Aviz nr.1 din 15.03.2022 la proiectul de lege pentru modificarea articolului 46 din Constituţie (prezumţia dobândirii licite a bunurilor de către persoanele care exercită funcţii publice) (sesizarea nr.249c/2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

A V I Z

la proiectul de lege pentru modificarea articolului 46 din Constituţie

(prezumţia dobândirii licite a bunurilor de către

persoanele care exercită funcţii publice)

(sesizarea nr.249c/2021)

nr. 1  din  15.03.2022

 (în vigoare 15.03.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 88-95 art. 48 din 01.04.2022

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 11 noiembrie 2021,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Emite următorul aviz:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională pe 11 noiembrie 2021 de către 56 de deputaţi din Parlamentul Republicii Moldova [Ion Babici, Gheorghe Ichim, Igor Grosu, Olesea Stamate, Alexandr Trubca, Mariana Cuşnir, Vasile Grădinaru, Ana Oglinda, Veronica Roşca, Marcela Adam, Sergiu Lazarencu, Dorian Istratii, Vitalie Jacot, Dan Perciun, Doina Gherman, Evghenia Cojocari, Vasile Şoimaru, Gheorghe Agheorghiesei, Andrian Cheptonar, Ion Şpac, Victor Spînu, Liliana Grosu, Iurie Păsat, Oleg Canaţui, Oazu Nantoi, Artur Mija, Marian Radu, Dumitru Alaiba, Larisa Novac, Maria Pancu, Artemie Cătănoi, Valentina Manic, Victoria Cazacu, Marina Morozova, Ersilia Qatrawi, Adrian Belîi, Efimia Bandalac, Maria Gonţa, Mihail Popşoi, Adrian Băluţel, Igor Chiriac, Virgiliu Pâslariuc, Iulia Dascălu, Ina Coşeru, Marcela Nistor, Boris Marcoci, Ana Calinici, Liliana Nicolaescu-Onofrei, Boris Popa, Galina Sajin, Eugeniu Sinchevici, Vitali Gavrouc, Petru Frunze, Vladimir Bolea, Dorel Iurcu, Larisa Voloh], în baza prevederilor articolelor 135 alin.(1) lit.c) şi 141 alin.(1) lit.b) din Constituţie, prin care se solicită avizarea proiectului de lege pentru modificarea articolului 46 alin.(3) din Constituţia Republicii Moldova.

2. Proiectul de lege pentru modificarea articolului 46 din Constituţie este prezentat în următoarea redactare:

"Articolul I. – La articolul 46 alineatul (3) din Constituţia Republicii Moldova (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.78, articolul 140) cu modificările ulterioare, propoziţia a doua se completează în final cu textul " , cu excepţia averii persoanelor care exercită funcţii publice".

Articolul II. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova."

3. La pronunţarea dispozitivului Avizului au fost prezenţi reprezentantul autorilor sesizării, dna Veronica Roşca, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, şi reprezentantul Parlamentului, dl Valeriu Kuciuk.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

4. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 63

Durata mandatului

"[...]

(3) Mandatul Parlamentului se prelungeşte pînă la întrunirea legală a noii componenţe. În această perioadă nu poate fi modificată Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.

[...]."

Articolul 72

Categorii de legi

"(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.

[...]."

Articolul 135

Atribuţiile [Curţii Constituţionale]

"(1) Curtea Constituţională:

[...]

c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

[...]."

Articolul 141

Iniţiativa revizuirii

"(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de:

[...]

b) un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament;

[...]

(2) Proiectele de legi constituţionale vor fi prezentate Parlamentului numai împreună cu avizul Curţii Constituţionale, adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători."

Articolul 142

Limitele revizuirii

"(1) Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

(2) Nici o revizuire nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război."

Articolul 143

Legea privind modificarea Constituţiei

"(1) Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituţiei după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare. Legea se adoptă cu votul a două treimi din deputaţi.

