Lege nr. 942 din 18.07.1996

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E

pentru modificarea şi completarea

Codului de procedură civilă

Nr.942-XIII din 18.07.96

 (în vigoare 19.12.1996) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.81-82 art.763 din 19.12.1996

* * *

Abrogat: 12.06.2003

Legea R.Moldova nr.227-XV din 05.06.2003 (Vezi Legea nr.780-XV din 27.12.2001 art.39 alin.4)

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Art.I. - Codul de procedură civilă, aprobat prin Legea R.S.S. Moldoveneşti din 26 decembrie 1964 (Veştile Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti, 1964, nr.36, art.82; Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S.S. Moldoveneşti, 1966, nr.6, art.75; nr.10, art.137; 1968, nr.8, art.116, 117; 1974, nr.6, art.49; 1975, nr.9, art.112; 1982, nr.5, art.46; 1983, nr.1, art.1; 1984, nr.6, art.66; nr.8, art.72; nr.12, art.142; 1985, nr.2, art.12; 1987, nr.4, art.50, 52; 1988, nr.4, art.31; nr.11, art.191; 1990, nr.2, art.17, 19; Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1992, nr.8, art.208; Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.8, art.92; nr.9, art.92; Legea nr.501-XII din 15 februarie 1991), se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolele 1-4 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

"Articolul 1. Legislaţia cu privire la procedura civilă

Procedura de judecare a pricinilor civile de către instanţele de judecată ale Republicii Moldova este stabilită de prezentul cod şi de alte legi.

Legislaţia cu privire la procedura civilă stabileşte modul de judecare a pricinilor ce izvorăsc din raporturile juridice civile, economice, de muncă, de familie, a pricinilor în materie de contencios administrativ şi a pricinilor cu procedură specială.

Pricinile în materie de contencios administrativ şi pricinile cu procedură specială se judecă potrivit regulilor generale de procedură, cu unele excepţii, stabilite de legislaţie.

Articolul 2. Sarcinile procedurii civile

Sarcinile procedurii civile sînt de a apăra în judecată şi a realiza drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi asociaţiilor acestora, interesele întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, precum şi de a apăra orînduirea statală şi constituţională a Republicii Moldova de orice atentat.

În scopul înfăptuirii acestor sarcini, legislaţia procedurii civile stabileşte competenţa instanţelor de judecată, modul de organizare şi desfăşurare a procesului civil, precum şi de executare a hotărîrilor judecătoreşti.

Articolul 3. Procedura în pricinile civile

La judecarea pricinilor civile, instanţele de judecată aplică legile de procedură civilă care sînt în vigoare la data judecării pricinii în instanţa de judecată, înfăptuirii diferitelor acte de procedură sau executării hotărîrilor judecătoreşti.

Articolul 4. Accesul liber la justiţie

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor de judecată competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime."

2. Articolul 5 alineatul 1:

în punctul 1), după cuvîntul "persoanei" se introduc cuvintele "fizice sau juridice";

punctul 2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"2) la cererea procurorului, în cazul în care este necesar a apăra drepturile şi interesele legitime ale minorilor, persoanelor în vîrstă, handicapaţilor, interesele statului şi societăţii ce ţin de:

a) protecţia mediului înconjurător;

b) capacitatea de apărare a ţării;

c) buget;

d) proprietatea aflată în posesia exclusivă a statului;

e) considerarea contractelor care lezează interesele statului ca fiind nule;

f) considerarea actelor juridice (normative şi fără caracter normativ) ce sînt în contradicţie cu legea, emise de ministere, departamente, de alte organe, precum şi de întreprinderi, instituţii şi organizaţii în cazul în care este respins recursul procurorului referitor la aceste acte;

g) perceperea în venitul statului a bunurilor dobîndite sau economisite fără temeiuri legale;

h) anularea înregistrării întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor în cazul încălcării modului stabilit de constituire a acestora sau al necorespunderii actelor de constituire prevederilor legislaţiei şi de încasarea veniturilor obţinute nelegitim de acestea;

i) lichidarea întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor în temeiurile stabilite de lege şi de încasarea veniturilor obţinute nelegitim de acestea;

j) alte cazuri prevăzute de lege."

3. Articolele 6-14 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

"Articolul 6. Înfăptuirea justiţiei pe principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a judecăţii

Justiţia în procesele civile se înfăptuieşte numai de către instanţele de judecată pe principiul egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a judecăţii, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială, precum şi de alte împrejurări.

Articolul 7. Judecarea pricinilor civile

Pricinile civile se judecă în primă instanţă de un singur judecător sau de un complet de judecată.

În instanţa de apel şi în instanţa de recurs, pricinile se judecă de un complet de judecată.

Articolul 8. Independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai legii

La înfăptuirea justiţiei, judecătorii sînt independenţi şi se supun numai legii. Judecătorii judecă pricinile în baza legii şi în condiţii care exclud orice presiune asupra lor.

Mitingurile, demonstraţiile şi alte acţiuni desfăşurate la o distanţă mai mică de 25 de metri de localul în care se înfăptuieşte justiţia, dacă au scopul de a exercita presiuni asupra judecătorilor, se califică drept imixtiune în activitatea lor.

În cazul imixtiunii în activitatea judecătorilor şi instanţelor de judecată cu scopul de a influenţa înfăptuirea justiţiei, judecătorul sau instanţa de judecată reacţionează în modul prevăzut de lege.

Articolul 9. Limba de procedură şi dreptul la interpret

Procedura judiciară se desfăşoară în limba moldovenească.

Persoanele care nu posedă sau nu vorbesc limba moldovenească au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă prin interpret.

Procedura judiciară se poate efectua şi într-o limbă acceptabilă pentru majoritatea persoanelor care participă la proces.

În cazul în care procedura judiciară se efectuează în altă limbă, documentele procesuale judiciare se întocmesc în mod obligatoriu şi în limba moldovenească.

Articolul 10. Caracterul public al dezbaterilor judiciare şi principiul contradictorialităţii

Şedinţele de judecată sînt publice.

Judecarea proceselor în şedinţă închisă se efectuează numai în cazurile stabilite prin lege, cu respectarea normelor de procedură.

Instanţa de judecată poate să dispună judecarea pricinii în şedinţă închisă dacă dezbaterea publică ar putea vătăma părţile, ordinea publică sau moralitatea sau este în contradicţie cu interesele păstrării secretului de stat, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Persoanele care nu au atins vîrsta de şaisprezece ani şi cele care se prezintă într-o ţinută necuviincioasă pot fi îndepărtate din sala de şedinţă.

Hotărîrile instanţelor de judecată în toate cazurile se pronunţă public.

Judecarea pricinilor se înfăptuieşte în conformitate cu principiul contradictorialităţii.

Articolul 11. Aplicarea legislaţiei la judecarea pricinilor

Instanţele de judecată la judecarea pricinilor aplică Constituţia, legile, regulamentele şi hotărîrile Parlamentului, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului, actele organelor centrale şi locale ale administraţiei publice, precum şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului se aplică în conformitate cu prevederile articolului 4 din Constituţie.

Instanţa de judecată nu este în drept să aplice legea sau un alt act normativ care este în contradicţie cu Constituţia.

Dacă în procesul judecării pricinii instanţa de judecată stabileşte că norma de drept ce urmează a fi aplicată este în contradicţie cu prevederile Constituţiei şi este expusă într-un act normativ care, conform Constituţiei, se supune controlului constituţionalităţii, examinarea pricinii se suspendă şi instanţa de judecată înaintează Curţii Supreme de Justiţie propunerea de a sesiza Curtea Constituţională. Curtea Supremă de Justiţie examinează propunerea şi, fără să se expună asupra ei, se adresează Curţii Constituţionale cu o sesizare întocmită în conformitate cu articolul 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Dacă în procesul judecării pricinii se stabileşte că norma de drept ce urmează a fi aplicată este în contradicţie cu prevederile legii şi este expusă într-un act normativ care, conform Constituţiei, nu se supune controlului constituţionalităţii, instanţa va proceda în conformitate cu legea. Organul sau persoana cu funcţii de răspundere care a emis un act normativ ce nu corespunde cerinţelor legislaţiei va fi informată despre aceasta de către instanţa de judecată.

În cazul cînd nu există o lege care să reglementeze raportul litigios, instanţa va aplica legea care reglementează raporturi similare şi care nu este în contradicţie cu prevederile Constituţiei, iar în lipsa unei asemenea legi, instanţa se va călăuzi de principiile fundamentale ale legislaţiei, conţinutul şi sensul cărora derivă din dispoziţiile constituţionale.

Articolul 12. Aplicarea legislaţiei altor state

Legislaţia unui stat străin se aplică în conformitate cu legea sau tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte.

La aplicarea legii sau altui act juridic al unui stat străin, instanţa stabileşte existenţa acestuia şi conţinutul dispoziţiilor lui, precum şi constată practica aplicării în statul respectiv.

În scopul stabilirii existenţei legii sau a altui act juridic al unui stat străin şi conţinutului acestuia, instanţa se adresează, în modul stabilit, organelor competente ale Republicii Moldova pentru acordarea ajutorului necesar.

Dacă este imposibil a stabili existenţa legii sau altui act juridic al unui stat străin şi conţinutul acestuia, deşi au fost întreprinse măsuri, instanţa aplică legea internă respectivă sau alt act juridic intern.

Articolul 13. Formarea practicii judiciare

Curtea Supremă de Justiţie, în cadrul procedurii civile, emite hotărîri explicative în chestiunile de practică judiciară care nu au caracter obligatoriu pentru instanţele de judecată la judecarea pricinilor.

Articolul 14. Obligativitatea hotărîrilor instanţelor de judecată

Hotărîrile instanţelor de judecată sînt obligatorii. Neexecutarea lor atrage răspundere în conformitate cu legea.

Participanţii la proces pot ataca hotărîrea instanţei de judecată în modul stabilit de lege."

4. Articolul 16 va avea următorul cuprins:

"Articolul 16. Completele de judecată

Pricinile civile se judecă în primă instanţă de un singur judecător sau de un complet format din 3 judecători.

În instanţa de apel şi în instanţa de recurs, pricinile se judecă de un complet format din 3 judecători.

Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie judecă recursurile împotriva hotărîrilor adoptate de curte în primă instanţă într-un complet format din 5 judecători.

Plenul Curţii Supreme de Justiţie judecă demersurile Procurorului General în interesul legii şi recursurile lui în anulare împotriva hotărîrilor judecătoreşti cu participarea a cel puţin două treimi din numărul total al judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie."

5. Articolul 17:

în alineatul 1, textul "În Prezidiul şi în Plenul Judecătoriei Supreme a R.S.S. Moldoveneşti" se înlocuieşte cu textul "În Plenul Curţii Supreme de Justiţie";

din alineatul 3, ultima propoziţie se exclude.

6. Articolul 19 alineatul 1:

în punctul 1), cuvintele "traducător" şi "secretar al şedinţei" se înlocuiesc respectiv cu cuvintele "interpret" şi "grefier";

punctul 3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"3) dacă el personal, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii ori cînd este soţ, rudă pînă la al treilea grad inclusiv sau afin cu vreuna din părţi sau cu alţi participanţi la proces;";

după punctul 3) se introduc punctele 4) şi 5), cu următorul cuprins:

"4) dacă soţul în viaţă şi nedivorţat este rudă a uneia din părţi pînă la al treilea grad inclusiv sau afin sau dacă, fiind decedat ori divorţat, au rămas copii;

5) dacă este tutore sau curator al uneia din părţi."

7. Articolul 20 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Articolul 20. Inadmisibilitatea participării repetate a judecătorului la judecarea pricinii

Judecătorul care a luat parte la judecarea unei pricini nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi pricini într-o instanţă superioară sau la rejudecarea pricinii după anularea hotărîrii în instanţa de apel sau în instanţa de recurs.

Regula stabilită în prezentul articol nu se extinde asupra Plenului Curţii Supreme de Justiţie."

8. Din articolul 21, cuvintele "procurorului" şi "procuror" se exclud, iar cuvintele "traducătorului", "traducător", "secretarului şedinţei de judecată" şi "secretar al şedinţei" se înlocuiesc respectiv cu cuvintele "interpretului", "interpret", "grefierului" şi "grefier".

9. Articolul 22 se exclude.

10. În articolul 23 alineatul 1:

cifrele "22" se înlocuiesc cu cifrele "21";

textul "procurorul, reprezentantul organizaţiei obşteşti sau al colectivului de muncă," se exclude;

textul "traducătorul sau secretarul şedinţei" se înlocuieşte cu textul "interpretul sau grefierul".

11. Articolul 24 alineatele 2, 3, 4 şi 5 vor avea următorul cuprins:

"Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă în alt complet de judecată. Cel recuzat nu poate să participe la judecarea recuzării.

În cazul cînd nu se poate forma un nou complet de judecată, precum şi în cazul cînd sînt recuzaţi toţi judecătorii, recuzarea se hotărăşte de instanţa ierarhic superioară respectivă.

Recuzarea tuturor judecătorilor unui colegiu se hotărăşte de alt colegiu.

Încheierea prin care s-a admis sau respins recuzarea judecătorilor nu este supusă nici unei căi de atac, cu excepţia cazurilor cînd se atacă odată cu fondul."

12. Articolul 25 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Articolul 25. Efectele admiterii cererii de recuzare

În caz de recuzare a judecătorului sau a întregului complet de judecată, pricina se judecă în alt complet de judecată sau se strămută la o altă instanţă de acelaşi grad dacă nu se poate forma un alt complet de judecată.

Instanţa ierarhic superioară învestită cu judecarea cererilor de recuzare, prevăzute de articolul 24 alineatul 3, va dispune strămutarea pricinii la o instanţă de acelaşi grad în cazul cînd cererea de recuzare este întemeiată. Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază instanţei spre judecare.

Dacă pricina se judecă la Curtea Supremă de Justiţie, în caz de recuzare a unui judecător sau a întregului complet de judecată, pricina se judecă de un alt complet de judecată, iar dacă nu se poate forma un alt complet de judecată din acelaşi colegiu, se transmite altui colegiu al curţii."

13. Capitolul al treilea va avea următorul cuprins:

"Capitolul al treilea

COMPETENŢA DUPĂ MATERIE

Articolul 26. Competenţa judecătoriilor raionale, de sector şi municipale

Judecătoriile raionale, de sector şi municipale judecă în primă instanţă:

1) toate procesele privind raporturile juridice civile, de familie, de muncă, funciare etc. dacă măcar una din părţile în litigiu este un cetăţean, cu excepţia cazurilor date prin lege în competenţa altor organe sau instanţe de judecată;

2) plîngerile împotriva actelor organelor administraţiei publice locale, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, precum şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere, săvîrşite cu încălcarea legii sau depăşirea împuternicirilor şi care lezează drepturile cetăţenilor;

3) pricinile cu procedură specială enumerate în articolul 244 din prezentul cod;

4) alte pricini date prin lege în competenţa sa.

Articolul 27. Competenţa instanţelor judecătoreşti economice

Instanţele judecătoreşti economice judecă litigiile economice ce izvorăsc din raporturile juridice civile, administrative şi din alte raporturi:

1) între persoanele juridice;

2) între cetăţenii care practică activitate de întreprinzător fără a fi persoană juridică, însă avînd statut de întreprinzător ca persoană fizică, dobîndit în modul stabilit de lege.

Instanţele judecătoreşti economice judecă litigiile economice ce se referă în mod prioritar la:

1) divergenţele în legătură cu contractele a căror încheiere este stabilită de lege sau cu înaintarea în judecată a divergenţelor ce izvorăsc din încheierea contractelor în baza acordului comun dintre părţi;

2) neîndeplinirea sau îndeplinirea neconştiincioasă a obligaţiilor;

3) recunoaşterea dreptului de proprietate;

4) revendicarea de către proprietar sau de către un alt posesor legal al unui bun aflat în posesia nelegitimă a unei alte persoane;

5) încălcarea dreptului de proprietate sau de posesie legitimă care nu este legată de pierderea dreptului de posesie asupra unui bun;

6) repararea prejudiciilor;

7) recunoaşterea nulităţii (în tot sau în parte) actelor organelor administraţiei publice şi ale altor organe care nu au caracter normativ şi care sînt în contradicţie cu legea sau cu un alt act normativ ce lezează drepturile sau interesele legitime ale vreunei organizaţii sau cetăţean;

8) apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale;

9) recunoaşterea inexecutabilităţii titlului executor sau a unui alt document incontestabil în baza căruia se exercită urmărirea în mod incontestabil (fără accept);

10) cererile împotriva refuzului sau eschivării de la înregistrarea de stat a întreprinderii persoană fizică sau juridică în termen, precum şi în alte cazuri cînd o astfel de înregistrare e prevăzută de lege;

11) încasarea de la întreprinzători persoane fizice şi juridice de către organele administraţiei publice şi de către alte organe ce exercită funcţii de control a amenzilor şi altor plăţi dacă legea nu prevede încasarea lor pe cale incontestabilă (fără accept);

12) insolvabilitatea (falimentul) întreprinderilor persoane fizice şi juridice;

13) constatarea faptelor ce au valoare juridică pentru apariţia, modificarea şi încetarea drepturilor întreprinderilor persoane fizice şi juridice în activitatea de întreprinzător sau în altă activitate economică.

În cazurile prevăzute de lege, de competenţa instanţelor judecătoreşti economice ţin şi alte litigii economice, precum şi alte pricini, cu participarea formaţiunilor fără statut de persoană juridică şi a cetăţenilor fără statut de întreprinzător individual.

Instanţele judecătoreşti economice soluţionează pricinile ce ţin de competenţa lor cu participarea organizaţiilor şi cetăţenilor Republicii Moldova, precum şi organizaţiilor străine, organizaţiilor cu investiţii străine, a cetăţenilor străini, apatrizilor care practică activitate de întreprinzător, dacă prin contractul internaţional nu se stabileşte altfel.

Instanţele judecătoreşti economice examinează cererile cu caracter economic pentru apărarea intereselor de stat şi alte pricini date prin lege în competenţa lor.

