961/03.10.2018 Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei militare şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia pentru anii 2018-2022

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Strategiei militare şi a Planului de acţiuni

pentru implementarea acesteia pentru anii 2018-2022

nr. 961  din  03.10.2018

 (în vigoare 02.11.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 410-415 art. 1110 din 02.11.2018

* * *

În temeiul art.4 lit.k) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412) şi al art.27şi 36⁶ din Legea nr.345/2003 cu privire la apărarea naţională (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.200-203, art.775), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Strategia militară, conform anexei nr.1;

2) Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei militare pentru anii 2018-2022, conform anexei nr.2.

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale responsabile vor prezenta Ministerului Apărării anual, pînă la data de 15 ianuarie, informaţia privind acţiunile întreprinse în vederea implementării Planului de acţiuni nominalizat pe anul precedent.

3. Finanţarea acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni menţionat se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate în aceste scopuri în bugetele autorităţilor publice implicate, precum şi din alte surse, conform legislaţiei.

4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Apărării, care anual, pînă la data de 10 februarie, va prezenta Guvernului raportul de monitorizare privind realizarea Planului de acţiuni nominalizat pe anul precedent.

5. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului nr.961/2018

STRATEGIA MILITARĂ

1. Strategia militară (în continuare – Strategie) este documentul de politici care descrie mediul de securitate, ameninţările cu caracter militar la adresa Republicii Moldova, precum şi riscurile asociate acestora, defineşte misiunile Forţelor Armate stabilite în legislaţia naţională în vigoare, identifică capabilităţile militare necesare, stabileşte cerinţele necesare pentru finanţare şi realizare a obiectivelor militare strategice.

Capitolul I

DESCRIEREA SITUAŢIEI

2. Mediul internaţional de securitate este caracterizat de evoluţia unei întregi serii de riscuri şi ameninţări, în care persistă şi aspectul militar. Ca rezultat, în lume apar conflicte, tensiuni, focare de instabilitate şi criză care afectează, direct sau indirect, securitatea regională, inclusiv a Republicii Moldova. În pofida statutului său declarat de neutralitate permanentă, Republica Moldova trebuie să facă faţă riscurilor şi ameninţărilor asociate, aflate în permanentă schimbare.

3. În contextul celor menţionate, sistemul de securitate şi apărare al Republicii Moldova se află într-un proces de transformare, care derivă din nevoia de a se adapta, pe de o parte, la evoluţia mediului de securitate, precum şi, pe de altă parte, la necesitatea de a asigura un echilibru, într-o manieră cît mai eficientă, între nevoile de securitate şi apărare ale statului şi resursele disponibile.

4. Prezenta Strategie este documentul de politici în domeniul apărării naţionale, prin care, alături de prevederile Programului de Guvernare, se stabilesc vectorii de orientare pentru dezvoltarea organismului militar (Forţelor Armate) în vederea atingerii obiectivelor de referinţă cuprinse în Strategia securităţii naţionale şi Strategia naţională de apărare. Potrivit Cărţii Organizaţiei Naţiilor Unite, care stipulează dreptul inerent de autoapărare individuală sau colectivă, prezenta Strategie poartă un caracter exclusiv defensiv.

5. În vederea atingerii obiectivelor propuse, s-a ţinut cont de următorii factori:

1) păstrarea statutului de neutralitate al Republicii Moldova nu exclude, ci determină necesitatea propriilor forţe militare de apărare, care astăzi, în principal, sînt Forţele Armate ale Republicii Moldova. De asemenea, păstrarea statutului de neutralitate al ţării nu împiedică Republica Moldova, în calitate de stat cu drepturi depline în comunitatea internaţională, să participe împreună cu alte state şi organizaţii internaţionale la asigurarea păcii şi securităţii în lume. Totodată, acest statut nu poate să constituie un impediment pentru studierea şi asimilarea experienţei din domeniul militar a altor organizaţii internaţionale, state sau armate, precum şi pentru cooperarea cu toate acestea pentru dezvoltarea capabilităţilor militare ale statului;

2) mediul de securitate al Republicii Moldova continuă să fie instabil, avînd în vedere prezenţa riscurilor asociate şi a ameninţărilor de natură militară. Acest lucru impune necesitatea adaptării rapide a forţelor sistemului naţional de securitate şi apărare la complexitatea provocărilor de orice natură, ce pot afecta suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova;

3) procesul de transformare a Forţelor Armate va fi susţinut de autorităţile şi societatea Republicii Moldova. Domeniul apărării al Republicii Moldova a fost unul dintre sectoarele de interes public insuficient finanţate, fiind compensate alte domenii şi sectoare ale statului. Evoluţia mediului de securitate însă determină conştientizarea faptului că domeniile de dezvoltare socială şi economică a societăţii sînt strîns interconectate cu cel al securităţii şi apărării naţionale, condiţionîndu-se reciproc. Asigurarea condiţiilor pentru un trai mai bun nu se poate face în detrimentul securităţii şi apărării naţionale, aşa cum şi efortul pentru asigurarea securităţii şi apărării nu trebuie să consume resursele necesare pentru buna dezvoltare a societăţii. În acest sens, ţinînd cont de situaţia economică a ţării, nivelul de finanţare a domeniului apărării naţionale va creşte treptat, fără a pune în pericol finanţarea altor domenii importante de dezvoltare a societăţii. Nivelul de acceptabilitate a necesităţii unor cheltuieli militare sporite va creşte în măsura în care vor fi puse în aplicare acţiunile desfăşurate la nivel de politică de stat, privind dezvoltarea unei culturi suficiente de securitate şi apărare naţională în cadrul societăţii moldoveneşti.

Capitolul II

DEFINIREA PROBLEMEI

Secţiunea 1

Mediul de securitate al Republicii Moldova

6. Mediul global de securitate este într-o continuă transformare şi este caracterizat de riscuri şi ameninţări complexe (hibride), determinate de evoluţii ale unor fenomene ce însoţesc procesul de globalizare, precum şi prezenţa incertitudinii cauzate de schimbările rapide ale climei şi limitarea resurselor naturale mondiale.

7. Pe agenda securităţii statelor lumii persistă ameninţările asimetrice, inclusiv hibride. Cu toate acestea, ameninţările militare convenţionale nu şi-au pierdut din importanţă, devenind mai puţin pronunţate şi interconectate cu alte tipuri de ameninţări. Importanţa componentei militare rămîne să fie actuală, atît din cauza că posibilitatea izbucnirii unui conflict armat convenţional continuă să existe, cît şi din cauza că aceasta este chemată să contracareze tacticile şi metodele asimetrice, folosite de unii actori statali şi non-statali.

8. Privit la nivel global, într-un orizont de timp mediu şi lung, mediul de securitate va continua să fie marcat de concurenţa diverşilor actori statali şi/sau nonstatali. Această competiţie îmbracă un caracter multidimensional, în care predomină instrumentele puterii economice, militare, diplomatice şi informaţionale. În acest context, unii actori importanţi îşi vor păstra şi îşi vor consolida poziţiile astăzi deţinute, pe cînd în cazul altora există probabilitatea de decădere. În perioada apariţiei şi desfăşurării scenariilor din urmă nu se poate exclude posibilitatea izbucnirii unor conflicte, inclusiv cu caracter militar, care vor pune în pericol securitatea internaţională şi regională.

9. La nivel regional persistă tensiuni între unii actori din regiunea Mării Negre, care tind să readucă pe continentul european practica utilizării forţei armate (sau a ameninţărilor cu utilizarea acesteia) ca metodă de soluţionare a diferendelor internaţionale. Este probabil ca aceste tensiuni să se desfăşoare pe fondul unei posibile scăderi a credibilităţii şi capacităţii de soluţionare a conflictelor cu caracter internaţional de către principalele organizaţii globale şi regionale de securitate.

