955/03.10.2018 Hotărîre cu privire la aprobarea Planului de gestionare a districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Planului de gestionare a districtului

bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră

nr. 955  din  03.10.2018

 (în vigoare 07.12.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 448-460 art. 1259 din 07.12.2018

* * *

Abrogat: 12.09.2022

Hotărîrea Guvernului nr.444 din 29.06.2022

În temeiul art.19 alin.(1) din Legea apelor nr.272/2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.81, art.264) şi în scopul realizării pct.89 din Planul naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova–Uniunea Europeană în perioada 2017-2019, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1472/2016 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017 nr.103-108, art.271), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră (se anexează).

2. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, prin intermediul Agenţiei "Apele Moldovei":

1) va asigura monitorizarea implementării Planului de gestionare a districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră;

2) va prezenta semestrial Comitetului districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră raportul cu privire la realizarea Programului de măsuri pentru implementarea Planului de gestionare a districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră pentru perioada 2018-2023.

3. Finanţarea acţiunilor prevăzute în Planul menţionat se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate în acest scop în bugetele autorităţilor/instituţiilor publice implicate, precum şi din alte surse, conform legislaţiei.

4. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului va prezenta Guvernului anual, pînă la data de 25 februarie a anului următor celui de referinţă, raportul de monitorizare consolidat privind implementarea Planului nominalizat.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului.

6. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării.

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr.955/2018

PLANUL DE GESTIONARE

a districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră

INTRODUCERE

Republica Moldova şi-a asumat o serie de angajamente pe baza alinierii legislaţiei şi a standardelor naţionale la legislaţia şi standardele comunitare, în special la Directiva nr.2000/60/CE din 23 octombrie 2000 privind stabilirea unui cadru de politică comunitară în domeniul resurselor de apă (în continuare – Directivă nr.2000/60/CE). Scopul principal al acestei Directive nr.2000/60/CE constă în atingerea unei stări bune a tuturor resurselor de apă şi în protecţia acestora prin prevenirea deteriorării şi asigurarea unei calităţi bune. Totodată, se asigură o abordare inovatoare, bazinală, în ceea ce priveşte gestionarea resurselor de apă, luînd în considerare limitele naturale ale bazinelor hidrografice.

La nivel naţional, adaptarea şi armonizarea Directivei nr.2000/60/CE este reflectată în Legea apelor nr.272/2011. Astfel, printre obiectivele, atît ale Directivei nr.2000/60/CE, cît şi ale Legii apelor nr.272/2011, un rol primordial revine elaborării planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice. Prezentul Plan de gestionare este elaborat pentru districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră din limitele Republicii Moldova pentru perioada anilor 2018-2023.

Prezentul Plan de gestionare este elaborat în corespundere cu prevederile art.19 alin.(2) din Legea apelor nr.272/2011, privind evaluarea calităţii şi cantităţii resurselor de apă; evaluarea riscului deficitului de apă, al secetei, al inundaţiilor, al poluării şi al eşecului barajelor din cadrul districtului bazinului hidrografic; identificarea zonelor din districtul bazinului hidrografic în care există risc de poluare din surse difuze; analiza ariilor protejate existente şi a zonelor de protecţie stabilite; priorităţile folosinţei speciale a apei. Este elaborat programul de măsuri pentru riscurile şi problemele identificate, care se rezumă la reducerea progresivă a poluării din surse punctiforme şi difuze, recuperarea costurilor pentru consumul de apă, utilizarea durabilă a resurselor de apă.

La stabilirea măsurilor necesare pentru a preveni deteriorarea stării corpurilor de apă de suprafaţă şi subterane, în scopul protejării şi îmbunătăţirii corpurilor de apă artificiale şi a celor puternic modificate, precum şi pentru a reduce treptat poluarea cu substanţe periculoase prioritare în conformitate cu prevederile art.4 din Directiva nr.2000/60/CE, s-au luat în considerare presiunile semnificative identificate şi excepţiile de la atingerea unui potenţial ecologic bun, care prezintă starea unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de apă artificial, clasificate în anexa V la Directiva nr.2000/60/CE, pentru următorul ciclu.

Sursele primare de informaţii necesare pentru elaborarea prezentului Plan de gestionare au fost: rapoartele iniţiale privind analiza bazinelor hidrografice, rapoartele privind delimitarea, cartarea şi clasificarea corpurilor de apă (de suprafaţă şi subterane), materialele cartografice (ortofotoplanurile, hărţile la scara 1:50 000), datele statistice colectate de la Biroul Naţional de Statistică (Anuarul Statistic al Republicii Moldova (1990-2015), Inspectoratul Ecologic de Stat (Anuarele Inspectoratului Ecologic de Stat (2007-2015), Serviciul Hidrometeorologic de Stat (Anuarele cu datele de monitorizare privind calitatea şi cantitatea apei) şi Agenţia "Apele Moldovei" (Raportul 1 "Gospodărirea apelor").

1. Evaluarea cantităţii şi a calităţii resurselor de apă

Districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră are o diversitate mare de condiţii fizico-geografice care se datorează structurii sale geologice, caracteristicilor geomorfologice şi condiţiilor climaterice. Aceste caracteristici determină, în mod semnificativ, proprietăţile hidrologice şi hidrochimice ale apelor subterane şi ale celor de suprafaţă. O caracteristică importantă a bazinului r. Prut o reprezintă originea sa hidrologică montană, astfel încît debitul acestuia este suficient pentru a provoca inundaţii frecvente.

Suprafaţa totală a districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră, în hotarele Republicii Moldova, este de 14 770 km², ceea ce reprezintă 43,6% din suprafaţa ţării. Cota absolută maximă a bazinului este de 428,2 m, iar cea minimă – 1,6 m. Figura 1 prezintă poziţia geografică a districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră.

Figura 1. Poziţia geografică a districtului bazinului hidrografic

Dunărea-Prut şi Marea Neagră

Resursele apelor de suprafaţă ale r. Prut au fost evaluate în baza datelor din reţeaua de monitoring a Serviciului Hidrometeorologic de Stat. Volumul scurgerii medii anuale a r. Prut este de 2,7 km³ şi variază de la 1,2 km³, în anii cu umiditate insuficientă, pînă la 5 km³, în anii cu umiditate abundentă. Debitul mediu anual echivalează cu 78-94 m³/s, cu fluctuaţii cuprinse între 40 şi 162 m³/s (Tabelul 1). Resursele de apă ale r. Prut sînt distribuite neuniform pe parcursul anului. Cele mai mari debite se înregistrează în perioada aprilie-iulie, iar cele mai mari valori ale debitului mediu este în luna iunie şi constituie 124-127 m³/s, iar debitul minim, cu valori mai mici de 60 m³/s, se înregistrează pe parcursul lunilor de iarnă.

Construcţia lacului de acumulare Costeşti-Stînca a modificat regimul hidrologic al r. Prut. Conform prevederilor art.5 (p. 1) din Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor Prutului şi Dunării, semnat la Chişinău la 28 iunie 2010, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.734/2010, a fost înfiinţată Comisia hidrotehnică interguvernamentală care a elaborat Regulamentul de exploatare a nodului hidrotehnic Costeşti-Stînca, care reglează şi redistribuie scurgerea apei. Debitul minim ("debitul ecologic") în aval de lacul de acumulare nu trebuie să fie mai mic de 25 m³/s.

Informaţia despre resursele de apă ale afluenţilor r. Prut din limitele Republicii Moldova este insuficientă pentru o evaluare eficientă a cantităţii şi calităţii resurselor de apă, cauza fiind neefectuarea măsurătorilor de debite pe aceste rîuri. Debitul mediu multianual al afluenţilor r. Prutului variază de la 1,21 m³/s (Gîrla Mare) la 2,64 m³/s (Camenca). Cel mai mare volum de apă este caracteristic pentru r. Camenca, care depăşeşte 83,4 mil. m³, iar cel mai mic – 10 mil. m³ – pentru Gîrla Mare. Tabelul 2 prezintă valorile estimative ale resurselor de apă ale principalilor afluenţi ai r. Prut de pe teritoriul Republicii Moldova.

Resursele de apă de suprafaţă ale bazinului hidrografic Dunărea şi Marea Neagră sînt destul de modeste. Regiunea concentrează doar aproximativ 1% din resursele de suprafaţă disponibile de apă ale ţării. Tabelul 3 reprezintă resursele de apă ale rîurilor din aria de referinţă, în limitele Republicii Moldova.

În lunca r. Prut există lacuri naturale, care ca dimensiune sînt lacuri mici, avînd o adîncime mică şi de multe ori sînt acoperite cu vegetaţie de mlaştină sau hidrofită. Doar două dintre aceste lacuri au o suprafaţă mai mare de 2 km². În bazinul hidrografic Dunărea şi Marea Neagră doar un sector mic din partea de nord a lacului Cahul, administrativ aparţine Republicii Moldova , care este ocupat de vegetaţie hidrofită. Caracteristicile lacurilor de luncă (suprafaţa, adîncimea, regimul hidrologic etc.) sînt determinate, în mare parte, de regimul Prutului Inferior şi al Dunării. Cel mai mare lac din lunca Prutului este lacul Beleu care se află în cursul inferior al Prutului, între s. Văleni şi Slobozia Mare din r-nul Cahul.

Lacurile de baraj natural s-au format ca rezultat al proceselor de alunecări de teren. Suprafaţa acestora nu depăşeşte cîteva hectare, iar adîncimea atinge 1,0-1,5 m. Aceste lacuri se află în rezervaţia peisagistică "Suta de Movile".

Acumulările de apă de origine antropică au fost create pentru a satisface diferite necesităţi economice (pescuit, irigare, producerea energiei electrice, agrement etc.), precum şi pentru a reglementa debitul rîului şi a controla inundaţiile. Aproximativ 1350 de lacuri de acumulare sînt localizate în bazinul r. Prut, cu o suprafaţă totală de 75,3 km². În bazinul hidrografic Dunărea şi Marea Neagră au fost identificate 1452 de lacuri antropice, dintre care 5 lacuri de acumulare cu suprafaţa mai mare de 1 km² (Taraclia, Congaz, Comrat, Caplani, Ucrainca), 11 lacuri cu suprafaţa 0,5-0,99 km², 11 lacuri cu suprafaţa de 0,25-0,49 km² şi 1425 lacuri cu suprafaţa sub 0,25 km². Apa multor lacuri se caracterizează printr-un grad înalt de mineralizare (2,0-5,0 g/l).

Estimările demonstrează faptul că, pe parcursul funcţionării lacurilor de acumulare, ca urmare a proceselor de colmatare, volumul acestora a scăzut în medie cu 0,5% pe an, iar volumul lacului Costeşti-Stînca – cu 0,58% pe an, astfel încît în anul 2015 volumul efectiv al acestuia alcătuia circa 577,3 mil. m³.

În bazinul districtului hidrografic Prut, resursele de ape subterane constituie 137,38 mil. m³/an, dintre care 50,71 mil. m³/an sînt utilizate în diverse scopuri: ca apă menajeră şi potabilă – 39,84 mil. m³/an (78,32%), ca apă tehnică – 10,16 mil. m³/an (20,09%), iar în scopuri terapeutice şi recreaţionale – 0,71 mil. m³/an (1,58%). Anexa nr.1 la prezentul Plan de gestionare conţine date cu privire la rezervele exploatabile şi resursele prognozate ale apelor subterane la data de 1 ianuarie 2010 pentru bazinul r. Prut, iar în anexa nr.2 la prezentul Plan de gestionare – pentru bazinul hidrografic Dunărea şi Marea Neagră.

