În scopul facilitării accesului la soluţionarea alternativă a litigiilor şi al promovării soluţionării pe cale amiabilă a acestora prin încurajarea utilizării medierii şi asigurarea unui raport echilibrat între mediere şi procedurile judiciare,

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege transpune Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 24 mai 2008, CELEX: 32008L0052.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul şi domeniul de reglementare

(1) Prezenta lege stabileşte principiile fundamentale ale medierii şi reglementează particularităţile acesteia în domenii specifice, procedura de accedere în profesia de mediator, statutul mediatorului, modalităţile de organizare a activităţii şi de autoadministrare a mediatorilor.

(2) Prezenta lege nu se aplică litigiilor din domeniile fiscal, vamal, administrativ şi nici răspunderii statului pentru actele sau omisiunile autorităţilor publice comise în regim de putere publică.

Articolul 2. Noţiuni

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

1. contract de mediere acord încheiat între mediator şi părţile aflate în litigiu, prin care mediatorul se obligă să medieze un litigiu în procedura stabilită de prezenta lege;

2. convenţie de mediere acord prin care părţile se angajează să supună medierii un litigiu existent sau unul care ar putea să apară între acestea cu privire la un raport juridic contractual sau necontractual;

3. furnizor de formare persoană juridică acreditată de Uniunea Mediatorilor să organizeze cursuri de formare iniţială şi/sau continuă pentru mediatori conform standardelor de formare în domeniu, aprobate de Uniunea Mediatorilor;

4. litigiu conflict între două sau mai multe persoane fizice şi/sau juridice care este sau poate fi obiect de examinare în instanţa de judecată sau în arbitraj;

5. mediator persoană terţă, licenţiată conform prezentei legi şi/sau legislaţiei unui stat cu care Republica Moldova are încheiate acorduri şi/sau tratate internaţionale, care conduce procesul de mediere într-o manieră eficace, imparţială şi competentă în scopul soluţionării unui litigiu dintre părţi;

6. mediere proces structurat, indiferent cum este denumit sau cum se face referire la acesta în legislaţia altor state, în care două sau mai multe părţi aflate într-un litigiu încearcă, din proprie iniţiativă, să ajungă la un acord privind soluţionarea acestuia, cu asistenţa unuia sau a mai multor mediatori, şi care poate fi iniţiat de către părţi, recomandat sau impus de instanţa de judecată ori prevăzut de dreptul unui alt stat;

7. organizaţie de mediere persoană juridică cu scop nelucrativ, înregistrată conform legislaţiei, care asigură, în condiţiile legii, desfăşurarea eficientă a activităţii de mediator, promovarea serviciilor de mediere, stabileşte modul de calculare a onorariilor mediatorilor, asigură spaţii pentru şedinţele de mediere şi acordă alte servicii conexe activităţii de mediator;

8. parte persoană fizică sau juridică care îşi exprimă acordul de a soluţiona un litigiu prin mediere;

9. tranzacţie de mediere acord încheiat de părţi, în condiţiile legii, şi contrasemnat de mediator, ca urmare a procesului de mediere, prin care părţile consimt asupra soluţionării amiabile a unui litigiu şi asupra opţiunii de soluţionare agreate de acestea.

Articolul 3. Principiile medierii

Medierea are la bază următoarele principii:

a) participarea benevolă la procesul de mediere;

b) confidenţialitatea;

c) libertatea de alegere a mediatorului;

d) egalitatea părţilor în procesul de mediere;

e) flexibilitatea procesului de mediere;

f) independenţa, neutralitatea şi imparţialitatea mediatorului;

g) legalitatea.

Articolul 4. Participarea benevolă la procesul de mediere

(1) Părţile decid benevol iniţierea procesului de mediere şi participarea la acesta, stabilesc termene şi reguli privind desfăşurarea procesului de mediere, precum şi convin asupra conţinutului tranzacţiei de mediere.

(2) Pentru anumite categorii de litigii prevăzute de lege, părţile trebuie să desfăşoare cel puţin o şedinţă de mediere. În aceste cazuri, părţile decid benevol şi de comun acord în privinţa începerii sau încetării procesului de mediere.

Articolul 5. Confidenţialitatea

(1) Procesul de mediere nu este public şi se desfăşoară cu respectarea principiului confidenţialităţii, cu excepţia cazului în care părţile decid altfel.

(2) Mediatorul este obligat să respecte confidenţialitatea informaţiei aflate în cadrul activităţii desfăşurate, cu excepţiile prevăzute la alin.(6), până la începerea şi/sau în cadrul procesului de mediere, precum şi după suspendarea sau încetarea activităţii de mediator.

(3) Mediatorul este obligat să-i atenţioneze pe participanţii la procesul de mediere asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii informaţiei, fiind în drept, după caz, să le solicite semnarea unui acord sau a unei clauze de confidenţialitate.

(4) În procesul de mediere, mediatorul nu are dreptul să divulge informaţiile de care a luat cunoştinţă în decursul sesiunilor separate cu părţile şi nici să discute asemenea informaţii cu cealaltă parte fără acordul părţii vizate.

(5) În cazul în care litigiul supus medierii prezintă aspecte dificile, mediatorul, cu acordul părţilor, poate solicita punctul de vedere al unuia sau mai multor specialişti în domeniul respectiv.

(6) Mediatorii sau alte persoane implicate în administrarea procesului de mediere sunt obligaţi să respecte confidenţialitatea informaţiei rezultate din procesul de mediere sau legate de acesta, cu excepţia cazurilor în care divulgarea informaţiei este necesară pentru:

a) asigurarea ordinii publice;

b) asigurarea protecţiei interesului superior al copilului;

c) împiedicarea vătămării sănătăţii, integrităţii fizice sau psihice a persoanei;

d) punerea în aplicare sau executarea tranzacţiei de mediere;

e) prevenirea şi/sau curmarea unei infracţiuni, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art.276 din Codul de procedură penală nr.122/2003.

Articolul 6. Interzicerea divulgării informaţiei şi audierii participanţilor la procesul de mediere

(1) În scopul asigurării confidenţialităţii procesului de mediere, părţile, mediatorul sau oricare altă persoană care a participat la procesul de mediere nu poate divulga şi nu poate invoca în alt proces de mediere sau în arbitraj informaţiile de care a luat cunoştinţă în cadrul procesului de mediere sau în legătură cu acesta. Este interzisă, de asemenea, divulgarea informaţiilor privind:

a) propunerea unei părţi de a iniţia procesul de mediere sau exprimarea acordului unei părţi de a participa la procesul de mediere;

b) opiniile sau propunerile enunţate de către una dintre părţi cu privire la o eventuală soluţionare amiabilă a litigiului;

c) declaraţiile făcute de către o parte în cadrul procesului de mediere;

d) exprimarea acordului unei părţi de a accepta propunerile înaintate de mediator;

e) actele întocmite exclusiv în scopurile procesului de mediere.

(2) Mediatorul este în drept, cu consimţământul scris al părţilor, să dea declaraţii în favoarea acestora, însă darea declaraţiilor, în aceste cazuri, exclude participarea lui ulterioară la procesul de mediere.

(3) În scopul asigurării confidenţialităţii procesului de mediere, în temeiul şi în condiţiile legii, mediatorul şi participanţii la procesul de mediere nu pot fi audiaţi în privinţa faptelor sau actelor de care au luat cunoştinţă în cadrul procesului de mediere. În condiţiile art.5 alin.(6), mediatorul poate fi chemat în calitate de martor.

Articolul 7. Libertatea de alegere a mediatorului

Părţile selectează din Registrul de stat al mediatorilor, ţinut de Ministerul Justiţiei, sau, după caz, din unul dintre registrele autorizate ale unui alt stat unul sau mai mulţi mediatori a căror activitate nu este suspendată. Părţile pot renunţa, la orice etapă a procesului de mediere, la serviciul mediatorului ales.

Articolul 8. Egalitatea părţilor în procesul de mediere

Fiecare persoană dispune de acces liber şi egal la mediere, indiferent de vârstă, statut social, rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, de avere sau de alte criterii.

Articolul 9. Flexibilitatea procesului de mediere

Părţile decid, de comun acord, cu asistenţa mediatorului, asupra regulilor şi duratei procesului de mediere.

Articolul 10. Independenţa, neutralitatea şi imparţialitatea mediatorului

Mediatorul trebuie să fie independent şi neutru faţă de litigiu şi de părţile implicate în soluţionarea acestuia, să conducă procesul de mediere într-un mod imparţial şi să respecte normele de etică profesională.

Articolul 11. Conflictul de interese

(1) Mediatorul este obligat să se abţină de la medierea litigiului şi să aducă acest fapt la cunoştinţa părţilor în cazul în care apare o circumstanţă de natură să afecteze scopul medierii, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului.

(2) Mediatorul nu este în drept să acţioneze în calitate de arbitru în rezolvarea litigiului în care a fost desemnat ca mediator.

(3) Nu poate fi aleasă în calitate de mediator o persoană care a reprezentat anterior interesele uneia dintre părţi în instanţa de judecată sau arbitraj ori a acordat alt gen de asistenţă în legătură cu obiectul litigiului.

(4) După încetarea procesului de mediere, mediatorul nu poate reprezenta părţile sau una dintre părţi la soluţionarea în instanţa de judecată sau în arbitraj a litigiului pentru care a fost desemnat ca mediator. În cazul în care a fost ales în calitate de mediator un avocat, acesta nu este în drept să accepte asistenţa sau reprezentarea ulterioară a intereselor oricăreia dintre părţile procesului de mediere în legătură cu litigiul mediat.

(5) În cazul în care mediatorul este un notar, acesta nu este în drept să învestească cu formulă executorie tranzacţia de mediere încheiată de părţi în procesul de mediere.

(6) În cazul în care mediatorul este reprezentant al unei profesii conexe justiţiei, acesta nu este în drept să presteze, în legătură cu litigiul mediat, servicii corespunzătoare acelei profesii.

(7) Nu poate fi aleasă în calitate de mediator persoana care este ofiţer de urmărire penală sau procuror în cauza penală sau contravenţională în care este vizată una dintre părţile procesului de mediere, precum şi persoana incompatibilă în baza prevederilor legilor speciale.

Articolul 12. Competenţele instituţiilor statului în domeniul medierii

(1) Ministerul Justiţiei are următoarele competenţe în domeniul medierii:

a) elaborează, coordonează, promovează şi monitorizează implementarea politicilor publice;

b) elaborează şi promovează proiecte de acte normative şi, după caz, aprobă acte normative în cazurile prevăzute de legislaţie;

c) avizează proiectele de acte normative elaborate de Uniunea Mediatorilor şi care urmează a fi aprobate de aceasta;

d) colaborează cu Uniunea Mediatorilor în vederea punerii în aplicare şi perfecţionării cadrului normativ;

e) eliberează sau, după caz, retrage licenţa pentru desfăşurarea activităţii de mediator;

f) înregistrează, suspendă sau încetează activitatea de mediator;

g) reprezintă interesele Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale din domeniul medierii;

h) comunică structurilor internaţionale denumirile autorităţilor competente să examineze cererile de învestire a tranzacţiilor de mediere cu formulă executorie;

i) ţine evidenţa mediatorilor şi Registrul de stat al mediatorilor;

j) asigură publicarea, pe site-ul său web oficial, a informaţiei privind modalităţile de contactare a mediatorilor şi a organizaţiilor care oferă servicii de mediere;

k) alte competenţe prevăzute de lege.

(2) Instanţele de judecată au următoarele competenţe în domeniul medierii:

a) recomandă sau, după caz, dispun medierea în cazurile prevăzute de legislaţie;

b) monitorizează realizarea de către părţi a medierii recomandate sau dispuse;

c) colaborează cu Uniunea Mediatorilor în activitatea de identificare a mediatorilor, inclusiv prin schimb reciproc de informaţii;

d) confirmă tranzacţiile de mediere, în condiţiile Codului de procedură civilă;

e) sesizează Uniunea Mediatorilor cu privire la tranzacţiile de mediere încheiate de mediator cu încălcarea legislaţiei şi la alte acţiuni sau inacţiuni neconforme comise de mediator în activitatea profesională;

f) aplică amenzi judiciare, în condiţiile Codului de procedură civilă şi ale Codului de procedură penală, pentru eschivarea de la desfăşurarea şedinţelor de mediere, prevăzute pentru categoriile de litigii stabilite la art.44 alin.(3) din prezenta lege.

(3) Competenţele organului de urmărire penală şi/sau ale procurorului aferente medierii în cadrul procesului penal sunt stabilite în Codul de procedură penală.

Capitolul II

STATUTUL MEDIATORULUI

Secţiunea 1

Dobândirea calităţii de mediator

Articolul 13. Condiţiile de dobândire a calităţii de mediator

(1) Profesia de mediator este de interes public. Activitatea de mediator se înscrie în categoria profesiilor liberale şi nu poate fi raportată la activitatea de întreprinzător.

