Prezenta lege determină bazele juridice, economice şi organizatorice ale sistemului de garanţii sociale în scopul realizării politicii de stat privind utilizarea forţei de muncă.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Utilizarea forţei de muncă

Utilizarea forţei de muncă prevede orice fel de activitate a cetăţenilor ce nu contravine legislaţiei în vigoare, contribuie la satisfacerea cerinţelor individuale şi sociale şi, de regulă, aduce venit provenit din muncă.

Cetăţenilor le aparţine dreptul exclusiv la alegere liberă, potrivit capacităţilor lor, a activităţii de muncă, atît pe teritoriul republicii cît şi în afara ei. În scopul liberei alegeri a locului de muncă ei beneficiază de servicii de misitie gratuite din partea organelor Serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă.

Constrîngerea administrativă la muncă sub orice formă nu se admite. Neîncadrarea benevolă în muncă a cetăţenilor nu poate servi drept bază pentru tragerea lor la răspundere administrativă sau penală.

Articolul 2. Populaţia ocupată

Se consideră populaţie ocupată:

persoanele încadrate în întreprinderi, instituţii, organizaţii, asociaţii etc. (denumite în continuare unităţi economice), indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire cu contract individual de muncă;

persoanele care se angajează (se asigură cu muncă) de sine stătător, inclusiv cele care exercită o activitate economică pe bază de liberă antrepriză;

fermierii şi membrii familiilor lor, care participă în producţie, deţinătorii de terenuri în conformitate cu legislaţia în vigoare;

persoanele care îşi satisfac serviciul militar sau de alternativă, persoanele aflate în locuri de detenţiune şi în instituţii de reabilitare socială;

persoanele care desfăşoară activitatea profesională în firme şi companii străine cu sediul în Moldova, precum şi cetăţenii angajaţi temporar peste hotarele republicii;

persoanele alese, numite sau confirmate într-o funcţie salarizată;

persoanele care îşi fac studiile la secţia de zi a liceelor, şcolilor medii de cultură generală, instituţiilor de învăţămînt secundar profesional şi instituţiilor de învăţămînt superior;

persoanele care îngrijesc de bolnavi, invalizi, oameni de vîrstă înaintată (75 de ani şi mai în vîrstă), copii, persoanele care fac menaj, îndeplinesc o activitate obştească remunerată;";

persoanele care temporar lipsesc de la locul de muncă din cauza bolii sau traumei, aflării în concediu, inclusiv în concediul de maternitate şi naştere, de îngrijire a copilului, în concediu din iniţiativa administraţiei, cu sau fără menţinerea salariului, în concediu de studii, la cursuri de instruire profesională, participării la greve şi din alte asemenea cauze.

Articolul 3. Loc de muncă corespunzător

Locul de muncă se consideră corespunzător atunci cînd acesta este în concordanţă cu pregătirea profesională, starea sănătăţii cetăţeanului şi e situat în raza de acţiune a oficiului forţei de muncă al unităţii administrativ-teritoriale date.

Locul de muncă remunerat care nu cere o pregătire profesională specială şi corespunde normelor legislaţiei muncii se consideră corespunzător pentru persoanele care pentru prima dată sînt în căutarea unui loc de muncă şi care nu au nici o profesie.

Articolul 4. Modul şi condiţiile de stabilire cetăţenilor a statutului de şomer

Sînt consideraţi şomeri cetăţenii apţi pentru muncă, care nu au un loc de muncă corespunzător, un venit legal şi sînt înregistraţi la oficiile forţei de muncă, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul, ca persoane în căutarea unui loc de muncă.

Decizia de a-l considera pe cetăţean şomer se ia de oficiul forţei de muncă la momentul înregistrării lui ca persoană în căutarea unui loc de muncă, la prezentarea buletinului de identitate, carnetului de muncă şi a actului de studii (certificatul sau diploma), prin care se confirmă nivelul de studii, profesia sau specialitatea.