Secţiunea a 2-a

Ameninţările şi riscurile cu caracter militar

10. Mediul actual de securitate este caracterizat prin existenţa diverselor riscuri şi ameninţări, importanţă pentru prezenta Strategie prezentînd cele ce vizează aspectele preponderent militare. Identificarea corespunzătoare a ameninţărilor şi riscurilor cu caracter militar este esenţială pentru apărarea naţională, deoarece contribuie la evitarea consecinţelor nefaste pentru Republica Moldova.

11. În contextul celor expuse, prezenta Strategie identifică următoarele ameninţări şi riscuri cu caracter militar la adresa Republicii Moldova:

1) posibilitatea întrebuinţării ostile a forţelor militare şi paramilitare ale regimului din stînga Nistrului.

Forţele militare şi paramilitare ale regimului din stînga Nistrului reprezintă un potenţial militar ilegal în regiunea transnistreană a Republici Moldova, ce asigură perpetuarea politică a regimului dat. Posibilitatea întrebuinţării acestor forţe în scopul promovării şi realizării obiectivelor strategice, prin stimularea, proliferarea şi suscitarea unor stări şi tendinţe conflictuale de natură interetnică, istorică, religioasă, societală etc., pentru a destabiliza societatea moldovenească şi de a contesta exercitarea atribuţiilor autorităţilor constituţionale, reprezintă o ameninţare majoră cu caracter militar la adresa securităţii Republicii Moldova. Nu se exclude că, într-un anumit context internaţional, aceste forţe pot fi utilizate pentru destabilizarea situaţiei din regiune;

2) prezenţa Grupului operativ de trupe ruse (GOTR) şi a infrastructurii militare pe teritoriul Republicii Moldova.

GOTR reprezintă o grupare de forţe militare de nivel operativ-tactic a Federaţiei Ruse, dislocată ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, astfel încălcînd statutul de neutralitate al ţării. Prezenţa GOTR pe teritoriul ţării alimentează potenţialul militar din regiunea transnistreană, reprezentînd un factor de destabilizare, care încalcă Constituţia Republicii Moldova. Staţionarea ilegală a trupelor ruse pe teritoriul ţării constituie o demonstraţie de sprijin militar pentru regimul din stînga Nistrului şi o încălcare flagrantă a Acordului cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova din 21 iulie 1992, prin care armata a 14-a a Federaţiei Ruse urma să respecte neutralitatea. De asemenea, GOTR poate reprezenta un factor nociv de destabilizare regională, avînd în vedere contextul relaţiilor tensionate dintre Federaţia Rusă şi Ucraina. În gestiunea GOTR pe teritoriul Republicii Moldova se află un şir de obiecte de infrastructură militară, care amplifică riscurile la adresa securităţii militare şi a celei ecologice a ţării deopotrivă, de vreme ce acestea stochează, în condiţii şi în cantităţi necunoscute, arsenal militar necontabilizat, care nu poate fi controlat sau verificat de autorităţile Republicii Moldova sau de comunitatea internaţională. De asemenea, GOTR posedă potenţial ce poate pune în pericol comunicaţiile electronice şi securitatea infrastructurii informaţionale a ţării.

Pe lîngă GOTR, în baza acordului moldo-rus din 21 iulie 1992, în stînga Nistrului este prezent contingentul rus din cadrul Forţelor Mixte de Menţinere a Păcii. Prezenta Strategie face diferenţa dintre aceste două formaţiuni militare;

3) posibilitatea extinderii către frontiera Republicii Moldova a conflictului din Ucraina.

Conflictul militar din estul Ucrainei reprezintă o sursă de ameninţare cu caracter militar la adresa securităţii Republicii Moldova. Există riscul de extindere a zonei de instabilitate din Ucraina spre hotarele Republicii Moldova. Anumite elemente şi grupuri sociale cu orientări extremiste, din ţară şi din afară, inclusiv forţele militare ilegale din stînga Nistrului, pot fi încurajate să iniţieze acţiuni caracteristice războiului hibrid pe teritoriul Republicii Moldova;

4) atacurile (operaţiile) informaţionale.

Acest tip de ameninţări şi riscuri au devenit în ultima perioadă tot mai frecvente, deoarece se pot constitui ca parte componentă a unor acţiuni/operaţii cu caracter ofensiv mai largi (“cu caracter hibrid”). Atacurile (operaţiile) informaţionale pot fi desfăşurate atît de actori nonstatali, cît şi statali, mai ales că sînt indicii că unii dintre aceştia din urmă îşi dezvoltă capabilităţile respective ca parte componentă a sistemului propriu de securitate şi apărare.

Cu privire la sistemul naţional de apărare, riscurile asociate acestor ameninţări se referă, în primul rînd, la denaturarea deliberată a informaţiei precum şi la cultivarea mesajului în societatea autohtonă precum că statutul de neutralitate permanentă al ţării nu implică dezvoltarea Forţelor Armate, ci din contra – reducerea sau dizolvarea lor;

5) atacurile cibernetice.

Acest tip de ameninţări şi riscuri sînt complexe. Atacurile cibernetice pot fi efectuate atît de actori statali, cît şi nonstatali şi pot avea drept ţintă nu numai sistemele computerizate, reţelele de calculatoare ori datele sau programele stocate ale Forţelor Armate, dar şi cele ale altor structuri/instituţii naţionale. Blocarea sau distrugerea acestora poate afecta capacitatea Forţelor Armate de îndeplinire a misiunilor stabilite;

6) atacurile teroriste.

Actualmente, acest tip de ameninţări au un risc limitat de influenţă asupra securităţii militare şi o probabilitate scăzută de a se petrece pe teritoriul Republicii Moldova. Însă acestea pot afecta (atrage în mişcările extremiste) personalul Forţelor Armate sau pot fi îndreptate împotriva obiectelor de infrastructură militară.

De asemenea, avînd în vedere evenimentele petrecute în ultimii ani în cadrul unor state din regiunea Mării Negre, nu pot fi neglijate riscurile asociate acestei ameninţări, rezultate de pe urma activităţii unor grupuri consolidate de foşti şi actuali militari ori a unor persoane cu apartenenţă neafişată la formaţiuni militare, paramilitare ori militare private;

7) traficul ilicit de armament.

Această activitate reprezintă o ameninţare atît pentru securitatea militară a Republicii Moldova, cît şi pentru cea regională, datorată existenţei în regiunea transnistreană a ţării a unor importante stocuri de armament şi muniţii care nu se află sub controlul autorităţilor constituţionale. Situaţia actuală din regiunea transnistreană facilitează proliferarea armamentului şi posibilitatea aprovizionării cu armament şi muniţii din aceste stocuri a diferitor mişcări subversive de pe teritoriul Republicii Moldova şi din afara ţării;

8) proliferarea armelor de distrugere în masă, precum şi a traficului cu componente ale acestora.

Această activitate reprezintă mai degrabă o ameninţare militară indirectă, asociată cu eventualele consecinţe pentru Republica Moldova de pe urma folosirii de către un actor nonstatal (grup terorist) a armei de distrugere în masă pe continentul european. Cel mai probabil aspect al acestei ameninţări este reprezentat de eventualitatea folosirii teritoriului Republicii Moldova pentru traficul componentelor folosite la crearea de arme de distrugere în masă, precum şi de riscurile ce apar în timpul tranzitului acestora pe teritoriul naţional;

9) migraţia ilegală.

Pentru Republica Moldova migraţia ilegală reprezintă o ameninţare, inclusiv cu caracter militar, deoarece există probabilitatea de pătrundere pe teritoriul naţional a unor elemente radicale sau teroriste, care, în corelaţie cu alţi factori, pot pune în pericol securitatea naţională. Sporirea fluxului imigraţionist ilegal poate afecta capacitatea Forţelor Armate de asigurare a apărării naţionale din cauza implicării componentelor sale în sprijinul autorităţilor civile pentru gestionarea problemelor apărute în urma tranzitării şi/sau staţionării imigranţilor ilegali pe teritoriul naţional. Tot în acest context, rezerva de resurse umane pentru completarea Forţelor Armate poate fi afectată de emigraţia populaţiei din ţară.