(2) Dacă, de la prezentarea iniţiativei cu privire la modificarea Constituţiei, Parlamentul nu a adoptat timp de un an legea constituţională corespunzătoare, propunerea se consideră nulă."

ÎN DREPT

Aprecierea Curţii

A) Cu privire la iniţiativa de modificare a Constituţiei

5. Curtea reţine că proiectul de lege constituţională prezentat pentru avizare propune completarea articolului 46 alin.(3) din Constituţie, astfel încât teza a doua să aibă următorul conţinut: "Caracterul licit al dobândirii se prezumă, cu excepţia averii persoanelor care exercită funcţii publice". Curtea observă că iniţiativa legislativă ar urmări o diferenţiere a persoanelor care exercită funcţii publice de celelalte persoane, din perspectiva prezumţiei caracterului licit al dobândirii bunurilor lor. Astfel, în eventualitatea unor proceduri judiciare de confiscare a averii nejustificate iniţiate în privinţa persoanelor care exercită funcţii publice, sarcina probei se va repartiza între părţile implicate, potrivit unui standard mai redus decât cel pe care îl presupune Constituţia în prezent.

6. Autorii sesizării menţionează că prezumţia caracterului licit al dobândirii averii, stabilită de articolul 46 alin.(3) din Constituţie, este interpretată într-un sens care împiedică lupta împotriva corupţiei şi eludează mecanismul de confiscare a averii nejustificate. Cu privire la persoanele care nu exercită funcţii publice, autorii sesizării consideră că este necesară menţinerea prezumţiei caracterului licit al dobândirii bunurilor pentru a evita eventualele persecuţii din partea autorităţilor de investigaţie sau plasarea proprietarilor într-o situaţie de insecuritate juridică. În cazul persoanelor care exercită funcţii publice, autorii sesizării menţionează că prezumţia caracterului licit al dobândirii bunurilor trebuie restrânsă, dat fiind faptul că aceştia activează într-un domeniu specific în care trebuie să dea dovadă de responsabilitate şi integritate.

7. Autorii sesizării notează că instituţia confiscării averii nejustificate a funcţionarilor publici poate fi considerată o problemă, având în vedere interpretarea articolului 46 alin.(3) din Constituţie dată de Curtea Constituţională prin Hotărârile nr.21 din 20 octombrie 2011 şi nr.6 din 16 aprilie 2015.

8. Astfel, potrivit autorilor sesizării, pentru a face mai eficient mecanismul de confiscare a averii nejustificate, este necesar ca sarcina probei să fie repartizată între autorităţile de investigaţie şi persoana care exercită o funcţie publică a cărei avere este cercetată. Autorii sesizării notează că din momentul în care autorităţile de investigaţie prezintă probe care arată un dezechilibru dintre mărimea veniturilor şi valoarea bunurilor dobândite din care rezultă existenţa unei averi nejustificate, persoana supusă controlului va trebui să demonstreze caracterul licit al dobândirii averii respective. În cazul în care persoana supusă controlului nu poate demonstra legalitatea dobândirii averii, autorităţile judiciare vor putea dispune confiscarea ei. Autorii sesizării menţionează că un astfel de mecanism va fi reglementat prin legi speciale.

9. Autorii sesizării notează că repartizarea sarcinii probei în cazul confiscării produselor prezumate ale infracţiunilor este permisă de o serie de acorduri internaţionale la care Republica Moldova este parte, inclusiv de Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope [articolul 5 paragraful 7], de Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate [articolul 12 paragraful 7], de Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei [articolul 31 paragraful 8], de Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului [articolul 3 paragraful 4] etc. Autorii sesizării consideră că astfel ar fi posibilă aplicarea unui alt standard de probă atunci când se pune la îndoială caracterul licit al dobândirii de bunuri în privinţa persoanelor care exercită funcţii publice.

