) a fost prezentată în tabelul 7. Restricţionarea şi interzicerea acestora nu va reprezenta o problemă pentru viitorii importatori, fiind disponibile alternative şi nefiind necesară solicitarea scutirilor în acest sens.

129. În cazul produselor cu conţinut de poluanţi organici persistenţi, dificultăţile apar atunci când acestea devin deşeuri, fiind necesară separarea lor din fluxul de deşeuri şi gestionarea corespunzătoare.

130. Cu referire la ceilalţi poluanţi organici persistenţi industriali, Republica Moldova nu le produce, iar existenţa lor în anumite produse şi articole plasate pe piaţă în prezent nu a fost confirmată, prin urmare restricţionarea şi interzicerea acestora în produse nu va avea impact asupra importatorilor acestor produse.

131. În ceea ce priveşte poluanţii organici persistenţi emişi neintenţionat, limitarea acestora este asociată de implementarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT) şi a celor mai bune practici de mediu (BEP) aplicate, ceea ce este deja reglementat de Legea nr.227/2022 privind emisiile industriale.

CAPITOLUL III

ACTIVITĂŢI DE CERCETARE ŞI DE DEZVOLTARE

Secţiunea 1

Programele existente pentru monitorizarea emisiilor şi a

impactului asupra mediului şi asupra sănătăţii umane

132. Agenţia de Mediu, prin Laboratorul de referinţă de mediu, realizează monitoringul calităţii factorilor de mediu, în scopul asigurării persoanelor fizice şi juridice cu informaţii privind calitatea mediului.

133. Laboratorul pentru calitatea apelor din cadrul Agenţiei de Mediu monitorizează calitatea apei râurilor transfrontaliere Nistru şi Prut din punct de vedere hidrochimic şi hidrobiologic. Laboratorul efectuează observaţii sistematice asupra calităţii apelor de suprafaţă în 72 de secţiuni de monitoring, amplasate pe 34 râuri mari şi mici, 6 bazine de acumulare şi 2 lacuri naturale. Sunt analizaţi 72 de parametri hidrochimici (indicatori fizico-chimici, indicatori ai regimului de oxigen, elemente biogene, metalele grele, poluanţii organici, pesticidele organoclorurate şi hidrocarburi poliaromatice) şi 6 grupe de elemente hidrobiologice (fitoplancton, inclusiv clorofila "a", zooplancton, fitobentos, macrozoobentos, macrofite şi microbiologie acvatică), în conformitate cu directivele europene.

134. Laboratorul pentru calitatea solului urmăreşte dinamica poluării solului în cadrul unei reţele de monitorizare a terenurilor agricole, a terenurilor din zonele de recreere, din preajma obiectelor industriale, a solurilor situate în apropierea drumurilor cu intensitate diferită de circulaţie, a terenurilor de fond ce n-au fost supuse poluării antropogene, a solurilor din vecinătatea depozitelor cu pesticide, a terenurilor adiacente substaţiilor sistemului electroenergetic contaminate cu BPC, a aluviunilor acvatice din bazinele situate pe teritoriul ţării, cât şi studierea migrării poluanţilor. Monitorizarea se efectuează pe intervale de 4-5 ani în scopul determinării:

1) poluanţilor organici – poluanţi organici persistenţi (pesticide organoclorurate, organofosforice, pesticide de tip simtriazin), bifenili policloruraţi, hidrocarburi poliaromatice, compuşi organici volatili şi produse petroliere etc.;

2) poluanţilor anorganici – formele totale şi mobile ale metalelor grele, nitraţi, fosfaţi, sulfaţi etc.;

3) electroconductibilităţii (salinitatea) şi acidităţii solului;

4) caracteristicilor fertilităţii solului, ce includ analiza următorilor parametri agrochimici: substanţe organice (humus); aciditatea de schimb şi pH-ul extractului apos; macroelemente (azot total, azot nitric, azot amoniacal, fosfor mobil şi total, potasiu mobil, calciul şi magneziul de schimb); microelemente – cupru mobil, zinc mobil, mangan mobil.