12. Posibilele ameninţări şi riscuri cu caracter militar identificate la adresa securităţii Republicii Moldova sînt complexe şi interdependente. Există probabilitatea ca unele dintre acestea să fie desfăşurate concomitent sau consecutiv în cadrul unui scenariu unic de atentare asupra suveranităţii, independenţei şi unităţii, integrităţii teritoriale şi a democraţiei constituţionale a ţării. În perspectivă scurtă şi medie de timp, nu vom fi martorii unei agresiuni armate convenţionale împotriva Republicii Moldova, ci a unor acţiuni desfăşurate la graniţa legalităţii.

Capitolul III

PREVEDERI GENERALE

13. Prezenta Strategie este elaborată în baza Legii nr.345/2003 cu privire la apărarea naţională, care stabileşte arhitectura documentelor de politici în baza cărora se realizează planificarea apărării naţionale.

14. Prezenta Strategie se subscrie spectrului larg de eforturi naţionale, orientate spre consolidarea, dezvoltarea şi modernizarea sistemului naţional de securitate şi apărare. Programul “Armata Profesionistă 2018-2021” este parte integrantă a acestor eforturi şi a mecanismului guvernamental pentru implementarea fazei iniţiale a reformei militare. Programul menţionat abordează domeniile prioritate de dezvoltare ale Armatei Naţionale în corespundere cu mecanismul de alocare a resurselor şi obiectivele pe termen mediu ale Strategiei naţionale de apărare şi ale prezentei Strategii. Prin urmare, interdependenţa documentelor strategice menţionate va sta la baza procesului de dezvoltare a capabilităţilor militare.

15. Fiind un document cu referire directă la Armata Naţională şi Trupele de carabinieri, ca părţi componente ale Forţelor Armate, Strategia contribuie la îndeplinirea obiectivelor apărării naţionale inclusiv prin implicarea altor autorităţi publice centrale la implementarea prevederilor sale.

16. Prezenta Strategie este elaborată de Ministerul Apărării, în comun cu Ministerului Afacerilor Interne şi alte instituţii ale statului, pentru perioada anilor 2018-2022..Aplicabilitatea prevederilor sale poate fi extinsă sau, din contra, restrînsă în funcţie de evoluţia mediului de securitate şi/sau gradul de îndeplinire a prevederilor sale.

Secţiunea 1

Noţiuni principale

17. În sensul prezentei Strategii se definesc următoarele noţiuni principale:

ameninţare asimetrică – ameninţare din partea unui actor statal sau non-statal care utilizează metode şi mijloace neconvenţionale, ce presupun costuri mici în raport cu impactul major pe care îl pot produce, exploatează vulnerabilităţile unui stat şi evită confruntarea directă cu forţele acestuia, considerate superioare;

ameninţare cu caracter militar – tip de ameninţări la adresa securităţii naţionale, ce reprezintă un pericol potenţial, exprimat prin acţiuni sau intenţii ostile cu caracter militar, care pot avea ca finalităţi agresiuni militare interne şi/sau externe, manifestate inclusiv prin atacuri militare convenţionale, acţiuni separatiste, terorist-diversioniste (sabotaje, blocări ale obiectivelor civile şi militare), acţiuni violente de destabilizare a statului de drept şi a democraţiei constituţionale, presiuni militare, blocade etc.;

atacuri cibernetice – orice tip de acţiune ofensivă referitoare la sistemele informaţionale, infrastructura, reţelele informatice şi/sau terminalele digitale personale cu intenţia de a fura, a modifica, a bloca accesul/distruge datele sau a distruge un anumit obiectiv;

atacuri (operaţii) informaţionale – acţiuni mediatice/informaţionale ostile, efectuate de actori interni şi/sau externi, care au drept scop periclitarea capacităţii sistemului naţional de apărare de a reacţiona adecvat la evoluţia ameninţărilor cu caracter militar, prin destabilizarea situaţiei politice din ţară, negarea dreptului la apărarea militară a ţării, negarea legitimităţii sau micşorarea credibilităţii întregului sistem de apărare sau a unor componente ale acestuia;

capacitate de apărare – totalitatea posibilităţilor economice, umane, tehnico-ştiinţifice, moral-politice, militare şi de altă natură de care dispune statul pentru a-şi asigura apărarea intereselor sale fundamentale, prin mobilizarea şi utilizarea cărora se asigură forţa necesară şi capabilă de a da o ripostă adecvată oricărui agresor;

concepţie manevrieră – abordare prin care se urmăreşte înfrîngerea voinţei adversarului de a lupta şi dezorientarea acestuia prin crearea schimbărilor rapide de situaţii, prin surprindere şi decepţionare, precum şi prin concentrarea puterii de luptă împotriva punctelor sale slabe. Concepţia urmăreşte dezorganizarea dispozitivului forţelor adverse, asigurînd concomitent libertatea de acţiune a forţelor proprii;

situaţie de criză – eveniment cu caracter excepţional, apărut (sau este pe cale să apară) din cauza unor factori interni sau externi de natură socială, politică, economică, naturală sau tehnogenă, ce afectează stabilitatea şi securitatea societăţii (sau a unei părţi a acesteia) şi impune necesitatea adoptării de către autorităţile statului a unor acţiuni specifice, care pot include şi declararea stărilor de urgenţă, asediu sau de război;

interacţiunea dintre forţele sistemului naţional de securitate şi apărare – activităţile sau acţiunile prin care se asigură conlucrarea tuturor instituţiilor/forţelor din cadrul sistemului naţional de securitate şi apărare, pe baza unui plan unic şi/sau a unei concepţii unitare, în scopul asigurării securităţii şi apărării Republicii Moldova;

ameninţare şi risc cu caracter militar – concept folosit pentru definirea acţiunilor militare, ce reprezintă o primejdie, un posibil eveniment, fapte sau stări de fapt, capacităţi, strategii, intenţii ori planuri cu urmări grave la adresa apărării naţionale;

risc militar – posibilitatea de a avea de înfruntat o acţiune militară la adresa apărării naţionale. Riscul militar poate fi mare, mediu, scăzut sau nul. În cazul creşterii probabilităţii acestuia de a se realiza, riscul poate deveni o ameninţare;

securitatea militară – protecţia statului şi societăţii de ameninţări şi riscuri cu caracter militar, prin realizarea măsurilor şi acţiunilor ce asigură posibilitatea de a preîntîmpina şi a riposta o eventuală agresiune armată; previne, localizează şi lichidează conflictele militare de orice gen; asigură apărarea antiaeriană a statului, a forţelor (trupelor) şi condiţionează susţinerea altor aspecte ale securităţii naţionale. Securitatea militară a Republicii Moldova este asigurată de către Forţele Armate, care, prin metode legale, contribuie la crearea condiţiilor de promovare a intereselor statului pe plan intern şi extern.

Secţiunea a 2-a

Principiile strategice

18. Modalitatea de realizare a prevederilor prezentei Strategii se va baza pe următoarele principii strategice, care au fost stabilite ţinînd cont de ameninţările cu caracter militar identificate, prevederile legale privind apărarea ţării, precum şi de normele dreptului internaţional umanitar:

1) principiul controlului democratic al Forţelor Armate.

Respectarea principiului controlului democratic al Forţelor Armate reprezintă ideea de bază care legitimează acţiunile întreprinse de autorităţile statului, prin intermediul Forţelor Armate, pentru apărarea militară a Republicii Moldova. Prin controlul democratic al Forţelor Armate se subînţelege că toate deciziile privind politica de apărare şi construcţia Forţelor Armate sînt făcute în mod transparent, fiind controlate de autorităţi civile, alese sau numite în mod democratic;

2) principiul transparenţei politicii de apărare.

