Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor \rOrdin nr.456 din 19.07.2024 cu privire la aprobarea Regulamentului de audit şi încheiere a acordului de echivalenţă

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

O R D I N

cu privire la aprobarea Regulamentului de audit

şi încheiere a acordului de echivalenţă

nr. 456  din  19.07.2024

 (în vigoare 31.07.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 329-331 art. 604 din 31.07.2024

* * *

În temeiul art.20 (2) şi art.24 alin.(6²) Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitară veterinară, art.24 alin.(1) din Legea nr.50/2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor şi al Normei sanitar-veterinare privind stabilirea cerinţelor de sănătate animală care reglementează producţia, procesarea, distribuţia şi plasarea pe piaţă a unor produse de origine animală destinate consumului uman, aprobată prin anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.1408/2008 cu privire la aprobarea unor norme sanitar-veterinare,

ORDON:

1. Se aprobă Regulamentul cu privire la modul de efectuare a auditului şi de încheiere a acordului de echivalenţă a autorităţii competente dintr-o ţară terţă care are intenţia să exporte produse şi subproduse de origine animală, animale vii, material seminal, ovule şi embrioni în Republica Moldova, conform anexei nr.1.

2. Se aprobă Lista ţărilor şi unităţilor pentru importul produselor şi subproduselor de origine animală supuse controlului sanitar-veterinar, animalelor vii, materialului seminal, ovulelor şi embrionilor în Republica Moldova, conform anexei nr.2.

3. Inspectorii din cadrul posturilor de inspecţie la frontieră, în procesul efectuării controlului la import, vor verifica dacă ţările/unităţile din care se intenţionează de a fi efectuat importul au dreptul de export pe piaţa comunitară a Uniunii Europene sau se regăsesc în anexa nr.2.

4. Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

5. Controlul asupra executării prezentului ordin se pune în sarcina directorului general adjunct în domeniul sanitar-veterinar şi a directorului general adjunct în domeniul siguranţei alimentelor.

Anexa nr.1

la Ordinul Agenţiei Naţionale

pentru Siguranţa Alimentelor

nr.456 din 19 iulie 2024

REGULAMENT

cu privire la modul de efectuare a auditului şi de încheiere a

acordului de echivalenţă a autorităţii competente dintr-o ţară

terţă care are intenţia să exporte produse şi subproduse de

origine animală, animale vii, material seminal, ovule

şi embrioni în Republica Moldova

I. INTRODUCERE, SCOP, OBIECTIVE

ŞI DOMENIU DE APLICARE

1. Prezentul Regulament este elaborat în scopul stabilirii normelor tehnice de implementare ale art.24 alin.(6) din Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitară veterinară şi protejării sănătăţii publice veterinare şi cea a animalelor din Republica Moldova.

2. Prezentul Regulament stabileşte norme specifice privind efectuarea auditului şi de încheiere a acordului de echivalenţă a autorităţii competente dintr-o ţară terţă care are intenţia să exporte produse şi subproduse de origine animală, animale vii material seminal, ovule şi embrioni în Republica Moldova.

3. Obiectivul auditului este de a verifica dacă controalele oficiale şi alte activităţi oficiale, reglementate prin Legea nr.50/2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor, sunt puse în aplicare în mod eficace şi sunt adecvate pentru a îndeplini cerinţele legislaţiei relevante, inclusiv pentru a asigura conformitatea cu cerinţele naţionale sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

4. O ţară terţă va fi inclusă în lista din anexa nr.2 a prezentului Regulament, din care vor fi permise importurile de produse alimentare de origine animală, animale vii, material seminal, ovule şi embrioni cu condiţia că autoritatea competentă din ţara respectivă demonstrează că asigură garanţiile corespunzătoare cu privire la conformitatea acestora cu legislaţia Republicii Moldova.

5. În conformitate cu prevederile art.20 alin.(2) din Legea nr.221/2007, un import de produse alimentare de origine animală, animale vii, material seminal, ovule şi embrioni de la o unitate dintr-o ţară terţă poate avea loc doar dacă unitatea este inclusă în anexa nr.2 a prezentului Regulament.

6. Prin excepţie de la pct.3 şi 4, produsele alimentare de origine animală, animale vii, material seminal, ovule şi embrioni, provenite din ţările terţe care au dreptul de export pe piaţa comunitară a Uniunii Europene, pot fi exportate în Republica Moldova, în lipsa unui audit şi a unui acord de echivalenţă, însă doar după coordonarea bilaterală a certificatelor sanitar-veterinare între autorităţile competente.

7. Coordonarea certificatelor sanitar-veterinare cu autoritatea competentă din ţara de export pentru importul produselor alimentare de origine animală, animalelor vii, materialului seminal, ovule şi embrioni în Republica Moldova se finalizează prin parafarea bilaterală de către reprezentanţii ambelor ţări, membri delegaţi ai Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animală (eng. WOAH).

8. După parafare, modelele de certificate se aprobă prin Dispoziţia Agenţiei şi se publică pe site-ul oficial al Agenţiei.

II. LEGISLAŢIA APLICABILĂ

9. În sensul prezentului Regulament, este aplicabilă legislaţia:

1) Legea nr.50/2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor;

2) Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitar-veterinară;

3) Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor;

4) Hotărârea Guvernului nr.1408/2008 cu privire la aprobarea unor norme sanitar-veterinare:

5) Hotărârea Guvernului nr.14/2023 cu privire la organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor;

6) Hotărârea Guvernului nr.229/2017 cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare privind importul şi tranzitul păsărilor de curte şi produselor de pasăre, precum şi a cerinţelor de certificare sanitar-veterinară;

7) Hotărârea Guvernului nr.913/2018 pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind condiţiile de sănătate şi certificare animală la comerţul (importul şi exportul) cu bovine şi porcine;

8) Hotărârea Guvernului nr.229/2017 cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare privind importul şi tranzitul păsărilor de curte şi produselor de pasăre, precum şi a cerinţelor de certificare sanitar-veterinară;

9) Hotărârea Guvernului nr.711/2014 pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind stabilirea condiţiilor de sănătate animală şi sănătate publică şi de certificare sanitar-veterinară a importurilor de lapte crud, a produselor lactate, a colostrului şi a produselor pe bază de colostru destinate consumului uman;

10) Hotărârea Guvernului nr.1113/2010 pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare ce stabileşte cerinţe faţă de certificarea sanitar-veterinară pentru importul şi plasarea pe piaţă a animalelor vii de acvacultură şi a produselor obţinute de la acestea;

11) Hotărârea Guvernului nr.560/2015 cu privire la aprobarea Normei de sănătate animală şi publică, precum şi modelelor de certificate pentru importul anumitor produse din carne, stomacuri, vezici şi intestine tratate destinate consumului uman;

12) Hotărârea Guvernului nr.48/2009 cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare privind condiţiile de sănătate animală şi publică şi de certificare sanitar-veterinară pentru importul în Republica Moldova al anumitor animale vii şi al cărnii proaspete provenite de la acestea;

13) Ordinul ANSA nr.57/2023 cu privire la aprobarea Regulamentului de stabilire a normelor de certificare sanitar-veterinară a mărfurilor supuse controlului sanitar-veterinar de stat;

14) Ordinul ANSA nr.5/2021 privind aprobarea listei substanţelor active din punct de vedere farmacologic şi clasificarea lor în funcţie de limitele reziduale maxime din produsele alimentare de origine animală;

15) Instrucţiunile privind judecarea echivalenţei măsurilor sanitare asociate cu sistemele de inspecţie şi certificare a alimentelor al Comisiei Codex Alimentarius CAC/GL 53-2003.