Şomeri nu pot fi considerate persoanele:

enumerate la articolul 2 din prezenta lege;

care nu au atins vîrsta de 16 ani;

care, în corespundere cu legislaţia în vigoare, beneficiază de pensie, cu excepţia invalizilor de grupa III.

Cetăţenii care, potrivit prezentului articol, sînt consideraţi şomeri sînt obligaţi:

să întreprindă de sine stătător măsuri în vederea plasării lor mai rapide în cîmpul muncii;

să se prezinte la oficiul forţei de muncă cel puţin o dată în 15 zile (şomerii care nu beneficiază de ajutor de şomaj – cel puţin o dată în lună), iar la iniţiativa oficiului - şi mai frecvent, pentru examinarea unor eventuale variante de plasare în cîmpul muncii;

în cazul în care se încadrează de sine stătător în muncă, să comunice în scris oficiului forţei de muncă despre aceasta în termen de 3 zile.

Persoanele cu care contractul de muncă a fost reziliat din cauza schimbărilor în organizarea producţiei şi muncii, inclusiv lichidării, reorganizării sau reprofilării întreprinderii, instituţiei, organizaţiei, reducerii numărului sau statului de personal, şi care, în modul stabilit, sînt recunoscute ca şomeri au dreptul la pensionare anticipată (cu un an înainte de termenul stabilit) dacă au vechimea în muncă necesară pensionării pentru limita de vîrstă, pe baze generale.

Modul de înregistrare şi de conlucrare cu şomerii este stabilit de Guvern.

Articolul 5. Acţiunea prezentei legi

Acţiunea prezentei legi se extinde asupra tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, persoanelor fără cetăţenie şi cetăţenilor străini cu excepţia cazurilor prevăzute în acordurile interstatale.

Relaţiile de muncă ale cetăţenilor Republicii Moldova angajaţi temporar peste hotarele republicii sînt reglementate de legislaţia statelor respective, cu excepţia cazurilor prevăzute în acordurile interstatale.

Capitolul II

REALIZAREA RELAŢIILOR DE UTILIZARE A FORŢEI DE MUNCĂ

Articolul 6. Organele care realizează relaţiile de utilizare a forţei de muncă

Realizarea relaţiilor de utilizare a forţei de muncă se efectuează de către Serviciul de stat pentru utilizarea forţei de muncă, de către autorităţile administraţiei publice locale, partenerii sociali (sindicatele, organele administraţiei de stat, organizaţiile de patroni) şi unităţile economice.

Articolul 7. Serviciul de stat pentru utilizarea forţei de muncă

Structura Serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă constă din Departamentul pentru utilizarea forţei de muncă şi oficiile forţei de muncă.

Serviciul de stat pentru utilizarea forţei de muncă exercită următoarele funcţii:

evidenţa cetăţenilor care au apelat la Serviciu pentru a fi plasaţi în cîmpul muncii, acordarea de ajutor în alegerea unui loc de muncă corespunzător şi plasarea în cîmpul muncii;

înregistrarea cetăţenilor cu statut de şomer, evidenţa acestora, acordarea ajutorului de şomaj;

asigurarea operativă cu informaţie veridică despre posibilităţile de plasare în cîmpul muncii a cetăţenilor vizaţi;

organizarea orientării şi reintegrării profesionale, calificării şi recalificării şomerilor şi a persoanelor neîncadrate în muncă.

Funcţionarii Serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă au drept de acces liber la orice unitate economică pentru a obţine informaţia deplină în problemele plasării în cîmpul muncii şi protecţiei sociale.

Serviciul de stat pentru utilizarea forţei de muncă este mediator la angajarea temporară a cetăţenilor peste hotarele republicii. Alte organizaţii pot presta servicii de angajare în ţări străine numai în cazul în care acestea au licenţe corespunzătoare, eliberate în modul stabilit de Guvern.

Modul de instituire a Serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă şi de finanţare a activităţii lui este stabilit de Guvern.