Republica Moldova, în vederea respectării principiului fundamental proclamat în Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) privind reglementarea paşnică a diferendelor dintre state, tinde spre relaţii paşnice, bazate pe respect reciproc, cu alte state şi nu urmăreşte ca vreun eventual diferend care ar putea apărea cu acestea să fie rezolvat prin forţa armelor. Prin urmare, măsurile de dezvoltare a capacităţii sale de apărare poartă un caracter deschis şi transparent faţă de comunitatea internaţională, context în care Republica Moldova susţine implementarea şi respectarea iniţiativelor internaţionale privind controlul armelor şi înarmărilor;

3) principiul neagresiunii.

În procesul de construcţie a relaţiilor sale externe, Republica Moldova se abţine de a recurge la ameninţarea cu forţa sau la folosirea ei atît împotriva integrităţii teritoriale ori independenţei politice a vreunui alt stat, cît şi în oricare alt mod incompatibil cu spiritul şi scopurile ONU;

4) principiul legitimităţii.

Caracterul legitim al apărării militare a Republicii Moldova se datorează faptului că apărarea naţională este una dintre cele mai importante funcţii ale statului şi constituie cauza întregului popor. Totodată, în ansamblul de măsuri şi activităţi adoptate şi desfăşurate de autorităţile statului, utilizarea forţei, în condiţiile unei agresiuni armate sau a altei acţiuni militare cu caracter ostil (inclusiv hibrid), în desfăşurare sau iminente, poartă un caracter legitim. Totuşi, utilizarea forţei va fi efectuată cu respectarea normelor legale, morale, etice, politice şi diplomatice, asigurînd doar îndeplinirea misiunilor şi obiectivelor de asigurare a suveranităţii, independenţei şi unităţii, a integrităţii teritoriale şi a democraţiei constituţionale a ţării;

5) principiul neutralităţii.

Republica Moldova este un stat care şi-a proclamat neutralitatea sa permanentă. Prin prisma acestei abordări a statutului său, Republica Moldova este obligată să îşi dezvolte în deplină măsură capacităţile de apărare pentru a putea face faţă singură unei eventuale agresiuni militare externe sau altei acţiuni militare cu caracter ostil (inclusiv hibrid). Totodată, acest statut nu constituie un impediment pentru întreţinerea relaţiilor de cooperare în domeniul militar cu alte state sau organizaţii internaţionale, atît timp cît acestea sînt orientate doar spre întărirea capacităţii naţionale de apărare, asigurarea păcii şi stabilităţii internaţionale şi nu impun anumite obligativităţi de ordin militar faţă de un stat sau grup de state;

6) principiul dreptului la apărare militară necondiţionată.

Caracterul necondiţionat al apărării militare a Republicii Moldova reiese din aceea că acest drept este inalienabil şi nu poate fi supus condiţionării sau cedării. Nimeni nu are dreptul să interzică sau să limiteze dreptul poporului (reprezentat prin organele de stat), precum şi al cetăţenilor Republicii Moldova de a opune rezistenţă unui agresor care ameninţă cu forţa suveranitatea, independenţa şi unitatea, integritatea teritorială şi democraţia constituţională a ţării;

7) principiul efortului naţional conjugat.

Aplicarea acestui principiu se datorează faptului că Republica Moldova şi-a declarat prin Constituţie neutralitatea permanentă. Prin urmare, Republica Moldova este obligată să fie gata să facă faţă singură agresiunii armate şi/sau altei acţiuni militare cu caracter ostil (inclusiv hibrid). În cazul iminenţei sau desfăşurării unui act militar ostil, a altor acte ce conţin aspecte militare (inclusiv hibride) care pun în pericol în măsură deplină suveranitatea, independenţa şi unitatea, integritatea teritorială şi democraţia constituţională a Republicii Moldova, Forţele Armate, alte componente ale sistemului naţional de securitate şi apărare, instituţiile statului, precum şi toate resursele ţării se vor concentra exclusiv pe apărarea militară a ţării. Datoria sfîntă a fiecărui cetăţean este să sprijine şi să participe la eforturile autorităţilor statului de apărare militară a ţării ori de cîte ori va fi chemat să o facă;

8) principiul economiei resurselor şi suficienţei pentru apărare.

Planificarea şi managementul apărării pe timp de pace se realizează prin gestionarea profesională şi strictă a banilor contribuabililor alocaţi pentru Forţele Armate numai în scopurile pentru care au fost prevăzuţi.

Secţiunea a 3-a

Conceptele de întrebuinţare a Forţelor Armate

19. Întrebuinţarea Forţelor Armate se efectuează în temeiul unor concepte, elaborate în baza analizei mediului de securitate al Republicii Moldova, cu respectarea normelor naţionale şi internaţionale cu privire la aplicarea forţei armate pentru garantarea suveranităţii, independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării şi democraţiei constituţionale.

20. Conceptele de întrebuinţare a Forţelor Armate sînt stabilite în vederea asigurării proporţionalităţii, sinergiei, surprinderii, descurajării, fermităţii, flexibilităţii, a pierderilor minime, precum şi a transparenţei maxim posibile în condiţiile aplicării forţei militare.

21. În toate tipurile de agresiune cu caracter militar (inclusiv hibrid) care pot fi desfăşurate împotriva Republicii Moldova, conceptele de utilizare a Forţelor Armate vor fi orientate spre garantarea suveranităţii, independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării şi democraţiei constituţionale a Republicii Moldova şi încetarea ostilităţilor în condiţii care nu contravin intereselor naţionale ale Republicii Moldova.

22. Avînd în vedere natura diferitor tipuri de ameninţări şi riscuri militare la adresa Republicii Moldova, obiectivele conceptelor de întrebuinţare a Forţelor Armate sînt orientate spre asigurarea securităţii militare a statului, îndeplinirea misiunilor pentru care acestea se pregătesc şi se referă la:

1) respingerea agresiunii militare şi/sau impunerea agresorului de a demara tratative de pace sub auspiciile ONU, în cazul unei agresiuni armate convenţionale din partea unui alt stat (sau grup de state);

2) acordarea suportului necesar la neutralizarea formaţiunilor militare şi paramilitare ilegale, în cazul apariţiei acestora pe teritoriul ţării. Aceste acţiuni se vor face numai prin respectarea prevederilor cadrului legal naţional şi internaţional şi doar în scopul creării unor condiţii favorabile pentru rezolvarea situaţiilor de criză sau a conflictelor;

3) acordarea suportului necesar la reţinerea sau anihilarea grupărilor para-militare şi/sau a persoanelor recunoscute ca fiind teroriste, în cazul unor atacuri teroriste pe teritoriul ţării sau în afara hotarelor ei;

4) acordarea suportului necesar la identificarea sursei, anihilarea ameninţărilor, precum colectarea probelor (dovezilor) ce impută implicarea unor actori statali sau nonstatali în activităţi conjugate convenţionale şi neconvenţionale împotriva securităţii militare a Republicii Moldova, în cazul unor acţiuni/atacuri “hibride”;

5) participarea la acţiunile cu caracter militar şi/sau umanitar ale comunităţii internaţionale, desfăşurate sub mandatul ONU, în vederea atingerii scopului de asigurare a păcii şi securităţii internaţionale, respectării drepturilor omului, consolidării capacităţilor instituţionale, precum şi în vederea acordării altor tipuri de asistenţă necesară pentru asigurarea păcii, în cazul misiunilor şi operaţiilor internaţionale.

Secţiunea a 4-a

Misiunile Forţelor Armate

23. Forţele Armate sînt subordonate exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării şi democraţiei constituţionale. În vederea îndeplinirii acestui deziderat, pentru Forţele Armate se stabilesc o serie de misiuni, care derivă atît din Constituţia ţării şi legislaţia naţională în vigoare, cît şi din Strategia securităţii naţionale, Strategia naţională de apărare şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Acestea sînt:

1) asigurarea apărării naţionale prin prevenirea, contracararea şi respingerea ameninţărilor şi agresiunilor cu caracter militar îndreptate împotriva Republicii Moldova;

2) asigurarea participării în misiuni/operaţii internaţionale;

3) sprijinirea autorităţilor civile în situaţii de criză.