(2) Calitatea de mediator poate fi dobândită de persoana fizică care întruneşte următoarele condiţii:

a) nu este supusă vreunei măsuri de ocrotire judiciară;

b) deţine diplomă de studii superioare de licenţă;

c) a absolvit un curs de formare iniţială a mediatorilor;

d) a susţinut examenul de calificare în profesia de mediator;

e) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei de mediator;

f) are o reputaţie ireproşabilă.

(3) Reputaţia unei persoane nu se consideră ireproşabilă în cazul în care aceasta:

a) a fost condamnată pentru infracţiuni grave, deosebit de grave, excepţional de grave săvârşite cu intenţie, chiar dacă antecedentele penale au fost stinse, sau are antecedente penale pentru săvârşirea altor infracţiuni ori are interdicţii aplicate pentru săvârşirea acestora;

b) a fost exclusă dintr-o profesie conexă justiţiei sau eliberată din funcţia de judecător ori din organele de drept ca urmare a comiterii unor abateri disciplinare;

c) are un comportament incompatibil sau desfăşoară o activitate incompatibilă cu normele de etică ale profesiei de mediator.

Articolul 14. Formarea iniţială şi continuă a mediatorilor

(1) Formarea iniţială şi continuă a mediatorilor se efectuează conform standardelor de formare aprobate de Uniunea Mediatorilor.

(2) Formarea iniţială şi continuă a mediatorilor se asigură prin organizarea cursurilor de instruire de către formatori şi furnizorii de formare iniţială şi continuă.

(3) Formatorii şi furnizorii de formare iniţială şi continuă a mediatorilor se acreditează o dată la fiecare 5 ani de către Uniunea Mediatorilor. Regulamentul de acreditare a formatorilor şi furnizorilor de formare iniţială şi continuă a mediatorilor se aprobă de către Ministerul Justiţiei, după consultarea Uniunii Mediatorilor.

(4) Activitatea furnizorilor de formare se verifică de către Uniunea Mediatorilor, dar nu mai des decât o dată pe an. Verificările pot fi planificate sau inopinate şi se efectuează conform regulamentului aprobat de Uniunea Mediatorilor.

Articolul 15. Examenul de calificare în profesia de mediator

(1) Persoana care a absolvit cursurile de formare iniţială a mediatorilor susţine examenul de calificare în profesia de mediator în faţa Comisiei de licenţiere a profesiei de mediator.

(2) Regulamentul de desfăşurare a examenului de calificare în profesia de mediator şi de contestare a rezultatelor acestuia se aprobă de către Ministerul Justiţiei, după consultarea Uniunii Mediatorilor.

(3) Rezultatele examenului de calificare în profesia de mediator se aprobă printr-o hotărâre a Comisiei de licenţiere a profesiei de mediator, care se aduce la cunoştinţa persoanelor participante la examen în termen de 5 zile lucrătoare de la data susţinerii examenului şi se publică pe site-ul web oficial al Uniunii Mediatorilor şi pe cel al Ministerului Justiţiei.

(4) Hotărârea Comisiei de licenţiere a profesiei de mediator poate fi contestată în instanţa de judecată în condiţiile legii. Nu pot fi contestate în instanţă notele acordate de către Comisia de licenţiere a profesiei de mediator.

Articolul 16. Licenţa pentru desfăşurarea activităţii de mediator

(1) Licenţa pentru desfăşurarea activităţii de mediator este actul care confirmă statutul mediatorului.

(2) Licenţa pentru desfăşurarea activităţii de mediator se eliberează de către Ministerul Justiţiei, pe un termen nelimitat, contra unei plăţi în mărime de 450 de lei, achitată în contul Ministerului Justiţiei.

(3) Licenţa pentru desfăşurarea activităţii de mediator se eliberează la cererea solicitantului, depusă la Ministerul Justiţiei, în cel mult 30 de zile de la data emiterii hotărârii respective a Comisiei de licenţiere a profesiei de mediator. Ministerul Justiţiei eliberează licenţa pentru desfăşurarea activităţii de mediator în termen de 15 zile de la data depunerii cererii, dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.13 alin.(2).

(4) Prin decizie motivată, Ministerul Justiţiei poate suspenda procedura de eliberare a licenţei pentru desfăşurarea activităţii de mediator până la obţinerea informaţiilor complete sau poate refuza eliberarea acesteia dacă constată că solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.13 alin.(2). Decizia privind refuzul de eliberare a licenţei pentru desfăşurarea activităţii de mediator poate fi contestată în instanţa de judecată în conformitate cu prevederile Codului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile.

(5) Licenţa pentru desfăşurarea activităţii de mediator conţine:

a) denumirea autorităţii emitente;

b) seria, numărul şi data eliberării licenţei;

c) numele şi prenumele titularului;

d) semnătura ministrului justiţiei, certificată prin ştampilă.

(6) Formularul licenţei este un document de strictă evidenţă şi se aprobă de către Ministerul Justiţiei.

(7) Persoana care întruneşte condiţiile prevăzute la art.13 alin.(2) şi care a dobândit statutul de mediator în străinătate este în drept să solicite organului de autoadministrare al mediatorilor recunoaşterea calităţii sale de mediator. Regulamentul privind procedura de recunoaştere a calităţii de mediator se aprobă de către Consiliul Uniunii Mediatorilor, după consultarea Ministerului Justiţiei.

Articolul 17. Comisia de licenţiere a profesiei de mediator

(1) Comisia de licenţiere a profesiei de mediator (în continuare Comisie de licenţiere) îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament aprobat de Ministerul Justiţiei, fiind formată din 7 membri numiţi prin ordin al ministrului justiţiei, fiecare dintre ei având câte un supleant desemnat conform aceloraşi reguli. Mandatul membrilor acesteia este de doi ani.

(2) Din Comisia de licenţiere fac parte:

a) trei membri desemnaţi de Ministerul Justiţiei;

b) trei membri desemnaţi de Uniunea Mediatorilor;

c) un reprezentant al societăţii civile, selectat prin concurs conform regulamentului aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

(3) În cazul în care, în termen de 45 de zile de la data solicitării Ministerului Justiţiei, nu sunt desemnaţi membrii Comisiei de licenţiere indicaţi la alin.(2) lit.b), aceştia se desemnează de către ministrul justiţiei.

(4) Calitatea de membru al Comisiei de licenţiere este incompatibilă cu calitatea de membru al Comisiei de etică, al Comisiei de disciplină a mediatorilor, al Comisiei de cenzori şi al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor.

(5) Membrii Comisiei de licenţiere şi membrii supleanţi ai acestora, inclusiv din rândul funcţionarilor publici, beneficiază, pentru fiecare şedinţă la care participă, de o indemnizaţie echivalentă cu a zecea parte din salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul în curs, achitată din contul mijloacelor financiare alocate Ministerului Justiţiei de la bugetul de stat, însă nu mai mult decât pentru 3 şedinţe pe lună.

(6) Comisia de licenţiere are următoarele atribuţii:

a) adoptă hotărâri privind admiterea sau refuzul admiterii la examenul de calificare în profesia de mediator;

b) organizează examenul de calificare în profesia de mediator;

c) aprobă rezultatele examenelor şi adoptă hotărâri privind promovarea sau nepromovarea examenului de calificare în profesia de mediator.

(7) Şedinţele Comisiei de licenţiere se consideră deliberative dacă la ele participă cel puţin 5 membri. Hotărârile Comisiei de licenţiere se adoptă cu votul majorităţii membrilor acesteia.

(8) Activitatea Comisiei de licenţiere este reglementată de prezenta lege şi de Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de licenţiere a profesiei de mediator, aprobat de Ministerul Justiţiei.

(9) Hotărârile Comisiei de licenţiere se contestă:

a) la Comisia de soluţionare a contestaţiilor;

b) în instanţa de judecată, pe aspecte de procedură, în conformitate cu prevederile Codului administrativ, dacă Comisia de soluţionare a contestaţiilor a emis o hotărâre privind nepromovarea examenului de calificare în profesia de mediator.

Articolul 18. Comisia de soluţionare a contestaţiilor

(1) Comisia de soluţionare a contestaţiilor examinează contestaţiile depuse împotriva hotărârilor Comisiei de licenţiere, fiind formată din 5 membri, numiţi prin ordin al ministrului justiţiei, după cum urmează: doi membri desemnaţi de Uniunea Mediatorilor şi 3 membri desemnaţi de Ministerul Justiţiei.

(2) Calitatea de membru al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor este incompatibilă cu calitatea de membru al Comisiei de licenţiere.

(3) În cazul în care, în termen de 7 zile lucrătoare de la data solicitării Ministerului Justiţiei, nu sunt desemnaţi membrii comisiei indicaţi la alin.(1), aceştia se desemnează de către ministrul justiţiei.

(4) Comisia de soluţionare a contestaţiilor îşi desfăşoară activitatea conform unui regulament aprobat de Ministerul Justiţiei.

(5) Hotărârile Comisiei de licenţiere şi ale Comisiei de soluţionare a contestaţiilor se publică pe site-ul web oficial al Uniunii Mediatorilor în termen de 24 de ore de la adoptare.

(6) Hotărârea Comisiei de soluţionare a contestaţiilor prin care este admisă contestaţia şi este modificat calificativul se remite Comisiei de licenţiere pentru emiterea unei hotărâri privind admiterea în profesia de mediator.

(7) După adoptarea de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor a hotărârii prin care este respinsă contestaţia, hotărârea Comisiei de licenţiere poate fi contestată, pe aspecte de procedură, în instanţa de judecată în conformitate cu prevederile Codului administrativ.

Secţiunea a 2-a

Drepturile şi obligaţiile mediatorului

Articolul 19. Drepturile mediatorului

Mediatorul este în drept:

a) să informeze societatea cu privire la activitatea pe care o desfăşoară. Modalitatea şi condiţiile privind informarea publică cu referire la activitatea mediatorului se stabilesc de către Uniunea Mediatorilor, după consultarea Ministerului Justiţiei;

b) să dispună de acces, în limitele stabilite de legislaţie, la registrele de stat necesare pentru desfăşurarea activităţii sale;

c) să aplice un model propriu de organizare a procesului de mediere, cu respectarea prezentei legi;

d) să atragă în procesul de mediere reprezentanţi ai altor profesii conexe justiţiei şi să negocieze condiţiile de remunerare a acestora, cu acordul părţilor;

e) să refuze medierea unei cauze în cazul în care nu are studii şi abilităţi suficiente care să-i permită soluţionarea eficientă a litigiului;

f) să beneficieze de suport informaţional şi metodologic din partea Uniunii Mediatorilor în cadrul exercitării profesiei de mediator;

g) să fie remunerat pentru serviciile prestate, în conformitate cu legislaţia şi contractul de mediere;

h) să încheie, în condiţiile legii, contracte de asigurare de răspundere civilă;

i) să dispună de alte drepturi prevăzute de legislaţie şi de contractul de mediere.

Articolul 20. Obligaţiile mediatorului

Mediatorul este obligat:

a) să acţioneze cu profesionalism, promptitudine, diligenţă şi bună-credinţă, în conformitate cu legislaţia, normele de etică profesională şi bunele moravuri;

b) să fie prezent la birou timp de cel puţin 20 de ore pe săptămână şi să afişeze programul său de lucru la sediul biroului;

c) să notifice Ministerul Justiţiei şi Uniunea Mediatorilor cu privire la locul desfăşurării activităţii sale şi, eventual, la modificarea sediului biroului, cu privire la retragerea sau asocierea sa la o organizaţie de mediere;

d) să înregistreze, să actualizeze şi să gestioneze dosarele de mediere în Sistemul informaţional "Platforma integrată a profesiilor juridice";

e) să ţină arhivă şi registre proprii, precum şi să asigure păstrarea înregistrărilor audio/video ale şedinţelor de mediere şi evidenţa financiar-contabilă a plăţilor încasate;

f) să prezinte Uniunii Mediatorilor date statistice depersonalizate;

g) să participe anual la cursuri de formare continuă cu o durată de cel puţin 20 de ore academice şi să prezinte Uniunii Mediatorilor, la finele fiecărui an, dovada participării la acestea. Formarea continuă nu este obligatorie pentru mediatorii formatori, pe perioada acreditării;

h) să achite contribuţiile la bugetul Uniunii Mediatorilor;

i) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de prezenta lege, de Statutul Uniunii Mediatorilor şi de Codul de etică al mediatorului.

Articolul 21. Remunerarea mediatorului

(1) Activitatea de mediator poate fi exercitată cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

(2) Activitatea de mediator este compatibilă cu orice altă profesie sau activitate, dacă actele normative care reglementează profesiile sau activităţile respective nu prevăd altfel.

(3) Mediatorul are dreptul la onorariu, precum şi la compensarea cheltuielilor ocazionate de mediere, în mărimea stabilită prin acord cu părţile. Mediatorul poate negocia cu partea care i s-a adresat avansarea cheltuielilor legate de căutarea şi contactarea celeilalte părţi.