Articolul 8. Parteneriatul social în domeniul utilizării forţei de muncă

În scopul elaborării unor hotărîri coordonate privind determinarea şi promovarea politicii de utilizare a forţei de muncă, la nivel republican şi local pot fi create, pe baze obşteşti, comisii tripartite, în a căror componenţă intră reprezentanţi ai sindicatelor, organelor administraţiei de stat şi ai organizaţiei de patroni.

Activitatea acestor comisii este reglementată prin Regulamentul aprobat de Guvern.

Articolul 9. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul utilizării forţei de muncă

Autorităţile administraţiei publice locale:

organizează în comun cu oficiile forţei de muncă lucrări publice remunerate;

stabilesc pentru toate unităţile economice, aflate pe teritoriul din subordine, cote în vederea creării locurilor de muncă specializate pentru invalizi în limită de cel puţin 5 procente din numărul total al lucrătorilor unităţilor respective;

asigură condiţii pentru activitatea eficientă a oficiilor forţei de muncă (dotarea cu încăperi şi utilajul necesar);

creează rezerve de locuri de muncă pentru persoane sub şaisprezece ani, servicii speciale pentru angajarea lor.

Locurile de muncă pentru invalizi se lichidează numai cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale şi al sindicatelor respective.

Articolul 10. Participarea unităţilor economice la realizarea politicii de stat privind utilizarea forţei de muncă

Unităţile economice contribuie la promovarea politicii de stat privind utilizarea forţei de muncă în baza:

respectării condiţiilor prevăzute în contractele (acordurile) ce reglementează relaţiile de muncă în conformitate cu legislaţia în vigoare;

creării condiţiilor pentru calificarea şi recalificarea lucrătorilor;

defalcărilor financiare obligatorii în fondul de şomaj;

creării locurilor de muncă specializate pentru invalizi potrivit prevederilor articolului 9;

declaraţiei în scris, în mod obligatoriu, oficiilor forţei de muncă despre locurile de muncă libere (posturile vacante) în termen de trei zile de lucru de la data cînd au devenit vacante;

informării, în mod obligatoriu, în termen de trei zile, a oficiilor forţei de muncă despre angajarea şomerilor la locurile de muncă libere (posturile vacante), declarate anterior oficiului.

Modul reglementării şi stimulării materiale a unităţilor economice în vederea asigurării garanţiilor suplimentare pentru categoriile social-vulnerabile ale populaţiei neangajate îl determină Guvernul.

Articolul 11. Fondul de şomaj

[Art.11 abrogat prin Legea nr.714-XV din 06.12.2001, în vigoare 01.01.2002]

CAPITOLUL III

PROTECŢIA SOCIALĂ A ŞOMERILOR

Articolul 12. Calificarea şi recalificarea şomerilor

Şomerii care nu pot fi încadraţi în muncă din lipsa de locuri de muncă corespunzătoare pregătirii sau calificării lor sînt în drept să urmeze cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare sau alte forme de instruire profesională, necesare plasării lor în cîmpul muncii. Durata cursurilor nu poate depăşi 9 luni.

Instruirea şomerilor este organizată de Serviciul de stat pentru utilizarea forţei de muncă, prin relaţii de contract, la centre de instruire ale Ministerului Învăţămîntului sau la baze de instruire ale unităţilor economice. Instruirea şomerilor se efectuează din contul mijloacelor fondului de şomaj.

Şomerii, care beneficiază de ajutor de şomaj şi sînt antrenaţi la cursurile de instruire profesională, primesc în continuare acest ajutor.

Şomerii care au urmat cursuri de instruire profesională susţin examene de absolvire în faţa comisiilor de examinare independente create cu concursul Ministerului Învăţămîntului, Tineretului şi Sportului. După absolvirea cursurilor, persoanele menţionate sînt obligate să se încadreze în unităţile economice la care au fost repartizate.

Absolvenţii cursurilor, care refuză fără motive întemeiate două oferte de locuri de muncă corespunzătoare pregătirii lor profesionale, sînt obligaţi să restituie cheltuielile pentru instruirea lor.