135. Monitoringul poluanţilor organici persistenţi în precipitaţiile atmosferice se efectuează în 3 puncte de observaţii de pe teritoriul Republicii Moldova: la staţia transfrontalieră din Leova şi la staţiile din municipiile Chişinău şi Bălţi, cu investigarea poluanţilor organici persistenţi în baza mostrelor colectate lunar. Conform estimărilor preliminare a poluanţilor organici persistenţi înregistraţi în mostrele de precipitaţii atmosferice colectate şi investigate în anul 2015, până la ziua de astăzi, pe teritoriul Republicii Moldova, valorile concentraţiilor conţinutului izomerilor din clasa poluanţilor organici cloruraţi (POC) şi a substanţelor din clasa bifenililor policloruraţi (BPC), atestă concentraţii mai mici decât valoarea limită de cuantificare.

136. Monitoringul în apele de suprafaţă a substanţelor prioritare din categoria poluanţilor organici persistenţi s-a efectuat sistematic în corespundere cu programul aprobat pentru anul 2015, ţinând cont de prevederile Convenţiei de la Stockholm şi a Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea:

1) lunar: în 5 puncte de observaţii din cadrul reţelei transnaţionale (TNMN) pe râul Prut: satul Lipcani, oraşul Costeşti (bazinul Costeşti-Stînca), satul Branişte, satul Valea Mare, satul Giurgiuleşti;

2) semestrial: în 23 locaţii de monitorizare: raionul Cahul – satul Etulia, râul Delia – satul Pîrliţa, râul Nîrnova – satul Ivanovca, râul Lăpuşna – satul Lăpuşna, râul Valea Galmage – satul Zîrneşti, râul Ialpug – satul Mirnoe, râul Nistru – oraşul Vadul-lui-Vodă, râul Răut – municipiul Bălţi (amonte şi aval), râul Răut –oraşul Floreşti (amonte), râul Răut – oraşul Orhei (amonte), râul Răut – satul Ustia, râul Ichel – satul Goieni, râul Bîc – oraşul Străşeni (aval), râul Bîc – municipiul Chişinău (amonte şi aval), râul Bîc – satul Gura Bîcului, râul Botna – oraşul Căuşeni (amonte), râul Botna – satul Chircăieşti, lacul Beleu – satul Slobozia Mare, sistemul de lacuri Manta – satul Manta, lacul Delia – oraşul Ungheni, lacul Ghidighici – oraşul Vatra;

3) bienal: în secţiunile de monitoring: fluviul Dunărea - satul Giurgiuleşti râul Bîc – satul Bahmut.

137. Poluanţii organici persistenţi în sedimente acvatice. Monitorizarea sedimentelor a fost realizată în cadrul Reţelei transnaţionale (TNMN), unde au fost colectate 12 probe de sedimente, cu periodicitatea de 2 ori pe an, din râul Prut (secţiunile - satul Şirăuţi, oraşul Leova, satul Giurgiuleşti, satul Branişte, satul Valea-Mare) şi din lacul de acumulare Costeşti-Stînca (secţiunea oraşului Costeşti). Conform programului TNMN, în probele de sedimente au fost determinate conţinuturile de POC, BPC6 şi BPC 180. Analiza datelor denotă că conţinutul de åDDT în sedimentele din lacurile de acumulare şi din râuri este neesenţial. Cea mai înaltă valoare a åDDT s-a înregistrat în râul Prut secţiunea satului Giurgiuleşti cu concentraţia 0,0038 mg/kg, iar reziduurile de pesticide α-, β-, γ-HCH - alfa-, beta-, gama-hexaclorciclohexan; heptaclor, heptaclor epoxid (izomeri B), aldrin, dieldrin, endrin, endosulfan I şi II; metoxiclor) şi bifenililor policloruraţi (BPC 28 – 2,4,4`-triclorbifenil, BPC 52 – 2,2`,5,5`-tetraclorbifenil, BPC 101 – 2,2`,4,5,5`-pentaclorbifenil, BPC 118 – 2,3`,4,4`,5-pentaclorbifenil, BPC 138 – 2,2`,3,4,4`,5`-hexaclorbifenil, BPC 153 – 2,2',4,4`,5,5`– hexaclorbifenil, BPC 180 – 2,2',3,4,4`,5,5'– heptaclorbifenil) au înregistrat concentraţii mai mici că limita de detecţie.