(4) În cazul medierii garantate de stat, remunerarea mediatorilor se efectuează în modul stabilit de Consiliul Naţional pentru Asistenţa Juridică Garantată de Stat.

(5) Remunerarea mediatorului pentru şedinţa de mediere desfăşurată până la adresarea în instanţă pentru categoriile de litigii prevăzute la art.44 alin.(3) lit.a) şi b) constituie a zecea parte din salariul minim lunar pe ţară. Suma respectivă se achită de către partea care se adresează mediatorului sau, după caz, instanţei de judecată şi constituie cheltuieli de judecată dacă părţile nu au soluţionat litigiul prin mediere.

Secţiunea a 3-a

Organizarea activităţii de mediator

Articolul 22. Formele de organizare a activităţii de mediator

(1) Activitatea de mediator poate fi desfăşurată în cadrul:

a) biroului individual al mediatorului;

b) biroului asociat al mediatorilor;

c) organizaţiei de mediere.

(2) Biroul individual al mediatorului este fondat de un singur mediator şi se prezintă în raporturile juridice ca persoană fizică.

(3) Biroul asociat al mediatorilor este fondat de mai mulţi mediatori asociaţi şi se prezintă în raporturile juridice ca persoană juridică, fiind supus regimului transparenţei fiscale.

(4) Raporturile dintre mediatorii care activează în cadrul unui birou asociat al mediatorilor sunt reglementate în bază de contract de societate civilă.

(5) Biroul individual şi cel asociat al mediatorilor se înregistrează în Registrul de stat al mediatorilor.

(6) Mediatorul poate fi inclus, în baza unei cereri scrise, în una sau mai multe liste ale mediatorilor, ţinute de organizaţiile de mediere, indiferent dacă acesta îşi desfăşoară sau nu activitatea în cadrul unui birou de mediere.

(7) Reprezentanţii profesiilor conexe justiţiei care au dobândit calitatea de mediator pot desfăşura această activitate fără constituirea unui birou individual sau asociat şi fără includerea lor în lista mediatorilor ţinută de o organizaţie de mediere, cu condiţia că şi-au înregistrat deja forma de organizare a activităţii pentru profesia conexă.

(8) Se interzice exercitarea profesiei de mediator fără înregistrarea formei de organizare a activităţii.

Articolul 23. Organizaţia de mediere

(1) Organizaţia de mediere se constituie de către persoane fizice şi/sau juridice cu forma juridică de asociaţie obştească. Denumirea organizaţiei de mediere trebuie să conţină în mod obligatoriu sintagma "Organizaţia de Mediere".

(2) Uniunea Mediatorilor emite avizul privind înregistrarea organizaţiei de mediere după prezentarea:

a) listei a cel puţin doi mediatori care întrunesc criteriile de calificare stabilite de organizaţie şi care au consimţit înscrierea lor pe listă;

b) regulilor privind desfăşurarea procesului de mediere în condiţiile prezentei legi;

c) regulilor privind evaluarea şi controlul calităţii serviciilor prestate de mediatorii înscrişi pe lista aprobată de organizaţie, în conformitate cu legislaţia şi Codul de etică al mediatorului.

(3) Organizaţia de mediere se înregistrează în calitate de persoană juridică la Agenţia Servicii Publice conform prevederilor Legii nr.86/2020 cu privire la organizaţiile necomerciale şi ale Legii nr.220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, acestea fiind aplicate în măsura în care nu contravin prezentei legi.

(4) Organizaţia de mediere expune lista mediatorilor şi a serviciilor prestate în incinta sediului sau le publică pe site-ul său web oficial. Organizaţia de mediere, la solicitarea părţilor, poate recomanda sau desemna unul sau mai mulţi mediatori pentru medierea unui litigiu.

(5) Organizaţia de mediere poate fi acreditată ca furnizor de formare iniţială sau continuă a mediatorilor în anumite domenii ale medierii în condiţiile prezentei legi.

(6) Înregistrarea modificărilor operate în statutul organizaţiei de mediere şi în datele înscrise în Registrul de stat al persoanelor juridice se efectuează în modul şi în condiţiile prevăzute pentru înregistrarea acestora.

Secţiunea a 4-a

Suspendarea, reluarea şi încetarea activităţii de mediator

Articolul 24. Suspendarea şi reluarea activităţii de mediator

(1) Activitatea mediatorului se suspendă dacă acesta:

a) desfăşoară activitate incompatibilă cu profesia de mediator;

b) a depus o cerere scrisă în acest sens pentru perioada indicată, iar dacă nu a fost indicată o perioadă pentru o perioadă nedeterminată;

c) este supus sancţiunii disciplinare de suspendare a activităţii de mediator;

d) este supus măsurii preventive de arest preventiv sau de arest la domiciliu pe durata aplicării măsurii;

e) se află în incapacitate temporară de muncă cu o durată mai mare de 6 luni consecutive;

f) nu a participat la cursuri de formare continuă până la prezentarea dovezii de participare;

g) nu a achitat contribuţiile la bugetul Uniunii Mediatorilor timp de 3 luni pentru perioada de până la achitarea integrală a acestora, dar nu mai mult decât pentru un an.

(2) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a) şi c), suspendarea se dispune prin ordin al ministrului justiţiei, după prezentarea hotărârii corespunzătoare a Comisiei de disciplină a mediatorilor.

(3) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.b), suspendarea se dispune prin ordin al ministrului justiţiei.

(4) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.d), suspendarea se dispune prin ordin al ministrului justiţiei din oficiu, la demersul motivat al procurorului sau la cererea Uniunii Mediatorilor.

(5) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.e)g), suspendarea se dispune prin ordin al ministrului justiţiei, în baza cererii Uniunii Mediatorilor.

(6) Mediatorul a cărui activitate a fost suspendată nu are dreptul să desfăşoare activitate de mediator.

(7) Ordinul ministrului justiţiei privind suspendarea sau reluarea activităţii de mediator se publică pe site-ul web oficial al Ministerului Justiţiei şi pe cel al Uniunii Mediatorilor şi se aduce la cunoştinţa mediatorului, utilizându-se datele de contact din Registrul de stat al mediatorilor.

(8) Reluarea activităţii de mediator se dispune prin ordin al ministrului justiţiei, emis în baza actului corespunzător. Cererea de reluare a activităţii se depune la Uniunea Mediatorilor cu cel puţin 15 zile înainte de data încetării temeiului de suspendare. La cerere se anexează actele ce justifică epuizarea circumstanţelor care au stat la baza suspendării activităţii de mediator. Dacă activitatea mediatorului a fost suspendată pentru o perioadă mai mare de doi ani, acesta îşi reia activitatea doar după ce urmează unul sau mai multe cursuri de formare continuă, cu prezentarea actelor confirmative.

(9) Ordinul ministrului justiţiei privind suspendarea activităţii de mediator poate fi contestat în instanţa de judecată în conformitate cu prevederile Codului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile.

(10) În cazurile prevăzute la alin.(1), licenţa şi legitimaţia mediatorului a cărui activitate este suspendată se transmit, în termen de 10 zile lucrătoare, Uniunii Mediatorilor, care le păstrează pe parcursul perioadei de suspendare. Mediatorul a cărui activitate se suspendă pe un termen mai mare de 6 luni transmite Uniunii Mediatorilor arhiva sa conform regulamentului aprobat de Ministerul Justiţiei.

Articolul 25. Încetarea activităţii mediatorului

(1) Activitatea mediatorului încetează:

a) în temeiul cererii scrise a acestuia;

b) în caz de neremediere în termen de o lună a situaţiei de incompatibilitate cu activitatea de mediator;

c) în cazul expirării termenului stabilit la art.24 alin.(1) lit.g), dacă mediatorul a cărui activitate a fost suspendată nu a achitat contribuţiile la bugetul Uniunii Mediatorilor;

d) în cazul aplicării sancţiunii disciplinare de retragere a licenţei pentru desfăşurarea activităţii de mediator;

e) în cazul neîntrunirii condiţiilor prevăzute la art.13 alin.(2);

f) în cazul condamnării de către instanţa de judecată, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie;

g) în caz de deces.

(2) Încetarea activităţii mediatorului se dispune prin ordin al ministrului justiţiei din oficiu, la cererea mediatorului sau la cererea Uniunii Mediatorilor, în termen de 15 zile de la data depunerii cererii.

(3) În cazul încetării la cerere a activităţii mediatorului, încetarea se dispune după notificarea de către mediator a Uniunii Mediatorilor.

(4) Ordinul ministrului justiţiei privind încetarea activităţii mediatorului serveşte drept temei pentru radierea acestuia din Registrul de stat al mediatorilor.

(5) Ordinul ministrului justiţiei privind încetarea activităţii mediatorului poate fi contestat în instanţa de judecată în conformitate cu prevederile Codului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile.

(6) Mediatorul a cărui activitate a încetat este obligat să transmită Uniunii Mediatorilor, în termen de 10 zile, licenţa, legitimaţia de mediator şi arhiva sa conform Regulamentului privind restituirea licenţei, legitimaţiei de mediator şi transmiterea arhivei mediatorului, aprobat de Ministerul Justiţiei.

(7) Ordinul ministrului justiţiei privind încetarea activităţii de mediere se publică pe site-ul web oficial al Ministerului Justiţiei şi pe cel al Uniunii Mediatorilor şi se aduce la cunoştinţa mediatorului, utilizându-se datele de contact din Registrul de stat al mediatorilor.

Secţiunea a 5-a

Răspunderea disciplinară

Articolul 26. Răspunderea disciplinară

(1) Constituie abateri disciplinare:

a) nerespectarea principiilor confidenţialităţii, neutralităţii şi imparţialităţii, precum şi încălcarea prevederilor privind conflictul de interese;

b) încălcarea gravă sau sistematică a obligaţiilor profesionale stabilite de lege;

c) săvârşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, denotă lipsă de probitate profesională sau sunt contrare bunelor moravuri, inclusiv încălcarea Codului de etică al mediatorului;

d) nerespectarea hotărârilor, deciziilor, avizelor Uniunii Mediatorilor şi ale comisiilor din cadrul acesteia;

e) neprezentarea materialelor solicitate de Ministerul Justiţiei, Uniunea Mediatorilor sau Comisia de disciplină a mediatorilor, necesare în vederea exercitării de către acestea a atribuţiilor lor legale/statutare;

f) desfăşurarea activităţii de mediator pe durata suspendării activităţii;

g) desfăşurarea concomitentă cu activitatea de mediator a unei activităţi incompatibile cu aceasta.

(2) În caz de suspendare sau de încetare a activităţii mediatorului, acesta rămâne subiect al răspunderii disciplinare în ceea ce priveşte abaterile disciplinare prevăzute la alin.(1), săvârşite în perioada în care a activat în calitate de mediator.

(3) Sesizarea privind comiterea abaterii disciplinare poate fi depusă în termen de 12 luni de la data săvârşirii abaterii disciplinare.

(4) În cazul în care dintr-o hotărâre a unei instanţe de judecată naţionale sau internaţionale rezultă săvârşirea unei abateri disciplinare de către mediator, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de 12 luni de la data la care hotărârea instanţei respective devine irevocabilă.

Articolul 27. Comisia de disciplină a mediatorilor

(1) Comisia de disciplină a mediatorilor (în continuare Comisie de disciplină) este un organ independent, instituit în scopul examinării sesizărilor privind abaterile disciplinare comise de mediatori şi al tragerii acestora la răspundere disciplinară.

(2) Comisia de disciplină este formată din 7 membri, numiţi prin ordin al ministrului justiţiei, fiecare dintre ei având câte un supleant desemnat conform aceloraşi reguli, după cum urmează:

a) 3 membri desemnaţi de Ministerul Justiţiei;

b) 3 membri desemnaţi de Uniunea Mediatorilor;

c) un reprezentant al societăţii civile, selectat prin concurs conform regulamentului aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

(3) Activitatea de secretariat a Comisiei de disciplină se asigură de către Uniunea Mediatorilor. În cazul în care lucrările de secretariat nu pot fi asigurate de Uniunea Mediatorilor, acestea se ţin de către unul dintre membrii Comisiei de disciplină, desemnat conform procedurii stabilite în regulamentul indicat la alin.(13).

(4) În cazul în care, în termen de 45 de zile de la data solicitării Ministerului Justiţiei, Uniunea Mediatorilor nu şi-a desemnat membrii în Comisia de disciplină, aceştia se desemnează de către ministrul justiţiei, fiind selectaţi din rândul mediatorilor a căror formă de organizare a activităţii a fost înregistrată şi a căror activitate, la momentul desemnării, nu este suspendată.

(5) Preşedintele şi vicepreşedintele Comisiei de disciplină se aleg cu votul secret al majorităţii membrilor acesteia. În lipsa preşedintelui, funcţiile lui sunt exercitate de către vicepreşedinte.