Articolul 28. Competenţa instanţelor judecătoreşti militare

Instanţele judecătoreşti militare judecă în primă instanţă:

1) acţiunile civile ale unităţilor militare, ale persoanelor fizice şi juridice privind repararea prejudiciului material, cauzat prin infracţiuni militare;

2) cererile de anulare a sancţiunilor disciplinare şi de restabilire în funcţie a militarilor, colaboratorilor de poliţie şi a altor persoane cu funcţii de răspundere cu statut de militar;

3) alte pricini date prin lege în competenţa lor.

Articolul 28/1. Competenţa tribunalului

Tribunalul:

1) judecă în primă instanţă:

a) plîngerile împotriva actelor organelor administraţiei publice municipale, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor municipale, precum şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora, săvîrşite cu încălcarea legii sau cu depăşirea împuternicirilor şi care lezează drepturile cetăţenilor;

b) cauzele şi cererile ce decurg din dreptul de autor, precum şi din dreptul pentru descoperire, invenţie, propunere de raţionalizare şi pentru model industrial;

c) cauzele privind repararea pagubei pricinuite prin poluarea mediului înconjurător şi folosirea neraţională a resurselor naturale;

d) cererile de recunoaştere, precum şi cele de încuviinţare a executării silite a hotărîrilor adoptate în ţări străine;

e) alte cauze date prin lege în competenţa sa;

2) ca instanţă de apel, judecă apelurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate în primă instanţă de judecătoriile raionale, de sector, municipale;

3) ca instanţă de recurs, judecă recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate de judecătoriile raionale, de sector, municipale care nu sînt supuse apelului;

4) judecă, în limitele competenţei sale, cauzele supuse căilor extraordinare de atac;

5) soluţionează conflictele de competenţă apărute între judecătoriile din circumscripţia sa.

Articolul 28/2. Competenţa Curţii de Apel

Curtea de Apel:

1) judecă în primă instanţă plîngerile împotriva actelor organelor administraţiei publice centrale şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora, săvîrşite cu încălcarea legii sau cu depăşirea împuternicirilor şi care lezează drepturile cetăţenilor;

2) ca instanţă de apel, judecă apelurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate în primă instanţă de tribunale şi judecătoriile specializate;

3) ca instanţă de recurs, judecă recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate de tribunale, judecătoriile specializate care nu sînt supuse apelului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege;

4) judecă, în limitele competenţei sale, cauzele supuse căilor extraordinare de atac;

5) soluţionează conflictele de competenţă apărute între tribunale sau între judecătorii şi tribunale;

6) judecă alte pricini date prin lege în competenţa sa.

Articolul 28/3. Competenţa Curţii Supreme de Justiţie

Curtea Supremă de Justiţie:

1) judecă în primă instanţă pricinile date prin lege în competenţa sa;

2) ca instanţă de recurs, judecă:

a) recursurile împotriva hotărîrilor în materie civilă pronunţate în primă instanţă de Curtea de Apel şi Curtea Supremă de Justiţie;

b) recursurile împotriva hotărîrilor civile pronunţate de Curtea de Apel în apel, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege;

3) judecă, în limitele competenţei sale, pricinile supuse căilor extraordinare de atac, inclusiv demersurile în interesul legii, şi recursurile în anulare împotriva hotărîrilor judecătoreşti;

4) soluţionează conflictele de competenţă apărute între tribunale şi Curtea de Apel, precum şi examinează cererile de strămutare a pricinilor;

5) exercită alte împuterniciri date prin lege în competenţa sa.

Articolul 29. Competenţa în caz de existenţă a mai multor cereri legate între ele

În cazul în care mai multe cereri legate între ele sînt de competenţa mai multor instanţe de grad egal, ele urmează să fie conexate şi examinate de instanţa mai întîi sesizată, iar dacă cererile sînt de competenţa diferitor instanţe, acestea urmează a fi conexate şi examinate de instanţa superioară în grad.

Conexarea cererilor se hotărăşte de instanţa de judecată în competenţa căreia intră examinarea lor potrivit dispoziţiilor alineatului întîi."

14. Articolul 31:

în alineatul 2, textul "legislaţia Uniunii R.S.S. şi a R.S.S. Moldoveneşti" se înlocuieşte cu cuvîntul "legislaţie";

după alineatul 2 se introduce un nou alineat, 3, cu următorul cuprins:

"Instanţa de judecată preîntîmpină participanţii la proces despre urmările săvîrşirii sau nesăvîrşirii actelor de procedură şi le creează condiţii egale pentru exercitarea drepturilor şi obligaţiilor lor, precum şi pentru examinarea completă şi multilaterală a tuturor circumstanţelor pricinii."

15. După articolul 31 se introduce articolul 31/1, cu următorul cuprins:

"Articolul 31/1. Utilizarea mijloacelor tehnice

Pentru fixarea lucrărilor şedinţei de judecată, dovezilor şi pentru cercetarea lor, instanţa de judecată poate utiliza orice mijloc tehnic.

În scopul exercitării funcţiilor lor procesuale, părţile pot efectua înregistrarea sonoră a şedinţei de judecată.

Filmarea, fotografierea, înregistrarea sonoră sau video a şedinţelor de judecată, folosirea mijloacelor tehnice de către alte persoane este interzisă.

Încălcarea dispoziţiilor prezentului articol se pedepseşte după lege."

16. În articolul 32, cuvintele "Uniunii R.S.S." se înlocuiesc cu cuvintele "Republicii Moldova".

17. Articolul 39:

textul "pronunţarea hotărîrii de către instanţă" se înlocuieşte cu textul "încheierea dezbaterilor judiciare în primă instanţă";

se completează cu un nou alineat, 2, cu următorul cuprins:

"Terţele persoane care formulează pretenţii proprii cu privire la obiectul litigiului pot, cu acordul părţilor, interveni şi în instanţa de apel."

18. În articolul 40, textul "pînă la pronunţarea hotărîrii de către instanţă" se înlocuieşte cu textul "pînă la închiderea dezbaterilor judiciare în orice instanţă", iar cuvîntul "părinţilor" se corectează în cuvîntul "părţilor".

19. Articolele 43 şi 44 vor avea următorul cuprins:

"Articolul 43. Participarea procurorului la judecarea pricinilor

Procurorul participă la judecarea pricinilor în materie civilă în cazul în care acţiunea este intentată la cererea sa în condiţiile legii.

Articolul 44. Drepturile procedurale ale procurorului

Procurorul care participă la judecarea pricinilor are dreptul să ia cunoştinţă de materialele dosarului, să declare recuzare judecătorului, grefierului şi expertului în cazurile prevăzute de articolele 19-21 din prezentul cod, să prezinte dovezi, să participe la administrarea lor, să formuleze cereri, să dea explicaţii privind acţiunea şi să îndeplinească alte acţiuni procesuale prevăzute de lege.

Renunţarea procurorului la acţiune, micşorarea cuantumului acţiunii, modificarea temeiului sau obiectului acţiunii nu-l lipsesc pe reclamant de dreptul de a susţine cerinţele acţiunii după achitarea taxei de stat dacă ea trebuie plătită odată cu depunerea cererii."

20. În articolul 49 alineatul 2, textul "comitetele executive ale Sovietelor de orăşel, sătesc de deputaţi ai norodului" se înlocuieşte cu cuvintele "primăriile satelor (comunelor)".

21. Din articolul 50, cuvintele "la judecata tovărăşească sau" se exclud.

22. În articolul 52 alineatul 2, textul "legislaţia Uniunii R.S.S. şi a R.S.S. Moldoveneşti" se înlocuieşte cu cuvîntul "legislaţie".

23. Articolul 57 alineatul 2 se completează în final cu textul "la care participă aceleaşi persoane".

24. Articolul 58 se completează în final cu textul "numai în ceea ce priveşte faptul dacă aceste acte au avut loc şi dacă au fost săvîrşite de persoana în cauză".

25. Articolul 61 se completează cu un nou alineat, 2, cu următorul cuprins:

"Nici un fel de dovezi nu au pentru instanţa de judecată o forţă probantă de mai înainte stabilită."

26. Din articolul 62 alineatul 4, textul "particular sau declara protest particular" se exclude.

27. Articolul 64:

alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori:

1) rudele pînă la gradul al treilea inclusiv şi afinii;

2) soţul, chiar şi divorţat;

3) persoanele care din cauza defectelor lor fizice sau psihice nu sînt în stare să înţeleagă just faptele sau să depună asupra lor mărturii drepte;

4) cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă;

5) slujitorii cultelor, medicii, moaşele, farmaciştii, avocaţii, notarii şi orice alte persoane pe care legea le obligă să păstreze secretul cu privire la faptele încredinţate lor în exerciţiul obligaţiilor de serviciu;

6) funcţionarii publici şi foştii funcţionari publici, asupra împrejurărilor secrete de care au avut cunoştinţă în această calitate.";

după alineatul 2 se introduc două noi alineate, 3 şi 4, cu următorul cuprins:

"Persoanele indicate în punctele 5) şi 6) din alineatul al doilea al prezentului articol, în afară de slujitorii cultelor, vor fi obligate să depună mărturii dacă au fost eliberate de îndatorirea păstrării secretului de cel interesat sau de organul interesat în păstrarea lui.

În pricinile cu privire la starea civilă sau divorţ pot face declaraţii rudele şi afinii, cu excepţia celor descendenţi.";

alineatul 3 va deveni alineatul 5.

28. În articolul 65:

după alineatul 1 se introduce un nou alineat, 2, cu următorul cuprins:

"Dacă martorul citat nu se va prezenta în şedinţă din motive pe care instanţa le consideră neîntemeiate, i se va aplica o amendă de pînă la zece salarii minime, iar dacă nu se va prezenta după ce a fost citat a doua oară, instanţa are dreptul să ordone aducerea lui silită şi să-i aplice o amendă de la zece la douăzeci de salarii minime.";

alineatele 2, 3 şi 4 vor deveni respectiv alineatele 3, 4 şi 5.

29. Articolul 66 alineatul 2 după cuvintele "un înscris" se completează cu textul "sau cere aducerea lui în instanţă".

30. Articolul 67:

în alineatul 1, textul "la cererea instanţei, înscrisurile de care instanţa are nevoie" se înlocuieşte cu textul "înscrisurile pe care le cere instanţa în baza demersului părţilor";

după alineatul 2 se introduc două noi alineate, 3 şi 4, cu următorul cuprins:

"Cînd o parte sau un alt participant la proces afirmă că partea potrivnică deţine un înscris privitor la pricină, instanţa poate ordona prezentarea lui.

Cererea de prezentare a înscrisului nu poate fi respinsă dacă înscrisul este comun părţilor sau dacă însăşi partea potrivnică s-a referit în judecată la înscris ori dacă, după lege, ea este obligată să prezinte înscrisul."

31. Articolul 68:

alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Dacă înscrisul se păstrează într-o întreprindere, instituţie sau organizaţie, instanţa, la cererea părţii, va lua măsuri pentru prezentarea lui. În caz de refuz neîntemeiat de a prezenta înscrisul, persoana cu funcţii de răspundere vinovată este supusă unei amenzi de la zece la douăzeci şi cinci de salarii minime. Aplicarea amenzii nu scuteşte persoanele cu funcţii de răspundere respective de obligaţia de a prezenta înscrisul cerut.";

după alineatul 2 se introduc două noi alineate, 3 şi 4, cu următorul cuprins:

"Dacă înscrisul este deţinut de o altă persoană, aceasta va fi citată ca martor, fiind obligată să prezinte înscrisul cerut sub pedeapsa aplicării amenzii prevăzute de prezentul articol alineatul doi.

Prezentarea înscrisului se face din contul părţii care a cerut dovada.";

alineatul 3 va deveni alineatul 5;

din alineatul 5, cuvintele "sau din proprie iniţiativă" se exclud.

32. După articolul 68 se introduce articolul 68/1, cu următorul cuprins:

"Articolul 68/1. Respingerea cererii de prezentare a înscrisului

Instanţa respinge cererea de prezentare a înscrisului în întregime sau în parte în cazul cînd:

1) înscrisul conţine numai chestiuni personale;

2) prezentarea înscrisului ar încălca obligaţia de a păstra secretul;

3) prezentarea înscrisului ar atrage urmărirea penală împotriva părţii sau a unei alte persoane, ori ar expune-o dispreţului public."

33. În articolul 73 alineatul 3, textul "de pînă la zece ruble" se înlocuieşte cu textul "de la zece la douăzeci şi cinci de salarii minime".

34. În articolul 77 alineatul 1, după cuvintele "judecării pricinii" se introduce textul "la cererea uneia sau ambelor părţi".

35. În articolul 79 alineatul 2, textul "de pînă la zece ruble" se înlocuieşte cu textul "de la zece la douăzeci şi cinci de salarii minime".

36. După articolul 82 se introduce articolul 82/1, cu următorul cuprins:

"Articolul 82/1. Decăderea din dreptul de a prezenta dovezi

Partea care cere dovadă cu martori sau efectuarea unei expertize este obligată, în termen de 5 zile de la încuviinţarea cererii, să depună suma stabilită de instanţă pentru despăgubirea martorilor sau plata expertului. Neîndeplinirea acestor obligaţii atrage decăderea din dovadă pentru acea instanţă.

Partea decăzută din dreptul de a administra o dovadă va putea totuşi să se apere, discutînd în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice."

37. Articolul 84:

în alineatul 1:

după cuvîntul "încasează" se introduce textul ", de la persoane fizice şi juridice,";

textul "plîngerile de recurs" se înlocuieşte cu textul "cererile de apel şi de recurs";

punctul 1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"1) pentru cererile de chemare în judecată privitor la litigiile cu caracter patrimonial, cererile de declarare a agenţilor economici falimentari, de contestare a unui titlu executor sau altui document prin care se produce încasare în mod incontestabil dacă valoarea acţiunii constituie:

pînă la 2000 lei - 5% din valoarea acţiunii;

de la 2001 la 10000 lei - 6% din valoarea acţiunii;

de la 10001 la 20000 lei - 8% din valoarea acţiunii;

peste 20000 lei - 10% din valoarea acţiunii;";

după punctul 7) se introduc trei puncte noi, 8), 9) şi 10), cu următorul cuprins:

"8) pentru cererile de chemare în judecată privind litigiile economice apărute la încheierea, modificarea sau rezilierea contractelor economice 100% din salariul minim;

9) pentru cererile agenţilor economici privind considerarea actelor organelor administraţiei publice, ale organelor cooperatiste şi obşteşti ale întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora ca fiind nule 200% din salariul minim;

10) pentru cererile de apel împotriva hotărîrilor instanţelor de judecată 75% din taxa supusă plăţii la depunerea cererii de chemare  în judecată sau altei cereri  (plîngeri), iar privind litigiile cu caracter patrimonial - 75% din taxa calculată din suma contestată;";

punctul 8) va deveni punctul 11);

după punctul 11) se introduce un punct nou, 12), cu următorul cuprins:

"12) pentru contestaţia în anulare a hotărîrilor instanţelor de judecată 25% din taxa supusă plăţii la  depunerea cererii de chemare  în judecată sau altei cereri (plîngeri), iar privind litigiile cu caracter patrimonial - 25% din taxa calculată din suma contestată;";

punctul 9) va deveni punctul 13);

alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Cererile depuse pe căile ordinare şi extraordinare de atac împotriva încheierilor instanţelor de judecată nu sînt supuse taxei de stat."

38. Articolul 88 se completează cu punctul 9), cu următorul cuprins:

"9) reclamanţii - în acţiunile pentru repararea daunei materiale cauzate printr-o infracţiune."

39. Din articolul 100, cuvintele "sau declara protest" se exclud.

40. Din articolul 102 punctul 1) alineatul 1, textul "numele de familie, prenumele, numele după tată" se înlocuieşte cu cuvintele "numele, prenumele".

41. Articolul 104:

în alineatul 2:

textul "comitetului executiv al Sovietului de orăşel sau sătesc de deputaţi ai norodului sau" se înlocuieşte cu textul "primăriei satului (comunei) sau oraşului ori";

textul "numele de familie, prenumele şi numele său după tată" se înlocuieşte cu cuvintele "numele şi prenumele";

în alineatul 3, textul "comitetul executiv al Sovietului de orăşel sau sătesc de deputaţi ai norodului" se înlocuieşte cu textul "de primăria satului (comunei) sau oraşului ori".

42. În articolul 105, textul "comitetele executive ale Sovietelor de orăşel sau sătesc de deputaţi ai oamenilor muncii sau" se înlocuieşte cu textul "primăriile satelor (comunelor) sau oraşelor ori".

43. În articolul 106 alineatul 2, cuvintele "pînă la 30 de ruble" se înlocuiesc cu cuvintele "pînă la douăzeci şi cinci de salarii minime".

44. Articolul 107:

în alineatul 1, textul "comitetul executiv al Sovietului sătesc sau de orăşel de deputaţi ai oamenilor muncii" se înlocuieşte cu textul "primăria satului (comunei) sau oraşului";

în alineatul 4, cuvintele "organele de miliţie" se înlocuiesc cu cuvintele "organele de poliţie".

45. Articolul 108 se exclude.

46. Din articolul 114 alineatul 4, cuvintele "particular sau declara protest" se exclud.

47. În articolul 116 alineatul 3, textul "particular sau declara protest" se înlocuieşte cu textul ", iar dacă se contestă hotărîrea în apel, încheierea se contestă împreună cu hotărîrea".

48. Articolul 117:

alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Pricinile civile în primă instanţă se judecă de instanţele de judecată în modul prevăzut de lege.";

în alineatul 2, textul "Tribunalele militare examinează" se înlocuieşte cu textul "Instanţele judecătoreşti militare judecă";

în alineatul 3, textele "Judecătoria Supremă a R.S.S. Moldoveneşti" şi "judecătoria norodnică raională (orăşenească), tribunalul militar" se înlocuiesc respectiv cu textele "Curtea Supremă de Justiţie" şi "instanţele de judecată ierarhic inferioare".

49. În articolul 119 alineatul 2, cuvintele "Uniunea R.S.S." se înlocuiesc cu cuvintele "Republica Moldova".