III. NOŢIUNI

10. În sensul prezentului Regulament, se utilizează noţiunile prevăzute:

audit – examinare metodică şi independentă a respectării modului de efectuare a controalelor oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale, produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi bunăstare a animalelor, destinată să stabilească dacă activităţile şi rezultatele aferente respectă dispoziţiile stabilite şi dacă aceste dispoziţii sunt puse în aplicare cu eficienţă şi permit atingerea obiectivelor;

echivalenţă – capacitatea diferitor sisteme sau măsuri de a îndeplini obiective identice. Noţiunea "echivalent" se referă la diferite sisteme sau măsuri capabile să îndeplinească obiective identice;

"metodă de audit" - înseamnă gradul de accentuare care urmează să fie aplicat în cadrul unui audit vizând activităţile auditate (de exemplu, auditarea directă a conformităţii, cu un accent iniţial pe realizări şi rezultate, versus auditarea sistemelor de control, cu un accent iniţial pe sisteme şi controale);

instrument pentru auto-raportare (IAR) - conţine întrebări referitoare la obiectivele de siguranţă alimentară axate pe reglementări care reflectă criteriile de echivalenţă utilizate de ANSA pentru a determina dacă sistemul de inspecţie documentat al siguranţei alimentelor şi sănătate şi bunăstare a animalelor dintr-o ţară este echivalent cu sistemul de inspecţie ANSA.

IV. PRINCIPII FUNDAMENTALE

11. Metodele alese pentru aplicarea principiilor auditului trebuie să vizeze toate controalele oficiale şi alte activităţi oficiale la toate etapele lanţului de producţie alimentar din ţara exportatoare, care intră sub incidenţa Legii nr.50/2013, inclusiv activităţile tuturor autorităţilor competente, indiferent de modul lor de organizare sau de nivelul administrativ, precum şi ale tuturor agenţiilor sau organismelor de control implicate. În acest scop, auditul trebuie să se extindă, dacă este necesar, dincolo de barierele administrative.

12. Pentru a consolida şi a menţine încrederea în integritatea sistemului de audit, gestionarea şi punerea în aplicare a procesului de audit trebuie să fie transparent pentru toate părţile interesate relevante. În particular, trebuie să existe o transparenţă totală între echipa de audit desemnată şi entitatea auditată.

13. Independenţa trebuie abordată la nivel organizaţional, funcţional, la nivelul procesului de audit şi al auditorului. Echipa de audit este numită prin ordinul Agenţiei. Trebuie să fie asigurat un mandat clar, documentat, care să acorde competenţele necesare pentru efectuarea auditurilor. Acest mandat trebuie să includă cel puţin scopul, responsabilităţile, autoritatea şi răspunderea echipei de audit, precum şi orice alte aspecte care sunt considerate necesare pentru atingerea unui nivel satisfăcător de independenţă.

V. PUNEREA ÎN APLICARE A PROCESULUI DE AUDIT

14. Pentru a obţine permisiunea de import al produselor alimentare de origine animală sau al animalelor vii prin echivalenţă, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (în continuare - ANSA) determină în cadrul auditului dacă sistemul de inspecţie a siguranţei alimentelor, după caz a sănătăţii şi bunăstării animalelor din ţara terţă, atinge un nivel adecvat de protecţie a sănătăţii publice, aşa cum este aplicat pe plan naţional de ANSA.

15. Ţara terţă nu este obligată să dezvolte şi să implementeze aceleaşi reglementări sau proceduri de inspecţie ca în cazul ANSA, ci mai degrabă ţara trebuie să demonstreze în mod obiectiv modul în care legile, reglementările şi procedurile sale îndeplinesc un nivel echivalent de protecţie a sănătăţii publice cu sistemul de inspecţie implementat de Republica Moldova.

16. Ţările care intenţionează să devină eligibile pentru a exporta produse alimentare de origine animală sau animale vii în Republica Moldova trebuie să demonstreze că au un sistem de cerinţe de inspecţie şi control al siguranţei alimentare, sănătăţii şi bunăstării animalelor care este echivalent cu cel al Republicii Moldova.

VI. OBIECTIVE PRINCIPALE

17. Scopul auditului este de a verifica respectarea normelor sanitar-veterinare şi funcţionarea sistemelor de control oficial. În acest scop, sistemul de audit ar trebui să vizeze următoarele puncte:

1) Verificarea efectuării controalelor oficiale în conformitate cu modalităţile planificate. Scopul este de a oferi asigurări că autorităţile competente îşi îndeplinesc obligaţiile generale, iar controalele oficiale sunt efectuate astfel cum s-a preconizat şi că instrucţiunile sau îndrumările adresate personalului care efectuează astfel de controale sunt respectate. Verificarea acestei cerinţe poate, într-o mare măsură, să fie efectuată printr-o revizuire a documentelor, dar ar trebui, de asemenea, să includă o verificare la faţa locului.

2) Verificarea aplicării eficace a modalităţilor planificate. Eficacitatea reprezintă măsura în care controalele oficiale produc un efect (preconizat) şi/sau ating un obiectiv. Este de aşteptat să existe un sistem de control oficial care funcţionează în mod adecvat bazat pe riscuri, în baza modalităţilor planificate, pentru a verifica respectarea cerinţelor legale relevante şi atunci când se constată neconformităţi, pentru a aplica măsuri de atenuare sau eliminare a acestor neconformităţi într-un interval de timp adecvat. În plus, el ar trebui să exercite un nivel de control şi de asigurare a aplicării normelor care să poată acţiona ca factor de descurajare a neconformării, precum şi să gestioneze riscurile pentru siguranţa alimentelor şi a sănătăţii şi bunăstării animalelor. Verificarea acestei cerinţe ar trebui să includă o evaluare a calităţii, a fiabilităţii şi a consecvenţei controalelor, precum şi să implice activităţi de audit la faţa locului.