Capitolul IV

OBIECTIVELE GENERALE ŞI SPECIFICE, PRECUM ŞI SARCINILE

FORŢELOR ARMATE PENTRU REALIZAREA STRATEGIEI

Secţiunea 1

Obiectivele generale

24. În vederea asigurării îndeplinirii misiunilor stabilite pentru Forţele Armate, prezenta Strategie identifică următoarele obiective generale:

1) crearea capacităţii optime de răspuns a Forţelor Armate la provocările militare şi hibride ale mediului de securitate;

2) consolidarea credibilităţii Forţelor Armate în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate de Republica Moldova în domeniul asigurării păcii şi securităţii internaţionale;

3) asigurarea capacităţii de participare a Forţelor Armate în sprijinul autorităţilor civile la gestionarea situaţiilor de criză.

Secţiunea a 2-a

Obiectivele specifice şi sarcinile stabilite pentru Forţele Armate

25. Misiunile Forţelor Armate şi obiectivele generale determinate se vor realiza prin intermediul obiectivelor specifice şi al acţiunilor ce derivă din acestea.

26. Pentru obiectivul general nr.1 Crearea capacităţii optime de răspuns a Forţelor Armate la provocările militare şi hibride ale mediului de securitate, sînt stabilite următoarele obiective specifice:

1) dezvoltarea capacităţii de luptă a Forţelor Armate, ce se va realiza prin:

a) consolidarea cadrului normativ;

b) reorganizarea structurii de forţe a Forţelor Armate;

c) dezvoltarea pe termen lung a Forţelor Armate;

d) dezvoltarea sistemului de asigurare logistică şi a infrastructurii militare;

e) asigurarea stocurilor militare;

f) dezvoltarea capabilităţilor de avertizare timpurie a Forţelor Armate;

g) dezvoltarea sistemului de comandă, control, comunicaţii şi informatică a Forţelor Armate;

h) dezvoltarea capabilităţilor de apărare cibernetică a Forţelor Armate;

i) dezvoltarea capabilităţilor de supraveghere şi control a spaţiului aerian naţional;

j) extinderea cooperării cu partenerii externi pentru dezvoltarea capabilităţilor de luptă a Forţelor Armate;

2) creşterea nivelului de profesionalizare a Forţelor Armate, ce se va realiza prin:

a) consolidarea sistemului de recrutare şi îmbunătăţirea procesului de selecţie în rîndurile Forţelor Armate;

b) dezvoltarea şi modernizarea sistemului de învăţămînt în domeniul milităriei;

c) perfecţionarea procesului de instruire;

d) modernizarea infrastructurii de instruire a Forţelor Armate;

e) creşterea nivelului de interacţiune a componentelor Forţelor Armate;

f) implementarea conceptelor moderne de standardizare la nivelul Forţelor Armate;

g) sporirea protecţiei sociale a militarilor şi membrilor familiilor lor.

27. Pentru obiectivul general nr.2 Consolidarea credibilităţii Forţelor Armate în vederea îndeplinirii a obligaţiilor asumate de Republica Moldova în domeniul asigurării păcii şi securităţii internaţionale sînt stabilite următoarele obiective specifice:

1) dezvoltarea nivelului de interoperabilitate cu forţele armate ale altor state, ce se va realiza prin:

a) creşterea nivelului de cunoaştere a limbilor de circulaţie internaţională la toate nivelurile ierarhice;

b) participarea activă la exerciţiile militare şi la activităţile internaţionale;

2) creşterea nivelului de participare la misiuni şi operaţii internaţionale de menţinere a păcii şi consolidare a securităţii şi stabilităţii, ce se va realiza prin participarea la misiuni şi operaţii internaţionale de menţinere a păcii şi consolidare a securităţii şi stabilităţii.

28. Pentru obiectivul general nr.3 Asigurarea capacităţii de participare a Forţelor Armate în sprijinul autorităţilor civile la gestionarea situaţiilor de criză este stabilit următorul obiectiv specific:

1) dezvoltarea nivelului de interacţiune a Forţelor Armate la managementul situaţiilor de criză, ce se va realiza prin interacţiunea cu autorităţi publice centrale şi locale în situaţii de criză.

29. Realizarea sarcinilor trasate pentru atingerea obiectivelor specifice şi a obiectivelor militare strategice identificate va permite dezvoltarea şi menţinerea pachetului de capabilităţi militare necesare pentru asigurarea îndeplinirii misiunilor principale ale Forţelor Armate.

Capitolul V

STRUCTURA FORŢELOR ARMATE

30. Pentru asigurarea îndeplinirii sarcinilor stabilite, Forţele Armate, în primul rînd, vor trebui să dispună de o structură viabilă, în măsură să asigure desfăşurarea procesului de dezvoltare a capabilităţilor militare ale componentelor sale într-un cadru unitar, în condiţiile menţinerii permanente a capacităţii de asigurare a apărării naţionale. Îndeplinirea acestui deziderat va fi asigurată prin implementarea unui nou model de organizare şi pregătire a forţelor, bazat pe o structură compactă, modulară şi agilă, aliniată la standarde de instruire şi dotată cu armament şi echipament modern. Toate acestea vor permite Forţelor Armate creşterea substanţială a capacităţii de executare a misiunilor de apărare militară a ţării, participarea activă la misiunile/operaţiile internaţionale, precum şi sprijinul efectiv al autorităţilor civile în situaţii de criză.

Secţiunea 1

Conducerea (comanda) Forţelor Armate

31. Deciziile privind politica de apărare a Republicii Moldova şi întrebuinţarea Forţelor Armate (sau a componentelor sale în parte) intră în competenţa autorităţilor constituţionale ale statului şi se realizează de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova (Comandantul Suprem al Forţelor Armate), Consiliul Suprem de Securitate/Consiliul Suprem de Apărare, Guvern (la nivel politic), Ministerul Apărării şi Ministerul Afacerilor Interne (la nivel politico-militar), Marele Stat Major/Statul Major General şi Departamentul trupelor de carabinieri (la nivel militar), în limitele şi în condiţiile prevăzute de Constituţia ţării şi alte acte legislative în vigoare.

32. Actul de conducere (comandă) a Forţelor Armate va continua să fie realizat prin mecanismele instituite de arhitectura procesului decizional asigurat de cadrul sistemului de apărare naţională. Scopul final al acestui proces este asigurarea eficientă a comenzii şi controlului Forţelor Armate la toate nivelurile (strategic, operativ şi tactic) pe timp de pace, în situaţie de criză şi război, precum şi desfăşurarea rapidă, în caz de necesitate, la treptele superioare ale capacităţii de luptă şi mobilizării.

Secţiunea a 2-a

Organizarea Forţelor Armate

33. Structura şi organizarea Forţelor Armate va fi orientată spre crearea, dezvoltarea şi menţinerea unor structuri tipizate, manevrabile, flexibile şi multifuncţionale, subsumate concepţiei manevriere, capabile să creeze grupări de forţe în timp scurt şi în locul potrivit pentru îndeplinirea misiunilor stabilite.

34. Din punctul de vedere al disponibilităţii de întrebuinţare, Forţele Armate vor continua să includă forţe active (al căror număr, pe timp de pace, se va stabili în conformitate cu evoluţia mediului de securitate şi resursele tării) şi forţe de rezervă (al căror număr se va stabili în conformitate cu planurile operaţionale şi de mobilizare în vigoare).

35. Forţele active constituie principalul element al sistemului de apărare naţională şi sînt constituite din unităţi operaţionale (cu capacitate permanentă de intervenţie) şi unităţi cu efectiv redus (cu capacitate redusă de intervenţie).

36. Forţele rezervei active sînt destinate pentru completarea, la nevoie, a unităţilor cu efectiv redus şi a unităţilor nou-formate (de rezervă), care se înfiinţează la mobilizare, conform planurilor de mobilizare ale Forţelor Armate. Pentru efectivul rezervei active vor fi create condiţii de pregătire profesională şi instruire pentru a putea face faţă cerinţelor în caz de mobilizare şi pentru a le oferi posibilitatea de a participa, voluntar, la completarea unităţilor militare (contingentelor) Forţelor Armate, detaşate pentru misiunile/operaţiile internaţionale.