Toate obiectele acvatice (rîurile, canalele, lacurile naturale, lacurile de acumulare şi iazurile) sînt considerate proprietate naţională a Republicii Moldova. Districtul hidrografic este unitatea principală pentru gestionarea bazinelor hidrografice (Figura 2) şi a apelor subterane asociate acestora. Districtele bazinelor hidrografice ale Republicii Moldova sînt districtul bazinului hidrografic Nistru şi districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră (Figura 3).

În vederea evaluării stării ecologice a apelor de suprafaţă, planificării şi punerii în aplicare a programului de măsuri, rîurile şi lacurile au fost împărţite în corpuri de apă de suprafaţă (anexele nr.3 şi nr.4).

Procesul de delimitare a corpurilor de apă de suprafaţă include cîteva etape, conform unor parametri şi criterii prestabiliţi şi se bazează pe tipurile de corpuri de apă aflate în condiţii naturale (de referinţă). Fiecare corp de apă de suprafaţă din cadrul bazinului/subbazinului hidrografic corespunde unei ecoregiuni în conformitate cu zonele geografice. Districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră se încadrează în ecoregiunile a 16-a şi a 12-a (Cîmpia Europei de Est şi Provincia Pontică).

Astfel, în bazinul r.Prut au fost delimitate 83 de corpuri de apă de suprafaţă, cu o lungime totală de 2152 km (anexa nr.3). Lungimea medie a corpurilor de apă-rîuri este de 26 km şi doar un corp de apă are o lungime ce depăşeşte 100 km. Suprafaţa medie a bazinelor corpurilor de apă-rîuri este de 99 km², 55 de corpuri de apă-rîuri dintre acestea au o suprafaţă mai mică de 100 km² (Tabelul 4), iar 63 din corpurile de apă delimitate au fost identificate ca fiind puternic modificate.

În bazinul r.Prut sînt localizate 7 corpuri de apă-lacuri (Tabelul 5). Unul dintre ele (iazurile Fermei piscicole Cahul) a fost identificat ca corp de apă artificial.

Rîurile bazinului hidrografic Dunărea şi Marea Neagră, din limitele Republicii Moldova, au fost delimitate în 38 de corpuri de apă-rîuri şi un corp de apă artificial (canalul Ciumai, cu lungimea de circa 25 km, de la lacul de acumulare Taraclia şi pînă la lacul Ialpug de pe teritoriul Ucrainei). În bazinul hidrografic Dunărea şi Marea Neagră din limitele Republicii Moldova există doar un singur corp de apă-lac – partea moldovenească a lacului Cahul cu o suprafaţă de circa 2 km².

Numărul de corpuri de apă pentru fiecare bazin este indicat în tabelul 6. Lungimea minimă şi maximă a corpurilor de apă este de 4,2 km şi, respectiv, 42,7 km şi cu o lungime medie de 21,8 km. Zona de captare directă a corpurilor de apă variază de la 19,2 km² pînă la 438,1 km², cu o suprafaţă medie de 172,7 km². Corpurile de apă identificate în partea moldovenească a bazinului hidrografic Dunărea şi Marea Neagră sînt prezentate în Figura 4 şi anexa nr.4.

Figura 4. Corpuri de apă şi codurile lor în cadrul bazinului hidrografic Dunărea

şi Marea Neagră din limitele Republicii Moldova

În cadrul districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră, apele subterane reprezintă principala sursă de alimentare cu apă potabilă (în raionul Edineţ – 100%, în raionul Briceni – 96,5%, în raionul Cahul –93%). Peste 80% din apa captată provine din surse subterane. Din cauza mineralizării sporite, apele subterane captate au o utilizare practic exclusivă în scopuri menajere şi necesită o pretratare.

Un prim pas în procedura de identificare a corpurilor de apă subterane a fost analiza acviferelor sau a unor părţi din acestea, care se caracterizează printr-un debit semnificativ de apă subterană şi/sau printr-un volum mare de ape captate. Legea apelor nr.272/2011 prevede identificarea tuturor corpurilor de apă de suprafaţă care sînt utilizate sau se vor fi utilizate pentru captarea, în mediu, a peste 10 m³ de apă potabilă pe zi. Straturile geologice care permit captarea unei astfel de cantităţi de apă subterană (chiar şi numai la nivel local) se califică a fi straturi acvifere. Aproape toate acviferele care deţin ape subterane potabile şi pot genera peste 10 m³ de apă pe zi trebuie luate în calcul în procesul de delimitare.

Pentru identificarea şi delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă au fost analizate şase straturi acvifere principale: Holocen aluvial, Ponţian, Sarmaţianul superior–Meoţian, Sarmaţianul mediu (Congerian), Badenian-Sarmaţian, Cretacic-Silurian. Caracteristicile principale ale corpurilor de apă subterană sînt prezentate în anexele nr.5-nr.11. Sarmaţianul mediu reprezintă un corp de apă transfrontalier, partajat de către Republica Moldova, Ucraina şi România. Concentraţiile naturale ale indicilor de salinitate (Cl, SO₄, Na etc.) sînt destul de ridicate din cauza originii marine a sedimentelor în care sînt concentrate resursele de apă, care conţin încă ape saline în pori. Numărul actual al forajelor de monitorizare (33 de foraje de observare) este suficient pentru evaluarea stării apelor subterane, cu toate acestea numărul de analize chimice efectuate este insuficient.

Stratul acvifer Badenian-Sarmaţian este unul dintre cele mai bogate acvifere din cadrul districtului şi cel mai important pentru alimentarea centralizată cu apă potabilă. În partea de nord a bazinului cel mai productiv strat acvifer este cel Cretacic-Silurian, care reprezintă aproximativ 39% din rezervele totale de apă potabilă ale zonei. Straturile acvifere ale Sarmaţianului şi Holocenului aluvial deţin aproximativ 30% din rezervele totale de apă din aria bazinului hidrografic. În partea de sud cel mai mare volum de apă este cantonat în stratul acvifer Ponţian şi Sarmaţianul mediu. Unele straturi acvifere, de exemplu Pliocen, au legătură hidraulică cu straturile acvifere suprapuse, iar alte regiuni din cadrul districtului au resurse limitate de ape subterane şi care au doar importanţă locală.

Analiza stării corpurilor de apă subterane a fost efectuată în baza datelor privind monitorizarea apelor subterane din anii 2005-2010 oferite de Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale şi rezultatelor studiilor comune de teren efectuate cu asistenţa experţilor internaţionali în cadrul Proiectului "Protecţia mediului în bazinele hidrografice internaţionale" (2013).

2. Evaluarea riscului deficitului de apă, al secetei, al inundaţiilor, al poluării

 din surse punctiforme şi a presiunilor hidromorfologice din cadrul districtului

Schimbările climatice din cadrul districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră constituie una dintre cele mai mari probleme de mediu, cu consecinţe şi impact negativ asupra asigurării cu resurse de apă. Estimarea regimului termic şi pluviometric din cadrul districtului (în limitele Republicii Moldova) relevă faptul că acest teritoriu (în special partea de sud) este cel mai vulnerabil la schimbările climatice comparativ cu restul ţării. Anume în cadrul acestui areal apar primele manifestări ale schimbărilor climatice, care mai apoi se extind spre centru şi nord. Modelarea cartografică a temperaturii medii a aerului pentru perioada anilor 2000-2010, conform modelelor climatice RCP (Representative Concentration Pathways – modele reprezentative de concentrare), efectuată în baza datelor Serviciului Hidrometeorologic de Stat, ne prezintă că în partea de sud a districtului, temperatura medie anuală a constituit 11,1⁰C faţă de 10,2⁰C înregistrată în anii 1989-1999. Diferenţa de 0,9⁰C dintre aceste două decenii este valoarea cea mai semnificativă pe întreg teritoriul ţării. În cursul superior al bazinului r. Prut, această diferenţă constituie 0,7⁰C, iar temperatura medie anuală în perioada 2000-2010 a constituit 9,1⁰C faţă de 8,4⁰C înregistrată în anii 1989-1999.

În acest context, a fost simulat regimul termic din bazinul Prut (Figura 5) şi bazinul Dunărea şi Marea Neagră (Figura 6) şi elaborate modele cartografice care relevă că, în viitorii ani (2016-2035), temperatura medie anuală ar putea creşte cu 2⁰C, înregistrînd variaţia temperaturii de la 10,5⁰C pînă la 11,1⁰C în cursul superior (Briceni, Edineţ) şi de la 12,3⁰C pînă la 12,9⁰C în cursul inferior (Cahul, Găgăuzia).

Figura 5. Repartiţia spaţială a temperaturii medii anuale a aerului în perioada 1986-2005 (a)

şi simulată pentru anii 2016-2035 conform RCP 4.5 (b) în bazinul r. Prut

În cazul precipitaţiilor atmosferice, în anii 2016-2035, acestea vor scădea cu 10% în cursul inferior al districtului, iar în cursul superior, conform aceluiaşi scenariu climatic, vor creşte cu aproximativ 10%. În expresie valorică, acestea vor scădea cu 50 mm şi vor constitui 450 mm în cursul inferior şi se vor majora cu 60 mm şi vor constitui 680 mm în partea centrală şi în cursul superior al districtului hidrografic (Figurile 7 şi 8).

În sudul districtului se va înregistra o aridizare a climei, dar şi o alternare mai frecventă a perioadelor uscate cu cele ploioase. În scopul asigurării gestionării corecte a resurselor de apă, dar şi a adaptării la modificările climatice, urmează să fie elaborat un planul de gestionare a secetei pentru districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră.

Figura 6. Repartiţia spaţială a temperaturii medii anuale a aerului în perioada 1986-2005 (a)

şi simulată pentru anii 2016-2035, conform RCP 4.5 (b) în bazinul Dunărea-Marea Neagră

Figura 7. Repartiţia spaţială a cantităţii anuale a precipitaţiilor atmosferice în perioada 1986-2005 (a)

şi simulată pentru anii 2016-2035 conform RCP 4.5 (b) în bazinul r. Prut

Figura 8. Repartiţia spaţială a cantităţii anuale a precipitaţiilor atmosferice în perioada 1986-2005 (a)

şi simulată pentru anii 2016-2035 conform RCP 4.5 (b) în bazinul Dunărea-Marea Neagră

În cadrul districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră sînt frecvente şi alte calamităţi naturale – inundaţiile. Bazinul cursului superior al r. Prut este localizat în regiunea Carpaţilor şi Subcarpaţilor Ucraineni, unde circulaţia atmosferică provoacă ploi abundente cu cantităţi zilnice de 200-300 mm. În consecinţă, aceste procese meteorologice crează condiţii favorabile pentru producerea viiturilor catastrofale care cauzează inundaţii pe arii extinse. Debitul maxim al r. Prut poate ajunge la 4000-5000 m³/s. Inundaţii catastrofale au fost înregistrate în anii 1959, 1965, 1969, 1970, 1971, 1975, 1991, 1996, 1998, 2008, 2010. Inundaţiile deosebit de puternice din anul 2010 au cauzat un prejudiciu de aproximativ 84,2 mil. lei. Studiile arată că în ultimii 30-40 de ani frecvenţa inundaţiilor extreme s-a dublat comparativ cu ultimii 100 de ani.

În scopul prevenirii inundaţiilor a fost construit lacul de acumulare Costeşti-Stînca. Avâînd iniţial un volum total de 678 mil. m³, acesta permite evacuarea unui debit de 4 ori mai mic în raport cu debitul de intrare şi modificarea efectului devastator al viiturii. Figura 9 demonstrează efectul pozitiv al lacului de acumulare Costeşti-Stînca prin reducerea debitului de vîrf măsurat la postul Şirăuţi, care poate ajunge de la 500-750 m³/s la 4000 m³/s.