3) Verificarea faptului că modalităţile planificate sunt adecvate pentru atingerea obiectivelor controalelor oficiale. Adecvarea se referă la "adecvarea la obiectivul urmărit" a concepţiei şi a punerii în aplicare a sistemului de control pentru a obţine rezultatele vizate. Acest aspect este deosebit de relevant atunci când există indicii potrivit cărora controalele efectuate în conformitate cu modalităţile planificate nu ating rezultatele sau obiectivele planificate. Verificarea acestei cerinţe ar trebui să includă evaluarea controalelor oficiale, de exemplu planificarea, frecvenţa/intensitatea acestora şi metodele aplicate, având în vedere structura şi profilul de risc ale lanţului (lanţurilor) de producţie, precum şi practicile şi volumul producţiei. De asemenea, ea ar trebui să analizeze constrângerile care ar fi putut influenţa planificarea sau punerea în aplicare a modalităţilor.

VII. PLANIFICAREA ŞI PREGĂTIREA AUDITULUI

18. Prin ordinul Agenţiei se stabileşte lista angajaţilor care pot fi desemnaţi în misiunile de audit, asigurându-se formarea profesională continuă a acestora.

19. Echipa de audit trebuie să planifice auditul, reieşind din disponibilitatea resurselor, astfel încât să se asigure că este efectuat în mod eficient şi eficace şi în timp util.

20. Planul de audit ar trebui să ofere o înţelegere, tehnică şi juridică, a temei de audit şi a posibilelor entităţi audiate, să determine obiectivele şi sfera de cuprindere ale auditului, să stabilească criteriile de audit, să identifice domeniile esenţiale/de risc, să selecteze metoda de audit şi să estimeze resursele şi calendarul.

21. Criteriile de audit ar trebui să includă obiective care decurg din cerinţe specifice prevăzute în legislaţia naţională relevantă, dacă este cazul.

22. Odată ce au fost definite obiectivele, sfera de cuprindere şi criteriile auditului, metodologia şi tehnicile de audit, scopul stabilirii metodei de audit este acela de a asigura că obiectivele auditului sunt îndeplinite şi că se colectează suficiente dovezi de audit adecvate pentru a formula concluzii de audit valabile şi fiabile. Metoda de auditare este deplasarea fizică a echipei de audit la faţa locului. În cadrul misiunii de audit pentru a colecta informaţii necesare despre cerinţele legislative, planurile de controale oficiale şi planurile de monitorizare, pe lângă deplasarea fizică, echipa de audit poate folosi şi metoda de audit prin videoconferinţă (on-line).

23. Echipa de audit trebuie, în etapa de planificare a auditului, să ia în considerare dovezile de audit care ar trebui să fie necesare. Planificarea dovezilor necesare, precum şi a modului, a momentului şi a locului în care acestea să fie colectate, face parte integrantă din procesul de planificare a auditului. Calitatea dovezilor colectate are un efect direct şi semnificativ asupra constatărilor şi concluziilor auditului.

VIII. EFECTUAREA AUDITULUI

24. Înainte de a începe activitatea de audit, echipa de audit trebuie să se asigure de faptul că entitatea auditată este pe deplin informată cu privire la scopul, obiectivele şi sfera de cuprindere a auditului, precum şi la cerinţele privind contribuţiile sau asistenţa din partea entităţii auditate, de exemplu accesul la sedii, documente sau date, fie înaintea, fie în timpul desfăşurării auditului. Totodată, echipa de audit remite în adresa entităţii auditate chestionarul de preaudit.

25. Organizarea unei reuniuni de deschidere este o bună ocazie pentru a asigura faptul că informaţiile relevante sunt comunicate între echipa de audit şi personalul esenţial al entităţii auditate. Această reuniune reprezintă un forum pentru a clarifica obiectivele auditului, a asigura înţelegerea planului de audit, a stabili modalităţile de lucru şi a aborda eventualele aspecte restante.

26. Atunci când efectuează un audit, echipa de audit ar trebui să colecteze, să verifice şi să analizeze/să evalueze dovezile de audit pentru a asigura faptul că acestea sunt adecvate şi suficiente pentru a atinge obiectivele auditului, în special în ceea ce priveşte respectarea modalităţilor planificate, eficacitatea punerii în aplicare şi adecvarea modalităţilor planificate pentru a atinge obiectivele stabilite. Aceste activităţi ar trebui să fie înregistrate.

27. Dovezile de audit ar trebui să fie comparate cu criteriile de audit şi cu obiectivele auditului pentru a permite echipei de audit să elaboreze constatările auditului şi să prezinte concluzii de audit convingătoare. Doar dovezile de audit care sunt adecvate şi suficiente vor sprijini în mod efectiv constatările, concluziile şi recomandările auditului (după caz) care pot rezista unor contestaţii şi care pot îndeplini cerinţele revizuirii intern şi extern.

28. În cadrul misiunii de audit autoritatea competentă din ţara auditată trebuie să asigure accesul echipei de audit la toate unităţile din lanţul alimentar.

29. În cadrul reuniunii de închidere, echipa de audit prezintă rezultatele auditului şi ar trebui să se creeze posibilitatea pentru:

a) discuţii cu privire la constatările şi concluziile preliminare cu conducerea entităţii auditate şi obţinerea de opinii din partea conducerii cu privire la ele;

b) corectarea neînţelegerilor de către entitatea auditată şi discutarea constatărilor şi a concluziilor preliminare, precum şi furnizarea de informaţii sau clarificări suplimentare în sprijinul poziţiei sale;

c) prezentarea, de către entitatea auditată, a punctelor sale de vedere cu privire la efectuarea auditului.

30. Echipa de audit poate revizui constatările şi concluziile preliminare pe baza unei analize suplimentare a dovezilor colectate sau a dovezilor suplimentare care urmează să fie transmise în termen de până la 3 luni.

31. Orice opinie relevantă furnizată de entitatea auditată trebuie să fie înregistrată şi luată în considerare atunci când se transmit rapoarte cu privire la audit, precum şi în cadrul viitoarelor audituri.

IX. RAPORTUL DE AUDIT

32. Raportul de audit este o parte foarte importantă a auditului pentru:

a) a oferi asigurări relevante cu privire la funcţionarea proceselor care fac obiectul auditului;

b) a identifica şi a disemina bune practici;

c) a identifica domeniile de neconformitate sau de deficienţă şi a le aduce în atenţia entităţii auditate în vederea aplicării măsurilor de remediere şi/sau de prevenire;

d) a pregăti o bază pentru monitorizarea acţiunilor întreprinse de entitatea auditată ca răspuns la recomandările auditului;

e) a oferi posibilitatea de a comunica cu alte părţi interesate, dacă este cazul.