37. Componenţa forţelor operaţionale se stabileşte prin directivele ministrului apărării, coordonate (în privinţa Trupelor de carabinieri) cu ministrul afacerilor interne.

Secţiunea a 3-a

Armata Naţională

38. Armata Naţională va continua să rămînă componenta de bază a Forţelor Armate, a cărei misiune principală va consta în asigurarea apărării naţionale prin prevenirea, contracararea şi anihilarea agresiunii militare şi/sau a altor ameninţări cu caracter militar (hibrid) la adresa securităţii naţionale.

39. Structura Armatei Naţionale se va baza pe concepţia manevrieră, care presupune organizarea în structuri modulare, instruite şi echipate conform unor standarde unice, profesionalizate, capabile să se organizeze rapid în grupări de forţe şi să intervină prompt în misiunile stabilite. Pentru implementarea acestei concepţii se vor iniţia programe de achiziţii militare pe termen mediu şi lung, se va moderniza şi/sau se vor înlocui treptat armamentul şi echipamentele militare existente, se vor revizui doctrinele şi manualele de luptă existente, precum şi se vor moderniza conceptele de instruire şi de întrebuinţare a forţelor.

40. Totodată, Armata Naţională va asigura, pe timp de pace şi de război, integrarea într-o concepţie unitară a activităţilor tuturor forţelor care participă la acţiunile de apărare a ţării în conformitate cu liniile directoare prevăzute în Strategia naţională de apărare, prezenta Strategie, precum şi în alte documente din domeniul planificării apărării naţionale.

41. Din punctul de vedere al destinaţiei şi mediului de angajare în acţiuni, Armata Naţională va fi alcătuită din mai multe componente: terestră, aeriană şi pentru operaţii speciale. Aceste componente se vor organiza în categorii de forţe distincte sau vor fi integrate organic în structuri comune, în conformitate cu planurile operaţionale şi deciziile luate în acest sens de conducerea Armatei Naţionale sau a Republicii Moldova.

42. Componenta terestră va continua să reprezinte elementul principal al Armatei Naţionale, ce asigură capabilităţile de manevră, de lovire şi de protecţie, în măsură să realizeze dislocarea, prezenţa, extinderea şi continuitatea acţiunilor militare de apărare a ţării, acordarea de sprijin autorităţilor civile, precum şi/sau de participare la misiunile/operaţiile internaţionale.

43. Componenta aeriană va fi orientată spre menţinerea şi dezvoltarea capacităţii curente de apărare a Armatei Naţionale. Aceasta presupune, printre altele, dotarea treptată cu echipamente şi infrastructura necesară executării misiunii constituţionale de apărare a spaţiului aerian al statului. Efortul va fi concentrat preponderent spre modernizarea şi reorganizarea structurilor de apărare antiaeriană sol-aer, menţinerea la un nivel optim a unei structuri de aviaţie de cercetare şi transport pentru sprijinul celorlalte structuri de forţe, precum şi modernizarea şi dotarea structurilor de supraveghere a spaţiului aerian naţional. Totodată, componenta aeriană a Armatei Naţionale va participa, la necesitate, la acţiunile de sprijin al autorităţilor civile şi la desfăşurarea misiunilor/operaţiilor internaţionale.

44. Componenta pentru operaţii speciale va fi elementul Armatei Naţionale destinat pentru îndeplinirea, independent sau în cadrul unor grupări de forţe, a unor misiuni cu caracter deosebit, participînd la acţiuni de apărare a ţării, la cele destinate sprijinului autorităţilor civile, precum şi în misiuni/operaţii internaţionale.

45. Potrivit misiunilor, forţele componente ale Armatei Naţionale vor fi organizate în:

1) organe de conducere militară capabile să execute comanda şi controlul grupărilor de forţe: Marele Stat Major şi comandamente militare;

2) structuri luptătoare destinate desfăşurării acţiunilor militare, care cuprind: brigăzi de infanterie, batalion de menţinere a păcii şi alte structuri constituite pentru luptă;

3) structuri de sprijin de luptă destinate sprijinului strategic, operativ şi tactic al acţiunilor militare, care cuprind: unităţi şi subunităţi de aviaţie, artilerie, apărare antiaeriană, geniu, unitate de cercetare, supraveghere şi recunoaştere, gardă şi poliţie militară, transmisiuni, comunicaţii şi informatică, apărare cibernetică, război electronic, apărare chimică, bacteriologică, radiologică şi nucleară (în continuare – CBRN) şi alte unităţi, formaţiuni şi subunităţi de sprijin de luptă;

4) structuri de asigurare logistică care cuprind unităţi şi subunităţi destinate sprijinului tehnico-material, mentenanţă şi transport, depozite de armament, muniţii şi materiale; asistenţă medicală; recrutate şi mobilizare şi alte formaţiuni logistice;

5) batalion pentru operaţii speciale, ce reprezintă componenta specializată de intervenţie rapidă, instruită şi dotată pentru executarea misiunilor specifice de cercetare specială, acţiune directă şi asistenţă militară pe teritoriul statului sau în alte teatre de operaţii;

6) structuri de învăţămînt militar şi instrucţie destinate educaţiei militare, instrucţiei individuale de bază şi perfecţionării pregătirii de specialitate a personalului militar în activitate şi în rezervă: Academia Militară a Forţelor Armate “Alexandru cel Bun” şi Centrul de perfecţionare continuă, Baza militară de instruire şi Centrul de instruire iniţială, precum şi alte structuri de învăţămînt militar şi instrucţie.

46. Numărul de unităţi şi dispunerea acestora va fi prevăzut de planurile operaţionale respective, astfel încît să permită constituirea, la necesitate şi în termenul cel mai scurt, gruparea de forţe necesare pentru asigurarea apărării naţionale sau pentru îndeplinirea unor misiuni specifice cu caracter militar.

Secţiunea a 4-a

Trupele de Carabinieri

47. Trupele de carabinieri vor continua să poarte un caracter dual, exercitînd pe timp de pace atribuţii poliţieneşti, iar pe timp de asediu şi război – atribuţii specifice Forţelor Armate, în condiţiile prevederilor legislaţiei în vigoare.

48. Trupele de carabinieri, ca parte componentă a Forţelor Armate, se vor pregăti şi se vor instrui inclusiv pentru misiunile de apărare militară a ţării, iar la îndeplinirea acestor misiuni vor fi organizate în:

1) organe de comandă şi control capabile să se integreze şi să activeze în calitate de părţi componente ale Statului Major General;

2) structuri luptătoare de infanterie capabile să participe la executarea misiunilor specifice de apărare militară a ţării;

3) structuri de asigurare logistică capabile să participe într-o manieră integrată la asigurarea multilaterală a forţelor ce execută misiuni de luptă.

49. Activitatea, organizarea şi structura Trupelor de Carabinieri pe timp de pace se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale.

Capitolul VI

CAPABILITĂŢILE MILITARE NECESARE ŞI

PRIORITĂŢILE ÎN REALIZAREA ACESTORA

50. Pentru asigurarea capacităţii de îndeplinire a misiunilor şi a obiectivelor trasate pentru Forţele Armate, în contextul şi în spiritul promovat de prezenta Strategie, se vor dezvolta capabilităţile militare necesare, enumerate în ordinea priorităţii, astfel:

1) de cunoaştere permanentă a situaţiei şi de avertizare timpurie.

Acestea presupun dezvoltarea şi menţinerea în cadrul Forţelor Armate a unei capacităţi eficiente de informare şi înştiinţare despre ameninţările cu caracter militar şi riscurile asociate acestora, pentru evitarea surprinderii strategice. În acest sens, în conlucrare cu alte structuri abilitate ale statului, se va crea/dezvolta un sistem integrat de colectare, analiză şi distribuire a informaţiei privind ameninţările cu caracter militar la adresa Republicii Moldova şi riscurile asociate cu acestea, precum şi se va dezvolta şi se va menţine o bază de date necesară procesului decizional la toate nivelurile;

2) de reacţie imediată.

