Hotărâre nr. 972 din 22.12.2020

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Avizului la proiectul

de lege pentru modificarea Legii nr.270/2018

privind sistemul unitar de salarizare în sectorul

bugetar şi Legii salarizării nr.847/2002

nr. 972  din  22.12.2020

 (în vigoare 24.12.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 359 art. 1103 din 24.12.2020

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul la proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar şi Legii salarizării nr.847/2002.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.972/2020

AVIZ

la proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.270/2018

privind sistemul unitar de salarizare în sectorul

bugetar şi Legii salarizării nr.847/2002

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar şi Legii salarizării nr.847/2002, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.436 din 3 noiembrie 2020) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea unor articole din Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar şi Legea salarizării nr.847/2002, prin care se propune plafonarea salariului lunar al personalului din unităţile bugetare, unităţile cu autonomie financiară care beneficiază de dotaţii bugetare, salariului lunar al conducătorilor întreprinderilor de stat, ai întreprinderilor cu capital majoritar de stat şi ai întreprinderilor monopoliste, precum şi interdicţia personalului din unităţile bugetare de a beneficia de plăţi suplimentare pentru desfăşurarea activităţii în cadrul organelor de conducere ale societăţilor comerciale în care statul deţine cote de participaţie.

Potrivit principiilor care stau la baza Legii nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar şi Legii salarizării nr.847/2002, plafonarea retribuirii muncii prin stabilirea limitei maxime egale pentru salariile conducătorilor unităţilor şi a salariaţilor încalcă principiul ierarhizării funcţiilor. Funcţia de conducător al autorităţilor, în virtutea legii, a priori presupune încadrarea într-o treaptă de salarizare distinctă de cea a personalului din unităţi. Respectiv, instituirea plafonului salariului conducătorului în mărime de până la 3 salarii medii pe economie va necesita, în mod subsecvent, ajustarea salariilor tuturor angajaţilor instituţiilor bugetare.

În această ordine de idei este important de menţionat că, potrivit Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei, printre factorii economici care alimentează flagelul corupţiei se regăsesc: costul ridicat al vieţii, cu o tendinţă de creştere continuă şi salariile joase ale funcţionarilor publici, iar printre recomandările cu privire la eficientizarea sistemului instituţional se regăseşte recomandarea de a adopta, în regim de urgenţă, măsuri pentru salarizarea lucrătorilor din cadrul structurilor publice în concordanţă cu responsabilităţile şi riscurile la care sunt supuşi, astfel încât să li se asigure un standard de viaţă decent şi să fie prevenite actele de corupţie.

Totodată, potrivit proiectului, se propune instituirea plafonului de retribuire şi faţă de salariaţii din sectorul bugetar, pe când prin nota informativă se identifică doar categoriile de conducători ai întreprinderilor de stat şi cei care se află la autonomie financiară, motiv din care se creează o confuzie cu privire la scopul proiectului.

Cu referire la propunerea de abrogare a art.12 alin.(16) din Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, este de menţionat că legea astfel reglementează şi garantează faptul că valoarea de referinţă aprobată anual nu poate fi mai mică decât cuantumul stabilit în anul precedent, fiind majorată gradual până la unificarea valorilor respective. Unificarea graduală a valorilor de referinţă constituie una dintre acţiunile prioritare ale Guvernului pe termen mediu, în obiectivul de asigurare a unui nivel adecvat de salarizare în sectorul bugetar, stabilite în Planul de acţiuni al Guvernului pentru anii 2020-2023 (Hotărârea Guvernului nr.636/2019).

În partea ce ţine de propunerea ca personalul din unităţile bugetare care reprezintă statul în societăţile comerciale în care acesta deţine cote de participaţie, inclusiv persoanele desemnate în cadrul consiliilor de conducere ale acestor întreprinderi, să nu poată beneficia de anumite plăţi suplimentare pentru activitatea desfăşurată, se menţionează următoarele.

Cadrul normativ existent reglementează deja incompatibilităţi şi restricţii generale ce ţin de desfăşurarea altor activităţi remunerate. Astfel, în conformitate cu prevederile art.25 alin.(2) lit.c) din Legea nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, acesta nu este în drept să desfăşoare alte activităţi remunerate prin contract individual de muncă sau prin alt contract cu caracter civil, în cadrul societăţilor comerciale, cooperativelor, întreprinderilor de stat sau municipale, precum şi al organizaţiilor necomerciale, din sectorul public sau privat, a căror activitate este controlată, subordonată sau în anumite privinţe este de competenţa autorităţii în care el este angajat, cu excepţia activităţilor ştiinţifice, didactice, de creaţie, de participare în proiecte de dezvoltare în domeniul de competenţă în cadrul autorităţii în care este angajat şi de reprezentare a statului în societăţile economice. Modul de cumulare a acestor activităţi cu funcţia publică se stabileşte de Guvern.