Secţiunea a 2-a

Infrastructura tehnică pentru evaluarea, măsurarea, analiza,

alternativele şi măsurile de prevenire a poluanţilor

organici persistenţi, cercetarea şi dezvoltarea

Subsecţiunea 1

Evaluarea şi măsurarea poluanţilor

organici persistenţi în mediu

138. În cadrul proiectului Protecţia mediului din bazine ale râurilor internaţionale (EPIRB), în luna iulie a anului 2015 a fost organizată expediţia comună în bazinul hidrografic al râului Prut şi au fost colectate şi analizate 21 de probe pentru determinarea pesticidelor organoclorurate şi a bifenililor policloruraţi, iar în 3 probe au fost examinate şi hidrocarburile aromatice policiclice (HAP).

139. În cadrul proiectului-pilot Monitoringul şi elaborarea unui program de monitoring în conformitate cu Directiva 2000/60 CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, pentru lacul Beleu din rezervaţia ştiinţifică "Prutul de Jos", pe parcursul anului 2015 au fost organizate 3 expediţii de colectare a mostrelor de apă şi de sedimente acvatice cu scopul de a fi investigaţi şi poluanţii organici persistenţi. Întrucât anul a fost secetos, a fost posibilă doar prelevarea parţială a setului de probe programat.

140. Rezultatele investigaţiilor obţinute privind poluanţii organici persistenţi în apele de suprafaţă în anul 2015 demonstrează că, concentraţiile acestora în general nu depăşesc valorile-limită stabilite în anexa nr.1 a Regulamentului privind cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2013. Înregistrând valori sub limita de detecţie, totodată, au fost identificate unele excepţii pentru HAP, în particular pentru benzo(b)fluoranten, concentraţia căruia depăşeşte concentraţia maximă admisibilă indicată în Regulamentul menţionat mai sus, Astfel, se observă că valorile pentru benzo(b)fluoranten au depăşit CMA=0,017 ľg/l în luna iunie în râul Valea Galmage - satul Zîrneşti (1,29ˇCMA) şi în luna iulie în râul Răut – satul Ustia (1,23ˇCMA).

141. În cadrul expediţiei ecologice pe lacul natural Beleu au fost colectate şi efectuate analize a 22 de probe de sedimente. Conţinutul de åDDT se încadrează în limitele de 0,0158– 0,0268 mg/kg, suma BPC₆ variază de la 0,0003 până la 0,0045, iar concentraţia maximală de BPC 180, a constituit 0,0026 mg/kg. Pesticidele din grupul organoclorurate au înregistrat concentraţii mai mici ca limita de detecţie. Totodată, în probele colectate au fost investigate şi hidrocarburi aromatice policiclice. Conţinutul de åPAH în sedimente colectate în cadrul reţelei transnaţionale TNMN variază de la 0,0186 până la 0,3221mg/kg, iar conţinutul de benzo[a]piren se încadrează în limitele de 0,0027mg/kg – 0,0330mg/kg. În sedimentele colectate din lacul Beleu concentraţiile de suma PAH variază de la 0,0367 până la 4,3159 mg/kg, dar conţinutul de benzo[a]piren se încadrează în limitele de 0,0047mg/kg – 0,4192mg/kg. Conţinutul de HPA în sedimentele colectate din râuleţul Chirghiz-Chitai variază de la 0,5283 până la 0,7612, dar benzo[a]piren – de la 0,0526 până la 0,0647mg/kg.

Subsecţiunea a 2-a

Evaluarea şi măsurarea poluanţilor

organici persistenţi în corpul uman

142. În anii 2006-2007, Centrul Naţional de Sănătate Publică al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova a evaluat gradul de contaminare cu poluanţi organici persistenţi a produselor alimentare (lactate) şi a organismului uman (lapte matern) în diferite raioane ale republicii.

143. În urma realizării cercetării laptelui matern, s-au determinat reziduuri de pesticide DDT, HCH, cheltan, heptaclor şi HCB. Laptele a fost colectat din 10 localităţi din sudul, centrul şi nordul republicii. Din cele 72 de probe analizate, doar în două (2,8 %) dintree acestea n-au fost depistate urme de poluanţi organici persistenţi (conform tabelului 15).