Acestea vor avea un nivel înalt de reacţie şi vor asigura desfăşurarea rapidă şi flexibilă a forţelor cu capacitate permanentă de intervenţie. Complementar, aceste capabilităţi vor avea drept obiectiv crearea unor condiţii adecvate pentru generarea altor categorii de forţe.

Reacţia la o eventuală agresiune militară sau la altă acţiune cu caracter ostil (inclusiv hibrid) va cuprinde o combinaţie de acţiuni coordonate, simultane şi succesive, direcţionate spre reducerea probabilităţii escaladării agresiunii într-un conflict armat de proporţii şi respingerea agresorului cu eforturi materiale şi financiare reduse, precum şi cu pierderi minime de vieţi omeneşti;

3) de angajare defensivă.

Acestea vor presupune crearea şi menţinerea unei capacităţi credibile de ripostă, în măsură să asigure respingerea acţiunilor ofensive ale adversarului şi restabilirea integrităţii teritoriale a ţării. Totodată, capabilitatea de angajare defensivă va asigura dezvoltarea succesului obţinut în urma acţiunilor de reacţie imediată, prin crearea şi menţinerea unui dispozitiv de apărare stabil;

4) de sustenabilitate.

Acestea se vor realiza în baza unei concepţii integrate de asigurare a sprijinului logistic, care să prevadă modul de constituire şi administrare ulterioară a stocurilor, precum şi distribuirea diverselor categorii de materiale şi servicii la timp, în cantitatea şi de calitatea necesară, acolo unde este nevoie de ele, inclusiv pentru contingentele naţionale implicate în desfăşurarea misiunilor/operaţiilor internaţionale. În acest scop, sistemul logistic militar va fi transformat din punct de vedere structural şi managerial pentru asigurarea mobilităţii şi modularităţii sale;

5) de comandă, control, comunicaţii, computere şi informaţii.

Acestea vor fi realizate în vederea atingerii capacităţii de realizare a unei conduceri a Forţelor Armate continue, ferme, suple, oportune şi executate în secret, cu protecţie împotriva atacurilor cibernetice sau de altă natură;

6) de mobilitate.

Acestea vor asigura libertatea de mişcare a forţelor angajate în operaţii prin realizarea accesului către şi dinspre zonele de acţiune, prin teren variat, peste cursuri de apă, inclusiv prin îndepărtarea obstacolelor create de adversar;

7) de protecţie a forţei.

Acestea vor asigura forţa militară împotriva influenţelor de natură CBRN, precum şi a atacurilor de diversă natură (inclusiv a celor executate din aer) atît pe timpul staţionării, temporare sau permanente, cît şi pe timpul deplasării organizate către şi dinspre zonele de acţiune;

8) de mobilizare.

Acestea vor asigura generarea şi regenerarea forţei, identificarea şi alocarea resurselor ce vizează populaţia, teritoriul şi economia pentru susţinerea eforturilor naţionale în condiţie de campanie;

9) de apărare cibernetică.

Acestea vor consta în îmbunătăţirea securităţii infrastructurii critice, a sistemelor de comunicaţii şi informatice, în vederea creării unui sistem interactiv ce va permite prevenirea, raportarea şi soluţionarea incidentelor de securitate IT, precum şi limitarea consecinţelor acestora.

51. Dezvoltarea capabilităţilor identificate se va realiza în următoarele domenii: doctrină, organizare, instruire, conducere (comandă), dotare, infrastructură, personal şi cooperare/interacţiune, aprobate la nivel instituţional.

Capitolul VII

RESURSELE NECESARE

52. În vederea asigurării nivelului de ambiţie al Republicii Moldova stipulat în Strategia naţională de apărare, este necesară dezvoltarea Forţelor Armate, care, la rîndul său, depinde de cantitatea şi calitatea resurselor alocate apărării naţionale. Statutul de neutralitate al Republicii Moldova obligă o atenţie sporită apărării naţionale şi asigurării instituţiilor statului responsabile de aceasta cu toate resursele necesare.

Secţiunea 1

Resursele umane

53. Consolidarea şi dezvoltarea capabilităţilor Forţelor Armate impune eforturi sporite pentru asigurarea unui management eficient al resurselor umane, capabil să asigure componentele Forţelor Armate cu personalul militar şi civil necesar pentru îndeplinirea misiunilor stabilite. Gestionarea eficientă a resurselor umane şi sporirea protecţiei sociale a militarilor constituie o prioritate a prezentei Strategii.

54. Managementul politicilor în domeniul resurselor umane se va baza pe realizarea procesului de profesionalizare a Armatei Naţionale, redat în Strategia naţională de apărare şi Programul “Armata Profesionistă 2018-2021”. Acest proces presupune, printre altele, înlocuirea treptată a serviciului militar obligatoriu cu serviciul prin contract. Această înlocuire va fi corelată cu procesul de dezvoltare a capabilităţilor necesare Forţelor Armate pe termen mediu şi lung.

55. Efortul principal în procesul de încadrare a cetăţenilor Republicii Moldova în serviciul militar prin contract va fi pus pe aspectul cantităţii şi cel al calităţii resurselor umane. Pentru completarea funcţiilor se va ţine cont de priorităţile structurii militare, în special a funcţiilor de soldaţi şi sergenţi, astfel încît să fie asigurate condiţii şi şanse egale pentru toţi cetăţenii care manifestă dorinţa de a îndeplini serviciul militar. Prin urmare, pentru asigurarea transparenţei şi a competitivităţii, în cadrul mecanismului de selectare şi încadrare vor fi create condiţii de promovare a perspectivei de gen (conform rezoluţiei ONU 1325 Femeile, Pacea şi Securitatea).

56. Rezerva umană a Forţelor Armate joacă un rol important la menţinerea şi dezvoltarea capacităţii militare a acesteia. În acest sens, se va avea în vedere exploatarea capacităţii şi cunoştinţelor militare ale rezerviştilor Forţelor Armate, precum şi implicarea acestora în îndeplinirea diferitor misiuni sau sarcini ale Forţelor Armate, inclusiv în constituirea contingentelor naţionale detaşate în misiuni/operaţii internaţionale. Vor fi create condiţii şi întreprinse acţiuni de consolidare şi dezvoltare profesională prin pregătirea şi instruirea practică a rezervei Forţelor Armate.

57. O atenţie deosebită va fi acordată pentru sporirea protecţiei sociale a militarilor şi membrilor familiilor lor, promovarea în societate a profesiei de militar, îmbunătăţirea condiţiilor de îndeplinire a serviciului militar şi creşterea calităţii învăţămîntului în domeniul milităriei. Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale militarilor, va continua practica iniţierii şi desfăşurării proiectelor de parteneriat public-privat pentru construcţia locuinţelor de serviciu.

Secţiunea a 2-a

Resursele financiare

58. Bugetul Republicii Moldova destinat apărării în perspectivă medie şi lungă de timp va trebui să crească în aşa măsură încît să permită:

a) menţinerea Forţelor Armate în limitele de personal prevăzute de Hotărîrea Parlamentului nr.679/2001 cu privire la aprobarea structurii generale şi a efectivului Armatei Naţionale şi a instituţiilor Ministerului Apărării;

b) iniţierea unor programe de modernizare şi/sau achiziţii;

c) creşterea cheltuielilor pentru mentenanţă;

d) menţinerea unui nivel acceptabil de cheltuieli pentru salarizare.

Atingerea nivelului necesar de resurse financiare nu va fi efectuată în baza reducerilor de personal sau a cheltuielilor de salarizare.