(6) Membrii Comisiei de disciplină se desemnează pentru un mandat de 4 ani şi nu pot exercita în această calitate două mandate consecutive. Mandatul de membru al Comisiei de disciplină nu este compatibil cu calitatea de membru în alte comisii din cadrul Uniunii Mediatorilor.

(7) Membrii Comisiei de disciplină şi membrii supleanţi ai acestora, inclusiv cei din rândul funcţionarilor publici, beneficiază, pentru fiecare şedinţă la care participă, de o indemnizaţie echivalentă cu a zecea parte din salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul în curs, achitată din contul mijloacelor financiare alocate Ministerului Justiţiei de la bugetul de stat, însă nu mai mult decât pentru 3 şedinţe pe lună.

(8) Mediatorii cărora le-au fost aplicate sancţiuni disciplinare în ultimii 3 ani nu pot fi membri ai Comisiei de disciplină. Dacă unul dintre membrii acestei comisii este subiect al procedurii disciplinare, atunci el nu participă la şedinţele acesteia până la emiterea unei decizii privind cazul respectiv.

(9) Comisia de disciplină se convoacă în şedinţe ori de câte ori este necesar. Şedinţele Comisiei de disciplină sunt deliberative dacă la ele participă cel puţin 5 membri.

(10) Comisia de disciplină adoptă hotărâri cu votul deschis a cel puţin 4 membri. Abţinerea de la vot nu se admite, cu excepţia cazului în care există un conflict de interese.

(11) Dacă un membru al Comisiei de disciplină se află în conflict de interese, acesta este obligat să se abţină de la examinarea sesizării. În caz contrar, el poate fi recuzat printr-o decizie a Comisiei de disciplină. Recuzarea membrului comisiei se soluţionează prin vot secret.

(12) Membrii Comisiei de disciplină sunt obligaţi să păstreze secretul profesional şi să nu divulge informaţia aflată în cadrul procedurii disciplinare intentate, cu excepţiile prevăzute de lege.

(13) Comisia de disciplină îşi desfăşoară activitatea în baza Regulamentului cu privire la organizarea şi funcţionarea Comisiei de disciplină a mediatorilor, aprobat de Ministerul Justiţiei, după consultarea Uniunii Mediatorilor.

Articolul 28. Încetarea, revocarea şi suspendarea mandatului de membru al Comisiei de disciplină

(1) Mandatul de membru al Comisiei de disciplină încetează în caz de:

a) expirare a mandatului;

b) renunţare la calitatea de membru;

c) revocare a mandatului de către organul care a desemnat membrul respectiv, în condiţiile alin.(2);

d) aplicare a unei sancţiuni disciplinare pentru abaterile comise în cadrul exercitării atribuţiilor profesionale;

e) condamnare de către instanţa de judecată, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, pentru săvârşirea unei infracţiuni;

f) deces.

(2) Revocarea mandatului de membru al Comisiei de disciplină intervine în caz de:

a) absenţă nemotivată la 3 şedinţe consecutive ale comisiei;

b) neîndeplinire din motive neîntemeiate a obligaţiilor de membru stabilite de prezenta lege sau de Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Comisiei de disciplină a mediatorilor;

c) participare la examinarea sesizării în condiţiile existenţei unui conflict de interese;

d) apariţie a unei situaţii de incompatibilitate.

(3) Calitatea de membru al Comisiei de disciplină se suspendă în caz de începere a urmăririi penale împotriva membrului respectiv, dacă au fost aplicate măsuri procesuale de constrângere ce fac imposibilă exercitarea mandatului.

(4) Suspendarea calităţii de membru al Comisiei de disciplină nu suspendă curgerea duratei mandatului respectiv, acesta fiind preluat de membrul supleant.

(5) În cazul încetării mandatului de membru al Comisiei de disciplină în temeiul alin.(1) lit.a), Uniunea Mediatorilor şi Ministerul Justiţiei iniţiază desemnarea altui membru cu cel puţin o lună înainte de expirarea mandatului respectiv. În actul de desemnare a membrului Comisiei de disciplină se indică data la care acesta începe să îşi exercite atribuţiile, care nu trebuie să fie anterioară datei expirării mandatului deţinut de predecesorul său.

(6) În cazul încetării mandatului de membru al Comisiei de disciplină în temeiul alin.(1) lit.b)f), Uniunea Mediatorilor sau, după caz, Ministerul Justiţiei desemnează, în termen de o lună, o altă persoană care va exercita atribuţiile membrului respectiv pentru durata rămasă a mandatului.

Articolul 29. Etapele procedurii disciplinare

Procedura disciplinară include următoarele etape:

a) depunerea sesizării privind fapta ce poate constitui abatere disciplinară;

b) verificarea corespunderii sesizării cu cerinţele stabilite de prezenta lege;

c) examinarea cauzei disciplinare;

d) adoptarea unei hotărâri privind cauza disciplinară.

Articolul 30. Sesizarea Comisiei de disciplină

(1) Sesizarea privind una sau mai multe fapte ce pot constitui abateri disciplinare comise de mediator se depune la Comisia de disciplină de către:

a) orice persoană fizică sau juridică ale cărei drepturi au fost încălcate de mediator sau persoana care poate invoca un interes legitim;

b) Ministerul Justiţiei;

c) Uniunea Mediatorilor sau, după caz, unul dintre organele acesteia.

(2) Sesizarea trebuie să conţină:

a) numele şi prenumele sau, după caz, denumirea autorului sesizării;

b) datele de contact ale autorului sesizării;

c) datele privind procedura de mediere, dacă pretinsa abatere disciplinară a fost comisă în cadrul unui proces de mediere;

d) numele şi prenumele mediatorului împotriva căruia se depune sesizarea;

e) o descriere succintă şi clară a faptei care poate constitui abatere disciplinară, inclusiv data şi locul săvârşirii acesteia;

f) după caz, probe anexate care confirmă fapta imputată sau indicarea persoanelor care ar putea confirma cele relatate de autorul sesizării;

g) semnătura autorului sesizării sau a reprezentantului său legal ori împuternicit, iar în cazul sesizării depuse în formă electronică semnătura electronică a acestora.

(3) Sesizarea depusă prin reprezentant trebuie să fie însoţită, după caz, de mandatul avocatului sau de procura care confirmă împuternicirea reprezentantului.

(4) Comisia de disciplină examinează sesizarea prin prisma respectării condiţiilor prevăzute de prezenta lege şi dispune, printr-o decizie nesusceptibilă de atac, în lipsa părţilor, după caz:

a) respingerea sesizării ca inadmisibilă;

b) admiterea sesizării şi intentarea unei proceduri disciplinare.

(5) Se resping ca inadmisibile sesizările care:

a) sunt înaintate de alţi subiecţi decât cei prevăzuţi la alin.(1);

b) nu întrunesc condiţiile de formă prevăzute la alin.(2);

c) sunt depuse de către persoane neîmputernicite;

d) descriu fapte ce pot constitui abateri disciplinare pentru care a expirat termenul de prescripţie;

e) au acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri ca o sesizare declarată anterior inadmisibilă de către Comisia de disciplină, depusă în privinţa aceluiaşi mediator;

f) sunt depuse după expirarea termenului stabilit la art.26 alin.(3).

(6) Dacă sesizarea nu corespunde cerinţelor prevăzute la alin.(2) şi (3), Comisia de disciplină îi indică autorului sesizării neajunsurile constatate şi îi acordă un termen de 10 zile pentru înlăturarea lor. În cazul în care autorul sesizării nu înlătură neajunsurile în termenul acordat, sesizarea se respinge ca inadmisibilă.

(7) Dacă sesizarea a fost depusă în perioada aflării mediatorului în concediu de odihnă anual, în concediu medical, în concediu pentru îngrijirea copilului sau pe durata procedurii civile, contravenţionale ori penale, procedura disciplinară se suspendă până la încetarea temeiului de suspendare.

(8) Decizia privind respingerea sesizării ca inadmisibilă se adoptă cu votul unanim al membrilor Comisiei de disciplină prezenţi la şedinţă. Decizia se motivează, indicându-se neajunsurile constatate de Comisia de disciplină, potrivit alin.(5).

(9) Decizia privind admiterea sesizării şi intentarea procedurii disciplinare se adoptă cu votul a cel puţin unui membru al Comisiei de disciplină şi nu se motivează.

(10) În cazul în care au fost depuse mai multe sesizări cu referire la aceeaşi abatere disciplinară şi la acelaşi mediator, acestea se conexează şi se examinează într-o singură procedură disciplinară.

Articolul 31. Examinarea cauzei disciplinare

(1) Data examinării în fond a sesizării se stabileşte în cel mult 15 zile de la data admiterii sesizării şi intentării procedurii disciplinare. Data, ora şi locul examinării se comunică autorului sesizării, precum şi mediatorului vizat.

(2) Şedinţele Comisiei de disciplină se desfăşoară cu prezenţa fizică a membrilor acesteia. Pentru motive temeinice care fac imposibilă prezenţa fizică a membrilor la şedinţele Comisiei de disciplină, aceasta poate decide desfăşurarea şedinţelor în regim online, prin intermediul mijloacelor de comunicaţii electronice precum sistemele de teleconferinţă sau de videoconferinţă. Organizarea şi desfăşurarea şedinţelor la distanţă au loc conform regulamentului indicat la art.27 alin.(13).

(3) Comisia de disciplină asigură accesul autorului sesizării, al mediatorului şi al reprezentanţilor acestora la dosarul disciplinar.

(4) Şedinţele Comisiei de disciplină sunt publice. Prin decizia motivată a acesteia, şedinţele pot fi declarate închise în scopul asigurării protecţiei secretului de stat, a secretului comercial ori a altei informaţii a cărei divulgare este interzisă prin lege.

(5) Procedura disciplinară se desfăşoară în limba română. Persoana interesată în soluţionarea cauzei care nu posedă sau nu vorbeşte limba română este în drept să ia cunoştinţă de actele şi lucrările Comisiei de disciplină şi să comunice în şedinţă prin interpret, contractat în acest scop de persoana în cauză.

(6) Mediatorul este obligat să prezinte Comisiei de disciplină copii autentificate ale materialelor din dosarul de mediere care este obiect al sesizării şi, după caz, orice alte acte relevante pentru examinarea sesizării, într-un termen rezonabil, stabilit de Comisia de disciplină.

(7) Membrii Comisiei de disciplină sunt în drept să-i solicite mediatorului prezentarea opiniei sale şi a altor probe necesare pentru elucidarea faptelor invocate în sesizare.

(8) Şedinţa de examinare în fond a sesizării se desfăşoară cu prezenţa autorului sesizării şi a mediatorului vizat. Neprezentarea nemotivată la şedinţa Comisiei de disciplină a autorului sesizării, a mediatorului sau a reprezentanţilor acestora nu împiedică examinarea cauzei disciplinare.

(9) În timpul examinării sesizării, autorul acesteia şi mediatorul pot beneficia de asistenţă juridică.

(10) Mediatorul sau, după caz, reprezentantul acestuia are dreptul să îşi expună opinia, să dea explicaţii, să prezinte probe şi să formuleze cereri. La şedinţe pot fi invitaţi şi audiaţi specialişti şi experţi în domeniu.

(11) În cazul în care, pe parcursul examinării sesizării, se constată că acţiunile mediatorului care constituie obiect al sesizării sunt, în acelaşi timp, obiect de examinare în cadrul unui litigiu în instanţa de judecată, Comisia de disciplină suspendă examinarea sesizării până la pronunţarea unei decizii definitive în acest sens a instanţei de judecată.

(12) Retragerea sesizării constituie temei de încetare a examinării acesteia, cu excepţia cazului în care în procesul de examinare au fost constatate fapte care au dus la lezarea drepturilor altor persoane interesate sau a altor interese ocrotite de lege.

(13) Dacă în procesul de examinare a sesizării se identifică elemente ale altor abateri disciplinare decât cele invocate în sesizare, Comisia de disciplină îi informează cu privire la acest fapt pe autorul sesizării şi pe mediatorul supus procedurii disciplinare.

(14) Cauza disciplinară se examinează în cel mult 6 luni de la data înregistrării sesizării, cu excepţia stabilită la art.30 alin.(7). Ţinând cont de complexitatea cauzei, de comportamentul participanţilor, în baza unei solicitări motivate a membrului raportor, preşedintele Comisiei de disciplină poate prelungi termenul de examinare a cauzei disciplinare până la 9 luni.

Articolul 32. Hotărârile Comisiei de disciplină

(1) Comisia de disciplină poate hotărî:

a) constatarea lipsei abaterii disciplinare şi încetarea procedurii disciplinare; sau

b) constatarea abaterii disciplinare şi aplicarea uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute de prezenta lege.