B) Cu privire la respectarea procedurii de iniţiere a revizuirii Constituţiei

10. Curtea reţine că, potrivit articolului 135 alin.(1) lit.c) din Constituţie, ea este competentă să se pronunţe cu privire la iniţiativele de revizuire a Constituţiei. Prin urmare, soluţionarea acestei sesizări ţine de competenţa sa ratione materiae.

11. De asemenea, conform articolului 141 alin.(1) din Constituţie, revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată: a) de un număr de cel puţin 200 000 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de vot […]; b) de un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament sau c) de Guvern.

12. În această cauză, propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei a fost semnată şi înaintată spre avizare Curţii Constituţionale de 56 de deputaţi, care reprezintă mai mult de o treime din numărul deputaţilor în Parlament. Condiţia prevăzută la articolul 141 alin.(1) lit.b) din Constituţie este îndeplinită.

13. Cu privire la limitele revizuirii Constituţiei, Curtea a observat că articolele 63 alin.(3) şi 142 din Constituţie stabilesc condiţii temporale şi materiale de revizuire a Constituţiei.

C) Cu privire la respectarea condiţiilor temporale ale revizuirii Constituţiei (constituţionalitatea extrinsecă)

14. Condiţiile temporale presupun imposibilitatea revizuirii Constituţiei în perioada prelungirii mandatului Parlamentului, până la întrunirea legală a noii componenţe [articolul 63 alin.(3) din Constituţie], pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război [articolul 142 alin.(3) din Constituţie].

15. Având în vedere că la momentul pronunţării prezentului Aviz în Republica Moldova acţionează starea de urgenţă instituită prin Hotărârea Parlamentului nr.41 din 24 februarie 2022, Curtea precizează că textul "Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război" din articolul 142 alin.(3) coroborată cu dispoziţiile articolului 72 alin.(2) şi articolul 143 din Constituţie trebuie interpretat în sensul în care Legea constituţională de revizuire a Constituţiei nu poate fi adoptată de Parlament în perioada stării de urgenţă de asediu şi de război.

16. Curtea reţine că revizuirea Constituţiei iniţiată de deputaţi, la această etapă, nu cade sub incidenţa vreunei interdicţii temporale prevăzute de Constituţie. Prin urmare, condiţiile prevăzute de articolele 63 alin.(3) şi 142 alin.(3) din Constituţie sunt îndeplinite.

D) Cu privire la respectarea condiţiilor materiale ale revizuirii Constituţiei (constituţionalitatea intrinsecă)

17. Condiţiile materiale impun că dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale [articolul 142 alineatul (1) din Constituţie]. De asemenea, este interzisă revizuirea care are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora [articolul 142 alineatul (2) din Constituţie].

18. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că analiza constituţionalităţii intrinseci (analiza respectării condiţiilor materiale) impune o verificare a modificărilor propuse prin raportare la dispoziţiile articolului 142 alineatele (1) şi (2) din Constituţie, pentru a stabili dacă obiectul revizuirii îl constituie caracterul suveran, independent şi unitar al statului, cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, precum şi dacă modificările propuse nu au ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora (a se vedea ACC nr.2 din 3 decembrie 2020, § 23; ACC nr.2 din 26 octombrie 2021, § 15).

19. Curtea constată că iniţiativa de revizuire a Constituţiei în discuţie respectă articolul 142 alin.(1) din Constituţie, deoarece nu afectează caracterul suveran, independent şi unitar al statului Republica Moldova, stabilit de articolul 1 alin.(1) din Constituţie, nici statutul de neutralitate permanentă prevăzut de articolul 11 din Constituţie.

20. Având în vedere jurisprudenţa sa relevantă în vigoare la data formulării acestei sesizări (HCC nr.21 din 20 octombrie 2011, § 35, şi HCC nr.6 din 16 aprilie 2015, § 50), Curtea observă că proiectul supus avizării ar face incidente dreptul de proprietate privată (articolul 46 din Constituţie) şi principiul prezumţiei nevinovăţiei (articolul 21 din Constituţie).