33. Un raport de audit ar trebui să fie obiectiv, convingător şi adecvat temporal.

34. Pentru a fi obiectiv, echipa de audit ar trebui, atunci când raportează, să prezinte dovezi relevante. Prezentarea selectivă a dovezilor ar trebui evitată şi ar trebui ca opiniile echipei de audit care nu sunt susţinute de dovezi solide să nu fie reflectate în raport. Raportarea ar trebui să fie echilibrată şi să nu se concentreze exclusiv pe elementele negative. Raportul ar trebui să conţină declaraţii pozitive în cazul în care se constată că activităţile entităţii auditate sunt bine organizate şi executate.

35. Un audit convingător îşi stabileşte credibilitatea prin prezentarea unor constatări valide, bazate pe dovezi, a unor concluzii logice şi a unor recomandări practice, realiste şi relevante. Raportul ar trebui să fie structurat în mod logic şi să conducă cititorul de-a lungul procesului, de la scopul auditului, obiectivele şi sfera de cuprindere ale auditului, prin constatări şi concluzii, până la recomandări. Ar trebui să existe o coerenţă clară între dovezi, constatări, concluzii şi recomandări.

36. Concluziile ar trebui să se refere la conformitatea cu modalităţilor planificate, la eficacitatea punerii în aplicare şi la adecvarea modalităţilor planificate de a atinge obiectivele enunţate, după caz. Ele ar trebui să se bazeze pe dovezi obiective.

37. Recomandările ar trebui să vizeze eliminarea sau corectarea motivelor pentru care entitatea auditată nu a îndeplinit criteriile de audit. Recomandările nu ar trebui să indice măsurile care ar trebui luate de entitatea auditată, ci să precizeze în schimb rezultatul care ar trebui obţinut prin intervenţia entităţii auditate, pe baza unor măsuri de remediere şi/sau de prevenire.

38. Conţinutul minim al raportului ar trebui să includă:

1) identificarea auditului, a datelor, a locurilor şi a entităţii auditate;

2) obiectivele, sfera de cuprindere, metodologia şi criteriile auditului;

3) constatările (şi dovezile aferente), concluziile şi, după caz, recomandările auditului;

4) echipa de audit poate fi identificată sau nu în raport.

39. Raportul va fi prezentat într-un termen de până la 6 luni de la furnizarea ultimelor informaţii.

40. Publicarea în listă poate fi numai după parafarea Certificatelor Sanita-veterinare conform pct.6.

X. ACŢIUNILE SUBSECVENTE REZULTATELOR AUDITULUI

41. Dacă este cazul, entitatea auditată ar trebui să elaboreze şi să realizeze un plan de acţiune. El ar trebui să propună măsuri de remediere şi de prevenire, pe baza unui calendar, pentru a aborda orice recomandare formulată în urma auditului. Echipa de audit ar trebui să evalueze adecvarea planului de acţiune şi poate participa la verificarea punerii sale în aplicare:

1) Planul de acţiune permite echipei de audit să evalueze dacă măsurile de remediere şi de prevenire propuse sunt suficiente pentru a răspunde recomandărilor din raportul de audit. Planurile de acţiune ar trebui să includă stabilirea de priorităţi în funcţie de riscuri, responsabilitatea punerii în aplicare şi calendare de finalizare a măsurilor de remediere şi de prevenire. O diversitate de planuri de acţiune ar putea fi considerate satisfăcătoare. Entitatea auditată este cea care alege dintre diversele opţiuni disponibile.

2) Măsurile de remediere şi de prevenire nu ar trebui să se limiteze la abordarea cerinţelor tehnice specifice, ci ar trebui să includă, după caz, măsuri la nivel de sistem (de exemplu, comunicarea, cooperarea, coordonarea, revizuirea şi raţionalizarea proceselor de control). O analiză a principalelor cauze ale oricărei neconformităţi ar trebui efectuată de entitatea auditată pentru a stabili cele mai adecvate măsuri de remediere şi de prevenire. Orice divergenţă de opinii între entitatea auditată şi echipa de audit ar trebui soluţionată.

3) Încheierea ar trebui să instituie mecanisme pentru a asigura faptul că planurile de acţiune sunt adecvate şi că măsurile de remediere şi de prevenire sunt finalizate în mod eficace şi la timp. Procedurile de verificare a încheierii planului de acţiune ar trebui stabilite de comun acord de către entitatea auditată şi echipa de audit.

42. În conformitate cu art.20 (2) şi art.24 alin.(6¹) din Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitară veterinară, Agenţia stabileşte ţările şi unităţile pentru importul în Republica Moldova de animale vii, produse şi subproduse de origine animală, material germinativ de origine animală, în funcţie de situaţia epizootică şi respectarea cerinţelor sanitare veterinare.

43. Criteriile de includere în lista ţărilor şi unităţilor pentru importul produselor şi subproduselor de origine animală supuse controlului sanitar-veterinar, animalelor vii, materialului seminal, ovulelor şi embrionilor în Republica Moldova din anexa nr.2, sunt următoarele:

1) legislaţia privind sănătatea animală a ţării în cauză şi normele privind intrarea în respectiva ţară a animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală din alte ţări şi teritorii;

2) garanţiile oferite de către autoritatea competentă din ţara în cauză referitor la punerea în aplicare eficientă şi controlul legislaţiei privind sănătatea animală menţionate la sbpct. 1);

3) organizarea, structura, resursele şi competenţele juridice ale autorităţii competente din ţara în cauză;

4) procedurile de certificare a sănătăţii animale în ţara în cauză;

5) statutul sanitar din ţara în cauză ori din zonele şi compartimentele acesteia cu privire la bolile listate şi bolile emergente şi orice aspect de sănătate animală şi publică sau situaţia de mediu în ţara în cauză, sau în zonele sau compartimentele acesteia, care poate prezenta un risc pentru sănătatea animală sau publică sau pentru statutul ecologic al Republicii Moldova;

6) garanţiile pe care le poate oferi autoritatea competentă din ţara în cauză în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor de sănătate animală corespunzătoare reglementărilor din Republica Moldova, sau aplicarea unor condiţii echivalente;

7) regularitatea şi rapiditatea cu care ţara în cauză furnizează informaţii cu privire la bolile animale infecţioase sau contagioase de pe teritoriul său Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animală (WOAH), în special informaţii privind bolile enumerate în Codurile WOAH;

8) rezultatele controalelor efectuate de Republica Moldova în ţara terţă în cauză;

9) orice experienţă dobândită în urma intrărilor anterioare de animale, material germinativ şi produse de origine animală din ţara în cauză şi rezultatele controalelor oficiale efectuate la postul de control la frontieră din Republica Moldova asupra acestor animale, material germinativ şi produse de origine animală;

10) parafarea certificatelor sanitar-veterinare conform pct.6.