În conformitate cu art.8 alin.(4) şi art.10 alin.(5) din Legea nr.246/2017 cu privire la întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală, membrii consiliului de administraţie şi ai comisiei de cenzori a întreprinderii de stat/municipale îşi exercită atribuţiile prin cumul cu funcţia lor de bază. De asemenea, art.73 alin.(7) din Legea nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni stabileşte că asupra relaţiilor dintre persoanele cu funcţii de răspundere şi societate legislaţia muncii se extinde în măsura în care nu este în contradicţie cu legea menţionată.

Pct. 5 din Regulile privind desfăşurarea muncii prin cumul a funcţionarului public (anexa nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.201/2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public) reglementează dreptul funcţionarilor publici de a reprezenta statul în societăţile comerciale şi întreprinderile de stat/municipale.

Art.8 şi 10 din Legea nr.246/2017 cu privire la întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală, art.65 şi 72 din Legea nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, pct.17 din Regulamentul cu privire la reprezentarea statului în societăţile comerciale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1053/2010, deleagă un şir de competenţe reprezentantului statului, care implică un efort enorm şi pe care acesta, în mod obligatoriu, urmează să le exercite, or pentru prejudiciile rezultate din îndeplinirea deciziilor adoptate cu abateri de la legislaţie, de la statutul întreprinderii şi de la regulamentul consiliului de administraţie, persoanele cu funcţii de răspundere poartă răspundere în conformitate cu legislaţia penală, contravenţională şi cu legislaţia muncii, inclusiv răspundere patrimonială (art.8 alin.(5) din Legea nr.246/2017 cu privire la întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală, art.74 din Legea nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni).

Astfel, raporturile de muncă stabilite dintre funcţionarul public, în calitate de reprezentant al statului, şi întreprinderea de stat/municipală sau societatea pe acţiuni cu capital integral sau majoritar de stat presupune obligaţia prestării muncii de către funcţionar prin executarea atribuţiilor stabilite de lege şi, concomitent, obligaţia persoanei juridice respective de a retribui munca prestată.

Mai mult decât atât, excluderea retribuţiei muncii ar constitui o discriminare a funcţionarilor publici care deţin calitatea de reprezentant al statului, membru al organelor de conducere ale întreprinderilor de stat şi ale societăţilor pe acţiuni, faţă de alţi funcţionari publici, deoarece, pe de o parte, acestora li se impune un volum de muncă suplimentar, iar pe de altă parte, munca suplimentară nu ar fi remunerată.

În acelaşi timp, lipsirea de retribuţia respectivă ar constitui şi un tratament diferenţiat al funcţionarilor publici în raport cu ceilalţi membri ai consiliilor de administraţie/comisiilor de cenzori (care vor fi remunerate în continuare), fiind astfel încălcate principiile egalităţii şi dreptul la muncă şi la protecţia muncii, consacrate în art.16 şi 43 din Constituţia Republicii Moldova. Or, Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa a statuat că "Constituţia garantează, prin articolul 43, că orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă. Dreptul la salariu derivă din dreptul la muncă şi constituie un drept fundamental protejat de articolul 43 din Constituţie" (Hotărârea Curţii Constituţionale nr.6 din 10 martie 2020, § 57).

La fel, neretribuirea muncii reprezintă o încălcare a principiului legislaţiei muncii, potrivit căruia munca forţată este interzisă (art.7 alin.(1) din Codul muncii al Republicii Moldova nr.154/2003).

Această concluzie se impune inclusiv din considerentul că unul dintre drepturile primordiale ale salariatului este de a i se achita salariul pentru lucrul efectuat, iar anularea retribuirii muncii poate duce la refuzul funcţionarilor publici de a activa în cadrul organelor de conducere atât a întreprinderilor de stat, cât şi a societăţilor pe acţiuni, sau activitatea lor în aceste organe va fi una formală şi ineficientă.

În contextul celor menţionate, Guvernul nu susţine iniţiativa legislativă.