21. În continuare, Curtea va examina dacă proiectul de modificare a Constituţiei are ca efect suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de articolele 21 şi 46 din Constituţie.

22. Curtea notează că, în prezent, articolul 46 alin.(3) din Constituţie prevede că "[a]verea dobândită licit nu poate fi confiscată", iar "[c]aracterul licit al dobândirii se prezumă". Curtea reţine că legislatorul a instituit o prezumţie a caracterului licit al dobândirii bunurilor.

23. Bazându-se pe Hotărârile Curţii Constituţionale nr.21 din 20 octombrie 2011 şi nr.6 din 16 aprilie 2015, autorii sesizării susţin că varianta actuală a articolului 46 alin.(3) din Constituţie împiedică reglementarea unui mecanism eficient de luptă împotriva corupţiei şi de confiscare a averilor nejustificate dobândite de persoanele care exercită funcţii publice.

24. În Hotărârea nr.21 din 20 octombrie 2011, Curtea a interpretat articolul 46 alin.(3) din Constituţie. Autorul sesizării afirma că prezumţia caracterului licit al dobândirii averii nu este absolută şi ar permite repartizarea sarcinii probei între autorităţi şi funcţionarul public a cărui avere este cercetată. Cu privire la aceste aspecte, Curtea a reţinut că în cazul în care este pus în discuţie caracterul ilicit al dobândirii averii de către funcţionarii publici, sarcina probei le revine exclusiv autorităţilor. Curtea a notat că răsturnarea sarcinii probei în cazul funcţionarilor publici şi al altor persoane salarizate de la bugetul de stat ar contraveni principiului prezumţiei nevinovăţiei, garantat de articolul 21 din Constituţie, deoarece confiscarea averii funcţionarilor şi a altor persoane salarizate din bugetul de stat ar putea avea loc în absenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care să se stabilească vinovăţia penală sau contravenţională. Curtea a notat că, potrivit principiilor dreptului procesual penal, nimeni nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia. Sarcina probei îi revine acuzării, iar dubiile se interpretează în favoarea acuzatului (in dubio pro reo). În cazul răsturnării sarcinii probei la confiscarea averii, funcţionarul public sau altă persoană salarizată de la bugetul de stat trebuie să-şi dovedească nevinovăţia. Curtea a menţionat că legislatorul poate institui pentru infracţiunile săvârşite de funcţionarii publici sau de alte persoane salarizate de la bugetul de stat pedepse mai grave decât pentru persoanele private care le-ar săvârşi, în apărarea interesului general, însă răsturnarea sarcinii probei în privinţa acestora ar presupune o discriminare în raport cu persoanele care realizează şi gestionează activităţi private. Securitatea juridică a dreptului de proprietate în privinţa bunurilor care formează averea unei persoane este indisolubil legată de prezumţia dobândirii licite a averii. În absenţa unei asemenea prezumţii, deţinătorul unui bun ar fi supus unei insecurităţi continue, pentru că ori de câte ori s-ar invoca dobândirea ilicită a unui bun, sarcina probei nu i-ar reveni celui care face afirmaţia, ci deţinătorului bunului. Din acest motiv, înlăturarea prezumţiei are semnificaţia suprimării dreptului la proprietate. Curtea a reţinut că Constituţia utilizează indicativul "se prezumă", fără a prevedea excepţii sau, cel puţin, posibilitatea legiuitorului de a reglementa asemenea situaţii prin prevederi speciale, inclusiv de exceptare. În fine, Curtea a notat că inversarea sarcinii probei în cazul cercetării averii dobândite de funcţionarii publici contravine Constituţiei (a se vedea, inter alia, § 24, 29, 35, 36 şi 64 din Hotărârea citată valabile până la 10 martie 2022).