Figura 9. Debitul anual de vîrf al r. Prut

Inundaţiile din partea inferioară a Prutului pot fi legate de nivelurile mari ale apei din Dunăre, care blochează fluxul apelor Prutului şi determină, în aşa fel, un efect de remuu.

În cadrul Proiectului "Suport managerial şi asistenţă tehnică în protecţia împotriva inundaţiilor de pe teritoriul Republicii Moldova", finanţat de către Banca Europeană de Investiţii, au fost cartate zonele supuse riscului de inundare (Figura 10). Bazinul r. Prut, în funcţie de riscul la inundare, a fost împărţit în Prutul Superior şi Prutul Inferior.

În cursul Prutului Superior, în amonte de barajul Costeşti-Stînca, există un risc scăzut de inundaţii, cu excepţia unei zone de luncă extinsă situate în apropierea localităţilor Criva, Drepcăuţi şi Lipcani din raionul Briceni. Soluţionarea acestui risc constă în construcţia noilor diguri de protecţie împotriva inundaţiilor pentru localităţile menţionate. De asemenea, suplimentar va fi necesară prognozarea şi avertizarea inundaţiilor pentru toate localităţile riverane, unde există anumit risc de inundaţii.

În cursul Prutului Inferior (în aval de barajul Costeşti-Stânca), o mare parte din lunca r. Prut este protejată de diguri. Măsurile preferenţiale pentru Prutul Inferior constau în reabilitarea digurilor în zonele cu risc ridicat şi în reglementarea optimă a regimului de funcţionare a hidrocentralei Costeşti-Stînca. Reabilitarea digurilor va îmbunătăţi sistemele de drenaj. Principalele zone cu risc ridicat sînt mun. Ungheni şi s. Cotul Morii din raionul Hînceşti.

Figura 10. Susceptibilitatea la inundaţii în cadrul districtului

În bazinul r. Cogîlnic, zona cu risc sporit este amplasată în cursul inferior, la hotar cu Ucraina, pînă în amonte de satul Logăneşti, raionul Hînceşti, împreună cu cursurile inferioare ale rîurilor Galbena şi Schinoasa (Figura 10).

Printre măsurile prioritare pentru r. Cogîlnic se includ reabilitarea şi îmbunătăţirea stării digurilor, creşterea capacităţii canalelor fluviale. Principalele sectoare de risc sînt localităţile Logăneşti şi Hînceşti. O altă măsură va include prognozarea inundaţiilor şi avertizarea pentru toate localităţile din zonele cu risc de inundare de-a lungul rîului.

Rîurile Cogîlnic şi Ialpug au fost regularizate în trecut, care a inclus îndreptarea canalelor fluviale şi construcţia de diguri şi baraje. Aceste măsuri au modificat regimul hidrologic al rîurilor. Măsurile de renaturalizare, inclusiv posibilitatea rîurilor să meandreze în mod natural şi creşterea capacităţii de stocare, au beneficii mici sau chiar efecte negative de reducere a riscului de inundare, şi pot fi costisitoare. Aceste măsuri aduc beneficii mediului ambiant, au o prioritate scăzută şi, prin urmare, vor fi pus în aplicare numai în cazul în care beneficiile pentru mediu sînt considerate ca fiind suficient de importante.

În cursul superior al r. Prut, dar şi pe unele rîuri mai mici (Cogîlnic, Ialpug etc.) vor fi înregistrate periodic inundaţii cauzate atît de precipitaţii abundente, urmate de scurgeri de versant, cît şi de debite considerabile formate în amonte (r. Prut). În scopul asigurării gestionării corecte a inundaţiilor va fi elaborat un plan de gestionare a inundaţiilor pentru districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră.

Sursele de poluare punctiformă reprezintă apele uzate (menajere, orăşăneşti, industriale, pluviale şi de drenaj), care sînt colectate într-un sistem de canalizare şi evacuate într-un receptor natural (rîu sau lac) prin conducte sau canale de evacuare. Aceste surse au fost apreciate cu ajutorul următorilor indicatori: cantitatea totală posibilă a apelor neepurate şi cantitatea totală a apelor uzate evacuate.

Cele mai mari volume de ape uzate netratate provin din oraşele care deţin un sistem de alimentare cu apă, dar nu dispun de sisteme de canalizare şi staţii de epurare conforme. În ceea ce priveşte acest tip de presiune , cele mai multe dintre corpurile de apă nu sînt expuse riscului de a nu atinge Obiectivele de mediu pentru ape, care în conformitate cu prevederile art.4 din Directiva nr.2000/60/CE şi art.38 din Legea apelor nr.272/2011 se referă la starea chimică şi/sau ecologică a apelor de suprafaţă, a apelor subterane şi a zonelor de protecţie.

"Starea chimică bună a apelor de suprafaţă" este starea chimică necesară pentru a atinge obiectivele de mediu stabilite în art.4 alin.(1) lit.(a) din Directiva nr.2000/60/CE pentru apele de suprafaţă, şi anume starea chimică a unui corp de apă de suprafaţă în cazul căreia valorile concentraţiilor de poluanţi nu depăşesc standardele de calitate a mediului stabilite în anexa IX la Directiva nr.2000/60/CE.

"Starea chimică bună a apelor subterane" este starea chimică a unui corp de apă subterană care îndeplineşte condiţiile prevăzute în Tabelul 2.3.2 din anexa V la Directiva nr.2000/60/CE.

"Starea ecologică şi starea ecologică bună" este expresia calităţii structurii/starea unui Corp de apă şi a funcţionării ecosistemelor acvatice asociate apelor de suprafaţă, clasificată în conformitate cu anexa V la Directiva nr.2000/60/CE.

"Starea cantitativă" reprezintă gradul în care un corp de apă subterană este afectat de captările directe şi indirecte.

"Starea cantitativă bună" reprezintă starea definită în Tabelul 2.1.2 din anexa V la Directiva nr.2000/60/CE.

"Standard de calitate a mediului" reprezintă concentraţia unui poluant sau a unui grup de poluanţi în apă, sedimente sau biota, care nu trebuie depăşită pentru a asigura protecţia sănătăţii umane şi a mediului.

Neatingerea unei stări bune a apelor înseamnă necorespunderea la cerinţele anexei V la Directiva nr.2000/60/CE.

În bazinul r. Prut, doar un singur corp de apă, localizat lîngă oraşul Edineţ, a fost apreciat ca fiind posibil la risc (Tabelul 7, anexa nr.12). În bazinul Dunărea-Marea Neagră (Tabelul 8 şi anexa nr.12), din cauza debitelor mult mai mici a rîurilor şi a stării mai precare a staţiilor de epurare, se înregistrează 6 corpuri de apă la risc (dintre care 3 sînt pe r. Cogîlnic).

Calitatea apelor de suprafaţă în limitele bazinului Prut a fost evaluată în baza informaţiei oferite de Serviciul Hidrometeorologic de Stat pentru anii 2013-2015 şi a celei obţinute ca rezultat al desfăşurării expediţiilor anuale în cadrul Proiectului "Protecţia Mediului din Bazinele Hidrografice Internaţionale".

Calitatea apei r. Prut după indicatorii hidrochimici, pe parcursul anilor 2013-2015, corespunde claselor de calitate de la "poluată moderat" pînă la "foarte poluată" (Tabel 10). Conform parametrilor hidrochimici calitatea apei r. Prut se atribuie claselor de calitate de la "bună" pînă la "foarte poluată". Parametrii fizico-chimici care au avut un rol determinant în stabilirea clasei de calitate conform principiului "cea mai proastă calitate" sînt următorii: CCO, azot de amoniu, ioni de sodiu şi potasiu, fenoli şi produse petroliere. În unele secţiuni ale r. Prut s-au depistat concentraţii sporite de fier total (s. Lipcani, s. Valea Mare, or. Leova, or. Cahul şi s. Giurgiuleşti), Cu (s. Criva), Zn (s. Lipcani, or. Leova) şi Cd (s. Giurgiuleşti).

În scopul comparabilităţii sistemelor de control al calităţii apelor, rezultatele obţinute se exprimă ca indici de calitate ecologici pentru clasificarea stării ecologice, care reprezintă cinci clase variind de la o stare ecologică foarte bună pînă la o stare deteriorată. În Tabelul 9 clasificarea stării ecologice se ilustrează cu ajutorul culorilor pentru a reflecta clasificarea acestora: foarte bună – albastru, bună – verde, medie – galben, mediocră – portocaliu, deteriorată – roşu.

Conform parametrilor hidrobiologici, calitatea apei r. Prut se atribuie claselor de calitate de la "bună" pînă la "foarte poluată" (Tabelul 9). Fitoplactonul a avut un rol determinant în stabilirea statutului apei, atît conform indicelui saprobic, cât şi conform biomasei acestuia. Rîurile mici sînt foarte poluate şi calitatea apei acestora se atribuie conform elementelor hidrobiologice de la clasa de calitate "bună" pînă la "foarte poluată". Conform parametrilor hidrochimici, calitatea apei afluenţilor r. Prut se caracterizează ca "poluată" sau "foarte poluată" (Tabelul 9). Această situaţie este dovedită de valorile sporite ale CCO, mineralizării, SO4^2-, Na, K, Fe, produse petroliere şi fenoli. De asemenea, în rîurile mici au fost monitorizate metalele grele (Cu, Zn) a căror concentraţie, în mare parte, se încadrează în limitele clasei a III-a de calitate (medie).

Principalele alterări hidromorfologice care au fost analizate sînt: captarea apei, efectul lacurilor de acumulare (întreruperea conectivităţii rîurilor de către barajele lacurilor de acumulare/iazurilor), densitatea canalelor de irigare şi a digurilor de protecţie contra inundaţiilor. Cele mai semnificative presiuni sînt cauzate de construcţia lacurilor de acumulare/iazurilor pe cursul rîurilor, fiind astfel modificat regimul hidrologic. Metoda de identificare a efectului îndiguirii constă în estimarea ponderii lungimii îndiguite a corpurilor de apă la lungimea lor totală. Efectul de îndiguire reprezintă o presiune semnificativă în cadrul întregului district.

În ceea ce priveşte influenţa densităţii canalelor de irigare, cele mai mari presiuni au fost identificate în cursul inferior (r. Cahul, Cantemir şi Leova) şi de mijloc (r. Glodeni şi Făleşti) al r. Prut. În funcţie de lungimea barajelor de protecţie raportate la lungimea corpurilor de apă-rîuri se evidenţiază raioanele din lunca r. Prut (Cahul, Cantemir, Leova, Hânceşti, Făleşti şi Glodeni).

În conformitate cu principiile de evaluare privind alterările (presiunile hidromorfologice), la riscul neatingerii obiectivelor de mediu pentru ape cu referire la starea chimică şi/sau ecologică şi/sau la starea cantitativă se află 50 de corpuri de apă cu o lungime totală de 1384,1 km, iar 63 de corpuri de apă, cu o lungime de 1459,4 km, se află la un risc posibil (Tabelele 10 şi 11). Numai 8 corpuri de apă din bazinul Dunărea-Marea Neagră, cu o lungime 138,6 km, sînt fără risc (anexa nr.13).

Pentru a reduce poluarea din surse punctiforme trebuie îmbunătăţit sistemul de epurare a apelor uzate prin implementarea soluţiilor tehnice privind modernizarea proceselor tehnologice la decantarea sedimentelor, aerarea apelor cu bule fine, deshidratarea nămolului la staţiile de epurare. Poluarea apelor de suprafaţă este condiţionata de factorul lipsei sau funcţionării insuficiente al staţiilor de epurare a apelor uzate din cele mai mari localităţi (Ungheni, Cahul, Edineţ, Hînceşti, Comrat, Ciadîr-Lunga).