Tabelul 15

Rezultatul investigării laptelui matern

144. Nivelul contaminării organismului uman cu reziduuri de DDE poartă un caracter uniform pe teritoriul Republicii Moldova. Conţinutul DDE în laptele matern variază de la 0,006 până la 0,038 mg/kg lapte, constituind în medie 0,018±0,005 mg/kg lapte.

145. Luând în considerare faptul că atât în produsele lactate, cât şi în laptele matern se conţin unii şi aceeaşi poluanţi, se poate presupune că una dintre sursele principale de pătrundere a poluanţilor organici persistenţi în organismul uman sunt produsele lactate. Această concluzie este susţinută şi de o analiză de corelaţie. Astfel, nivelul de contaminare a laptelui matern cu conţinut de poluanţi organici persistenţi corelează cu conţinutul de p,p′-DDE, suma metaboliţilor DDD, HCH în smântână (coeficientul de corelaţie = 0,5 - 0,86). Aşadar, datele obţinute confirmă faptul că pe parcursul ultimilor 40 de ani pesticidele organoclorurate s-au răspândit pe întreg teritoriu al Republicii Moldova.

146. Totodată, savanţii Institutului de Stat de Medicină din Chişinău (anii 1970-1978) au determinat nivelul de poluare a organismului uman cu pesticide organoclorurate, conform figurii 5. S-a constatat că în 76,4% de mostre de lapte matern au fost depistaţi DDT şi metabolitul DDE în cantitate 0,096 mg/kg. Rezultatele determinărilor conţinutului de poluanţi organici persistenţi în ţesutul adipos denotă prezenţa unei cantităţi de 2,03 mg/kg în 95,6 % cazuri. Concomitent, DDT şi DDE au fost depistaţi în: ficat, plămâni, corticosuprarenale, rinichi, miocard, creier (1,5 mg/kg).

Figura 5. Rezultatele cercetărilor laptelui matern, efectuate de

diferiţi autori în perioada 1970-2007, în Republica Moldova

147. Conform datelor prezentate, nivelul maximal de portaj de DDT a fost determinat la mijlocul anilor 1970 ai secolului trecut. În decursul ultimilor 30 ani acest nivel de poluare al laptelui matern a scăzut de mai mult de 15 ori.

148. Cu toate că în ultimii ani este depistat un nivel scăzut al conţinutului de DDT în laptele matern, rezultatele cercetărilor noaste au denotat că mai mult de jumătate din mostrele investigate conţineau DDT în concentraţii ce depăşesc limitele maximal admisibile, aprobate în Republică Moldova pentru produsele destinate alimentaţiei copiilor.

Subsecţiunea a 3-a

Evaluarea poluanţilor organici persistenţi în alimente

149. În rezultatul aceloraşi cercetări menţionate mai sus, s-au constatat următoarele:

1) produse agricole. Analiza conţinutului pesticidelor organoclorurate în mostrele de produse agricole, colectate din localităţile rurale pilot, denotă lipsa cantităţilor reziduale în cereale, în fructe şi în legume;

2) produse alimentare. În mediu, pe raioane s-a constatat că 49,5% din eşantioanele de produse lactate conţineau urme de poluanţi organici persistenţi, inclusiv: 25,6% – în lapte, 86% – în smântână şi 25% – în brânză. În 23% mostre de lapte s-a depistat metabolitul DDT – p,p-DDE şi în 2,6% – β- şi γ-izomeri ai hexaclorciclohexanului (HCH). Dicofol (cheltan), heptaclor şi hexachlorobenzol (HCB) în eşantioanele de lapte au fost absente sau conţinutul lor n-a fost depistat. Reziduurile de DDT (în special în formă de DDE) s-au depistat în 79% mostre de smântână, iar HCH – în 33%. Spre deosebire de mostrele de lapte, în probelele de smântână au fost depistate toate pesticidele organoclorurate studiate. După frecvenţa şi nivelul determinării pe primul loc se află p,p-DDE – 75% detectare, urmat de p,p-DDТ – 27,8%, p,p-DDD – 5,5%, β-HCH – 23%, γ-HCH –11,5% şi α-HCH – 8,3%. În mostrele de smântână s-au depistat şi reziduuri de heptaclor – în 17% cazuri, cheltan şi hexaclorbenzol – în 8% cazuri. Concentraţiile depistate ale pesticidelor menţionate în smântână au fost de 10 – 100 ori mai mari, în comparaţie cu laptele. În 12,5% mostre de brânză se conţineau reziduurile de γ-HCH, şi 6,25% – cheltan. În toate mostrele de produse lactate conţinutul de reziduuri poluanţi organici persistenţi nu a depăşit nivelul admisibil.