XI. RESURSE

44. Resursele umane necesare pentru gestionarea, monitorizarea şi efectuarea procesului de audit vor fi asigurate de către ANSA în funcţie de disponibilitate.

45. Pentru efectuarea misiunii de audit se vor aplica tarife în conformitate cu Nomenclatorul serviciilor prestate de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, conform anexei nr.2, din H.G. nr.90/2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de calculare a tarifelor la serviciile prestate de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

46. Cheltuielile de traducere licenţiată şi deplasare pe teritoriul ţării va fi asigurată de către ţara solicitantă.

XII. MĂSURI TRANZITORII

47. Unităţile cu drept de export în Republica Moldova incluse în lista publicată pe site-ul ANSA până la data intrării în vigoare a prezentului Regulament nu sunt afectate de prevederile acestuia, şi urmează să fie încorporate în anexa nr.2, cu excepţia cazurilor de constatare a motivelor ce pot servi drept temei de suspendare sau radiere din listă.

48. Unităţile stipulate la pct.47 sunt suspendate sau radiate din listă la solicitarea proprie a agentului economic exportator/producător sau, la solicitarea autorităţii competente din ţara de origine.

49. Dreptul de export al unităţilor listate în anexa nr.2 poate fi suspendat pe o perioadă determinată în cazul apariţiei unor boli oficial notificabile în ţara de origine. Această suspendare poate fi limitată la o anumită zonă sau regiune dacă principiul regionalizării a fost furnizat de către autoritatea competentă şi echivalat de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

50. În vederea menţinerii echivalenţei cerinţelor sanitar- veterinare, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor poate solicita, de la autoritatea competentă a unei ţări terţe, unele informaţii relevante despre activităţile unor unităţi listate cu drept de export în Republica Moldova. Dacă în termen de 60 de zile, Agenţia nu recepţionează informaţia solicitată sau informaţia recepţionată nu este suficientă, Agenţia suspendă exportul în Republica Moldova până la furnizarea datelor solicitate pentru produsele vizate, astfel încât să fie asigurată protecţia sănătăţii animalelor şi oamenilor. În cazul în care, în termen de până la 6 luni, informaţiile solicitate nu sunt furnizate sau informaţiile recepţionate nu sunt suficiente, unitatea respectivă este radiată din lista unităţilor cu drept de export.

51. Unităţilor nominalizate la pct.47 le este suspendat dreptul de export în Republica Moldova în cazul în care Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor dispune de informaţii concludente referitoare la faptul că, unităţile nu mai întrunesc condiţiile generale şi specifice sanitar-veterinare pentru grupul de produse pentru care au fost listate.

XIII. DISPOZIŢII FINALE

52. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor stabileşte anual planul de efectuare a misiunilor de audit pentru monitorizarea unităţilor care au fost listate cu garanţiile autorităţilor competente a ţărilor listate cu drept de export în Republica Moldova.

53. În cazul în care în cadrul misiunilor de audit pentru monitorizare a unităţilor listate se constată că acestea nu respectă cerinţele sanitare-veterinare garantate, se suspendă exportul până la obţinerea dovezilor de înlăturare a neconformităţilor constatate.

54. În cazul în care în cadrul tuturor misiunilor de audit autoritatea competentă din ţara auditată nu asigură accesul echipei de audit la unităţile din lanţul alimentar de interes, se interzice importul de la acestea.

55. Aprobarea sau suspendarea ţării terţe cu drept de export a produselor şi subproduselor de origine animală, animale vii, material seminal, ovule şi embrioni se face prin ordin al Agenţiei, în baza raportului echipei de audit urmare a misiunii de audit.

56. Aprobarea, suspendarea sau radierea unităţilor din ţări terţe cu drept de export a produselor şi subproduselor de origine animală, animale vii, material seminal, ovule şi embrioni se face prin ordin al Agenţiei, în baza:

a) raportului echipei de audit urmare a misiunii de audit;

b) garanţiilor prezentate de autoritatea competentă din ţara terţă listată;

c) propunerilor Direcţiilor de profil ale Agenţiei.

57. Includerea şi modificarea listelor conform anexei nr.2 de pe site-ul Agenţiei se efectuează de Direcţia tehnologii informaţionale a Agenţiei, conform pct.5 şi 52 din prezentul regulament.

58. Direcţiile de profil ale Agenţiei vor asigura păstrarea şi arhivarea dosarelor ţărilor şi unităţilor aprobate, conform anexei nr.2.

Anexa nr.2

la Ordinul Agenţiei Naţionale

pentru Siguranţa Alimentelor

nr.456 din 19 iulie 2024

Lista

ţărilor şi unităţilor pentru importul produselor alimentare

de origine animală, animalelor vii, materialului seminal,

ovulelor şi embrionilor în Republica Moldova.

Anexă

la Regulamentul aprobat prin Ordinul

nr.456 din 19 iulie 2024

Chestionarul de preaudit

Pre Chestionar pentru misiunea de audit

Evaluarea ţării, controale veterinare privind

siguranţa alimentară şi sănătatea animală

Situaţia sănătăţii animalelor

I. Legislaţia privind sănătatea animală

1. Prezentarea datelor privind efectivele de animale pe specii.

2. Enumeraţi bolile cu declarare obligatorie în ţară (lista WOAH, lista naţională, lista regională, altele).

3. Specificaţi detaliile obligaţiilor legale de notificare a focarelor suspectate de boli din lista WOAH.

4. Furnizaţi detalii cu privire la orice obligaţii legale privind controlul şi eradicarea bolilor din lista WOAH.

5. Furnizaţi detalii cu privire la orice plăţi compensatorii disponibile pentru fermieri, lucrători în domeniul creşterii animalelor etc., atunci când animalele sunt sacrificate/omorâte în scopul controlului/eradicării bolilor.

II. Controale de rutină privind sănătatea animală

(relevante pentru animalele şi produsele care urmează să fie exportate în Republica Moldova)

1. Descrieţi orice program de monitorizare de rutină a prezenţei bolilor enumerate de WOAH.

2. Specificaţi controalele privind utilizarea deşeurilor alimentare umane şi a altor subproduse, precum şi metodele de eliminare. Răspunsul trebuie să abordeze şi problema deşeurilor alimentare provenite din transportul naţional şi/sau internaţional, de exemplu zboruri, nave de croazieră.

3. Detaliaţi programele de vaccinare în vigoare pentru bolile enumerate de WOAH.

III. Notificarea bolilor

1. Descrieţi procedurile existente pentru notificarea WOAH cu privire la un focar al unei boli cu declarare obligatorie.

2. Acţiunile pe care trebuie să le întreprindă fermierii, medicii veterinari privaţi etc. care suspectează un focar al unei boli cu declarare obligatorie.