50. Articolul 124:

din titlu cuvintele "din R.S.S. Moldovenească" se exclud;

în alineatul 3:

cuvintele "din R.S.S. Moldovenească" se înlocuiesc cu cuvintele "de acelaşi grad";

textele "şi a se declara protest", "sau s-a declarat protest", "sau protestului" se exclud.

51. Articolele 125 şi 126 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

"Articolul 125. Conflictul de competenţă

Cînd două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi pricină sau prin hotărîri definitive s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină, conflictul de competenţă se judecă de instanţa ierarhic superioară comună.

Conflictul de competenţă, ivit între două sau mai multe judecătorii care nu ţin de acelaşi tribunal sau între o judecătorie şi un tribunal, sau între tribunale, se judecă de Curtea de Apel.

Conflictul de competenţă, ivit între tribunal şi Curtea de Apel, se judecă de Curtea Supremă de Justiţie.

Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, fără citarea părţilor, cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Articolul 126. Strămutarea pricinilor de către Curtea Supremă de Justiţie

Curtea Supremă de Justiţie, la cererea motivată a părţilor şi a altor participanţi la proces, la propunerea preşedintelui instanţei de judecată sau din oficiu, este în drept să strămute orice pricină la o altă instanţă sau s-o ia pentru judecare în primă instanţă în procedura sa.

Încheierea asupra strămutării pricinii nu este supusă nici unei căi de atac."

52. Articolul 127 se exclude.

53. Articolul 128:

alineatul 1 punctul 4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"4) arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea, precum şi a dovezilor pe care se sprijină fiecare pretenţie. Cînd se cere dovadă cu martori, se arată numele, prenumele şi domiciliul martorilor;";

după alineatul 2 se introduce un nou alineat, 3, cu următorul cuprins:

"În cazul în care se prevede soluţionarea prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară, în cerere se vor indica măsurile de tranşare a litigiului în modul prevăzut, cu indicarea datei în care celeilalte părţi i-a fost expediată propunerea de tranşare, precum şi datei în care a fost primit răspunsul la această propunere, motivele din care sînt respinse argumentele expuse în răspuns, în procesul-verbal al divergenţelor sau în alte documente.";

alineatul 3 va deveni alineatul 4;

alineatul 4 se completează cu următoarea frază: "În pricinile economice la cererea de a obliga să încheie contractul se anexează proiectul contractului, precum şi dovezi că au fost luate măsuri de soluţionare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară cu fiecare din părţi."

54. Articolul 129, fraza a doua va avea următorul cuprins:

"Cînd dovada se face prin înscrisuri, la cerere se vor alătura atîtea copii cîţi pîrîţi sînt şi pentru instanţă."

55. Articolul 130 alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Reclamantul are dreptul într-o singură cerere de chemare în judecată să formuleze mai multe pretenţii dacă acestea sînt legate între ele prin temeiuri comune de apariţie sau prin dovezi, iar în pricinile economice, dacă împreună alcătuiesc o sumă nu mai mică de zece lei."

56. Articolul 131:

în alineatul 2:

se restabileşte punctul 5), avînd următorul cuprins:

"5) dacă acţiunea este intentată împotriva unui agent economic deja lichidat;";

după punctul 9) se introduce un nou punct, 10), cu următorul cuprins:

"10) dacă acţiunea este intentată de un agent economic sau împotriva unui agent economic care, în conformitate cu legea, nu poate fi reclamant sau pîrît în asemenea litigii.";

din alineatul 5, cuvintele "sau declara protest" se exclud.

57. Articolul 132 alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Judecătorul, în termen de 5 zile după primirea cererii de chemare în judecată, stabilind că cererea a fost depusă fără respectarea cerinţelor expuse în articolele 128 şi 129 din prezentul cod sau că nu s-a plătit taxa de stat, pronunţă o încheiere de a nu da curs cererii, comunicînd aceasta reclamantului şi acordîndu-i un termen pentru îndreptarea neajunsurilor."

58. Articolul 133 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Articolul 133. Cererea reconvenţională

Pîrîtul are dreptul odată cu referinţa să depună cerere reconvenţională cel mai tîrziu la prima zi de înfăţişare pentru pregătire prejudiciară.

Cînd reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se va depune în termenul stabilit de instanţă.

Cererea reconvenţională depusă după expirarea termenului indicat în alineatul întîi al prezentului articol se judecă separat, afară de cazul cînd ambele părţi sînt de acord să examineze cererile împreună sau examinarea separată este imposibilă.

Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată şi se judecă odată cu cererea iniţială."

59. Din articolul 135, cuvintele "sau din oficiu" se exclud.

60. Articolul 136:

din alineatul 1 punctul 5), textul "legislaţia Uniunii R.S.S. şi a republicilor unionale" se înlocuieşte cu cuvîntul "legislaţie";

în alineatul 3, textul "de pînă la 30 de ruble" se înlocuieşte cu textul "de la zece la douăzeci şi cinci de salarii minime".

61. Articolul 141:

din alineatul 1, textul "particular sau declara protest" se exclude;

din alineatele 3 şi 4, cuvintele "sau protestului" şi respectiv "sau protestul" se exclud.

62. Articolul 143:

alineatul 1 şi alineatul 2 punctele 1), 2) şi 3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

"În scopul asigurării judecării juste a pricinii, judecătorul, după primirea cererii de chemare în judecată, pregăteşte pricina pentru dezbaterile judiciare.

Încheierea privind pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare se dă de către judecător personal, fără înştiinţarea participanţilor la proces, în termen de 5 zile de la primirea cererii. Judecătorul va îndeplini următoarele acţiuni:

1) va stabili ziua înfăţişării şi va cita părţile înaintea instanţei astfel ca, de la data primirii citaţiei, pîrîtul să aibă cel puţin 30 de zile pentru depunerea referinţei, iar în pricinile urgente, cel puţin 5 zile. Dacă pîrîtul locuieşte în străinătate, judecătorul va putea stabili un termen mai îndelungat;

2) cînd reclamantul este de faţă la stabilirea termenului, îl va informa despre aceasta şi îi va pune în vedere neajunsurile cererii de chemare în judecată pentru a le înlătura pînă la data înfăţişării în instanţa de judecată;

3) va dispune să se comunice pîrîtului, odată cu citaţia, copii de pe cerere şi înscrisuri, punîndu-i-se în vedere să depună la dosar referinţă cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru înfăţişare la judecată;";

punctul 4) se exclude;

punctul 5) va deveni punctul 4);

din punctul 4), textul "chestiunea participării la proces a procurorului şi" se exclude;

punctul 6) se exclude;

punctele 7)-12) vor deveni respectiv punctele 5)-10);

în punctul 7), cuvîntul "cere" se înlocuieşte cu textul "la propunerea părţilor, cere".

63. După articolul 143 se introduc articolele 143/1 şi 143/2, cu următorul cuprins:

"Articolul 143/1. Referinţă la cererea de chemare în judecată

La primirea copiei de pe cererea de chemare în judecată, dar nu mai tîrziu de 5 zile înainte de termenul stabilit pentru înfăţişare, pîrîtul este obligat să trimită instanţei de judecată referinţă la cererea de chemare în judecată şi toate dovezile necesare pentru judecarea cauzei.

Referinţa va cuprinde:

1) denumirea instanţei şi a reclamantului;

2) răspunsul la toate pretenţiile de fapt şi de drept ale cererii;

3) documentele şi dovezile cu care se apără împotriva fiecărei pretenţii din cerere, iar dacă se va cere dovadă cu martori, se va indica numele, prenumele şi domiciliul lor;

4) conţinutul răspunsului la propunerea de tranşare a litigiului în pricinile economice dacă în cererea de chemare în judecată este indicat că reclamantul nu a primit răspunsul (în acest caz la referinţă se anexează copia răspunsului la propunerea de tranşare a litigiului şi dovezile ce confirmă că răspunsul a fost expediat reclamantului);

5) mărimea şi calculul sumei recunoscute a cererii, iar dacă ea a fost transferată, numărul şi data ordinului de plată respectiv (în acest caz la referinţă se anexează ordinul de plată şi dovezile ce confirmă că el a fost primit pentru executare de către instituţia financiară).

La referinţă se vor alătura atîtea copii de pe referinţă şi copii certificate de pe înscrisuri cîţi reclamanţi sînt.

Dacă mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant, la referinţă se va anexa cîte o singură copie de pe fiecare document.

Cînd sînt mai mulţi pîrîţi, ei pot răspunde toţi împreună sau numai o parte din ei, printr-o singură referinţă.

În cazul cînd nu s-a depus referinţă, preşedintele şedinţei va preîntîmpina pîrîtul, în prima zi de înfăţişare, să prezinte dovezile şi mijloacele de apărare. În caz de neprezentare, pricina poate fi judecată în baza materialelor anexate la dosar.

Articolul 143/2. Alte măsuri premergătoare

În prima zi de înfăţişare, instanţa poate da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii de chemare în judecată, precum şi pentru a prezenta dovezi noi. Cererea nu se consideră modificată şi nu se va da termen, ci se va fixa data judecării pricinii în cazul în care:

1) se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;

2) reclamantul măreşte sau micşorează valoarea obiectului cererii;

3) reclamantul cere valoarea obiectului pierdut sau pierit.

Reclamantul poate cere un termen pentru a depune referinţă la cererea reconvenţională şi a propune dovezi în apărare.

Instanţa de judecată poate judeca pricina în fond în prima zi de înfăţişare dacă părţile declară că pricina este pregătită pentru dezbaterile judiciare."

64. Articolul 144 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Articolul 144. Fixarea termenului pentru judecarea pricinii

Instanţa de judecată adoptă o încheiere, prin care fixează termenul de judecare a pricinii în şedinţa de judecată, după ce părţile au depus cerere scrisă că pricina este pregătită şi poate fi examinată.

Dacă o parte se eschivează de la depunerea cererii de judecare a pricinii în fond, instanţa va fixa din oficiu termen de judecare."

65. Articolul 147 se exclude.

66. Articolul 148 alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"În toate instanţele de judecată, în colegiile lor şedinţele de judecată sînt prezidate de preşedintele sau vicepreşedintele instanţei sau de un judecător numit de acesta, iar şedinţele Plenului Curţii Supreme de Justiţie sînt prezidate de Preşedintele curţii, iar în absenţa acestuia, de unul dintre vicepreşedinţi."

67. În articolul 150 alineatul 2, textul "o sancţiune administrativă conform legii" se înlocuieşte cu textul "o amendă judiciară de la unu la zece salarii minime".

68. În articolul 152 alineatul 1, cuvintele "Secretarul şedinţei de judecată" se înlocuiesc cu cuvîntul "Grefierul".

69. În articolul 153:

cuvîntul "traducătorul" se înlocuieşte cu cuvîntul "interpretul";

din alineatul 2, cuvintele "R.S.S. Moldoveneşti" se exclud.

70. În articolul 155 alineatul 1, textul "al reprezentantului organizaţiei obşteşti şi al colectivului de muncă, al expertului, traducătorului, secretarului şedinţei de judecată" se înlocuieşte cu cuvintele "expertului, interpretului, grefierului".

71. Articolul 157:

din alineatul 1, textul "şi a concluziilor procurorului" se exclude;

alineatul 3 se exclude.

72. După articolul 157 se introduce articolul 157/1, cu următorul cuprins:

"Articolul 157/1. Prezentarea dovezilor în şedinţa de judecată

Dovezile care nu au fost prezentate în condiţiile articolelor 128, 143/1 şi 143/2 din prezentul cod nu vor mai putea fi invocate în cursul judecării pricinii, afară de cazurile cînd:

1) necesitatea dovezii reiese din dezbateri şi partea nu o putea prevedea;

2) administrarea dovezii nu pricinuieşte amînarea judecăţii;

3) dovada nu a fost cerută în condiţiile articolelor indicate din neştiinţă sau din lipsă de pregătire a părţii.

Cînd dovada cu martori a fost cerută în condiţiile alineatului întîi al prezentului articol, dovada contrară va fi cerută în aceeaşi şedinţă dacă amîndouă părţile sînt prezente sub pedeapsa decăderii părţii din acest drept.

Dacă se admit dovezi noi în şedinţa de judecată, cealaltă parte poate să depună în această şedinţă dovezi contrare sau să ceară amînarea judecăţii pentru prezentarea lor.

Partea este obligată, sub pedeapsa decăderii din drept, să prezinte dovezile în termenul stabilit de instanţă."

73. După articolul 159 se introduce articolul 160, cu următorul cuprins:

"Articolul 160. Repararea pagubei pentru neprezentarea părţii în judecată

Partea care în orice chip a pricinuit amînarea judecăţii va fi obligată, la cererea părţii potrivnice, să-i plătească paguba pricinuită prin amînare şi va fi supusă unei amenzi de la cinci la cincisprezece salarii minime.

Încheierea cu privire la despăgubire este irevocabilă. Despăgubirea nu se înapoiază, chiar dacă partea care a dobîndit-o nu a cîştigat procesul.

Dacă încheierea cu privire la despăgubire nu a fost executată în timpul judecăţii, partea va putea cere ca despăgubirea să fie luată în considerare la pronunţarea hotărîrii."

74. Articolul 162:

 în alineatul 1, textul "traducător, din cauza depunerii unei cereri reconvenţionale," se înlocuieşte cu textul "interpret, din cauza";

alineatul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Instanţa va putea amîna o singură dată judecarea pricinii pentru lipsă de apărare, temeinic motivată."

75. Articolul 167 alineatul 1 se completează cu următoarea propoziţie:

"Din necesitate, preşedintele poate da cuvîntul părţilor de mai multe ori, pe care îl va putea mărgini în timp de fiecare dată."

76. Articolul 171:

din alineatul 2, ultima propoziţie se exclude;

se completează cu un nou alineat, 4, cu următorul cuprins:

"Dacă instanţa constată că întrebarea pusă de parte nu poate să ducă la soluţionarea pricinii, este jignitoare sau tinde să dovedească un fapt care nu se referă la pricina în cauză, nu o va încuviinţa. Instanţa, la cererea părţii, va adopta o încheiere atît asupra întrebării, cît şi asupra motivului pentru care a fost respinsă.";

alineatul 4 va deveni alineatul 5.

77. După articolul 171 se introduce articolul 171/1, cu următorul cuprins:

"Articolul 171/1. Declaraţia martorilor

Declaraţia martorilor se scrie de grefier şi va fi semnată pe fiecare pagină şi la sfîrşitul ei de preşedintele şedinţei, grefier şi martor, după ce ultimul a luat cunoştinţă de cuprins. Dacă martorul nu doreşte sau nu poate să semneze, se face despre aceasta o menţiune.

Orice adăugări, modificări şi ştersături în cuprinsul declaraţiei trebuie acceptate şi semnate de preşedintele şedinţei, de grefier şi martor, sub pedeapsa de a nu se ţine cont de ele.

Locurile nescrise din declaraţie trebuie împlinite cu linii, astfel încît să nu se poată adăuga nimic.

Declaraţia se anexează la procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Dacă din cercetarea pricinii reies bănuieli puternice de mărturie mincinoasă sau de mituire a martorilor, instanţa va da o încheiere prin care trimite materialele în privinţa martorului în procuratură pentru a hotărî chestiunea cu privire la intentarea procesului penal."

78. În articolul 176 alineatul 3, ultima propoziţie se înlocuieşte cu propoziţia: "Cînd partea care declară falsitatea înscrisului arată autorul sau complicele falsului, instanţa va da o încheiere prin care înaintează înscrisul procurorului."

79. Din articolul 179 alineatul 2 propoziţia a doua se exclude.

80. Articolul 182 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Articolul 182. Interogatoriul

Se va putea accepta chemarea părţilor la interogatoriu cînd este privitor la fapte personale, care, fiind în legătură cu pricina, pot duce la soluţionarea ei.

Cel chemat va fi întrebat asupra fiecărui fapt în parte de către persoana care l-a chemat, apoi, cu consimţămîntul preşedintelui şedinţei, de ceilalţi participanţi la proces.

Întrebările pentru interogatoriu se pregătesc în scris.

Răspunsurile vor fi scrise pe aceeaşi foaie cu întrebările.

Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagină de preşedintele şedinţei, grefier, de persoana care a propus să fie efectuat interogatoriul, precum şi de persoana care a răspuns după ce a luat cunoştinţă de cuprins. Toate adăugările, modificările şi ştersăturile vor fi semnate de persoanele indicate, sub pedeapsa de a nu fi ţinute în seamă.

Dacă o parte nu doreşte sau nu poate semna, despre aceasta se va face menţiune în josul interogatoriului.

Pot fi chemate la interogatoriu părţile şi alţi participanţi la proces, cu excepţia procurorului.

Reprezentanţii statului şi celorlalte persoane juridice vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica. Partea care locuieşte în străinătate va putea fi interogată prin reprezentantul său în judecată, care va depune răspunsul părţii, reieşind din împuterniciri.

Instanţa poate încuviinţa luarea interogatoriului la domiciliu, dacă persoana din motive întemeiate nu se poate prezenta la judecată."

81. Din articolul 183, textul "şi a concluziilor procurorului" se exclude.

82. Articolul 184:

alineatul 6 se exclude;

alineatul 7 va deveni alineatul 6;

din alineatul 6, textul "sau procurorul care prezintă concluzii" se exclude.

83. Articolul 186 se exclude.

84. Articolul 187:

din alineatul 1, textul "sau procurorul care prezintă concluzii în proces" se exclude;

alineatul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Referitor la reluarea judecării pricinii în fond se dă o încheiere. După terminarea judecării pricinii în fond urmează susţinerile verbale conform regulilor generale."

85. Din articolul 188, textul "şi procurorul a prezentat concluzii," se exclude, iar cuvîntul "hotărîrea" se înlocuieşte cu cuvintele "dispozitivul hotărîrii".

86. Articolul 189:

după alineatul 3 se introduce un nou alineat, 4, cu următorul cuprins:

"Dacă procedura judiciară se efectuează în altă limbă, hotărîrea se întocmeşte în mod obligatoriu şi în limba de stat.";

alineatul 4 va deveni alineatul 5.

87. În articolul 190 alineatul 3, cuvintele "Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti" se înlocuiesc cu cuvîntul "legii".