150. Datele obţinute denotă că cele mai mari concentraţii de DDT şi de HCH se determină în eşantioanele de smântână, iar minimale – în eşantioanele de lapte.

151. Compararea rezultatelor determinării nivelului de contaminare a produselor lactate în zonele republicii a demonstrat că reziduurile de DDT sunt mai mari în eşantioanele de produse prelevate din zonele de sud şi centrală, în timp ce reziduurile de HCH, cheltan şi HCB au fost determinate mai frecvent în eşantioanele din zona de nord.

152. Un studiu din anul 2021, realizat în comun de experţii moldoveni şi cehi, a relevat prezenţa semnificativă a poluanţilor organici persistenţi în ouăle de găină. Studiul a identificat poluanţii organici persistenţi ca provenienţă a unor vechi probleme de mediu, cum ar fi depozitarea pesticidelor învechite sau al uleiului pentru transformator. Probele de ouă de la găinile crescute în aer liber şi probele de sol, au fost colectate în trei localităţi - Ciobanovca (localitate lângă Ţânţăreni, mai la sud de poligonul de stocare a deşeurilor din Chişinău), dintr-o localitate din apropierea gunoiştii din Bălţi şi Dumbrava, situată în apropierea părţii industriale din Vatra, unde are loc procesul de piroliză a anvelopelor, producţia de asfalt şi alte activităţi industriale. În ouăle de la Dumbrava s-au identificat niveluri ridicate de dioxine şi bifenili policloruraţi care depăşesc standardele UE pentru alimente de până la trei ori şi jumătate. Analizele chimice au scos la iveală şi contaminarea gravă a ouălor de la Ciobanovca, în apropierea celui mai mare depozit de gunoi din Chişinău, cu pesticide învechite care conţin poluanţi organici persistenţi şi bifenili policloruraţi.

Secţiunea a 3-a

Nivelul actual de informare, de conştientizare şi de educaţie în rândul grupurilor-ţintă.

Sistemele existente pentru a comunica astfel de informaţii diferitelor grupuri

153. Publicul general din Republica Moldova nu este suficient informat cu privire la poluanţii organici persistenţi şi la efectul lor negativ asupra sănătăţii şi a mediului. Totodată, problema poluanţilor organici persistenţi nu este acoperită suficient în programele curriculare din şcolile primare şi secundare. Un anumit nivel de informare este prezent doar în instituţiile ştiinţifice şi în rândul profesioniştilor ale căror activităţi sunt legate nemijlocit de această problemă.

154. Republica Moldova este parte la Convenţia Aarhus a Comisiei Economice a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Europa (UNECE) privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu şi la Protocolul privind Registrul Emisiilor şi Transferului de Poluanţi (RETP) la Convenţia de la Aarhus, rapoartele agenţilor economici fiind disponibile publicului larg (www.retp.gov.md). Informaţiile din registrul RETP constituie o sursă valoroasă de informaţii cu privire la posibilele surse de uPOP.

155. Necesită a fi menţionat că în ultimii ani s-a dezvoltat un cadru normativ, care a contribuit la transparenţa şi includerea cetăţenilor în politicile de mediu. S-au dezvoltat diferite baze de date şi pagini web care oferă informaţii despre poluanţi şi starea mediului în Republica Moldova şi sunt uşor accesibile publicului. A fost dezvoltat un sistem care permite participarea publicului la luarea deciziilor de mediu.

156. Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, antrenate în managementul substanţelor chimice şi deşeurile lor, de obicei, nu dispun de surse proprii pentru campanii de informare a publicului, şi activităţile de educare şi instruire, adesea, sunt realizate în cadrul implementării proiectelor finanţate de organismele internaţionale, implementate de către Ministerul Mediului, Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării, Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de către asociaţiile obşteşti.

157. De obicei, campaniile de informare a publicului realizate de structurile menţionate mai sus sunt implementate în parteneriat cu organizaţiile neguvernamentale de mediu şi sănătate. Este importantă furnizarea de informaţii suficiente celor responsabili de activităţi asociate cu protecţia civilă la nivel local, regional şi naţional în scopul planificării implementării măsurilor în planurile de acţiune de protecţie civilă.

158. Organizaţiile nonguvernamentale de mediu aduc o contribuţie importantă la implementarea proiectelor de informare şi de sensibilizare a populaţiei asupra problemelor ce ţin de gestionarea substanţelor chimice şi de sporirea gradului de conştientizare de către populaţie a impactului gestionării neadecvate a deşeurilor periculoase şi a arderii nesancţionate a deşeurilor municipale.

159. În perioada 2010-2015, Ministerul Mediului, Instituţia Publică "EMP Management Durabil POP" şi Ministerul Apărării au informat publicul larg prin intermediul site-urilor lor web oficiale, al conferinţelor de presă, al emisiunilor radio şi TV, al presei centrale şi locale, al discuţiilor particulare despre problemele abordate şi despre activităţile desfăşurate sau preconizate în domeniul gestionării durabile a poluanţilor organici persistenţi.

Secţiunea a 4-a

Identificarea populaţiilor sau a mediilor afectate

160. În Republica Moldova nu există grupuri de risc clar expuse profesional la poluanţi organici persistenţi. Având în vedere că pesticidele care conţin poluanţi organici persistenţi nu mai sunt utilizate în Republica Moldova, se poate afirma că nu există o expunere asociată cu utilizarea pesticidelor cu conţinut de aceste substanţe. Cu toate acestea, nu poate fi negată expunerea asociată cu utilizarea pesticidelor în general.

161. În ceea ce priveşte poluanţii organici persistenţi industriali, în special BPC, persoanele care produc şi repară transformatoare şi condensatoare umplute cu BPC sunt expuşi la acesta. Totodată, în timpul unor potenţiale accidente care implică transformatoare şi condensatoare cu BPC ar putea să se ateste o poluare locală a cărei amploare este greu de prevăzut. Astfel de accidente implică de obicei expunerea accidentală a unei anumite părţi a populaţiei, iar cei care manipulează astfel de echipamente, precum şi pompierii şi persoanele care efectuează remedieri, sunt cu siguranţă în grupul de risc.

162. Pompierii aparţin grupului de risc din cauza expunerii la PCDD/PCDF. Este cunoscut faptul că orice incendiu generează PCDD şi PCDF şi, din cauza naturii muncii lor, pompierii sunt persoanele cele mai expuse la fumul de după incendiu. Pe lângă pompieri, la diferite accidente participă şi persoane din sistemul de protecţie civilă, deci şi acestea aparţin grupului de risc.

163. În plus, în categoria persoanelor care pot fi expuse la poluanţi organici persistenţi se includ şi cele implicate în gestionarea deşeurilor, în special cele care gestionează deşeurile care s-a dovedit că conţin sau pot conţine poluanţi organici persistenţi, de exemplu, angajaţii care lucrează la decontaminarea echipamentelor care conţin BPC, la valorificarea EEE, a vehiculelor scoase din uz etc.

Capitolul IV

IMPLEMENTAREA PRIMULUI PLAN NAŢIONAL

164. În temeiul art.7 al Convenţiei de la Stockholm, fiecare Parte elaborează planuri de implementare pentru punerea în aplicare a obligaţiilor care îi revin în temeiul Convenţiei, transmite planul de implementare în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei şi pentru aceasta revizuieşte şi actualizează, după caz, planul în mod periodic şi într-o manieră specificată de Convenţie.

165. Republica Moldova a ratificat Convenţia de la Stockholm la 19 februarie 2004. Strategia naţională cu privire la eliminarea poluanţilor organici persistenţi şi Planul naţional de implementare a Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1155/2004, cu suportul financiar din partea Fondului Global de Mediu.