O altă sursă importantă de poluare a resurselor de apă o reprezintă gunoiştile neautorizate. Practic în fiecare localitate există cel puţin cîte 1-2 gunoişti neautorizate, amplasate în depresiuni, în apropierea resurselor de apă. Există o relaţie directă între numărul de gunoişti şi gradul de poluare cu nitraţi al apelor.

În scopul reducerii poluării din surse punctiforme se impune construcţia sau reconstrucţia staţiilor de epurare a apelor uzate din localităţile fără staţii de epurare a apelor uzate sau care nu funcţionează conform cerinţelor, lichidarea gunoiştilor neautorizate şi construcţia poligoanelor de selectare, colectarea şi gestionarea deşeurilor în conformitate cu strategiile elaborate în acest domeniu.

3. Identificarea zonelor din districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut

şi Marea Neagră, în care există risc de poluare difuză

Principalele surse de poluare difuză au fost apreciate după indicatorii: suprafaţa agricolă şi şeptelul de animale. Poluarea difuză generată de agricultură a fost calculată ca raportul dintre suprafaţa ocupată de terenurile agricole şi suprafaţa totală a bazinelor corpurilor de apă-rîuri. În cadrul acestor bazine, o pondere semnificativă o deţin suprafeţele agricole, doar în 9 din bazinele corpurilor de apă-rîuri aceste suprafeţe sînt mai mici de 50%, toate fiind amplasate în bazinul Prut. În bazinul Dunărea-Marea Neagră majoritatea corpurilor de apă au ponderi ale terenurilor agricole de peste 80% (în acest bazin toate corpurile de apă sînt la risc după indicatorul dat). Drept consecinţă, valorile acestui parametru sînt generatoare de condiţii de risc sporit de a nu atinge Obiectivele de mediu pentru ape cu referire la starea chimică şi/sau ecologică - 118 corpuri de apă şi numai 3 corpuri de apă se încadrează în categoria de risc posibil (amplasate în bazinul r. Prut).

Impactul creşterii animalelor a fost calculat ca raportul dintre efectivul convenţional de animale şi suprafaţa bazinului corpurilor de apă respectiv. În bazinul Prut, 58 de corpuri de apă nu sînt expuse riscului de a nu atinge Obiectivele de mediu pentru ape cu referire la starea chimică şi/sau ecologică (în special corpurile de apă din Cîmpia Prutului de Mijloc şi din raioanele Cantemir şi Cahul), iar pentru 25 de corpuri de apă există pericolul de a nu atinge indicatorii de calitate a apelor şi se află la un "posibil risc" (raioanele Edineţ, Nisporeni şi Cantemir). Din totalul de 38 de corpuri de apă de suprafaţă din bazinul hidrografic Dunărea şi Marea Neagră, 10 corpuri de apă sînt fără risc, unul a fost identificat ca fiind la risc (r. Salcia Mare), iar restul 27 de corpuri de apă sînt în categoria "posibil la risc". Poluanţii specifici pentru aceste zone sînt nutrienţii de azot şi fosfor. Evaluările finale a poluării difuze sînt prezentate în Tabelele 12 şi 13,precum şi în anexa nr.14.

Astfel, cumulînd toate presiunile identificate în sectorul agricol (poluarea difuză), 116 din cele 121 de corpuri de apă-rîuri prezintă un risc de neatingere a Obiectivelor de mediu pentru ape, 5 dintre ele sînt "posibil la risc" şi niciun corp de apă nu se regăseşte în categoria "fără risc". Activitatea agricolă este sursa de bază de poluare, care negativ afectează starea corpurilor de apă.

Lacul de acumulare Costeşti-Stînca are, în prezent, un volum total de 582 mil. m³ şi un volum util de 450 mil. m³, indici care sînt într-o continuă descreştere în comparaţie cu cei iniţiali, reducerea volumului şi a adîncimii sînt cauzate de procesele de colmatare care afectează, de fapt, toate corpurile de apă din bazin.

Un alt lac de acumulare, după importanţă, este lacul Cahul, cu 8 secţiuni de ferme piscicole, utilizarea sa primară fiind cea piscicolă. Corpurile de apă-lacuri de origine naturală sînt amplasate în partea de sud-vest, în raionul Cahul din cursul inferior al r. Prut. Ele sînt incluse în lista Ramsar (Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor acvatice) cu numărul 1029 – "Lacurile Prutului de Jos", ca zone umede de importanţă internaţională.

Cel mai mare este lacul Beleu, componenta de bază a rezervaţiei ştiinţifice "Prutul de Jos", ocupînd două treimi din teritoriul rezervaţiei. Suprafaţa acestuia este de 8,5 km², iar volumul apei constituie 8,39 mil. m³. Lacul Beleu are legătură cu r. Prut printr-un sistem de gîrle. Nivelul apei în lac depinde de nivelul apei în r. Prut şi, în particular, de nivelul apei fluviului Dunărea. Malul lacului este format din nisipuri şi argile. În partea estică, lacul este delimitat de terasa r. Prut, care este puternic fragmentat de o reţea de ravene. Aceste forme erozionale reprezintă sursa principală de colmatare a lacului. În prezent, în special în perioadele secetoase, se înregistrează o scădere a suprafeţei lacului şi transformarea sa parţială în păşune.

Sistemul de lacuri Manta, cu suprafaţa totală de 6,5 km², este format din 3 lacuri naturale, identificate ca corpuri de apă separate: Badelnic, Dracele, Rotunda. În prezent, adîncimea maximă a apei ajunge pînă la 2,8 m.

Lacurile Manta şi Beleu sînt înconjurate de pajişti de luncă şi de parcele mici de pădure. Principalele lor surse de alimentare cu apă sînt precipitaţiile atmosferice, apele subterane, r. Prut (printr-un sistem de gîrle şi canale de drenaj). Actualmente, sistemul de drenaj al lacului Manta se află într-o stare avariată, ce a cauzat o scădere semnificativă a nivelului apei din lac. În momentul de faţă, sistemul lacustru Manta şi Beleu se află în pericol de dispariţie din cauza proceselor accentuate de colmatare ce poate afecta considerabil întregul ecosistem. Printre problemele care se înregistrează în ultimii ani este distrugerea ecosistemului lacul Manta şi rîul Prut.

Principalele surse de poluare sînt drumul auto magistral (Cahul-Giurgiuleşti), calea ferată (Cahul-Giurgiuleşti) şi drumul rutier naţional R26 (Hînceşti-Leova-Cahul-Slobozia Mare). O altă problemă importantă este pescuitul excesiv, lacul, de fapt, a fost împărţit de către localnici în parcele şi în aşa mod utilizat pentru pescuit, în acelaşi timp sistemul de lacuri Manta fiind influenţat de barajele fermei piscicole Cahul. În baza modificărilor morfologice identificate a calităţii chimice a apei din lacuri, toate corpurile de apă-lacuri sînt în risc.

4. Zonele protejate

Zonele protejate în cadrul districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră din Republica Moldova vor include următoarele zone:

a) zonele desemnate pentru captarea apei potabile din surse de suprafaţă, gestionate de operatorii apă canal din oraşele (anul 2015): Edineţ – 580000 m³, Briceni – 1390000 m³, Glodeni – 170 000 m³, Făleşti – 140 000 m³, Ungheni – 1 470 000 m³, Nisporeni – 40 000 m³, Leova – 250 000 m³, Cantemir – 110 000 m³, Cahul – 1 380 000 m³, Cimişlia – 30 000 m³, Basarabeasca – 170 000 m³ şi Ştefan-Vodă – 20 000 m³;

b) zonele destinate pentru protecţia speciilor acvatice de importanţă economică sînt: fermele piscicole Cahul (s. Crihana Veche, r-nul Cahul) şi lacul de acumulare Costeşti-Stînca;

c) corpurile de apă destinate ca zone de agrement, inclusiv zonele desemnate în calitate de ape pentru scăldat – zona recreaţională de importanţă naţională Costeşti (or. Costeşti, raionul Rîşcani), conform prevederilor Regulamentului cu privire la cerinţele de calitate a apei de suprafaţă (în cazul dat pentru activităţi de recreere), aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.890/2013.

d) zonele sensibile la nutrienţi, inclusiv zonele desemnate ca fiind vulnerabile (zone poluate cu nitraţi de origine animalieră din sursele difuze şi care afectează apele. Poluarea apelor rezultă din împrăştierea îngrăşămintelor pe cîmp sau din evacuarea efluenţilor de la complexele zootehnice şi din utilizarea excesivă a îngrăşămintelor) şi zonele desemnate ca fiind sensibile (zone care s-au stabilit că sînt eutrofe sau ar putea fi în curînd eutrofe, dacă nu se iau măsuri de protecţie. Zonele eutrofe sînt zonele cu elemente nutritive, în special cu compuşi ai azotului şi/sau ai fosforului, provocînd o dezvoltare accelerată a algelor şi a vegetalelor din specii superioare, care duce la o perturbare nedorită a echilibrului organismelor prezente în apă şi la o degradare a calităţii apei respective).

Pericol pentru aceste zone prezintă staţiile de epurare a apelor uzate nefuncţionale sau cu depăşiri a concentraţiilor de poluanţi evacuaţi în mediul acvatic din localităţile din districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră (Briceni, Costeşti, Brătuşeni, Ocniţa, Hînceşti, Basarabeasca, Taraclia, Comrat, Ceadîr-Lunga, Ştefan Vodă, Lipcani, Edineţ, Făleşti, Ungheni, Cantemir, Vulcăneşti ş.a.);

e) zonele desemnate pentru protecţia habitatelor sau a speciilor în cazul în care menţinerea sau ameliorarea stării apelor este un factor important în protecţia acestora, inclusiv cele peste 130 de areale prevăzute în Legea nr.1538/1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat şi care includ 3 categorii de obiecte naturale:

1) înfiinţate în conformitate cu clasificarea Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii:

a) rezervaţii naturale ştiinţifice: Rezervaţia "Prutul de Jos" (1691 ha, s. Slobozia Mare, r-nul Cahul) şi Rezervaţia "Pădurea Domnească" (6032 ha, raioanele Glodeni şi Făleşti);

b) monumente ale naturii: inclusiv 30 de monumente geologice şi paleontologice, un monument hidrologic şi 25 de monumente botanice;

c) rezervaţii naturale: 24, inclusiv două cu caracter complex de conservare a naturii (Rezervaţia Naturală Cantemir şi Ecosistemul acvatic "Lebăda albă") şi 21 de rezervaţii forestiere;

d) arii peisagistice protejate: 18 arii peisagistice protejate;

e) rezervaţii de resurse: 6 rezervaţii de resurse naturale;

f) zone multifuncţionale: o luncă inundabilă cu vegetaţie de mlaştină;

2) înfiinţate suplimentar conform clasificării Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii: monumente de artă peisagistică;

3) înfiinţate prin alte documente internaţionale: o zonă umedă de importanţă internaţională Lacurile Prutului de Jos, 19 152 ha (Zona Ramsar nr.1029).

Au fost identificate corpuri de apă utilizate pentru captarea apei destinate consumului uman, care oferă, în mediu, mai mult de 10 m³ pe zi sau care deservesc mai mult de 50 de persoane. În acest sens, Republica Moldova este obligată să monitorizeze toate corpurile de apă care oferă (în mediu) mai mult de 100 m³pe zi.

Pentru apele de suprafaţă în districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră au fost identificate 12 puncte de captare a apei, punctele de control fiind doar în două secţiuni (Ungheni şi Cahul). Reţeaua naţională de monitorizare a apelor subterane în districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră este formată din 61 de staţii de monitorizare instalate în acviferele arteziene neizolate şi sînt folosite pentru observaţiile obişnuite cu privire la cantitatea şi calitatea acviferelor afectate de captări.