88. Din articolul 193 alineatul 2, cuvintele "şi concluziile procurorului" se exclud.

89. Articolul 196:

în alineatul 2, textul "de recurs sau de protest" se înlocuieşte cu textul "cererii de apel sau de recurs";

în alineatul 3, cuvintele "secretarului şedinţei de judecată" se înlocuiesc cu cuvîntul "grefierului";

alineatul 7 se exclude.

90. Articolul 201/1 se exclude.

91. În articolul 202 alineatul 3, textul "un recurs particular sau declara protest" se înlocuieşte cu cuvîntul "apel".

92. Articolul 203:

în alineatul 2:

textul "cu recurs sau protest" se înlocuieşte cu textul "cu apel sau recurs";

cuvîntul "zece" se înlocuieşte cu cuvîntul "cincisprezece";

în alineatul 3, textul "recurs particular sau declara protest" se înlocuieşte cu cuvîntul "apel".

93. Din articolul 204 alineatul 4, textul "particular sau declara protest" se exclude.

94. Din articolul 205 alineatul 2, textul "particular sau declara protest" se exclude.

95. Articolul 206:

titlul şi alineatul 1 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

"Articolul 206. Hotărîrea instanţei de judecată rămasă definitivă

Rămîn definitive următoarele hotărîri ale instanţei de judecată:

1) hotărîrea primei instanţe dată fără drept de apel;

2) hotărîrea primei instanţe după expirarea termenului de apel;

3) hotărîrea dată în apel prin care a fost respinsă cererea de apel;

4) hotărîrea dată în apel prin care s-a rezolvat fondul pricinii.";

alineatul 2 se exclude;

alineatele 3, 4 şi 5 vor deveni respectiv alineatele 2, 3 şi 4;

în alineatul 2, textul "nici să conteste în cadrul unui alt proces faptele şi raporturile juridice, stabilite de instanţa de judecată" se înlocuieşte cu textul "însă poate s-o conteste în ordine de recurs".

96. Din articolul 209 alineatul 4, textele "particular sau declara protest", "particular sau a protestului" se exclud.

97. Articolul 213 punctul 4) în final se completează cu textul ", precum şi în cazurile cînd este ridicată excepţia de neconstituţionalitate a legii sau unui alt act juridic care urmează să fie aplicat".

98. În articolul 216, textul "particular sau declara protest" se înlocuieşte cu textul "în afară de cazurile cînd este ridicată excepţia de neconstituţionalitate a legii sau a unui alt act juridic".

99. În articolul 218 se restabileşte punctul 6), care va avea următorul cuprins:

"6) dacă agenţii economici implicaţi în litigiu în calitate de părţi sînt lichidaţi, iar raportul juridic litigios nu permite succesiunea în drepturi;".

100. Titlul capitolului al nouăsprezecelea va fi următorul:

"SCOATEREA CERERII DE PE ROL"

101. Articolul 220:

titlul va fi următorul:

"Temeiurile pentru scoaterea cererii de pe rol";

în alineatul 1, textul "nu dă curs cererii" se înlocuieşte cu textul "scoate cererea de pe rol".

102. În articolul 221 alineatul 2, textul "a nu se da curs cererii" se înlocuieşte cu textul "a scoate cererea de pe rol".

103. Articolul 224:

în titlu, cuvîntul "particulare" se înlocuieşte cu cuvîntul "interlocutorii";

din alineatul 1, cuvîntul "socialistă" se exclude;

din alineatul 3, textul "sau va intenta un proces penal" se exclude;

alineatul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Încheierea interlocutorie a instanţei poate fi atacată cu recurs, iar dacă hotărîrea în fond se atacă în apel, încheierea interlocutorie se atacă împreună cu hotărîrea.";

alineatul 5 se exclude.

104. În articolul 225, cuvintele "a primei instanţe" se înlocuiesc cu textul "în primă instanţă şi în instanţa de apel".

105. Articolul 226:

din punctul 9), cuvintele "depoziţiile martorilor" se exclud;

punctul 10) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"10) concluziile organelor administraţiei publice;";

din punctul 11), cuvintele "şi concluziile procurorului" se exclud.

106. Articolul 230 alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Instanţele de judecată judecă:

1) plîngerile împotriva hotărîrilor comisiilor electorale;

2) plîngerile împotriva actelor nelegitime ale organelor administraţiei publice, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora, săvîrşite cu încălcarea legii sau cu depăşirea împuternicirilor, ce lezează drepturile persoanelor fizice şi juridice;

3) cererile de urmărire de la cetăţeni a restanţei de impozite, de autoimpunere a populaţiei săteşti şi de asigurare obligatorie."

107. În articolul 231, textul "legislaţia Uniunii R.S.S. şi R.S.S. Moldoveneşti" se înlocuieşte cu cuvîntul "legislaţie".

108. Capitolele al douăzeci şi treilea şi al douăzeci şi patrulea se modifică şi vor avea următorul cuprins:

"Capitolul al douăzeci şi treilea

PLÎNGERILE ÎMPOTRIVA HOTĂRÎRILOR

COMISIILOR ELECTORALE

Articolul 232. Depunerea plîngerii

În cazurile prevăzute de lege, împotriva hotărîrilor comisiilor electorale, în instanţele de judecată pot depune plîngeri cetăţenii, partidele şi alte organizaţii social-politice, blocurile electorale.

Articolul 233. Examinarea plîngerii

Plîngerea se examinează în termenul prevăzut de legislaţia electorală.

Plîngerea se examinează de instanţă cu participarea petiţionarului, a unui reprezentant al comisiei electorale, iar în cazurile cînd plîngerea se referă nu la petiţionar ci la un alt cetăţean, la examinarea ei participă şi acesta. Neprezentarea persoanelor arătate în prezentul articol nu împiedică soluţionarea pricinii.

Articolul 234. Hotărîrea instanţei de judecată

Hotărîrea instanţei de judecată este definitivă şi se trimite imediat comisiei electorale respective pentru îndeplinire.

Hotărîrea instanţei de judecată poate fi supusă recursului în cazurile şi termenul prevăzut de lege.

Capitolul al douăzeci şi patrulea

PLÎNGERILE ÎMPOTRIVA ACTELOR NELEGITIME ALE ORGANELOR ADMINISTRAŢIEI

PUBLICE ŞI PERSOANELOR CU FUNCŢII DE RĂSPUNDERE

Articolul 235. Dreptul la contestarea actelor administrative în judecată

Orice persoană fizică sau juridică, dacă consideră că drepturile ei sînt lezate printr-un act administrativ sau prin refuzul neîntemeiat al unui organ administrativ sau al unei persoane cu funcţii de răspundere de a-i examina cererea cu privire la un drept recunoscut de lege, este în drept să se adreseze în instanţa de judecată competentă pentru anularea actului sau recunoaşterea dreptului care a fost lezat.

Articolul 236. Actele organelor administraţiei publice şi persoanelor cu funcţii de răspundere care pot fi atacate în judecată

Pot fi atacate în judecată actele colegiale ale organelor administraţiei publice sau actele individuale ale persoanelor cu funcţii de răspundere prin care:

1) persoana fizică sau juridică este lipsită în mod nelegal, complet sau parţial, de posibilitatea de a-şi exercita dreptul pe care i l-a acordat legea sau un alt act normativ;

2) persoana fizică sau juridică trebuie în mod nelegitim să îndeplinească o anumită obligaţie.

Nu pot fi atacate în judecată:

1) actele privind raporturile dintre Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern;

2) actele administrative cu privire la securitatea statului, precum şi actele cu privire la interpretarea şi executarea contractelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

3) actele normative a căror examinare este de competenţa Curţii Constituţionale;

4) actele administrative pentru care este prevăzută altă cale de atac.

Articolul 237. Depunerea plîngerii

Persoana fizică sau juridică depune plîngerea la instanţa de judecată competentă după ce actele organului administraţiei publice sau ale persoanei cu funcţii de răspundere au fost atacate în faţa instanţei ierarhic superioare sau persoanei cu funcţii de răspundere ierarhic superioare, care sînt obligate, în termen de o lună, s-o examineze şi să comunice petiţionarului rezultatele examinării.

Actele organelor administraţiei publice care nu au instanţe ierarhic superioare, comitetelor executive raionale, primăriilor municipiilor, precum şi ale altor organe, în cazurile prevăzute de lege, pot fi atacate nemijlocit în judecată.

Plîngerea se depune la instanţa de judecată în raza căreia se află organul administraţiei publice sau locul de lucru al persoanei cu funcţii de răspundere, iar în cazurile prevăzute de lege, la tribunal sau la Curtea de Apel.

Plîngerea este supusă unei taxe de stat în modul stabilit.

Petiţionarul va depune odată cu plîngerea actul administrativ pe care îl atacă, precum şi răspunsul prin care i se comunică refuzul examinării cererii sale referitor la un anumit drept dat de lege. În cazul în care petiţionarul nu a primit nici un răspuns, el va depune la dosar copia de pe cererea adresată instanţei ierarhic superioare sau persoanei cu funcţii de răspundere ierarhic superioare şi documentul ce confirmă că această cerere a fost trimisă.

Articolul 238. Termenele de adresare a plîngerii în instanţa de judecată

Plîngerea poate fi depusă la instanţa de judecată în termen de o lună din ziua în care petiţionarul a primit de la instanţa ierarhic superioară sau de la persoana cu funcţii de răspundere ierarhic superioare refuzul de a satisface plîngerea ori din ziua expirării termenului de o lună de la adresarea plîngerii în instanţa ierarhic superioară sau persoanei cu funcţii de răspundere ierarhic superioare dacă reclamantul nu a primit răspuns la ea.

Termenul de depunere a plîngerii omis din motive întemeiate poate fi restabilit în instanţa de judecată.

Articolul 238/1. Examinarea plîngerii

Examinarea plîngerii în instanţa de judecată şi executarea hotărîrii instanţei de judecată se efectuează conform normelor procedurii judiciare civile.

Instanţa de judecată examinează plîngerea în termen de 10 zile cu participarea petiţionarului şi conducătorului organului administraţiei publice sau a persoanei cu funcţii de răspundere ale căror acţiuni sînt atacate, sau cu participarea reprezentanţilor lor.

Petiţionarul este îndreptăţit să însărcineze un reprezentant al său să-i apere interesele în timpul procesului.

Neprezentarea la şedinţa de judecată fără motive întemeiate a petiţionarului fie a conducătorului organului administraţiei publice sau a persoanei cu funcţii de răspundere ale căror acţiuni sînt atacate, fie a reprezentanţilor lor nu poate împiedica examinarea plîngerii, însă instanţa de judecată poate declara obligatorie prezenţa petiţionarului fie a conducătorului organului administraţiei publice sau a persoanei cu funcţii de răspundere, fie a reprezentanţilor lor.

La procedura judiciară pot participa persoane cu funcţii de răspundere ale instanţelor ierarhic superioare sau reprezentanţi ai lor.

Instanţa de judecată trebuie să studieze materialele prezentate de instanţele ierarhic superioare sau de persoanele cu funcţii de răspundere care consideră legitime acţiunile atacate, pot fi de asemenea ascultate explicaţiile altor persoane, studiate documentele necesare şi alte dovezi.

Articolul 238/2. Hotărîrea instanţei de judecată asupra plîngerii

Pe baza rezultatelor examinării plîngerii, instanţa de judecată dă o hotărîre.

Dacă instanţa de judecată consideră că acţiunile atacate sînt nelegitime şi lezează drepturile petiţionarului, ea dă o hotărîre cu privire la caracterul întemeiat al plîngerii şi la obligarea organului administraţiei publice sau a persoanei cu funcţii de răspundere respective să în lăture încălcarea comisă.

Dacă instanţa de judecată stabileşte că acţiunile atacate au fost săvîrşite în conformitate cu legea şi în limitele împuternicirilor organului administraţiei publice şi ale persoanei cu funcţii de răspundere, ea dă o hotărîre prin care respinge satisfacerea plîngerii.

Hotărîrea instanţei de judecată asupra plîngerii se trimite fie conducătorului organului administraţiei publice sau persoanei cu funcţii de răspundere ale căror acţiuni au fost atacate, fie instanţei ierarhic superioare sau persoanei cu funcţii de răspundere ierarhic superioare, pentru a fi înlăturate încălcările comise ale legii sau altui act normativ.

Executarea hotărîrii instanţei de judecată asupra plîngerii trebuie să se comunice instanţei de judecată şi reclamantului cel tîrziu în termen de o lună de la data primirii hotărîrii instanţei de judecată. În caz de neexecutare a hotărîrii, instanţa de judecată ia măsurile prevăzute în articolul 404 din prezentul cod."

109. Capitolul al douăzeci şi patrulea/1 se exclude.

110. Din articolul 265 alineatul 3, cuvintele "sau declara protest" se exclud.

111. În articolul 278/1, textul "sau de către organul de arbitraj în conformitate cu legislaţia Uniunii R.S.S. şi a R.S.S. Moldoveneşti" se înlocuieşte cu textul "competentă în conformitate cu legislaţia".

112. Titlul al doilea:

în denumirea compartimentelor, literele "Б" şi "B" se înlocuiesc cu literele "B" şi "C";

se introduce un compartiment nou, "D", cu următorul cuprins:

"D. PROCEDURA ÎN INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI ECONOMICE

Capitolul al treizeci şi treilea/2

JUDECAREA LITIGIILOR ECONOMICE

Articolul 278/6. Instanţele judecătoreşti economice

Instanţele judecătoreşti economice sînt instanţe de judecată specializate, care judecă litigiile economice în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte legislative.

Articolul 278/7. Intentarea procesului

Instanţa judecătorească economică intentează procese la cererile introduse de:

1) întreprinderi, instituţii, organizaţii şi asociaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică, inclusiv întreprinderi mixte şi cele aparţinînd integral investitorilor străini, denumite în ceea ce urmează agenţi economici, de organele administraţiei publice care, conform legislaţiei Republicii Moldova, acordurilor internaţionale şi altor convenţii (contracte), pot fi participanţi ai procesului de judecată în instanţa judecătorească economică;

2) organele ierarhic superioare agenţilor economici în cazurile stabilite de prezentul cod;

3) procurori, organele de stat care se adresează în apărarea intereselor de stat;

4) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.

Articolul 278/8. Măsurile prealabile de tranşare a litigiilor economice

Litigiile pot fi transmise spre examinare în instanţa judecătorească economică numai după ce au fost luate măsuri prealabile de tranşare a lor.

Măsurile prealabile de tranşare a litigiilor se socot luate dacă, pînă la adresarea în instanţa judecătorească economică, partea faţă de care sînt formulate pretenţii este înştiinţată despre aceasta în conformitate cu înţelegerile sau contractele dintre părţi.

Articolul 278/9. Litigiile atribuite competenţei instanţelor judecătoreşti economice

Instanţele judecătoreşti economice judecă litigiile apărute din relaţiile economice dintre persoane fizice şi juridice în activitatea de întreprinzător, inclusiv:

1) apărute la încheierea, modificarea, desfacerea şi executarea contractelor, inclusiv cu participarea întreprinderilor mixte şi întreprinderilor aparţinînd integral investitorilor străini;

2) cu privire la reîncasarea sumelor ridicate incontestabil de organele de stat cărora legislaţia le acordă asemenea drepturi;

3) apărute la transportul de mărfuri în cadrul traficului internaţional pe căile ferate, aeriene şi fluviale;

4) de confirmare a dreptului de proprietate;

5) cu privire la repararea prejudiciilor;

6) cu privire la considerarea unor acte normative şi fără caracter normativ ale organelor administraţiei publice şi ale altor organe, care sînt în contradicţie cu legislaţia în vigoare, ca fiind nule;

7) cu privire la contestarea unor fapte care au valoare juridică;

8) cu privire la lichidarea sau reorganizarea agenţilor economici;

9) cu privire la faliment;

10) cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale;

11) alte litigii date de lege în competenţa sa.

Articolul 278/10. Competenţa judecătoriilor economice de circumscripţie

Judecătoriile economice de circumscripţie judecă toate categoriile de litigii economice, cu excepţia celor atribuite competenţei Judecătoriei Economice a Republicii Moldova.

Articolul 278/11. Competenţa Judecătoriei Economice a Republicii Moldova

Judecătoria Economică a Republicii Moldova judecă:

1) cererile agenţilor economici cu privire la considerarea unor acte normative şi fără caracter normativ ale organelor administraţiei publice şi ale altor organe, care sînt în contradicţie cu legislaţia în vigoare, ca fiind nule;

2) cererile introduse în apărarea intereselor de stat;

3) alte litigii date de lege în competenţa sa.

Articolul 278/12. Aprecierea dovezilor

Instanţele judecătoreşti economice apreciază toate dovezile după intima sa convingere, întemeiată pe cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a tuturor circumstanţelor acţiunii, călăuzindu-se totodată de legislaţie, de contractele încheiate şi de alte acte obligatorii pentru părţi.

Nici un fel de dovezi nu au pentru instanţele judecătoreşti economice o forţă probantă de mai înainte stabilită.

Recunoaşterea de către una din părţi a faptelor şi circumstanţelor pe care cealaltă parte îşi întemeiază cerinţele sau obiecţiile nu este acceptată ca circumstanţă obligatorie de instanţa judecătorească economică.

Avizul expertului se discută în şedinţa de judecată şi se apreciază în ansamblu cu toate celelalte dovezi ale pricinii.

Avizul expertului poate fi respins de instanţa judecătorească economică, cu indicarea în hotărîre a motivelor respingerii.

Articolul 278/13. Declaraţiile martorului

Martorul comunică oral instanţei judecătoreşti economice faptele şi împrejurările care au importanţă pentru soluţionarea litigiului.

La propunerea instanţei judecătoreşti economice, martorul poate face declaraţii în scris.

Nu sînt apreciate ca dovezi declaraţiile martorului dacă nu este cunoscut de unde provin.

Articolul 278/14. Taxa de stat

Taxa de stat se achită în conformitate cu Legea taxei de stat.