Articolul 13. Lucrările publice

În scopul ajutorării anumitor categorii ale populaţiei fără ocupaţie şi adaptării lor în procesul muncii, autorităţilor administraţiei publice locale, în comun cu oficiile forţei de muncă, organizează lucrări publice temporare remunerate la întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile ce se află în proprietatea acestora, iar la alte unităţi economice – în baza contractelor.

Modul de organizare, finanţare şi remunerare a muncii angajaţilor la lucrări publice este determinat de Regulamentul privind lucrările publice, aprobat de Guvern.

Articolul 14. Acordarea ajutorului de şomaj

Ajutorul de şomaj se plăteşte cetăţenilor identificaţi în corespundere cu prevederile prezentei legi ca şomeri.

Şomerii dobîndesc dreptul la ajutor de şomaj începînd cu a 8-a zi de la data înregistrării lor la oficiul forţei de muncă, dacă acest drept este certificat documentar, iar unele categorii de şomeri, nu mai devreme de expirarea:

a trei luni calendaristice de la data concedierii – persoanele disponibilizate din unităţile economice;

a 60 de zile după absolvire – absolvenţii instituţiilor de învăţămînt;

a 30 de zile de la data trecerii în rezervă – persoanele trecute în rezervă din serviciul militar sau de alternativă.

Modul de plată a ajutorului de şomaj este stabilit de Guvern.

Articolul 15. Beneficiarii ajutorului de şomaj

Sînt îndreptăţiţi să primească ajutorul de şomaj în condiţiile prezentei legi:

absolvenţii instituţiilor de învăţămînt care au împlinit 18 ani şi nu au surse de venit propriu la nivelul salariului minim pe republică, indexat, şi care în decurs de 60 de zile după absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii lor profesionale;

persoanele trecute în rezervă din serviciul militar sau de alternativă care, timp de 30 de zile de la data trecerii lor în rezervă, nu s-au putut angaja;

persoanele al căror contract de muncă a fost desfăcut din cauza schimbărilor în organizarea producţiei şi muncii, inclusiv lichidarea, reorganizarea sau reprofilarea întreprinderii, instituţiei, organizaţiei reducerea numărului sau a statelor de lucrători;

persoanele a căror concediere a fost stabilită de organul competent ca fiind nelegitimă, iar restabilirea în munca precedentă, din motive obiective, nu mai este posibilă;

persoanele al căror contract de muncă a fost desfăcut, în cazul constatării faptului că angajatul nu corespunde funcţiei ocupate sau muncii prestate din cauza calificării insuficiente sau din motive de sănătate;

persoanele al căror contract de muncă a fost desfăcut din propria iniţiativă în cazul în care:

- unul dintre soţi a fost transferat la lucru în altă localitate;

- starea sănătăţii nu-i permite să continue lucrul;

- a îngrijit de un membru al familiei – invalid de grupa I sau de copii invalizi (în vîrstă de pînă la 16 ani), de o persoană de vîrstă înaintată (75 ani şi mai mult);

- întreprinderea şi-a transferat sediul în altă localitate;

persoanele care au fost încadrate cu contract de muncă pe o durată determinată şi care şi-au încetat activitatea la expirarea termenului prevăzut de contract;

persoanele eliberate din instituţiile de detenţiune şi din instituţiile de reabilitare socială;

femeile care şi-au întrerupt activitatea în cîmpul muncii pentru îngrijirea copiilor pînă la împlinirea vîrstei de 14 ani.

Persoanele enumerate la subalineatele întîi, doi şi opt ale alineatului întîi beneficiază de dreptul la ajutor de şomaj, dacă ele s-au înregistrat la oficiul forţei de muncă în termen de 90 de zile de la data absolvirii instituţiei de învăţămînt, trecerii în rezervă sau eliberării.