În conformitate cu prevederile Regulamentului privind zonele de protecţie sanitară a prizelor de apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.949/2013, sînt delimitate trei tipuri de zone:

zona de protecţie sanitară cu regim sever – terenul adiacent prizei de apă, unde este interzisă orice amplasare de folosinţă sau activitate care nu are legătură funcţională cu deservirea instalaţiilor de aprovizionare cu apă potabilă sau care ar putea conduce la contaminarea surselor de apă;

zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie – teritoriul din jurul zonei de protecţie sanitară cu regim sever, astfel încît prin aplicarea măsurilor de protecţie să se elimine pericolul de afectare a calităţii apei;

zona de protecţie sanitară cu regim de observaţie – arealul dintre domeniile de alimentare şi de descărcare la suprafaţă şi/sau în subteran a apelor subterane prin emergente naturale (izvoare), drenuri şi foraje şi are rolul de a asigura protecţia faţă de substanţele poluante greu degradabile sau nedegradabile şi regenerarea debitului prelevat prin lucrări de captare.

Normele privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară se stabilesc pentru:

a) sursele de apă subterane sau de suprafaţă privind captările de apă pentru aprovizionarea cu apă destinată consumului uman, a agenţilor economici din industria alimentară şi farmaceutică, a unităţilor sanitare şi social-culturale, construcţiile şi instalaţiile componente ale sistemelor pentru aprovizionare cu apă potabilă;

b) zăcămintele de apă minerală şi captările aferente acestora utilizate pentru îmbuteliere, instalaţiile de îmbuteliere, captările de ape subterane sau de suprafaţă folosite pentru îmbutelierea apei potabile, alta decît apa minerală naturală.

Zonele de protecţie sanitară sînt create în cadrul a trei perimetre:

a) perimetrul I – zona de protecţie sanitară cu regim sever, include teritoriul prizei de apa;

b) perimetrul II – zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie;

c) perimetrul III – zona de protecţie sanitară cu regim de observaţie, include teritoriile adiacente unde se prevăd măsuri de protecţie a apei contra poluărilor.

Zonele de protecţie sanitară se delimitează de către autorităţile administraţiei publice locale în baza documentaţiei de urbanism şi avizelor organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale. Pentru obţinerea avizelor organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale se va ţine cont de cerinţele minime privind conţinutul proiectului tehnic pentru delimitarea zonelor de protecţie sanitară a prizelor de apă.

Amenajarea şi întreţinerea zonei de protecţie sanitară pentru perimetrul I se pun în sarcina utilizatorului prizei de apă.

Amenajarea şi întreţinerea zonelor de protecţie sanitară pentru perimetrele II şi III se pun în sarcina autorităţilor publice locale.

Ape subterane protejate de poluări se consideră apele de presiune şi fără presiune care au în cadrul tuturor perimetrelor zonelor de protecţie sanitară un înveliş impermeabil de argilă densă, ce exclude posibilitatea de infiltrare locală din straturile acvifere superficiale insuficient protejate.

5. Programul şi reţeaua de monitorizare

Programele de monitorizare sînt necesare pentru a stabili o viziune coerentă şi completă a stării apelor în cadrul fiecărui district hidrografic. Principalele obiective ale programului de monitorizare pentru apele de suprafaţă sînt: determinarea nivelului de contaminare a apelor de suprafaţă, identificarea cazurilor de poluare extrem de mare, monitorizarea surselor de poluare, precum şi informarea, în timp util, a autorităţilor locale şi centrale autorizate în luarea deciziilor în vederea eliminării sau atenuării efectelor.

Serviciul Hidrometeorologic de Stat este instituţia responsabilă, la nivel naţional, pentru monitorizarea hidrobiologică, hidrochimică şi hidrologică a rîurilor şi lacurilor. Monitorizarea sistematică a calităţii apelor de suprafaţă în bazinul r. Prut pînă în anul 2013 se realiza în 14 locaţii de monitorizare (Figura 11). Începînd cu anul 2014, pentru bazinul r. Prut, se implementează treptat un alt program de monitorizare, care constă din 30 de staţii de monitorizare: 8 locaţii situate pe rîu (albia r. Prut), 1 – lac artificial (l. Costeşti-Stînca), 2 – lacuri naturale (l. Beleu şi l. Manta) şi 19 – pe afluenţi (rîurile Medveja, Vilia, Racovăţ, Ciuhur, Ciuhureţ, Glodeanca, Camenca, Camencuţa, Şovăţul Mare, Gîrla Mare, Delia, Varşava, Frăsineşti, Nîrnova, Lăpuşna, Sărata, Tigheci, Larga şi Valea Galmage) . În anul 2015 au fost incluşi doi afluenţi ai Prutului: r. Medveja şi r. Glodeanca.

În prezent, monitorizarea apelor de suprafaţă din bazinul hidrografic Prut include:

a) 6 locaţii de monitoring pentru programul de supraveghere cu frecvenţă lunară;

b) 2 secţiuni pentru programul de supraveghere cu frecvenţă de 6 ori/an;

c) 15 puncte pentru programul de supraveghere cu frecvenţă trimestrială;

d) 11 secţiuni pentru programul operaţional cu frecvenţă trimestrială.

Monitoringul fizico-chimic a apelor de suprafaţă este realizat prin utilizarea procedurilor şi măsurilor tehnice de prelevare, analiză şi sinteză, pentru evaluarea parametrilor de calitate, stării şi tendinţei de evoluţie a calităţii apelor de suprafaţă.

Monitoringul biologic include:

a) pentru rîuri: bacterioplancton, fitoplancton, inclusiv clorofila "a", macronevertebrate bentonice, fitobentos şi zooplancton;

b) pentru lacuri: bacterioplancton, fitoplancton, inclusiv clorofila "a", macronevertebrate bentonice, fitobentos, zooplancton, vegetaţia macrofită.

Monitorizarea transfrontalieră cu România pe r. Prut se desfăşoară, conform Regulamentului de cooperare bilaterală cu Administraţia Naţională "Apele Române" şi Departamentul Bazinal Prut-Bârlad, semnat în anul 1992, (Iaşi) în şapte secţiuni de monitorizare:

a) prelevarea lunară a probelor comune şi schimbul echivalent de informaţii cu experţii din România se desfăşoară în următoarele locaţii: oraşul Ungheni, localităţile Valea Mare şi Giurgiuleşti;

b) prelevarea trimestrială a probelor şi schimbul echivalent de informaţii cu experţii din România se desfăşoară în următoarele locaţii: Lipcani, Costeşti, Leova şi Cahul.

Monitorizarea transfrontalieră cu Ucraina pe r. Prut. Începînd cu anul 2009 s-a reluat monitorizarea trimestrială comună în ceea ce priveşte prelevarea probelor şi schimbul de informaţii pe r. Prut cu Ucraina. Prelevarea probelor şi schimbul de informaţii la staţia de monitorizare "Mămăliga-Criva" (punctul de trecere a frontierei) de pe r. Prut se desfăşoară împreună cu Direcţia bazinieră Nistru-Prut de gestionare a resurselor de apă (filiala din oraşul Cernăuţi) din cadrul Agenţiei "Apele Ucrainei".

În cadrul Reţelei transnaţionale de monitorizare au fost selectate pe r. Prut 5 locaţii de monitorizare (Lipcani, Costeşti, Branişte, Valea Mare şi Giurgiuleşti) pentru analiză şi evaluare lunară a unui set de parametri hidrochimici şi hidrobiologici, precum şi a unor indicatori de calitate a aluviunilor. Starea calitativă a apelor rîurilor şi lacurilor la parametrii hidromorfologici care susţin parametrii biologici (anexa V la Directiva nr.2000/60/CE) pentru regimul hidrologic (cantitatea şi dinamica debitului; legături cu corpurile de apă subterană; continuitatea rîului; timpul de rezidenţă) şi pentru condiţiile morfologice (variaţii în adîcimea şi deschiderea rîului/lacului; structura şi substratul patului rîului/cantitatea, structura şi substratul patului lacului; structura zonei riverane/strutura malului lacului) în bazinul Prut pînă în prezent nu a fost efectuată din cauza lipsei angajamentelor care urmează a fi asumate. Totodată este necesar de a menţiona lipsa surselor financiare, insuficienţa echipamentelor specializate şi a specialiştilor calificaţi.

 Figura 11. Reţeaua de monitorizare a apelor de suprafaţă în bazinul hidrografic Prut

În conformitate cu cerinţele prevăzute în Directiva nr.2000/60/CE, frecvenţa programului de monitorizare pentru parametrii chimici trebuie să se efectueze lunar sau trimestrial. Cu toate acestea, în Republica Moldova aceasta se realizează mai rar din cauza lipsei utilajului tehnic necesar şi a surselor financiare pentru asigurarea cu reactivi chimici şi consumabile adecvate activităţii desfăşurate, materiale de referinţă certificate, precum şi pentru mentenanţa echipamentului. Din aceste motive, în anumite locuri, se efectuează doar monitorizarea condiţiilor generale.

Monitorizarea chimică şi biologică a apelor de suprafaţă în bazinul hidrografic Dunărea şi Marea Neagră se efectuează în 10 puncte – pe 8 rîuri şi 2 lacuri (Tabelul 14).

Reţeaua naţională de monitorizare a apelor subterane din bazinul r. Prut este prezentată în anexele nr.15 şi nr.16. Trăsătură specifică a acviferelor din Republica Moldova este mineralizarea ridicată (cantitatea totală de substanţe solide dizolvate), care este legată de disponibilitatea mineralelor solubile de gips din apă. Datorită gradului ridicat de salinitate în toate straturile acvifere productive, conţinutul de reziduu sec atinge 1,5 g/l, cantitate aprobată de standardul privind apa potabilă din Republica Moldova (norma europeană fiind de 1,0 g/l). Captarea apelor subterane accelerează infiltrarea apelor saline, fapt demonstrat ştiinţific şi care necesită o atenţie deosebită pentru Republica Moldova, care este o ţară agrară şi tinde spre o utilizare intensivă a apelor subterane pentru irigarea culturilor agricole.

Reţeaua de monitoring din bazinul hidrografic Dunărea şi Marea Neagră este compusă din 29 de sonde (Tabelul 15), dintre care 10 sonde sînt amplasate în zone cu regim slab perturbat, iat 19 sonde se află în zone cu regim perturbat (care împiedică funcţionarea normală a acestei zone).

Distribuţia sondelor de monitorizare pe orizonturi şi spaţial nu este uniformă. Sondele de monitorizare nu sînt dotate cu senzori automaţi. Nivelul apelor subterane se înregistrează manual.

Reţeaua existentă de monitorizare a apelor subterane a fost revizuită pentru a stabili compatibilitatea sa cu cerinţele Directivei nr.2000/60/CE. Programul de monitorizare a apelor subterane se bazează pe necesitatea cunoaşterii permanente a cantităţii şi calităţii resurselor existente. Numărul minim de puncte de control din fiecare corp de apă subterană este de trei: acoperind zonele de reîncărcare (din care se alimentează acviferele subterane), tranzit (structuri geologice prin care apa se infiltrează în etajele mai inferioare) şi evacuare (zonele din care apa subterană este captată/extrasă). În conformitate cu Programul de monitoring al apelor subterane, elaborat pentru perioada 2018-2023, sînt prevăzute instalarea a cinci sonde de monitorizare în fiecare corp de apă subteran cu caracteristici hidrochimice şi hidrodinamice omogene.