3. Furnizaţi datele şi detaliile privind focarele tuturor bolilor enumerate de WOAH (atât în rândul animalelor de fermă, cât şi al animalelor sălbatice) care au apărut în ultimii 5 ani.

IV. Focare de boli (boli incluse pe lista WOAH)

1. Detaliaţi planurile oficiale de urgenţă pentru focarele de boli enumerate de WOAH.

2. În cazul apariţiei unui focar de boală a unei boli cu declarare obligatorie, astfel cum este definită de WOAH:

a) Indicaţi procedurile de eşantionare şi testare utilizate pentru identificarea bolii şi confirmarea diagnosticului.

b) Descrieţi acţiunile întreprinse pentru a controla boala în şi în jurul oricăror exploataţii/ferme infectate sau alte centre de focare (dacă acestea sunt în cauză, diferenţele ar trebui să fie indicate clar).

c) Indicaţi procedurile generale de control şi/sau eradicare (de exemplu, vaccinare, sacrificare, sacrificare/vaccinare modificată etc.) adoptate.

d) Descrieţi procedurile utilizate pentru a confirma succesul controlului/eradicării bolii, inclusiv orice restricţii privind repopularea spaţiilor.

3. Furnizaţi detalii privind prezenţa oricăror populaţii de vectori care ar putea facilita răspândirea bolilor enumerate de WOAH.

V. Vaccinarea (boli incluse pe lista WOAH)

1. Descrieţi normele juridice aplicabile pentru utilizarea vaccinării împotriva bolilor animalelor.

2. Furnizaţi detalii complete cu privire la orice programe de vaccinare de rutină împotriva bolilor enumerate de WOAH.

3. În cazul în care se practică vaccinarea, furnizaţi detalii privind orice control asupra tipului de vaccin (de exemplu, viu, mort), tulpinilor, producţiei, utilizării, depozitării şi distribuţiei.

VI. Controale preexport

1. Controale efectuate în fermele/exploataţiile de origine în ceea ce priveşte starea de sănătate a animalelor.

Sisteme de control ale autorităţii competente

VII. Structuri de management

1. Care este structura administraţiei veterinare? Ataşaţi o organigramă.

2. În cadrul cărui departament guvernamental se află:

a) Serviciul de Sănătate Animală?

b) Serviciul de sănătate publică (siguranţa alimentară)?

3. Indicaţi numele, responsabilităţile şi datele de contact ale directorilor de la:

a) Serviciul de Sănătate Animală.

b) Serviciul de Sănătate Publică (Siguranţa Alimentară).

4. Controlul medicamentelor de uz veterinar şi al furajelor medicale.

5. Servicii de laborator.

6. Descrieţi structura serviciilor menţionate anterior şi furnizaţi organigramele fiecărui serviciu. Ar trebui indicate procedurile de coordonare şi cooperare între serviciile menţionate anterior. Ar trebui indicate în mod clar liniile de management de la serviciile centrale la cele regionale şi locale.

7. Indicaţi, cui raportează directorii şi relaţia acestora cu ministerele guvernamentale relevante.

VIII. Independenţa serviciilor oficiale

1. Descrieţi procedurile care sunt în vigoare pentru a asigura independenţa serviciilor menţionate anterior.

2. Ce legături există între serviciile oficiale şi organismele private sau cvasi-guvernamentale? Vă rugăm să specificaţi acestea din urmă, dacă există.

3. Ce competenţe de investigare şi de aplicare sunt acordate serviciilor oficiale?

Resurse

(Următoarele informaţii trebuie furnizate separat pentru nivelurile central, regional şi local ale serviciilor oficiale).

IX. Finanţe

1. Indicaţi bugetul disponibil pentru funcţionarea controalelor sanitare de rutină a oricăror programe sanitare speciale şi pentru gestionarea urgenţelor sanitare.

2. Indicaţi proporţia din buget furnizată de guvern şi proporţia furnizată de alte surse. Specificaţi aceste alte surse.

X. Personal

1. Ce norme se aplică activităţilor profesionale private ale funcţionarilor permanenţi (veterinari şi auxiliari) în afara îndatoririlor lor oficiale?

2. Care sunt sarcinile oficiale care pot fi îndeplinite de medicii veterinari/auxiliari privaţi?

3. Care este cadrul juridic care asigură independenţa medicilor veterinari/auxiliari privaţi care îndeplinesc sarcini oficiale?

XI. Recrutare şi formare

1. Descrieţi procedurile de recrutare a medicilor veterinari şi a personalului tehnic.

2. Descrieţi calificările minime (şi anii de experienţă, după caz) necesare pentru personalul veterinar şi tehnic.

3. Daţi detalii despre programele de formare de rutină sau speciale disponibile pentru personalul veterinar şi tehnic nou recrutat.

4. Furnizaţi detalii cu privire la măsurile luate pentru dezvoltarea profesională continuă a personalului veterinar şi tehnic.

XII. Competenţe juridice/de punere în aplicare

1. Indicaţi competenţele de executare şi sancţiunile disponibile în caz de nerespectare a legislaţiei naţionale. Aceasta ar trebui să indice care ramură (ramuri) din cadrul serviciilor oficiale are (au) competenţa de a iniţia şi de a urmări urmărirea penală.

2. Furnizaţi detalii cu privire la toate urmăririle penale întreprinse de serviciile oficiale în sectorul veterinar şi al siguranţei alimentare în ultimii trei ani, precum şi la rezultatele acestora.

XIII. Prioritizarea controalelor (programe de rutină)

1. Descrieţi sistemul oficial de identificare, înregistrare şi control al animalelor şi al produselor alimentare de origine animală gestionat de serviciile oficiale.

2. Cum sunt evaluate diferitele riscuri şi apoi prioritizate în funcţie de nivelul de ameninţare pe care îl reprezintă? Sunt efectuate revizuiri regulare şi reevaluări? Ar trebui furnizate detalii privind frecvenţa şi natura acestor revizuiri.

XIV. Documentaţia controalelor

1. Furnizaţi detalii privind programele oficiale scrise de control la nivel naţional, regional şi local pentru bolile care nu sunt incluse în planurile de urgenţă.

2. Furnizaţi exemple de rezultate documentate ale acestor programe şi de măsuri luate ca răspuns la aceste rezultate.

3. Furnizaţi detalii despre orice sistem de audit intern sau extern conceput pentru a monitoriza funcţionarea acestor programe de control.