Persoanele enumerate la subalineatele trei-cinci şi şapte ale alineatului întîi trebuie să aibă vechime în muncă remunerată cu condiţia duratei normale a timpului de muncă de cel puţin 6 luni din ultimele 12 luni premergătoare datei înregistrării la oficiul forţei de muncă.

Articolul 16. Categoriile de cetăţeni care nu beneficiază de ajutor de şomaj

Persoanele enumerate în articolul 15 din prezenta lege nu vor beneficia de ajutor de şomaj în cazurile în care:

au împlinit vîrsta de pensionare şi, conform legislaţiei în vigoare, au dreptul la pensie;

refuză nejustificat două oferte de a se angaja la un loc de muncă corespunzător sau două recomandări ale oficiului forţei de muncă de a urma un curs de calificare sau recalificare.

Articolul 17. Perioada de plată a ajutorului de şomaj

Ajutorul de şomaj se plăteşte de la data dobîndirii dreptului la ajutor pe perioada de cel mult 9 luni calendaristice, iar pentru persoanele care pentru prima dată sînt în căutarea unui loc de muncă – de cel mult 6 luni calendaristice.

Ajutorul de şomaj se plăteşte lunar de oficiile forţei de muncă proporţional cu numărul de zile calendaristice în decursul cărora şomerul are dreptul să primească acest ajutor, în baza buletinului de identitate (paşaportului) şi a carnetului de muncă.

Perioada de plată a ajutorului de şomaj include timpul aflării şomerului în căutarea unui loc de muncă corespunzător şi la cursurile de instruire profesională.

În decursul perioadei de şomaj ajutorul se stabileşte o dată şi se plăteşte la cererea persoanelor, care beneficiază de acest drept conform prezentei legi.

În caz de boală, şomerilor care primesc ajutor de şomaj li se plăteşte, în baza certificatului de concediu medical, indemnizaţie pentru incapacitatea temporară de muncă din fondul de şomaj în mărimea ajutorului de şomaj stabilit anterior. Durata acordării indemnizaţiei respective nu trebuie să depăşească sumar 30 de zile pentru toată perioada de plată a ajutorului de şomaj. Indemnizaţia pentru concediul de maternitate şi naştere se acordă şomerilor o dată pe o durată de 126 de zile (în cazul naşterii complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii – de 140 de zile) calendaristice, începînd cu a 30-a săptămînă de sarcină, în baza certificatului medical.

Perioada de plată a ajutorului de şomaj se include în vechimea în muncă a şomerului şi nu o întrerupe.

Ajutorul de şomaj se acordă pe o perioadă ce nu poate depăşi sumar 9 luni în decurs de 20 de luni calendaristice.

Articolul 18. Mărimea şi condiţiile de acordare a ajutorului de şomaj

Şomerilor li se garantează ajutor de şomaj în următoarele mărimi:

27 de lei – absolvenţilor liceelor şi şcolilor de cultură generală, inclusiv ai şcolilor-internat pentru copiii orfani, absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt secundar profesional, persoanelor eliberate din locurile de detenţiune şi din instituţiile de reabilitare socială;

36 de lei – absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt superior, persoanelor trecute în rezervă din serviciul militar sau de alternativă, femeilor care şi-au întrerupt activitatea în cîmpul muncii pentru îngrijirea copiilor pînă la împlinirea vîrstei de 14 ani, persoanelor cărora le-a fost stabilită invaliditatea de grupa III, anterior fiind de grupa II;

50 procente din salariul mediu în economia naţională pe anul precedent – celorlalte categorii de şomeri care au o vechime în muncă de pînă la 10 ani;

55 procente din salariul mediu în economia naţională pe anul precedent – celorlalte categorii de şomeri care au o vechime în muncă de la 10 la 15 ani;

60 procente din salariul mediu în economia naţională pe anul precedent – celorlalte categorii de şomeri care au o vechime în muncă de cel puţin 15 ani.

Mărimea ajutorului de şomaj diminuează cu 15 procente la fiecare trei luni ale perioadei de plată.