(2) Dacă Comisia de disciplină constată că faptele invocate în sesizare nu ţin de competenţa sa, originalul sesizării şi înscrisurile care o însoţesc se expediază autorităţii competente. În acest caz, Comisia de disciplină emite o decizie prin care expune faptele constatate cu privire la lipsa competenţei şi argumentele în favoarea competenţei instituţiei către care se remite sesizarea spre examinare. Acest fapt se aduce la cunoştinţa autorului sesizării.

(3) Dispozitivul hotărârii privind examinarea sesizării se emite în ziua examinării în fond a sesizării respective şi se semnează de către preşedintele Comisiei de disciplină. Dacă există opinii separate ale membrilor Comisiei de disciplină, acestea se expun în formă scrisă şi se anexează la dosarul disciplinar.

(4) Dispozitivul hotărârii se publică, în termen de 3 zile lucrătoare, pe site-ul web oficial al Ministerului Justiţiei şi pe cel al Uniunii Mediatorilor. În cazul anulării, prin hotărâre judecătorească definitivă, a hotărârii Comisiei de disciplină, Uniunea Mediatorilor şi Ministerul Justiţiei actualizează din oficiu informaţia respectivă pe site-urile lor web oficiale.

(5) În termen de 15 zile lucrătoare de la pronunţarea dispozitivului hotărârii, Comisia de disciplină întocmeşte hotărârea motivată, care se semnează de către preşedintele Comisiei de disciplină. Acelaşi termen se aplică şi pentru întocmirea opiniei separate. Hotărârea motivată se înmânează mediatorului vizat şi autorului sesizării prin orice mijloace care permit probarea acestui fapt.

Articolul 33. Sancţiunile disciplinare

(1) Pentru săvârşirea unei abateri disciplinare dintre cele prevăzute la art.26 alin.(1), mediatorului i se aplică una dintre următoarele sancţiuni disciplinare:

a) avertisment;

b) mustrare;

c) amendă;

d) suspendarea activităţii pe un termen de la 6 luni până la un an;

e) retragerea licenţei pentru desfăşurarea activităţii de mediator.

(2) La aplicarea sancţiunii disciplinare se ţine cont de gravitatea abaterii, de circumstanţele în care a fost comisă, de activitatea şi comportamentul mediatorului.

(3) Mărimea amenzii prevăzute la alin.(1) lit.c) este de la 50 la 100 de unităţi convenţionale. Amenda se achită în contul Uniunii Mediatorilor. Hotărârea definitivă a Comisiei de disciplină are caracter executoriu.

(4) Hotărârea Comisiei de disciplină privind aplicarea sancţiunii disciplinare poate fi contestată în instanţa de judecată în conformitate cu prevederile Codului administrativ. În acest caz, calitatea procesuală de pârât aparţine Uniunii Mediatorilor.

(5) Hotărârea Comisiei de disciplină prin care se propune aplicarea uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin.(1) lit.d) şi e) se transmite Ministerului Justiţiei în vederea emiterii de către ministrul justiţiei a unui ordin privind suspendarea sau încetarea activităţii mediatorului, ca urmare a aplicării sancţiunii disciplinare.

(6) Ordinul ministrului justiţiei poate fi contestat în instanţa de judecată în conformitate cu prevederile Codului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile. Contestarea ordinului ministrului justiţiei privind suspendarea sau încetarea activităţii mediatorului nu suspendă executarea acestuia.

Capitolul III

UNIUNEA MEDIATORILOR

Articolul 34. Uniunea Mediatorilor

(1) Uniunea Mediatorilor este organul de autoadministrare al mediatorilor, de promovare şi apărare a intereselor colective ale acestora, din care fac parte toţi mediatorii din Republica Moldova, fiind constituit în temeiul prezentei legi şi al statutului său, aprobat de Adunarea generală a mediatorilor.

(2) Uniunea Mediatorilor este o asociaţie profesională necomercială cu personalitate juridică, cu patrimoniu şi buget propriu, cu sediul în municipiul Chişinău.

(3) Bugetul Uniunii Mediatorilor se formează din contribuţiile obligatorii ale mediatorilor, din amenzile achitate de mediatori în calitate de sancţiuni disciplinare şi din alte surse neinterzise de lege.

(4) În primul trimestru al fiecărui an, Uniunea Mediatorilor prezintă Ministerului Justiţiei un raport anual privind activitatea sa şi activitatea mediatorilor.

(5) Modul de gestionare a mijloacelor acumulate în bugetul Uniunii Mediatorilor se verifică o dată la 4 ani, printr-un audit independent.

Articolul 35. Competenţele Uniunii Mediatorilor

Uniunea Mediatorilor are următoarele competenţe:

a) colaborează cu autorităţile publice în vederea implementării şi perfecţionării cadrului normativ în domeniul medierii;

b) elaborează şi implementează standardele de formare în domeniul medierii;

c) promovează medierea ca modalitate de soluţionare alternativă a litigiilor, prin încurajarea utilizării acesteia;

d) reprezintă interesele profesionale ale mediatorilor în organizaţiile internaţionale din domeniul medierii;

e) reglementează şi monitorizează modul de organizare şi desfăşurare a cursurilor de formare a mediatorilor;

f) acreditează formatorii şi furnizorii de formare iniţială şi continuă a mediatorilor;

g) creează comisii specializate, grupuri de lucru şi aprobă competenţele şi modul de funcţionare a acestora, conform Statutului Uniunii Mediatorilor;

h) elaborează şi prezintă Ministerului Justiţiei raportul anual de activitate al Uniunii Mediatorilor;

i) coordonează activitatea profesională şi dezvoltarea continuă a mediatorilor;

j) supraveghează respectarea de către mediatori a eticii profesionale;

k) prezintă, din oficiu sau la solicitarea Comisiei de disciplină, opinia cu privire la activitatea profesională a mediatorului;

l) ţine evidenţa birourilor de mediere şi a organizaţiilor de mediere;

m) păstrează dosarele personale ale mediatorilor;

n) aprobă modelul legitimaţiei de mediator şi asigură procesul de eliberare a acesteia;

o) aprobă suma minimă a contractului de asigurare de răspundere civilă a mediatorului;

p) alte competenţe prevăzute de lege.

Articolul 36. Organele Uniunii Mediatorilor

(1) Organele de administrare ale Uniunii Mediatorilor sunt:

a) Adunarea generală a mediatorilor;

b) Consiliul Uniunii Mediatorilor;

c) preşedintele Uniunii Mediatorilor;

d) secretarul general al Uniunii Mediatorilor.

(2) În cadrul Uniunii Mediatorilor se constituie şi funcţionează:

a) Comisia de etică;

b) Comisia de cenzori.

(3) Şedinţele organelor colegiale ale Uniunii Mediatorilor se desfăşoară cu prezenţa fizică a membrilor săi sau în regim online, prin intermediul mijloacelor de comunicaţii electronice, în conformitate cu Statutul Uniunii Mediatorilor.

Articolul 37. Adunarea generală a mediatorilor

(1) Adunarea generală a mediatorilor este organul suprem al Uniunii Mediatorilor.

(2) Adunarea generală a mediatorilor se convoacă cel puţin o dată pe an şi este prezidată de preşedintele Uniunii Mediatorilor. Şedinţele pot fi ordinare şi extraordinare.

(3) Şedinţa ordinară a Adunării generale a mediatorilor se convoacă de către Consiliul Uniunii Mediatorilor, care îi anunţă pe mediatori, cu cel puţin o lună înainte, cu privire la data, ora şi locul sau, după caz, modul desfăşurării şedinţei. Anunţul privind convocarea Adunării generale a mediatorilor, ordinea de zi şi materialele ce urmează a fi examinate se plasează pe site-ul web oficial al Uniunii Mediatorilor.

(4) Şedinţa extraordinară se convoacă, în termen de 10 zile:

a) la iniţiativa Consiliului Uniunii Mediatorilor;

b) la propunerea Ministerului Justiţiei;

c) la solicitarea a cel puţin 1/5 din numărul mediatorilor a căror formă de organizare a activităţii a fost înregistrată şi a căror activitate nu este suspendată;

d) la solicitarea preşedintelui Uniunii Mediatorilor.

(5) Adunarea generală a mediatorilor este deliberativă dacă la ea participă cel puţin 50% din numărul total al mediatorilor care, la momentul convocării, au forma de organizare a activităţii înregistrată.

(6) În cazul în care Adunarea generală a mediatorilor nu este deliberativă, Consiliul Uniunii Mediatorilor o convoacă repetat, în cel mult 15 zile. Adunarea convocată în aceste condiţii este deliberativă dacă la ea participă cel puţin 1/3 din numărul total al mediatorilor.

(7) Fiecare mediator deţine un singur vot.

(8) Hotărârile Adunării generale a mediatorilor se adoptă cu votul majorităţii mediatorilor prezenţi, cu excepţia hotărârilor privind atribuţiile indicate la art.38 lit.a)c), care se adoptă cu votul a cel puţin 2/3 din numărul mediatorilor prezenţi. Hotărârile privind alegerea şi revocarea membrilor Comisiei de licenţiere, ai Consiliului Uniunii Mediatorilor, ai Comisiei de disciplină se adoptă prin vot secret.

(9) Procedura privind convocarea, organizarea şi desfăşurarea şedinţelor Adunării generale a mediatorilor se stabileşte în Statutul Uniunii Mediatorilor.

(10) Adunarea generală a mediatorilor poate adopta hotărâri doar în raport cu subiectele incluse în ordinea de zi.

(11) Participarea mediatorilor la Adunarea generală a mediatorilor este obligatorie. Absenţa se anunţă în prealabil, printr-o notificare scrisă adresată secretarului general al Uniunii Mediatorilor. Nu se admite participarea prin reprezentant la Adunarea generală a mediatorilor.

(12) Hotărârile Adunării generale a mediatorilor pot fi contestate în instanţa de judecată în conformitate cu prevederile Codului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile.

(13) În cadrul Adunării generale a mediatorilor, votarea poate fi realizată şi prin utilizarea mijloacelor electronice. Modul de organizare şi desfăşurare a votării şi alegerilor în cadrul Uniunii Mediatorilor prin utilizarea mijloacelor electronice se stabileşte în Statutul Uniunii Mediatorilor. Exprimarea dreptului de vot prin mijloace electronice se consideră participare la Adunarea generală a mediatorilor.

Articolul 38. Atribuţiile Adunării generale a mediatorilor

Adunarea generală a mediatorilor are următoarele atribuţii:

a) aprobă şi modifică Statutul Uniunii Mediatorilor;

b) alege şi revocă membrii Consiliului Uniunii Mediatorilor, ai Comisiei de etică şi ai Comisiei de cenzori;

c) aprobă mărimea şi modul de calcul al contribuţiei obligatorii a mediatorilor;

d) aprobă procedura de verificare a respectării de către mediatori a obligaţiilor privind combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului;

e) aprobă Codul de etică al mediatorului;

f) aprobă rapoartele anuale ale preşedintelui Uniunii Mediatorilor şi secretarului general al Uniunii Mediatorilor;

g) aprobă planul de activitate şi bugetul anual ale Uniunii Mediatorilor;

h) decide cu privire la necesitatea efectuării unui audit intern sau extern;

i) adoptă hotărâri cu privire la procurarea, distribuirea şi înstrăinarea patrimoniului Uniunii Mediatorilor;

j) desemnează membri în Consiliul Naţional pentru Asistenţa Juridică Garantată de Stat;

k) alte atribuţii stabilite de lege.

Articolul 39. Consiliul Uniunii Mediatorilor

(1) Consiliul Uniunii Mediatorilor este organul executiv al Uniunii Mediatorilor, fiind constituit din 7 mediatori aleşi de Adunarea generală a mediatorilor pentru un mandat de 4 ani. Preşedintele Uniunii Mediatorilor este de drept şi preşedintele Consiliului Uniunii Mediatorilor.

(2) Dacă, în termen de 30 de zile de la data expirării mandatului membrului Consiliului Uniunii Mediatorilor sau de la data încetării mandatului acestuia, Adunarea generală a mediatorilor nu a ales un nou membru al Consiliului Uniunii Mediatorilor, acesta este numit prin ordin al ministrului justiţiei, fiind selectat din rândul mediatorilor.

(3) Calitatea de membru al Consiliului Uniunii Mediatorilor este incompatibilă cu calitatea de membru al Comisiei de licenţiere, al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor, al Comisiei de disciplină, al Comisiei de etică şi al Comisiei de cenzori.

(4) Consiliul Uniunii Mediatorilor se convoacă în şedinţe ori de cate ori este necesar, dar nu mai rar decât o dată pe trimestru.

(5) Şedinţele Consiliului Uniunii Mediatorilor se consideră deliberative dacă la ele participă cel puţin 5 membri. Deciziile Consiliului Uniunii Mediatorilor se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

(6) Fiecare membru al Consiliului Uniunii Mediatorilor beneficiază, pentru fiecare şedinţă la care participă, de o indemnizaţie echivalentă cu a treia parte din salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul în curs, achitată de Uniunea Mediatorilor.