XV. Servicii de laborator

1. Indicaţi numărul şi locaţiile laboratoarelor incluse în orice reţele oficiale. Ar trebui să se precizeze statutul laboratoarelor (private/oficiale/de referinţă). Descrieţi sarcinile laboratorului central şi ale laboratoarelor regionale/locale din sectorul veterinar şi al siguranţei alimentelor.

2. Descrieţi structura de gestionare a serviciului de laborator şi relaţia acestuia cu serviciile veterinare centrale.

3. Descrieţi orice legături cu laboratoarele de referinţă internaţionale sau WOAH.

XVI. Controlul importurilor

1. Serviciile veterinare sunt responsabile de supravegherea importurilor? Dacă nu, care organism guvernamental independent este responsabil?

2. Dacă este vorba de un organism independent, descrieţi structura de gestionare, personalul şi resursele. Care este responsabilitatea faţă de serviciile veterinare centrale?

3. Descrieţi sistemul de comunicare între autorităţile centrale şi punctul de control la frontieră, precum şi între punctele de control la frontieră.

XVII. Sisteme de notificare şi control al bolilor animalelor

1. Indicaţi ce boli din lista WOAH fac obiectul controalelor oficiale.

2. Indicaţi cerinţele legale pentru notificarea focarelor suspectate şi/sau confirmate ale bolilor menţionate anterior.

3. Furnizaţi detalii cu privire la orice programe de supraveghere de rutină pentru bolile menţionate anterior.

4. Furnizaţi detalii cu privire la orice programe documentate pentru a răspunde la focarele de boli cu notificare obligatorie ale WOAH.

XVIII. Controalele agenţilor chimici privind siguranţa alimentelor

1. Indicaţi ce riscuri chimice de origine alimentară trebuie raportate serviciilor oficiale.

2. Descrieţi procedurile în vigoare pentru cooperare/coordonare între ministerele şi agenţiile responsabile atunci când se identifică un focar de toxiinfecţie alimentară cauzat de un agent chimic la o populaţie umană sau animală.

3. Furnizaţi detalii cu privire la orice planuri de urgenţă documentate pentru bolile de origine alimentară cauzate de un agent chimic.

4. Descrieţi sistemul existent de înregistrare a toxiinfecţiilor alimentare cauzate de un agent chimic.

XIX. Controale microbiologice privind siguranţa alimentelor

1. Descrieţi toate programele de monitorizare şi/sau control în vigoare pentru agenţii zoonotici la animale şi la personalul din sectorul alimentar.

2. Detaliaţi cadrul legislativ naţional privind notificarea obligatorie a cazurilor suspecte/confirmate de agenţi patogeni microbieni în furaje, animale şi personalul din sectorul alimentar.

3. Ce acţiuni sunt necesare din partea fermierilor, veterinarilor privaţi etc. în cazul unui caz confirmat?

4. Ce măsuri trebuie luate de către toate nivelurile autorităţii competente în cazul unui caz confirmat?

XX. Controale privind utilizarea şi distribuţia medicamentelor de uz veterinar

1. Este permisă vânzarea sau utilizarea la animalele destinate producţiei de alimente a substanţelor stilbene sau tireostatice, a substanţelor estrogenice, androgenice, gestagenice sau β-agoniste, în alte scopuri decât tratamentul terapeutic sau zootehnic? Dacă da, în ce condiţii?

2. Care sunt medicamentele de uz veterinar a căror utilizare este interzisă la animalele destinate producţiei de alimente?

3. Care medicamente de uz veterinar sunt "medicamente eliberate numai pe bază de reţetă"? Ce dispoziţii există în legislaţie cu privire la utilizarea "extra label" sau "off label" a medicamentelor de uz veterinar la animalele producătoare de alimente?

4. În cazul în care este permisă utilizarea stimulatorilor de creştere hormonali, descrieţi orice sistem existent pentru a identifica animalele crescute fără hormoni.

5. Descrieţi controalele privind producţia şi distribuţia de furaje medicamentate.

6. Furnizaţi o listă (Vademecum) a tuturor medicamentelor veterinare autorizate înregistrate şi a premixurilor pentru furaje medicamentate, cu denumirea medicamentului veterinar, substanţa activă, calea de administrare (orală, injectabilă etc.), perioada de aşteptare şi speciile pentru care medicamentul este autorizat.

XXI. Înregistrarea exploataţiilor

1. Descrieţi sistemul utilizat pentru înregistrarea exploataţiilor de animale şi gestionarea înregistrărilor. Orice excepţii de la acest sistem trebuie indicate în mod clar.

2. Descrieţi metoda utilizată pentru identificarea exploataţiilor individuale.

3. Cum monitorizează autoritatea competentă înregistrarea exploataţiilor?

XXII. Identificarea animalelor

1. Descrieţi sistemul de identificare a tuturor categoriilor de animale de fermă (bovine, ovine şi caprine). Orice excepţii de la acest sistem trebuie indicate în mod clar. Vă rugăm să specificaţi sistemele de raportare şi înregistrare pentru identificarea animalelor.

2. Indicaţi orice norme speciale pentru identificarea animalelor cu pedigree, dacă acestea există.

3. Descrieţi controalele oficiale ale sistemelor de identificare.

4. Indicaţi modul în care sistemul permite urmărirea animalelor şi a carcaselor până la fermele de origine ale acestora.

XXIII. Controlul circulaţiei

1. Cum este controlată circulaţia animalelor/produselor de origine animală? Vă rugăm să precizaţi măsurile aplicate în cazul în care diferite zone/regiuni/stabilimente au statusuri sanitare diferite.

2. Descrieţi sistemul de autorizare a circulaţiei aplicat în ţară.

3. Detaliaţi cerinţele privind înregistrarea circulaţiei animalelor (fie de către fermieri, fie de către organismul autorizat sau serviciile oficiale).

4. Ce controale suplimentare sunt aplicate mişcărilor de animale cu statut oficial recunoscut de indemne de boală?

5. Ce controale suplimentare se aplică animalelor expediate din ferme care nu sunt recunoscute oficial ca fiind indemne de anumite boli?

6. Descrieţi sistemul de actualizare şi verificare a registrelor de evidenţă a mişcărilor.

7. Descrieţi sistemul de înregistrare a circulaţiei animalelor în şi din pieţe, precum şi procedurile aplicate pentru a evita contactul între animale cu stări de sănătate diferite.

8. Detaliaţi sistemul de înregistrare şi autorizare a vehiculelor pentru animale.

9. Ce înregistrări ale mişcărilor animalelor trebuie să ţină deţinătorii de animale?

XXIV. Certificarea

1. Descrieţi controalele oficiale privind tipărirea, depozitarea şi distribuirea certificatelor de sănătate în alb. În special, cine este responsabil pentru păstrarea şi furnizarea copiilor în alb?