Absolvenţii instituţiilor de învăţămînt şi persoanele trecute în rezervă din serviciul militar sau de alternativă beneficiază de dreptul la ajutor de şomaj dacă s-au înregistrat la oficiile forţei de muncă în termen de 6 luni calendaristice de la data absolvirii instituţiei de învăţămînt sau trecerii lor în rezervă.

Absolvenţii instituţiilor de învăţămînt beneficiază de ajutor de şomaj după împlinirea vîrstei de 18 ani. În cazurile lipsei unuia sau a ambilor părinţi, sînt îndreptăţiţi să primească ajutor de şomaj în aceleaşi condiţii şi absolvenţii instituţiilor de învăţămînt în vîrstă de 17 ani.

Şomerilor care întreţin 1-2 copii în vîrstă de pînă la 16 ani, mărimea ajutorului de şomaj creşte cu 10 procente, iar celor care întreţin 3 şi mai mulţi copii de vîrsta dată – cu 20 procente.

Articolul 19. Încetarea, suspendarea plăţii, diminuarea mărimii ajutorului de şomaj

Plata ajutorului de şomaj încetează odată cu luarea de la evidenţă a şomerului în cazurile:

recunoaşterii şomerului ca persoană ocupată în temeiurile prevăzute la articolul 2 din prezenta lege;

stabilirii pensiei în conformitate cu legislaţia în vigoare;

stabilirii domiciliului în altă localitate;

condamnării şomerului la privaţiune de libertate sau tratamentului forţat în conformitate cu hotărîrea judecăţii;

obţinerii sau încercării de a obţine ajutor de şomaj prin înşelăciune;

neprezentării lui timp îndelungat (mai mult de două luni) a şomerului la oficiul forţei de muncă fără motiv întemeiat.

Plata ajutorului de şomaj încetează în cazurile:

întreruperii în mod samavolnic de către şomer a instruirii sale profesionale la trimiterea de către oficiul forţei de muncă;

exmatriculării de la instituţia de învăţămînt pentru acţiuni culpabile;

nesusţinerii examenelor de absolvire fără motiv întemeiat.

Plata ajutorului de şomaj se suspendă, pe un termen de pînă la trei luni inclusiv, în cazul refuzului nejustificat de a se încadra într-un loc de muncă corespunzător, cu contract individual de muncă, sau de a urma un curs de instruire profesională.

Plata ajutorului de şomaj poate fi suspendată pe un termen de pînă la trei luni inclusiv, în cazul încălcării de către şomer a condiţiilor şi termenelor de prezentare la oficiul forţei de muncă.

Perioada pentru care se suspendă plata ajutorului de şomaj se include în perioada totală de plată a ajutorului.

Plata ajutorului de şomaj nu se efectuează pentru perioadele:

incapacităţii temporare de muncă ce depăşeşte sumar 30 de zile calendaristice pe parcursul perioadei de plată a ajutorului de şomaj;

participării şomerului la instrucţiuni militare, antrenării în acţiuni legate de pregătirea către serviciul militar, îndeplinirii datoriilor de stat;

arestării preventive în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Perioadele indicate nu se includ în perioada totală de plată a ajutorului de şomaj, care respectiv, se prelungeşte.

Mărimea ajutorului de şomaj poate fi diminuată cu 25 procente pe o perioadă de pînă la o lună în cazurile:

neprezentării fără motiv întemeiat, pe parcursul a trei zile din ziua trimiterii de către oficiul forţei de muncă, la convorbiri cu patronul despre încadrarea în muncă;

refuzului nejustificat de a se prezenta la oficiul forţei de muncă pentru primirea dispoziţiei de repartizare la lucru (instruire);

frecventării neregulate şi însuşirii nesatisfăcătoare a disciplinelor cursului de instruire profesională.

Despre decizia de a înceta, suspenda plata sau de a diminua mărimea ajutorului de şomaj, oficiul forţei de muncă va anunţa în mod obligatoriu şomerul.