Articolul 278/15. Repartizarea cheltuielilor de judecată

Cheltuielile ce ţin de plata taxei de stat se repartizează:

1) în litigiile apărute la încheierea, modificarea şi desfacerea contractelor părţii care se eschivează neîntemeiat de la acceptarea propunerilor celeilalte părţi sau ambelor părţi, dacă instanţa judecătorească economică a respins parţial propunerile fiecăreia din ele;

2) în litigiile apărute la executarea contractelor şi în alte temeiuri - ambelor părţi, proporţional mărimii cerinţelor acţiunii satisfăcute.

Dacă pricina a fost intentată în urma acţiunilor neîntemeiate ale uneia din părţi, instanţa judecătorească economică poate trece acestei părţi cheltuielile de plată a taxei de stat, indiferent de rezultatul examinării acţiunii.

Cheltuielile pentru efectuarea expertizei, elaborarea avizelor şi asigurarea traducerii se trec pe seama pîrîtului la satisfacerea acţiunii, reclamantului la respingerea acţiunii, iar la satisfacerea parţială a acţiunii - ambelor părţi, proporţional cerinţelor acţiunii satisfăcute, sau numai părţii care şi-a asumat cheltuielile date.

Articolul 278/16. Forma şi cuprinsul cererii de chemare în judecată

Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa judecătorească economică în scris şi se semnează de conducătorul sau de adjunctul conducătorului agentului economic, de procurorul care o introduce sau de jurisconsult (avocat) în baza procurii, care se anexează la dosar.

Cererea de chemare în judecată va cuprinde:

1) denumirea instanţei căreia îi este adresată;

2) denumirea părţilor, adresele lor, datele de identificare bancare, codurile fiscale;

3) valoarea acţiunii, dacă acţiunea urmează să fie apreciată, suma contractului;

4) circumstanţele pe care sînt întemeiate cerinţele reclamantului şi dovezile care confirmă aceste cerinţe, calculul întemeiat al sumei indicate pentru încasare sau contestare, legislaţia în temeiul căreia este intentată acţiunea;

5) informaţia referitoare la măsurile de tranşare a litigiului în modul stabilit, cu indicarea datei la care pîrîtului i-au fost expediate propunerile de tranşare, precum şi datei la care a fost primit răspunsul, motivele în baza cărora sînt respinse argumentele expuse în răspuns, în procesul-verbal al divergenţelor sau în alte documente;

6) în caz de intentare a acţiunii împotriva mai multor pîrîţi se vor formula cerinţe aparte pentru fiecare din ei;

7) enumerarea documentelor şi a altor dovezi anexate la cerere.

În cererea de chemare în judecată pot fi indicate şi alte date dacă petiţionarul le socoate necesare pentru soluţionarea justă a litigiului.

Articolul 278/17. Expedierea copiilor de pe cererea de chemare în judecată şi de pe documentele anexate la ea

La intentarea acţiunii, precum şi la atragerea de către instanţă a altui reclamant sau pîrît, petiţionarul este obligat să trimită părţilor copii de pe cererea de chemare în judecată şi de pe documentele anexate la ea dacă părţile nu dispun de ele.

Articolul 278/18. Respingerea cererii de chemare în judecată

Instanţa judecătorească economică respinge cererea de chemare în judecată în cazul în care:

1) asemenea cerere nu poate fi judecată în instanţa respectivă;

2) în instanţa judecătorească economică este deja intentat un proces privind litigiul între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri sau există deja o hotărîre a instanţei judecătoreşti economice asupra litigiului dat;

3) acţiunea este intentată de un agent economic sau împotriva unui agent economic care, în conformitate cu legislaţia, nu poate fi reclamant sau pîrît în asemenea litigiu;

4) acţiunea este intentată împotriva unui agent economic lichidat.

Referitor la respingerea cererii de chemare în judecată se dă o încheiere care se trimite părţilor, petiţionarului care nu este reclamant şi procurorului nu mai tîrziu de 10 zile după introducerea cererii.

Încheierea prin care se respinge cererea de chemare în judecată se expediază petiţionarului împreună cu materialele acţiunii.

Încheierea prin care se respinge cererea de chemare în judecată poate fi atacată în modul stabilit de lege. În cazul anulării acestei încheieri, cererea de chemare în judecată se socoate depusă în prima zi de adresare în instanţă.

Articolul 278/19. Returnarea cererii de chemare în judecată

Instanţa judecătorească economică este îndreptăţită să returneze fără examinare cererea de chemare în judecată şi documentele anexate la ea în cazul în care:

1) cererea nu este semnată sau este semnată de o persoană care nu are dreptul să o semneze sau de o persoană funcţia căreia nu este indicată;

2) în cerere nu sînt indicate denumirea părţilor, adresele lor, elementele de identificare bancare şi codurile fiscale;

3) sînt încălcate regulile de conexare a cerinţelor acţiunii;

4) nu este anexată dovada de expediere către pîrît a copiei de pe cererea de chemare în judecată;

5) la cerere nu este anexată dovada de plată a taxei de stat dacă aceasta urmează să fie plătită la depunerea cererii;

6) nu sînt prezentate documentele ce confirmă împuternicirile date de agentul economic pentru a participa la proces;

7) la intentarea acţiunii de către organul ierarhic superior nu sînt prezentate documentele ce confirmă împuternicirile lui;

8) nu sînt prezentate dovezile măsurilor prealabile de tranşare a litigiului în modul stabilit;

9) nu sînt prezentate dovezi ce confirmă adresarea către instituţia financiară pentru a se primi datoria, cînd ea, conform legislaţiei, trebuie să fie primită prin instituţia financiară;

10) reclamantul îşi retrage cererea pînă la darea încheierii privind intentarea procesului.

Cererea de chemare în judecată se returnează de către judecător în termen de 5 zile după primirea ei.

Returnarea cererii de chemare în judecată nu împiedică readresarea ei după înlăturarea încălcării comise.

Articolul 278/20. Intentarea procesului

Judecătorul, primind cererea de chemare în judecată, cu cel tîrziu 10 zile după înregistrarea ei, dă o încheiere privind intentarea procesului şi o expediază părţilor şi petiţionarului care nu este reclamant. În încheiere se indică data primirii cererii, data începutului judecării pricinii, timpul şi locul şedinţei, acţiunile necesare pentru pregătirea dosarului spre examinare în şedinţă.

Încheierea se expediază şi altor agenţi economici, ministerelor şi departamentelor, în cazurile în care de la ele se vor cere documente, informaţii şi concluzii, sau persoanele cu funcţii de răspundere ale acestora vor fi chemate în instanţa de judecată.

Pînă la judecarea pricinii în fond părţile şi alte persoane, în baza împuternicirilor date, sînt îndreptăţite să ia cunoştinţă de dovezile de care nu dispun.

Articolul 278/21. Măsurile luate de judecător în vederea pregătirii materialelor pentru judecarea pricinii în şedinţă

Judecătorul ia următoarele măsuri în vederea pregătirii materialelor pentru judecarea pricinii în şedinţă:

1) hotărăşte chestiunea atragerii în proces în calitate de părţi a altor agenţi economici;

2) exclude din numărul părţilor agenţii economici cărora nu le-a fost trimisă propunerea de tranşare a litigiului, precum şi agenţii economici care, în conformitate cu legislaţia, nu pot fi reclamanţi şi pîrîţi în asemenea litigii;

3) invită reprezentanţii părţilor pentru a preciza circumstanţele pricinii şi stabileşte dacă e necesar a se prezenta materiale suplimentare;

4) obligă părţile, alţi agenţi economici şi persoanele cu funcţii de răspundere ale acestora să execute anumite acţiuni (verificarea calculelor, cercetarea dovezilor la locul aflării lor etc.);

5) cere de la părţi, de la petiţionarul care nu este parte, de la alţi agenţi economici şi de la ministere şi departamente documentele, informaţiile şi avizele necesare pentru soluţionarea litigiului, ia cunoştinţă de aceste materiale la locul aflării lor;

6) hotărăşte chestiunea cu privire la ordonarea expertizei şi la participarea expertului;

7) studiază dovezile scrise şi cele materiale la locul aflării lor;

8) stabileşte obligativitatea sau neobligativitatea înfăţişării reprezentanţilor părţilor în şedinţa de judecată;

9) hotărăşte chestiunea citării persoanelor cu funcţii de răspundere pentru a da lămuriri asupra litigiului;

10) hotărăşte, după caz, chestiunea referitoare la judecarea litigiului la locul aflării agentului economic;

11) ia alte măsuri de asigurare a examinării juste şi în termen a litigiului.

Articolul 278/22. Termenele judecării litigiilor

Instanţele judecătoreşti economice judecă litigiile într-un termen de cel mult 3 luni dacă legislaţia nu prevede altfel.

Articolul 278/23. Modul desfăşurării şedinţei

Modul desfăşurării şedinţei este stabilit de instanţa judecătorească economică. Judecătorul lămureşte participanţilor la proces drepturile şi obligaţiile lor şi contribuie la exercitarea drepturilor ce le aparţin, la stabilirea unei înţelegeri legale între părţi.

În conformitate cu modul stabilit de instanţă, se ascultă reprezentanţii reclamantului şi ai pîrîtului, expertul şi ceilalţi participanţi la şedinţă.

La examinarea litigiilor deosebit de complicate, judecătorul are dreptul să anunţe o întrerupere.

Articolul 278/24. Actele judecătoreşti

Instanţa judecătorească economică adoptă acte judecătoreşti sub formă de hotărîri, încheieri şi decizii.

Hotărîrea instanţei de judecată rămîne definitivă după expirarea termenului prevăzut pentru apel.

Actul judecătoresc, rămas definitiv, este obligatoriu pentru executare.

Neexecutarea actelor judecătoreşti atrage răspunderea prevăzută de prezentul cod.

Articolul 278/25. Amînarea judecării pricinii

Instanţa judecătorească economică are dreptul să amîne judecarea pricinii în cazurile în care:

1) a apărut necesitatea de a atrage în proces un alt reclamant sau alt pîrît;

2) materialele cerute nu au fost primite;

3) reprezentanţii părţilor nu s-au prezentat;

4) există alte motive care fac imposibilă judecarea pricinii în şedinţa dată.

Referitor la amînarea judecării pricinii se dă o încheiere în care se indică data şi locul desfăşurării următoarei şedinţe.

În încheierea privind amînarea judecării pricinii poate fi stabilită aplicarea unei amenzi prevăzute de prezentul cod.

Articolul 278/26. Suspendarea procesului şi reînceperea lui

Instanţa judecătorească economică suspendă procesul în cazul în care:

1) pricina nu poate fi judecată înainte de soluţionarea de către instanţă a altei pricini legate de aceasta sau înainte de soluţionarea chestiunii respective de către organele competente;

2) instanţa ordonă efectuarea unei expertize;

3) instanţa trimite materialele în organele de anchetă.

Instanţa judecătorească economică reîncepe procesul după înlăturarea circumstanţelor care au servit ca motiv pentru suspendarea lui.

Referitor la suspendarea procesului şi reînceperea lui se dă o încheiere.

Încheierea privind suspendarea procesului poate fi revizuită în modul stabilit de prezentul cod.

Articolul 278/27. Clasarea procesului

Instanţa judecătorească economică clasează procesul în cazul în care:

1) litigiul nu este de competenţa sa;

2) există o hotărîre a instanţei judecătoreşti economice privind litigiul între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri;

3) una din părţile implicate în proces (sau ambele), în conformitate cu legislaţia, nu poate fi reclamant în asemenea litigiu;

4) agenţii economici implicaţi în litigiu în calitate de părţi sînt lichidaţi.

În cazul clasării procesului, adresarea repetată în instanţa de judecată privind litigiul dintre aceleaşi părţi asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri nu se admite.

Referitor la clasarea procesului se dă o încheiere în care se poate stabili repartizarea între părţi a cheltuielilor de taxă de stat, restituirea taxei de stat din buget şi încasarea amenzilor prevăzute de prezentul cod.

Articolul 278/28. Lăsarea cererii fără examinare

Instanţa judecătorească economică lasă cererea fără examinare în cazul în care:

1) cererea nu este semnată sau este semnată de o persoană care nu are acest drept;

2) în instanţa de judecată se judecă un litigiu între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri;

3) nu sînt luate măsuri pentru tranşarea prealabilă a litigiului;

4) nu sînt luate măsuri pentru primirea, în modul stabilit, a datoriei prin instituţia financiară;

5) reclamantul sau petiţionarul care nu este reclamant nu a prezentat fără motive întemeiate materialele cerute de instanţă, nu s-a înfăţişat la şedinţa de judecată, fapt care împiedicase judecarea litigiului.

Referitor la lăsarea cererii fără examinare se dă o încheiere în care se poate stabili repartizarea între părţi a cheltuielilor de taxă, restituirea ei din buget şi încasarea amenzilor prevăzute de prezentul cod.

După înlăturarea circumstanţelor care au servit drept motiv pentru lăsarea cererii fără examinare, reclamantul are dreptul de a se adresa în judecată în modul stabilit.

Articolul 278/29. Schimbarea temeiului sau a obiectului acţiunii, schimbarea mărimii cerinţelor, renunţarea la acţiune, recunoaşterea acţiunii

Pînă la adoptarea hotărîrii asupra litigiului, reclamantul are dreptul să schimbe temeiul sau obiectul acţiunii, să majoreze sau să micşoreze mărimea cerinţelor sau să renunţe la acţiune.

Reclamatul are dreptul să recunoască acţiunea în tot sau în parte.

Instanţa judecătorească economică nu acceptă renunţarea la acţiune şi micşorarea mărimii cerinţelor acţiunii dacă aceasta prejudiciază interesele statului.

Faptele privind renunţarea la acţiune sau recunoaşterea acţiunii se înscriu în procesul-verbal.

Instanţa judecătorească economică nu acceptă recunoaşterea acţiunii dacă aceasta este în contradicţie cu legislaţia.

Articolul 278/30. Drepturile instanţei judecătoreşti economice la adoptarea şi executarea hotărîrii

Instanţa judecătorească economică este îndreptăţită să declare nul contractul în întregime sau numai o parte a acestuia care este în contradicţie cu legislaţia, precum şi să refuze satisfacerea cerinţelor părţilor dacă aceste cerinţe se bazează pe un act nelegitim al unui organ al administraţiei publice sau al unui alt organ.

La adoptarea hotărîrii asupra litigiului, instanţa judecătorească economică are dreptul:

1) să depăşească limitele cerinţelor acţiunii dacă aceasta este necesar pentru apărarea intereselor statului;

2) să încaseze de la agenţii economici inculpaţi în folosul bugetului de stat amenzile prevăzute de prezentul cod;

3) să amîne sau să eşaloneze executarea hotărîrii.

Articolul 278/31. Procesele-verbale

Pentru fiecare şedinţă de judecată a primei instanţe, precum şi pentru fiecare act de procedură efectuat în afară de şedinţă, se întocmeşte un proces-verbal.

În procesul-verbal al şedinţei se arată:

1) anul, luna, data şi locul şedinţei de judecată;

2) denumirea instanţei care judecă pricina, numele şi prenumele membrilor completului de judecată;

3) menţiunea cu privire la înfăţişarea participanţilor la proces şi a altor participanţi;

4) dispozitivul hotărîrii, precum şi faptul tranzacţiei de împăcare.

La efectuarea actului de procedură în afară de şedinţă, în procesul-verbal se arată datele şi materialele primite.

Procesul-verbal se întocmeşte de preşedintele şedinţei de judecată sau de un alt judecător din completul de judecată care judecă pricina.

Procesul-verbal se semnează de preşedintele şedinţei cel tîrziu a doua zi după terminarea şedinţei de judecată.

Procesul-verbal cu privire la efectuarea actului de procedură în afară de şedinţă se semnează de către judecător după efectuarea acestuia.

Articolul 278/32. Judecarea în primă instanţă a litigiilor economice date în competenţa Judecă- toriei Economice a Republicii Moldova

Litigiile economice date prin lege în competenţa Judecătoriei Economice a Republicii Moldova se judecă în primă instanţă de un complet de judecată format din cel mult 3 judecători numiţi de Preşedintele Judecătoriei Economice a Republicii Moldova din rîndul membrilor Colegiului de apel şi Colegiului de recurs ale judecătoriei.

Articolul 278/33. Apelul

Hotărîrile adoptate în primă instanţă de judecătoriile economice de circumscripţie sînt supuse apelului la Judecătoria Economică a Republicii Moldova.

Nu pot fi atacate cu apel:

1) hotărîrile date în primă instanţă de Judecătoria Economică a Republicii Moldova;

2) hotărîrile în pricinile patrimoniale dacă, la momentul intentării acţiunii în judecată, valoarea acţiunii este mai mică de cincizeci de salarii minime;

3) încheierile prin care se încuviinţează împăcarea părţilor şi se confirmă tranzacţia de împăcare;

4) alte hotărîri pentru care legea nu prevede această cale de atac.

Încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai odată cu fondul, în afară de cazurile cînd încheierile instanţei fac imposibilă judecarea de mai departe a pricinii.

Articolul 278/34. Persoanele care pot declara apel

Pot declara apel:

1) părţile şi alţi participanţi la proces;

2) procurorul, în pricinile intentate de el personal;

3) martorul, expertul, interpretul şi reprezentanţii părţilor, cu privire la cheltuielile de judecată ce li se cuvin.

În cazul depunerii cererii de apel de către reprezentanţii părţilor, la cerere se anexează mandatul ce confirmă dreptul lor de a contesta hotărîrile judecătoreşti.

Articolul 278/35. Judecarea apelului

Apelul se judecă de Colegiul de apel al Judecătoriei Economice a Republicii Moldova.

Articolul 278/36. Termenul de declarare a apelului

Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărîrii dacă legea nu dispune altfel.

Dacă una din părţi face apel înainte de comunicarea hotărîrii, aceasta se consideră comunicată la data depunerii apelului.

Articolul 278/37. Returnarea apelului

Colegiul de apel returnează apelul în cazul în care:

1) apelul nu este semnat sau este semnat de o persoană care nu are dreptul să-l semneze sau de o persoană a cărei funcţie nu este arătată;

2) la apel nu este anexată dovada ce confirmă faptul că participanţilor la proces li s-au expediat copiile de pe apel;

3) la apel nu este anexată dovada de plată a taxei de stat;

4) apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit şi nu cuprinde cerinţa de a-l repune în termen;

5) apelul este retras pînă la darea hotărîrii.