(7) Consiliul Uniunii Mediatorilor are următoarele atribuţii:

a) elaborează şi aprobă standarde profesionale şi recomandări privind unificarea practicii în domeniul medierii;

b) elaborează şi aprobă recomandări cu privire la mărimea onorariilor mediatorilor;

c) asigură îndeplinirea hotărârilor Adunării generale a mediatorilor, aprobă şi prezintă rapoartele anuale privind activitatea Uniunii Mediatorilor;

d) elaborează şi transmite Ministerului Justiţiei spre promovare/aprobare proiecte de acte normative şi/sau proiecte de acte administrative cu caracter normativ din domeniul medierii;

e) aprobă regulamente interne ale Uniunii Mediatorilor, inclusiv Regulamentul cu privire la controlul calităţii serviciilor prestate de mediator;

f) organizează cursuri de formare iniţială sau continuă a mediatorilor;

g) deleagă mediatori pentru participare la seminare, conferinţe şi cursuri de instruire;

h) alege preşedintele Uniunii Mediatorilor dintre membrii săi şi îl revocă;

i) emite opinii consultative asupra unor subiecte ce vizează medierea;

j) decide asupra tuturor chestiunilor care nu sunt de competenţa exclusivă a altor organe ale Uniunii Mediatorilor;

k) angajează secretarul general al Uniunii Mediatorilor;

l) aprobă contractele încheiate de secretarul general care depăşesc suma de 50 de mii de lei;

m) alte atribuţii stabilite de lege sau de Statutul Uniunii Mediatorilor.

Articolul 40. Preşedintele Uniunii Mediatorilor

(1) Preşedintele Uniunii Mediatorilor se alege pe un termen de doi ani şi nu poate deţine mai mult de două mandate consecutive.

(2) Dacă, în termen de 30 de zile de la data expirării mandatului de preşedinte al Uniunii Mediatorilor sau de la data încetării mandatului respectiv, din diferite motive, Consiliul Uniunii Mediatorilor nu a ales un nou preşedinte, acesta este numit prin ordin al ministrului justiţiei, fiind selectat dintre membrii Consiliului Uniunii Mediatorilor.

(3) Funcţia de preşedinte al Uniunii Mediatorilor este remunerată în mărimea stabilită de Adunarea generală a mediatorilor.

(4) Preşedintele Uniunii Mediatorilor are următoarele atribuţii:

a) conduce şi reprezintă Uniunea Mediatorilor în relaţiile cu autorităţile publice, cu persoanele fizice şi juridice atât la nivel naţional, cât şi internaţional;

b) prezidează şedinţele Consiliului Uniunii Mediatorilor;

c) semnează actele Consiliului Uniunii Mediatorilor şi ale Uniunii Mediatorilor;

d) prezintă Adunării generale a mediatorilor şi Ministerului Justiţiei raportul anual de activitate al Uniunii Mediatorilor;

e) alte atribuţii prevăzute de lege şi de Statutul Uniunii Mediatorilor.

(5) Dacă funcţia de preşedinte al Uniunii Mediatorilor este vacantă sau dacă preşedintele este demis ori se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile pentru o perioadă mai mare de două luni, interimatul funcţiei este asigurat de către unul dintre membrii Consiliului Uniunii Mediatorilor, ales prin vot secret de către membrii Consiliului Uniunii Mediatorilor.

Articolul 41. Secretarul general al Uniunii Mediatorilor

(1) Activitatea organizatorică, administrativă, economică şi financiară a Uniunii Mediatorilor se asigură de către secretarul general al Uniunii Mediatorilor.

(2) Secretarul general al Uniunii Mediatorilor este angajat de către Consiliul Uniunii Mediatorilor, pe bază de concurs, pe un termen de 5 ani.

(3) În funcţia de secretar general al Uniunii Mediatorilor poate fi angajată persoana care are studii superioare în management, economie sau drept şi o vechime în muncă de cel puţin 3 ani.

(4) Secretarul general al Uniunii Mediatorilor are următoarele atribuţii:

a) asigură gestiunea economico-financiară a Uniunii Mediatorilor;

b) încheie acorduri şi contracte în numele Uniunii Mediatorilor;

c) gestionează bugetul Uniunii Mediatorilor;

d) organizează elaborarea, fundamentarea şi prezentarea spre aprobare Adunării generale a mediatorilor a proiectului de buget anual al Uniunii Mediatorilor;

e) prezintă spre aprobare Adunării generale a mediatorilor raportul anual privind executarea bugetului;

f) ţine evidenţa bunurilor aflate în gestiunea Uniunii Mediatorilor;

g) organizează şi participă la şedinţele Adunării generale a mediatorilor şi ale Consiliului Uniunii Mediatorilor, fără drept de vot;

h) elaborează proiectul agendei şi pregăteşte materialele pentru şedinţele Adunării generale a mediatorilor şi ale Consiliului Uniunii Mediatorilor, după consultarea celui din urmă;

i) angajează personalul secretariatului şi conduce activitatea acestuia;

j) execută deciziile Adunării generale a mediatorilor şi ale Consiliului Uniunii Mediatorilor ce se referă la activitatea sa;

k) alte atribuţii prevăzute de Statutul Uniunii Mediatorilor.

(5) În exercitarea atribuţiei prevăzute la alin.(4) lit.a), secretarul general al Uniunii Mediatorilor are obligaţia de a-l consulta în prealabil pe preşedintele Uniunii Mediatorilor în ceea ce priveşte poziţia instituţională pe care urmează să o expună şi de a respecta considerentele expuse de către preşedintele Uniunii Mediatorilor.

(6) Pe perioada absenţei temporare a secretarului general sau a vacanţei funcţiei de secretar general, atribuţiile acestuia se exercită de către o persoană din cadrul secretariatului Uniunii Mediatorilor, desemnată prin hotărâre a Consiliului Uniunii Mediatorilor.

(7) Funcţia de secretar general al Uniunii Mediatorilor este remunerată. Mărimea remuneraţiei este stabilită de Consiliul Uniunii Mediatorilor.

(8) Pe perioada mandatului său, secretarul general al Uniunii Mediatorilor nu are dreptul să exercite prin cumul alte funcţii sau activităţi remunerate, inclusiv cea de mediator, cu excepţia funcţiilor didactice, ştiinţifice şi de creaţie.

Articolul 42. Comisia de etică

(1) Comisia de etică este un organ independent, instituit în scopul examinării cazurilor de încălcare a Codului de etică al mediatorului şi al constatării abaterilor de la etica profesională.

(2) Comisia de etică este formată din 5 membri aleşi de către Adunarea generală a mediatorilor. Mandatul membrilor Comisiei de etică este de 4 ani.

(3) Dacă, în termen de 30 de zile de la data expirării mandatului membrului Comisiei de etică sau de la data încetării mandatului acestuia, din diferite motive, nu a fost ales un nou membru al Comisiei de etică, acesta este numit prin ordin al ministrului justiţiei.

(4) Calitatea de membru al Comisiei de etică este incompatibilă cu calitatea de membru al Comisiei de licenţiere, al Comisiei de disciplină, al Comisiei de cenzori şi al Consiliului Uniunii Mediatorilor.

(5) Şedinţele Comisiei de etică se consideră deliberative dacă la ele participă cel puţin 3 membri. Hotărârile Comisiei de etică se adoptă cu votul a cel puţin 3 membri.

(6) În urma examinării cazurilor de încălcare a Codului de etică al mediatorului, Comisia de etică adoptă o hotărâre motivată privind:

a) constatarea încălcării Codului de etică al mediatorului, cu recomandări de corectare a comportamentului;

b) sesizarea Comisiei de disciplină referitoare la abaterea disciplinară depistată; sau

c) lipsa încălcării Codului de etică al mediatorului.

(7) Hotărârile Comisiei de etică se publică pe site-ul web oficial al Uniunii Mediatorilor în termen de 3 zile lucrătoare de la data adoptării.

Articolul 43. Comisia de cenzori

(1) Comisia de cenzori este formată din 3 mediatori cu o vechime în profesie de cel puţin 3 ani, aleşi pentru un mandat de doi ani, fără dreptul de a exercita două mandate consecutive. Un membru al Comisiei de cenzori nu poate fi membru al altor comisii din cadrul Uniunii Mediatorilor.

(2) Comisia de cenzori exercită controlul activităţii economico-financiare a Uniunii Mediatorilor.

(3) Comisia de cenzori efectuează un control ordinar o dată pe an. La necesitate, aceasta poate efectua un control extraordinar la cererea Consiliului Uniunii Mediatorilor, a preşedintelui Uniunii Mediatorilor sau la solicitarea Adunării generale a mediatorilor.

(4) După efectuarea controlului ordinar sau, după caz, extraordinar, Comisia de cenzori întocmeşte un raport care reflectă perioada verificată, corelaţia bugetului cu cheltuielile efectuate, temeinicia cheltuielilor efectuate, concluziile şi recomandările Comisiei de cenzori. Raportul se semnează de către toţi membrii Comisiei de cenzori. Membrul Comisiei de cenzori poate exprima opinie separată, care se anexează la raport.

(5) Raportul Comisiei de cenzori se aduce la cunoştinţa Consiliului Uniunii Mediatorilor şi se aprobă de către Adunarea generală a mediatorilor.

(6) Organizarea şi funcţionarea Comisiei de cenzori sunt prevăzute în regulamentul de activitate al acesteia, aprobat de Consiliul Uniunii Mediatorilor.

Capitolul IV

PROCESUL DE MEDIERE

Articolul 44. Recurgerea la mediere

(1) Medierea poate fi iniţiată de către oricare dintre părţi, din proprie iniţiativă, precum şi la recomandarea autorităţilor publice, a instanţelor de judecată, a organului de urmărire penală. Medierea poate fi iniţiată la orice etapă de examinare a litigiului.

(2) În cadrul procesului de mediere, o parte sau ambele părţi au dreptul de a beneficia de serviciile garantate de stat ale unui mediator în modul prevăzut de Legea nr.198/2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat.

(3) Părţile trebuie să desfăşoare cel puţin o şedinţă de mediere, până la adresarea în instanţa de judecată, pentru următoarele categorii de litigii:

a) civile, indicate la art.55 alin.(2), cu excepţia celor în care autoritatea publică are calitate de reclamant sau pârât;

b) de familie, indicate la art.56;

c) de muncă, indicate la art.57.

Articolul 45. Efectul medierii asupra termenelor de prescripţie

(1) Iniţierea procesului de mediere în condiţiile prezentei legi suspendă termenele de prescripţie pentru părţi pe durata acestuia în condiţiile legislaţiei procesuale. Părţile care recurg la mediere în vederea soluţionării unui litigiu sunt în drept să iniţieze o procedură judiciară sau arbitrală privind respectivul litigiu, ca urmare a împlinirii unor termene de decădere sau de prescripţie extinctivă pe durata procesului de mediere.

(2) Prevederile alin.(1) nu aduc atingere dispoziţiilor privind termenele de decădere şi de prescripţie rezultate din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 46. Motivarea părţilor pentru recurgerea la mediere

(1) Părţile care recurg la mediere se scutesc de achitarea taxei de stat pentru confirmarea sau învestirea cu formulă executorie a tranzacţiei de mediere în condiţiile art.52.

(2) În cazul în care, până la depunerea cererii de chemare în judecată, părţile au participat la procesul de mediere, dar procesul de mediere a încetat fără încheierea tranzacţiei de mediere sau cu soluţionarea parţială a litigiului dintre părţi ori în cazul în care procesul de mediere nu a fost iniţiat ca urmare a neacceptării de către una dintre părţi a invitaţiei de a participa la mediere, la depunerea cererii de chemare în judecată, taxa de stat se reduce cu 25%.

(3) Părţile care recurg la mediere după depunerea cererii de chemare în judecată beneficiază de următoarele facilităţi:

1) eşalonarea achitării taxei de stat;

2) în cazul finalizării procesului de mediere prin tranzacţia asupra tuturor pretenţiilor, taxa de stat se restituie în proporţie de:

a) 100% pentru soluţionarea prin mediere în instanţa de fond;

b) 75% pentru soluţionarea prin mediere în instanţa de apel;

c) 50% pentru soluţionarea prin mediere în instanţa de recurs;

3) în cazul finalizării procesului de mediere cu soluţionarea parţială a unui litigiu privind pretenţii patrimoniale, taxa de stat se reduce şi se restituie proporţional valorii pretenţiei soluţionate prin mediere.

(4) Părţile beneficiază de facilităţile prevăzute în prezentul articol în modul stabilit de Legea taxei de stat nr.213/2023 şi de Codul de procedură civilă.