6. Priorităţile folosinţei speciale a apei, măsurile de abordare a riscurilor

şi a problemelor identificate, standardele existente şi cele viitoare

În baza gradului mai slab de asigurare cu resurse de apă a districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră faţă de districtul bazinul hidrografic Nistru, se impune un control mai riguros privitor la utilizarea acestora. Prioritate va avea consumul uman al apei potabile. Alimentarea cu apă din lacuri şi iazuri a animalelor domestice se recomandă în locuri special amenajate şi cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale. Utilizarea apelor în irigare din surse de suprafaţă este posibilă din r. Prut, în cursul superior (raioanele Briceni, Edineţ şi Rîşcani) şi, parţial, în cursul inferior (raioanele Cahul şi Cantemir). Calitatea resurselor de apă de suprafaţă înregistrată de reţeaua naţională de monitoring nu permite dezvoltarea şi exploatarea comercială a plajelor şi a zonelor de agrement (cu excepţia perimetrului lacului de acumulare Costeşti-Stînca).

Potenţialul hidroenergetic existent, dar şi debitul înregistrat pe tot parcursul anului nu permite bararea cursului apei pentru generarea de energie hidroelectrică sau construirea de pontoane, debarcadere şi de alte structuri hidraulice pe terenul fondului de apă.

Măsurile de abordare a riscurilor (Programul de măsuri) rezultă din analiza presiunilor şi evaluării impactului, dar şi din obiectivele de mediu pentru ape conform Directivei nr.2000/60/CE şi cu legislaţia naţională. În procesul de identificare a problemelor importante de gospodărire a apelor au fost formulate 3 obiective generale, obiective specifice şi acţiuni, care reiese din starea actuală al domeniului apelor din districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră şi pot fi realizate în perioada primului ciclu al planului (anexa nr.17).

Obiectiv general 1. Perfecţionarea sistemului de monitorizare a calităţii apelor districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră.

Obiectiv specific 1.1. Îmbunătăţirea Programului de monitoring a corpurilor de apă de suprafaţă. În prezent. Programul de monitoring al apelor de suprafaţă include 42 de locaţii. Conform prevederilor Directivei nr.2000/60/CE, fiecare corp de apă de suprafaţă trebuie să dispună minimum o locaţie de monitoring. Astfel, în cadrul districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră este nevoie de 121 de locaţii. De asemenea, trebuie îmbunătăţită calitatea probelor prelevate (extinderea numărului de parametri, regularitatea prelevării). Un obiectiv prioritar pentru I ciclu de implementare a prezentului Plan de gestionare este elaborarea regulamentului şi implementarea monitoringului hidromorfologic (care actualmente nu se efectuează). Cheltuielile pentru implementarea monitoringului suplimentar al corpurilor de apă-rîuri este acoperit în totalitate din surse externe (Proiectul "Iniţiativa Uniunii Europene pentru Apă").

Obiectiv specific 1.2. Îmbunătăţirea programului de monitoring a corpurilor de apă subterane. Numărul actual al sondelor de monitorizare este suficient, însă numărul de analize chimice efectuate este insuficient. Obiectivul dat presupune, în primul rînd, prelevarea regulată a probelor şi efectuarea calitativă a analizelor (reactive, personal). În scopul aprecierii rezervelor şi a calităţii corpurilor de apă de suprafaţă se elaborează hartoschemele respective. Ca şi în cazul apelor de suprafaţă, cheltuielile pentru implementarea monitoringului suplimentar al corpurilor de apă de suprafaţă, dar şi în cazul cartării acestora, este acoperit din surse externe (Proiectul "Iniţiativa Uniunii Europene pentru Apă")

Obiectiv specific 1.3. Inventarierea stării corpurilor de apă. Pentru toate corpurile de apă identificate (121 de corpuri de apă de suprafaţă şi 6 corpuri de apă subterane) trebuie efectuată o paşaportizare, cu indicarea locaţiei, cantităţii şi calităţii resurselor de apă, modul lor de utilizare, principalele surse de poluare, Obiectivele de mediu pentru ape. Pentru I ciclu este planificat elaborarea paşapoartelor pentru 83 de corpuri de apă de suprafaţă din bazinul Prut.

Obiectivul general 2. Reducerea impactului negativ asupra resurselor de apă.

Obiectivul specific 2.1. Reducerea progresivă a poluării din surse punctiforme. Majoritatea oraşelor din cadrul districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră nu dispun de staţii moderne de epurare a apelor uzate (cu excepţia or. Leova), iar cele existente sînt uzate. Prioritate pentru următorii 6 ani este construcţia/renovarea staţiilor în cele mai mari oraşe din cadrul districtului, cum ar fi: Ungheni, Cahul, Hînceşti, Comrat, Ceadîr-Lunga. În proces de realizare este Registrul zonelor protejate care, pe lîngă delimitarea (în format digital) a acestora, va include şi o bază de date privind calitatea Obiectivelor de mediu pentru ape stabilite în Directiva nr.2000/60/CE şi în Legea apelor nr.272/2011.

În scopul cunoaşterii volumelor de apă uzată deversată de la staţiile de epurare se va efectua cartarea punctelor de deversare şi elaborarea unui regulament privind utilizarea nămolurilor de la acestea. Pentru a cunoaşte impactul apelor uzate deversate asupra stării corpurilor de apă-rîuri se va efectua o analiză economică a prejudiciului cauzat.

Obiectivul specific 2.2. Reducerea progresivă a poluării din surse difuze include activităţile de delimitare a fîşiilor riverane de protecţie a apelor (de-a lungul lacului de acumulare Costeşti-Stînca) şi împădurirea unor sectoare a acestora, identificate ca prioritare. Pentru a estima mai calitativ poluarea difuză cu nutrienţi de pe terenurile agricole este planificată realizarea modelării MONERIS (Modelling Nutrient Emissions in River Systems – modelarea emisie de nutrienţi în bazinele hidrografice) şi elaborarea Codului de bune practici agricole.

Obiectivul specific 2.3. Extinderea şi refacerea habitatelor naturale. În limitele bazinului districtului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră a fost identificată o zonă umedă de importanţă internaţională – Lacurile Prutului de Jos. Prezentul obiectiv specific este focusat pe crearea Rezervaţiei Biosferei "Prutul de Jos" şi împădurirea a 30 ha de fîşii riverane de protecţie, în scopul extinderii habitatelor naturale.

Obiectivul general 3. Asigurarea utilizării raţionale, protecţiei şi conservării resurselor de apă

Obiectivul specific 3.1. Cadrul juridic privind gestionarea apelor de suprafaţă şi subterane în districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră îmbunătăţit. Cu suportul asistenţei externe este creat serviciul de management a datelor (Sistemul informaţional al resurselor de apă – SIRA). Prioritare prezintă elaborarea Bilanţului apelor şi a Planului de alocare a apelor în cadrul bazinului r. Prut, dar şi perfecţionarea programului de procesare a datelor statistice de utilizare a apelor. Din surse externe sînt planificate realizarea unui studiu trilateral (Republica Moldova, Ucraina, România) pentru întreg bazinul r. Prut şi elaborarea foii de parcurs pentru gestionarea comună a ţărilor menţionate cu privire la resursele de apă transfrontaliere. La sfîrşitul anului 2020 va fi elaborat proiectul Planului de gestionare a districtului pentru ciclui II (2024-2028).

Obiectivul specific 3.2. Îmbunătăţirea accesului populaţiei la serviciile de apă şi sanitaţie. Măsura se regăseşte integral în cadrul Strategiei privind alimentarea cu apă şi sanitaţie, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.199/2014 şi în Documentul Unic de Program pentru anii 2017-2020, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.203/2017. Se implementează proiecte investiţionale pentru dezvoltarea infrastructurii de apă şi de canalizare din surse de finanţare interne şi externe şi o atenţie deosebită revine întăririi capacităţilor instituţionale tuturor părţilor interesate în îmbunătăţirea serviciilor de apă şi sanitaţie. Regionalizarea serviciilor de alimentare cu apă şi sanitaţie constă în reorganizarea întreprinderilor apă-canal în operatori regionali care îşi vor extinde aria de prestare a acestor servicii către alte unităţi administrativ-teritoriale, devenind modele de întreprinderi viabile. Regionalizarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare prevede sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale în ceea ce priveşte dezvoltarea principiului de regionalizare a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare, care reprezintă un element-cheie pentru îmbunătăţirea eficienţei infrastructurii şi serviciilor locale.

Obiectivul specific 3.3. Atenuarea riscurilor de secetă şi de inundaţii. O acţiune prioritară este reevaluarea resurselor de apă de suprafaţă la nivelul celor 25 de bazine delimitate la nivelul întregului district. Cu suportul experţilor internaţionali vor fi elaborate planurile de gestionare a secetei şi a inundaţiilor pentru toată suprafaţa districtului.

Costul total al Programului de măsuri privind îmbunătăţirea calităţii resurselor de apă în cadrul districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră este de 107 735 900 lei pentru perioada de implementare 2018-2023 (anexa nr.17). Din această sumă, 34,3 mil. lei (31,8%) sînt prevăzute în proiectele finanţate de donatorii externi – Proiectul "Iniţiativa Uniunii Europene pentru Apă", Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare (SDC) şi Agenţia de Dezvoltare Austriacă (ADA). Alocaţiile bugetare (73,4 mil. lei sau 68,2%) includ construcţia a 3 staţii de epurare a apelor uzate, cu examinarea posibilităţii finanţării din Fondul Ecologic Naţional şi alte surse, monitoringul resurselor de apă efectuat de Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Agenţia de Mediu şi de Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale.

Obiectivele de mediu pentru ape reprezintă unul dintre elementele principale ale prezentului Plan de gestionare, având ca scop protecţia şi utilizarea durabilă a resurselor de apă în districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră. În art.4 din Directiva nr.2000/60/CE pentru apele de suprafaţă, subterane şi zonele protejate se impun măsuri necesare de prevenire a deteriorării tuturor corpurilor de apă, de protejare, îmbunătăţire şi de reducere treptată a poluării apelor.

Pornind de la situaţia actuală din Republica Moldova în acest domeniu, Obiectivele de mediu pentru ape aplicate vor fi direcţionate spre:

Prevenirea deteriorării în continuare a stării actuale a corpurilor de apă de suprafaţă şi subterane. Acest obiectiv se aplică pentru corpurile de apă de suprafaţă, unde au fost identificate mai multe tipuri de riscuri şi presiuni, iar atingerea "calităţii şi cantităţii bune" este imposibilă în următorii 6 ani.

Reducerea progresivă a poluării cu ape uzate şi încetarea evacuărilor acestora în apele de suprafaţă prin implementarea măsurilor necesare. Obiectivul se aplică pentru corpurile de apă, unde există surse punctiforme de poluare (deversări de ape uzate menajere şi industriale) şi există o evidenţă privind volumul şi calitatea apelor uzate deversate (pentru a efectua un monitoring) în conformitate cu prevederile Regulamentului privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisari pentru localităţile urbane şi rurale, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.950/2013.

Asigurarea gestionării durabile a resurselor de apă se aplică pentru corpurile de apă-lacuri (Costeşti-Stînca, complexul lacurilor naturale Manta şi Beleu) şi pentru corpurile de apă de suprafaţă ale r. Prut (amplasate în albie). Este valabil pentru corpurile de apă care dispun, la momentul actual, de resurse suficiente de apă şi reprezintă, pentru următorul ciclu, o potenţială sursă de extindere a reţelei de apeducte pentru alimentarea populaţiei cu apă potabilă.

Atingerea standardelor şi obiectivelor stabilite pentru zonele protejate de către legislaţia comunitară. În cazul zonelor protejate se impune delimitarea şi cartarea corectă pentru toate sursele de captare a apelor (atît a apelor de suprafaţă, cît şi a celor subterane) şi crearea registrului respectiv. Atribuirea acestor suprafeţe statutului de zonă protejată, cu toate avantajele care vor rezulta, reprezintă un obiectiv realizabil în următorii 6 ani.