2. Descrieţi procedurile necesare pentru completarea certificatelor.

3. Descrieţi procedurile de semnare a certificatelor. În special, cine este responsabil pentru semnătură?

4. Detaliaţi instrucţiunile scrise puse la dispoziţia medicilor veterinari oficiali de certificare cu privire la procesul de certificare.

5. Specificaţi cine este responsabil de întocmirea şi verificarea documentelor justificative pentru certificate.

6. Descrieţi procedurile care trebuie urmate atunci când se întocmeşte şi se semnează certificatul de sănătate final care însoţeşte loturile exportate în Republica Moldova.

7. Descrieţi controalele privind circulaţia loturilor în interiorul ţării înainte de exportul final către Republica Moldova.

XXV. Controlul importurilor

1. Descrieţi controalele generale, atât înainte, cât şi după import, asupra importului de animale vii şi produse de origine animală (legislaţie, ţări şi unităţi de prelucrare autorizate, agenţia care eliberează permisele de import, cerinţele de carantină după sosire, modul în care este monitorizată respectarea cerinţelor de sănătate publică şi animală, teste etc.).

2. Descrieţi orice controale privind utilizarea stimulatorilor de creştere la animalele importate (inclusiv hormoni, agenţi antimicrobieni etc.).

3. Descrieţi tipul (documentar, identitate, fizic) şi frecvenţa controalelor efectuate asupra importurilor de animale vii şi produse de origine animală la punctul de intrare în ţară şi/sau la destinaţia finală a acestora.

4. Cine operează punctele de control la frontiere? Care sunt calificările lor necesare? Şi care sunt responsabilităţile acestora?

5. În cazul în care se detectează un import ilegal de animale sau de produse de origine animală, care sunt acţiunile legale disponibile şi ce acţiuni sunt impuse efectiv?

6. Descrieţi controalele generale asupra animalelor vii şi a produselor de origine animală în tranzit prin ţară.

XXVI. Laborator şi diagnosticare

1. Cum sunt acreditate oficial laboratoarele? Care sunt organismele responsabile cu acreditarea?

2. Care sunt bolile cu declarare obligatorie ale WOAH care sunt monitorizate şi testate şi care sunt metodele utilizate pentru diagnosticarea bolilor relevante? Cum sunt acreditate laboratoarele şi metodele de diagnostic?

3. Care sunt mijloacele de biosecuritate ale laboratorului utilizate pentru a asigura siguranţa muncii atunci când se lucrează cu agenţii patogeni ai bolilor cu declarare obligatorie ale WOAH?

4. Care sunt sistemele interne de management al calităţii (de exemplu, bune practici de laborator, ISO etc.) care există sau sunt planificate pentru sistemul de laborator?

5. Descrieţi formarea şi calificările personalului de laborator.

XXVII. Controlul zoonozelor şi al toxiinfecţiilor alimentare

1. Descrieţi orice programe de monitorizare şi/sau control pentru bolile zoonotice şi agenţii care provoacă toxiinfecţii alimentare.

2. Care este legislaţia naţională privind obligaţia de a notifica focarele suspecte/confirmate de boli zoonotice şi toxiinfecţii alimentare? Care este cadrul de comunicare între organismele oficiale relevante?

a) Ce acţiuni sunt necesare din partea fermierilor, veterinarilor privaţi etc.?

Care sunt acţiunile necesare din partea serviciilor oficiale?

b) Ce focare de boli zoonotice şi incidenţe de toxiinfecţii alimentare au avut loc în ultimii 3 ani?

3. Care sunt sistemele de identificare şi notificare rapidă a focarelor de boli zoonotice şi a cazurilor de toxiinfecţie alimentară? Vă rugăm să detaliaţi.

4. Care sunt planurile de urgenţă documentate pentru investigarea şi controlul focarelor de boli zoonotice şi al evenimentelor de toxiinfecţie alimentară la populaţia animală şi umană?

5. Detaliaţi campaniile de sensibilizare a consumatorilor cu privire la zoonoze şi toxiinfecţii alimentare, dacă există.

XXVIII. Standarde de siguranţă alimentară

1. Care este cadrul legislativ naţional?

2. Cum este gestionat controlul oficial al siguranţei alimentelor? De exemplu, programe oficiale de control, audituri interne etc. Vă rugăm să detaliaţi prioritizarea şi documentarea în cadrul programelor şi cum este tratată neconformitatea?

3. Cât de frecvent verifică diferitele niveluri ale AC (CCA, RCA, LCA) controalele privind siguranţa alimentelor? Ce metodă folosiţi pentru a le revizui?

4. Cum sunt controlate unităţile exportatoare? Vă rugăm să detaliaţi procedura de aprobare, suspendare şi eliminare.

5. Care sunt sistemele oficiale de mărci de sănătate?

6. Care este procedura de eliberare a certificatelor de sănătate?

7. Cum este gestionată trasabilitatea (până la nivelul fram) a produselor de origine animală destinate consumului uman?

8. Indicaţi cerinţele legale privind calitatea şi siguranţa apei.

9. Care sunt sistemele de autocontrol (inclusiv SPS, SSOP, HACCP; reducerea agenţilor patogeni şi trasabilitatea) pe care operatorii şi procesatorii sunt obligaţi să le pună în aplicare?

10. Programele de siguranţă alimentară sunt obligatorii? Aceasta ar trebui să includă rolul serviciului oficial în validarea acestor sisteme.

11. Ce acces au serviciile oficiale la registrele de producţie?

12. Formare - care sunt programele de formare obligatorii ale inspectorilor oficiali şi ale operatorilor economici?

13. Vă rugăm să descrieţi sistemul oficial de marcare şi certificare sanitară pentru carcasele de carne roşie şi organele comestibile, carnea de pasăre şi ouăle de consum.

14. Cum este monitorizat controlul temperaturii (atât temperatura ambientală din încăpere, cât şi temperatura reală a cărnii) în sălile de lucru şi în timpul depozitării şi manipulării cărnii?

15. Ce proceduri vor fi luate pentru a asigura separarea produselor eligibile pentru Republica Moldova de produsele cu statut inferior?

XXIX. Bunăstarea animalelor

1. Descrieţi situaţia bunăstării animalelor în ţară. Vă rugăm să detaliaţi cadrul juridic şi PS care reglementează această chestiune.

2. Descrieţi programele oficiale specifice iniţiate de serviciile veterinare pentru a aborda problemele legate de bunăstarea animalelor:

a) Bunăstarea animalelor în ferme.

b) Transportul (aerian, maritim şi terestru).

c) Sacrificarea şi sacrificarea rituală.

d) Sacrificarea din motive de eradicare a bolilor şi din cauza încetării perioadei de productivitate.