Articolul 47. Etapele procesului de mediere

(1) Pentru categoriile de litigii prevăzute la art.44 alin.(3), procesul de mediere se iniţiază până la adresarea în instanţa de judecată. Dacă în urma medierii nu a fost încheiată o tranzacţie de mediere sau dacă litigiul a fost soluţionat parţial, părţile se pot adresa în instanţa de judecată făcând dovada desfăşurării a cel puţin unei şedinţe de mediere, sub sancţiunea restituirii cererii de chemare în judecată în conformitate cu art.170 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă nr.225/2003. Sancţiunea restituirii cererii de chemare în judecată nu se aplică în situaţiile prevăzute la alin.(10).

(2) Procesul de mediere începe la data semnării contractului de mediere. Dacă partea nu a acceptat notificarea mediatorului privind prezentarea la prima şedinţă de mediere sau a refuzat participarea la mediere, procesul de mediere se consideră neînceput.

(3) Contractul de mediere se încheie în formă scrisă. Acesta trebuie să corespundă cerinţelor minime stabilite de Uniunea Mediatorilor şi să nu conţină clauze contrare legii sau ordinii publice.

(4) Începerea unui proces de mediere în condiţiile prezentei legi sau, după caz, dispunerea de către instanţa de judecată a efectuării unei şedinţe de mediere constituie temei pentru suspendarea procesului de judecată pentru perioada cuprinsă între data semnării contractului de mediere şi cea a soluţionării sau, după caz, a constatării imposibilităţii de a soluţiona litigiul prin mediere.

(5) Părţile pot desemna prin acord comun unul sau mai mulţi mediatori sau pot solicita unei organizaţii de mediere desemnarea unui mediator, conform regulilor aprobate de organizaţia respectivă. În cadrul procesului judiciar, instanţa propune părţilor să participe la o şedinţă de mediere cu privire la soluţionarea litigiilor prin mediere.

(6) Părţile se pot prezenta la mediator fie individual, fie împreună. În cazul în care se prezintă doar una dintre părţi, mediatorul, la cererea acesteia, adresează celeilalte părţi notificarea scrisă în vederea informării şi acceptării medierii, stabilind un termen de 15 zile de la data recepţionării notificării, dacă în convenţia de mediere nu este prevăzut un alt termen. În litigiile cu element de extraneitate se stabileşte un termen de 30 de zile de la data recepţionării notificării. Notificarea se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii acesteia. Partea solicitantă prezintă mediatorului datele de contact ale celeilalte părţi pe care le deţine.

(7) Părţile sunt în drept să determine prin acord comun toate aspectele ce ţin de iniţierea, derularea şi finalizarea procesului de mediere.

(8) Până la încheierea contractului de mediere, mediatorul este obligat să informeze părţile privind scopul medierii, procedura, drepturile şi obligaţiile mediatorului şi ale părţilor, consecinţele procesului de mediere, efectele semnării unei tranzacţii de mediere, precum şi privind consecinţele nerespectării prevederilor tranzacţiei de mediere semnate.

(9) Contractele de mediere învestite cu formulă executorie obţin caracter executoriu la data la care creanţa devine exigibilă şi oferă dreptul la executare silită extrajudiciară fără adresarea unei cereri în instanţa de judecată sau către notar, dacă părţile au convenit asupra acestui lucru, în mod expres, în contract. Nu se învestesc cu formulă executorie contractele de mediere contrare legii.

(10) Medierea nu se consideră iniţiată dacă, după întreprinderea tuturor măsurilor de notificare, inclusiv cu implicarea părţii, mediatorul este în imposibilitatea de a desfăşura şedinţa în condiţiile alin.(1). În acest caz, prevederile alin.(1) referitoare la restituirea cererii de chemare în judecată nu se aplică dacă partea vizată prezintă actul eliberat de mediator cu privire la imposibilitatea desfăşurării şedinţei de mediere.

(11) Dacă după punerea pe rol a cererii de chemare în judecată s-a prezentat partea care nu a participat la şedinţa de mediere, instanţa dispune participarea părţilor la o şedinţă de mediere şi schimbă termenul de judecată, cu excepţia cazului în care partea respectivă refuză expres participarea la şedinţa de mediere. Dacă partea respectivă nu se prezintă în mod repetat la şedinţa de mediere, atunci instanţa îi aplică o amendă dintre cele prevăzute la art.12 alin.(2) lit.f) şi continuă examinarea cauzei.

Articolul 48. Notificarea

(1) Mediatorul informează partea sau, după caz, părţile privind data, ora şi locul desfăşurării şedinţei de mediere, prin orice mijloc de comunicare ce asigură transmiterea şi confirmarea primirii informaţiei.

(2) Pentru toate litigiile, inclusiv pentru cele în care părţile, potrivit legii, trebuie să desfăşoare cel puţin o şedinţă de mediere până la adresarea în instanţa de judecată, mediatorul întreprinde măsurile disponibile în vederea identificării locului de aflare a părţii, pentru notificarea acesteia cu privire la desfăşurarea şedinţei de mediere solicitate de parte.

Articolul 49. Desfăşurarea medierii

(1) Medierea se întemeiază pe cooperarea părţilor, mediatorul utilizând metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.

(2) Medierea litigiului are loc într-un termen care nu trebuie să depăşească 3 luni de la data încheierii contractului de mediere. Până la expirarea termenului respectiv, părţile pot solicita de comun acord prelungirea acestuia.

(3) În cazul în care litigiul este trimis spre mediere în cadrul unui proces judiciar sau în cadrul urmăririi penale, termenul de mediere poate fi prelungit doar cu acordul instanţei de judecată sau, după caz, al procurorului.

(4) În procesul de mediere, mediatorul este în drept să se informeze în privinţa fondului cauzei.

(5) Părţile decid, de comun acord şi cu asistenţa mediatorului, asupra regulilor şi duratei procesului de mediere. Dacă părţile nu au ajuns la o înţelegere privind regulile de desfăşurare a procesului de mediere, mediatorul este în drept să desfăşoare procesul de mediere în maniera pe care acesta o consideră potrivită, luând în considerare circumstanţele litigiului, doleanţele părţilor şi necesitatea desfăşurării procedurii într-un termen rezonabil.

(6) Părţile sunt în drept să renunţe în orice moment la mediere.

(7) Părţile participă personal la procesul de mediere. În cazul în care una dintre părţi este persoană juridică, aceasta participă la proces prin intermediul unui reprezentant împuternicit conform legii.

(8) Pe parcursul procesului de mediere, părţile pot fi asistate de avocaţi, traducători şi/sau interpreţi, precum şi de specialişti în domeniul respectiv. Cu consimţământul părţilor, la procesul de mediere pot participa şi alte persoane.

(9) Pe durata desfăşurării procesului de mediere, mediatorul se poate întruni în şedinţe comune cu ambele părţi sau în şedinţe separate cu fiecare parte.

(10) Modul de desfăşurare a şedinţelor se negociază de către părţi şi mediator. Şedinţele de mediere pot fi desfăşurate inclusiv online.

(11) Înregistrarea audio sau video a şedinţelor de mediere se efectuează cu acordul tuturor părţilor şi al mediatorului.

Articolul 50. Soluţionarea litigiului

(1) Părţile convin, de comun acord, asupra opţiunilor de soluţionare a litigiului. Mediatorul nu poate decide asupra acestor opţiuni, dar, la cererea părţilor, poate înainta propuneri asupra posibilităţilor de soluţionare a litigiului.

(2) Litigiile soluţionate prin mediere se finalizează cu încheierea tranzacţiei de mediere. Părţile pot solicita, prin consens, acordarea unui termen, până la semnarea tranzacţiei de mediere, pentru a consulta opinia unor experţi, astfel încât să îşi poată exprima consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză.

(3) Părţile pot formula în scris condiţiile de soluţionare a litigiului.

Articolul 51. Valabilitatea tranzacţiei de mediere

(1) Tranzacţia de mediere se încheie în formă scrisă şi trebuie să corespundă condiţiilor de valabilitate prevăzute de prezenta lege şi de alte acte normative.

(2) Nu se admite includerea în tranzacţia de mediere a unor clauze care:

a) se referă la drepturi şi obligaţii de care părţile nu pot dispune liber prin tranzacţie de mediere;

b) încalcă legislaţia, ordinea publică şi bunele moravuri;

c) sunt în mod vădit inechitabile;

d) prejudiciază interesul superior al copilului;

e) încalcă drepturile unor terţe persoane neantrenate în procesul de mediere.

Articolul 52. Executarea tranzacţiei de mediere

(1) Tranzacţia de mediere este obligatorie pentru părţi şi se execută benevol în termen de 20 de zile de la data semnării acesteia, dacă părţile nu au convenit altfel.

(2) Părţile, de comun acord, pot învesti tranzacţia de mediere cu formulă executorie la un notar ales prin consens.

(3) Tranzacţia de mediere, cu excepţia celei încheiate pentru soluţionarea unui conflict ce se referă la dreptul translativ de proprietate asupra unui bun imobil, se învesteşte cu formulă executorie dacă fiecare parte a litigiului este reprezentată de avocat în procesul de mediere şi dacă tranzacţia de mediere este semnată de mediator, de fiecare parte şi de avocatul fiecărei părţi. Persoanele juridice pot fi reprezentate de un angajat jurist, în baza procurii.

(4) Dacă tranzacţia de mediere încheiată în cadrul unui proces de mediere care a avut loc în afara unui proces civil nu este executată benevol şi nu este învestită cu formulă executorie, aceasta poate fi confirmată de către instanţa de judecată în scopul executării silite, în condiţiile Codului de procedură civilă.

(5) Dacă tranzacţia de mediere încheiată în cadrul unui proces de mediere care a avut loc în cadrul unui proces judiciar nu este executată benevol, în scopul executării silite, la solicitarea părţii interesate, aceasta poate fi confirmată de către instanţa de judecată în condiţiile Codului de procedură civilă.

(6) Dacă tranzacţia de mediere încheiată în cadrul unui proces arbitral nu este executată benevol, în scopul executării silite, la solicitarea părţii interesate, aceasta se confirmă prin hotărâre arbitrală în condiţiile legii.

(7) Tranzacţia de mediere nu poate fi învestită cu formulă executorie dacă:

a) conţinutul acesteia este contrar legislaţiei naţionale;

b) conţinutul tranzacţiei cu element de extraneitate este contrar legislaţiei statului respectiv;

c) legislaţia naţională sau internaţională privind tranzacţiile cu element de extraneitate nu prevede posibilitatea învestirii acesteia cu formulă executorie.

Articolul 53. Suspendarea, reluarea şi încetarea procesului de mediere

(1) Procesul de mediere se suspendă de drept în cazul:

a) suspendării activităţii mediatorului;

b) retragerii licenţei pentru desfăşurarea activităţii de mediator;

c) decesului mediatorului.

(2) Procesul de mediere încetează în cazul:

a) semnării de către părţi a tranzacţiei de mediere;

b) constatării de către mediator a imposibilităţii părţilor de a încheia tranzacţia de mediere;

c) renunţării uneia sau ambelor părţi la mediere;

d) expirării termenului stabilit pentru procesul de mediere, dacă părţile nu au solicitat prelungirea acestuia;

e) abţinerii mediatorului de la medierea litigiului în condiţiile art.11 alin.(1);

f) renunţării mediatorului la continuarea procesului de mediere în condiţiile art.56 alin.(4);

g) decesului părţii persoană fizică sau lichidării părţii persoană juridică.

(3) Încetarea medierii în temeiul alin.(2) se consemnează într-un proces-verbal, întocmit conform modelului aprobat de Uniunea Mediatorilor, care se semnează de către mediator, se înmânează părţilor şi, după caz, se prezintă instanţei de judecată, arbitrajului, organului de urmărire penală sau agentului constatator. În procesul-verbal nu se include informaţia referitoare la conţinutul sesiunilor de mediere, opinia mediatorului privind comportamentul părţilor şi nici orice altă informaţie a cărei divulgare contravine principiului confidenţialităţii.

(4) În cazurile prevăzute la alin.(1), dosarul de mediere se repartizează de către Uniunea Mediatorilor unui alt mediator, identificat de părţi sau, după caz, de Uniune, pentru reluarea procesului de mediere.

(5) Mediatorul este obligat să asigure păstrarea procesului-verbal şi a materialelor aferente procesului de mediere timp de cel puţin 4 ani de la data expirării termenului de executare integrală a tranzacţiei de mediere, conform unor reguli aprobate de Uniunea Mediatorilor.

(6) Reluarea procesului de mediere cu atragerea aceluiaşi sau a unui alt mediator se efectuează în condiţiile art.44, 4750.

Capitolul V

PROCESUL DE MEDIERE ÎN DOMENII SPECIFICE

Secţiunea 1

Medierea în litigii civile, de familie şi de muncă

Articolul 54. Convenţia de mediere

(1) Convenţia de mediere se încheie în formă scrisă, înainte sau după apariţia litigiului, în una dintre următoarele forme:

a) clauză de mediere inserată în contract;

b) acord de mediere.