Dintre Obiectivele de mediu pentru ape, care practic vor fi imposibil de realizat în următorii 6 ani, menţionăm îmbunătăţirea şi restaurarea tuturor corpurilor de apă de suprafaţă, inclusiv a celor care fac obiectul desemnării corpurilor de apă puternic modificate, precum şi a corpurilor de apă subterane în vederea atingerii "stării bune", care, conform anexei V şi tabelului 1.2 la Directiva nr.2000/60/CE, "stare bună" prezintă valorile elementelor calitative biologice pentru corpul de apă de suprafaţă reflectă un nivel de deformare redusă în urma activităţii umane şi care deviază extrem de puţin de la valorile asociate în mod normal cu tipul respectiv în condiţii neperturbate.

Atingerea Obiectivelor de mediu pentru ape este dependentă nemijlocit de valoarea şi tipul de presiuni identificate. Unele tipuri de presiuni, cum ar fi poluarea difuză din agricultură, pot fi relativ mai simplu diminuate prin plantarea fîşiilor riverane de protecţie, reducerea suprafeţelor şi ecologizarea activităţilor agricole; alte presiuni exercitate de deversarea apelor uzate neepurate din oraşe, sînt mai costisitor de eliminat.

7. Analiza economică a utilizării apelor

Utilizarea instrumentelor economice în cadrul programului de măsuri în contextul aplicării principiului recuperării costurilor serviciilor de utilizare a apei, inclusiv a costurilor de mediu şi celor legate de resurse asociate deteriorării sau impactului negativ asupra mediului acvatic, trebuie luat în considerare, în special, în conformitate cu principiul "poluatorul plăteşte". În acest scop, este necesară o analiză economică a serviciilor de gestionare a apelor, pe baza previziunilor pe termen mediu şi lung cu privire la cererea de ofertă de apă din districtul hidrografic.

Per ansamblu, în alimentarea cu apă a ţării, districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră are o contribuţie mult mai redusă în comparaţie cu fluviul Nistru şi afluenţii acestuia. Acestui bazin îi revine doar 4,1% din volumul total al apelor captate şi utilizate (Tabelul 16).

În perioada anilor 2007-2015, în perimetrul districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră au fost captate, în medie, 34,7 mil. m³ de apă (70%), inclusiv 24,2 mil. m³ din bazinul Putului şi 10,5 mil.m³ (30%) din bazinul hidrografic Dunărea şi Marea Neagră. În medie, peste 60% (8,5 mil. m³) din apele captate provin din surse subterane. Din cauza debitului mic şi intensificării proceselor de aridizare a climei, capacitatea de exploatare a surselor de suprafaţă este foarte redusă. În plus, apele freatice au o mineralizare sporită, ceea ce limitează semnificativ dezvoltarea agriculturii irigate.

În comparaţie cu anul 1990, se atestă o reducere de cca 13 ori a volumului de ape captate (de la cca 450 mil. m³ pînă la doar 34,7 mil. m³) şi utilizate. Această situaţie se datorează reducerii apelor utilizate în irigare şi alte activităţi agricole. În ultimii ani, în pofida unei evoluţii oscilante, condiţionate de regimul pluviometric şi situaţia economică, tendinţa de reducere se păstrează în majoritatea subbazinelor hidrografice (Tabelul 17). În perioada analizată, volumul total de apă s-a redus cu peste 25%, inclusiv în bazinul Prut – cu 30%.

Volumul total al apelor captate din surse de suprafaţă s-a redus de cca 2 ori (de la 20,7 mil. m³ la 10,3 mil. m³), inclusiv în bazinul districtului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră – de aproximativ 4 ori (de la 4,46 mil. m³ la doar 1,16 mil. m³).

Per ansamblu, volumul apelor captate din surse subterane a scăzut doar cu 5% (1,1 mil. m³), iar în bazinul districtului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră se înregistrează o creştere lentă, de cca 6%.

Ca urmare a utilizării predominante în scopuri agricole şi folosirii masive a tehnologiilor şi apeductelor uzate, volumul pierderilor de apă este, în medie, de 25,4 mil. m³ sau 73% din volumul total al apelor captate. În acelaşi timp, reducerea semnificativă a apelor de suprafaţă utilizate în agricultură a condiţionat reducerea similară a pierderilor de apă.

Pentru necesităţi agricole sînt folosite cca 18,7 mil. m³ sau aproximativ 70% din volumul total al apelor utilizate atît în bazinul Prutului, cît şi în bazinul hidrografic Dunărea şi Marea Neagră. Pentru irigare sînt utilizate, în medie, 5,7 mil. m³ (21%), inclusiv în bazinul Prutului – 4,2 mil. m³ (23%) şi în bazinul districtului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră – 17%. În bazinul r. Cogîlnic pentru irigare au fost utilizate, în medie, 472 mii m³ de apă, iar în bazinul r. Hadjider – 407 mii m³. Ponderea maximă a apelor utilizate pentru irigare se constată în bazinele r.Hadjider (66%) şi Cahul (27%), iar la nivel de raioane administrative – în Briceni (54%), Basarabeasca (36%) şi Ştefan Vodă (30%). Volumul relativ redus de ape folosite în irigaţie este condiţionat atît de condiţiile naturale (debitul redus şi insuficienţa de precipitaţii, riscul sporit de salinizare a solurilor), cît şi de posibilităţile tehnico-economice de utilizare a apei pentru irigare în regiunea respectivă.

Pentru necesităţi menajere sînt folosite, în medie, 22% din apele captate sau 5,9 mil. m³, inclusiv 3,8 mil. m³ (21%) în bazinul Prutului şi 2,1 mil. m³ (24%) – în bazinul districtului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră. Totodată, o bună parte din apele menajere livrate populaţiei sînt folosite pe larg în gospodăria casnică pentru irigarea plantelor agricole şi creşterea animalelor domestice. În ultimii 5 ani sînt atrase investiţii financiare considerabile de asistenţă externă pentru construcţia şi extinderea reţelelor de alimentare cu apă, în special în mediul rural, care a condiţionat creşterea volumului de ape uzate menajere.

În scopuri tehnologice sînt utilizate, în medie, 2,0 mil. m³ sau 7,4% din volumul total al apelor utilizate în districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră. Ponderea apelor folosite în scopuri tehnologice în bazinul Prutului este mai mare (9,3%) şi se datorează prezenţei centrelor industriale, precum Ungheni şi Cahul. De asemenea, un volum maxim de ape în aceste scopuri se utilizează în oraşele Edineţ, Făleşti şi Glodeni. În structura ramurală predomină absolut întreprinderile industriei alimentare, industriei miniere şi a materialelor de construcţii, centrele de deservire şi comerciale, în special instituţiile medicale şi de instruire, pieţele şi spălătoriile auto.

Analiza economică a serviciilor de alimentară cu apă şi de canalizare s-a efectuat în baza informaţiei de la întreprinderile membre ale Asociaţiei "Moldova Apă-Canal". Acestea contribuie cu peste 2/3 din volumul de apă potabilă furnizată şi peste 80% din volumul de ape uzate epurate şi evacuate. Numărul sistemelor comunale de alimentare cu apă în cadrul districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră constituie 440 de unităţi, dintre ele 236 de unităţi în bazinul Prutului şi 204 unităţi în bazinul districtului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră, dintre care peste 90% sînt în funcţiune. Lungimea totală a reţelelor de alimentare cu apă este de 5028 km, inclusiv 2618 km în bazinul Prutului şi 2410 km în bazinul hidrografic Dunărea şi Marea Neagră, din care 25% (1236 km) aparţin întreprinderilor municipale apă-canal din centrele urbane. Cele mai extinse apeducte se atestă în UTA Găgăuzia (863 km), în raioanele Hînceşti (549 km), Cahul (527 km), Cimişlia (385 km) şi Ungheni (343 km), ceea ce este condiţionat de numărul şi dimensiunea centrelor urbane şi a localităţilor rurale care dispun de sisteme centralizate de alimentare cu apă.

În anii 2007-2015, numărul sistemelor centralizate de alimentare cu apă în bazinul districtului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră a crescut de aproximativ 2 ori, de la 229 la 440 de unităţi. De asemenea, s-a dublat şi lungimea sistemelor respective, care a crescut de la 2570 km pînă la 5028 km în raioanele Rîşcani (6,8 ori), Hînceşti (6,3 ori), Cantemir (6 ori), Făleşti (5 ori) şi Leova (4 ori), în care, în ultimii ani, se implementează proiecte majore de extindere a reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare.

În pofida extinderii rapide a reţelelor de alimentare cu apă, consumul de apă per capita este foarte redus – doar 5,8 litri sau de circa 3 ori mai puţin decît media pe ţară (sursa: anuarele Inspectoratului Ecologic de Stat şi Biroului Naţional de Statistică), ceea ce se explică prin gradul mai redus de urbanizare şi prin ponderea înaltă a populaţiei rurale, care are un acces redus la sistemele centralizate de alimentare cu apă.

În districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră, apa este furnizată de 617 de staţii de pompare şi de 591 de fîntîni arteziene, cu o capacitate sumară de 240 mii m³/zi, inclusiv cîte 120 mii m³/zi în bazinul Prutului şi în bazinul hidrografic Dunărea şi Marea Neagră. În acelaşi timp, se utilizează doar cca 25% din capacităţile de proiect a staţiilor existente, fapt ce se explică atît prin gradul avansat de uzură şi deteriorare, cît şi prin reducerea multiplă a consumului de apă în agricultură şi industrie în ultimele 2 decenii. Întreprinderile membre ale Asociaţiei "Moldova Apă-Canal" livrează 5,5 mil. m³ sau aproape jumătate din volumul total al apei furnizate. Astfel, volumul maxim de ape este furnizat de întreprinderile municipale din oraşele Ungheni (1,3 mil. m³), Cahul (1,1 mil. m³), Comrat (409 mii m³) şi Edineţ (393 mii m³), iar volumul minim – în oraşele Ocniţa (62 mii m³), Nisporeni (78 mii m³), Basarabeasca (114 mii m³), Glodeni (124 mii m³) şi Vulcăneşti (124 mii m³).

În districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră sînt evacuate, în medie, 10,1 mil. m³ de ape reziduale, ceea ce reprezintă doar 2,3% din totalul apei reziduale evacuate (Tabelul 18). Ponderea mai redusă a volumului de ape reziduale evacuate în comparaţie cu volumul apelor captate şi utilizate se explică prin caracterul predominant agrar al districtului hidrografic. O bună parte din gospodăriile agricole nu folosesc sisteme de evacuare a apelor reziduale. În plus, majoritatea gospodăriilor casnice din spaţiul rural nu sînt conectate la reţeaua de canalizare, iar apele evacuate nu sînt evaluate.

Similar volumului de ape captate şi utilizate, volumul de ape uzate evacuate diferă în funcţie de suprafaţa bazinelor hidrografice, de numărul şi dimensiunile centrelor urbane, de numărul localităţilor şi populaţiei rurale conectate la reţeaua de canalizare.

Peste 1/4 din volumul apelor uzate evacuate în bazinele naturale receptoare sînt epurate insuficient, în special în albia r. Prut (54%), în bazinele rîurilor Sărata (66%), Ialpug (47%) şi Cogîlnic (38%). Volumul maxim de ape uzate epurate insuficient se atestă în raioanele Briceni (1,2 mil. m³), Ungheni (870 mii m³), Basarabeasca (260 mii m³), Hînceşti (200 mii m³) şi UTA Găgăuzia (380 mii m³). Fără epurare sînt evacuate 2% (160 mii m³) din volumul total al apelor deversate, iar în bazinul r. Cogîlnic peste 20% din apele uzate evacuate sînt fără epurare.