166. În temeiul art.4 din Hotărârea Guvernului nr.1155/2004, Ministerul Mediului a fost desemnat drept instituţia responsabilă de implementare şi de control, fiindu-i atribuită funcţia de coordonator pentru implementarea Strategiei şi a Planului, sistematizarea informaţiilor şi prezentarea anuală a informaţiilor sintetizate Guvernului.

167. Planul iniţial a expirat în anul 2010, fiind necesară elaborarea urgentă a unui nou plan de acţiuni, care să ţină cont de evoluţia Convenţiei şi de reglementarea noilor produce chimice de poluanţi organici persistenţi.

Capitolul V

OBIECTIVUL PLANULUI

168. Obiectivul general al prezentului Plan este asigurarea, până în anul 2030, a managementului durabil al substanţelor chimice cu conţinut de poluanţi organici persistenţi, inclusiv a deşeurilor acestora. Scopul acestuia este reducerea impactului poluanţilor organici persistenţi asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii umane, pentru onorarea obligaţiilor Republicii Moldova care rezultă din ratificarea Convenţiei de la Stockholm.

169. Următoarele priorităţi sunt identificate în vederea atingerii obiectivului general:

1) îmbunătăţirea cadrului legal şi a capacităţilor instituţionale în domeniul gestionării poluanţilor organici persistenţi;

2) gestionarea ecologică raţională a stocurilor şi a deşeurilor de pesticide cu conţinut de poluanţi organici persistenţi;

3) identificarea, etichetarea, îndepărtarea, depozitarea şi eliminarea BPC şi a echipamentelor cu conţinut de BPC;

4) identificarea şi gestionarea articolelor, stocurilor şi deşeurilor cu conţinut de hexaBDE, heptaBDE, tetraBDE şi pentaBDE, HBB şi HBCD, după caz;

5) reducerea riscului privind acidul sulfonic perfluorooctanic (PFOS), sărurile acestuia şi fluorura de sulfonil perfluorooctanică (PFOSF);

6) actualizarea inventarului surselor emisiilor neintenţionate de poluanţi organici persistenţi;

7) îmbunătăţirea performanţelor privind protecţia mediului în sectorul industrial;

8) identificarea şi gestionarea stocurilor, a deşeurilor şi a articolelor în uz, inclusiv reducerea emisiilor şi măsuri adecvate de manipulare şi eliminare;

9) identificarea terenurilor contaminate şi, acolo unde este posibil, remedierea într-un mod ecologic;

10) sporirea capacităţilor autorităţilor de reglementare şi control şi agenţilor economici;

11) organizarea activităţilor de sensibilizare şi de educare;

12) asigurarea raportării şi evaluării eficacităţii implementării Convenţiei de la Stockholm;

13) îmbunătăţirea monitoringului poluanţilor organici persistenţi în diverse medii;

14) promovarea activităţilor de cercetare şi de dezvoltare.

Capitolul VI

IMPACTUL PLANULUI

170. Implementarea prezentului Plan va contribui la:

1) realizarea de către Republica Moldova a angajamentelor care rezultă din semnarea Declaraţiei Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare (Rio de Janeiro, iunie 1992), din ratificarea Protocolului de la Aarhus privind poluanţii organici persistenţi (Aarhus, Danemarca, 24 iunie 1998), din ratificarea Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi (Stockholm, 23 mai 2001);

2) consolidarea capacităţilor instituţionale în vederea gestionării poluanţilor organici persistenţi;

3) controlul sporit al plasării pe piaţă a produselor chimice şi articolelor cu conţinut de poluanţi organici persistenţi;

4) gestionarea durabilă a deşeurilor de poluanţi organici persistenţi şi a deşeurilor de produse cu conţinut de poluanţi organici persistenţi;

5) creşterea gradului de informare privind poluanţii organici persistenţi şi măsurile de control al acestora;

6) îmbunătăţirea calităţii mediului şi reducerea impactului asupra sănătăţii omului.