25. În Hotărârea nr.6 din 16 aprilie 2015, Curtea a fost sesizată să verifice constituţionalitatea infracţiunii de îmbogăţire ilicită. Autorul sesizării considera că prevederea penală în discuţie contravenea prezumţiei nevinovăţiei, deoarece persoanele investigate pentru comiterea infracţiunii de îmbogăţire ilicită trebuiau să demonstreze caracterul licit al averii dobândite. Cu privire la acest aspect, Curtea a notat că infracţiunea de îmbogăţire ilicită nu contravine prezumţiei nevinovăţiei, având în vedere că dispoziţiile contestate stabileau obligaţia autorităţilor de investigaţie de a demonstra caracterul ilicit al averii (a se vedea § 108 din Hotărârea citată).

26. La 10 martie 2022, Curtea a pronunţat Hotărârea nr.7 privind revizuirea Hotărârii Curţii Constituţionale nr.21 din 20 octombrie 2011 privind interpretarea articolului 46 alin.(3) din Constituţie şi a Hotărârii Curţii Constituţionale nr.6 din 16 aprilie 2015 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Codul penal şi din Codul de procedură penală.

27. În Hotărârea sa din 10 martie 2022, Curtea a reţinut la § 38, în special cu referire la Hotărârea sa nr.21 din 20 octombrie 2011, următoarele:

- premisa confiscării care poate avea loc doar în cadrul unui proces penal şi premisa că măsura confiscării este reglementată constituţional doar în cazul săvârşirii unor infracţiuni sau contravenţii nu se sprijină pe textul articolului 46 alin.(3) din Constituţie şi sunt infirmate de reglementările internaţionale relevante şi de exemplele oferite în hotărârea Gogitidze şi alţii v. Georgia din 12 mai 2015 a Curţii Europene;

- premisa existenţei unui singur standard de probă în cazul procedurilor în care funcţionarilor publici li se impută dobândirea ilicită a averii nu decurge din textul articolului 46 alin.(3) din Constituţie şi este infirmată de considerentul Curţii Europene din § 107 al hotărârii Gogitidze, care menţionează, cu titlu de exemple, probarea "dincolo de orice dubiu rezonabil" şi probarea potrivit balanţei probabilităţilor, aplicabile în procedurile penale sau în procedurile civile;

- premisa "legăturii indisolubile" dintre prezumţia caracterului licit al proprietăţii şi prezumţia nevinovăţiei nu-şi are fundamentul în textul articolului 46 alin.(3) din Constituţie şi contravine considerentului exprimat de Curtea Europeană în § 126 al hotărârii Gogitidze.

28. De asemenea, Curtea a observat că în cele două hotărâri posibilitatea confiscării a fost făcută dependentă de existenţa unei cauze penale sau contravenţionale (a se vedea HCC nr.21 din 20 octombrie 2011, § 32, şi HCC nr.6 din 16 aprilie 2015, § 65). Însă în hotărârea Gogitidze şi alţii v. Georgia, 12 mai 2015, § 105, Curtea Europeană a reţinut că există standarde juridice europene şi chiar universale comune care încurajează confiscarea bunurilor legate de infracţiuni grave, cum ar fi corupţia, spălarea de bani, infracţiunile legate de droguri ş.a., fără o condamnare penală prealabilă. Mai mult, sarcina probării originii licite a bunurilor despre care se presupune că au fost dobândite în mod ilicit poate fi transferată în mod legitim asupra pârâţilor în cadrul unor proceduri non-penale de confiscare, inclusiv în cadrul unor proceduri civile in rem. Măsura confiscării poate fi aplicată nu doar în cazul produselor directe ale unei infracţiuni, ci şi în cazul bunurilor, inclusiv al oricărui venit sau al altor beneficii indirecte, obţinute prin convertirea ori transformarea produselor directe ale infracţiunii sau prin amestecul acestora cu alte bunuri, eventual legale. Măsura confiscării nu poate fi aplicată doar în cazul persoanelor bănuite direct de comiterea infracţiunilor, ci şi în cazul terţilor care au dobândit un drept de proprietate fără buna-credinţă cerută, prin disimularea rolului lor ilicit la acumularea averii în cauză (a se vedea HCC nr.7 din 10 martie 2022, § 34).

29. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a considerat că măsurile de confiscare sunt proporţionale şi în lipsa unei condamnări care să stabilească vinovăţia persoanelor învinuite. De asemenea, Curtea Europeană a considerat că este legitim pentru autorităţile naţionale relevante să emită ordine de confiscare pe baza unei preponderenţe a probelor care să sugereze că veniturile legale ale pârâţilor nu puteau fi suficiente pentru ca aceştia să dobândească bunurile în cauză. Într-adevăr, atunci când ordinul de confiscare este o consecinţă a unor proceduri civile in rem legate de produsele infracţiunilor derivate din infracţiuni grave, Curtea nu a pretins probarea "dincolo de orice dubiu rezonabil" a originii ilicite a bunurilor în cadrul unor astfel de proceduri. În schimb, s-a considerat că standardul balanţei probabilităţilor ori o probabilitate înaltă a originii ilicite, combinată cu incapacitatea proprietarului de a proba contrariul, era suficientă în sensul testului proporţionalităţii impus de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană. În plus, autorităţilor naţionale li s-a acordat o marjă de manevră conform Convenţiei pentru a aplica măsurile de confiscare nu doar în cazul persoanelor învinuite direct de comiterea unor infracţiuni, ci şi în cazul membrilor de familie şi al altor rude/persoane apropiate despre care se presupunea că deţineau ori administrau bunurile dobândite ilicit în numele persoanelor bănuite de infracţiuni sau care nu au dat dovadă de buna-credinţă necesară (a se vedea Raimondo v. Italia, 22 februarie 1994, § 30; Arcuri şi alţii v. Italia (dec.), 5 iulie 2001; Morabito şi alţii v. Italia (dec.), 7 iunie 2005; Butler v. Regatul Unit (dec.), 27 iunie 2002; Webb v. Regatul Unit (dec.), 10 februarie 2004; Saccoccia v. Austria, 18 decembrie 2008; şi Gogitidze şi alţii v. Georgia, § 107).

30. De asemenea, Curtea Europeană a subliniat că articolul 6 § 2 din Convenţie, care garantează principiul prezumţiei nevinovăţiei, nu este aplicabil în cazul confiscării bunurilor dispuse în contextul unei proceduri civile in rem, care nu implică stabilirea unei acuzaţii penale şi care nu are un caracter punitiv, ci unul preventiv şi/sau compensatoriu (a se vedea Gogitidze şi alţii v. Georgia, § 126).

31. Prin urmare, Curtea subliniază că instituţia confiscării poate opera în mod separat de o cauză penală sau contravenţională, e.g. în contextul unor proceduri civile in rem. În cadrul unor proceduri civile, standardul probei este mai redus decât standardul probării "dincolo de orice dubiu rezonabil", care operează în procesele penale. Standardul balanţei probabilităţilor, care operează în procesul civil, presupune ca instanţele să constate că un fapt este stabilit dacă sunt convinse că probabilitatea că acesta a avut loc este mai mare decât probabilitatea că faptul nu a avut loc.

32. De altfel, în opinia Comisiei de la Veneţia, sistemele de confiscare civilă sunt concepute pentru a se asigura faptul că sumele aferente veniturilor penale sunt dovedite pe baza standardului balanţei probabilităţilor, nu pe baza standardului probei dincolo de orice îndoială rezonabilă. Unele state instituie, de asemenea, prezumţii care pot fi răsturnate în cadrul procedurilor de confiscare civilă. Ideea care stă la baza unei prezumţii care poate fi răsturnată este că pentru o persoană este mai uşor decât pentru autorităţi să stabilească că proprietatea sa a fost dobândită în mod legal (a se vedea Opinia interimară privind proiectul de Lege privind confiscarea în favoarea statului a bunurilor dobândite ilegal din Bulgaria, adoptat la cea de-a 82-a sesiune plenară (Veneţia, 12-13 martie 2010), CDL-AD(2010)010, § 67).