În cadrul districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră funcţionează 68 de sisteme centralizate de canalizare sau de 6,5 ori mai puţine decît sistemele de alimentare cu apă. Lungimea totală a reţelelor de canalizare este de 678 km, respectiv în UTA Găgăuzia (143 km), raioanele Ungheni (71 km), Cahul (66 km), Edineţ (57 km) şi Cimişlia (57 km).

Pînă în prezent doar 11% din populaţia districtului bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră are acces la serviciile centralizate de canalizare, din ele raioanele Cahul şi Ungheni dispun de o reţea mult mai extinsă de canalizare.

În districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră funcţionează 51 de staţii de epurare a apelor uzate, inclusiv 18 staţii ale membrilor Asociaţiei "Moldova Apă-Canal". În bazinul Prut funcţionează 29 de staţii de epurare, iar în bazinul hidrografic Dunărea şi Marea Neagră – 22 de staţii. Capacitatea sumară a staţiilor de epurare a apelor uzate este de 126 mii m³/zi, inclusiv 38 mii m³/zi a staţiilor de epurare localizate în bazinul hidrografic Dunărea şi Marea Neagră. Gradul de utilizare a staţiilor de epurare din bazinul hidrografic Dunărea şi Marea Neagră este de 13%, ceea ce este condiţionat atît de declinul economic şi demografic al oraşelor deservite, cît şi de gradul foarte înalt (peste 40%) de uzură şi deteriorare a sistemelor de canalizare.

Veniturile totale din vînzări ale întreprinderilor membre ale Asociaţiei "Moldova Apă-Canal" din districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră sînt de peste 121 mil. lei, din care 64% de la prestarea serviciilor de alimentare cu apă şi 36% de la prestarea serviciilor de canalizare şi epurare. Mărimea veniturilor din vînzări este condiţionată direct de cota tarifelor aplicate pentru prestarea serviciilor respective, de numărul şi dimensiunea localităţilor deservite, de gradul de acoperire al sistemelor de apă şi canalizare, de volumul de apă livrată şi de apele reziduale evacuate. De asemenea, este important numărul agenţilor economici deserviţi de întreprinderile Asociaţiei "Moldova Apă-Canal", deoarece cota tarifelor pentru această categorie de consumatori este triplă faţă de cota tarifelor respective pentru populaţie.

În pofida majorării semnificative a tarifelor, la majoritatea absolută a întreprinderilor apă-canal cheltuielile legate de prestarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare depăşesc veniturile respective, per total, cu 17% sau cu 20,6 mil. lei. Diferenţele negative semnificative nu sînt condiţionate doar de nivelul tarifelor, dar şi de volumul apei livrate şi evacuate, de uzura sporită a reţelelor şi gradul redus de folosire a fondurilor fixe, de particularităţile orografice, precum şi de eficienţa managerială redusă.

Per ansamblu, cheltuielile de la prestarea serviciilor de apă depăşesc veniturile respective cu cca 19% sau cu 15 mil. lei. În condiţiile extinderii rapide recente a reţelelor de apă trebuie ajustate adecvat tarifele şi trebuie optimizate cheltuielile, precum şi trebuie întreţinute fondurile fixe.

În cazul prestării serviciilor de canalizare şi epurare, veniturile depăşesc cheltuielile cu 13% sau cu 5,6 mil. lei, ceea ce este cu mult mai puţin decît în cazul serviciilor de alimentare cu apă.

Metodologia de calcul a tarifelor pentru evacuarea şi purificarea apelor reziduale nu include costurile normative necesare pentru protecţia şi restabilirea resurselor de apă în care se deversează apele uzate, precum şi eventualele prejudicii cauzate ecosistemelor acvatice şi organismului uman.

De asemenea, aprobarea tarifelor de către autorităţile administraţiei publice locale sînt tergiversate în cele mai multe cazuri, iar aplicarea "subvenţionării încrucişate" a tarifelor, stabilirea unor cote mai mici pentru apa livrată populaţiei din contul unor cote mult mai mari pentru celelalte categorii de consumatori, limitează substanţial capacitatea operatorilor serviciilor de alimentare cu apă şi sanitaţie de optimizare a cheltuitelor, de creştere a veniturilor şi sporire a rentabilităţii şi calităţii serviciilor prestate şi necesită înlăturate treptat odată cu găsirea surselor bugetare de susţinere a categoriilor de populaţie social-vulnerabile.

Cuantumul tarifelor pentru alimentarea cu apă în districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră este, în medie, de 14,1 lei/m³, în anul 2016 a fost de 16,3 lei/m³, ceea ce depăşeşte media pe ţară cu 1,2 lei/m³ (tabelul 19). Majorarea tarifului general pentru serviciile de apă este, în medie, de 63%, de la 10,1 lei/m³ la 16,3 lei/m³. Creşterea maximă a tarifelor se atestă în oraşele Leova (3,3 ori), Hînceşti (2,7 ori), Comrat (2,6 ori), Edineţ (2,3 ori), Ungheni (2,2 ori) şi Ocniţa (2,0 ori), iar o creştere mai lentă – în oraşele Briceni (+3%), Ştefan-Vodă (+14%), Cahul (+25%) şi Ceadîr-Lunga (+33%). În anii 2015-2017 cotele tarifelor generale au fost majorate doar la întreprinderile membre ale Asociaţiei "Moldova Apă-Canal" din Ungheni, Edineţ, Cahul şi Taraclia. În acelaşi timp, ca urmare a deprecierii monedei naţionale şi intensificării proceselor inflaţioniste, au crescut semnificativ preţurile de achiziţie la energia electrică, instalaţii şi echipamente, costurile operaţionale. Deci, aplicarea principiului "recuperării costurilor de folosinţă" a apei din tarifele respective devine foarte dificilă. În plus, majorarea costurilor acestor servicii în condiţiile neajustării tarifelor respective va diminua semnificativ cheltuielile investiţionale, ceea ce se va răsfrînge negativ asupra calităţii apei livrate şi purificate şi eficacităţii serviciilor respective.

Cotele minime sînt stabilite la întreprinderile membre ale Asociaţiei "Moldova Apă-Canal" din oraşele Ungheni (8,98 lei/m³) şi Cahul (11,3 lei/m³), care captează ape, la preţuri mai joase, direct din r. Prut, iar volumul mai mare de apă livrată le permite obţinerea economiilor de scară în comparaţie cu întreprinderile mici. Cotele maxime (de peste 20 lei/m³) ale tarifului general sînt stabilite la Glodeni, Hînceşti, Edineţ şi Leova. Cota tarifului general pentru prestarea serviciilor de canalizare la aceleaşi întreprinderi din bazinul districtului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră constituie, în medie, 13,4 lei/m³, în 2016 a fost de 15,8 lei/m³ sau cu 2,0 lei/m³ mai mare decît tariful mediu general pe ţară (Tabelul 20). În bazinul Prut, cota medie a tarifului general este de 15,3 lei/m³, iar în bazinul hidrografic Dunărea şi Marea Neagră – de 16,5 lei/m³.

În perioada analizată, ritmurile de creştere a tarifelor generale pentru canalizare sînt de 66% sau cu doar 3% mai mare decît rata de creştere a tarifelor pentru serviciile de alimentare cu apă de 63%. Pentru ambele spaţii hidrografice şi pentru toate categoriile de utilizatori se observă o creştere mai mare a tarifelor pentru serviciile de canalizare faţă de tarifele pentru apă. În plus, metodologia de calcul a tarifelor pentru serviciile de canalizare şi epurare a apelor uzate nu include coeficientul prejudiciului ecologic, care constituie o daună adusă indirect resurselor de apă prin intermediul deversării poluanţilor. Pentru a îmbunătăţi calitatea apei, în cazul dat, vor fi necesare cheltuieli suplimentare pentru tratare. Coieficientul prejudiciului este în funcţie de gradul de poluare.

Aceste constatări explică rentabilitatea mai înaltă a serviciilor de canalizare faţă de serviciile de alimentare cu apă.

Întreprinderile membre ale Asociaţiei "Moldova Apă-Canal" din districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră se caracterizează printr-o rentabilitate redusă, atît la prestarea serviciilor de alimentare cu apă, cît şi a celor de canalizare şi epurare. În pofida faptului că numărul abonaţilor conectaţi la reţeaua de apă este net superior, de 3,3 ori, faţă de cei conectaţi la reţeaua de canalizare, rentabilitatea serviciilor de alimentare cu apă este mult mai redusă la majoritatea întreprinderilor. Per ansamblu, costurile pentru aceste servicii depăşesc tarifele respective cu 18%.

Circa 70% din apele captate în districtul bazinului hidrografic Dunărea-Prut şi Marea Neagră sînt folosite în scopuri agricole (inclusiv 21% pentru irigare), 22% în scopuri menajere şi doar 7,4 % în scopuri tehnologice.

În pofida extinderii semnificative recente a reţelei centralizate de alimentare cu apă, majoritatea populaţiei rurale continuă să folosească apa poluată din fîntîni din cauza preţului la apă, furnizarea pe ore, resurse limitate. În plus, o bună parte din reţelele de alimentare cu apă din mediul rural nu sînt suplinite cu reţele de canalizare centralizată şi cu staţii de epurare, ceea ce sporeşte impactul nociv asupra solului şi a resurselor de apă, precum şi asupra organismului uman.

Metodologia determinării, aprobării şi aplicării tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă, de canalizare şi epurare a apelor uzate se axează pe principiile "beneficiarul şi poluatorul plăteşte" şi "recuperării costurilor de la prestarea serviciilor" respective. Totodată, cotele tarifelor sînt stabilite doar pe categorii de utilizatori şi capacităţile de plată ale acestora, dar nu pe valoarea complexă a obiectivelor şi surselor de apă şi analiza cost-eficienţă şi pe restabilirea stării ecologice a resurselor de apă.

În pofida metodologiei unice de calcul a tarifului, se constată diferenţe foarte mari (de 5-6 ori) dintre cotele maxime şi minime aprobate de consiliile locale, ceea ce denotă subiectivitatea procedurii de stabilire şi aprobare a tarifului respectiv. Datorită captării din sursele de suprafaţă, livrării volumelor mai mari de apă şi economiilor de scară derivate, cotele minime ale tarifelor sînt stabilite în oraşele Cahul şi Ungheni. Pentru a spori eficacitatea întreprinderilor în oraşele mai mici este necesar de extins aria de acoperire a reţelelor de alimentare cu apă atît în cadrul oraşelor respective, cît şi, în special, în localităţile rurale din proximitatea acestora. În acest mod se pot reduce considerabil cheltuielile logistice şi administrative, se poate folosi mai eficient forţa de muncă disponibilă a întreprinderilor "Apă-Canal", se pot spori veniturile din vînzări şi se poate majora accesul populaţiei rurale la serviciile respective.

În perioada analizată (2007-2017), cuantumul tarifelor generale pentru alimentare cu apă şi canalizare înregistrează o creştere semnificativă (>60%). În acelaşi timp, la majoritatea întreprinderilor membre ale Asociaţiei "Moldova Apă-Canal" se constată o rentabilitate economică redusă, îndeosebi a activelor operaţionale. De asemenea, se observă o majorare semnificativă a diferenţelor negative dintre tarife şi costuri şi de diminuare a capacităţii de recuperare a costurilor din tarifele respective. Prin urmare, este necesară ajustarea tarifelor la costurilor actuale, precum şi eficientizarea cheltuielilor operaţionale în acest domeniu.

u.