(2) Validitatea clauzei contractuale prin care părţile consimt să supună medierii litigiile legate de valabilitatea, încheierea, interpretarea, executarea sau încetarea contractului este independentă de validitatea contractului care conţine clauza. Referinţa dintr-un contract la un alt înscris încheiat de aceleaşi părţi, ce conţine o clauză de mediere, are valoare de convenţie de mediere scrisă dacă referinţa este suficientă pentru ca clauza să facă parte din contract.

(3) În cazul în care părţile în proces au încheiat o convenţie de mediere şi una dintre ele o invocă în instanţa de judecată, aceasta din urmă îşi verifică competenţa. Instanţa reţine spre soluţionare cauza dacă:

a) pârâtul şi-a formulat apărarea în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia de mediere;

b) convenţia de mediere este lovită de nulitate, şi-a pierdut valabilitatea ori este nesusceptibilă de executare;

c) procesul de mediere nu poate avea loc din cauze vădit imputabile pârâtului.

(4) Partea pierde dreptul de a invoca convenţia de mediere în instanţa de judecată dacă:

a) nu a acceptat notificarea celeilalte părţi sau a mediatorului privind participarea la mediere;

b) a refuzat anterior participarea la mediere.

Articolul 55. Medierea în litigiile civile

(1) Medierea în litigiile civile poate avea loc în cadrul sau în afara procesului judiciar sau arbitral. Pot fi supuse medierii litigiile civile cu privire la drepturile şi obligaţiile care sunt sau pot fi supuse examinării în instanţa de judecată sau în arbitraj şi de care părţile pot dispune liber prin tranzacţie de mediere, în condiţiile legii.

(2) Părţile se pot adresa în instanţa de judecată doar după participarea la cel puţin o şedinţă de mediere, în condiţiile art.44 alin.(3) lit.a), în vederea soluţionării următoarelor tipuri de litigii, a căror valoare nu depăşeşte 50 de salarii medii lunare pe economie, stabilită prin hotărâre de Guvern pentru anul în curs, fără a se lua în considerare dobânzile, penalităţile, cheltuielile de judecată:

a) încasare a datoriilor;

b) reparare a prejudiciilor, inclusiv a celor cauzate prin contravenţii şi infracţiuni;

c) partajare a proprietăţii;

d) răspândire de informaţii false şi defăimătoare;

e) executare a contractelor de împrumut, de donaţie, de arendă, de locaţiune, bancare, de leasing şi de asigurare;

f) procedură de insolvabilitate.

(3) Prevederile alin.(2) lit.a) şi e) nu se aplică litigiilor în care partea ce intenţionează să iniţieze un proces de încasare a datoriilor în instanţa de judecată este:

a) instituţie bancară;

b) furnizor/prestator/operator de servicii comunale;

c) furnizor/prestator/operator de servicii necomunale de furnizare a energiei electrice, a gazelor naturale şi de comunicaţii electronice.

Articolul 56. Medierea în litigiile de familie

(1) Părţile se pot adresa în instanţa de judecată doar după participarea la cel puţin o şedinţă de mediere, în condiţiile art.44 alin.(3) lit.b), în vederea soluţionării litigiilor aferente cazurilor de conflict între soţi, foşti soţi, alţi membri de familie sau dintre concubini, privind exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, întreţinerea copiilor şi a altor membri de familie, inclusiv inapţi de muncă, precum şi oricăror alte neînţelegeri dintre aceştia, cu excepţia litigiilor aferente cazurilor de desfacere a căsătoriei. Litigiile aferente cazurilor de violenţă în familie nu pot fi soluţionate prin mediere.

(2) Clauza de mediere poate fi inclusă într-un contract matrimonial.

(3) În litigiile de familie care vizează interesele copilului, părţile prezintă avizul autorităţii tutelare.

(4) Dacă în procesul de mediere a unui litigiu de familie apar circumstanţe care creează sau ar putea crea un pericol pentru creşterea şi dezvoltarea normală a copilului sau care lezează interesele lui legale, mediatorul este obligat să informeze în acest sens autoritatea tutelară, fiind, totodată, în drept să renunţe la continuarea procesului de mediere.

(5) Tranzacţia de mediere cu privire la soluţionarea litigiului de familie care vizează creşterea şi dezvoltarea normală sau interesul superior al copilului se depune de către părţi la autoritatea tutelară competentă, pentru informare.

(6) Litigiile care vizează înapoierea copilului în statul reşedinţei sale obişnuite sau exercitarea dreptului de vizitare a copilului pot fi soluţionate în cadrul unui proces de mediere, cu consimţământul şi în numele părţilor, în conformitate cu prevederile Legii nr.292/2024 privind protecţia specială a copiilor împotriva deplasării în străinătate sau reţinerii ilicite.

Articolul 57. Medierea în litigiile de muncă

Părţile se pot adresa în instanţa de judecată doar după participarea la cel puţin o şedinţă de mediere, în condiţiile art.44 alin.(3) lit.c), în vederea soluţionării:

a) litigiilor individuale de muncă ce ţin de restabilirea la locul de muncă, garanţiile salariale şi despăgubirile rezultate din absenţa forţată de la muncă, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de către una dintre părţile contractului individual de muncă;

b) litigiilor individuale de muncă privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea, încetarea şi anularea contractului individual de muncă;

c) conflictelor colective de muncă, în cazul în care părţile conflictului nu au ajuns la o înţelegere sau nu sunt de acord cu decizia comisiei de conciliere.

Articolul 58. Medierea în litigiile cu element de extraneitate

(1) Litigiul conţine un element de extraneitate dacă cel puţin una dintre părţi îşi are sediul sau, după caz, domiciliul într-un alt stat decât cel al oricărei alte părţi la data la care:

a) părţile decid să recurgă la mediere după apariţia litigiului;

b) medierea este dispusă de instanţă sau de organul de urmărire penală;

c) există o obligaţie de a recurge la mediere, prevăzută de legislaţia naţională.

(2) Un litigiu civil conţine, în egală măsură, un element de extraneitate dacă, la data survenirii situaţiilor prevăzute la alin.(1), părţile îşi au domiciliul sau sediul în Republica Moldova, dar:

a) procedurile judiciare pentru soluţionarea litigiului urmează a fi iniţiate într-un alt stat;

b) obiectul litigiului se referă la obligaţii ce urmează a fi executate într-un alt stat sau bunurile care constituie obiectul litigiului se află pe teritoriul unui alt stat;

c) locul desfăşurării activităţii de bază a uneia dintre părţi se află într-un alt stat.

(3) În sensul aplicării alin.(1) şi (2), domiciliul sau, după caz, sediul se determină în conformitate cu art.38 şi 183 din Codul civil nr.1107/2002.

(4) Tranzacţiile de mediere încheiate în litigiile civile şi comerciale se confirmă de către arbitraj dacă examinarea litigiului soluţionat prin tranzacţie de mediere este de competenţa arbitrajului internaţional, conform clauzei arbitrale din contract sau conform acordului dintre părţi. Aceste reguli se aplică în mod corespunzător atât litigiilor aflate pe rol, cât şi procedurii de confirmare a tranzacţiilor de mediere încheiate nemijlocit de către părţi, pentru a se preveni un proces care poate să înceapă sau care se desfăşoară conform regulilor de procedură arbitrală.

Secţiunea a 2-a

Medierea în cauzele penale şi contravenţionale

Articolul 59. Generalităţi privind medierea în cauzele penale şi contravenţionale

(1) Procesul de mediere în cauzele penale şi contravenţionale este reglementat de Codul penal, Codul de procedură penală, Codul contravenţional, Legea nr.198/2007 privind asistenţa juridică garantată de stat, precum şi de prezenta lege.

(2) Medierea în cauzele penale şi contravenţionale se desfăşoară astfel încât fiecărei părţi să-i fie garantat dreptul la asistenţă juridică şi, dacă este cazul, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal, întocmit potrivit prezentei legi, prin care încetează procesul de mediere, trebuie să conţină informaţii privind faptul dacă părţile au beneficiat de asistenţa unui avocat/apărător şi de serviciile unui interpret ori, după caz, privind faptul dacă au renunţat expres la acestea.

(3) Participarea la mediere este personală şi produce efecte numai asupra persoanei care a participat la mediere.

(4) Părţi în procesul de mediere a aspectelor ce ţin de latura penală sunt victima sau partea vătămată şi făptuitorul. Părţi în procesul de mediere a aspectelor ce ţin de latura civilă sunt partea civilă şi făptuitorul sau, după caz, partea civilmente responsabilă, aceste reguli fiind aplicabile şi procesului contravenţional.

(5) Dacă una dintre părţile procesului de mediere în cauzele penale şi contravenţionale este persoană minoră, este obligatorie participarea reprezentantului legal, a pedagogului şi/sau psihologului acesteia. În cazul în care una dintre părţi este o persoană incapabilă, medierea se desfăşoară ţinându-se cont de prevederile art.77 şi art.276 alin.(6) din Codul de procedură penală nr.122/2003.

(6) Procesul de mediere nu poate substitui procesul penal sau contravenţional.

(7) Participarea la mediere nu poate servi drept dovadă a recunoaşterii vinovăţiei.

(8) La medierea dintre partea civilă şi făptuitor sau, după caz, partea civilmente responsabilă se aplică corespunzător prevederile prezentei legi referitoare la medierea litigiilor civile.

(9) Mediatorul poate desfăşura şedinţe comune cu victima doar dacă aceasta a consimţit expres, în scris, asupra acestui fapt.

Articolul 60. Informaţia oferită mediatorului în cauzele penale şi contravenţionale

(1) Mediatorul este în drept să solicite de la agentul constatator, organul de urmărire penală, procuror sau instanţa de judecată toate actele şi informaţiile relevante pentru procesul de mediere, conform Codului de procedură penală sau, după caz, Codului contravenţional.

(2) Mediatorul poartă răspundere, în condiţiile legii, pentru divulgarea informaţiei puse la dispoziţia lui la etapa de urmărire penală sau de judecare a cauzei penale ori a cauzei contravenţionale.

Articolul 61. Tranzacţia de mediere în cauzele penale şi contravenţionale

(1) În cazul încetării procesului de mediere, mediatorul prezintă agentului constatator, organului de urmărire penală, procurorului sau instanţei de judecată actul de încetare a medierii, în termen de 3 zile de la data încetării medierii.

(2) Tranzacţia de mediere se întocmeşte în condiţiile Codului de procedură penală sau ale Codului contravenţional şi se anexează la procesul-verbal întocmit de mediator.

(3) Nesemnarea tranzacţiei de mediere în cauzele penale sau contravenţionale nu poate prejudicia situaţia părţilor.

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 62. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepţia prevederilor:

a) art.44 alin.(3) lit.b) şi c), referitoare la prima şedinţă de mediere ce trebuie desfăşurată în litigiile de familie şi de muncă, care intră în vigoare la expirarea a 12 luni de la data publicării prezentei legi;

b) art.44 alin.(3) lit.a), referitoare la prima şedinţă de mediere ce trebuie desfăşurată în litigiile civile, care intră în vigoare la expirarea a 24 de luni de la data publicării prezentei legi, cu excepţia litigiilor de insolvabilitate.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr.137/2015 cu privire la mediere (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.224233, art.445), cu modificările ulterioare, se abrogă.

(3) Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege.

(4) Ministerul Justiţiei:

a) în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, va aproba actele necesare executării acesteia;

b) în termen de o lună de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va convoca Adunarea generală a mediatorilor. În cazul în care prima Adunare generală a mediatorilor nu va fi deliberativă, următoarea adunare se va considera deliberativă dacă la aceasta vor participa cel puţin 1/5 dintre mediatorii care au forma de organizare a activităţii înregistrată.

(5) Consiliul Uniunii Mediatorilor, în termen de 3 luni de la data instituirii sale, va elabora şi va aproba actele necesare implementării prezentei legi.

Articolul 63. Dispoziţii tranzitorii

(1) Atestatele de mediator eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt echivalente cu licenţele pentru desfăşurarea activităţii de mediator.

(2) Mediatorii care, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu şi-au înregistrat forma de organizare a activităţii şi al căror atestat de mediator este mai vechi de doi ani pot solicita înregistrarea formei de organizare a activităţii în condiţiile prezentei legi doar după efectuarea cursurilor de formare iniţială, cu prezentarea actului confirmativ şi a certificatului de cazier judiciar detaliat.

(3) Mandatele membrilor Consiliului de mediere aflaţi în exerciţiu la data intrării în vigoare a prezentei legi se prelungesc de drept până la constituirea Consiliului Uniunii Mediatorilor.

(4) Actele normative subsecvente adoptate/emise în baza Legii nr.137/2015 cu privire la mediere se vor aplica până la modificarea sau abrogarea acestora, în măsura în care nu contravin prezentei legi.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.9. Chişinău, 12 februarie 2026.