33. Prin urmare, având în vedere considerentele Hotărârii Curţii Constituţionale nr.7 din 10 martie 2022 şi jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene referitoare la dreptul de proprietate, în conformitate cu care trebuie interpretată Constituţia Republicii Moldova, Curtea observă că textul actual al articolului 46 alin.(3) din Constituţie nu stabileşte niciun impediment pentru realizarea obiectivului urmărit de autorii proiectului de lege constituţională.

34. Curtea observă că, deşi autorii proiectului de modificare a Constituţiei urmăresc ca noile dispoziţii să faciliteze repartizarea sarcinii probei, în contextul unor cauze privind confiscarea averii nejustificate, între autorităţile statului şi persoanele despre a căror avere se susţine că are un caracter ilicit (p. 5 din Nota informativă la proiect), textul propus pentru modificarea Constituţiei elimină orice posibilitate de repartizare a probei în cazul persoanelor care exercită funcţii publice.

35. Formularea "cu excepţia averii persoanelor care exercită funcţii publice" induce ideea caracterului ilicit al averii acestor persoane, care se prezumă. Această formulare contravine condiţiei impuse, în prezent, de articolul 46 alin.(3) din Constituţie, potrivit căreia cel care face o afirmaţie (i.e. autorităţile statului) trebuie să o dovedească (cu un standard de probare mai ridicat sau mai redus). Formularea în discuţie elimină necesitatea vreunui standard de probă din cele pe care le admite, în prezent, articolul 46 alin.(3) din Constituţie, indiferent dacă se desfăşoară proceduri penale sau proceduri non-penale. În contextul unor eventuale litigii privind confiscarea averii unei persoane care exercită funcţii publice, formularea propusă va permite ca autorităţile publice să facă doar afirmaţii, fără să le dovedească, şi va plasa persoanele care exercită funcţii publice într-un dezechilibru faţă de autorităţile statale. Astfel, ea constituie o suprimare a dreptului de proprietate.

36. Curtea reiterează că textul actual al articolului 46 alin.(3) din Constituţie nu reprezintă un impediment pentru aplicarea unor standarde de probă diferite, în funcţie de tipul procedurilor (penale sau non-penale), pentru implementarea obiectivului urmărit de autorii proiectului de modificare a Constituţiei.

37. Ca în orice altă politică publică esenţială pentru societate, sunt necesare mecanisme juridice clare, bună-credinţă şi o înaltă pregătire profesională a agenţilor publici, pentru evitarea oricărui arbitrariu.

38. Având în vedere cele menţionate, Curtea conchide că proiectul de revizuire a Constituţiei propus de autorii sesizării nu corespunde cerinţelor stabilite la articolul 142 alin.(2) din Constituţie, pentru că are ca rezultat suprimarea unei garanţii a dreptului de proprietate al persoanelor care exercită funcţii publice. Acest proiect nu poate fi avizat pozitiv.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.c), 140 alin.(2), 141 alin.(2) şi 142 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 63 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională pronunţă următorul

AVIZ:

1. Iniţiativa de revizuire a Constituţiei Republicii Moldova, iniţiată de 56 de deputaţi în Parlament, este prezentată de subiectul autorizat şi, în acest sens, este conformă cu prevederile articolului 141 alin.(1) lit.b) din Constituţie.

2. Iniţiativa de revizuire a Constituţiei Republicii Moldova corespunde limitelor temporale de revizuire stabilite de articolele 63 alin.(3) şi 142 alin.(3) din Constituţie.

3. Iniţiativa de revizuire a Constituţiei Republicii Moldova nu corespunde limitelor materiale de revizuire stabilite de articolul 142 alin.(2) din Constituţie şi nu poate fi înaintat Parlamentului spre examinare.

4. Prezentul Aviz este definitiv, nu poate fi supus niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.