171. Punerea în aplicare a prezentului Plan este determinată şi de aspiraţiile Republicii Moldova de a adera la Uniunea Europeană, fiind impusă necesitatea de a accelera armonizarea legislaţiei pentru gestionarea substanţelor chimice, inclusiv a poluanţilor organici persistenţi. Acesta va acorda prioritate integrării managementului durabil al poluanţilor organici persistenţi în domeniile relevante, prin continuarea eforturilor de implementare a cadrului legislativ şi de reglementare recent adoptat.

172. Măsurile propuse în cadrul prezentului plan vor contribui la realizarea mai multor obiective de dezvoltare durabilă (ODD), de la prevenirea şi combaterea sărăciei şi asigurarea unui trai decent, până la contribuţia la lupta împotriva schimbărilor climatice şi suportul direct în implementarea cadrului strategic naţional de dezvoltare reflectat în Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030". Planul conţine acţiuni care vor contribui la obiectivele specifice menţionate în capitolul 10 "Asigurarea dreptului fundamental la un mediu sănătos şi sigur" şi va sprijini urmărirea progresului în atingerea următoarelor ODD la nivel naţional:

1) ODD 1: Eradicarea sărăciei în toate formele sale şi în orice context;

2) ODD 6: Asigurarea disponibilităţii şi managementului durabil al apei şi sanitaţie pentru toţi;

3) ODD 8: Promovarea unei creşteri economice susţinute, deschise tuturor şi durabile, a ocupării depline şi productive a forţei de muncă şi a unei munci decente pentru toţi;

4) ODD 9: Construirea unor infrastructuri rezistente, promovarea industrializării durabile şi încurajarea inovaţiei. Industrie, inovaţie şi infrastructură – construirea unor infrastructuri rezistente, promovarea industrializării durabile şi încurajarea inovaţiei;

5) ODD 12: Asigurarea unor tipare de consum şi producţie durabile.

Capitolul VII

COSTURILE ŞI RISCURILE DE IMPLEMENTARE

173. Finanţarea prezentului Plan se va efectua din granturi, asistenţă financiară din partea partenerilor de dezvoltare, investiţii, bugetul de stat, în limitele bugetelor instituţiilor implicate în realizarea prezentului Plan, precum şi din sursele proprii ale agenţilor economici implicaţi, obţinute, precum şi din alte surse financiare, conform legislaţiei în vigoare. Costul total estimat al Planului, acoperit din asistenţă externă este de 58420 mii lei, dintre care 2000 mii lei – mediul de afaceri.

174. La realizarea prezentului Plan pot fi identificate următoarele riscuri de implementare:

1) neîndeplinirea acţiunilor din Plan şi/sau nerespectarea termenelor;

2) resurse umane calificate insuficient la diferite niveluri pentru a implementa acţiunile Planului;

3) resurse financiare limitate.

Capitolul VIII

RESPONSABILI PENTRU IMPLEMENTAREA OBIECTIVELOR

175. Responsabili de implementarea Planului naţional de implementare a Convenţiei de la Stockholm sunt:

1) Ministerul Mediului;

2) Ministerul Finanţelor;

3) Ministerul Sănătăţii;

4) Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării;

5) Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale;

6) Autoritatea competentă responsabilă de gestionarea integrată a substanţelor chimice;

7) Agenţia de Mediu;

8) Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică;

9) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor;

10) Inspectoratul pentru Protecţia Mediului;

11) Operatorii economici vizaţi.

Capitolul IX

PROCEDURI DE RAPORTARE

176. Responsabil de monitorizarea implementării prezentului Plan este Ministerul Mediului care va colecta, analiza şi sistematiza datele cu privire la indicatorii de monitorizare şi la rezultatele de la sfârşitul fiecărui an.

177. Ministerele, agenţiile şi instituţiile publice, în limitele competenţelor atribuite, vor asigura realizarea prezentului Plan, raportând anual, până la data de 10 ianuarie, Ministerului Mediului.

178. Ministerul Mediului, în baza rapoartelor autorităţilor responsabile, va generaliza şi va prezenta Guvernului anual, până la data de 15 februarie, raportul integral privind realizarea Planului de acţiuni.

PARTEA OPERAŢIONALĂ

priorităţile şi necesităţile pentru implementarea Convenţiei de la Stockholm

privind poluanţii organici persistenţi (POP) în perioada 2023-2030