Articolul 20. Ajutorul material

Persoanele care îşi pierd dreptul la ajutorul de şomaj în legătură cu expirarea perioadei de acordare a lui, precum şi membrii familiilor lor inapţi pentru muncă, vor beneficia de ajutoare materiale şi de alte ajutoare sociale din contul mijloacelor bugetelor locale alocate în acest scop fondurilor de susţinere socială a populaţiei.

În caz de deces al şomerului, membrilor familiei lui li se acordă din contul mijloacelor fondului de şomaj o indemnizaţie de înmormîntare în mărimea stabilită de legislaţia în vigoare.

Modul de acordare şi mărimea ajutorului material acordat din mijloacele bugetelor locale alocate şi distribuite prin intermediul fondurilor de susţinere socială a populaţiei se stabilesc de autorităţile administraţiei publice locale în conformitate cu actele normative în vigoare.

CAPITOLUL IV

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 21. Asigurarea juridică a utilizării forţei de muncă

Relaţiile privind utilizarea forţei de muncă sînt reglementate de Constituţia Republicii Moldova, de prezenta lege şi de actele legislative emise în conformitate cu ea, precum şi de acordurile interstatale.

Articolul 22. Organele care exercită controlul

Controlul asupra respectării legislaţiei privind utilizarea forţei de muncă este exercitat de către Serviciul de stat pentru utilizarea forţei de muncă, organele de stat speciale, autorităţile administraţiei publice locale şi sindicate.

Articolul 23. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei privind utilizarea forţei de muncă

În cazul nerespectării de către unităţile economice a prevederilor articolului 10 din prezenta lege, se aplică sancţiuni economice:

în mărimea unui salariu mediu anual al lucrătorilor unităţii respective, pentru fiecare loc de lucru necreat;

în mărimea unui salariu mediu lunar al lucrătorilor unităţii în cauză, pentru fiecare loc de muncă liber (post vacant) nedeclarat în scris oficiului forţei de muncă.

Suma sancţiunilor economice se virează în fondul de şomaj prin perceperea în mod incontestabil din contul unităţilor economice de către organele Serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă.

În caz de neacord cu decizia organului Serviciului de stat pentru utilizarea forţei de muncă privind perceperea incontestabilă a sumei sancţiunilor economice unitatea economică este în drept să apeleze la instanţa judecătorească.

În cazul refuzului de a-i angaja în serviciu pe absolvenţii instituţiilor de învăţămînt de stat incluşi anterior în ofertă, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire, efectuează defalcări speciale în fondul de şomaj în mărimea salariului mediu anual al lucrătorului de categoria respectivă.

Conducătorii unităţilor economice poartă răspunderea economică, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru utilizarea nelegală a forţei de muncă din afara Republicii Moldova.

Sumele primite fără temei legal, cu titlu de ajutor de şomaj, ca urmare a prezentării documentelor falsificate sau a angajării în muncă fără a informa oficiul forţei de muncă, se confiscă de către oficiu în fondul de şomaj, în modul stabilit de legislaţia în vigoare, de la cei care le-au primit.

Salariaţii oficiilor forţei de muncă din a căror vină, ca urmare a nerespectării prevederilor legislaţiei în vigoare, au fost stabilite şi plătite sume necuvenite din fondul de şomaj sînt obligaţi să le restituie în conformitate cu legislaţia în vigoare.

PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA	Mircea SNEGUR
or.Chişinău, 21 ianuarie 1992.
Nr.878-XII.

____________________

* Republicată în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1546-XIII din 25.02.1998 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.26-27, art.176.

Modificată şi completată prin:

1) Legea nr.119-XIII din 26.05.1994 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.3, art.25;

2) Legea nr.640-XIII din 10.11.1995 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.70, art.804;

3) Legea nr.1407-XIII din 17.12.1997 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.16-17, art.103;

4) Legea nr.520-XV din 11.10.2001 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.136-138, art.1051.