Referitor la returnarea cererii de apel se dă o încheiere care poate fi supusă recursului.

Articolul 278/38. Intentarea procesului în apel

Referitor la primirea apelului se dă o încheiere.

În încheiere se arată data şi locul examinării apelului.

Articolul 278/39. Dovezile de apel

Părţile nu se vor folosi, înaintea instanţei de apel, de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decît de cele invocate în primă instanţă sau arătate în cererea de chemare în judecată şi în referinţă.

Colegiul de apel va putea încuviinţa refacerea sau completarea dovezilor administrate în primă instanţă, precum şi administrarea altor dovezi, dacă le consideră necesare pentru judecarea pricinii.

Articolul 278/40. Procedura de judecare a apelului

Regulile de procedură privind judecarea pricinilor în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel în condiţiile prezentului compartiment. Regulile stabilite numai pentru judecarea pricinilor în primă instanţă nu se aplică.

Articolul 278/41. Renunţarea la apel

Apelantul este îndreptăţit să renunţe la apel pînă la darea deciziei.

În cazul admiterii renunţării la apel, procesul în instanţa de apel se clasează dacă hotărîrea nu a fost contestată de alte persoane.

Articolul 278/42. Limitele judecării apelului

În baza dovezilor anexate la dosar şi a celor prezentate suplimentar, Colegiul de apel rejudecă pricina. Dovezile suplimentare sînt admise de instanţa de apel în cazul confirmării de către apelant a imposibilităţii prezentării lor în primă instanţă.

În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, pricina sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedură şi alte asemenea mijloace de apărare nu se consideră cereri noi.

Se vor putea cere însă dobînzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărîrii primei instanţe. De asemenea, se va putea solicita compensaţia legală.

Articolul 278/43. Temeiuri pentru modificarea sau anularea hotărîrii

Drept temeiuri pentru modificarea sau anularea hotărîrii sînt:

1) aprecierea incompletă a circumstanţelor care au însemnătate pentru judecarea pricinii;

2) neconfirmarea circumstanţelor care au însemnătate pentru pricină, pe care judecata le-a considerat stabilite;

3) necorespunderea concluziilor expuse în hotărîre circumstanţelor dosarului;

4) încălcarea sau aplicarea greşită a normelor dreptului material sau normelor dreptului procedural.

Încălcarea sau aplicarea greşită a normelor dreptului procedural serveşte drept temei pentru modificarea sau anularea hotărîrii dacă această încălcare a avut drept consecinţă sau a putut duce la adoptarea unei hotărîri greşite.

Încălcarea normelor dreptului procedural serveşte ca temei pentru anularea hotărîrii date în primă instanţă dacă:

1) pricina a fost judecată de un complet de judecată format cu încălcarea legii;

2) pricina a fost judecată în lipsa unuia din participanţii la proces, care nu a fost înştiinţat în mod legal despre data şi locul şedinţei;

3) instanţa a dat o hotărîre referitor la drepturile şi obligaţiile persoanelor neimplicate în proces;

4) hotărîrea nu este semnată de toţi membrii completului de judecată sau este semnată de judecători care nu sînt indicaţi în hotărîre;

5) hotărîrea a fost dată de alţi judecători decît cei care au luat parte la dezbaterea pricinii;

6) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei sau el nu este semnat.

Articolul 278/44. Hotărîrile supuse recursului

Pot fi atacate cu recurs:

1) hotărîrile date fără drept de apel;

2) hotărîrile date în apel;

3) alte hotărîri în condiţiile legii.

Articolul 278/45. Persoanele care pot declara recurs

Pot declara recurs:

1) părţile implicate în proces;

2) procurorul, în pricinile intentate de el personal.

Articolul 278/46. Termenul de declarare a recursului

Termenul de recurs este de 2 luni de la pronunţarea hotărîrii dacă legea nu dispune altfel.

Articolul 278/47. Modul depunerii recursului

Recursul se depune la instanţa judecătorească economică a cărei hotărîre se atacă.

Instanţa judecătorească economică care a dat hotărîrea în primă instanţă şi Colegiul de apel care a dat decizia în apel sînt obligate să trimită recursul împreună cu dosarul în Colegiul de recurs al Judecătoriei Economice a Republicii Moldova.

Articolul 278/48. Judecarea recursului

Recursul se judecă de Colegiul de recurs al Judecătoriei Economice a Republicii Moldova.

Articolul 278/49. Temeiurile pentru depunerea recursului

Recursul poate fi depus în cazul în care:

1) completul de judecată a fost format cu încălcarea legii;

2) hotărîrea a fost dată de alţi judecători decît cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;

3) hotărîrea s-a dat cu încălcarea competenţei;

4) instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;

5) instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor pretenţiilor, a acordat mai mult decît s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut;

6) hotărîrea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;

7) instanţa, interpretînd greşit actul normativ, a schimbat natura acestuia;

8) hotărîrea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii;

9) instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărîtoare pentru judecarea pricinii;

10) hotărîrea se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgînd dintr-o apreciere eronată a dovezilor administrate.

Articolul 278/50. Returnarea recursului

Colegiul de recurs returnează recursul în cazul în care:

1) recursul nu este semnat sau este semnat de o persoană care nu are dreptul să-l semneze sau de o persoană a cărei funcţie nu este arătată;

2) la recurs nu este anexată dovada ce confirmă faptul că persoanelor participante la proces li s-a expediat copia de pe recurs;

3) la recurs nu este anexată dovada de plată a taxei de stat;

4) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit şi nu cuprinde cerinţa de a-l repune în termen;

5) în recurs nu sînt arătate dovezi ce confirmă încălcarea normelor dreptului material sau normelor dreptului procesual;

6) pînă la darea încheierii de primire a recursului spre examinare, recurentul a retras recursul.

Referitor la returnarea recursului se dă o încheiere.

Încheierea de returnare a recursului poate fi atacată în instanţa de recurs.

Articolul 278/51. Intentarea procesului în recurs

Referitor la primirea recursului se dă o încheiere.

În încheiere se arată data şi locul examinării recursului.

Articolul 278/52. Suspendarea executării hotărîrilor

Colegiul de recurs este în drept, la cererea unei părţi sau din oficiu, să suspende executarea hotărîrilor date în primă instanţă sau în apel.

Articolul 278/53. Procedura de judecare a recursului

În instanţa de recurs, pricina se judecă conform prevederilor pentru judecarea pricinii în primă instanţă în condiţiile prevăzute în instanţa de recurs. Regulile de procedură prevăzute numai pentru prima instanţă nu se aplică.

Articolul 278/54. Renunţarea la recurs

Recurentul are dreptul să renunţe la recurs pînă la darea deciziei.

În cazul acceptării renunţării la recurs, procesul în instanţa de recurs se clasează dacă hotărîrea nu a fost contestată de alte persoane.

Referitor la clasarea procesului se dă o încheiere.

Articolul 278/55. Termenul de judecare a recursului

Recursul se judecă în termenul de 2 luni de la data intentării procesului în recurs.

Articolul 278/56. Limitele judecării recursului

La judecarea recursului, instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării normelor dreptului material, precum şi procesul de judecată în primă instanţă şi în instanţa de apel. În recurs nu se prezintă dovezi noi.

Articolul 278/57. Împuternicirile instanţei de recurs

Instanţa de recurs are dreptul:

1) să respingă recursul şi să menţină hotărîrile date în primă instanţă şi în instanţa de apel;

2) să anuleze hotărîrile date în primă instanţă şi în instanţa de apel, în tot sau în parte, şi să dea o altă hotărîre;

3) să anuleze hotărîrile date în primă instanţă şi în instanţa de apel şi să transmită pricina la rejudecare;

4) să modifice hotărîrile date în primă instanţă şi în instanţa de apel;

5) să anuleze hotărîrile date în primă instanţă şi în instanţa de apel cu clasarea procesului ori să respingă acţiunea;

6) să menţină hotărîrile date în primă instanţă ori în instanţa de apel.

Articolul 278/58. Temeiurile pentru modificarea sau anularea hotărîrii

Drept temei pentru modificarea sau anularea hotărîrii sau deciziei serveşte încălcarea sau aplicarea greşită a normelor dreptului material sau normelor dreptului procedural.

Încălcarea sau aplicarea greşită a normelor dreptului procedural serveşte drept temei pentru modificarea sau anularea hotărîrii dacă această încălcare a dus sau a putut duce la adoptarea unei hotărîri incorecte.

Încălcarea normelor dreptului procedural serveşte drept temei pentru anularea hotărîrii date în primă instanţă dacă:

1) pricina a fost judecată de un complet de judecată format cu încălcarea legii;

2) pricina a fost judecată în lipsa unuia din participanţii la proces, care nu a fost înştiinţat în mod legal despre data şi locul şedinţei;

3) în hotărîre sau decizie lipseşte trimiterea la lege sau la un alt act normativ de care s-a condus instanţa judecătorească economică la darea hotărîrii sau deciziei;

4) instanţa a dat o hotărîre sau decizie referitor la drepturile şi obligaţiile persoanelor participante la proces;

5) hotărîrea sau decizia nu este semnată de toţi membrii completului de judecată sau este semnată de judecători care nu sînt indicaţi în hotărîre;

6) hotărîrea a fost dată de judecători ce nu au făcut parte din completul de judecată care a judecat pricina;

7) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei sau el nu este semnat.

Articolul 278/59. Recursul asupra încheierilor

Recursul asupra încheierilor se depune şi se judecă în modul prevăzut de prezentul cod.

Articolul 278/60. Recurs la Curtea Supremă de Justiţie

Părţile implicate în proces, precum şi Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Procurorul General, Preşedintele Judecătoriei Economice a Republicii Moldova, din oficiu sau la cererea persoanei implicate în proces, pot ataca cu recurs, la Curtea Supremă de Justiţie, hotărîrile irevocabile date de Judecătoria Economică a Republicii Moldova pentru următoarele motive:

1) hotărîrea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea legii sau aplicarea greşită a acesteia;

2) instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;

3) judecătorii au săvîrşit infracţiuni în legătură cu hotărîrea pronunţată.

Articolul 278/61. Judecarea recursului

Recursul se judecă de un colegiu format pentru soluţionarea litigiilor economice, cu participarea recurentului care expune motivele acestui recurs şi depune concluzii.

Pînă la închiderea dezbaterilor judiciare, recursul poate fi în bază de motive retras. În acest caz, părţile pot cere continuarea dezbaterilor.

După depunerea recursului, instanţa poate să dispună suspendarea executării hotărîrii.

Articolul 278/62. Executarea actelor judiciare

Actele judiciare ale instanţelor de judecată care au intrat în vigoare sînt obligatorii pentru executare în modul stabilit de prezentul cod.

Articolul 278/63. Eliberarea titlului executor

Titlul executor se eliberează în baza actelor judiciare ale instanţelor de judecată.

Titlul executor pentru încasarea sumelor în folosul încasatorilor se trimite de către aceştia în instituţiile financiare şi se execută în modul stabilit.

În celelalte cazuri, titlul executor se execută de executorul judecătoresc.

Articolul 278/64. Cuprinsul titlului executor

Titlul executor trebuie să cuprindă:

1) denumirea instanţei de judecată, numărul dosarului pentru care s-a eliberat titlul executor, data pronunţării actului judiciar, data eliberării titlului executor şi termenul lui de acţiune;

2) dispozitivul actului judiciar.

Dacă în actul judiciar se stabileşte amînarea sau eşalonarea executării lui, în titlul executor se arată din ce moment se începe termenul lui de acţiune.

În titlul executor care urmează a fi executat de executorul judecătoresc sau în cel care se trimite instituţiei financiare se indică de asemenea adresa debitorului.

Titlul executor se semnează de judecător şi se autentifică cu ştampila instanţei judecătoreşti economice.

Articolul 278/65. Termenul de prezentare a titlului executor spre executare

Titlul executor poate fi prezentat spre executare la cel tîrziu 3 ani de la data intrării în vigoare a actului judiciar sau după expirarea termenului stabilit pentru amînarea sau eşalonarea executării actului judiciar, sau după darea încheierii de repunere în termen pentru prezentarea titlului executor spre executare. În acest termen nu se include timpul în care executarea actului judiciar a fost suspendat.

Articolul 278/66. Răspunderea pentru neexecutarea actului judiciar

Pentru neexecutarea actului judiciar de către debitor sau instituţia financiară căreia i s-a trimis titlul executor, se aplică o amendă de pînă la 50 procente din suma supusă încasării sau din valoarea patrimoniului. În caz de neexecutare a actului judiciar referitor la o pricină nepatrimonială, se aplică o amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.

Amenda se aplică printr-o încheiere a instanţei judecătoreşti economice care a emis actul judiciar rămas definitiv."

113. Titlurile al treilea şi al patrulea vor avea următorul cuprins:

"Titlul al treilea

CĂILE ORDINARE DE ATAC

Capitolul al treizeci şi patrulea

APELUL

Articolul 279. Hotărîrile supuse apelului

Hotărîrile date în primă instanţă de judecătorii sînt supuse apelului în tribunal, iar hotărîrile date în primă instanţă de judecătoriile specializate (militară şi economică) şi tribunale sînt supuse apelului la Curtea de Apel.

Nu pot fi atacate cu apel:

1) hotărîrile date în primă instanţă de Curtea Supremă de Justiţie;

2) hotărîrile date în primă instanţă de Curtea de Apel;

3) hotărîrile în pricinile patrimoniale dacă, la momentul intentării acţiunii în judecată, valoarea acţiunii este mai mică de zece salarii minime;

4) încheierile prin care este suspendată sau încetată procedura, precum şi încheierile prin care cererea este scoasă de pe rol;

5) alte hotărîri pentru care legea nu prevede această cale de atac.

Încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai odată cu fondul, în afară de cazurile cînd încheierile instanţei fac imposibilă judecarea de mai departe a pricinii.

Apelul declarat împotriva hotărîrii se socoate făcut şi împotriva încheierii, chiar dacă aceasta a fost dată după pronunţarea hotărîrii.

Articolul 280. Persoanele care pot declara apel

Pot declara apel:

1) părţile şi alţi participanţi la proces;

2) procurorul, în pricinile intentate de el personal;

3) martorul, expertul, interpretul şi reprezentanţii părţilor, cu privire la cheltuielile de judecată ce li se cuvin.

Apelul poate fi declarat de către reprezentanţii părţilor dacă sînt împuterniciţi conform legii.

Articolul 281. Executarea hotărîrii

Hotărîrea instanţei de fond se execută după ce devine definitivă, cu excepţia cazurilor de executare imediată.

Articolul 282. Termenul de declarare a apelului

Termenul de apel este de 15 zile de la pronunţarea hotărîrii dacă legea nu dispune altfel.

Pentru părţile care nu au participat la judecarea pricinii, termenul de apel curge de la înmînarea copiei de pe dispozitivul hotărîrii.

Termenul de apel se întrerupe prin decesul părţii care are interesul să facă apel. În acest caz, hotărîrea instanţei de judecată se trimite la cel din urmă domiciliu al părţii sau pe numele moştenirii.

Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data primirii hotărîrii.

Pentru moştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrînsă sau dispăruţi, ori în caz cînd nu sînt moştenitori legali, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu al moştenirii.

Apelul nu constituie prin el însuşi un act de acceptare a moştenirii.

Articolul 283. Renunţarea la apel

După pronunţarea hotărîrii şi pînă la expirarea termenului de apel, părţile pot renunţa la această cale de atac, făcîndu-se menţiune despre aceasta într-un proces-verbal, semnat de preşedintele şedinţei şi grefier. Renunţarea se poate face şi prin înscris autentificat.

Partea care a renunţat la apel cu privire la o hotărîre nu mai are dreptul de a declara apel.

Articolul 284. Repunerea în termen

Apelul poate fi repus în termen de către instanţa de apel în modul prevăzut de articolul 114 din prezentul cod. Dacă instanţa de judecată nu găseşte temeiuri pentru repunere în termen, ea respinge apelul ca depus după expirarea termenului.

Articolul 285. Depunerea apelului

Apelul se depune în scris la instanţa a cărei hotărîre se atacă.

Depunerea în termen a apelului direct în instanţa de apel nu împiedică judecarea apelului de către instanţă.

Articolul 286. Cuprinsul cererii de apel

Cererea de apel va cuprinde:

1) denumirea instanţei căreia îi este adresat apelul;

2) numele şi prenumele (denumirea), domiciliul sau reşedinţa părţilor;

3) denumirea instanţei care a adoptat hotărîrea, data adoptării ei, numele şi prenumele intimatului;

4) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul;

5) dovezile invocate în susţinerea apelului;

6) lista dovezilor scrise ce se anexează la apel;

7) data şi semnătura persoanei care face apel.

Dacă se cere dovadă cu martori, se va arăta numele, prenumele şi domiciliul martorilor.

La apelul depus de reprezentant trebuie să se anexeze mandatul sau un alt document, care certifică împuternicirile reprezentantului, dacă în dosar nu există o asemenea împuternicire.

Preşedintele instanţei sau judecătorul, pînă la prima zi de înfăţişare, va cere de la persoana care a depus apelul să îndeplinească cerinţele alineatului întîi al prezentului articol.

Articolul 287. Copiile de pe cererile de apel şi înscrisuri

Cererea de apel şi înscrisurile la ea se depun în instanţa de judecată cu atîtea copii certificate cîţi participanţi la proces sînt.

Articolul 288. Alăturarea la apel

Coparticipanţii şi terţele persoane care nu formulează pretenţii proprii asupra obiectului litigiului, ale căror poziţii coincid cu poziţia apelantului, se pot alătura la apelul declarat. Pentru cererea de alăturare la apel nu se plăteşte taxă de stat.

Articolul 289. Acţiunile instanţei de judecată după primirea apelului

După primirea apelului şi expirarea termenului de depunere a apelului pentru toţi participanţii la proces, instanţa de judecată este obligată să trimită dosarul împreună cu cererea de apel în instanţa de apel.