59. Creşterea treptată a bugetului alocat apărării va fi efectuată conform prevederilor Strategiei naţionale de apărare şi a altor documente de planificare. Ministerul Apărării este structura care stabileşte priorităţile privind alocarea resurselor disponibile pentru dezvoltarea capacităţilor militare ale Forţelor Armate.

Secţiunea a 3-a

Resursele materiale

60. Accentul principal privind resursele materiale va fi pus pe asigurarea completării şi/sau reînnoirii stocurilor militare pentru noua structură de forţe, precum şi pe iniţierea unor programe de achiziţii militare pe termen mediu şi lung în vederea modernizării/dezvoltării capabilităţilor militare ale Forţelor Armate şi creşterii nivelului de interoperabilitate cu armatele altor state.

61. Totodată, pe măsură ce Forţele Armate se vor moderniza, armamentul, tehnica şi echipamentele militare care sînt tehnologic învechite şi exploatate vor fi casate, pentru a reduce costurile de întreţinere şi pentru a facilita o tranziţie eficientă la viitoarea structură de forţe.

62. Se vor iniţia programe de modernizare (sau de prelungire a resurselor de utilizare) a unor sisteme de armament, tehnică şi echipamente militare din dotare. În acest scop, se vor identifica posibilităţile oferite în acest sens de economia naţională.

63. O atenţie deosebită va fi acordată infrastructurii militare, în privinţa căreia, în funcţie de planurile de modernizare a Forţelor Armate, se va iniţia un program de lungă durată de construcţii şi reparaţie/modernizare. Prioritatea principală în acest sens va fi acordată fondului de cazarmă, depozitelor şi remizelor de păstrare a bunurilor militare, precum şi infrastructurii de instruire.

64. Conform prevederilor prezentei Strategii, dezvoltarea Forţelor Armate în unele domenii se va realiza inclusiv cu suportul partenerilor externi prin intermediul programelor de asistenţă.

Capitolul VIII

CONSIDERAŢII FINALE

65. În contextul necesităţii dezvoltării şi menţinerii capacităţii Forţelor Armate de îndeplinire a misiunilor atribuite de legislaţia naţională, prezenta Strategie este documentul de referinţă care va permite iniţierea/continuarea/ menţinerea activităţilor şi acţiunilor necesare pentru dezvoltarea capabilităţilor Forţelor Armate.

Secţiunea 1

Rezultatele scontate şi indicatorii de progres

66. Rezultatul principal scontat de prezenta Strategie este ca, pe termen lung, Forţele Armate să fie în măsură să planifice, să conducă şi să desfăşoare o operaţie de apărare de înaltă intensitate pe întreg teritoriul naţional, cu menţinerea concomitentă a capacităţii de a participa, atît cu experţi militari şi civili, cît şi cu contingente militare (pînă la nivel de batalion pentru fiecare componentă a Forţelor Armate în parte), în misiuni/operaţii internaţionale, precum şi să sprijine autorităţile civile în gestionarea situaţiilor interne de criză, conform cerinţelor formulate de acestea, dar fără a periclita capacitatea generală a Forţelor Armate de a asigura apărarea naţională

Secţiunea a 2-a

Etapele de implementare

67. Prezenta Strategie va fi realizată în baza prevederilor generice ce vor fi incluse în Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei militare pentru anii 2018-2022 (în continuare – Plan). Aceste prevederi au la bază nivelul de ambiţie expus în pct.66, ce presupune transformarea pe termen lung a Forţelor Armate, care va fi reflectată în Planul de dezvoltare a capabilităţilor militare. Conform acestei viziuni, procesul de transformare a Forţelor Armate va fi realizat treptat, în conformitate cu etapele determinate, dar şi în funcţie de alocările bugetare, precum şi alte resurse aflate la dispoziţie pentru realizarea fiecărei etape în parte. Trecerea de la o etapă la alta va fi realizată în funcţie de îndeplinirea principalelor obiective şi sarcini prevăzute în etapa precedentă.

68. Etapa întîi se va concentra asupra ajustării cadrului legal naţional la noul model de organizare a forţelor. De asemenea, va fi determinat modul de acţiune pentru realizarea obiectivelor stabilite în Strategia naţională de apărare şi prezenta Strategie.

La această etapă, efortul principal se va axa pe consolidarea şi dezvoltarea capacităţii operaţionale curente a Armatei Naţionale cu prioritatea alocării resurselor în funcţie de mecanismul de implicare a forţelor. Concomitent, va fi iniţiat procesului de trecere la noul model de organizare.

69. Etapa a doua va fi orientată spre dezvoltarea şi consolidarea capabilităţilor militare identificate şi continuarea procesului de reorganizare structurală a Armatei Naţionale. În acest sens, efortul principal va fi orientat spre dezvoltarea structurilor luptătoare, precum şi spre continuarea dezvoltării unităţilor de sprijin de luptă (inclusiv de aviaţie, de apărare antiaeriană şi control a spaţiului aerian).

Obiectivul principal al acestei etape va constitui dezvoltarea capacităţii de participare în misiuni/operaţii internaţionale cu unităţi militare pînă la nivel de batalion. Tot în cadrul acestei etape vor fi demarate programele de achiziţii militare pe termen lung.

70. Etapa a treia va fi concentrată pe continuarea derulării programelor de achiziţii militare şi finalizarea procesului de restructurare a unităţilor militare, cu accentul pe structurile luptătoare. Totodată, în cadrul acestei etape va fi demarat procesul de creştere a nivelului de participare a Armatei Naţionale în misiuni/operaţii internaţionale pînă la nivel de batalion.

Obiectivul principal al acestei etape va fi finalizarea operaţionalizării unităţilor de luptă, precum şi a unităţilor de sprijin de luptă şi a unităţilor/elementelor de asigurare logistică ale Armatei Naţionale.

71. Planul de implementare al Strategiei, elaborat în baza viziunii de transformare a Forţelor Armate, va putea fi ajustat în funcţie de nivelul de alocare a resurselor financiare pentru sistemul naţional de apărare.

Secţiunea a 3-a

Procedurile de raportare şi monitorizare

72. Procesul de implementare a prezentei Strategii se va desfăşura sub monitorizarea permanentă a Preşedintelui, Parlamentului şi Guvernului Republicii Moldova.

73. Evaluarea procesului de implementare a prezentei Strategii va fi desfăşurată de Guvern, care va analiza periodic rapoartele semestriale de monitorizare şi rapoartele anuale de autoevaluare parvenite, prin intermediul Ministerului Apărării, din partea tuturor autorităţilor publice centrale din subordinea Guvernului cu atribuţii în domeniu.

74. La nivelul Forţelor Armate, coordonarea activităţilor de implementare a prezentei Strategii va fi desfăşurată de către Ministerul Apărării.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului nr.961/2018

PLAN DE ACŢIUNI

privind implementarea Strategiei militare pentru anii 2018-2022

Prevederile Planului de acţiuni privind implementarea Strategiei militare pentru anii 2018-2022(în continuare –Plan) se bazează pe o viziune de transformare a Forţelor Armate pe termen lung, care va fi reflectată în Planul de dezvoltare a capabilităţilor militare. Asigurarea financiară a acestor acţiuni va fi realizată în baza prevederilor Strategiei naţionale de apărare şi Planului de implementare a acesteia, care prevăd următoarele alocaţii: 2018 – 625 mil. lei; 2019 – 700 mil. lei; 2020 – 790 mil. lei; 2021 – 895 mil. lei, 2022 – 1015 mil. lei. Conform previziunilor financiare indicate în acest document, resursele financiare planificate domeniului apărării naţionale pentru perioada respectivă vor permite menţinerea la un nivel acceptabil a capacităţii Forţelor Armate de aexecuta misiunile stabilite, precum şi demararea activităţilor pe care se vor baza acţiunile viitoare de transformare a sistemului militar naţional.

În cazul schimbării (degradării) mediului de securitate şi/sau apariţiei posibilităţii de creştere mai rapidă a alocaţiilor financiare pentru domeniul militar, prezentul Plan va fi ajustat conform noilor realităţi.