Articolul 290. Stabilirea termenului de judecare a pricinii

Preşedintele instanţei de apel după primirea dosarului va dispune:

1) să trimită participanţilor la proces copii certificate de pe cererea de apel şi de pe înscrisuri, care nu au fost prezentate în primă instanţă, obligîndu-i să depună în instanţa de apel referinţă la apel cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru înfăţişare;

2) stabilirea termenului de pregătire a pricinii pentru dezbatere;

3) citarea părţilor şi participanţilor la proces.

Articolul 291. Retragerea apelului

Pînă la închiderea dezbaterilor în instanţa de apel, părţile, procurorul şi alţi participanţi la proces îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea poate fi făcută personal de parte sau prin mandatar special. Declaraţia de retragere a apelului se face în instanţa de apel.

Apelul poate fi retras de procurorul care l-a declarat, precum şi de procurorul ierarhic superior.

Apelul declarat de procuror şi retras de el poate fi însuşit de partea în favoarea căreia a fost declarat, după ce a plătit taxa de stat.

În cazul admiterii retragerii apelului, instanţa de apel comunică aceasta participanţilor la proces şi dă o decizie prin care încetează procesul în instanţa de apel dacă hotărîrea nu a fost atacată cu apel de către alte persoane.

Articolul 292. Renunţarea reclamantului la acţiune şi tranzacţia de împăcare a părţilor

Renunţarea reclamantului la acţiune şi încheierea tranzacţiei de împăcare a părţilor, făcute după depunerea apelului, trebuie să fie prezentate instanţei de apel în scris. Înainte de a admite renunţarea la acţiune şi de a confirma tranzacţia de împăcare, instanţa explică părţilor efectele actelor de procedură pe care le săvîrşesc în conformitate cu articolele 166 şi 219 din prezentul cod.

În caz de admitere a renunţării reclamantului la acţiune şi de confirmare a tranzacţiei de împăcare a părţilor, instanţa de apel anulează hotărîrea dată şi încetează procesul, dacă sînt respectate cerinţele articolului 35 din prezentul cod.

Articolul 293. Amînarea judecării apelului

Dacă intimatul nu a primit cererea de apel şi înscrisurile la ea cu cel puţin 30 de zile pînă la ziua de înfăţişare în judecată, iar în pricinile urgente cu cel puţin 5 zile, el va putea cere, în prima zi de înfăţişare, un termen pentru a depune la dosar referinţă.

Dacă intimatul lipseşte în prima zi de înfăţişare şi instanţa constată că cererea de apel nu i-a fost trimisă, aceasta va dispune amînarea pricinii şi trimiterea apelului, cu respectarea cerinţelor indicate în alineatul întîi al prezentului articol.

Articolul 294. Prezentarea dovezilor şi cererilor în instanta de apel

Părţile pot prezenta în instanţa de apel orice dovezi noi cu respectarea cerinţelor prevăzute de articolul 1571 din prezentul cod.

În instanţa de apel nu se poate schimba calitatea părţilor, pricina sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedură şi alte asemenea mijloace de apărare nu pot fi considerate cereri noi.

Părţile vor putea cere însă dobînzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri apărute după adoptarea hotărîrii în primă instanţă. De asemenea, pot solicita compensaţia legală.

Articolul 295. Modul de judecare a pricinii în instanţa de apel

Judecarea pricinii în instanţa de apel se efectuează conform regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă, inclusiv obligativitatea întocmirii unui proces-verbal.

Neprezentarea apelantului sau a reprezentantului acestuia, precum şi a vreunuia din participanţi la proces, nu împiedică judecarea pricinii.

Dacă neprezentarea participanţilor la proces este recunoscută de instanţa de judecată întemeiată sau dacă nu se poate verifica dacă a fost respectată ordinea de chemare a participanţilor la proces, instanţa dispune amînarea judecării pricinii.

Articolul 296. Limitele judecării apelului

Instanţa, judecînd apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe în baza materialelor şi dovezilor din dosar, precum şi a înscrisurilor noi prezentate la instanţă.

Instanţa poate da o apreciere nouă dovezilor din dosarele pricinii şi administra orice dovezi prezentate de părţi în condiţiile prezentului cod.

Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Articolul 297. Împuternicirile instanţei de apel

Instanţa de apel are dreptul:

1) să respingă apelul şi să menţină hotărîrea;

2) să modifice hotărîrea;

3) să caseze hotărîrea în tot sau în parte şi să dea o hotărîre nouă;

4) să caseze hotărîrea în tot sau în parte şi să dispună încetarea procesului sau scoaterea cererii de pe rol, dacă există motivele prevăzute în articolele 218 şi 220 din prezentul cod.

În cazul în care se constată că prima instanţă a judecat pricina fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărîrea atacată şi va trimite pricina spre rejudecare primei instanţe.

Dacă hotărîrea a fost anulată pentru lipsă de competenţă, pricina se trimite spre rejudecare instanţei competente.

Articolul 298. Darea deciziei

Dispoziţia instanţei de apel prin care se rezolvă dacă hotărîrea instanţei de fond este legală şi temeinică se dă în formă de decizie.

Judecătorii instanţei de apel, după închiderea dezbaterilor şi ascultarea susţinerilor verbale, se retrag în camera de consiliu pentru darea deciziei.

Deliberarea judecătorilor, darea deciziei şi pronunţarea ei se fac potrivit prevederilor articolelor 17, 189, 191, 192 şi 195 din prezentul cod.

Instanţa de apel poate adopta numai dispozitivul deciziei, întocmind decizia motivată, în cazul depunerii recursului, în decurs de 15 zile.

Decizia este definitivă din momentul adoptării.

Articolul 299. Cuprinsul deciziei

Decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă prevederile articolului 196 din prezentul cod, cu unele excepţii.

În motivarea deciziei se indică temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la admiterea sau respingerea apelului, precum şi temeiurile care au dus la adoptarea uneia din soluţiile prevăzute în articolul 297 din prezentul cod.

În dispozitiv se indică denumirea primei instanţe şi data adoptării hotărîrii în primă instanţă, numele părţilor, obiectul litigiului, numele apelantului şi concluzia instanţei de apel în sensul admiterii sau respingerii apelului.

După adoptarea deciziei, instanţa de apel întoarce dosarul în prima instanţă.

Articolul 300. Anunţarea deciziei

Decizia adoptată se anunţă în şedinţa de judecată de preşedintele şedinţei sau de judecătorul care a raportat pricina.

Articolul 301. Indicaţiile instanţei de apel

Indicaţiile instanţei de apel expuse în decizie sînt obligatorii pentru instanţa care rejudecă pricina.

Instanţa de apel nu are dreptul să constate sau să considere dovedite împrejurări care nu au fost constatate sau au fost respinse prin hotărîrea instanţei de fond, să prejudece dacă o anumită dovadă inspiră sau nu încredere, dacă unele dovezi sînt mai temeinice decît altele, precum şi ce anume normă a dreptului material trebuie să fie aplicată şi ce hotărîre trebuie să se dea în urma rejudecării pricinii.

Capitolul al treizeci şi cincilea

RECURSUL

Articolul 302. Hotărîrile supuse recursului

Pot fi atacate cu recurs:

1) hotărîrile date de Curtea Supremă de Justiţie în primă instanţă;

2) hotărîrile date de Curtea de Apel în primă instanţă;

3) hotărîrile în pricinile patrimoniale dacă, la momentul intentării acţiunii în judecată, valoarea acţiunii este mai mică de zece salarii minime;

4) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale şi Curtea de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea pricinilor;

5) hotărîrile organelor cu activitate jurisdicţională.

Încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu hotărîrea sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor cînd, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Recursul făcut împotriva hotărîrii se socoate făcut şi împotriva încheierii, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărîrii.

Nu pot fi atacate cu recurs hotărîrile în privinţa cărora părţile şi participanţii la proces nu au folosit calea apelului ori cînd apelul a fost retras.

Articolul 303. Persoanele care pot declara recurs

Pot declara recurs persoanele indicate în articolul 280 din prezentul cod, care se aplică în mod corespunzător.

Articolul 304. Efectul suspensiv al recursului

Recursul suspendă executarea hotărîrii numai în pricinile cu privire la demolarea de construcţii sau a altor obiecte care au o aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.

La cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărîrii recurate şi în alte cazuri decît cele prevăzute în alineatul întîi al prezentului articol.

În cazuri urgente, preşedintele instanţei de recurs poate dispune, la cerere, prin încheiere motivată, suspendarea executării şi fără citarea părţilor, chiar înainte de primirea dosarului.

Articolul 305. Termenul de declarare a recursului

Termenul de recurs este de 15 zile de la pronunţarea hotărîrii, dacă legea nu dispune altfel.

Articolul 306. Declararea, renunţarea şi retragerea recursului

Recursul se declară prin cerere scrisă la instanţa a cărei hotărîre se atacă, conform regulilor expuse în articolul 286.

Recursul se prezintă instanţei însoţit de atîtea copii cîţi participanţi la proces sînt.

Părţile pot renunţa la recurs potrivit dispoziţiilor articolului 283 şi retrage recursul în condiţiile articolului 291, care se aplică în mod corespunzător.

Articolul 307. Alăturarea la recurs

Coparticipanţii la proces şi terţele persoane din partea recurentului se pot alătura la recurs. Pentru cerere de alăturare la recurs, taxă de stat nu se plăteşte.

Articolul 308. Actele instanţei la primirea recursului

Judecătorul care primeşte recursul va putea să-l înapoieze persoanei care l-a prezentat dacă acesta nu corespunde condiţiilor prevăzute de articolul 286, care se aplică în mod corespunzător, pentru a fi revăzut, prelungind termenul de recurs cu 5 zile.

După expirarea termenului de recurs, instanţa a cărei hotărîre este recurată este obligată:

1) să trimită participanţilor la proces copii de pe recurs şi înscrisuri, obligîndu-i să depună în instanţa de recurs referinţă la recurs în termenul prevăzut în articolul 290 punctul 1);

2) să trimită în instanţa de recurs dosarul împreună cu recursul.

Participanţii la proces au dreptul în instanţa de recurs să ia cunoştinţă de recurs şi de toate materialele din dosar.

Articolul 309. Temeiurile pentru depunerea recursului

Părţile pot declara recurs în cazurile cînd:

1) completul de judecată a fost format cu încălcarea legii;

2) hotărîrea a fost dată de judecători care au luat parte la judecarea pricinii în fond;

3) hotărîrea nu este semnată de toţi judecătorii sau este semnată de judecători care nu au participat la judecarea pricinii;

4) la darea hotărîrii a fost încălcat secretul deliberării judecătorilor;

5) în timpul judecării pricinii au fost încălcate regulile cu privire la limba în care s-a judecat procesul;

6) hotărîrea s-a dat cu încălcarea competenţei materiale sau teritoriale;

7) instanţa a dat o hotărîre cu privire la drepturile şi obligaţiile persoanelor care nu au fost atrase la judecarea pricinii;

8) instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;

9) pricina a fost examinată în lipsa unui participant la proces care nu a fost citat în mod legal;

10) instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor pretenţiilor, a acordat mai mult decît s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut;

11) hotărîrea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde concluzii contradictorii ori străine de natura pricinii;

12) instanţa a interpretat greşit actul normativ şi a schimbat natura acestuia;

13) instanţa nu a aplicat legea care urma să fie aplicată, a încălcat-o sau a aplicat-o greşit;

14) instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care era hotărîtoare pentru judecarea pricinii;

15) hotărîrea se întemeiază pe concluzii ce decurg din aprecierea greşită a dovezilor administrate.

Recursul declarat împotriva unei hotărîri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în alineatul întîi, instanţa fiind obligată să judece pricina sub toate aspectele.

Recursul este nul dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în alineatul întîi al prezentului articol.

Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute în alineatul întîi al prezentului articol.

Articolul 310. Actele instanţei de recurs

Preşedintele instanţei de recurs, primind dosarul împreună cu recursul, îndeplineşte următoarele acte:

1) verifică dacă au fost trimise participanţilor la proces copii de pe recurs şi înscrisuri;

2) fixează termen de judecare a pricinii şi dispune citarea părţilor şi a participanţilor la proces;

3) desemnează un judecător pentru raportarea pricinii în şedinţa de judecată. La Curtea Supremă de Justiţie raportul poate fi făcut de un judecător sau de un judecător asistent.

Raportul va cuprinde pe scurt fondul pricinii, hotărîrile date de instanţe, motivele de recurs, observaţii asupra condiţiilor de admisibilitate a recursului şi altele.

Judecătorul raportor în mod obligatoriu face parte din completul de judecată. În caz de imposibilitate de a participa, cu cel puţin 48 de ore înainte de judecarea pricinii, se numeşte un nou raportor.

Articolul 311. Judecarea pricinii

După anunţarea completului de judecată şi verificarea dacă participanţii la proces nu au temeiurile de recuzare prevăzute de articolele 19-21 din prezentul cod, precum şi după explicarea participanţilor la proces a drepturilor şi obligaţiilor procedurale se ascultă raportul, apoi se dă întîi cuvînt recurentului, după aceasta intimatului.

Părţile şi participanţii la proces au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi ivite în dezbateri.

Neprezentarea părţilor şi participanţilor la proces, cărora li s-a comunicat în mod legal data şi locul judecării pricinii, nu împiedică judecarea acesteia.

Articolul 312. Limitele judecării pricinii

Instanţa de recurs judecă pricina numai în limitele motivelor indicate în articolul 309 din prezentul cod, cu excepţia cazurilor cînd hotărîrea nu putea fi atacată cu apel.

Instanţa de recurs, în baza materialelor din dosar, verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii, încheierii şi deciziei atît în ce priveşte partea atacată, cît şi în partea neatacată, precum şi în ce priveşte persoanele care nu au declarat recurs.

În instanţa de recurs nu se pot prezenta dovezi noi, cu excepţia înscrisurilor.

Articolul 313. Împuternicirile instanţei de recurs

Instanţa de recurs are dreptul:

1) să respingă recursul şi să menţină hotărîrea, încheierea sau decizia;

2) să admită recursul.

Tribunalele şi Curtea de Apel, în caz de casare a hotărîrii, vor judeca pricina în fond.

În cazul în care instanţa a cărei hotărîre este recurată a soluţionat pricina fără a intra în cercetarea fondului ori pricina a fost examinată în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de recurs trimite pricina spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărîrea casată sau altei instanţe de acelaşi grad.

În cazul casării pentru lipsă de competenţă, pricina se trimite spre rejudecare instanţei competente sau organului cu activitate jurisdicţională competent, potrivit legii.

Dacă tribunalele sau Curtea de Apel constată că ele însele erau competente să soluţioneze pricina în primă instanţă sau în apel, vor casa hotărîrea recurată şi vor soluţiona pricina potrivit competenţei lor.

Curtea Supremă de Justiţie, în caz de casare, trimite pricina spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărîrea casată, iar cînd interesele bunei administrări a justiţiei o cer, altei instanţe de acelaşi grad, cu excepţia casării pentru lipsă de competenţă, cînd trimite pricina instanţei competente sau organului cu activitate jurisdicţională competent, potrivit legii.

Curtea Supremă de Justiţie casează hotărîrea atacată şi dă o nouă hotărîre în cazurile cînd împrejurările pricinii au fost stabilite deplin, dar greşit au fost aplicate normele dreptului material.

Articolul 314. Decizia instanţei de recurs şi dispoziţiile de procedură

Darea deciziei, precum şi alte dispoziţii de procedură privind judecarea pricinii în apel se aplică şi în instanţa de recurs.

Articolul 315. Indicaţiile instanţei de recurs

Indicaţiile instanţei de recurs sînt obligatorii pentru instanţa care rejudecă pricina.

Instanţa de recurs, trimiţînd cauza spre rejudecare, nu are dreptul să constate sau să considere dovedite împrejurările care nu au fost constatate sau au fost respinse prin hotărîre, să prejudece dacă o anumită dovadă inspiră sau nu încredere, dacă unele dovezi sînt mai temeinice decît altele, precum şi ce normă a dreptului material trebuie să fie aplicată, precum şi ce hotărîre urmează să fie pronunţată.

Articolul 316. Hotărîrile irevocabile

Sînt considerate irevocabile hotărîrile:

1) date în primă instanţă, fără drept de apel, nerecurate;

2) date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;

3) date în apel, nerecurate;

4) date în recurs prin care recursul nu a fost admis;

5) date în recurs prin care recursul a fost admis cu adoptarea fondului;

6) orice alte hotărîri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Titlul al patrulea

CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC

Capitolul al treizeci şi şaselea

CONTESTAŢIA ÎN ANULARE

Articolul 317. Temeiurile contestaţiei în anulare

Hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare dacă acestea nu au putut fi contestate pe căile ordinare de atac în cazurile cînd:

1) pricina a fost examinată în lipsa unei părţi sau a altui participant la proces, care nu a fost legal citat;

2) hotărîrea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor privitoare la competenţă.

Hotărîrile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie cînd dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau cînd instanţa, respingînd recursul sau admiţîndu-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Dispoziţiile alineatului al doilea se aplică şi în cazul în care instanţa de judecată, potrivit unei legi speciale, judecă în ultimă instanţă.

Articolul 318. Persoanele care au dreptul la contestaţie în anulare

Dreptul de a ataca cu contestaţie în anulare îl are fiecare dintre părţi şi participanţii la proces.

Articolul 319. Termenul de depunere a contestaţiei în anulare

Contestaţia în anulare împotriva hotărîrilor susceptibile de executare silită se poate face înainte de începerea executării şi în timpul ei, pînă la săvîrşirea ultimului act de executare.

Împotriva hotărîrilor care nu se execută pe cale silită, contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data cînd contestatorul a luat cunoştinţă de hotărîre, dar nu mai tîrziu de un an de la data cînd hotărîrea a rămas definitivă.

Articolul 320. Depunerea contestaţiei în anulare

Contestaţia în anulare se depune la instanţa a cărei hotărîre se atacă.

Articolul 321. Suspendarea executării hotărîrii

Instanţa, pînă la examinarea contestaţiei în anulare, poate suspenda executarea hotărîrii a cărei anulare se cere.

Articolul 322. Stabilirea termenului de judecată

Preşedintele instanţei de judecată stabileşte termen pentru judecarea contestaţiei în anulare şi dispune citarea părţilor şi trimiterea contestaţiei către participanţii la proces.

Referinţa la contestaţie nu este obligatorie.

Articolul 323. Termenul de judecare a contestaţiei

Contestaţia în anulare se judecă în termen de o lună de la data primirii contestaţiei.

Articolul 324. Judecarea contestaţiei în anulare

Instanţa, ascultînd explicaţiile părţilor, dacă găseşte contestaţia întemeiată, casează hotărîrea a cărei anulare se cere şi pronunţă imediat altă hotărîre, iar în caz de rejudecare a recursului sau rejudecare a pricinii în fond, amînă judecarea pricinii.

Hotărîrea dată în contestaţie este supusă căilor ordinare şi extraordinare de atac.

Nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintîi.

Capitolul al treizeci şi şaptelea

REVIZUIREA HOTĂRÎRILOR

Articolul 325. Temeiurile revizuirii

Hotărîrile instanţelor de judecată rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărîrile date de o instanţă de recurs cînd evocă fondul, pot fi supuse revizuirii în cazurile cînd:

1) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost şi nu au putut fi cunoscute de părţi;

2) instanţa a dat o hotărîre cu privire la drepturile şi obligaţiile persoanelor care nu au fost atrase la judecarea pricinii;

3) s-a constatat prin sentinţă judecătorească definitivă că un martor, un expert sau un interpret a săvîrşit o infracţiune de mărturie intenţionat mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

4) hotărîrea este netemeinică sau nelegală în temeiul unui înscris sau dovezi declarate false;

5) s-a anulat o hotărîre a instanţei de judecată sau a unui alt organ, care a servit temei pentru darea hotărîrii judecătoreşti;

6) judecătorul, una din părţi sau reprezentantul ei, alţi participanţi la proces au săvîrşit infracţiuni în legătură cu hotărîrea pronunţată;

7) dispozitivul hotărîrii cuprinde dispoziţii contradictorii ce nu se pot aduce la îndeplinire;

8) instanţa s-a pronunţat asupra unor pretenţii care nu s-au înaintat sau nu s-a pronunţat asupra unor pretenţii înaintate, ori s-a dat mai mult decît s-a cerut;

9) obiectul pricinii nu se află în fiinţă şi nu este determinată valoarea lui;

10) partea nu a avut posibilitatea să se prezinte la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;

11) sînt hotărîri irevocabile contradictorii date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, avînd aceeaşi calitate. Această dispoziţie se aplică şi în cazul cînd hotărîrile contradictorii sînt date de instanţa de recurs. În cazul cînd una din instanţe este Curtea Supremă de Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă.

Articolul 326. Instanţa competentă

Competentă să judece cererea de revizuire este:

1) instanţa care a dat hotărîrea în fond, rămasă definitivă;

2) instanţa ierarhic superioară în cazul cînd sînt hotărîri contradictorii date de instanţe de acelaşi grad;

3) instanţa ierarhic superioară faţă de instanţa care prima a dat hotărîrea cînd cele două instanţe care au dat hotărîri contradictorii fac parte din diferite circumscripţii judecătoreşti.

Articolul 327. Cererea de revizuire a hotărîrilor

Cererea de revizuire a hotărîrilor se face în scris de către participanţii la proces, cu indicaţia obligatorie a motivelor de revizuire.

Cererea de revizuire se depune în curs de 3 luni din ziua cînd au fost stabilite împrejurările ce servesc temei pentru revizuire.

Articolul 328. Termenul pentru depunerea cererii de revizuire

Termenul pentru depunerea cererii de revizuire a hotărîrii se calculează:

1) în cazurile prevăzute de articolul 325 punctele 1) şi 2) din prezentul cod, de la data cînd petiţionarul a aflat despre fapte sau împrejurări care nu i-au fost cunoscute;

2) în cazurile prevăzute de articolul 325 punctele 3), 4) şi 6) din prezentul cod, din ziua cînd sentinţa de condamnare sau hotărîrea care a declarat falsitatea înscrisului sau a altor dovezi au rămas definitive;

3) în cazurile prevăzute de articolul 325 punctul 5) din prezentul cod, din ziua cînd a rămas definitivă hotărîrea judecătorească sau din ziua cînd organul administraţiei publice a emis o hotărîre, contrară prin conţinutul său hotărîrii instanţei de judecată sau a unui alt organ, pe care s-a întemeiat hotărîrea supusă revizuirii;

4) în cazurile prevăzute de articolul 325 punctele 7) şi 10) din prezentul cod, de la comunicarea hotărîrii definitive, iar cînd hotărîrea a fost dată de instanţa de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare;

5) în cazul prevăzut de articolul 325 punctele 8) şi 9) din prezentul cod, de la cel din urmă act de executare.

Articolul 329. Judecarea cererii de revizuire

Cererea de revizuire a hotărîrii se judecă conform dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.

Petiţionarului şi participanţilor la proces li se comunică data şi locul şedinţei, dar neprezentarea lor nu împiedică examinarea cererii de revizuire.

Articolul 330. Decizia instanţei cu privire la revizuire

Instanţa, după ce examinează cererea de revizuire, dă o decizie asupra hotărîrii prin care admite sau respinge cererea de revizuire.

Dacă instanţa admite cererea de revizuire, ea va anula sau modifica hotărîrea, iar în cazul hotărîrilor definitive contradictorii, va anula cea din urmă hotărîre şi înceta procedura.

Decizia asupra revizuirii este supusă căilor ordinare şi extraordinare de atac.

Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărîri contradictorii, ele sînt supuse recursului.

Capitolul al treizeci şi şaptelea/1

DEMERSUL ÎN INTERESUL LEGII ŞI

RECURSUL ÎN ANULARE

Articolul 331. Demersul în interesul legii

Procurorul General din oficiu are dreptul, pentru a asigura aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul ţării, să adreseze Curţii Supreme de Justiţie un demers, cerînd să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate în mod diferit de instanţele de judecată.

Demersul Procurorului General se examinează la şedinţa Plenului Curţii Supreme de Justiţie.

Hotărîrile adoptate de plen nu se răsfrîng asupra hotărîrilor examinate şi nici asupra părţilor din acele procese. Hotărîrile adoptate asupra demersurilor în interesul legii se aduc la cunoştinţă instanţelor de judecată şi sînt obligatorii pentru ele.

Articolul 332. Recursul în anulare

Procurorul General şi adjuncţii lui, la cererea părţilor, pot ataca cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie orice hotărîre irevocabilă a instanţelor de judecată.

Articolul 333. Cazurile în care se poate declara recurs în anulare

Hotărîrile judecătoreşti irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în cazurile:

1) cînd instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;

2) cînd s-au săvîrşit infracţiuni de către judecători în legătură cu hotărîrea pronunţată.

Articolul 334. Termenul de declarare a recursului în anulare

Recursul în anulare nu este limitat în termen şi poate fi declarat oricînd.

Articolul 335. Declararea şi retragerea recursului în anulare

Recursul în anulare se declară în scris, cu indicarea motivelor de anulare prevăzute de articolul 333 din prezentul cod. Recursul se depune cu atîtea copii cîţi participanţi la proces sînt.

Procurorul General sau adjuncţii lui pot retrage recursul pînă la închiderea dezbaterilor în anulare, indicînd motivele retragerii. În acest caz, părţile la proces pot cere continuarea judecăţii.

Articolul 335/1. Judecarea recursului în anulare

Judecarea recursului în anulare se efectuează în conformitate cu dispoziţiile stabilite în capitolul al treizeci şi cincilea din prezentul cod.

La examinarea recursului în anulare, participarea Procurorului General este obligatorie."

114. Articolul 336:

punctul 6) se exclude;

punctele 7) şi 8) vor deveni respectiv punctele 6) şi 7);

din punctul 6), textul "a Uniunii R.S.S. şi ale organelor de arbitraj, special constituite pentru examinarea unor anumite cauze" se exclude;

punctele 10)-14) vor deveni respectiv punctele 8)-12);

punctul 15) se exclude;

punctele 16)-18) vor deveni respectiv punctele 13)-15);

în punctul 13), textul "comitetelor executive ale Sovietelor orăşeneşti, de orăşel şi săteşti de deputaţi ai norodului" se înlocuieşte cu textul "primăriilor oraşelor şi satelor (comunelor)".

115. Articolul 337:

din punctul 1), textul "a Uniunii R.S.S. şi ale organelor de arbitraj, special constituite pentru examinarea unor anumite pricini" se exclude;

din punctul 3), textele "organelor de arbitraj" şi "unor hotărîri ale organului de arbitraj şi a" se exclud;

punctul 9) se exclude;

punctele 10) şi 11) vor deveni respectiv punctele 9) şi 10);

în punctul 9), textul "comitetelor executive ale Sovietelor orăşeneşti, de orăşel şi săteşti de deputaţi ai norodului" se înlocuieşte cu textul "primăriilor oraşelor şi satelor (comunelor)".

116. Din articolul 341, textul "particular sau declara protest" se exclude.

117. Din articolul 342, cuvintele "30 ruble" se înlocuiesc cu textul "trei salarii minime".

118. Din articolul 346 alineatul 2, textul "particular sau declara protest" se exclude.

119. În articolul 347, textul "judecătoriile norodnice raionale (orăşeneşti)" se înlocuieşte cu textul "judecătoriile raionale, de sector, municipale şi tribunale".

120. Articolul 348:

titlul şi alineatul 1 vor avea următorul cuprins:

"Articolul 348. Obligativitatea cerinţelor executorului judecătoresc

Cerinţele executorului judecătoresc privind îndeplinirea hotărîrilor judecătoreşti, precum şi a altor hotărîri prevăzute de lege, sînt obligatorii. Neexecutarea cerinţelor executorului judecătoresc atrage răspundere conform legii.";

din alineatul 2, cuvîntul "norodnic" se exclude.

121. Articolul 350:

alineatul 3:

textul "particular sau declara protest" se exclude;

ultima propoziţie va avea următorul cuprins: "Depunerea recursului însă nu suspendă efectuarea actelor de executare."

122. În articolul 351 alineatul 2, textul "s-a mutat în raionul unei alte" se înlocuieşte cu textul "şi-a schimbat domiciliul în raza altei".

123. În articolul 356 alineatul 2, după cuvintele "organizaţii obşteşti" se introduce textul "şi întreprinderilor individuale şi cetăţenilor".

124. Din articolul 358/1,textul "de legislaţia Uniunii R.S.S. şi de" se exclude.

125. În articolul 360, textul ", împuterniciţilor organizaţiei de exploatare a locuinţelor sau Sovietului local de deputaţi ai norodului" se înlocuieşte cu textul "şi a colaboratorilor poliţiei, puşi în serviciul instanţelor de judecată".

126. Din articolul 362 punctul 3), cuvintele "Uniunii R.S.S." se înlocuiesc cu cuvintele "Republicii Moldova".

127. Din articolul 363 punctul 2), cuvintele "Uniunii R.S.S." se înlocuiesc cu cuvintele "Republicii Moldova".

128. Din articolul 364 alineatul 1 punctul 2), cuvintele "Uniunii R.S.S." se înlocuiesc cu cuvintele "Republicii Moldova".

129. Din articolul 366 alineatul 2, cuvîntul "norodnic" se exclude.

130. Articolul 367:

din alineatul 1, cuvintele "norodnic al" se exclud;

din alineatul 2, textul "particular sau declara protest" se exclude.

131. Articolul 368 alineatul 3, cuvîntul "popular" şi textul "particular sau declara protest" se exclud.

132. Articolul 376:

în alineatul 1, textul "instituţia Băncii de Stat a Uniunii R.S.S." se înlocuieşte cu textul "instituţiile financiare ale Republicii Moldova";

în alineatul 2, textul "casă de economii a statului" se înlocuieşte cu cuvintele "instituţie financiară";

din alineatul 3, cuvîntul "norodnice" se exclude.

133. Din articolul 379 alineatul 2, textul "particular sau declara protest" se exclude.

134. Din articolul 384, cuvîntul "popular" se exclude.

135. În articolul 386 alineatul 4, textul "norodnice a raionului (oraşului) respectiv" şi cuvîntul "norodnice" se înlocuiesc cu cuvintele "raionale, de sector sau municipale respective".

136. În articolul 388 alineatul 2, cuvîntul "norodnice" se înlocuieşte cu cuvintele "raionale, de sector, municipale".

137. Articolul 390:

în alineatul 1:

textul "casele de economii ale statului şi la Banca de Stat a Uniunii R.S.S." se înlocuieşte cu textul "instituţiile financiare ale Republicii Moldova";

cuvîntul "popular" se exclude;

din alineatul 2, cuvintele "Uniunii R.S.S." se exclud.

138. În articolul 391 alineatul 1, textul "de pînă la 30 ruble" se înlocuieşte cu textul "de la zece la cincizeci de salarii minime".

139. În articolul 392, textul "Băncii de Stat a Uniunii R.S.S." se înlocuieşte cu textul "financiare ale Republicii Moldova".

140. În articolul 394 alineatul 1, textele "Băncii de Stat a Uniunii R.S.S." şi "Banca de Stat a Uniunii R.S.S." se înlocuiesc respectiv cu textul "financiare ale Republicii Moldova" şi cuvintele "instituţia financiară".

141. Articolul 395:

în alineatul 1, textul "alt oraş sau raion" se înlocuieşte cu cuvintele "altă localitate";

în alineatul 4, cuvintele "judecătoriei norodnice" se înlocuiesc cu textul "judecătoriei raionale, de sector sau municipale respective".

142. În articolul 397 alineatul 1, cuvîntul "norodnică" se înlocuieşte cu textul "raională, de sector sau municipală respectivă".

143. În articolul 398, textul "de la organele locale ale puterii de stat şi administraţiei de stat" se înlocuieşte cu textul "ale organelor administraţiei publice".

144. Din articolul 402 alineatul 2, textul "particular sau declara protest" se exclude.

145. Articolul 404:

din alineatul 2, cuvîntul "norodnic" se exclude;

din alineatul 6, textul "particular sau declara protest" se exclude.

146. Articolul 405 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Articolul 405. Efectele neexecutării hotărîrii cu privire la restabilirea în serviciu

În caz de neexecutare de către administraţia întreprinderii, instituţiei, organizaţiei sau organului colegial a hotărîrii judecătoreşti cu privire la restabilirea în serviciu a salariatului concediat sau transferat nelegitim, instanţa de judecată va supune persoana cu funcţii de răspundere sau, după caz, membrii organului colegial, care sînt obligaţi să execute hotărîrea, unei amenzi în mărime de pînă la şaptezeci şi cinci de salarii minime.

Achitarea amenzii nu eliberează persoana cu funcţii de răspundere ori organul colegial de executarea hotărîrii instanţei de judecată cu privire la restabilirea în serviciu a salariatului concediat sau transferat nelegitim.

Instanţa de judecată dă o decizie prin care dispune să i se plătească salariatului salariul mediu sau diferenţa de salariu pe tot intervalul de timp, începînd cu ziua emiterii hotărîrii şi terminînd cu ziua executării ei.

Totodată, instanţa de judecată pune în sarcină persoanei cu funcţii de răspundere sau, după caz, membrilor organului colegial care au reţinut executarea hotărîrii judecătoreşti obligaţia de a repara deplin dauna pricinuită întreprinderii, instituţiei, organizaţiei în legătură cu neexecutarea hotărîrii judecătoreşti."

147. În articolul 407, textul "legislaţia Uniunii R.S.S." se înlocuieşte cu cuvîntul "legislaţie".

148. În articolul 408, textul "legislaţia Uniunii R.S.S." se înlocuieşte cu cuvîntul "legislaţie".

149. În articolul 409 alineatul 3, textul "legislaţia Uniunii R.S.S." se înlocuieşte cu cuvîntul "legislaţie".

150. În articolul 410 alineatul 2, textul "legislaţia Uniunii R.S.S." se înlocuieşte cu cuvîntul "legislaţie".

151. Articolul 411:

în alineatul 1, textul "legislaţia R.S.S. Moldoveneşti" se înlocuieşte cu cuvîntul "legislaţie";

în alineatul 2, textul "legislaţia Uniunii R.S.S." se înlocuieşte cu cuvîntul "legislaţie".

152. În articolul 412, textul "legislaţia Uniunii R.S.S. şi a R.S.S. Moldoveneşti" se înlocuieşte cu cuvîntul "legislaţie".

153. În articolul 413, textul "legislaţia Uniunii R.S.S. şi a R.S.S. Moldoveneşti" se înlocuieşte cu cuvîntul "legislaţie".

154. Din articolul 414 alineatul 3, textul "unitatea respectivă a Băncii de Stat a Uniunii R.S.S." se înlocuieşte cu textul "instituţia financiară respectivă a Republicii Moldova".

155. Articolul 423:

în alineatul 1, textele "legislaţia Uniunii R.S.S." şi "legislaţia Uniunii R.S.S. şi R.S.S. Moldoveneşti" se înlocuiesc cu cuvîntul "legislaţie";

în alineatul 2, textul "Sovietul Miniştrilor al Uniunii R.S.S." se înlocuieşte cu cuvîntul "Guvern".

156. Articolul 425:

din alineatul 1, cuvîntul "norodnic" se exclude;

din alineatul 2, textul "particular sau declara protest" se exclude.

157. Articolul 426:

din titlu, cuvintele "şi protestul" se exclud;

din alineatul 1:

textul "iar procurorul poate declara protest" se exclude;

textul "Recursul şi protestul se introduc" se înlocuieşte cu textul "Recursul se introduce";

din alineatul 2:

cuvintele "şi protestele" se exclud;

textul ", debitorului şi procurorului care a declarat protest" se înlocuieşte cu cuvintele "şi debitorului";

din alineatul 3, textul "particular sau declara protest" se exclude.

158. Din articolul 429 alineatul 3, textul "particular sau declara protest" se exclude.

159. Articolul 430:

din titlu, textul "sau de supraveghere" se exclude;

din alineatul 1, textul "protest sau protest în supraveghere" se exclude.

160. În articolul 437, cuvintele "al Republicii Moldova" se înlocuiesc cu textul "la care a aderat Republica Moldova".

161. Anexa nr.3 se exclude.

Art.II. - Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.